Abordari Actuale Privind Sistemele Integrate de Management
Care este înțelesul conceptului de sistem de management? Un sistem de management este cadrul proceselor și procedurilor utilizate pentru a asigura că o organizație poate îndeplini toate sarcinile necesare pentru atingerea obiectivelor sale. Un sistem de management este o unealtă la dispoziția organizației, utilizată pentru a comunica interdependența persoanelor și a proceselor, permite luarea deciziilor în condițiile unei analize corecte ce va face posibilă creșterea profitului.
Fazele ciclului de viață ale unui sistem de management sunt reprezentate de următoarele etape (Figura 1.1) și caracteristicile lor.
Figura 1.1 – Fazele ciclului de viață ale unui sistem de management
(Sursa: realizat de autor dupa Dragomir, M., Cercetări și contribuții privind concepția, dezvoltarea, implementarea și îmbunătățirea continuă a sistemelor de management integrat al calătății, mediului și sănătății și securițații muncii în întreprinderile industriale, Cluj – Napoca, 2010)
Proiectarea: identificarea scopului pentru care se dorește un sistem de management integrat și determinarea caracteristicilor tehnice necesare pentru funcționalitățile acestuia;
Implementarea – dezvoltarea propriu-zisă a componentelor sistemului de management integrat, punerea lor în practică în cadrul organizației și testarea/ corestarea acestora;
Certificarea – obținerea validării externe a eforturilor depuse prin trecerea cu succes a auditurilor de certificare din partea unui organism independent;
Maturizarea – întreținerea curentă a componentelor sistemului, utilizarea funcționalităților acestuia și îmbunătățirea continuă a sistemului de management integrat;
Retragerea / Transformarea – upgradarea sistemului prin adugarea de noi sub-sisteme, trecerea la un nou nivel de de performanță sau retragerea sistemului de management integrat din funcțiune iar uneori retragerea organizației din activitate.
Sistemul de management este format din interconectarea componentelor sale cu scopul de a atinge un obiectiv dat. Aceste componente sunt organizația, resursele și procesele ei, astfel încât oamenii, echipamentele și cultura devin părți componente ale sistemului alături de procedurile documentate și de practicile interne existente.
Un sistem de management constă din patru elemente principale:
politica și obiectivele managementului, având rolul de ghid al organizației;
responsabilitățile managementului, definite astfel încât fiecare persoană implicată să știe care sunt necesitățile și cerințele postului pe care îl ocupă;
definirea proceselor, ce stabilește legăturile persoanelor cu obiectivele organizației;
distribuirea și analizarea datelor (documente și înregistrări), astfel încât să se asigure îmbunătățirea performanțelor organizației.
Caracteristici ale sistemelor actuale de management
Sisteme de management al calității
Calitatea este unul dintre cei mai importanți factori pentru cele mai multe organizații și pentru cerințele concurențiale globale. Obiectivul principal al calității este satisfacția clientului, care împreună cu satisfacția angajaților sunt printre măsurile – cheie de performanță ale unei întreprinderi și factori importanți de eficacitate a afaceri.
Managementul calității ca preocupare științifică s-a dezvoltat cu adevărat odată cu cel de-al doilea război mondial și apoi în mod accelerat în perioada care i-a urmat. Considerentele principale care au condus la această situație sunt legate de:
nevoia crescândă de competitivitate pe o piață tot mai aglomerată
creșterea gradului de sofisticare a clienților
necesitatea de diferențiere față de concurență
complexitatea în evoluție a proceselor de afaceri
profesionalizarea ridicată și abordarea științifică a managementului
Cercetătorii din domeniu au definit managementul calității ca o măsură a funcției generale de management prin intermediul căreia se urmărește determinarea politicii de calitate a organizației, a obiectivelor și responsabilităților, precum și punerea în aplicare a politicii de calitate. Întreprinderile care activează într-un mediu cu un nivel înalt de concurență trebuie să producă și să comercializeze produse de înaltă calitate pentru a face față dorințelor și așteptărilor consumatorilor precum și criteriilor calitative competitive. Rezultatele cercetării efectuate de specialiștii din domeniu au evidențiat existența unui impact indirect între utilizarea sistemului de management al calității și îmbunătățirea performanțelor financiare existând în același timp și un impact asupra performanței operaționale.
Potrivit autorilor Santos și Escanciano (2002) sistemul de management al calității este ”un set de structuri manageriale sau metode sistematic planificate de lucru fiind considerat de către organizații drept o modalitate de legătură eficientă între organizație și satisfacția clienților”.
Preocupările privind sistemele de management al calității au condus la elaborarea unor standarde internaționale de management al calității cele mai cunoscute fiind familia de standarde ISO 9000. Conform acestor standarde sistemul de management al calității este considerat acel sistem de management prin care se orientează și se ține sub control o întreprindere în ceea ce privește calitatea. Modalitatea concretă de proiectare și implementare a unui asemenea sistem depinde de obiectivele, produsele, procesele și activitățile specifice fiecărei întreprinderi.
Standardul ISO 9001 propune un model de abordare procesuală a managementului calității (Figura 1.2). Modelul are în vedere că, în definirea cerințelor, respectiv a datelor de intrare, clientul are rolul important. De aceea reprezentarea sa grafică are clienții atât la începutul, cât și la finalul ciclului de îmbunătățire. Acest ciclu are la bază mecanismul PDCA (Plan-Do- Check-Act) propus de Edwards Deming și cunoscut sub denumirea de Ciclul Shewhart- Deming.
Figura 1.2 – Modelul abordării procesuale a sistemului de management al calității
(Sursa: Vadastreanu,, A, Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
Pentru ca întreprinderea să demonstreze capabilitatea de a furniza produse care îndeplinesc cerințele trebuie să identifice și să conducă numeroasele procese asociate, orice activitate care folosește resurse și este condusă pentru a transforma datele de intrare în date de ieșire putând fi considerată proces. După cum se afirmă în standardul ISO 9001, „identificarea și conducerea sistemică ale proceselor aplicate în cadrul întreprinderii, precum și interacțiunile dintre aceste procese, constituie abordarea procesuală”.
Modelul promovat de ISO 9001 încorporează 8 principii fundamentale (Figura 1.3), care își fac simțită prezența în toate cerințele standardului. Acestea au fost adunate de-a lungul timpului din experiența companiilor și experților internaționali de succes.
Figura 1.3 – Principiile de bază ale managementului calității potrivit
standardului internațional ISO 9000: 2005
(Sursa: Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
Standardele internaționale ISO 9000 au fost dezvoltate, în principal, în scopul facilitării relațiilor comerciale, mai ales la nivel regional și internațional și pentru a da mai multă încredere clienților privind capacitatea unui anumit furnizor de a satisface în mod constant cerințele referitoare la calitatea produselor și serviciilor pe care le oferă. Ele sunt standarde generale, care conțin cerințe referitoare la sistemul de management al calității întreprinderilor și recomandări privind îmbunătățirea performanțelor acestora.
Familia de standarde ISO 9000 este formată din patru standarde (Figura 1.4) dintre care doar ISO 9001 se utilizează pentru certificarea sistemelor de management al calității.
Figura 1.4 – Standardele de bază din seria de standarde internaționale ISO 9000
(Sursa: Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
În cadrul standardului ISO 9001, utilizat pentru certificarea la nivelul organizațiilor a sistemului de management al calității, cerințele referitoare la sistemul de management al calității sunt structurate pe următoarele secțiuni:
sistemul de management al calității
responsabilitatea conducerii
managementul resurselor
realizarea produsului
măsurare, analiză și îmbunătățire.
Activitățile necesare pentru furnizarea produselor sunt decise de organizație care are libertatea de a exclude anumite părți din secțiunea realizarea produsului, părți care pot să fie incompatibile cu activitatea organizației. În ceea ce privește cerințele existente în celelalte secțiuni sistemul de management al calității, responsabilitatea conducerii, managementul resurselor și măsurare, analiză și îmbunătățire este absolut necesar să se regăsească în cadrul tuturor organizațiilor, lucru necesar a fi demonstrat prin existența unor documente din manualul calității și prin alte documente.
Seria de standarde ISO 9000 subliniază importanța auditurilor ca un instrument de management pentru monitorizarea și verificarea implementării eficace a politicii întreprinderii referitoare la calitate. De asemenea, auditurile sunt o parte importantă a activităților de evaluarea conformității, precum și a evaluării și supravegherii activităților intercorelate care adaugă valoare.
Implementarea unui sistem de management al calității are implicații pozitive asupra tuturor componentelor sistemului de management al organizațiilor (informațional, organizatoric, decizional, uman și metodologic – managerial). Majoritatea utilizatorilor obțin avantaje încă din timpul procesului de implementare a cerințelor standardului ISO 9001 în cadrul întreprinderii. Avantajele inițiale se referă, în general, la îmbunătățirea organizării și comunicării. Avantajele devin semnificative prin auditare internă efectivă și prin analiza performanțelor sistemului de management al calității efectuată de conducere. Ca toate sistemele de management, nici sistemul de management al calității nu poate rămâne permanent la același nivel. El se îmbunătățește, ori devine mai puțin eficace și eficient.
Principalele obiective ale implementării unui sistem de management al calității conform standardului ISO 9001, pentru întreprindere, sunt următoarele:
îmbunătățirea imaginii întreprinderii pe plan intern și extern
îmbunătățirea satisfacției clientului
ținerea sub control a activităților întreprinderii
asigurarea unei calități uniforme a produselor și/sau serviciilor oferite de către întreprindere
depistarea problemelor și corectarea lor într-o manieră eficientă
realizarea unei evaluări uniforme și constante a furnizorilor (modelul de sistem de management al calității definit de standardele internaționale ISO 9000 este astfel conceput încât să poată fi aplicat într-o multitudine de situații care apar atunci când o întreprindere își selectează furnizorii)
diminuarea pierderilor financiare, concomitent cu creșterea profitului, la aceeași cifră de afaceri
reducerea costurilor referitoare la calitate la cumpărător prin asigurarea calității la producător
îmbunătățirea continuă a calității produselor și proceselor
participarea la licitațiile, la care deținerea certificatului de conformitate cu standardul ISO 9001 este o condiție eliminatorie
pătrunderea pe noi piețe de desfacere (în relația cu celelalte țări ale Uniunii Europene existența certificatului de conformitate cu standardul ISO 9001 este o condiție esențială)
se observă un impact semnificativ din partea întreprinderilor care au implementat un sistem de management al calității asupra celorlalte întreprinderi
asigurarea unei mai bune organizări interne, datorită documentării activităților în proceduri, instrucțiuni etc.
îmbunătățirea relațiilor contractuale între clienți și întreprinderi
Potrivit unui studiu efectuat de Russell Romania (ISO Consulting) pe un eșantion de 100 de întreprinderi din industria românească, care au sistemul de management al calității certificat în conformitate cu standardul ISO 9001, cele mai importante motive pentru care se solicită implementarea sistemului de management al calității sunt prezentate în Figura 1.5.
Figura 1.5 – Principalele motive pentru care se solicită implementarea unui sistem de management al calității de către întreprinderile din România
(Sursa: Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
Principalul motiv pentru solicitarea implementării unui sistem de management al calității, este legat de considerarea standardului ISO 9001 drept bază de pornire pentru procesul de îmbunătățire a calității proceselor și rezultatelor acestora. Următorul motiv este legat de dorința de a îmbunătăți eficiența internă prin eliminarea cauzelor risipei. Un al treilea motiv este cel referitor la avantajele obținute față de concurență. Întreprinderile certificate vor putea evidenția faptul că au un avantaj față de concurenții care nu au obținut încă certificarea sistemului de management al calității. Un alt motiv îl reprezintă îmbunătățirea nivelului general al serviciilor pentru client. Rezultatul sondajului efectuat de Russell Romania a indicat motivul legat de solicitarea din partea clientului ca având cea mai mică pondere în luarea deciziei de a implementa un standard de management al calității.
Standardele internaționale ISO 9000 au fost dezvoltate, în principal, în scopul facilitării relațiilor comerciale, mai ales la nivel regional și internațional și pentru a da mai multă încredere clienților privind capacitatea unui anumit furnizor de a satisface în mod constant cerințele referitoare la calitatea produselor și serviciilor pe care le oferă. Ele sunt standarde generale, care conțin cerințe referitoare la sistemul de management al calității întreprinderilor și recomandări privind îmbunătățirea performanțelor acestora.
Sistemul de management al calității este definit ca reprezentând acel sistem de management prin care se orientează și se ține sub control o întreprindere în ceea ce privește calitatea. Modalitatea concretă de proiectare și implementare a unui asemenea sistem depinde de obiectivele, produsele, procesele și activitățile specifice fiecărei întreprinderi.
Urmare celei de-a treia revizii care a avut loc în anul 2008, familia de standarde ISO 9000 cuprinde patru standarde de bază (Tabelul 1.1), însoțite de un număr de rapoarte tehnice.
Tabelul 1.1
Standardele de bază din seria de standarde internaționale ISO 9000
(Sursa: prelucrare după Olaru, M., Fundamentele științei mărfurilor, ediția a 2-a rev., Ed. Economică, București, 2005)
Prin această structură s-a avut în vedere simplificarea familiei ISO 9000 (a cărei ediție din anul 1994 s-a extins foarte mult, ajungând să cuprindă circa 20 de standarde, destinate unor domenii specifice) și asigurarea unei mai bune adaptări la cerințele diferitelor categorii de utilizatori, astfel încât standardele să devină un instrument eficient pentru creșterea capacității concurențiale a întreprinderilor.
Conform standardului ISO 9000, pentru asigurarea unei abordări unitare a calității în întreprindere, care să faciliteze satisfacerea integrală a cerințelor clienților, este importantă formularea unor principii referitoare la managementul calității întreprinderii (Figura 1.6). Din acest motiv, standardul recomandă ca întreprinderile să ia în considerare opt principii de bază în cadrul politicii lor referitoare la calitate.
Standardul ISO 9001 este singurul care se utilizează pentru certificarea sistemelor de management al calității. În cadrul acestui standard cerințele referitoare la sistemul de management al calității sunt structurate pe următoarele secțiuni:
sistemul de management al calității;
responsabilitatea conducerii;
managementul resurselor;
realizarea produsului;
măsurare, analiză și îmbunătățire.
Întreprinderea este cea care decide activitățile necesare pentru furnizarea produselor și poate exclude părțile din secțiunea „realizarea produsului” care nu se aplică întreprinderii. Cerințele din celelalte patru secțiuni – „sistemul de management al calității”, „responsabilitatea conducerii”, „managementul resurselor” și „măsurare, analiză și îmbunătățire” – se aplică tuturor întreprinderilor și trebuie demonstrat cum se asigură îndeplinirea lor, prin documentarea cerințelor în manualul calității și în alte documente.
Cele opt principii ale managementului calității sunt un mijloc de a orienta întreprinderea către țelurile propuse și de a-și îmbunătăți în mod continuu performanțele.
Figura 1.6 – Principiile de bază ale managementului calității potrivit standardului internațional ISO 9000:2005
(Sursa: realizat de autor după Standardul SR EN ISO 9000:2001, Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și vocabulary)
Cele cinci secțiuni ale standardului ISO 9001 definesc cerințele care trebuie îndeplinite de către o întreprindere pentru a demonstra capacitatea de a furniza produse care îndeplinesc cerințele clientului și cerințele de reglementare aplicabile. Standardul nu este prescriptiv, nu dă rețete. Fiecare întreprindere trebuie să aleagă acele soluții de lucru care să satisfacă cerințele standardului.
Elementele sistemului de management al calității sunt structurate potrivit ciclului PEVA (planifică – execută – verifică – acționează), indicând succesiunea firească a etapelor care trebuie parcurse pentru implementarea sistemului de management al calității și pentru menținerea eficacității acestuia, prin îmbunătățirea continuă a tuturor proceselor pe care le implică un asemenea sistem.
Standardul ISO 9001 nu prevede cerințe privind modul de structurare a documentației sistemului de management al calității (manualul calității, procedurile referitoare la sistem). Aceasta permite întreprinderilor să documenteze elementele sistemului de management al calității în conformitate cu cerințele lor specifice.
Standardul ISO 9004 furnizează îndrumări cu privire la sistemul de management al calității, aplicabile în scopul îmbunătățirii performanțelor întreprinderii, astfel încât să fie mai bine satisfăcute cerințele clienților și cerințele altor părți interesate.
Prevederile acestui standard depășesc cerințele definite de standardul ISO 9001, luând în considerare nu numai eficacitatea sistemului de management al calității în satisfacerea cerințelor clienților, dar și eficiența acestui sistem în îmbunătățirea performanțelor întreprinderii în afaceri. Standardul ISO 9004 este folosit pentru a extinde beneficiile obținute prin aplicarea standardului ISO 9001 pentru toate părțile interesate de activitatea întreprinderii. Părțile interesate se referă la personalul întreprinderii, proprietari, acționari, furnizori și societatea în general. Prin urmare, standardul ISO 9004 servește ca bază pentru evaluarea progreselor înregistrate de întreprinderi în ceea ce privește performanțele lor în afaceri, pe seama unui sistem de management al calității care îndeplinește recomandările sale. Nu este însă destinat pentru utilizări în situații contractuale, reglementate sau în scopul certificării. De asemenea, nu reprezintă un ghid pentru aplicarea standardului ISO 9001.
Deși standardele ISO 9001 și ISO 9004 au domenii de aplicare diferite, structura lor generală este identică. Ambele standarde aplică o abordare bazată pe proces. Procesele sunt recunoscute ca fiind compuse din una sau mai multe activități legate, care pornesc de la anumite date de intrare, necesită resurse și trebuie conduse pentru a obține date de ieșire predeterminate. Ieșirile unui proces pot constitui intrări pentru următorul proces și produsul final este adesea rezultatul unui sistem de procese.
Seria de standarde ISO 9000 subliniază importanța auditurilor ca un instrument de management pentru monitorizarea și verificarea implementării eficace a politicii întreprinderii referitoare la calitate. De asemenea, auditurile sunt o parte importantă a activităților de evaluarea conformității, precum și a evaluării și supravegherii activităților intercorelate care adaugă valoare. Astfel, standardul ISO 19011 furnizează îndrumări pentru managementul proiectelor de audit, desfășurarea auditurilor interne sau externe a sistemelor de management al calității.
Avantajele implementării sistemului de management al calității
Implementarea unui sistem de management al calității are implicații pozitive asupra tuturor componentelor sistemului de management al întreprinderii (informațional, organizatoric, decizional, uman și metodologic – managerial)
Atunci când o întreprindere adoptă modelul propus de standardul ISO 9001 trebuie să se orienteze către satisfacerea cerințelor clienților și ale personalului, către îmbunătățirea continuă a produselor, a sistemului de management al calității și a afacerii în general. Îmbunătățirea continuă a sistemului de management al calității este un proces de creștere a eficacității și eficienței întreprinderii în îndeplinirea politicii și obiectivelor sale referitoare la calitate.
Majoritatea utilizatorilor obțin avantaje încă din timpul procesului de implementare a cerințelor standardului ISO 9001 în cadrul întreprinderii. Avantajele inițiale se referă, în general, la îmbunătățirea organizării și comunicării. Avantajele devin semnificative prin auditare internă efectivă și prin analiza performanțelor sistemului de management al calității efectuată de conducere. Ca toate sistemele de management, nici sistemul de management al calității nu poate rămâne permanent la același nivel. El se îmbunătățește, ori devine mai puțin eficace și eficient.
Orice întreprindere printr-un anumit tip de cultură organizațională, s-ar putea impune în relația cu clienții săi în măsura în care satisface în același timp atât interesele clienților externi cât și pe cele ale clienților interni (personalul întreprinderii). Pe acest principiu funcționează sistemul de management al calității.
Principalele obiective ale implementării unui sistem de management al calității conform standardului ISO 9001, pentru întreprindere, sunt următoarele:
îmbunătățirea imaginii întreprinderii pe plan intern și extern;
îmbunătățirea satisfacției clientului;
ținerea sub control a activităților întreprinderii;
asigurarea unei calități uniforme a produselor și/sau serviciilor oferite de către întreprindere;
depistarea problemelor și corectarea lor într-o manieră eficientă;
realizarea unei evaluări uniforme și constante a furnizorilor (modelul de sistem de management al calității definit de standardele internaționale ISO 9000 este astfel conceput încât să poată fi aplicat într-o multitudine de situații care apar atunci când o întreprindere își selectează furnizorii);
diminuarea pierderilor financiare, concomitent cu creșterea profitului, la aceeași cifră de afaceri;
reducerea costurilor referitoare la calitate la cumpărător prin asigurarea calității la producător;
îmbunătățirea continuă a calității produselor și proceselor;
participarea la licitațiile, la care deținerea certificatului de conformitate cu standardul ISO 9001 este o condiție eliminatorie;
pătrunderea pe noi piețe de desfacere (în relația cu celelalte țări ale Uniunii Europene existența certificatului de conformitate cu standardul ISO 9001 este o condiție esențială);
se observă un impact semnificativ din partea întreprinderilor care au implementat un sistem de management al calității asupra celorlalte întreprinderi;
asigurarea unei mai bune organizări interne, datorită documentării activităților în proceduri, instrucțiuni etc.;
îmbunătățirea relațiilor contractuale între clienți și întreprindere;
Pentru a fi în concordanță cu noile cerințe ale pieței asigurând o calitate superioară în execuție, condiție necesară pentru a depăși concurența, tot mai multe întreprinderi din România au luat decizia de a implementa, în scopul certificării, un sistem de management al calității conform cu standardul ISO 9001.
În Figurile 1.7 și 1.8 sunt prezentate avantajele interne și respectiv cele externe ale implementării unui sistem de management al calității conform cu standardul ISO 9001, așa cum rezultă dintr-un studiu efectuat în cadrul cercetării doctorale pe un eșantion de 122 întreprinderi având un sistem de management al calității certificat.
Figura 1.7 – Avantajele interne ale implementării unui sistem de management al calității conform cu standardul ISO 9001
(Sursa: realizat de autor după Olaru, M., Fundamentele științei mărfurilor, ediția a 2-a rev., Ed. Economică, București, 2005)
Cele mai semnificative avantaje rezultând din implementarea sistemului de management al calității sunt asociate cu factorii interni, îndeosebi creșterea gradului de conștientizare a calității în întreprindere. Astfel, certificarea sistemului de management al calității de către organisme terțe, independente, având un prestigiu recunoscut dă mai multă încredere conducerii întreprinderii că toate procesele și activitățile sunt ținute sub control, permițând obținerea unor rezultate prestabilite. El poate determina personalul să se preocupe mai mult de îmbunătățirea propriei activități, în favoarea rezultatelor de ansamblu ale întreprinderii.
Certificarea sistemului de management al calității unei întreprinderi nu înseamnă că, în mod automat, toate produsele/serviciile pe care le furnizează vor fi fără abateri față de cerințele stabilite.
Cel mai important avantaj al implementării și certificării sistemului de management al calității este de ordin intern, în sensul că un sistem certificat demonstrează că desfășurarea proceselor din întreprindere, începând cu cercetarea pieței și până la supravegherea produselor în utilizare, îndeplinește cerințele standardului stabilit ca referință. Dar, pe ansamblu, avantajele principale pentru întreprinderi implică și aspecte externe (creșterea încrederii clienților, îmbunătățirea imaginii, îmbunătățirea poziției pe piață etc.).
Figura 1.8 – Avantajele externe ale implementării unui sistem de management al calității conform cu standardul ISO 9001
(Sursa: realizat de autor după Olaru, M., Fundamentele științei mărfurilor, ediția a 2-a rev., Ed. Economică, București, 2005)
Toate avantajele menționate mai sus asigură premisele necesare pentru îmbunătățirea rezultatelor economico-financiare ale întreprinderilor: creșterea volumului vânzărilor, a cotei de piață și a profitului. În funcție de principalele interese ale întreprinderilor, cele mai importante rezultate pe care le-au obținut întreprinderile după certificarea sistemului de management al calității conform cu standardul ISO 9001, sunt prezentate în Figura 1.9.
Figura 1.9 – Avantajele obținute după certificarea sistemului de management al calității
(Sursa: Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
După certificare, trebuie asigurată respectarea cerințelor din referențialul stabilit, ceea ce presupune eforturi continue de perfecționare a tuturor proceselor întreprinderii, evitându-se apariția deficiențelor de orice natură, pe întreaga traiectorie a produsului.
Sisteme de management de mediu
Contextul economic actual, marcat de globalizare, a condus, în ultima perioadă, la conștientizarea interdependențelor dintre mediu și dezvoltare precum și la exigențe crescânde din partea societății privind protecția mediului, exigențe concretizate în reglementări din ce în ce mai severe. Procesele de producție au impact important asupra mediului. Pentru a favoriza procesul de reducere a poluării au fost elaborate modele naționale, regionale și internaționale de management de mediu, care să faciliteze ținerea sub control a tuturor aspectelor de mediu ale activităților întreprinderilor.
Implementarea unui sistem de management de mediu permite desfășurarea activităților într-un mod sistematic și planificat și identificarea unor mijloace de îmbunătățire a performanțelor de mediu ale întreprinderilor. Rolul unui asemenea sistem este acela de a facilita ținerea sub control a tuturor proceselor, pe întreaga traiectorie a produsului, astfel încât să fie minimizat impactul lor negativ asupra mediului.
Ca o continuare a seriei de standarde internaționale ISO 9000, Organizația Internațională de Standardizare a propus pentru managementul de mediu elaborarea seriei de standarde internaționale ISO 14000. Astfel, în anul 1991 la inițiativa Organizației Internaționale de Standardizare s-a creat Grupul Consultativ Strategic pentru Mediu, care a avut ca principală sarcină evaluarea nevoilor de standardizare în domeniul managementului de mediu. Primul standard în domeniul managementului de mediu a apărut în anul 1992, elaborat de către British Standards Institution, standardul BS 7750, intitulat „Specificație pentru sistemele de management de mediu”. Următorul an, în 1993, la recomandarea Grupului Consultativ Strategic pentru Mediu, s-a înființat Comitetul Tehnic ISO/CT 207 „Managementul de mediu”. La prima sa reuniune s-a hotărât elaborarea unor standarde internaționale de mediu în două scopuri principale:
pentru armonizarea standardelor existente, asigurând un sistem unitar de referință în acest domeniu, care să faciliteze comerțul internațional
pentru a oferi întreprinderilor un instrument care să conducă la îmbunătățirea performanței lor de mediu și evaluarea progreselor înregistrate.
Preocupările legate de mediu au continuat iar în anul 1994, a apărut a doua versiune a standardului britanic „Specificație pentru sistemele de management de mediu”, în care se precizează că, în implementarea unui sistem de management de mediu este importantă prevenirea și nu detectarea efectelor negative ale proceselor și rezultatelor acestora asupra mediului, precum și faptul că trebuie luate în considerare toate procesele, produsele și serviciile întreprinderii ce interacționează cu mediul.
Primele standarde internaționale din seria ISO 14000 au fost publicate în anul 1996. S-a început cu standardul ISO 14001, care este baza pentru certificarea sistemelor de management de mediu, însoțit de standardul ISO 14004, care îl completează cu principii, sisteme și tehnici de implementare. Au urmat alte standarde, din domeniile stabilite de Grupul Consultativ Strategic pentru Mediu, din această categorie făcând parte și un standard de termeni și definiții referitoare la managementul de mediu.
În vederea asigurării compatibilității standardelor referitoare la sistemele de management al calității și de management de mediu, în anul 2004 a apărut a doua versiune a standardului care permite ca, în cazul implementării unui sistem de management al calității, potrivit standardului ISO 9001, acesta să poată servi ca bază pentru implementarea ulterioară a unui sistem de management de mediu, conform standardului ISO 14001. Standardele ISO 14000 referitoare la sistemele de management de mediu sunt standarde generale, destinate pentru ținerea sub control a impactului proceselor întreprinderii în ansamblu asupra mediului. Au fost astfel concepute încât să poată fi aplicate de orice întreprindere, indiferent de zona geografică sau de mediul socio-cultural în care își desfășoară activitatea.
Organizația Internațională de Standardizare a elaborat, la fel ca in cazul standardelor ISO 9000, o familie de standarde ISO 4000 pentru sistemele de management de mediu. Această familie de standarde este prezentată în Tabelul 1.2.
Tabel 1.2
Standardele ISO 14000 referitoare la sistemele de management de mediu
(Sursa: prelucrare pe baza datelor existente pe website-ul http://www.asro.ro)
Seria de standarde de mediu sunt considerate o extensie a seriei de standarde de calitate ISO 9000, prin transformarea produselor și proceselor în versiuni mai ecologice. Un sistem de management de mediu formează, pune în aplicare și revizuiește politicile de mediu, toate acestea având rolul de a ajuta companiile să reducă la minim impactul acestora asupra mediului.
Standardul ISO 14001 este aplicabil tuturor tipurilor de întreprinderi, inclusiv în industrie și în toate sectoarele comerciale și de servicii. Are similitudini cu principiile sistemului de management al calității definite în standardul ISO 9001, ceea ce facilitează integrarea sistemelor de management. Standardul ISO 14001 descrie următoarele elementele esențiale necesare certificării, dar nu include criterii specifice de realizare.
declarația de politică de mediu
planificarea, inclusiv stabilirea procedurilor referitoare la identificarea aspectelor de mediu și a cerințelor legale
implementarea sistemului de management de mediu, identificarea responsabilităților, instruirea și proceduri pentru situații de urgență
verificarea și întreprinderea de acțiuni corective, inclusiv monitorizarea acestora.
Modelul ISO 14001 (Figura 1.10) urmează același ciclu de îmbunătățire PDCA utilizat și de către standardul de management al calității ISO 9001, pentru a se asigura că problemele legate de mediu sunt identificate, controlate și monitorizate în mod sistematic. Utilizând această abordare se urmărește de fapt îmbunătățirea sistemului de management de mediu de-a lungul timpului.
Figura 1.10 – Modelul sistemului de management al mediului conform ISO 14001
(Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
Sistemul de management de mediu va fi diferit în funcție de tipul, natura, mărimea, complexitatea activităților, produselor și serviciilor întreprinderii. Potrivit standardului ISO 14001, elementele sistemului de management de mediu sunt cele prezentate în Tabelul 1.3.
Tabelul 1.3
Elementele sistemului de management de mediu definite de standardul ISO 14001
(Sursa: Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
În aceste condiții, obiectivul general al standardului ISO 14001 îl constituie atingerea unor performanțe de mediu optime pentru întreprindere. Pe de altă parte, modalitatea concretă de aplicare a standardului depinde de o serie de factori, printre care politica de mediu a întreprinderii, natura activităților sale, condițiile concrete în care funcționează. Implementarea cu succes a unui sistem de management de mediu este condiționată de angajarea tuturor nivelurilor de conducere, dar mai ales a conducerii de vârf, cea care răspunde de implementarea unui sistem de management de mediu astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute de standardul ISO 14001.
Avantajele implementării sistemului de management de mediu
Sistemul de management de mediu reprezintă o „componentă a sistemului general de management, ce include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile, procesele și resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, revizuirea și menținerea politicii de mediu”. Cu toate ca la o primă vedere singurul lucru care distinge un sistemul de management al mediului de alte sisteme de management este că acesta se concentrează pe performanța protejării mediu, firmele mici și mijlocii care au adoptat sistemul de management al mediului au reușit atingerea unui obiectiv important și anume câștigarea unei cote de piață mai mare.
Implementarea unui sistem de management de mediu facilitează:
identificarea și controlul aspectelor de mediu, a impactului și riscurilor relevante ale activităților întreprinderii
realizarea politicii de mediu, a obiectivelor de mediu, inclusiv asigurarea conformității cu prevederile legislației referitoare la mediu
definirea unor principii de bază, care să orienteze activitățile viitoare vizând responsabilitățile de mediu
stabilirea unor obiective privind performanțele de mediu ale întreprinderii, pe baza unui raport optim costuri – beneficii
determinarea resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor
definirea responsabilităților, a autorității și a procedurilor care să asigure implicarea fiecărui angajat al întreprinderii în reducerea impactului negativ asupra mediului
realizarea unui sistem eficient de comunicare în interiorul întreprinderii și asigurarea unei instruiri adecvate a personalului.
Cercetările efectuate în domeniu au scos în evidență că aplicarea standardelor internaționale conduce la schimbarea mentalității și a culturii organizaționale. Întreprinderile care, de bună voie sau constrânse de factori externi au făcut o analiză profundă a modului propriu de a-și desfășura activitățile, au fost surprinse să constate cât este de ușoară trecerea de la practicile tradiționale privind protecția mediului la un management de mediu și ce rezultate deosebite poate aduce această schimbare, nu numai în ceea ce privește performanțele de mediu, dar și performanțele economico-financiare. Principalele motive care conduc la adoptarea sistemului de management al mediului de către o organizație sunt ilustrate în Figura 1.11.
Figura 1.11 – Motive pentru care întreprinderile solicită implementarea unui sistem de management de mediu în conformitate cu standardul ISO 14001
(Sursa: realizat de autor după Vinten, G., Sustainaibility and the environment, Emerald Group Publishing, West Yorkshire, 2003)
Avantajele implementării sistemul de management de mediu se pot resimți prin îmbunătățirea considerabilă a organizării întreprinderii, reducerea poluării și reducerea costurilor. Pe termen mediu, organizațiile își vor îmbunătății relația cu autoritățile prin asigurarea conformității cu prevederile legislației referitoare la mediu. Un avantaj rezultat din implementarea unui sistem de management al mediului, care in contextul actual are o importanță tot mai mare, este legat de îmbunătăți imaginea întreprinderii, conducând astfel la avantaje pe piață, întrucât publicul larg dorește un mediu curat și produse fără impact negativ asupra mediului. O schematizare a principalelor avantaje aduse de implementarea sistemului de management al mediului este prezentată în Figura 1.12.
Figura 1.12 – Avantajele implementării unui sistem de management de mediu
(Sursa: realizat de autor după Olaru, M., Managementul calității, ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Economică, București, 1999)
Sistemul de management de mediu asigură un instrument de identificare și rezolvare a problemelor specifice de mediu care poate fi implementat într-o întreprindere în diferite moduri și funcție de condițiile specifice. Cheremisinoff și Bendavid-Val susțin că punerea în aplicare a sistemului de management de mediu duce la reducerea costurilor de producție, creșterea calității produsului și la îmbunătățirea controlului asupra procesului de producției. ISO14001 a fost conceput pentru ca îmbunătățirile legate de protecția mediului să poată fi resimțite în fiecare aspect al operațiunilor unei companii, existând o relație complexă și dinamică între profitabilitate și preocupările legate de mediu.
Sisteme de sănătate și securitate ocupațională
Managementul sănătății și securității ocupaționale are aceeași importanță precum managementul celorlalte funcțiuni ale unei întreprinderi, precum cea financiară, comercială, de resurse umane, producție, calitate, etc. Ca parte componentă a unui sistem de management integrat, implică, pe lângă îndeplinirea obligațiilor sociale și legale ale întreprinderilor și aspecte economice importante, în sensul creșterii profitului prin reducerea timpilor morți, a absenteismului, prin lipsa pierderilor materiale datorate accidentelor și avariilor, economii la concedii medicale etc.
Pentru a reuși o abordare sistematică a componentelor legate de sănătate și securitatea ocupațională, componente ale managementului general, a apărut necesitatea elaborării unor modele recunoscute pe plan internațional care să vină în întâmpinarea organizațiilor în ceea ce privește implementarea, menținerea și evaluarea sistemelor de management pentru acestea. În cazul managementului sănătății și securității ocupaționale (OHS), traseul înspre elaborarea unui standard recunoscut s-a dovedit a fi chiar și mai anevoios decât în cazul calității sau al protecției mediului. Rădăcinile preocupărilor în domeniu sunt de natură legislativă, iar problematica creării unui standard pentru aceste sisteme a apărut în a doua jumătate a deceniului nouă a secolului trecut, ca urmare a succesului înregistrat de standardele pentru managementul calității și managementul de mediu. Cu toate acestea, nici până în prezent nu există un consens internațional în domeniu, specificația OHSAS rămânând în ciuda recunoașterii internaționale, un standard național britanic.
O realizare remarcabilă privind crearea unei viziuni unice asupra OHS a fost atinsă în 2001 prin publicarea Liniilor directoare privind sistemele de management al securității și sănătății ocupaționale de către Organizația Internațională pentru Muncă. Acest document urmărește să ofere firmelor și instituțiilor cu competențe în domeniu mijloacele practice pentru îmbunătățirea continuă a performanțelor lor de sănătate și securitate ocupațională (reducerea accidentelor, a îmbolnăvirilor profesionale, a incidentelor și a morții datorate condițiilor de muncă improprii) odată cu creșterea productivității companiilor.
Dezvoltarea tehnologică și creșterea competiției pe piață au adus schimbări rapide în condițiile de lucru, procesele de muncă și în organizare sub aspectul sănătății și securității ocupaționale. În aceste condiții, legislația este esențială, dar nu poate asigura singură gestionarea noilor tipuri de pericole și riscuri. Întreprinderile din industria metalurgică din România trebuie să fie capabile să facă față în mod continuu problemelor privind sănătatea și securitatea ocupațională și să răspundă acestora prin strategii dinamice de management. Acesta constituie un alt motiv al necesității de a introduce un sistem de management în domeniul sănătății și securității ocupaționale.
Sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale constituie instrumentul de proiectare, organizare și realizare a unor procedee și mecanisme la nivel de întreprindere în vederea îndeplinirii tuturor cerințelor de sănătate și securitate a angajaților și pentru respectarea legislației din domeniu. El cuprinde componente de auto – urmărire și autoevaluare care permit depistarea deficiențelor în organizarea și punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a sistemului.
Diverse studii în domeniu au demonstrat faptul că accidentele de muncă și bolile profesionale sunt asociate de foarte multe ori unui management deficient. Un bun management implică utilizarea optimă a resurselor disponibile și acest lucru presupune un loc de muncă sigur care protejează sănătatea și securitatea angajaților, care îmbunătățește motivația și starea de spirit ale acestora, promovează calitatea producției și, prin urmare, contribuie la creșterea productivității.
Nu există un sistem de management al sănătății și securității ocupaționale aplicabil în mod universal tuturor întreprinderilor indiferent de mărime, sector și riscuri specifice Condițiile de bază pentru ca un sistem de management al sănătății și securității ocupaționale să fie eficace sunt prezentate în Tabelul 1.4
Tabelul 1.4
Condiții pentru eficacitate a sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale
(Sursa: realizat de autor după The use of occupational safety and health management systems in the member states of the European Union, European Agency for Safety and Health at Work, Bilbao, 2002 )
Standardul BS OHSAS 18001 și ghidul de implementare OHSAS 18002 (cu linii directoare de implementare a OHSAS 18001) au fost elaborate pentru a răspunde cererii celor interesați în recunoașterea unui sistem standard de management al sănătății și securității ocupaționale, pe baza căruia poate fi evaluat și certificat un sistem de management al sănătății și securității ocupaționale.
Elementele de bază ale sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale
Urmând ciclul lui Deming, procesul de implementare a sistemului începe cu etapa de planificare în care organizațiile trebuie să definească politica sa în domeniul sănătății și securității ocupaționale, să contureze cadrul general pentru identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor și punerea în practică a măsurilor de control necesare.
În etapa de acționare efectivă în vederea îmbunătățirii se realizează analiza managementului sănătății și securității ocupaționale, având ca bază rezultatele etapei de verificare. Concluziile acestei analize trebuie să conducă la identificarea unor acțiuni de îmbunătățire care să vizeze întregul sistem.
Managementul sănătății și securității ocupaționale trebuie gândit ca o componentă a managementului general al întreprinderii, căreia i se vor aloca resursele materiale și de personal necesare, incluzând planificarea, analiza și elementele de ieșire ale sistemului, din combinația cărora rezultă îmbunătățirea sănătății și securității ocupaționale.
Elemente de bază ale unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale sunt:
a) Date de intrare referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională
Datele de intrare includ:
angajamentul conducerii și resursele puse la dispoziție, incluzând structurile organizatorice pentru sprijinirea dezvoltării și implementării unui program referitor la sănătatea și securitatea ocupațională
respectarea prevederilor legale și de reglementare
responsabilitate, îndatoriri și autoritate
participarea angajaților, fie directă, la nivel individual, fie indirectă, prin entități reprezentative, cum ar fi un comitet pentru sănătatea și securitatea în muncă
b) Documentarea și implementarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale
Cerințele principale pentru documentarea unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale sunt:
obiectivele referitoare la sănătate și securitate ocupațională
criteriile privind măsurarea performanței
aprecierea de bază și evaluarea riscurilor/pericolelor
planificarea și dezvoltarea sistemului
manualul și procedurile sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale.
Pentru implementarea sistemului, sunt necesare următoarele elemente:
instruirea, în special sub aspectul competențelor tehnice și calificărilor personalului
un sistem pentru ținerea sub control a riscurilor, incluzând planuri de urgență, pentru reducerea sau eliminarea riscurilor în muncă
sisteme preventive și corective pentru protejarea personalului în eventualitatea apariției vreunei probleme
achiziționarea de bunuri și servicii care sunt conforme standardelor de securitate ale întreprinderii.
c) Date de ieșire referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională
Este necesar ca măsurile pentru asigurarea eficacității unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale să fie cuantificabile și să aibă un caracter practic. Sunt disponibile diverse opțiuni:
succesul în atingerea obiectivelor referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională
frecvența îmbolnăvirilor și vătămărilor, eventual prin comparație cu alte întreprinderi din același sector
sănătatea și starea de bine generală a forței de muncă
schimbările în eficiența întreprinderii, măsurate spre exemplu prin îmbunătățirea productivității
performanța globală a întreprinderii.
d) Evaluare
un sistem de comunicare pentru redactarea, actualizarea și diseminarea informațiilor legate de sănătatea și securitatea ocupațională în cadrul întreprinderii
un sistem de evaluare pentru auditarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale, investigarea și analizarea cauzelor primare care se află la originea accidentelor și pentru asigurarea supravegherii medicale a stării de sănătate.
e) Îmbunătățire continuă și integrare
procese pentru a asigura îmbunătățirea continuă, incluzând evaluări periodice și proceduri pentru evaluarea incidentelor
analize periodice ale conducerii, în vederea evaluării eficacității sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale și asigurării respectării prevederilor legale și de reglementare
integrarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale în toate domeniile întreprinderii.
Avantajele implementării sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale
În general, sănătatea și securitatea ocupațională are la bază cerințele cuprinse în legislația națională aferentă acestui domeniu. Până în prezent, îndeplinirea acestor cerințe a fost monitorizată și asigurată de către autoritățile de supraveghere, prin audituri detaliate, în conformitate cu condițiile, dispozițiile și sancțiunile aplicate în cazul abaterilor care nu sunt de natură penală și a procedurilor în cazul unor abateri penale. Statisticile confirmă faptul că elementele tehnice sunt controlate din ce în ce mai mult prin aceste măsuri și că este probabilă o îmbunătățire considerabilă.
Totuși, analizele cauzelor accidentelor indică faptul că motivul principal care stă la baza producerii accidentelor îl reprezintă organizarea întreprinderii și comportamentul personalului. Nu este posibilă abordarea eficientă a acestor probleme legate de organizare și comportament, utilizând instrumentele tradiționale ale protecției muncii. Acest lucru este posibil numai prin introducerea unui management sistematic al sănătății și securității ocupaționale. Aceasta reprezintă o direcție nouă, care modifică sistemul obligatoriu actual într-unul în care întreprinderea își asumă în mod voluntar responsabilitatea de a răspunde cerințelor pe baza politicilor și obiectivelor sale.
În calitatea sa de persoană căruia i se adresează în mod obișnuit legislația sănătății și securității ocupaționale, antreprenorul respectă regulile și reglementările pe baza politicilor și obiectivelor întreprinderii. El menține un sistem permanent de măsuri care implică propria răspundere pentru a asigura respectarea reglementărilor și corectarea oricăror abateri. Autoritățile de supraveghere monitorizează sistemul de sănătate și securitate ocupațională din cadrul întreprinderii și respectarea legislației. Ca urmare, sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale devine o temă din ce în ce mai frecventă în Europa și în întreaga lume. Din ce în ce mai multe întreprinderi își dau seama că sistemele reprezintă instrumente eficace și durabile pentru prevenirea și ameliorarea semnificativă a sănătății și securității ocupaționale și, de aceea, sunt în interesul forței de muncă.
Proiectarea și implementarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale este justificată de următoarele considerente (Figura 1.13) :
Figura 1.13- Motive ale implementării unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale conform standardului OHSAS 18001
(Sursa: Improving of occupational safety and health in SMEs: examples of effective assistance, European Agency for Safety and Health at Work, Bilbao, 2003)
Un sistem de management al sănătății și securității ocupaționale eficient asigură utilizarea optimă a resurselor disponibile: protejează sănătatea forței de muncă și a comunității locale, crește motivația personalului de a avea un comportament sănătos și conștient, crește performanțele personalului și a întreprinderii și creează locuri de muncă sigure. Cu toate că introducerea unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale necesită investiții materiale, conduce la reducerea directă și semnificativă a costurilor suplimentare și la optimizarea pe termen mediu a proceselor de producție.
Capacitatea de a determina nivelul de performanță în timp, în ceea ce privește sănătatea și securitatea ocupațională, este esențială în scopul verificării unei continuități vizând progresele legate de eliminarea vătămărilor și îmbolnăvirilor profesionale.
Diverse studii în domeniu au demonstrat faptul că accidentele de muncă și bolile profesionale sunt asociate de foarte multe ori unui management deficient. Un bun management implică utilizarea optimă a resurselor disponibile și acest lucru presupune un loc de muncă sigur care protejează sănătatea și securitatea angajaților, care îmbunătățește motivația și starea de spirit ale acestora, promovează calitatea producției și, prin urmare, contribuie la creșterea productivității. Nu există un sistem de management al sănătății și securității ocupaționale aplicabil în mod universal tuturor întreprinderilor indiferent de mărime, sector și riscuri specifice. Condițiile de bază pentru ca un sistem de management al sănătății și securității ocupaționale să fie eficace sunt prezentate în Tabelul 1.5.
Tabelul 1.5
Condiții de bază privind eficacitatea sistemului de management
al sănătății și securității ocupaționale
(Sursa: prelucrare după The use of occupational safety and health management systems in the member states of the European Union, European Agency for Safety and Health at Work, Bilbao, 2002 )
În ciuda reuniunilor organizate la nivel internațional, având ca temă specificația OHSAS 18001 privind sistemele de management al sănătății și securității ocupaționale, nu s-a obținut un consens de păreri, statele menținându-și poziția divergentă cu privire la aspectele ce privesc sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale, într-un fel normală dacă ne gândim la multitudinea de abordări privind prevenirea riscurilor profesionale, în care factorul uman, element esențial al sistemului de muncă, are un comportament ce este influențat de cultură, climă, familie, dezvoltarea tehnologică etc.
În Figura. 1.14 sunt prezentate cele cinci elemente ale unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale. Managementul sănătății și securității ocupaționale trebuie gândit ca o componentă a managementului general al întreprinderii, căreia i se vor aloca resursele materiale și de personal necesare, incluzând planificarea, analiza și elementele de ieșire ale sistemului, din combinația cărora rezultă îmbunătățirea sănătății și securității ocupaționale.
Figura 1.14 – Elementele de bază ale sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale
(Sursa: prelucrare după The use of occupational safety and health management systems in the member states of the European Union, European Agency for Safety and Health at Work, Bilbao, 2002 )
Cele cinci elemente de bază ale unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale sunt:
a) Date de intrare referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională
Datele de intrare includ:
angajamentul conducerii și resursele puse la dispoziție, incluzând structurile organizatorice pentru sprijinirea dezvoltării și implementării unui program referitor la sănătatea și securitatea ocupațională;
respectarea prevederilor legale și de reglementare;
responsabilitate, îndatoriri și autoritate;
participarea angajaților, fie directă, la nivel individual, fie indirectă, prin entități reprezentative, cum ar fi un comitet pentru sănătatea și securitatea în muncă.
b) Documentarea și implementarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale
Cerințele principale pentru documentarea unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale sunt:
obiectivele referitoare la sănătate și securitate ocupațională;
criteriile privind măsurarea performanței;
aprecierea de bază și evaluarea riscurilor/pericolelor;
planificarea și dezvoltarea sistemului;
manualul și procedurile sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale.
Pentru implementarea sistemului, sunt necesare următoarele elemente:
instruirea, în special sub aspectul competențelor tehnice și calificărilor personalului;
un sistem pentru ținerea sub control a riscurilor, incluzând planuri de urgență, pentru reducerea sau eliminarea riscurilor în muncă;
sisteme preventive și corective pentru protejarea personalului în eventualitatea apariției vreunei probleme;
achiziționarea de bunuri și servicii care sunt conforme standardelor de securitate ale întreprinderii.
c) Date de ieșire referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională
Este necesar ca măsurile pentru asigurarea eficacității unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale să fie cuantificabile și să aibă un caracter practic. Sunt disponibile diverse opțiuni:
succesul în atingerea obiectivelor referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională;
frecvența îmbolnăvirilor și vătămărilor, eventual prin comparație cu alte întreprinderi din același sector;
sănătatea și starea de bine generală a forței de muncă;
schimbările în eficiența întreprinderii, măsurate spre exemplu prin îmbunătățirea productivității;
performanța globală a întreprinderii.
d) Evaluare
un sistem de comunicare pentru redactarea, actualizarea și diseminarea informațiilor legate de sănătatea și securitatea ocupațională în cadrul întreprinderii;
un sistem de evaluare pentru auditarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale, investigarea și analizarea cauzelor primare care se află la originea accidentelor și pentru asigurarea supravegherii medicale a stării de sănătate.
e) Îmbunătățire continuă și integrare
procese pentru a asigura îmbunătățirea continuă, incluzând evaluări periodice și proceduri pentru evaluarea incidentelor;
analize periodice ale conducerii, în vederea evaluării eficacității sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale și asigurării respectării prevederilor legale și de reglementare;
integrarea sistemului de management al sănătății și securității ocupaționale în toate domeniile întreprinderii.
Pentru a descrie sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale trebuie incluse cele cinci elemente menționate. Modelul de referință se bazează pe ideea îmbunătățirii continue (planifică, execută, verifică, acționează).
Introducerea unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale permite, pe de o parte, abordarea sistematică a problemelor privind sănătatea și securitatea ocupațională, iar pe de altă parte, aducerea în același plan a cerințelor și obiectivelor privind sănătatea și securitatea ocupațională cu cerințele și obiectivele altor componente ale managementului general al întreprinderii, cum sunt calitatea, protecția mediului etc.
Stadiul actual al cunoașterii privind integrarea sistemelor de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională
Cerințe specifice privind integrarea sistemelor de management în contextul actual al mediului de afaceri
Noile provocări pentru managementul afacerilor de succes din acest nou mileniu sunt în continuă creștere. Succesul se poate obține doar în condițiile unei abordări sistematice a proceselor. O integrare reușită a sistemelor de management depinde în esență de o bună planificare și o implementare eficientă. Un sistem integrat de management reprezintă o abordare manageriala logică și sistematică ceea ce permite decizii strategice și operaționale optime care iau în considerare toate aspectele esențiale ce conduc la funcționarea eficientă a unei organizații, atât din punct de vedere al calității cât și al mediului sau siguranței și igienei alimentare etc.
Perspectiva sistemelor integrate de management va impune orientarea managerilor diferitelor organizații înspre reformularea strategiilor și redefinirea misiunii prin schimbarea viziunii. Relevanța sistemelor integrate de management este din ce în ce mai bine conturată de numărul din ce în ce mai mare de organizații care își implementează sisteme ,,speciale" de management pentru calitate, protecția mediului și sănătate și securitate în muncă. Interesul mediului academic față de acest subiect, părerile experților și evoluția pieței indică faptul că ,,sistemele integrate de management" sunt văzute ca ,,sistemele de management ale viitorului", conturându-se ideea de transformare a lor în concepte organizaționale. Din punct de vedere operațional, integrarea unor sisteme de management înseamnă combinarea, alinierea tuturor practicilor interne de management într-un sistem unitar. Sistemele de management independente pot deveni parte a sistemului integrat de management al organizației, dacă dincolo de limitele proceselor se dezvoltă legături puternice între acestea.
Obiectivul principal al sistemelor integrate de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională îl constituie optimizarea eforturilor unei întreprinderi pentru a satisface cerințele clienților și așteptările tuturor părților interesate în condiții de competitivitate economică.
Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, principala condiție în asigurarea succesului întreprinderilor o reprezintă implementarea unui sistem integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională, implementarea acestui sistem fiind o condiție indispensabilă pentru dezvoltarea întreprinderilor din România.
Sistemul integrat de management vizează planificările “de la un cap la altul” și pe cele integrate, implementarea, verificarea și evaluarea unor aspecte cât se poate de diversificate, cum ar fi calitatea, mediul, securitatea, cunoștințelor, marketingului etc. Un model al unui sistem integrat de management este prezentat în Figura 1.15 Într-un SIM vor fi integrate care descriu sistemele formalizate privind personalul, finanțele, securitatea, calitatea, mediul, sănătatea, securitatea în muncă etc. Pentru a putea vorbi despre un sistem integrat, în interiorul acestuia toate procesele identificate în cadrul sistemelor formalizate trebuie să dezvolte sinergii. Integrarea unor sisteme de management este un proces dificil, care trebuie desfășurat în funcție de triada: calitate – costuri – timp.
Figura 1.15 – Model conceptual al unui sistem integrat de management
(Sursa: Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Innovation the new challenge of today’s entrepreneurship, Science Journal of Business and Management, Science Publishing Group, New York, USA ,ISSN: 2331-0634, 2015)
Integrarea sistemelor de management este privită ca o metodă eficientă de a răspunde cerințelor actuale la adresa firmelor provenite din partea tuturor părților interesate și care se regăsesc în formă substanțială în standardele precizate. Bamber consideră că un sistem integrat de management în adevăratul sens al cuvântului nu poate fi obținut prin simpla „ alipire” a mai multor sisteme de management care au fost dezvoltate independent. În general, se consideră că sistemele integrate de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională sunt net superioare sistemelor separate. Această percepție este explicabilă prin aceea că avantajele integrării sistemelor sunt mult mai ușor de intuit decât dezavantajele acestei soluții.
Integrarea mai multor sisteme de management aduce beneficii dintre cele mai diverse la nivel de organizație, beneficii care pot fi traduse într-o eficientizare a activității organizației și, în consecință, creșterea performanțelor afacerii. Motivația integrării sistemelor de management este considerată ca fiind de două tipuri: pentru a reduce costurile și a adăuga valoare proceselor, respectiv pentru a reduce riscurile la adresa afacerii, constituindu-se într-o șansă valoroasă de optimizare a documentației, a proceselor de audit și analiză și comunicării inter- funcționale. În mod evident, un sistem de management integrat trebuie să cuprindă atât elemente comune sistemelor de management alese, cât și elemente specifice a căror definire poate fi realizată pornind de la cerințele mediului extern. În ceea ce privește elementele comune, se poate constata că aproximativ 80 % din volumul de muncă este similar pentru toate sistemele de management, acesta fiind argumentul cel mai important care pledează pentru integrarea lor.
Un sistem integrat de management constă în cel puțin două sisteme de management diferite, de exemplu, sisteme de management al calității și sisteme de management de mediu sau sisteme de management al calității și sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale. În prezent, situația cea mai frecventă o constituie o combinație a sistemelor de management al calității, de mediu și al sănătății și securității ocupaționale.
Înțelegerea, elaborarea și documentarea sistemului integrat de management presupun valorificarea cerințelor celor trei sisteme de management descrise în documentele de referință aplicabile:
ISO 9001:2008, pentru sistemul de management al calității,
ISO 14001:2004, pentru sistemul de management de mediu și
BS OHSAS 18001:2007, pentru sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale.
Orice întreprindere se gândește să mai reducă din costurile cerute de implementarea separată a celor trei sisteme de management. Ideea cea mai la îndemână în această privință este implementarea dintr-odată a celor trei sisteme. Integrarea celor trei sisteme reduce costurile și duratele cu consultanța, implementarea și certificarea.
Sistemul integrat de management se construiește pornind de la sistemul de management al calității, cel mai deschis diverselor stiluri de abordare dintre cele trei sisteme. Abordarea integrată furnizează un model nu doar mai ieftin, ci și mai adecvat întreprinderii în comparație cu fiecare dintre elementele lor luate separat.
Aplicarea unui sistem integrat de management, asociată cu auditarea o dată a întregului sistem prezintă unele avantaje la care conducerea întreprinderii nu poate rămâne insensibilă:
mai puține proceduri și audituri, cu alte cuvinte mai puțină cheltuială și birocrație nenecesară;
mai puține complicații; sistemul este mai complet, deci mai aproape de modul real în care funcționează întreprinderea;
mai multă flexibilitate, deci adaptabilitate, răspuns mai prompt la cerințele în schimbare ale clienților, pieței, autorităților;
mai puțină tensiune și risipă, pentru că dispar barierele artificiale introduse de cele trei sisteme.
Pentru a stabili și documenta un sistem integrat de management este necesară:
înțelegerea cerințele și identificarea procedurile care este obligatoriu să fie documentate prin analiza de text a fiecărui document de referință în parte; analiza de text constă din identificarea predicatelor (un predicat = o cerință); predicatele sunt aproape fără excepție introduse prin „organizația trebuie să…" ori prin „managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să….";
stabilirea corespondențelor între capitolele (cerințele) celor trei sisteme de management (documente de referință);
introducerea în proceduri a descrierilor privind modul în care vor fi acoperite cerințele identificate;
elaborarea procedurilor de sistem pentru fiecare dintre procesele unitare care se regăsesc la toate cele trei sisteme de management; procedurile de sistem, astfel elaborate, pot fi, apoi detaliate în proceduri operaționale, instrucțiuni de lucru;
introducerea în proceduri și a elementele specifice procesului: date de intrare, rezultate (date de ieșire), indicatori de performanță, furnizor/client, proprietar de proces;
inventarierea documentelor deja existente, înainte de a scrie totul de la început, deoarece este posibil ca în întreprindere cerințele să fie deja îndeplinite, integral sau parțial.
Integrarea înseamnă asamblarea elementelor individuale pentru a forma un întreg (Figura 1.16). În practică acest lucru înseamnă asamblarea și coordonarea sistemelor de management individual și eliminarea contradicțiilor și dublurilor. Datorită vederii de ansamblu, rezultatul reprezintă mai mult decât suma pură a elementelor sistemelor de management care sunt integrate. În esență toate aceste sisteme de management menționate sunt formate din aceleași elemente, cu toate că structura documentelor de referință actuale referitoare la aceste sisteme de management diferă. Ideea, și de aceea avantajul principal al unui sistem integrat de management, constă în utilizarea elementelor existente, identificarea similitudinilor dintre elemente și documentele de referință .
Figura. 1.16 – Integrarea sistemelor de management
(Sursa: conform propunerii formulate în cadrul cercetării doctorale)
O parte comună importantă, a celor trei documente de referință, este luarea în considerație a necesităților și cerințelor clienților și a necesităților și așteptărilor tuturor părților interesate. Fiecare întreprindere are câteva părți interesante, fiecare cu cerințe, necesități și așteptări. Fiecare parte interesată așteaptă propriul beneficiu din activitatea întreprinderii. Conducerea de vârf trebuie să întreprindă acțiunile necesare pentru a da încredere fiecărei părți interesate și să comunice necesitățile părților interesate în cadrul întreprinderii.
Pentru scopurile managementului calității, mediului, sănătății și securității ocupaționale principalele părți interesate sunt considerate următoarele:
clienții, ultimii utilizatori;
proprietarii, acționarii;
angajații, personalul;
furnizorii, subcontractanți;
societatea în ansamblul său, comunitatea locală, publicul.
Asemănările dintre cele trei standarde sunt numeroase și tocmai din acest motiv întreprinderile care optează pentru sisteme de management al calității, de mediu și al sănătății și securității ocupaționale complet separate devin din ce în ce mai puține. Cele mai importante aspecte comune din punct de vedere al abordării concrete a construirii, implementării și funcționării sistemelor de management al calității, de mediu și al sănătății și securității ocupaționale sunt prezentate în cele ce urmează:
toate cele trei documente de referință iau în considerare conceptul de îmbunătățire continuă;
toate cele trei documente de referință iau în considerare conceptul de prevenire;
toate cele trei documente de referință pun factorul uman în centrul proceselor de construire, implementare și funcționare a sistemului de management.
Pentru a stabili echivalențele între cerințele celor trei sisteme de management trebuie ca mai întâi să definim, pentru fiecare dintre cele trei sisteme, produsul, părțile interesate, cerințele și neconformitatea (Tabelul 1.6). Standardul ISO 9001 vizează obținerea produsului, iar standardele ISO 14001 și BS OHSAS 18001 specifică pașii pentru a nu realiza produsul neintenționat.
Tabelul 1.6
Elemente comune ale celor trei sisteme de management
calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională
(Sursa: prelucrare după Standardul SR EN ISO 9001:2000, Sisteme de management al calității. Cerințe, Standardul SR EN ISO 14001:2005, Sisteme de management de mediu. Cerințe cu ghid de utilizare, Standardul SR OHSAS 18001:2008, Sisteme de management al sănătății și securității ocupaționale. Specificație)
Fiecare dintre cele trei sisteme de management este orientat pe atingerea unor obiective, care fac măsurabile progresele în implementarea politicilor respective. Din acest motiv, elaborarea și implementarea unui sistem integrat de management, nu poate fi realizată fără a avea în vedere și corelațiile care există între cele trei sisteme de management.
Întreprinderea trebuie să proiecteze, implementeze și să mențină un sistem integrat de management focalizat pe satisfacerea cerințelor clienților și îndeplinirea așteptărilor tuturor părților interesate (Figura 1.17). În organizarea unui sistem integrat de management bine structurat și eficace, accentul trebuie să se pună pe identificarea problemelor actuale sau potențiale referitoare la calitate, mediu și sănătate și securitate ocupațională și pe implementarea acțiunilor corective sau preventive.
Figura 1.17 – Cerințe ale sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională
(Sursa: prelucrare după Suditu, C., Consideration regarding the implementation of an integrated quality – environmental – safety management system in Romanian companies, în lucrările simpozionului internațional „Global safety of commodities and environment. Quality of life”, Kiev, 2006)
Experiența arată că sistemele integrate de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională coexistă în mod diferit de la o întreprindere la alta. Diferențele se datorează particularităților fiecărei întreprinderi, dar și altor factori, cum ar fi: viziunea managerială, politica de grup, interesele sectoriale, influența părților interesate etc.
Chiar dacă nu se poate afirma că există reguli universal valabile privind stabilirea cu prioritate a relației în care trebuie să fie puse cele trei sisteme de management, totuși, pentru orientarea procesului de adoptare a soluției adecvate într-o întreprindere trebuie să se stabilească o relație cât mai obiectivă între importanța aspectelor de asigurare a calității, aspectelor de mediu și a aspectelor de asigurare a sănătății și securității ocupaționale.
Abordări privind relația dintre sistemele integrate de management și dezvoltarea organizațională
Adoptarea deciziei de proiectare și implementare a unui sistem integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională trebuie să fie fundamentată pe analiza asemănărilor și deosebirilor dintre cele trei sisteme de management, precum și a avantajelor și dezavantajelor unei posibile integrări. Este deosebit de important ca, în urma analizei efectuate, întreprinderea să-și formuleze un punct de vedere propriu care să țină cont de particularitățile acesteia. Acest fapt va conta decisiv în abordarea etapelor următoare.
Pentru a oferi unei întreprinderi elementele necesare unei alegeri cât mai potrivite a modalităților de implementare a celor trei sisteme de management, sunt prezentate succint în continuare oportunitățile, instrumentele, avantajele și dificultățile implementării sistemelor integrate de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională. Elementele menționate anterior pot juca un rol decisiv în asigurarea coexistenței sistemelor de management și pot contribui în mod hotărâtor la optimizarea funcționării lor simultane.
a) Oportunități
elemente ale legislației naționale și ale structurilor organizatorice ce pot fi dezvoltate în cadrul sistemelor integrate de management;
experiența în implementarea sistemelor de management neintegrate;
programe legate de procesul de post-aderare la Uniunea Europeană;
existența unor oferte vaste pentru formarea specialiștilor în domeniul sistemelor de management.
b) Instrumente
politici și funcții integrate;
obiective multidimensionale;
structură de personal armonizată;
sistem integrat al documentelor.
c) Avantaje
În urma cercetărilor efectuate au rezultat o serie de avantaje ale implementării sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională în întreprinderile din industria metalurgică din România. Aceste avantaje pot fi grupate în două categorii: avantaje interne și avantaje externe.
Avantajele interne se referă la funcționarea și procesele interne ale întreprinderii, în timp ce avantajele externe sunt asociate activităților externe întreprinderii. Pe de altă parte, avantajele interne pot fi împărțite în trei categorii: organizatorice, financiare și avantaje pentru personalul întreprinderii. Similar, cele externe pot fi grupate în comerciale, de comunicare și avantaje referitoare la calitate/mediu/sănătate și securitate ocupațională.
În Tabelul 1.7 sunt prezentate avantajele interne și externe obținute de o întreprindere din industria metalurgică ca urmare a implementării unui sistem integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională.
Tabelul 1.7
Avantajele implementării sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională
(Sursa: prelucrare după Suditu, C., Benefits and barriers of integrated management systems, în lucrările conferinței internaționale „The 2006 international conference on commerce”, București, 2006)
Există numeroase situații în care trebuie intervenit și sub aspectul calității și sub aspectul mediului și al sănătății și securității ocupaționale. O intervenție unitară, pe cerințele structurate comun pe cele trei domenii este în general mai coerentă și mai ușor de urmărit și de controlat.
Integrare înseamnă, printre altele, lucru în echipe mixte. Acțiunile, soluțiile, eforturile, vor fi de la început gândite cu respectarea cerințelor celor trei domenii, evitându-se astfel apariția unor incompatibilități și, de aici, a unor reveniri și modificări.
Cele trei sisteme au numeroase zone comune. Intervenția pe aceste zone a trei echipe, funcționarea simultană a trei sisteme cu trei programe, cu trei moduri de gândire tehnică diferite ar produce suprapuneri, eforturi dublate inutil, contradicții și confuzii în asumarea responsabilităților. Integrarea celor trei sisteme conduce la minimizarea acestor aspecte nedorite.
Satisfacerea cerințelor comune ale standardelor ISO 9001, ISO 14001 și BS OHSAS 18001 se va face într-o abordare unică, ceea ce va însemna economie de timp și efort, coerență și optimizare a dinamicii implementării și funcționării sistemului.
În cazul proiectelor de dezvoltare sau de introducere de noi produse/servicii, se vor avea în vedere încă de la început atât aspectele de calitate, cât și cele de mediu și de sănătate și securitate ocupațională răspunzându-se astfel mai bine nevoilor clienților, cerințelor legislative și cerințelor părților interesate.
d) Dificultăți
În același mod ca și avantajele, dificultățile privind implementarea sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională pot fi grupate în dificultăți interne (resurse, atitudine/percepție, implementare) și dificultăți externe (informații suport, economice, certificare/verificare). Dificultățile interne și externe privind implementarea unui sistem integrat de management sunt prezentate în Tabelul 1.8.
Mediul, calitatea și sănătatea și securitatea ocupațională nu presupun, în tratarea anumitor aspecte, abordări specifice, adaptate tehnicilor și instrumentelor proprii fiecărui domeniu în parte. Prin tendința sa de uniformizare a metodelor și mijloacelor, un sistem integrat calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională poate afecta uneori alegerea celor mai adecvate soluții sectoriale.
Fiecare din cele trei componente dispune de proprii săi indicatori. Când este necesară acordarea unei atenții sporite unui anumit aspect care prezintă un risc mai mare (de exemplu, aspectul identificării defectelor de fabricație sau aspectul prevenirii incidentelor și accidentelor), indicatorii proprii acestui aspect trebuie dezvoltați și urmăriți cu prioritate. Astfel de opțiuni, în regim prioritar, sunt mai greu de făcut în prezența unui sistem calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională integrat decât în prezența a trei sisteme separate.
Auditorii vor depune un efort mai mare (în cazul sistemelor integrate față de cazul sistemelor separate) pentru a separa aspectele domeniului care îi interesează, de aspectele celuilalt domeniu.
În cazul în care se dorește păstrarea confidențialității asupra unor aspecte specifice unuia dintre cele trei domenii, va fi dificil de găsit o soluție prin care un auditor extern interesat de celălalt domeniu să poată fi împiedicat de a citi, în proceduri sau în alte documente comune ale sistemului, informațiile privind aceste aspecte.
Tabelul 1.8
Dificultățile implementării sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională
(Sursa: prelucrare după Suditu, C., Positive and negative aspects regarding the implementation of an integrated quality – environmental – health and safety management system, în lucrările sesiunii internaționale de comunicări științifice „Management and technological engineering”, Oradea, 2007)
Uneori unul dintre domenii (calitate sau mediu sau sănătatea și securitatea ocupațională) necesită o tratare mult mai complexă decât celălalt. Dacă s-ar construi sisteme de management separate, unul dintre sisteme ar fi, în consecință, considerabil mai simplu de gestionat decât celălalt. În cazul sistemelor integrate această simplificare nu se mai poate aplica, cele trei sisteme fiind tratate la același nivel de complexitate.
1.3.3. Modele de realizare a integrării sistemelor de management
Integrarea este armonia completă și alinierea strategiei și operațiunilor unei organizații. Aceasta înseamnă că diferite departamente și nivele vorbesc aceeași limbă și sunt reglate pe aceeași lungime de undă. Cele mai multe studii despre integrarea de sisteme de management din literatura de specialitate au vizat fuziunea dintre sistemul de management al calității, sistemul de management al mediu, sistemul de management sănătăți și al siguranței, precum și sistemul de management al securității informațiilor.
Într-adevăr, pentru a supraviețui și prospera într-o perioadă de concurență tot mai mare la nivel mondial, organizațiile trebuie să se uite la fiecare aspect al proceselor, inclusiv la reducerea costurilor, la bunăstarea angajaților, la mediul de lucru precum și la impactul pe care operațiunile organizației au asupra vecinii lor și asupra comunității locale.
Mai mult decât atât, companiile trebuie să abordeze aceste probleme în timp ce continuă să ofere produse și servicii de calitate, conceptul de sisteme integrate de management a apărut din această necesitate.
Integrarea unor sisteme de management este un proces dificil, care trebuie desfășurat în funcție de triada: calitate – costuri – timp. Variabila cea mai importantă este calitatea. Ea poate să influențeze ușor celelalte două variabile, însă ea nu poate fi potențată de valori extreme ale celorlalte două. De aceea, considerăm că este cel mai bine să fixăm ca obiectiv al proiectării unui SIM calitatea structurii acestuia pentru organizație și nivelul de calitate, tradus prin gradul de funcționalitate pe care trebuie să-l atingă. Pe de altă parte, un sistem integrat de management presupune pătrunderea managementului funcțional la toate nivelurile organizației, astfel încât managerii vor îndeplini o gamă foarte variată de funcții – un manager de producție va realiza activități legate de: planificare, producție, siguranță, resurse umane, calitate, mediu, finanțe etc.
Realizarea efectivă a integrării diferitelor sisteme de management poate fi obținută în trei moduri diferite în funcție de situația existentă la un moment dat în organizație:
prin conversie: pornind de la un sistem de management ce există deja implementat în organizație, se vor adăuga procese suplimentare conform cerințelor cuprinse în standardele ce stau la baza sistemelor de management care se doresc a fi introduse dezvoltându-se astfel practici și proceduri specific. Sistemele de management bazate pe referențiale recunoscute internațional dețin câteva procese commune (Figura 1.18), ceea ce facilitează aplicarea acestui model de integrare.
Figura 1.18 – Elementele comune ale sistemelor de management
(Sursa: realizat de autor după Renfrew, D., Muir, G., QUENSHing the thirst for integration, Quality World, 24, pp.10-13, 2000)
Neajunsul acestui model constă în puternica dependență a succesului implementării unui SIM de sistemul de management ce există în prealabil implementat în organizație – de la care se pornește.
prin alipire: dacă în organizație funcționează în paralel mai multe sisteme de management independente acestea pot fi cuplate, lor putând să li se adauge altele, formalizând practicile. Chiar dacă documentația diferitelor sisteme va fi reunită, nu putem vorbi despre un SIM decât în momentul în care practicile ce îndeplinesc scopul fiecărui sistem vor urmări realizarea scopului SIM.
prin proiectarea tehnică: chiar dacă organizația are implementat un sistem de management funcțional, printr-un efort unitar se dezvoltă un SIM complet nou care va urmări îndeplinirea unui scop specific. În această abordare, sistemul integrat de management se proiectează ținând cont de recomandările standardelor, însă este puternic legat de afacere (circumscris strategiei, misiunii, competențelor distinctive).
Etapele principale în proiectarea tehnică a unui SIM presupun următorii pași:
definirea afacerii
identificarea funcțiilor pe baza modelului de afacere stabilit și formarea grupurilor de dezvoltare a proceselor
analizarea proceselor organizației prin intermediul fluxurilor, analiza hărții procesului, analiza tehnică a funcționării normale și a situațiilor anormale
formularea politicilor operaționale care vor guverna procesele
dezvoltarea procedurilor de control a fiecărui proces din organizație și definirea atribuțiilor și responsabilităților
identificarea documentației necesare pentru a corela procedurile de control cu documentele existente
întocmirea planului de realizarea a documentației
proiectarea și realizarea documentelor sistemului
implementarea noilor practici.
Conform acestei abordări un SIM se consideră funcțional dacă activitățile și descrierea proceselor susțin îndeplinirea obiectivelor fiecărui proces. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci procedurile trebuie regândite focalizându-se pe procese.
În altă ordine de idei, conform pentru integrarea, în principal, a sistemelor de management de calitate, protecția mediului și securitatea și sănătatea în muncă s-ar putea folosi cinci concepte. Conform aceleiași surse bibliografice o organizație poate folosi ca punct de pornire în proiectarea și dezvoltarea unui sistem integrat de management: „modelul excelenței EFQM”, conceptul de management St. Gallen sau oricare dintre conceptele de integrare parțială sau totală cunoscute. Din punct de vedere practic, conform „integrarea” ar trebui văzută ca și „combinarea într-un tot unitar fără a se pierde identitatea părților componente”. Prin urmare un sistem integrat de management reprezintă mai mult decât suma sistemelor de management componente și de asemenea trebuie să fie mult mai eficient decât sistemele componente luate fiecare în parte.
Așadar, cele cinci modele de integrare, conform sunt următoarele:
Modelul „adițional/auxiliar/ajutător”: Aspectele importante ale acestui model sunt:
combinarea printr-un „aranjament secvențial” a manualelor, procedurilor și instrucțiunilor de lucru etc. sau „atașarea” sistemelor de management parțiale la sistemul de management principal al organizației (ex. SMSSM ca element component al unui SMC) fără o prea mare armonizarea a componentelor;
matricele de corelație vor pune în evidență interdependențele dintre sistemele de management;
conflictele și contradicțiile cunoscute referitoare la cooperarea internă dintre sistemele de management trebuie să fie eliminate în cadrul fiecărui sistem de management în parte;
sistemele de management individuale sunt păstrate individualizat în sistemul integrat de management (nu sunt nici un fel de structuri organizaționale sau operaționale combinate).
Modelul „integrare”: Conform acestui concept de integrare, unul dintre sistemele de management existente la un moment dat în organizație (de obicei SMC conform ISO 9001) este selectat ca nucleu/ bază a sistemului integrat de management și acesta va administra întreaga structură. Alte aspecte relevante ale acestui model sunt:
toate modulele sistemelor parțiale sunt integrate în sistemul parțial „dominant”;
manualul, procedurile și instrucțiunile de lucru sunt extinse pentru a cuprinde aspectele comune din fiecare sistem de management (fără elemente suplimentare);
matricele de corelație vor face referire la sisteme de management parțial integrate;
nu este necesară o nouă arhitectură de sistem;
conflictele și contradicțiile cunoscute referitoare la cooperarea internă dintre sistemele de management trebuie să fie eliminate în cadrul fiecărui sistem de management în parte și în cadrul instrucțiunilor de lucru.
Modelul „integrare parțială”: În cazul acestui concept de integrare unul dintre sistemele de management existente la un moment dat în organizație (de obicei SMC conform ISO 9001) este, de asemenea, selectat ca miez/ bază a sistemului integrat de management. Față de conceptul precedent (Modelul „integrare”) acest model implică luarea unei decizii referitoare la părțile din sistemele individuale care vor fi integrate și care nu. Alte aspecte relevante ale acestui model sunt:
un sistem de management parțial „dominant” este furnizat; integrarea poate avea loc prin includerea unor aspecte sau prin atașarea unor elemente;
aspecte care nu pot fi integrate (ex. managementul situațiilor de urgență) sunt distribuite separat în elemente speciale sau instrucțiuni;
integrarea va fi axată în special la nivelul instrucțiunilor de lucru (integrarea instrucțiunilor de lucru);
conflictele și contradicțiile cunoscute referitoare la cooperarea internă dintre sistemele de management trebuie să fie eliminate în marea lor parte în cadrul instrucțiunilor de lucru.
Modelul „integrarea elementelor comune”: Acest concept de integrare în prima fază pentru fiecare sistem de management care urmează a fi integrat se identifică elementele comune (d.p.d.v. managerial și al funcțiilor principale) și elementele specifice/ exceptate (funcții orientate pe proces). Astfel acest model de integrare este caracterizat prin:
Structura de bază a sistemului integrat de management consta din elementele comune ale sistemelor de management individuale având un caracter holistic precum și din elemente specifice suplimentare;
Elementele comune sunt, de exemplu:
obiective, politica și strategia;
structura SIM-ului;
documentația sistemului integrat de management;
Predictibilitatea rezultatelor și audit;
îmbunătățirea continuă.
Elementele specifice sunt, de exemplu:
Identificare obligațiilor relevante conform legislației în vigoare;
Managementul situațiilor de urgență;
Comportamentul în situații de încălcare a legii, fraudă, infracțiune.
Conflictele și contradicțiile cunoscute referitoare la cooperarea internă dintre sistemele de management trebuie să fie eliminate în marea lor parte în cadrul elementelor și modulelor individuale.
Modelul „integrarea axată pe procese”: Al cincilea concept de integrare presupune implementarea unui sistem de management orientat pe proces. Aspectele principale ale integrării sunt:
Orientare înspre procesele organizației;
Abordarea holistică a proceselor (definirea proceselor și stabilirea cerințelor);
Numirea responsabililor pentru toate aspectele specifice fiecărui proces (schimbarea cerințelor, a ierarhiei și a responsabilităților față de procese);
Matricele de corelație definesc sistemele de management parțiale;
Conflictele și contradicțiile cunoscute referitoare la cooperarea internă dintre sistemele de management trebuie să fie eliminate în marea lor parte în cadrul proceselor individuale.
Integrarea sistemelor de management al calității, de mediu și securității și sănătății în muncă în momentul de față nu sunt foarte răspândite în întreprinderile mici și mijlocii din Europa și din România. Oricum tendințele sunt favorabile integrării. Din punct de vedere al ușurinței implementării unui sistem integrat de management cele mai uzitate concepte ar trebui să fie „integrarea elementelor comune” și „integrarea axată pe procese”.
De-a lungul timpului s-au făcut mai multe studii asupra conceptelor și modelelor de integrare a diverselor sisteme de management. În anul 1999 și mai apoi în 2001, Wilkinson și Dale au derulat un studiu asupra diferitelor modele și concepte de integrare a sistemelor de management evidențiind avantajele și dezavantajele modelelor studiate. În studiul lor ei s-au oprit asupra a cinci modele de integrare, care vor fi prezentate, pe scurt, în cele ce urmează:
Interconectarea standardelor printr-o abordare sistemică Acest model a fost propus de Karapetrovic și Willborn în 1998, prin care ei consideră că se rezolvă problemele cauzate de lipsa de claritate și fermitate în acțiuni.
Figura 1.19 – Reprezentarea grafică a unui sistem integrat de management conform Karapetrovic și Willborn (Sursa: realizat de autor după Wilkinson, G., Dale, B.G., Integrated management systems: a model based on a total quality approach, Managing Service Quality, Vol. 11, part 5, pp. 318-330, 2001)
Modelul de față folosește un ciclu decizional în șase puncte (Figura 1.19) care evidențiază interdependența dintre sistemele de management. Acest model sugerează integrarea cerințelor specifice ISO 9001 cu cele specifice ISO 14001 în fiecare etapă a modelului. De exemplu, etapa a 4-a modelului presupune efectuarea de training, având corespondent în ISO 9001:2000 punctul 4.18 din standard și de asemenea, în ISO 14001:2004 punctul 4.4.2. Conform convingerilor lui Karapetrovic și Willborn, sistemele de management individuale nu își pierd identitatea și pot fi încă auditate și certificate independent sau, după caz, ca sisteme integrate de management.
Modelul evoluționist al sistemelor de management (model propus de Renfrew și Muir 2000) Acest model (Figura 1.20) pune în evidență evoluția firească a unui sistem de management, care presupune: standardizare, raționalizare și integrare. Această abordare a introdus conceptul de Calitate – Mediu – Securitate și Sănătate (QUENSH).
Figura 1.20 – Modelul evoluționist al sistemelor de management
(Sursa: realizat de autor după Wilkinson, G., Dale, B.G., Integrated management systems: a model based on a total quality approach, Managing Service Quality, Vol. 11, part 5, pp. 318-330, 2001)
Matricea de corelație dintre ISO 9001/ ISO 14001, se bazează pe legăturile dintre cele două standarde. Această matrice de corelație dintre cele două standarde a fost folosită de mulți specialiști pentru integrarea celor două sisteme. Conform opiniilor specialiștilor legăturile dintre cele două standarde sunt puternice pe partea de: politică; organizare, structurare și responsabilitate; analiza efectuată de management; controlul documentelor; controlul operațional și al proceselor; inspecția și testarea aparatelor de măsură, monitorizare și control; înregistrări; audit intern și training (Tabelul 1.9).
Tabelul 1.9
Matricea de corelație dintre ISO 9001/ ISO 14001
(Sursa: Vadastreanu, A., Bot, A., Maier, D., Maier, A., Integrated management systems of quality, environment and heath. A literature review. International Journal of Economics, Finance and Management Sciences, Science Publishing Group, New York, USA ISSN:2326-9561, 2015)
Integrarea nucleului standardelor și corelarea subsistemelor MacGregor și asociații (1996) și ISO (1998) au identificat două abordări diferite pentru dezvoltarea sistemelor integrate de management (Figura 1.22):
Standarde/ sisteme aliniate: management paralel pentru fiecare sistem de management, dar cu multe elemente în comun din punct de vedere structural și al conținutului;
Standarde/ sisteme integrate: un singur „top level” management generic opțional putând fi integrate elemente modulare care să acopere diferite cerințe specifice.
Figura 1.22 – Sisteme aliniate și integrate
(Sursa: realizat de autor după Tang, J., Corporate Culture and Integrated Management Systems: A case study of the UK Construction Industry, University of East Anglia.Vinten, 2003)
În cazul „sistemelor integrate”, elementele care alcătuiesc „miezul” (elementele comune, de bază) trebuie în așa fel gândite astfel încât să acopere toate sistemele de management: calitate, mediu și orice alt sistem de management, care în accepțiunea lui MacGregor trebuie să fie implementate toate în același timp chiar dacă organizația nu intenționează să le implementeze pe toate în momentul respectiv.
În cazul „sisteme aliniate”, elementele comune ale fiecărui standard sunt similare și permit organizației să adopte diferite sisteme de management care au la bază anumite standarde în momentul când ele decid că este oportun să facă un asemenea pas.
Cu toate că în cazul sistemelor aliniate se folosește termenul de „elemente comune”, iar în cazul sistemelor integrate se folosește „elementele care alcătuiesc miezul” ele semnifică același lucru.
În viziunea lui C. Ionescu, integrarea (privind calitatea și mediul) este de două tipuri:
Integrarea completă care presupune:
exprimarea într-un singur document a politicilor de calitate și de mediu;
realizarea unui manual unic calitate – mediu, fundamentat pe proceduri
comune și pe proceduri specifice;
elaborarea unei documentații conținând un număr cât mai mare de documente
comune, cu participarea unor persoane având responsabilități atât în domeniul
calității, cât și al mediului;
integrare la nivelul proceselor;
integrare la nivelul resurselor umane.
Integrarea parțială poate fi realizată în mal multe variante, prin combinarea următoarelor situații:
politici separate sau politică unică mediu – calitate;
manuale separate sau manual unic mediu – calitate;
proceduri de sistem parțial integrate;
proceduri specifice și instrucțiuni de mediu;
proceduri specifice și instrucțiuni de calitate;
integrare parțială la nivelul proceselor;
integrare parțială la nivelul resurselor umane .
În ceea ce privește maturizarea și evaluarea SMI, Jrgensen (2006) definește trei niveluri posibile de integrare pe care o firmă le poate parcurge succesiv (Figura 1.22):
Corespondență
Coordonare și Coerență
Strategic și inerent
Figura 1.22 –Niveluri de integrare a unui SMI
(Sursa: realizat de autor după Jrgensen, T.H., Remmen, A., Dolores Mellado, M., Integrated management systems – three different levels of integration, Journal of Cleaner Production, Vol. 14, Nr. 8, pp. 713-722, 2006)
Labodova, A. (2004) propune două tipuri de modele de integrare: implementarea secvențială în funcție de cerințele la adresa firmelor și apoi combinarea în SMI, metodologie considerată deja clasică, și implementarea directă, "de la zero", în condiții "greedfield" a unui sistem gata integrat, cu toate cele trei componente uzuale funcționale.
Modelul direct propus pentru implementarea unui SMI este bazat pe o abordare în șapte etape care utilizează managementul riscurilor și are următorii pași prezentați în Figura 1.24.
Figura 1.24 – Etapele pentru implementarea unui SMI
(Sursa: realizat de autor după Labodova, A., Implementing integrated management systems using a risk analysis based approach, Jurnal of Cleaner Production, Vol. 12, Nr. 5, pp. 571 – 580, 2004)
1.3.4. Efectele integrării sistemelor de management asupra performanțelor întreprinderilor
Asemănările dintre cele trei sisteme de management pot fi folosite drept argumente pentru integrarea acestora la nivelul fiecărei întreprinderi. Faptul că există atât sisteme complet integrate, cât și sisteme parțial sau deloc integrate demonstrează cât de mult contează particularitățile întreprinderii în luarea deciziei corecte.
Relația dintre sistemul de management al calității, sistemul de management de mediu și sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale se poate încadra în una dintre următoarele trei situații: sisteme complet integrate, sisteme parțial integrate și sisteme separate.
Integrarea completă presupune:
exprimarea într-un singur document a politicilor referitoare la calitate, mediu și sănătate și securitate ocupațională;
realizarea unui manual unic calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională, fundamentat pe proceduri comune și specifice;
elaborarea unei documentații conținând un număr cât mai mare de documente comune, cu participarea unor persoane având responsabilități atât în domeniul calității, al mediului cât și al sănătății și securității ocupaționale;
integrare la nivelul proceselor;
integrare la nivelul resurselor umane.
Integrarea parțială poate fi realizată în mai multe variante, prin combinarea următoarelor situații:
politici separate sau politică unică calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională;
manuale separate sau manual unic calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională;
proceduri de sistem parțial integrate;
proceduri specifice și instrucțiuni referitoare la calitate;
proceduri specifice și instrucțiuni referitoare la mediu;
proceduri specifice și instrucțiuni referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională;
integrarea parțială la nivelul proceselor;
integrarea parțială la nivelul resurselor umane.
Construirea de sisteme separate constă în elaborarea de:
politici separate;
manuale de calitate, de mediu și de sănătate și securitate ocupațională separate;
proceduri, instrucțiuni și înregistrări referitoare la calitate;
proceduri, instrucțiuni și înregistrări referitoare la mediu;
proceduri, instrucțiuni și înregistrări referitoare la sănătatea și securitatea ocupațională.
La ora actuală, asistăm pe plan mondial la o dezvoltare a sistemelor integrate de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională. Tot mai multe întreprinderi au decis să ia măsuri pentru îmbunătățirea calității vieții atât pentru proprii angajați, cât și pentru cei care locuiesc în vecinătate, ca și pentru a proteja și dezvolta mediul înconjurător în mod sistematic și conștiincios. Sistemul de management al calității, existent deja, a fost dezvoltat într-un sistem integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională prin integrarea sistemului de management de mediu conform cerințelor standardului ISO 14001, precum și cu sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale conform cerințelor standardului BS OHSAS 18001.
Potrivit opiniei mai multor întreprinderi, care au implementat sau urmează să implementeze un sistem integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională, la proiectarea unui astfel de sistem trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
conducerea de vârf trebuie să se angajeze pe aspectele calității, protecției mediului și sănătății și securității ocupaționale;
întreprinderea trebuie să considere îmbunătățirea proceselor relevante pentru calitatea produselor și contactul cu mediul ca aspecte strategice indispensabile pentru a câștiga avantaje concurențiale;
întreprinderea trebuie să acționeze ca model social în zonă;
funcționarea eficace a sistemului de management al calității în conformitate cu standardul ISO 9001 face posibil să se integreze sistemele într-un singur sistem de management;
integrarea sistemelor de management ar trebui să vizeze asigurarea performanței în afaceri ale cărei condiții sunt calitatea produselor astfel încât să se obțină satisfacția clienților interni și externi, condiții de lucru sigure și sănătoase, protecția efectivă a mediului.
La modelarea sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională, cea mai importantă sarcină este de a armoniza procesele deja documentate în cadrul sistemului de management al calității cu cerințele standardelor ISO 14001 și BS OHSAS 18001. Proiectarea sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională se realizează într-un proces în trei faze:
Prima fază: pregătirea pentru documentarea sistemului. În cursul acestei faze o mare importanță se acordă reviziei proceselor acoperind analiza impactului lor asupra mediului și situației sănătății și securității ocupaționale. În majoritatea cazurilor este posibilă integrarea documentației, dar există și cerințe care necesită abordarea și documentarea separată a anumitor elemente descrise în documentele de referință.
A doua fază: planificarea și documentarea sistemului integrat. În această fază sunt întreprinse acțiuni pentru constituirea organizării necesare pentru funcționarea sistemului integrat de management, precum și pentru elaborarea politicii, a manualului, a procedurilor, obiectivelor și țintelor și a altor documente.
A treia fază: pre-audit. Este necesară monitorizarea și auditarea sistemului astfel încât să fie verificat și îmbunătățit.
Sistemul integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională este o parte a sistemului de management general al întreprinderii și în aceste condiții cuprinde structura organizatorică necesară pentru stabilirea, implementarea și revizuirea politicii pentru calitate, comportament de mediu, protecția sănătății și securității ocupaționale, precum și planificarea, responsabilitățile, practicile și procesele, procedeele și respectiv resursele.
Ideea de bază a sistemului integrat de management este îmbunătățirea continuă prin aplicarea conceptului PEVA. Sistemul de management de mediu și sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale nu sunt doar construite pe baza sistemului de management al calității, ci sunt adăugate acestuia din urmă. Adaptarea conceptului de îmbunătățire continuă este o dovadă în acest sens.
Elementele sistemului integrat de management calitate – mediu – sănătate și securitate ocupațională (Figura 1.24) pe care trebuie să le ia în considerare o întreprindere sunt prezentate succint în continuare:
Politica: politica privind calitatea, protecția mediului și sănătatea și securitatea ocupațională constituie cadrul principal pentru sistemul integrat de management, ca și pentru elaborarea obiectivelor și țintelor.
Planificare: rolul planificării este de a determina cu prioritate aspectele majore privind calitatea produselor, protecția mediului și condițiile pentru sănătate și securitate ocupațională.
Figura 1.24 – Model de funcționare al sistemului integrat de management
(Sursa: prelucrare după Stamou, Th., Integrated management systems in small mediu-sized enterprises: theory and practice, University of East England, 2001)
Implementare și operare: se impune definirea clară a responsabilităților, asigurarea nivelului de competență necesar și a unei comunicări corespunzătoare, ținerea sub control a documentației și a activităților, prevenirea situațiilor critice și asigurarea capacității de reacție a întreprinderii la asemenea situații.
Verificare și acțiuni corective: sunt elaborate procese și proceduri pentru analiza neconformităților, pentru planificarea și aplicarea acțiunilor corective. Este necesar să se completeze instruirea auditorilor interni care să fie autorizați să efectueze audituri pentru evaluarea conformității cu documentele de referință.
Analiza efectuată de conducere: trebuie elaborată o reglementare privind auditarea sistematică a sistemului integrat de management, astfel încât să se asigure eficacitatea, conformitatea și îmbunătățirea acestuia. Pe baza rezultatelor obținute din audit, conducerea de vârf poate evalua și verifica adecvarea și eficacitatea sistemului și poate lua măsuri pentru îmbunătățirea acestuia.
Implementarea sistemului integrat a dovedit că atât conducerea, cât și angajații de la fiecare nivel al întreprinderii sunt conștienți de importanța îndeplinirii cerințelor clienților și așteptărilor părților interesate. Punerea în funcțiune a sistemului integrat a fost, în general, o decizie proprie și s-a efectuat pe baza principiului voluntar, conducerea fiind conștientă de faptul că prin aceasta servește interesele clienților și ale tuturor părților interesate.
Nu se poate spune că odată cu implementarea sistemului integrat au dispărut brusc și simultan toate problemele, dar este evident că a scăzut substanțial impactul elementelor de risc asupra funcționării întreprinderilor, iar aprecierea acestora s-a îmbunătățit atât din punct de vedere al performanței economice, cât și al impactului social.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Abordari Actuale Privind Sistemele Integrate de Management (ID: 134860)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.