Abordarea Teoretica a Famliei In Sitemul de Valori la Tineri

CUPRINS

ADNOTARE……………………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I. ABORDAREA TEORETICĂ A FAMLIEI ÎN SITEMUL DE VALORI LA TINERI

1.1 Valoarea familiei în diferite etape istorice…………………………………………….

1.2 Familia ca unitate biopsihosociala………………………………………………………..

1.3 Abordarea axiologica a familiei……………………………………………………………….

CAPITOLUL II. ABORDAREA EMPIRICĂ A FAMLIEI ÎN SITEMUL DE VALORI LA TINERI

Metodologia cercetării…………………………………………………………………………

2.2 Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor cercetării…………………………………

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………

ANEXE

CAPITOLUL I. ABORDAREA TEORETICĂ A FAMLIEI ÎN SITEMUL DE VALORI LA TINERI

1.1 Valoarea familiei în diferite etape istorice

Fiecare cultură în diferite etape istorice, generează un model de reglementare specific al familiei. La fiecare etapă a istoriei familiei are o valoare diferită.

Familiile în antichitate. Apariția civilizației urbane, dezvoltarea abilităților de citire și scriere,a dus la aparitia primilor legi scrise a familiei, în vechiul Babilon.Familia si casatorea în acele zile era un fel de tranzactie economica: viitorul sot trebuia să cumpere fata de la tatăl ei. În toate culturile antice, tranzacțiile economice prin casatorie erau vazute ca un lucru obisnuit.

În Egiptul antic, căsătoria deasemenea ia motive economice sau politice. De multe ori se formau familii intre frați și surori,pentru a evita împărțirea moștenirii sau a posturilor guvernamentale de care dispunea familia.

Prima formă istorică a monogamiei – familia patriarhală – include tatăl familie, fiii săi, soțiile și copiii lor, precum și sclavii familiei. În timpul moștenirii matriarhală,mostenirea trecea pe linia de sex feminin, iar acordurile de proprietate civila semnau trecerea mostenirii mirelui în posesia miresei. Multi faraoni din aceasta cauza se căsătoreau cu surorile lor și chiar fiicele,pentru a mentine tronul, moștenirea si dinastia. Ca de exemplu, Cleopatra in anii. 69 – 30 i.Hr,a fost prima soție a fratelui său mai mare, iar apoi, după moartea acestuia,s-a casatorit cu fratele mai mic. Fiecare căsătorie i-a dat dreptul de a deține Egiptul.

Primele legi ale Dreptului Roman a fost atribuit lui Romulus, fondatorului legendar al Romei. În conformitate cu aceste legi, o femeie legată de un bărbat în sfânta căsătorie, a devenit proprietate a sotului, si acesta poseda toate dreptului asupra ei. Legea obliga soțiile se se adapteze pe deplin caracterului soților lor,iar soții erau obligati sa gestioneze cu sotiile lor ca cu o proprietate. Legile din Roma afirmă că căsătoria există doar de dragul de procrearii, si, de asemenea, de dragul de a nu diviza proprietatea familiei.

Multe secole mai târziu, dreptul roman a format baza legislației engleze,in care acestia au mai atribuit soților mai multe drepturi.

În timpul perioadei de sclavie în Grecia antică a fost cunoscut patru tipuri de femei:

Matroană – femei respectabil, căsătorite, mamele copiilor (soțul il chema cu "dumneavoastra", pentru trădare plateste cu viata sau sunt v]ndute în sclavie.

Hetero – femeie educată și talentata;

Concubine de sclavi- femei care au fost plebei

Preotese – femei-agenți pentru diverse culte, femeii "mistice"

Moralei în Sparta antică poate fi ilustrată prin următorul exemplu:Sotul Spartan permitea să aibă relații sexuale cu sotia lui ,oricarui barbat care il ruga despre asta.Femeia in acest în timp ramine in casa sotului, si copilul care se naște de la barbati straini,la fel ramin in casa sotului (dacă este un copil sanatos si puternic). Astfel, este de înțeles lucru,privind scopul familiei la spartani care a fost nașterea copiilor.

Familiile europeane în Evul Mediu. În secolele IV și V, Europa a fost „expusa” invaziei triburilor nordice de barbari care au adus ideile lor despre familie si căsătorie. De exemplu, în conformitate cu tradițiile triburilor germanice ,in căsătoria monogamă infidelitate ,atât a soțul,cât și a soției era aspru pedepsit de lege și moralitate.

Familiile franceze, dimpotrivă, aprobeaza poligamia și permite cumpararea si vânzarea mireselor. Mai mult, aproape toate triburile barbare au crezut,că căsătoria are loc de dragul familiei, de dragul de comoditatii sexuale și economice. Evului Mediu invăluit într-o aură de cavalerismul, cavalerii urmau să se căsătorească cu doamne doar din cercul său. Practic căsătoria era o operațiune social-economica: pe de o parte, femeia "vinde" virginitatea, pe de altă parte – sotul se angajeaza să mențină copiii lor și viitorul familiei. Ideia despre serenade,necesită clarificări în sensul că,ele tind să fie cântate la fereastrele nevestelor străine. Si asa, în timp ce cavalerul casatorit cânta sub fereastra unei femeie straine, sub fereastra nevestei lui ar putea fi un alt cavaler.

In perioada Renașterii și Reformei,au devenit posibile căsătoriile pe baza uniune benevole. În același timp, a început să se răspândească și vederea mai liberală a căsătoriei,aparind noi tendințe spirituale și sexuale.

Familiile Pagine. Un exemplu de relații de familie, caracteristice culturii păgâne, relația in familiile ruse a secolului XII-XIV. Femeile au libertatea,cit inaintea casatoriei ,cit si dupa casatorie. Nu se limita doar puterea de tatăl, dar, de asemenea, si puterea de soțul ei. Femeia avea dreptul să divorțeze și ar putea reveni in casa mamei și tatălui. In familie joaca un rol important femeie mai în vârstă, cea mai apta și experiență, de obicei, soția tatalui sau fiul cel mai mare, ea este ascultata de toți bărbații mai tineri ai familiei.Barbatul era responsabil de spatiul exterior (natural și social).iar femeia în spațiul interior (casa și familia).

Familiile Crestine. Victoria modelului familiei creștine asupra familiei pagine caracterizată de schimbări ale relațiilor dintre tată, mamă și copil.

În perioada creștinismului timpuriu au fost modificate radical multe legi despre familie si căsătorie. De exemplu, s-au dovedit a fi interzis poligamia și leviratul – obligarea fratelui decedatului să se căsătorească cu văduva aestuia. Primele familiii creștine se diferentiaau putin de familiile evreiesti.Sotul era figura majoră, dotat cu putere,soția avind responsabilitatea trebuit să-l asculte,observă B.I.Kochubey in caracteristica culturii patriarhale.

Model familiei creștine este nasterea copiilor si educarea acestora in cadrul familiei.Cu toate acestea, printre coloniștii s-a format treptat,dorința de avea mai multă libertate În anul 1630, Anne Hutchinson – prima femeie dintre coloniștii din New England – a pus la îndoială corectitudinea subordonarea femeilor și a libertății lor limitată în familie si educarea copiilor. Avind ca scop educarea copiilor,in cadrul acestui tip de familii nu este pus accentual pe relația erotică dintre soți,ele fiind considerate nesemnificative.

Asadar,in urma analizei familiei in diferite epoce,a aparut intentia de a analiza comparativ familia traditionala si familia moderna,pentru a sintetiza modificarile care au aparut mai ales in ultimii 100 de ani,anume aceasta perioada este caracterizata printr-o modificare enorma si semnificativa,anume din cauza schimbarilor de mai jos:

Dezvoltarea materiala a societatii,

Depersonalizarea omului,

Cresterea ritmului de viata si a variantelor de petrecere a timpului,

Pozitivarea atitudinii fata de femei,

Deschiderea si acceptarea metodelor de contraceptie,

Schimbarea mentalitatii din una stigmatizatoare in una de acceptare si toleranta de noi modele noi de viata familiala (concubinaj,celibat,familii monoparentale etc.),

Tendinta de libertinaj,inclusiv si cel sexual,

Relaxarea tensiunii bisericii asupra relatiilor sexuale si institutiei familiei.

Toate aceste schimbari luate si analizate in ansamblu,au devenit fundamentul aparitiei unei tendinte de libertate,care a influentata si valoarea familiei in societate,prin constientizarea dezavantajelor a familiei traditionale,si pozitivizarea atitudinii fata de familia moderna. Încercând să sintetizăm deosebirile dintre familia tradițională și cea modernă, propunem Tabelul 1.

Tabelul 1.Familia Traditionala vs Familia Moderna

Evolutia familiilor de la traditionalitate la modernitate ar putea avea un rol important in alegerea partenrului. In zilele noastre exista o libertate mai mare in exprimarea libera a persoanlitatii, astfel, tinerele pot sa iasa de sub tiparul „personalitatii supuse”, iar tinerii pot sa isi dezvolte tot mai mult latura afectiva,iesind de sub masca rationala si diminatoare.

In familia traditionala structura de autoritate si putere era foarte clara;ea se baza in primul rind de putere si anume puterea concreta,care se refera la capacitatea individului de a produce o serie de rezultate.Ca urmare a stadiului de dezvoltare in care se afla societatea,in cadrul familiei barbatul avea rolul principal,iar femeia trebuia sa se supuna acestui fapt,fara a avea prea mult spatiu de miscare.Asadar,barbatul avea autoritate asupra femeii si nu numai:familia patriaarhala avea foarte bine inradacinata in mentalitate autoritatea ce decurge din functia „pater familias”.Putem spune deci ca in familia traditionala raporturile de inegalitate erau foarte mari,femeia fiind cea supusa.

Psihanalistul Wilhelm Stekel considera ca exista doua forte polare care orienteaza existenta omului:dorinta de putere si dorinta de supunere.In familia traditionala dorinta de supunere invingea dorinta de putere;femeia nu avea o personalitate puternica,ea avea doar drepturi so obligatii.In contrast cu aceasta,barbatul era persoana dominanta in familie,el fiind centrat pe aducerea veniturilor.Aceasta ierarhie clara era intotdeauna respectata,fapt ce permitea mentinerea echilibrului.

Foarte accentuata era socializarea in functie de sex;baietii erau crescuti astfel incit sa devina ostili,agresivi,activi,in timp ce fetelor li se cerea sa fie submisive si politicoase.Socializarea era realizata prin procese de invatare,si anume procese,sub denumirea de „procese ce intareau sentimentul apartenentei la un sex”.Acest procese erau:

Imitatia diferentiala-copii imitau modelele de acelasi sex

Identificarea-copii se identificau cu o persoana de acelasi sex

Auto-socializarea – dupa procesul de identificare copilul cauta informatii care sa-i intareasca aceste norme inteorizate.

Un aspect traditional care se mentine chiar si in zilele noastre se refera la faptul ca valoare femeilor pe „piata maritala”,tinde sa scada odata cu virsta din cauza faptului,ca desi au mai multi bani,putere si statut social ridicat,atractivitatea lor tinde sa scada.In acelasi timp,valoarea barbatilor tinde sa creasca odata cu virsta dorita cistigurilor materiale,stitutului social si a puterii pe care pe care o detin.Instaurarea modernitattii in cadrul institutiei familiei aduce cu sine o puternica flexiblitate a structurii de autoritate si putere,putem vorbi de un egalitarism nu doar afirmat ci chiar pus in practica. Exista deci egalitate insa se pastreaza diferentele specifice fiecarui sex,in sensul complementaritatii rolurilor si comportamentelor.Daca in trecut,fetele erau indemnate sa-si desfasoare activitatea in spatiul gospodariei si baietii erau orientati spre a fi mereu activi si a-si desfasura activitatea in afara casei,in familia moderna lucrurile s-au schimbat.Femeia nu mai actioneaza doar in spatiul privat ci si in cel public,ea este acum activa,este educata si dispune de autonomie.

Desi modernitatea incearca restructurarea relatiilor si introducerea reciprocitatii,unele cercatri mai recente sustin o rigiditate pe care o manifesta,atit barbatii cit si femeilor,in schimbarea imaginii pe care o avem cu privire la familie si rolurile sexelor in cadrul ei.Exista o tendinta de pastrare a unei imagini autoritate si puternice a sexului masculin si pastrarea sexului femenin pe o pozitie secundara,insa destul de dificila,deoarece femeile pratic „supervizeaza” si asigura masculanitatii personalitatii lor.Barbatii cred ca isi aloca meritele pentru starea buna a familiei si protejarea acesteia pentru binele copiilor si sotiilor,cind de fapt ei reusesc exact contrariul,si anume,dominarea femeii.

Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari profunde. Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente. Dinamismul puternic al structurii si functiilor familiei pot aparea uneori surprinzatoare si, mai mult decat atat, poate avea o semnificatie nefasta. Iar in discursurile politice si stiintifice, intalnim deseori opinia conform careia familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii. Contrar acestor opinii, familia este mai putin 'depozitara' si mai curand 'barometrul' tuturor schimbarilor sociale. Ca rezultat familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute in societate.

Modernitatea este diferita sau chiar opusa perceptiilor traditionale, referindu-se la produse ale culturii, institutii, forme de organizare sociala, moduri de comportare. Societatea moderna este mereu in schimbare, iar in momentul in care modul de viata traditional e inlocuit de unul mult mai complex, avansat tehnologic, modernitatea apare ca efect al acestor schimbari. Prin contrast, familia moderna se bazeaza pe individualism ca valoare (ceea ce explica cresterea spectaculoasa a numarului divorturilor si toleranta din ce in ce mai mare fata de acest fenomen social, femeia capata independenta economica, copiii au un mai mare control asupra propriului destin, obidienta si conformismul devin nefunctionale). Pe langa avantajele aduse de modernitate oamenii trebuie sa faca fata unor noi provocari, unor noi conflicte si dezavantaje. In aceeasi situatie se afla si familia moldoveneasca.

Valorile familiei moderne intemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focara cooperarea. Si ea este sustinuta de valori ca: egalitatea, schimbarea, comunicarea. Familia moderna se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in privinta hotararilor care vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se intampla in traditionalitate. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, pe diferite nivele si in diferite intensitati, in contextul mai general al unui egalitarism afirmat si, tot mai des, pus in practica.

Astfel, in diferite etape istorice, familia este de mare valoare pentru diferite culturi. Anume legăturile de familie sunt rațiunea care au mentinut existenta diferitor naționalități in diferite epoci. Familia este valoarea prioritate a oricărui stat fie el traditional sau modern, oricum el este interesat în menținerea populației, consolidarea statutului internațional și toate instituțiile sociale și culturale a acestuia. De aceea,poziția familiei si tendințele acesteia sunt lucrurile orientative a societatii dupa care aceasta trebuie sa se orienteze in viitor.

1.2 Familia ca unitate biopsihosociala

Familia este un fapt complex, cu dimensiuni biologice, psihosociale, cultural-educative, , sociologice,juridice, religioase și demografice specifice. În conținuare, ne vom ocupa de câteva dintre accepțiunile conceptului, precum și de funcțiile care au fost atribuite aceste forme de comuniune esențială pentru unitatea, stabilitatea și coerența sistemului social.

Familia reprezintă grupul social al cărui membri sunt legați prin raporturi de vârstă,căsătorie sau adopție și care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic și au grijă de copii. Familia este instituția socială bazată pe sexualitate și pe tendințele materne și paterne,a cărei formă variază de la o cultură la alta. Adepții teoriei interacționiste Burgess, W. J. Goode consideră că familia cunoaște în această perioadă o dublă modificare: pe de o parte o „privatizare", cu o atenție crescută pentru calitatea relațiilor din sînul familiei, iar pe de altă parte o „socializare" ca rezultat al unei intervenții mult mai mari a statului în structurile școlii. Societatea modernă renunță la funcțiile istorice ale familiei pentru a lăsa loc doar asocierilor bazate pe intimitate și interrelaționare. In accepțiunea abordării interacționiste familiile nu reprezintă un grup de persoane care trăiesc în comun pentru asigurarea în bune condiții a menajului, ci o entitate de persoane într-o interacțiune permanentă care conduce la construirea identității personale a fiecăruia și la obținerea stării de fericire individuală.

În psihologia familiei, teoria generală a sistemelor și cibernetica (prin Norbert Wiener, Ludwig von Bertalanffy) au avut un cuvînt important de spus, ca și în alte domenii științifice. Astfel, a fost preluată ideea de sistem, definit ca ansamblu de elemente aflate într-o ordine nonîntîmplătoare, care funcționează pe baza unor reguli și dispune de homeostazie (echilibru). Bertalanffy a lansat ideea conform căreia un sistem este mai mult decît suma părților lui (în psihologie idee înaintată de Chr. Ehrenfels – unul din fondatorii gestaltismul). Cu referire la familie, înseamnă aceasta este mai mult decît suma membrilor ei componenți. Adică, există sisteme închise (care nu comunică cu mediul, nu fac schimb de resurse cu mediul înconjurător) și sisteme deschise (care comunică cu mediul, fac schimb de resurse cu mediul înconjurător). După acest model, familiile pot avea grade diferite de deschidere către mediul înconjurător, alcătuit din prieteni, rude, vecini, școală, alte instituții, etc. Astfel familiile pot fi:

mai închise, avînd puține relații sau chiar deloc cu mediul, funcționând după regulile și principiile proprii, acestea având un mare grad de rigidizare și fiind foarte rezistente la schimbare; de exemplu familii care au foarte puțini prieteni, la care nu vin în vizită rude, vecini, prieteni, care își educă copiii doar după propriile principii, nefiind prea disponibili la noi idei sau modalități de funcționare;

mai deschise, cele cu multe relații de preietenie care presupun vizite reciproce, preocupări pentru modificarea regulilor și a concepțiilor prin observarea altor familii ceea ce contează în abordarea familiei este și interacțiunea dintre acești membri, care se realizează după anumite reguli, având anumite funcții și căutînd să mențină un anumit echilibru în interiorul acesteia.

Dar,indiferent de tipul de sistem prezent in familie,sistemul familial îndeplinește o serie de funcții,insa desigur, de-a lungul timpului acestea s-au manifestat în mod diferit, având nuanțe proprii și intensități distincte. Din această perspectivă, există două categorii de factori care au puterea de a modifica sau de a favoriza modificarea funcționalității unei familii: factori externi (exteriori familiei, dar care acționează foarte puternic asupra ei) și factori interni (interiori familiei și care pot fi „incriminați” mai ușor atunci când se pune problema disfuncțiilor sistemului familial).

Tabelul 2 prezintă exemple de factori externi sau interni care pot modifica funcționalitatea unei familii.

Tabelul 2. Factori ce influenteaza familia

I. Mihăilescu citează punctul de vedere exprimat de antropologi, potrivit căruia familia nucleară este universală și are patru funcții fundamentale pentru echilibrul vieții sociale umane: sexuală, economică, reproductivă și educațională. Fără realizarea primei și celei de-a treia funcții, societatea umană ar intra în colaps, fără realizarea celei de-a doua funcții viața speciei umane ar înceta, iar fără a patra cultura s-ar sfârși. Utilitatea socială a familiei nucleare îi conferă caracterul de universalitate. Indiferent de perspectiva din care este abordată, familia îndeplinește un set complex de roluri. După M. N. Turliuc (2004), cele mai importante funcții ale familiei nucleare sunt:

funcția psihologică (de asigurare a suportului emoțional, a nevoilor de securitate,de protecție,incluzând și ajutorul mutual bazat pe sentimentele de egalitate, de respect și de dragoste între parteneri, între părinți și copii, între frați și surori);

functii biologice si igienico–sanitare – acestea se refera la satisfacerea necesitatilor sexuale ale membrilor cuplului conjugal, la nasterea copiilor si la asigurarea conditiilor igienico sanitare care sa asigure o dezvoltare biologica normala a tuturor membrilor familiei. Functia de reproducere era esentiala unitatii familiale, fiind atribuita necesitatii primare de dezvoltare a societatii globale, necesitatea de perpetuare fizica, biologica;

funcția economică presupune acumularea veniturilor suficiente pentru intreg colectivul familial si organizarea unei gospodarii comune proprii pe baza bugetului comun de venituri si cheltuieli astfel incat sa se asigure locuinta, hrana, imbracamintea, obiectele de trai si sustinerea urmasilor pentru realizarea lor. Familia asigurandu-si aceasta functie favorizeaza indeplinirea celorlalte functii

funcția de sexual-reproductiva presupune ca cei doi soți să se satisfacă sexual reciproc și să dea naștere la copii. Aceste două componente ale acestei funcții sunt îndeplinite diferit, în sensul că în unele familii accentul se pune pe împlinirea sexuală, în timp ce în alte familii, se acordă o importanță mai mare nașterii copiilor. Evident acest lucru este dependent de cultura din care fac parte familiile, de gradul și tipul de educație avut, de credințele religioase, de dorința și caracteristicile fizice și psihologice ale celor doi soți (parteneri). Actualmente, în societățile mai avansate economic cuplurile și familiile tind tot mai mult să pună în prim plan împlinirea afectiv-sexuală, după care cea reproductivă.

funcția de solidaritate presupune a asigura unitatea și stabilitatea familiei. Ea implică manifestarea sentimentelor de afecțiune, de respect, de apartenență la grupul familial, a încrederii membrilor unii în alții, a ajutorării și a susținerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltării intimității. Se observă că în ultima vreme această funcție pare din ce în ce mai slab îndeplinită, fapt dovedit de creșterea ratei divorțurilor și a înmulțirii relațiilor de concubinaj, a celibatarilor și a familiilor monoparentale

functia de socializare – urmareste integrarea idividului in societate. Aceasta functie vizeaza copilul, insa nu se refera doar la el. Familia are datoria de a transmite valorile, atitudinile, caracteristicile, principiile comunitatii din care fac parte, pentru ca toti membri ei sa fie integrati in societate.

In dependenta de aceste functii, cercetatorii au constatat ca familiile pot fi analizate din mai multe aspecte si au alcatuit mai multe criterii dupa care pot fi analizate. Acestea sunt:

1. Dupa numarul partenerilor ce o alcatuiesc:

familii poligame: la rândul lor de două tipuri: familii poliandrice – unde există mai mulți parteneri bărbați, femeia având dreptul să se căsătorească cu mai mulți bărbați; familii poliginice – unde există mai multe partenere femei, adică bărbații au dreptul de a-și alege mai multe soții. De regulă, numărul de copii în astfel de familii este mai mare. Poligamia este întâlnită la unele popoare și are rolul de a proteja societatea prin promovarea sexului masculin sau feminin, după caz.

familii monogame: în care un bărbat sau o femeie are dreptul să se căsătorească doar cu un singur partener. La rândul ei, monogamia, ca formă familială, poate fi serială, adică în cazul decesului partenerului sau al divorțului partenerul rămas se poate recăsători, sau monogamie strictă, atunci când partenerul nu mai are dreptul să se recăsătorească. Societatea este cea care conferă dreptul de căsătorie cu unul sau mai mulți parteneri. Societatea românească este, după cum se știe, o societate care promovează monogamia serială

familii extinse: sunt familiile alcatuite dintr-un numar mare de membrii, pe langa parinti si copii se mai intalneste si familia de origine a unuia sau altuia dintre parinti, reprezentand in fond un conglomerat de nuclee conjugale, care se afla sub autoritatea celui mai in varsta membru al grupului (sunt specifice indeosebi mediului rural traditional);

familii nucleare: alcatuite din sot, sotie si din copiii necasatoriti ai acestora (sunt specifice mediului urban).

2. Dupa numarul parintilor existenti:

familii biparentale: in care se regasesc ambii parinti;

familii monoparentale: familiile in care exista doar unul dintre parinti, acest lucru survine in urma decesului, divortului sau a liberei alegeri de a devenii parinte unic.

3. Dupa numarul de copii ce o formeaza:

familii fara copii: fie cuplul nu poate avea copii, fie au decis sa nu aibe copii sau inca nu s-a intamplat acest lucru;

familii cu un copil;

familii cu doi copii;

familii cu trei sau mai multi copii.

4. Dupa orientarea sexuala a partenerilor:

familii heterosexuale: – în care ambii parteneri sunt heterosexuali. Este familia cea mai întâlnită în lume și asupra ei ne centrăm dominant și noi interesul

familii homosexuale: în care cei doi parteneri sunt homosexuali sau lesbiene. Ei pot avea sau nu copii, proveniți din căsătorii anterioare cu parteneri heterosexuali, sau prin adopție sau fertilizare in vitro. Este un tip de familie mai puțin întâlnit, nou apărut în aria tipologiilor familiale. Există doar câteva state europene care au acceptat căsătoriile dintre parteneri homosexuali, dar începe să fie din ce în ce mai acceptat de către alte state.Deocamdată, sunt mai acceptate cuplurile homosexuale, fără a fi legalizate într-o căsătorie. Relaxarea mentalității în ceea ce privește orientarea homosexuală a determinat apariția acestui tip de familie. Totuși, homesexualii și lesbienele preferă încă să rămână cupluri, și mai puțin sa întemeieze familii. Ei pun un accent foarte mare pe libertatea personală și a exprimării sexualității.

5. Dupa apartenenta culturala a partenerilor:

familii din aceiasi cultura;

familii mixte: , în care partenerii aparțin unor culturi diferite. Este un tip de familie care devine din ce în ce mai obișnuit o dată cu multiplele posibilități de călătorie dintr-o zonă în alta a lumii, datorită dezvoltării tehnicii de comunicare prin telefon, fax, internet. Multe cupluri din ziua de astăzi se formează în urma primelor contacte avute prin internet

Aceste tipuri de familii au suferit o multime de schimbari pe care le sufera societatea,si familia odata cu aceasta.Anume aceste schimbari au dat nastere unor noi tipuri de convietuire sau forme derivate ale familiei. Aceste forme sunt reunite sub denumirea de alternative maritale, tot mai des intalnite astazi:

Concubinajul (coabitarea consensuala, uniunea libera) este o forma de cuplu familial alcatuita din persoane de sex opus între care nu exista relatii de casatorie (autonomia personala reprezinta cea mai importanata valoare pentru cuplu).

Cuplul consensual realizeaza majoritatea functiilor întâlnite la familia nucleara si traverseaza aceleasi probleme ca si familia casatorita,insa are semnificatii diferite:

poate fi doar o coabitare premaritala, care precede casatoria înteleasa ca o varianta de a spori sansele de alegere a partenerului cel mai indicat;

poate fi un stil de viata bazat pe o optiune reciproca adoptata pe termen lung sau chiar pentru întreaga viata.

Cauze,ce dau nastere aceste tendinte:

este un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a trai impreuna;

dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal;

satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior;

se opteaza pentru calitatea relatiei, in defavoarea durabilitatii sale cu orice pret;

este expresia unui protest subtil, refuzul mascat al unei societati constrangatoare, incerte, deceptionate (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 57);

propaga regula fidelitatii liber consimtite.

La fel aceasta alternativa are si avantaje,pentru care tinerii o accepta si o mentin:

satisfactie sexuala crescuta;

mai mare posibilitate de se intelege pe ei insisi;

posibilitate crescuta de realizare a compatibilitati;

dezvoltarea deprinderilor interpersonale;

un nivel economic ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice.

In spiritul celor aratate mai sus, coabitarea apare oarecum ca o forma oficializata social a sexualitatii nonmaritale, dar ea indeplineste si alte functii decat cele erotice, insemnand o serie de avantaje psihologice, sociale si economice, fara a fi supusa constrangerilor maritale. Exista insa si dezavantaje a coabitarii,

perpetuarea rolului traditional al femeii (asigurarea sarcinilor domestice);

investire emotionala inegala;

reducerea numarului de prieteni;

complicatii legale;

dezinteres fata de functia reproductiva;

partenerul nu are aceleasi responsabilitati fata de copiii ce nu sunt ai lui.

O alta forma a familiei si casatoriei, este Celibatul care reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina libertate. Se opteaza pentru o cariera profesionala in locul vietii de familie, cariera procurand un stil de viata mai independent (timp liber, calatorii, cheltuieli personale etc.).

Celibatul atinge cote alarmante astazi, mai ales in S.U.A., Germania, Franta etc. (in 1978, in S.U.A., numarul persoanelor in varsta de 14-35 ani care traiau singure era de 4,3 milioane).Si in Romania este vizibila aceasta tendinta. Explicatii: ponderea vaduviei, marirea varstei medii la casatorie etc. (in 2002, barbatii celibatari erau in proportie de 18%; femei, 10,6% – o parte di ei coabiteaza, dar sunt putine sanse sa se casatoreasca).

F. Sigly considera ca barbatii evita femeile prea instruite deoarece se tem de pierderea unei parti din "puterea" lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile intelectuale evita casatoria deoarece le ingreuiaza continuarea carierei profesionale) (apud. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 52).

L. Roussel (1989) considera ca barbatii divortati sunt mai dispusi sa-si transforme "celibatul" intr-o casatorie, dar "recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor".

I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998) arata ca, in general, cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva .

Cauze obiective:

de ordin sexual (impotenta sexuala, vaginism, infantilism genital etc.);

cauze de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari depresive, complexe de inferioritate, sociofobie etc.);

cauze de ordin material (constrangeri economice, lipsa locuintei etc.).

Cauze subiective:

existenta unor imagini deformate asupra familiei si sarcinilor ei;

lipsa de curaj in asumarea responsabilitatilor familiale si parentale;

psihotraume, datorate conflictelor conjugale grave din familia de origine etc.

Aceasta nu inseamna ca celibatul inseamna frustatie, neimplinire, cel putin pentru persoanele care il accepta deliberat si care nu au trait experienta mariajului. O serie de avantaje fac preferabil celibatul:

independenta economica si libertatea personala;

varietatea si schimbarea;

realizarea profesionala.

In acelasi timp, celibatul se confrunta cu o serie de probleme de ordin psihologic si social, cum ar fi:

sentiment de frustrare in raport cu rude, cunoscuti, prieteni, colegi care isi au familiile lor; sentimentul egoismului si individualismului;

sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate;sentimentul izolarii si abandonului;

sentimentul de insecurizare sociala, cu cat se inainteaza in varsta.

se diminueaza nuptialitatea si natalitatea, antrenand dezechilibre demografice pe termen lung;

sunt maximalizate functiile economica si sexuala;

functia de socializare lipseste (acest model de menaj se caracterizeaza prin lipsa urmasilor).

In 1982 s-a realizat un studiu care sa arate cat este realitate si cat este mit in judecatile populare despre persoanele singure (Cargan, Melko, apud Ilut, 2005, p. 195-196). S-au dovedit a fi false reprezentari (mituri) urmatoarele:

persoanele singure sunt mai legate afectiv de parinti si de rude – nu s-au constatat diferente semnificative;

persoanele singure sunt mai egocentrice – dimpotriva, valorizeaza mai mult prieteniile si sunt mai implicati in treburile obstesti;

cei singuri au mai multi bani decat cei casatoriti;

persoanele singure sunt mai fericite – barbatii singuri sunt mai nefericiti.

Insa de fapt, numarul celibatarilor "inraiti" este mic, marea majoritate tind spre o legatura afectiva sigura si de durata.

Urmatoarea alternativa,prezenta in rindul tinerilor de astazi,este Cuplul fara descendenti reprezinta o forma a restructurarii familiei, un model spre care se orienteaza o parte semnificativa a populatiei tinere (in tarile dezvoltate, intre 10/20% din populatia adulta casatorita); ponderea cea mai mare este intalnita la cuplurile urbane si la cele in care sotia urmeaza o cariera profesionala

In societatile traditionale, cuplurile fara copii erau putin frecvente si chiar dezaprobate, mai ales cand nu doreau copii. In societatea moderna, copiii nu mai reprezinta, din pacate, axul central al vietii de familie.

Se marcheaza astfel, mutatia de la "familia axata pe copii" la "familia axata pe adulti" (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 55),si aceasta mutatie este explicata prin urmatoarele motive

Motive invocate de parteneri:

restrangerea sferei activitatii profesionale si de loisir;

responsabilitati parentale;

emanciparea femeii (libertatea de a fi mama a fost inteleasa ca o datorie fata de ceilalti);

dificultati economice;

lipsa unei politici sociale de incurajare si sprijin a tinerilor casatoriti.

Chiar daca tendinta de a avea copii in cadrul acestei alternative este scazuta,cuplurile fara copii au o multime de avanataje:

nu asigura reproducerea biologica (functia principala a cuplurilor) si, ca urmare, nu realizeaza functia de socializare;

se maximizeaza functia economica si cea sexuala (mai tarziu, lipsa copiilor va fi regretata).

Are loc o dezoltare personala si profesionala a cuplului

Familia monoparentala este o alta alternativa,cu o structura familiala asimetrica, alcatuita dintr-un singur parinte si copiii sai în urma unui deces, divort, abandon, adoptiune, convingere celibatara, fie prin nasterea copiilor în afara casatoriei. Este un tip frecvent mai ales în SUA – domina simtitor numarul femeilor care ofera o asemenea experienta de parinti singuri.

În cadrul acestui tip de familie are loc o dilatare a rolului parental, dar mai ales la mamele cu posibilitati modeste se asociaza cu dificultati, neîmpliniri privind: supravegeherea permanenta a copilului, îngrijirea în caz de boala, organizarea vacantelor, etc. Dilatarea se resimte si în preluarea unor patternuri autoritare , care pot declansa neîntelegeri, conflicte, impas sau devianta de rol.

Societatea traditionala, dominata de familia extinsa a dezaprobat monoparentalitatea si a stimulat comportamentele sociale care într-o forma sau alta i se opuneau. În schimb, în societatea moderna, centrata pe familia nucleara, constituita din cei doi parinti si copiii lor, mentalitatea asupra acestui tip de convietuire s-a modificat.

Asadar,in urma celor mentionata mai sus,putem ferm sa afirmam ca familia este intr-o dependenta enorma cu societatea,fiindca întreaga dezvoltare a umanității este legată de constituirea și evoluția formelor de colectivitate umană, dintre care familia reprezintă una din verigile sociale cele mai importante și mai vechi în asigurarea continuității și afirmării depline a ființei umane. Deși relativ independentă în raport cu societatea în interiorul căreia se formează, familia este determinată și condiționată, în evoluția sa, de modul de organizare a societății pe care o reflectă.

1.3 Abordare axiologica a familiei

Sistemul de valori al persoanei este "temelia" relației sale cu lumea, fie sa aiba semnificație pozitiva sau negativa. Ca o regulă, evaluarea nu este determinată atât de proprietățile valorilor în sine, ci de implicarea lor în sfera vieții individului, a intereselor umane, a nevoilor lui.

La începutul anilor 60 de ani de secolului XX , filosofia presupunea ca problema valorilor primise un nou înțeles. În acest sens, o mare importanță avea opera lui V.P. Tugarinov (1898 – 1978), care este unul dintre primii care a dezvoltat perspectiva axiologica a abordării valorii în literatura marxistă."Valorea – scria V.P.Tugarinov – asta e ceea de ce oamenii au nevoie pentru a satisface nevoile și interesele, precum și ideile și motivațiile care apoi deviin norme, scopuri și idealuri".

Sistemul de valori a fiecarei persoane este imens si necunoscut. Cu toate acestea, există unele valori "transversale", care sunt vitale pentru aproape orice persoană în orice domeniu, caracterizat prin reprezentanții tuturor culturilor etnice,acomodindui existenta in acea cultura. Acestea includ educația, bunătate, bunele maniere, onestitatea, integritatea, toleranța, umanitatea, responsabilitatea,etc. Căderea importanței acestor valori într-o anumită perioadă istorica,este întotdeauna un motiv serios de îngrijorare a societatii. V.P.Tugarinov a remarcat că "anume dezvoltarea teoriei valorilor de viață,va permite să răspundă la multe întrebări cu caracter educativ: sensul vieții, valorile sale adevărate și false, optimism despre viata, ceea ce este fericirea adevărată a omului, etc. Pentru V.P.Tugarinov valorile provin din înțelegerea realității,cu aspectele esențiale ale naturii și societății, care sunt create și sunt cunoscute de omenire.

Pentru Milton Rokeach (1973), valorile sunt credințe puternice și durabile privitoare la anumite conduite specifice sau stări finale de existență care ar fi dezirabile într-o mai mare măsură decât altele, atât pe plan social cât și personal. El arată că valorile unei persoane, ale unui grup sau societăți au tendința de a se grupa, formând sisteme de valori. Un sistem de valori este definit ca fiind „o organizare rezistentă a credințelor privitoare la moduri preferabile de comportament sau stări finale de existență de-a lungul unui continuum al importanței”. El se formează în jurul unui nucleu alcătuit din valorile cele mai puternice, un set finit în jurul căruia se grupează valori mai puțin rezistente.

Tinerețea este perioada de formare intensă a sistemului orientărilor valorice. IM Elias prezinta un concept interesant al tineretei,el examinează perioada tineretii ca o perioada istorica,explicind ca fiecare tinar este o societate specifica.Tinerii făcîndu-și planuri de viață, și trecînd prin probleme de autodeterminare morală și valorică.

Tinerii de astăzi pina la formarea lor ca personalitate,trec prin condiții foarte dificile de rupere de la valorile vechi și formarea unor valori noi. Prin urmare, acestei confuzii, apare pesimismul și lipsa de credință în viitor. Multi cercetători ce studiaza tinerii și subculturile lor,noteaza importanța atitudinii individuale a acestora. Problema valorii familiei la tinerii este bine repprezentata in cartea cercetatorului V.T.Lisowski "Tinerii: dragoste, căsătorie, familia", un specialist în sociologia tineretului, care scria ca "Societatea și Personalitatea – reprezinta niste sisteme funcționale complexe”. Prin urmare, există posibilitatea de aparitie a mai multor abordări pentru analiza procesului de interacțiune dintre aceste 2 sisteme. Asadar, in cea mai critică faza de dezvoltare a societății contemporane,cind viața este extrem de complexă și dinamică, este important de a capta și de a înțelege valorile care ghidează tinerii,care determină în mare măsură conștiința de zi cu zi,și care reprezinta viitoarele generații.

Autorii indica în mod întemeiat că, în societatea modern,a avut loc o schimbare de poziție în interacțiunea dintre aceste trei diferite nivele: societatea, familia si individul. Există un fenomen al “piramidei inversate”, dacă inainte atentia a fost bazata pe individ ca partea de jos, pe partea de sus o avea societatea, acum acestea par să aibă locuri schimbate ,acum la baza piramidei este societatea, dar in partea de sus este individul. Familia păstreaza poziția sa centrală în ierarhia, în sensul că aceasta poate fi și un canal de soluționare a conflictelor între societate și individ. Dar schimbarea a avut loc nu in locul Familiei,dar in semnificatia si importanta acesteie,prin reevaluarea modelelor de familie ,spre aparitia modelelor noi,clasificate ca alternative.

Transformarea valorilor familiei se reflectă ccel mai bine în următoarele procese:

Rată ridicată de divorț,

Creșterea nașterilor nelegitime,

Cresterea numărului familiilor monoparentale;

Scăderea nivelului de trai – condiții precare de trai, nivel scazut de veniturile familiei – șomaj;

Slăbirea legăturilor in familia nucleară,

Scăderea puterii de mentinere a familiei – malnutriție, stare rea de sănătate (în special la copii);

Reducă calitatii educației in familie – conflicte, stres, depresie,

Astfel,analizind schimbările prezente în societate,schimbări profunde în toate aspectele legate de funcționarea familiei, profesorul A.G.Vishnevsky subliniază caracterul contradictoriu al rezultatelor acestor schimbări. Pe de o parte, "instituția familiei a suferit un upgrade revoluționar, care a contribuit la criza de patriarhat." Pe de altă parte, familia sa confruntat cu noi provocări, precum și într-o mare măsură, a pierdut din importanță sa vitală pentru funcțiile sale importante pentru individ in particular,cit si pentru societate in ansamblu individuale și societate. Rezultatele unor studii sociologice,privind orientărea sociala a tinerilor arată că, în societatea moderna în ultimii ani au loc schimbari radicale a condițiilor socio-economice și orientarea socio-culturale, care si genereaza unele schimbări în structura orientărilor valorice ale tinerilor, precum și în menținerea traditionalitatii si sacralitatii căsătoriei și familiei,ca inainte.

Generalizind,putem mentiona ca in ultima generație, societatile contemporane și-au unit parcă eforturile în distrugerea celei mai vechi instituții care a existat vreodată, cea vitală oricărei societăți – familia. Publicații de specialitate, în principal de sociologie și drept, au corupt noțiunea de familie, au subminat demnitatea și sanctitatea căsătoriei și au declarat-o irelevantă pentru lumea contemporană. Experiența ultimilor ani arată că degradarea familiei naturale are deja are un impact devastator: generația tinără este tot mai puțin interesată de căsătorie, rata concubinajului crește vertiginos, un număr tot mai mare de copii se nasc în familii din care lipsesc tații, responsabilitatea de părinte e în declin rezultind din rata abandonului familial. Lista efectelor negative asupra economiei, pieței muncii și relațiilor sociale pe care această stare de fapt le produce este largă și excede cadrul acestui material. Este însă evident și fără o demonstrație că ea se răsfrânge mai departe în declinul social accentuat la care cu toții suntem martori. În acest context ostil, la Madrid pe data de 27 mai 2012, 3.100 de delegații reuniți la al șaselea Congres Mondial al Familiilor,și-au exprimat opoziția față de aceste manifestări iraționale, reafirmind adevărul că „familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului” (articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), si totodata eleborind un set de principii pentru crearea unui mediu politic și cultural compatibil cu viața, libertatea și speranta pentru viitor:

Afirmăm că familia naturală și nu individul este unitatea fundamentală a societății.

Afirmăm că familia naturală este uniunea dintre un bărbat și o femeie prin căsătorie cu scopul de a împărtăși dragoste și bucurie, procreare, asigurarea educației morale a copiilor, constituirea unei economii viabile, siguranța în vremuri dificile și legătura între generații.

Afirmăm că familia naturală reprezintă un aspect fix al ordinii create și că este înnăscută în natura umană.

Afirmăm că familia naturala este sistemul familial adevărat, ideal și optim. Admitem că există diverse moduri de conviețuire, dar toate celelalte „forme de familie” sunt incomplete și sunt mai degrabă creații artificiale ale statului.

Afirmăm că uniunea conjugală între un bărbat și o femeie formează unica legătură sexuală autentică și singura propice procreării responsabile și naturale.

Afirmăm sanctitatea vieții de la concepție până la moartea naturală; că fiecare nouă ființă umană concepută deține drepturile la viață, naștere, dezvoltare într-un cămin cu părinții săi naturali, uniți în căsătorie. Avortul, eutanasia și alte forme de manipulare a ființelor umane în starea lor embrionară constituie atacuri asupra vieții umane.

Afirmăm că familia naturală a existat înaintea statului și că guvernele legitime există pentru a proteja și încuraja familia naturală.

Afirmăm că planeta este bogată în resurse. Colapsul familiei naturale și falimentul moral și politic, nu „suprapopularea”, sunt cauzele sărăciei, foametei și distrugerii mediului.

Afirmăm că îmbătrânirea populației și depopularea constituie adevăratul pericol demografic cu care se confruntă planeta în noul secol. Societatea are nevoie de mai mulți, nu de mai puțini, oameni.

Afirmăm că familia naturală este sursa principală a prosperității economice și sociale și pivotul principal pentru depășirea crizei economice mondiale de astăzi.

Afirmăm că femeile și bărbații sunt egali în demnitate și drepturi umane înnăscute, dar diferiți în roluri. Cu toate că rolurile, uneori, sunt determinate de aspecte dincolo de controlul individului (sau dictate de vocația religioasă a acestuia), menirea fiecărui băiat este să devină soț și tată și menirea fiecărei fete este să devină soție și mamă. Cultura, politica și legile trebuie să ia în considerare aceste diferențe.

Afirmăm complementaritatea dintre sexe ca o sursă de putere. Bărbații și femeile dispun de profunde diferențe biologice și psihologice. Dar când sunt căsătoriți, întregul lor este mai puternic decât suma părților.

Afirmăm dreptul părinților de a-și educa copiii pentru binele lor, fără imixtiunea statului.

Afirmăm că fiecare ființă umană are dreptul la libertate religioasă. Comunitatea politică trebuie să respecte libertatea fiecăruia de a-și exprima propria credință, de a o transmite copiilor și de a-și crește copiii conform acesteia.

Afirmăm idealul ca veniturile familiei să constea în „plăți egale pentru responsabilități familiale egale”. Compensația pentru muncă, sistemul de taxe și planurile de asigurare socială trebuie să întărească legăturile familiale.

Afirmăm rolul necesar al proprietății private sub formă de pământ, locuință și capital productiv ca fundament al bunăstării familiei și garanție a democrației. Într-o societate dreaptă, e important ca toate familiile să dețina proprietăți reale.

Afirmăm că soluțiile de lungă durată la problemele umane, inclusiv la criza economică de astăzi, izvorăsc din familii și din comunitățile mici. Soluțiile nu pot fi impuse pe cale birocratică și nici constrânse prin forță exterioară.

În prezent, ideea căsătoriei și a familiei, distribuirea rolurilor în familie în rîndul tinerilor este în curs de schimbări majore. Există o transformare a valorilor familiale, ceea ce duce la o creștere a numărului de divorțuri, nașteri nelegitime, o creștere a numărului de familii monoparentalei. La fel, în societatea modernă,la tineri persist o schimbare în atitudinea față de alternativele maritale și de înțelegere a distribuției rolurilor în familie. Ca de exemplu, o echipa de oameni de stiinta de la Universitatea “Johns Hopkins” a efectuat un studiu cu privire la înțelegerea actuală a familiei de catre tineri. Profesorul lider a proiectului, sociologul Andrew Cherlin a menționat că, potrivit sondajului, doar 59% dintre tineri nu vad necessitate in căsătoria oficiala,argumentul fiind că clopotele de nuntă și stampila în pașaport nu are importanta pentru a intemeia o familie.

Cele de mai sus mentionate sunt semne de dezorganizare a familie in randul tinerilor de astăzi.Acest lucru conduce la un sentiment de “slăbire a taxei” de familie,a tradițiilor familiale,cit și loialitate in familie. Constatând că până în prezent tinerii căsătoriti, în cele mai multe cazuri, nu sunt pregătiti pentru provocările vieții de familie. Pentru tineri este un lucru obisnuit mai ales in randul cuplurilor tinere sa locuiasca impreuna fara a-si legaliza relatia. Cariera si lupta pentru o stabilitate financiara le absoarbe intreaga energie si le ocupa timpul. Notiunea de casatorie nu mai are aceeasi semnificatie ca in trecut. Astazi ea reprezinta o “institutie” pe care multi tineri o evita din dorinta de a-si pastra libertatea si sansele in cariera. Sunt si motive psihologice pentru care nu se face cest pas. Exista persoane care prefera concubinajul din cauza unor traume din copilarie legate de divortul parintilor sau a altor persoane apropiate.Dar totodata,in perspectiva tinerilor, relație de căsătorie “libertina” asigură o mai mare libertate, mai puțin obligațiile și responsabilități,permite să te desparți fără probleme inutile și în același timp oferă o oportunitate de a te cunoaste mai bine. Libertatea-este o noțiune în legătură cu care domnește cea mai mare confuzie printre tineri .În numele libertății bărbați și femei căsătoriți nu iau prea în serios fidelitatea, tinerii aleg concubinajul sau căsătoria de probă, copiilor nu le mai pasă de părinții lor vârstnici, în mass-media sunt ridicate la rang de normalitate concubinajul, prostituția, pornografia, homosexualitatea.Se trăiește după bunul plac al simțurilor.

Astăzi familia cu siguranta are nevoie de sprijinul a societății și a statului. În același timp, sprijinul social al instituțiilor de stat și a societății,nu ar trebui să fie realizat doar prin îndeplinirea funcțiilor de natură compensatorie, dar si prin desfășurarea politicilor publice,pentru inteoriza si indoctrina valoarea familiei, si a modelelor cele mai eficiente,prospere si stabile a unei familii pentru tineri.