Abordarea Produsului In Cadrul Ciclului de Viata

=== Abordarea produsului in cadrul ciclului de viata ===

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TG-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

SPECIALIZAREA : ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator:

Prof.univ.dr. NEAMȚU ADINA CLAUDIA

Absolvent:

CERCEL MĂDĂLINA LUMINIȚA

TG-JIU , 2016

UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TG-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

SPECIALIZAREA : ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

ABORDAREA PRODUSULUI ÎN CADRUL CICLULUI DE VIAȚĂ

Coordonator:

Prof.univ.dr. NEAMȚU ADINA CLAUDIA

Absolvent:

CERCEL MĂDĂLINA LUMINIȚA

TG-JIU , 2016

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………

Capitolul I – PRODUSUL ȘI CICLUL SĂU DE VIAȚĂ………………………….

1.1.Conceptul de produs………………………………………………………………………..

1.2.Ciclul de viață al produsului …………………………………………………………..

1.3.Creativitatea și ciclul de viață al produsului…………………………………….

Capitolul II – CICLUL DE VIAȚĂ AL PRODUSULUI LA S.C.

2.1.Descrierea S.C…..

2.2.Parcursul produsului în ciclul său de viață la S.C……….

2.3.Mixul de marketing și ciclul de viață al produsului

Capitolul III – STUDIU DE CAZ………

COCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ORGANIGRAMA

Capitolul I

PRODUSUL ȘI CICLUL SĂU DE VIAȚĂ

1.1.Conceptul de produs

Produsul în accepțiunea marketingului

Produsul reprezintă un obiect de studiu pentru mai multe discipline științifice atât de factură tehnică cât economică. Același bun material, de exemplu, poate fi interpretat, succesiv, ca obiect al producției, al circulației mărfurilor sau al consumului; poate fi examinat ca o sumă de însușiri corporale (fizico- chimice) sau ca valoare de schimb, poate fi raportat la performantele tehnologiei moderne sau la preferințele consumatorilor etc.

Într-o abordare de marketing, produsul are o accepțiune mai largă, în care se regăsesc, simultan, mai multe aspecte, puse în evidență de mai multe discipline.

Componente corporale ale produsului

Astfel, produsul bun material, reprezintă, înainte de toate, un ansamblu de caracteristici corporale și acorporale.

Primele, cele corporale, se refera la însușirile fizico-chimice, la performanțele tehnico-economice ale produsului – în esență, la specificațiile tehnice ale produsului, caracteristici măsurabile, riguros cu metode și tehnici specifice studierii calității merceologice a produsului. Elementele corporale reprezintă pentru bunurile productive cea mai importantă categorie de componente (fără a respecta anumite specificații produsele nu vor fi alese pentru achiziție de specialiștii firmei achizitoare).

Componente acorporale ale produsului

Elementele acorporale sunt denumite astfel acorporale alepentru ca ele nu fac parte din “corpul” material al produsului produsului, reprezentând mai degrabă elemente “auxiliare” produsul respectiv, și anume: prețul, marca, numele, termenul de garanție, protecția legală, servicii conexe legate de produs etc. Foarte importante (uneori mai mult decât cele corporale) pe piața bunurilor de consum în cazul pieței bunurilor productive importanța lor este, de regulă, mai redusă decât a elementelor corporale.

Informații referitoare la produs

O altă caracteristică a noțiunii de produs, așa îl consideră marketingul, rezultă din informațiile transmise, de întreprindere, referitoare la un anumit produs. Comunicația dintre întreprindere și mediul său trebuie realizată astfel încât publicul vizat de produsul întreprinderii să aibă informații referitoare la existența acestuia, mai întâi, apoi la caracteristicile și avantajele produsului (vândut sub marca întreprinderii).

„Imaginea” produslui

Ansamblul celor trei componente (corporale, acorporale, informații referitoare la produs) creează o anumită „imagine” a produsului în rândul consumatorilor potențiali. Această rezultantă, are în vedere percepția pe care o au membrii fiecărui centru de achiziție a întreprinderilor prezente pe piața-țintă, cu privire la anumite produse. Ea însăși reprezintă o componentă a produsului.

„Imaginea” produsului reprezintă în viziunea marketingului latura cea mai importantă a produsului, deoarece această componentă înseamnă raportarea acestuia la cerințele consumatorului și nu ale întreprinderii producătoare. Produsul se impune pe piață nu atât prin ceea ce reprezintă în sine, ci prin utilitatea pe care o promite beneficiarului său.

Accepțiunea de marketing al produsului face necesară și abordarea statutului pe piață a acestuia. Se poate considera că produsul este un compromis între posibilitățile societății la un anumit moment și nevoile consumatorilor. Raportul dintre cei doi termeni determină o modificare continuă a statutului produsului, modificându-i poziția în cadrul pieței. Produsul (drept formă concretă de exprimare a ofertei de mărfuri) are rost numai în confruntarea cu cererea. Poziția sa față de aceasta îi determină statutul pe piață; el poate fi, după caz, o marfă căutată sau una greu vandabilă, excedentară sau deficitară, scumpă sau ieftină etc. Cu aceleași componente corporale, produsul poate avea statutul unei noutăți intr-o perioadă, devenind apoi un produs matur sau chiar unul îmbătrânit, în confruntarea cu o cerere în continuă schimbare. Numai o astfel de abordare a produsului poate garanta întreprinderii adoptarea unei politicii de marketing realistă, orientată spre îndeplinirea eficientă a obiectivelor propuse.

….lokomarkid……..( si 1.2 tot lokomarkid)

1.2. Politica de produs și conținutul ei

Politica de produs reprezintă principala componentă a mixului de marketing a întreprinderii inclusiv pe piața bunurilor productive. Fără a avea produse competitive, adaptate cerințelor pieței-țintă, nimeni nu are nici o șansă în competiția pentru atragerea și păstrarea unui număr cât mai mare de clienți.

Fundamentarea politicii de produs reprezintă punctul de plecare în definirea mixului de marketing a întreprinderii. Acest lucru presupune precizarea clară a obiectivelor, strategiilor și tacticilor pe care întreprinderea trebuie să și le alegă dintre variantele posibile.

Definirea politicii de produs

Politica de produs are în vedere ”conduita pe care o adoptă o întreprindere referitor la de dimensiunile, structura și evoluția gamei bunuri materiale și servicii ce fac obiectul propriei activități”

Comportamentul întreprinderii față de elementele mai sus menționate, trebuie să aibă în permanență drept obiectiv principal adaptarea acestora la condițiile pieței-țintă.

Componentele politicii de produs

Principalele componente ale politicii de produs sunt:

Cercetarea produsului, care are în vedere atât analiza situației produselor, întreprinderii, prezente pe piață cât și a celor noi, ce urmează a fi lansate într-un anumit moment pe piață. Fără această componentă (corespunzătoare funcției premisă a marketingului) politica de produs nu poate corespunde așteptărilor.

Proiectarea și realizarea produselor noi, presupune realizarea noilor produse, în concordanță cu nevoile consumatorilor, pentru a pute fi testate (testare tehnică și de acceptabilitate) în vederea lansării lor pe piață.

Asigurarea legală a produsului, în vederea protejării acestuia împotriva concurenței neloiale căruia i-ar putea cădea victimă acesta.

Analiza portofoliului produselor, pe care întreprinderea le are deja prezente pe piață. Prin utilizarea unor metode precum BCG, Matricea McKinsey, SWOT etc. întreprinderea își poziționează produsele pe piață și poate decide care sunt cele care vor rămâne în continuare și care sunt cele care vor fi înlocuite sau eliminate definitiv.

….lokomarkid……..( si 1.2 tot lokomarkid)

…..1.3 ..army academy…mai putin primele paragrafe…!!!

1.3. Ciclul de viață al produsului

Mitran Daniela , Creativitatea și ciclul de viață a produselor

Studierea evoluției vânzărilor și profiturilor pentru un număr foarte mare de produse de consum și industriale a condus la stabilirea unui model ce descrie comportamentul majorității produselor pe piață, denumit ciclul de viață a produsului prin similitudine cu ciclul vieții biologice. În cele mai multe cazuri, un produs este introdus pe piață ca urmare a apariției unei nevoi a cărei evoluții este descrisă de curba ciclului de viață al cererii, aceasta la rândul ei fiind legată inseparabil de ciclul de viață al tehnologiei. Aceste relații care apar între ciclurile de viață ale produselor, tehnologiilor și cererii sunt prezentate grafic în Figura 1.

Sursa : Mitran Daniela , Creativitatea și ciclul de viață a produselor Academia Universitară Athenaeum

Ciclul cererii subsumează o serie de cicluri cerere-tehnologie, iar acestea la rândul lor o succesiune de cicluri de viață ale produselor(P1, P2, P3).

Ciclul de viață al cererii începe cu apariția (E), urmează creșterea rapidă (G1), creșterea frânată (G2), maturitatea (M) și declinul (D).

Apariția unei noi tehnologii (T2) conduce la o satisfacere superioară a nevoilor și la o nouă curbă a ciclului cerere-teh- nologie.

În cadrul unui ciclu cerere-tehnologie se pot înregistra o serie de tipuri de produse (fiecare dintre ele putând prezenta o diversitate de mărci cu propriile cicluri de viață).

Noțiunea de ciclu de viață a produsului este împrumutată din demografie și analiza unui asemenea ciclu este deosebit de utilă conducerii întreprinderii în vederea luării celor mai bune decizii în ceea ce privește gama de produse ce urmează a fi fabricate, strategiile în domeniul cer- cetării-dezvoltării de produse noi, producției, marketingului etc.

Ciclul de viață a produsului poate fi utilizat în analiza unei clase de produse, unui tip de produs sau chiar a unei mărci de produs, având însă în vedere ca subiectul analizei să aibă o durată de viață de câțiva ani, fiind mai puțin edificatoare în situațiile celor cu cicluri de viață foarte lungi sau foarte scurte. Datorită progresului tehnic și tehnologic rapid înregistrat în prezent, unii specialiști (Demetrescu, 2001, p.17) consideră oarecum demodate teoriile convenționale legate de ciclurile de viață în industrie datorită faptului că aceste cicluri devin tot mai scurte, comportamentul consumatorilor și stilul lor de viață se schimbă fundamental, industria, ca și întreaga economie, aflându-se într- un proces de schimbări continue și accelerate. Aceste obiecții sunt în mare parte fundamentate și trebuiesc luate în considerare atunci când au loc asemenea analize, este evidentă necesitatea adaptării și modificări acestor teorii conform evoluțiilor înregistrate, dar ele nu pot fi considerate total perimate, aplicabilitatea lor pentru anumite produse industriale și pe anumite piețe fiind încă instrumente utile în analizele manageriale și fundamentarea unei game largi de decizii la nivelul strategic și operațional al întreprinderii.

Curba vânzărilor, ce descrie ciclul de viață a unui produs, ia forme concrete, diferite, în funcție de natura produsului, caracteristicile pieței, acțiunile de marketing întreprinse etc. Semnificația duratei ciclului de viață este diferită de la un produs la altul, fiecare având un “timp propriu” care ține seama de intervalul de înlocuire a produselor în consumul populației sau de echipare a întreprinderilor, de modă, uzură morală etc.

Tipurile de produse corespund în măsură mai mare configurației standard a curbei ciclului de viață.

Ciclul de viață pe care îl descrie produsul nou, începând cu lansarea lui pe piață va depinde atât în privința duratei, cât și a structurii sale pe faze, de ritmul și direcțiile difuzări și adoptării lui în consum.

În prima etapă de viață a produsului hotărâtoare devin difuzarea produsului pe piață de către producător sau distribuitor și adoptarea lui în consum.

Difuzarea produsului nou presupune atât distribuția în spațiu, cât și eșalonarea în timp a procesului, stabilirea modalităților concrete de comercializare a produselor pe piață și a celorlalte acțiuni promo- ționale care vor însoți și susține lansarea.

Adoptarea în consum a produsului nou rămâne la latitudinea cumpărătorilor potențiali care prezintă grade diferite de receptivitate față de acesta, comportamentul lor fiind determinat de o multitudine de factori de influență asupra cărora întreprinderea poate interveni doar parțial sau chiar deloc.

Succesul pe piață al noului produs depinde în mare măsură de corespondența dintre însușirile acestuia și așteptările consumatorilor.

Studiile efectuate asupra modului de pătrundere a produsului în consum au permis elaborarea unor modele ce pot fi utilizate pentru formularea unor previziuni asupra pătrunderii și extinderii în consum a acestora. Din momentul lansării pe piață, adoptarea lui în masa consumatorilor potențiali se poate înscrie pe axa timpului potrivit curbei unei distribuții normale.

Au fost dezvoltate o serie de alte modele de difuzare asemănătoare modelelor epidemiologice sau modelelor de descriere a unor fenomene demografice pentru a studia ritmul expansiunii produselor de folosință îndelungată în gospodării, proporția cererii noi și a cererii de înlocuire, durata medie de folosință etc. Mitran Daniela,Creativitatea și ciclul de viață a prod

…. ….lokomarkid……..

Dinamismul economico-social determină o evoluție permanentă, cantitativă și calitativă, a nevoilor de consum ale populației. Schimbul dintre generațiile de produse, care se adresează acestor nevoi trebuie să se realizeze treptat, la intervale de timp diferite de la un sector economic la altul. Conviețuirea unor produse „îmbătrânite” cu unele de „tinere” este un lucru firesc, des întâlnit.

Deși există și produse insensibile la scurgerea timpului, care rămân cu aceeași înfățișare, chiar daca nu și cu aceeași poziție pe piață (zahăr, sare, petrol, minereuri etc.), cele mai multe produse își circumscriu existența într-un anumit interval de timp. Se poate vorbi astfel de un “ciclu de viață” al produsului. Acesta reprezintă perioadă de timp pe care o petrece produsul pe piață, debutând cu lansarea acestuia și terminând cu retragerea lui de pe piață. Desigur, “dispariția” lor comercială (de pe o anumită piață sau chiar de pe toate piețele), implicând dispariția lor din oferta întreprinderii, nu echivalează întotdeauna și cu ieșirea lor, în mod automat, din consum.

În dotarea populației (indivizi, familii, gospodării), a întreprinderilor rămân produse,în stare de funcționare, încă o anumită perioadă după ce au fost scoase din fabricație. …. ….lokomarkid……..

…..1.3 ..army academy…mai putin primele paragrafe…!!!

Conceptul de ciclu de viață al unui produs

Ciclul de viață al produsului (CVP) se referă la durata medie de viață a unui produs si reprezintă perioada de timp în care produsul/ marca de produs se află pe piață, începând cu introducerea și sfârșind cu retragerea (aceste două faze pot fi identificate cu ușurință). Pentru o înțelegere mai exactă a conceptului, numeroși autori fac analogie cu biologia, unde produsele se nasc, se dezvoltă, ajung la maturitate și apoi îmbătrânesc și mor.

Abordarea de marketing a conceptului de ciclu de viață al unui produs

Apărut ca un concept de marketing, ciclul de viață al produsului privit prin această abordare de marketing este reprezentat ca un model grafic care desene tendința de evoluție a cifrei de afaceri și profitului unui produs, de-a lungul vieții sale comerciale – durată care diferă de la produs la produs.

Există 2 concepții majore privind ciclul de viață al unui produs. Prima dintre ele (mai răspândită) susține că un produs are 4 etape ale ciclului de viață:

lansare:

creștere;

maturitate;

declin.

In etapa de lansare a produsului, principalul obiectiv al întreprinderii este să informeze consumatorii în legătură cu apariția noului produs. Cheltuielile în această etapă sunt mari, vânzările mici, iar profiturile neglijabile, chiar negative. Produsul este prezentat în una, cel mult două variante constructive, iar distribuția, mai ales pentru produse scumpe, este limitată, selectivă.

Etapa de creștere este caracterizată de o creștere rapidă a vânzărilor și a profitului, fabricantul urmărește să-și maximizeze cota de piață și să-și creeze o marcă puternică. Consumatorii sunt numeroși, dar apar și mulți concurenți și imitatori. Fabricantul trebuie să-și diversifice gama de produse, să-și extindă distribuția și să stimuleze preferința de marcă.

In etapa de maturitate, volumul vânzărilor se stabilizează. Fabricantul încearcă să-și mențină avantajul competitiv prin îmbunătățirea caracteristicilor produsului, extinderea garanției și a serviciilor postvânzare, reduceri de prețuri. Se realizează un consum de masă. dar și competiția se află la cel mai înalt nivel. Promovarea este foarte intensă și competitivă.

In etapa de declin vânzările scad pe măsură ce alte produse de substituție apar pe piață sau interesul consumatorilor față de produs se reduce. Fabricantul verifică dacă mai sunt posibilități de a realiza profit și urmărește momentul optim de abandonare a produsului. Linia de produse este restrânsă la modelele cele mai căutate, distribuția devine din nou selectivă, iar acțiunile promoționale se limitează la reclama de reamintire a produsului.

Cea de-a doua concepție (figura nr. 1.1.) afirmă că avem de-a face cu șase etape distincte:

studiu de piață;

cercetare, proiectare, dezvoltare;

lansare/introducere pe piață;

creștere;

saturație (maturitate);

declin și dispariție de pe piață.

Între curba volumului vânzărilor și cea a cheltuielilor și a profitului există o strânsă legătură în toate cele 6 faze ale ciclului de viață ale produselor. Cheltuielile simt foarte mari în etapa de cercetare – dezvoltare și în faza de relansare; cheltuielile sunt mai mici în etapele de creștere și de maturizare, iar în faza de proiectare și lansare nu există deloc profit, acesta crescând ușor începând cu etapa de creștere și de maturitate și scăzând în perioada de declin.

Fig. nr. 2.1. Fazele unui ciclu de viața

Sursa : Rey, F.J., Martin-Gil, J., Velasco E., Life Cycle Assessment and Externai Environmental Cost Analysis of Heat Pumps, Environmental Engineering Science, Vol. 21, September. 2004. p. 591.

…..1.3 ..army academy…

….lokomarkid……..

Identificarea evoluției în timp a produselor pe piață este foarte importantă, pentru că permite întreprinderii repartizarea judicioasă a resurselor de care dispune.

Astfel în perioada de lansare resursele întreprinderii trebuiesc îndreptate în special spre zona promovării, pentru a asigura o mai rapidă penetrare pe piață a noului produs.

De altfel, fiecare etapă a ciclului de viață a unui produs determină o anumită repartizare a efortului în cadrul mixului de marketing. Un tablou concret se regăsește în tabelul 6-1.

Nota : Fi = foarte important, I = important, N = Nici, Pi = puțin important,

Fpi = foarte puțin important

Sursa : Mitran Daniela , Creativitatea și ciclul de viață a produselor, Academia Universitară Athenaeum

Factorii de influentă a mărimii „ciclului de viață” a unui produs

Mărimea „ciclului de viață” a produsului depinde de o serie întreagă de factori. Aceștia se împarte în două mari categorii:

Factori generali

Factori specifici

Dintre factorii generali, mai importanți sunt:

A1) Progresul tehnico-științific;

A2) Modificarea preferințelor și nevoilor consumatorilor;

A3) Nivelul concurenței pe piață.

iar dintre cei specifici:

B1)Natura produsului;

B2) Gradul de noutate a produsului în momentul lansării;

B3) Mărimea gamei sortimentale din care face parte produsul;

B4) Posibilitatea produsului de a primii noi întrebuințări. ….lokomarkid……..

1.4.Creativitatea și ciclul de viață al produsului (… Daniela Mitran.. )

Noutatea este una din dominantele acestui început de secol, indiferent de ramura de activitate, economia se schimbă rapid datorită tehnologiilor și materialelor noi, revoluționare, iar piețele sunt invadate cu repeziciune de produse noi, realizate după o nouă concepție, în structuri organizatorice noi, conform unor strategii organizaționale noi, prin noi mijloace de distribuție și comercializare, toate acestea fiind menite să satisfacă gusturile și exigențele consumatorilor, aflate la rândul lor într-o continuă schimbare, să anticipeze chiar unele noi, dar și să asigure competitivitatea și profituri sporite firmelor inovatoare.

Noul, indiferent de forma pe care o îmbracă, de locul de manifestare, de amploarea și gradul de originalitate, determină prin acumularea și coroborarea sa obținerea de progrese în toate domeniile activității umane.

La baza acestor noutăți se află creativitatea și inovarea continuă care înlocuiesc tot mai mult munca de rutină, atât la nivelul managementului, cât și al lucrătorilor, schimbă natura avuției și conduce la noi paradigme ale dezvoltării.

În economia contemporană, creativitatea nu mai poate fi considerată apanajul întreprinderilor mari, care dispun de resursele necesare generării de noi cunoștințe și aplicării lor prin inovare; chiar și întreprinderile mai mici, care nu desfășoară activități susținute de cercetare științifică, pentru a supraviețui în aceste condiții concurențiale deosebit de dure, încearcă să se adapteze cât mai rapid la cererea manifestată și potențială, precum și la modificarea accelerată a factorilor de mediu printr-un efort creativ permanent, materializat în inovări mai mult sau mai puțin importante. Astfel, în toate întreprinderile, indiferent de mărimea lor sau ramura de activitate, crearea unui cadru adecvat pentru stimularea creativității și asigurarea condițiilor necesare manifestării acesteia fac posibilă producerea unui număr cât mai mare de idei noi și transpunerea în practică a celor care sunt potrivite criteriilor economice și tehnice, conducând astfel la creșterea sau menținerea competitivității pe piață.

Produsele pot fi considerate răspunsul creativității la diversele necesități umane, la modificarea și diversificarea permanentă a acestora, la schimbările profunde din domeniul științific, tehnic, economic, social etc.

Orice produs apare ca o noutate și se menține pe piață o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, viața sa fiind influențată de numeroși factori, producătorii îndreptându-și eforturile în vederea îmbunătățirii calitative, perfecționării continue a acestuia pentru a-i prelungi viața, a crește vânzările și profiturile aferente.

Fiecărei epoci îi sunt caracteristice produsele sale, rod al capacității creatoare și de producție, dar și al cerințelor manifestate de societate conform nivelului de evoluție atins. Schimbarea generațiilor de produse are loc treptat, la intervale diferite de la un sector economic la altul, cele mai multe produse existând o perioadă limitată de timp, în calitate de mărfuri ele descriind un „ciclu de viață”. Dacă lansarea pe piață desemnează nașterea unui nou produs, retragerea lui de pe piață nu implică în mod automat și ieșirea lui din consum (utilizare).

Revoluția industrială este urmată de o etapă caracterizată de apariția unor ramuri industriale dominante noi, de schimbări profunde în natura produselor, de scurtarea duratei lor de viață datorită inovării continue și a cererii tot mai crescute de produse personalizate. Acest lucru este posibil ca urmare a schimbărilor tehnologice care au condus la informatizarea procesului de fabricației și diversificarea, destandardizarea produselor, în condițiile unor costuri de producție neprohibitive.

Tehnologiile asistate de calculator permit producerea de bunuri intens specializate, în cantități restrânse, destinate unor piețe compartimentate, având loc astfel o trecere de la producția de masă a articolelor de larg consum, la articole reduse cantitativ, dar de înaltă valoare adăugată, menite să răspundă cerințelor tot mai sofisticate ale consumatorilor.

Tehnologia digitală a generat o gamă nouă de produse și servicii, aplicațiile acesteia având un domeniu practic nelimitat și se află de abia la început, iar internetul revoluționează practicile în domeniul informațiilor, marketingului și comerțului deschizând o cale nouă și ieftină în domeniul comunicării.

În noua economie, producția se consideră că trebuie să înceapă înainte de fabrică și să susțină produsul și după vânzare, urmând chiar să asigure și eliminarea ecologică a produsului după folosire, astfel valoarea adăugată va rezulta dintr-un efort total la care devine parte însuși clientul, transformat în colaborator și sursă importantă de informații pentru toți cei care participă la producția, distribuția și comercializarea produsului. (… Daniela Mitran.. )

(… Daniela Mitran.. )

Relația dintre creativitate și ciclul de viață a produselor

Durata vieții unui produs este influențată de numeroși factori între care un loc important revine creativității de care dau dovadă toți cei implicați în conceperea, producerea, distribuția și comercializarea acestuia, prin ideile noi menite să prelungească această durată, să mențină nivelul vânzărilor și profitabilitatea.

Creativitatea stă de cele mai multe ori la baza prelungirii duratei de viață a unui produs, revigorării vânzărilor și sporirii profitabilității, reinventării lui și adaptării sale la nevoile consumatorilor, iar ideile cu totul noi, revoluționare sunt cele care conduc la produse noi menite să le înlocuiască în consum pe cele curente. Fie că prelungește sau scurtează dramatic durata de viață a unui produs, creativitatea devine tot mai mult o constantă a vieții economice, asociată cel mai adesea cu activitățile de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, ea constituind din ce în ce mai mult un element de competitivitate.

Succesul pe piață a unei firme depinde tot mai mult de creativitatea de care dau dovadă angajații săi, de capacitatea de transpunere în practică a ideilor noi, de inovarea și adaptarea continuă la cerințele pieței.

Studiile (Kotler și Trias de Bes, 2004, p.42-53) au demonstrat că noile produse rezistă pe piață mai puțin timp datorită unor factori cum sunt:

ușurința cu care producătorii pot lansa produse noi prin introducerea de noi ingrediente, sortimente, designuri sau ambalaje cu schimbări minime în procesul de producție;

dorința cumpărătorilor de a testa noile produse la care se face reclamă și abandonarea rapidă a acestora dacă nu sunt satisfăcuți;

cucerirea clienților de către noile mărci îi determină pe concurenții afectați să încerce la rândul lor recucerirea acestora prin lansarea de noi mărci;

alocarea spațiului în supermaketuri cu precădere pentru produsele noi intensifică lupta pentru ocuparea rafturilor. În numeroase cazuri, pentru bunurile

de folosință îndelungată este mai ușor să le înlocuiești decât să le repari, economisind astfel timp și bani.

Conceptul de ciclu de viață, ca perioadă cuprinsă între momentul apariției noului produs și dispariția lui de pe piață – îi este atribuit lui Theodore Levitt (1965, p.81-94), deși el a fost introdus încă din 1950 de J. Dean, iar în forma sa clasică este reprezentat de o curbă în formă de “S” cu patru faze: introducere, creștere, maturitate, declin. Alți autori (Vandaele, 1986) au propus și unele modele cu cinci sau șase faze, considerând că viața produsului începe cu crearea sa (Kotler ș.a., 1999, p.376) și continuă cu fazele clasice.

Ciclul de viață “ideal”, nu se verifică în numeroase cazuri, el diferă în funcție de: tipul de produs (bunuri industriale, bunuri de larg consum, bunuri durabile, etc.) și nivelul de agregare (se aplică unei clase de produse, unei forme de produs, unei mărci), fiind influențat de o serie de factori cum sunt: progresul tehnico-știin- țific, dinamica raportului cerere-ofertă, tipul de piață și gradul de saturare, gradul de noutate a produsului, mixului de marketing aplicat etc.

Studiile efectuate în decursul timpului au evidențiat douăsprezece forme diferite ale ciclului de viață și au definit o serie de categorii de produse (Lendrevie și Lindon-Mercator, 1990, p.167) cu forme atipice ale ciclului de viață cum sunt produse fără vârstă (pâinea) cu o durată de viață practic nelimitată și o evoluție relativ lineară a vânzărilor; produse cu ciclu de viață foarte scurt, care după creșterea din cadrul fazei de lansare înregistrează o cădere bruscă, succesul lor fiind astfel efemer; produse cu ciclu de viață comprimat, fiecare fază având o durată foarte redusă, dictată de obicei de modă; produse revigorate care după faza de declin cunosc o relansare a vânzărilor datorită fie strategiilor de marketing, fie revenirii modei care l-au consacrat.

Considerând ciclul de viață a produselor compus din cinci etape (faze) cu caracteristici distincte, putem grupa produsele în două mari subcicluri: unul de inovare (cuprinzând dezvoltarea tehnică a produsului) și unul de dezvoltare economică (ce cuprinde lansarea, creșterea, maturizarea și declinul). Creativitatea este solicitată în toate aceste etape; de modul în care se manifestă, dar și de capacitatea de inovare, de transpunere practică a ideilor noi și inovatoare depinde ca produsul să se constituie într-un succes de piață prin realizarea lui conform cerințelor consumatorilor, reducerea duratei ciclului de inovare și a cheltuielilor aferente acestei etape, minimizarea riscurilor, dar și de prelungirea duratei de viață a produsul prin intervenții specifice fiecărei etape.

(… Daniela Mitran.. )

Capitolul II

CICLUL DE VIAȚĂ AL PRODUSULUI LA S.C.

2.1.Decrierea S.C…..

2.2.Parcursul produsului în ciclul său de viață la S.C……….

2.3.Mixul de marketing și ciclul de viață al produsului

Capitolul III – STUDIU DE CAZ………

………………………………………

COCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Rey, F.J., Martin-Gil, J., Velasco E., Life Cycle Assessment and Externai Environmental Cost Analysis of Heat Pumps, Environmental Engineering Science, Vol. 21, September. 2004. p. 591.

Westkămper. E. Live Cylce. Management and Assessmem. Approaches and Visions Towards Sustainable Manufacturing, Annals of the C'IRP. Voi. 49/2/2000. pp. 501-522.

Mitran Daniela , Creativitatea și ciclul de viață a produselor Academia Universitară Athenaeum

(Demetrescu, 2001, p.17)