ABORDAREA INTEGRATĂ A CURRICULUM-ULUI I. 1 CURRICULUM. CARACTERISTICI GENERALE. Curriculumul este considerat unul dintre conceptele cheie ale… [304128]

CAPITOLUL I

ABORDAREA INTEGRATĂ A CURRICULUM-ULUI

I. 1 CURRICULUM. CARACTERISTICI GENERALE.

Curriculumul este considerat unul dintre conceptele cheie ale pedagogiei contemporane (C. Bîrzea, 1993), [anonimizat] „curriculum” [anonimizat], cursă, întrecere, [anonimizat] (Cassell, „Latin-English Dictionary” în www.archive.org/stream/cassellslatindic00marc/cassellslatindic00marc_djvu.txt).

[anonimizat] (M. Bocoș, D. Jucan, 2008). [anonimizat], el a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], etc.

Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare de proiectare a curriculumului, care presupune sintetizarea și organizarea didactică a [anonimizat] a [anonimizat].

(ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR CURRICULARE. [anonimizat]-Napoca, 2012) C.J. Marsh și G. Willis, G. (2003) elaborează o sinteză a celor mai frecvente definiții date curriculumului în literatura pedagogică. Autorii citați propun spre reflecție următoarele definiții:

• Curriculumul ca grupaj de materii de studio;

[anonimizat], lectura, logica, retorica, matematicile, acele discipline care încorporează cel mai bine cunoștințe esențiale.

• Curriculumul ca grupaj de teme utile;

Curriculumul este reprezentat de acele teme care sunt cel mai utile pentru existența omului în societatea contemporană.

• Curriculumul ca învățare planificată;

Curriculumul este reprezentat de secvențe planificate de învățare pentru parcurgerea cărora școala este responsabilă.

• Curriculumul ca experiențe de învățare;

Curriculumul reprezintă totalitatea experiențelor de învățare pe care elevii le primesc sub îndrumarea școlii.

• Curriculumul ca mijloc de însușire a cunoștințelor și deprinderilor;

Curriculumul este totalitatea experiențelor de învățare oferite elevilor pentru ca ei să poată să își însușească abilități generale și cunoștințe prin variate situații de învățare.

• Curriculumul ca învățare cu ajutorul calculatorului;

Curriculumul este ceea ce elevii construiesc prin activitate la calculator și prin utilizarea diverselor rețele cum este internetul.

• Curriculumul ca investigare și interogare;

Curriculumul este interogarea și investigarea percepțiilor asupra diverselor situații umane.

• Curriculumul ca experiențe ale vieții.

Curriculumul reprezintă toate experiențele pe care subiecții le au pe parcursul vieții.

Considerăm că un proiect de curriculum cu șanse de optimă utilizare în învățământ împrumută în mod articulat caracteristici definitorii complementare.

[anonimizat]-ul desemneză ansambul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar.

[anonimizat]-[anonimizat] datele esențiale privind procesele aducative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă denumirea de curriculum formal sau oficial. (Curriculum Național. Cadru de referință, 1998)

Noul program curricular promovează valorile constructivismului pedagogic. Documentele de specialitate specifică următoarele principii de punere în practică și de structurare a programelor curriculare de tip constructivist:

Principiul priorității construcției mentale a cunoașterii. Cunoașterea realității reprezintă un proces permanent de construcție și de reconstrucție a înțelegerii privind realitatea, acest lucru se realizează prin efort intelectual autonom.

Principiul autonomiei și al individualizării. Cheia ce asigură învățarea eficientă este exersarea comportamentului autonom în inițierea dar și în menținerea acțiunilor de explorare și învățare.

Principiul învățării contextuale. Situațiile de învățare construite în jurul problematicii realității (fundamentate pe explorarea nemijocită a realului, rezolvare de probleme, joc de rol, experiment etc.)

Principiul învățării prin interacțiune socială. Mediul social, îmbogățit în grădiniță prin prezența în anturajul copilului a altor copii de aceeași vârstă și a altor adulți în afară de părinți, constituie un spațiu de aplicare, verificare, negociere, certificare și restructurare a ideilor, abilităților, convingerilor, înțelesurilor privind realitatea.

Principiul priorității evaluarii formative, dinamice. Evaluarea formativă este considerată neceseară pentru a stabili date privind evoluția copilului, interesele și nevoile de învățare ale acestuia, date care ajută cadrul didactic să își adapteze modul de predare pentru a se afla în concordanță cu nevoile copilului.

CURRICULUMUL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Curriculumul pentru învățământul primar a cunoscut și el modificări și schimbări de paradigmă.

Curriculumul pentru învățământul primar:

Asigură continuitatea experiențelor educaționale oferite de grădiniță, dar la un nivel superior;

Permite școlarului mic acumulări cantitative și calitative, precum și trecerea spre celelalte cicluri curriculare;

Stimulează curiozitatea epistemică a elevilor;

Inițiază elevii în disciplinele umaniste, științifice, artistice etc., oferind accesul la o cunoaștere superioară.

Asemănător curriculumului preșcolar, domeniile de dezvoltare vizate prin curriculumul pentru clasele pregătitoare, I,II,II și IV sunt: domeniul cognitiv, domeniul moral-civic, domeniul socio-emoțional, domeniul artistic, domeniul psihomotric, singurul aspect ce le diferențiază constând în volumul și complexitatea cunoștințelor, în schimbarea strategiei didactice și a solicitărilor ce țin de actul învățării, de accentuarea unor procese psihice cum ar fi : memoria, gândirea, creativitatea, etc.

DOCUMENTELE CURRICULARE PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Conținuturile curriculare din ciclul primar se concretizează în documentele școlare de tip reglator, cele mai importante fiind:

Planul cadru de învățământ;

Programele școlare; http://programe.ise.ro/

Materialele curriculare.

Planul cadru este un document oficial în care se exprimă sintetic conținutul învățământului. Din punct de vedere structural planul de învățământ pentru clasele pregătitoare- IV cuprinde:

disciplinele de studiu obligatorii și opționale, grupate pe arii curriculare ( există șapte arii curriculare):

Limbă și comunicare

Matematică și științe ale naturii

Om și societate

Arte

Educație fizică și sport

Tehnologii

Consiliere și orientare

numărul de ore minim/ maxim pe arii curriculare, discipline și anii de studiu.

Până la finalul clasei a IV-a se urmărește atingerea unui nivel de performanță elementar în formarea următoarelor competențe:

• Utilizarea modalităților de comunicare, în limba română, în limba maternă și în cel puțin o limbă străină, într-o varietate de situații

• Utilizarea conceptelor, a metodelor specifice diferitelor domenii ale cunoașterii și a instrumentelor tehnologice, în vederea rezolvării de probleme în contexte școlare, extrașcolare și profesionale

• Integrarea, participarea activă și responsabilă la viața socială

• Utilizarea eficace a instrumentelor necesare educației pe tot parcursul vieții

• Interiorizarea unui sistem de valori care să orienteze atitudinile și comportamentele

• Manifestarea creativității și a spiritului inovator

• Managementul vieții personale și al evoluției în carieră

PLANUL-CADRU CUPRINDE:

• Trunchiul comun (19 ore)

• ofertă educațională de parcurs în mod obligatoriu de către toți elevii care urmează

același tip de program de formare)

• Curriculumul la decizia școlii (discipline opționale: 0-1 ore)

• ofertă educațională propusă de școală, adecvată pe cât posibil specificului local, intereselor și nevoilor elevilor

DE URMĂRIT:

• În orele de trunchi comun:

• se va parcurge programa școlară (75% din nr. de ore alocate disciplinei sunt folosite pentru predare și evaluare)

• se desfășoară activități de remediere/aprofundare/dezvoltare (25% din nr. de ore alocate disciplinei sunt la dispoziția cadrului didactic)

• La clasa pregătitoare și clasa I activitățile de predare-învățare-evaluare trebuie să dureze 30-35 min.

Curriculum pentru clasele pregătitoare urmărește dezvoltarea fizică, socio-emoțională, cognitivă, a limbajului și comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și a atitudinilor în învățare, asigurând totodată punțile către dezvoltarea celor 8 competențe cheie.

ORGANIZAREA CONTINUȚURILOR

Învățământul centrat pe competențe este o alternativă la învățământul tradițional centrat exclusiv pe cunoștințe, pe asimilare de informații. Din această perspectivă, este însă foarte importantă selecția acelor conținuturi care au relevanță maximă pentru formarea competențelor dorite și deopotrivă, punerea lor în aplicare.

Organizarea educatiei si învățământului din perspectiva formării competențelor va conduce la situații în care cei ce se afla intr-un proces de educatie nu vor mai fi copleșiți cu asimilarea de informații punctuale, ci vor fi inițiați în acele fundamente, concepte, tematici, idei care au menirea de a structura o disciplină, un câmp al cunoașterii. O asemenea concepție va determina selectarea cunoștințelor în funcție de potențialitatea și interesele elevilor. Aceștia vor învăța să se servească de cunoștințele de cultură generală, să le activeze în viața cotidiană. Astfel școala nu va mai livra o cultură rigida, dată ca definitivă, ci va acorda mai mult timp formării competențelor de bază și cunoștințelor utile (Ph. Perenoud, L’évaluation des éleves. De la fabrication de l’éxcelence a la regulation des apprentissages, De Boeck, 1998).

Activitățile de predare, învățare și evaluare, tehnicile si instrumentele aferente trebuie gândite si construite în funcție de competențele care se cer a fi asimilate de către elevi. Competența nu este reductibilă la o sumă de activități sau de exerciții prezentate într-o ordine oarecare. Ea nu este un punct de sosire, ci un punct de plecare, pornind de la care trebuie reorganizate situațiile de învățare si activitatile de evaluare (Jean Vogler, pag. 222). Referitor la educatie, competența presupune „a ști să faci”. Conținutul sarcinilor in procesul educativ este insa foarte divers; prin urmare competențele trebuie să fie foarte diverse. În ultima vreme se vorbește în literatura de specialitate de „competențe transversale”, ce reprezintă ceva mai mult decât convenționalele „competențe interdisciplinare / pluridisciplinare” si chiar decat „frecvent invocatele „socluri de competențe”, absolut necesare, aferente educației și culturii generale, pe care se pot dezvolta relativ ușor competențe în domenii multiple” ( D. Ungureanu).

COMPETENȚELE CHEIE.

Competențele cheie reprezintă un ansamblu de cunoștințe, abilitați și atitudini  de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, incluziunea socială și găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie sa se fi dezvoltat la sfârșitul educației obligatorii și trebuie să acționeze ca fundament pentru învățare ca parte a educației pe tot parcursul vieții.

1. Comunicare în limba maternă

Cunoștințe – vocabular, gramatică funcțională, funcții ale limbii (acte de vorbire); sunt incluse și: conștientizarea principalelor tipuri de interacțiune verbală; un registru de texte literare și non-literare; principalele caracteristici ale diferitelor stiluri și registre de limbă; variabilitatea limbii și a comunicării în diferite contexte.

Deprinderi – comunicare orală și în scris într-o varietate de situații, monitorizarea și adaptarea propriei comunicări la cerințele situației; sunt incluse și: a distinge și a folosi diferite tipuri de texte; a căuta, a colecta și a procesa informația, a folosi resurse, a formula și a exprima argumente orale și scrise în mod convingător, adecvat contextului.

Atitudini – deschiderea (dispoziția) pentru dialog constructiv, aprecierea calităților estetice și dorința de a le promova și interesul pentru interacțiunea cu alții. Implică și conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și nevoia de a înțelege și a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social.

2. Comunicare în limbi străine

Cunoștințe – vocabular, gramatică funcțională, conștientizarea principalelor tipuri de interacțiune verbală și registre ale limbii; convenții societale, aspectul cultural și varietatea limbilor.

Deprinderi – abilitatea de înțelege mesaje orale, inițierea, susținerea și încheierea unor conversații, înțelegerea și producerea de texte scrise adecvate nevoilor individului; folosirea adecvată a resurselor, învățarea limbilor în context informal ca parte a educației pe parcursul întregii vieți.

Atitudini – aprecierea diversității culturale, interesul și curiozitatea pentru limbi și comunicare interculturală.

3. Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii

Competențe matematice

Cunoștințe – numere, măsuri și structuri, operații de bază, prezentări matematice de bază, înțelegerea termenilor și conceptelor matematice, conștientizarea întrebărilor la care matematica poate oferi răspunsuri.

Deprinderi – abilitatea de a aplica principii și procese matematice de bază în contexte cotidiene acasă sau la locul de muncă, a urmări și a evalua argumente; a raționa matematic, a înțelege probe (dovezi) matematice, a comunica în limbaj matematic, a folosi resurse adecvate.

Atitudini – respectarea adevărului, dorința de a căuta motive și de a le proba validitatea.

Competențe de bază în științe și tehnologii

Cunoștințe – principii de bază ale lumii naturale, concepte, principii și metode științifice fundamentale, tehnologie și produse și procese tehnologice, înțelegerea impactului științei și tehnologiei asupra lumii naturale, înțelegerea progreselor, a limitărilor și a riscurilor teoriilor științifice, a aplicațiilor și a tehnologiei în ansamblul societății (în legătură cu luarea deciziilor, problematica valorilor, morala, cultura etc.).

Deprinderi – abilitatea de a folosi și mânui instrumente și utilaje tehnologice și date științifice pentru atingerea unui scop sau pentru a ajunge la o decizie sau concluzie fundamentată; recunoașterea caracteristicilor investigației științifice, abilitatea de a comunica concluzii și raționamentele care au condus la acestea.

Atitudini – apreciere critică și curiozitate, interesul pentru problematica etică și respectul pentru siguranță și dezvoltare durabilă, în particular în privința progresului științific și tehnologic în legătură cu sinele, familia, comunitatea și problemele globale.

4. Competența digitală (abr. TSI – Tehnologia societății informației)

Cunoștințe – înțelegerea și cunoașterea naturii, a rolului și a oportunităților TSI în contexte cotidiene: în viața personală, socială, profesională. Include aplicațiile principale de tipul: procesor de text foi de calcul, baze de date, stocarea și gestionarea informațiilor; înțelegerea oportunităților și a riscurilor potențiale ale internetului și ale comunicării prin mediul electronic (e-mail, rețea) în contexte de: muncă, petrecerea timpului liber, schimbul de experiențe, colaborarea în rețea, învățare, cercetare; înțelegerea modului prin care TSI sprijină creativitatea și inovația, conștientizarea aspectelor care țin de validitatea și autenticitatea informațiilor disponibile precum și de principiile legale și etice implicate de folosirea interactivă a TSI.

Deprinderi – abilitatea de a căuta, colecta și procesa informația și a o folosi într-o manieră critică și sistematică, apreciind relevanța acesteia, diferențiind între real și virtual și recunoscând legăturile dintre acestea; abilități de a folosi instrumente digitale pentru a produce, prezenta și înțelege informații 3 complexe; abilitatea de a accesa, căuta și folosi servicii bazate pe internet; folosirea TSI pentru sprijinirea gândirii critice, a creativității și a inovației.

Atitudini – atitudine critică și reflexivă față de informația disponibilă, responsabilitate în folosirea mijloacelor interactive, interes pentru implicarea în comunități și rețele pentru scopuri culturale, sociale și/ sau profesionale.

5. A învăța să înveți

Cunoștințe – referitoare la competențele, cunoștințele, deprinderile și calificările cerute de o anumită activitate sau profesie (carieră); cunoașterea și înțelegerea strategiilor de învățare preferate, a punctelor tari și slabe, căutarea de oportunități și consiliere pentru educație și carieră.

Deprinderi – dobândirea alfabetizărilor de bază – scris, citit, numerație, TIC – care sunt necesare pentru învățare; accesarea, procesarea și asimilarea de noi cunoștințe și deprinderi; managementul propriei învățări și al structurilor de muncă și de carieră, abilitatea de a persevera în învățare, concentrarea pe perioade extinse și reflectarea critică asupra scopurilor și țintelor învățării; abilități de învățare autonomă pe baza autodisciplinei, colaborare în procesul învățării, obținerea de beneficii din grupuri de lucru eterogene, împărtășirea achizițiilor învățării; organizarea propriei învățări, evaluarea propriei munci, solicitarea de informații și sprijin când este cazul

Atitudini – motivația și încrederea pentru a continua învățarea pe parcursul întregii vieți; o atitudine centrată pe rezolvarea de probleme pentru a sprijini procesul învățării și abilitățile individului de a gestiona schimbarea și obstacolele; dorința de a aplica achizițiile de învățare și experiențele de viață; curiozitatea de a căuta oportunități pentru a învăța și a aplica ceea ce a fost învățat într-o varietate de contexte de viață.

6. Competențe sociale și civice

Competențe sociale

Cunoștințe – înțelegerea felului în care indivizii își asigură un optim fizic și mintal, inclusiv ca resursă pentru sine, pentru familie, pentru mediul social imediat; înțelegerea felului în care un stil de viață sănătos poate contribui la aceasta; înțelegerea codurilor de comportament și de bune maniere general acceptate în diferite societăți și medii (de exemplu, la muncă); conștientizarea conceptelor de bază cu privire la indivizi, grupuri, organizații de muncă, egalitate de gen, non-discriminare, societate și cultură; înțelegerea dimensiunilor multi-culturale și socio-economice ale societăților europene; interacțiunea dintre identitatea culturală națională și cea europeană.

Deprinderi – abilitatea de a comunica constructiv în diferite medii pentru a manifesta toleranță; exprimarea și înțelegerea diferitelor puncte de vedere; negocierea și abilitatea de a crea încredere și de a manifesta empatie; abilitatea de a face față stresului și frustrării precum și abilitatea de a le exprima în mod constructiv, realizarea unei distincții între sfera personală și cea profesională.

Atitudini – colaborare, asertivitate și integritate; interes pentru dezvoltările socio-economice și comunicarea interculturală; valorizarea diversității și respectul față de celălalt, deschiderea pentru a depăși prejudecățile și pentru compromis.

Competențe civice

Cunoștințe – cunoașterea conceptelor de democrație, dreptate, egalitate, cetățenie și drepturi civice, inclusiv a modului în care acestea sunt exprimate în Carta Fundamentală a UE și în declarații internaționale și a felului în care sunt aplicate de către diverse instituții la nivel local, regional, național, european și internațional; cunoașterea evenimentelor contemporane, precum și a principalelor evenimente și tendințe din istoria națională, europeană și a lumii; conștientizarea scopurilor, valorilor și politicilor mișcărilor sociale și politice; cunoștințe despre integrarea europeană, despre structurile UE, despre valorile și obiectivele acesteia; conștientizarea diversității și a identităților culturale în Europa.

Deprinderi – implicarea alături de ceilalți în domeniul public, solidaritate și interes în rezolvarea problemelor care afectează comunitatea locală sau mai amplă; reflectarea critică și creativă și participarea constructivă în activitățile comunității sau ale vecinătății precum și luarea de decizii la toate nivelurile, de la nivel local la nivel național și European, în special prin intermediul votului.

Atitudini – respect plenar pentru drepturile omului, inclusiv pentru egalitate ca bază a democrației, aprecierea și înțelegerea diferențelor dintre sistemele de valori ale diferitelor grupuri religioase și etnice; cultivarea sensului apartenenței la propria comunitate, țară, la UE și Europa în general, la lume, manifestarea dorinței de a participa la luarea democratică a deciziilor la toate nivelurile; sentimentul responsabilității, manifestarea înțelegerii și a respectului pentru valori comune necesare coeziunii sociale, de exemplu, respectul pentru principii democratice; implicare în activități civice, sprijin pentru diversitatea și coeziunea socială și pentru dezvoltarea durabilă, deschiderea pentru respectarea valorilor și a privatității celuilalt.

7. Spirit de inițiativă și antreprenoriat

Cunoștințe – abilitatea de a identifica oportunități pentru activități personale, profesionale și/ sau de afaceri, inclusiv aspecte care țin de viziunea ansamblului care oferă contextul în care trăiesc și lucrează oamenii, de exemplu înțelegerea largă a activităților economice, oportunitățile și provocările întâmpinate de un angajator sau o organizație; conștientizarea poziției etice a întreprinderilor, a modalității în care acestea sunt o forță benefică, de exemplu prin schimburi cinstite și activități sociale.

Deprinderi – management de proiect proactiv (incluzând activități de planificare, organizare, gestiune, conducere, delegare, analiză, comunicare, revizuire, evaluare, înregistrare a rezultatelor); reprezentare și negociere eficiente; abilitatea de a lucra individual și în echipe. Abilitatea de a aprecia și identifica punctele tari și punctele slabe, evaluarea și asumarea riscurilor.

Atitudini – inițiativă, proactivitate, independență și inovare în viața personală, socială și la locul de muncă; motivația și hotărârea de a realiza obiectivele propuse, fie că acestea sunt personale sau fixate împreună cu alții, inclusiv la locul de muncă.

8. Sensibilizare și exprimare culturală

Cunoștințe – conștientizarea moștenirii culturale, locale, naționale, europene și a locului patrimoniului cultural în lume; cunoștințe de bază referitoare la produse culturale majore, inclusiv cultura contemporană populară; înțelegerea diversității culturale și lingvistice în Europa și în alte regiuni ale lumii, înțelegerea nevoii de a conserva această diversitate, a importanței factorilor estetici în viața de fiecare zi.

Deprinderi – aprecierea critică și estetică a operelor de artă și a spectacolului, precum și a propriei exprimări printr-o varietate de mijloace, folosind propriile aptitudini; raportarea propriilor puncte de vedere creative și expresive la opiniile altora; identificarea și realizarea oportunităților sociale și economice în activitatea culturală; dezvoltarea abilităților creative care pot fi transferate într-o varietate de contexte profesionale.

Atitudini – înțelegerea profundă a propriei culturi și sensul identității ca bază a respectului și a atitudinii deschise față de diversitatea exprimării culturale; creativitate și dorință pentru cultivarea capacității estetice prin expresie artistică și prin participare la viața culturală.

CARACTERISTICI ALE CURRICULUMULUI INTEGRAT

În general, prin integrare se înțelege acțiunea de a face să interrelaționeze diverse elemente pentru a construi un întreg armonios, de nivel superior; integrarea părților duce la un produs/rezultat care depășește suma acestor părți.

În sens restrâns, prin integrare înțelegem procesul și rezultatul acestuia prin care un element nou devine parte a unui ansamblu deja existent sau contribuie la dezvoltarea unui ansamblu nou.

Sintagmele curriculum integrat sau instruire integrată se referă la o anumită modalitate de planificare și organizare a instruirii, precum și de predare, ce produce o interrelaționare a disciplinelor sau a obiectelor de studiu. Astfel curriculum integrat vine în întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale elevilor și ajută la crearea de conexiuni între ceea ce învață elevii și experiențele lor de viață prezente și trecute.

Curriculum-ul integrat reprezintă următoarele caracteristici:

combinarea și punerea în relație a obiectelor de studiu;

stabilirea de relații între concepte, fenomene și procese din domenii diferite;

corelarea rezultatelor învățării cu situații din viața cotidiană;

centrarea pe activități integrate de tipul proiectelor;

principiile organizatoare ale curriculum-ului sunt unitățile tematice, conceptele sau problemele;

flexibilitatea în gestionarea timpului școlar și în gruparea elevilor;

maximizează utilizarea timpului de învățare pentru ”împrumuturile” dintr-o arie, spre a fi utilizate ca suport în alta.

MODELE DE INTEGRARE CURRICULARĂ

Literatura de specialitate oferă o serie de modele de organizare a curriculum-ului integrat:

NIVELURI ALE INTEGRĂRII CURRICULARE

Noțiunea de curriculum integrat nu este o construcție nouă, încă din 1700, J.J. Rousseau, în cartea sa Emille sau despre educație, susținea că un copil trebuie să fie învățat după nevoile sale, de interesele sale și pornind de la experiențele sale personale, naturale.

J.Fr. Herbart vorbește despre necesitatea corelării materiilor însă între 1875 și 1910 este o perioadă a structurării după discipline. Tot în această perioadă se impun lucrările lui Ov. Decroly (Pedagogia centrelor pe interes) și a lui C.Freinet ( Adaptarea demersului educativ la psihologia copilului) lucrări care stau la baza teoretizării ideii de interdisciplinaritate. (Cilan, 2008, pag. 113) Mai târziu J.Dewdey și M. Smith încep să definească și să contureze mișcarea pentru introducerea integrării curriculare iar W.H.Killpatrick în 1918 a avut un puternic efect în influențarea abordării acestui tip de curriculum în Statele Unite.

Printre principalele niveluri ale integrării sunt următoarele

Integrarea intradisciplinară;

Integrarea multidisciplinară;

Integrarea pluridisciplinară;

Integrarea interdisciplinară;

Integrarea transdisciplinară.

Integrarea intradisciplinară vizează organizarea și predarea unor conținuturi independente, aparținând aceluași domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau dezvoltării unor abilități. (Dictionnaire actuelle de l’education, Guerin, 1993)

Integrarea multidisciplinară presupune juxtapunerea unor conținuturi diverse, uneori fără relații aparente între ele. Conținuturile care aparțin unei anumitei discipline sunt predate prin mijloace specific fiecărui domeniu, folosind argumentațiile altor discipline.

Integrarea pluridisciplinară presupune studierea unui conținut dintr-o disciplină prin intermediul mai multor discipline deodată. Cercetarea pluridisciplinară aduce un plus de informație disciplinei în cauză, dar favorizează exclusiv disciplina respectivă.

Integrarea interdisciplinară reprezintă o formă de cooperare între discipline diferite referitor la un anumit proces, fenomen, a cărui complexitate poate fi explicată, demonstrată, rezolvată numai prin acțiunea convergentă a mai multor puncte de vedere. Se poate realiza atât la nivelul macroeducațional (cel al proiectării și al elaborării curriculumului: plan cadru, programe, manuale), cât și la nivel microeducațional (activitarea de predare- învățare- evaluare). Deși conținuturile proiectate în această manieră corespund mai bine necesităților actuale, conducând la o mai bună înțelegere a realității elevilor, finalitatea interdisciplinarității rămâne înscrisă în cadrul cercetării interdisciplinare.

Integrarea transdisciplinară presupune o întrepătrundere a mai multor discipline care poate genera apariția unor domenii noi de cunoaștere. Transdisciplinaritatea vizează studierea, explorarea proceselor și fenomenelor complexe, conducând la intensificarea relațiilor dintre discipline și descoperirea unor noi orizonturi ale cunoașterii. Finalitatea sa este înțelegerea lumii prezente.

Abordarea integrată a disciplinelor, alături de abordarea interdisciplinară, organizarea modulară și învățarea asistată de calculator poate fi catalogată ca și inovație în organizarea conținuturilor. Acest tip de abordare a conținuturilor presupune organizarea integrată nu numai a acestora, ci și a întregii experiențe de predare-învățare. Modalitățile concrete de integrare a disciplinelor ar putea fi ( C. Crețu ): „ integrarea în jurul unui pol științific, practic, personal sau social; integrarea în jurul unor activități fundamentale ( creație, construcție, cercetare ), integrarea printr-un ansamblu flexibil de lecții, fiecare din ele fiind concepută printr-o schemă integrativă de tipul: noțiunile esențiale ale domeniului, metodele de cercetare specifice, fenomene implicate, variante de optimizare sau de soluționare. ”

AVANTAJELE CURRICULUM-ULUI INTEGRAT

curriculum integrat îi ajută pe elevi să-ți aplice deprinderile;

o bază integrată a cunoașterii conduce către o mai rapidă configurare a informațiilor în funcție de nevoi;

curriculum integrat furnizează suficient timp pentru explorarea de calitate a curriculum-ului;

promovează valori si atitudini pozitive la elevi;

persectivele multiple conduc către o bază mai integrată a cunoașterii.

adăugarea unui plus calitativ în planul profunzimii și trăiniciei cunoștințelor dobândite;

identificarea mai facilă a relațiilor dintre idei și concepte, dintre temele abordate în școală și cele din afara ei de către cei care învață;

reactivarea mai rapidă a informațiilor generată de baza integrată a cunoașterii;

încurajarea comunicării și a rezolvării sarcinilor de lucru prin cooperare;

angajarea mai fermă a elevilor;

promovarea unei atitudini pozitive, responsabilizarea elevilor în procesul învățării;

atribuirea rolului de „facilitator” cadrului didactic care nu rămâne doar o sursă de informații;

dezvoltarea abilității metodologice a cadrelor didactice pentru integrarea curriculară, în realizarea unei coordonări corecte între temele abordate din perspectiva integrată și temele abordate clasic, stabilirea modalităților de evaluare a performanțelor individuale, mai ales în situația învățării prin cooperare;

acomodarea corectă a proiectelor și abordării pe teme într-o schemă orară coerentă

Se poate spune că din perspectivă mai largă introducerea elementelor de curriculum integrat este profitabilă deoarece acestea:

răspund necesităților societății actuale;

stimulează rolul activ al elevului ca organizator al propriei structuri a cunoașterii;

sunt în concordanță cu noile orientări din epistemologie și științele cogniției;

permit flexibilizarea curriculum-ului;

permit relaționarea cu experinețele și evenimentele curente și semnificative din viața elevului.

CAPITOLUL II

APLICAȚII METODICE

DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR DE COMUNICARE PRIN ACTIVITĂȚI INTEGRATE

PAȘI ÎN PROIECTAREA UNEI ACTIVITĂȚI INTEGRATE

Planificarea timpului

Colectarea/mobilizarea resurselor necesare

Proiectarea activităților de învățare și planificarea (ce facem, de ce facem, cu cine, cum, când și unde, care sunt rezultatele)

Desfășurarea activității și evaluarea finală a temei.

PREDAREA INTEGRATĂ A LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE

Noul curriculum promovează sistemul comunicativ – funcțional care presupune formarea integrată a capacității de receptare / exprimare orală și a celor de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă.

Se renunță astfel la compartimentarea rigidă a disciplinei în cele trei domenii – citire, lectură, comunicare – iar obiectivele nu mai vizează asimilarea de cunoștințe, ci ele se formulează în termeni de capacități proprii folosirii limbii în situații concrete de comunicare.

Aceasta presupune ca în fiecare lecție de limba și literatura română să se exerseze citirea.

se exersează actul citirii;

se explică expresiile și cuvintele necunoscute;

se formulează enunțuri după diferite sarcini;

se evidențiază aspectele ortografice, ortoepice și de punctuație;

se valorifică în construcții lingvistice corecte cunoștințele de gramatică.

Predarea integrată a citirii si scrierii la clasa I

Abordarea integrată a citirii și scrierii este cuprinsă in etapa alfabetară. În aceasta etapa elevul învață sa citească și să scrie litere, cuvinte si propoziții.

În activitatea de abordare integrată a citirii si scrierii se operează cu fapte de limbă.

Nu se poate învăța cititul si scrisul fără ca elevii sa dispună de capacitatea de a delimita cuvintele din vorbire și fără a le despărți în sunete pentru ca apoi sa fie realizata unirea sunetelor în cuvinte și a acestora in propoziții.

Descoperind sunetul, intuind litera corespunzătoare si scriind litera de mână, integrând-o în exemple, în aceeași oră de curs, se observă ca elevul are mai puține probleme cu recunoașterea literelor, cu cititul.

În predarea integrată a citirii și scrierii, însușirea literei are loc în două lecții care pot avea următorul scenariu:

Lecția I

Etapele lecției pot fi:

folosirea imaginilor si predarea sunetului si a literei de tipar folosind metoda fonetico-analitico-sintetică:

alegerea propoziției;

stabilirea locului cuvântului în propoziție;

despărțirea cuvântului în silabe;

pronunția sunetului nou;

prezentarea literei de tipar;

scrierea unor cuvinte cu literele alfabetului decupat;

citirea cuvintelor formate;

citirea coloanelor de cuvinte;

intuirea literei de mână;

exerciții pregătitoare pentru scriere;

scrierea model a literei de mână;

scrierea în caiet a literei de mână ;

scrierea cuvintelor;

Lecția a II-a

Etapele lecției pot fi:

intuirea imaginii din carte;

formarea unor propoziții din cuvintele alcătuite cu ajutorul alfabetarului;

citirea propozițiilor formate;

citirea textului din manual;

scrierea selectivă a unor cuvinte;

scrierea propozițiilor;

citirea cuvintelor si a propozițiilor scrise de mână;

Modele de bune practici – modele pe proiecte didactice integrate

Contribuția disciplinei Comunicare în limba română la realizarea profilului de formare al absolventului

Studiul disciplinei Comunicare în limba română (în clasa pregătitoare, clasele I și a II-a) asigură o dezvoltare progresivă a competențelor de comunicare, prin valorificarea experienței specifice vârstei elevilor.

Ca aspect inovator, în curriculumul național, disciplina Comunicare în limba română are în vedere modelul comunicativ-funcțional, axându-se pe comunicare ca domeniu complex ce înglobează procesele de receptare a mesajului oral și scris, precum și cele de exprimare orală și scrisă.

Competența de comunicare în limba română/ în limba maternă este parte a setului de competențe cheie pentru învățare pe parcursul întregii vieți care a fost promovat prin Recomandarea Parlamentului și a Consiliului în dec. 2006 la nivelul UE.

Competența de comunicare poate fi privită ca o categorie de competențe esențială, în absența căreia nu se poate construi nici cunoaștere/ învățare, nici relaționare. Este un element-cheie pentru reușita persoanei și pentru dezvoltarea altor competențe-cheie.

Competența de comunicare are un caracter transversal, fiind prezentă la toate disciplinele școlare, în activitatea cotidiană și în societate. Să observăm, așadar, un exemplu care demostrează cum disciplina Comunicare în limba română este essentială pentru dezvoltarea altor competențe-cheie:

Programele școlare pentru disciplina Comunicare în limba română și a fost elaborată potrivit unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competențe.

Competențele specifice și conținuturile cuprinse în programele școlare sunt în strânsă corelație. Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora. Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activități deînvățare care valorifică experiența concretă a elevului și integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învățare variate.

Activitățile de învățare reprezintă ansambluri de sarcini de lucru contextualizate, bazate pe conținuturi ale învățării, prin care se dezvoltă competențele specifice. Ele sunt doar propuneri, acordând cadrului didactic libertatea de a le folosi sau nu, de a le adapta sau de a identifica el însuși altele,în funcție de condițiile oferite de colectivul de elevi, de materialele și de mijloacele didactice avute la dispoziție.

Pentru a permite o mai bună vizualizare și urmărire a continuității și progresului la nivelul competențelor și conținuturilor, programa de Comunicare în limba română are o structură nouă. Ea introduce, într-un singur format, primele trei clase primare: clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a. Această prezentare progresivă ajută la realizarea unei imagini de ansamblu asupra disciplinei, asigurând coerența curriculumului, pe orizontală și verticală.

Să observăm continuitatea și evoluția de la o clasă la alta:

Conținuturile învățării constituie mijloace pentru dezvoltarea competențelor de comunicare, respectiv baza de operare prin care se structureazăcompetențele. Programa structurează conținuturile pe domenii specifice, marcând continuitatea și progresul de la un an de studiu la altul.

Semnificația competențelor specifice

Ce semnificație au competențele specifice?La ce se referă ? La ce folosesc? Cum devin achiziții? In cele ce urmează este prezentată o selecție a competențelor specifice, cu titlu de exemplu.

2.2.Transmiterea unor informații referitoare la sine și la universul apropiat, prin mesaje scurte (CP)

Elevul formulează mesajedespre sine (nume, vârstă, adresă), despre familie, colegi, animalul preferat, culoarea preferată, jocuri preferate etc. El prezintă evenimente semnificative din viața proprie, își exprimă îngrijorarea sau aprecierea față de diverse evenimente, persoane sau lucruri cunoscute. Formulează enunțuri clare, corecte și coerente.Accentul se va pune pe spontaneitatea și creativitatea mesajelor/răspunsurilor și nu pe rigurozitatea gramaticală a acestora. Prin reluări succesive, copilul ajunge să se corecteze singur.

Competența contribuie la dezvoltarea încrederii în sine și este extrem de importantă, fiind un prim pas către exprimarea corectă, clară și coerentă în limba română și transmiterea unor mesaje orale, în diverse situații de comunicare, având un rol deosebit de important în formarea personalității elevilor, în formarea unor abilități necesare pentru a le asigura accesul după finalizarea studiilor la învățarea pe toată durata vieții și integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaștere.

3.2.Identificarea mesajului unui scurt text care prezintă întâmplări, fenomene, evenimente familiare (clasa I)

Elevul citește texte scurte și formulează răspunsuri orale la întrebări despre conținutul textului citit. El identifică personajele, locul și timpul unei întâmplări. Citește selectiv enunțuri dintr-un text scurt și asociază imagini sau titluri potrivite fiecărui fragment, face predicții sau continuă povestea pe baza unor imagini sau cu sprijin din partea cadrului didactic. Această competență contribuie la antrenamentul viitorului cititor și la cultivarea interesului pentru lectura unor cărți adecvate vârstei.Lecturarea unui text este o activitate intelectuală complexă, care dezvoltă personalitatea copilului din punct de vedere cognitiv, emoțional și comportamental.

4.2.Redactarea unor mesaje simple, cu respectarea convențiilor de bază (clasa a II-a)

Elevul scrie cuvintele obținute prin completarea sau combinarea unor silabe, folosește convențiile limbajului scris (scrierea cu majusculă/ cu alineat, utilizarea corectă a semnelor de punctuație) și completează semnele de punctuație într-un text.Scrie texte scurte: bilete de mulțumire, de informare sau de solicitare, realizează felicitări cu diverse ocazii (Crăciun, Paște, 8 Martie). Poate realiza aceste mesaje folosind diverse instrumente (stilou, creioane cerate, carioca, marker etc.). La clasa a II-a, copilul începe să redacteze texte scurte (3-7 enunțuri), pornind de la imagini sau întrebări. Exersările de acest tip contribuie la achiziția unor abilități de scriere corectă și conștientă. Subiectele de redactare vor fi contextualizate pentru a evita orice formalism. Elevii vor scrie pentru a transmite un mesaj NU pentru că au o temă impusă. In absența unor astfel de antrenamente de comunicare în context, redactarea devine o corvoadă.

Clișee de raportare la programa școlară și la organizarea activității didactice

Introdusă în anul 2012, clasa pregătitoare a surprins majoritatea cadrelor didactice, deoarece are un alt specific decât restul claselor. Clasa pregătitoare nu înlocuiește clasa I, ea este o punte de trecere de la grădiniță la școală. Totuși, multe cadre didactice realizează în clasa pregătitoare ceea ce făceau cu alte generații la clasa I, lucru total greșit, căci copilul de 6 ani nu este pregătit din punct de vedere psihologic.

O primă observație referitoare la predarea acestei discipline la clasa pregătitoare este faptul că, de multe ori, cadrele didactice uită că denumirea ei este COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ, deci vor predomina activitățile de comunicare. Copiii vor fi antrenați să asculte un mesaj, un fragment dintr-o poveste și să răspundă la întrebări, să poarte dialoguri, să dramatizeze diverse scene.

Trasarea elementelor grafice și a conturului literelor, cu scopul exersării musculaturii fine a mâinii și a îmbunătățirii coordonării mișcărilor,nu înseamnă același lucru cu scrierea literelor!

Mușchii mici ai mâinii copilului la vârsta de 6 ani nu sunt suficient de dezvoltați pentru a performa astfel de activități; aceștia nu trebuie forțați, ci, dimpotrivă, în această perioadă ei trebuie antrenați și stimulați prin activități corespunzătoare. La clasa pregătitoare nu se folosesc caiete tip I sau tip II, ci caiete cu foaie velină sau cu o liniatură mare, de 1-2 centimetri.

Iată câteva tipuri de activități care pot transforma ora de Comunicare în limba română într-o oră extrem de iubită de cei mai mici școlari:

– trasarea literelor/cifrelor pe diverse suporturi: într-o tăviță cu nisip, făină / cacao;

– lipirea diverselor materiale în conturul literei/cifrei (de exemplu, litera P poate fi realizată lipind boabe de porumb în conturul literei, litera O – orez, litera N – nasturi etc.);

– realizarea literelor/cifrelor din plastilină/lut,sfoară/sârmă, cocă;

– chipul literelor este o activitate extrem de amuzantă și îndrăgită. De exemplu: „Transformați litera U într-un unicorn” sau simplu – „Desenați ochii, gura și nasul literei …”;

–activități în natură: în curtea școlii, elevii se pot grupa în forma unei litere, cifre sau alte semne și simboluri,utilizând diverse materiale din natură: pietricele, frunze, crenguțe etc.

– Detectivul de litere, jocuri de tip labirint, formarea unor cuvinte cu litere decupate:

O altă problemă identificată în practica de zi cu zi este separarea activităților de scriere de cele de lectură a unui text, tot în spiritul rutinei, căci acum mult timp existau mai multe discipline: Citire, Scriere, Lectură, Compunere. Curriculumul actual promovează o predare integrată, atât la disciplina Comunicare în limba română, cât și la Limbași literatura română. Aceasta înseamnă că elevul nu va citi timp de 50 de minute și apoi va scrie alte 50 de minute.

Abordarea integrată alungă monotonia și motivează elevul să participe cu interes. Prezența, în aceeași oră, a unor activități diverse formează competențe specifice pe baza unor contexte autentice, NU de dragul unui element de conținut predat și motivează elevii pentru studiul disciplinei și, mai ales, pentru comunicarea de fiecare zi.

Exemple din ciclul achizițiilor fundamentale (b de la buburuză, f de la future, ș de la șarpe, p de la pește, m de la marionetă, etc):

CAPITOLUL III

Școala online ca surogat al educației clasice

Învățarea și predarea online

Învățarea și predarea digitale sunt o provocare și în circumstanțe normale. Totuși, pe parcursul epidemiei COVID-19, școala digitală a fost singura opțiune. Am încercat să fac ca tehnologia informației să funcționeze pentru educație și am o serie de soluții care sprijină pe deplin învățarea la distanță. Aș vrea să împărtășesc soluțiile și bunele practici.

Scopul acestei inițiative este de a sprijini învățarea la distanță și munca în sectorul de învățământ, în această perioadă de criză. Scopul acestor soluții este să sporească latura socială a învățământului la distanță și să îi motiveze cât mai mult pe elevi.

Predarea integrată online

„Online” are două înțelesuri:

a) Online sincron, atunci când suntem cu toți copiii deodată conectați pe ecran;

b) Online asincron, atunci când copiii ne trimit când pot și cum pot dovezi că au învățat/exersat ceva. Și ei vor fi deci online măcar atunci când ne trimit pe grupul facebook al clasei, pe grup messenger, pe WhatsApp, pe e-mail: poze cu paginile lucrate, capturi/ printscreen-uri cu rezolvări ale unor jocuri/exerciții pe care le fac online (doar dacă tehnica le permite), link-uri ale jocurilor/videoclipurilor educative pe care le-au practicat/urmărit, înregistrări video cum copiii citesc/socotesc (numai și numai dacă le face plăcere, doresc și dacă le permite tehnica); în cel mai rău caz, dacă nu pot face poze, să postze în grupul clasei un mesaj text sau să scrie un mesaj pe telefonul sau messengerul sau whatsApp sau e-mailul profesorului că „în cutare zi a lucrat paginile cutare sau cutare”. Și la telefon ar trebui ca profesorul să fie disponibil pentru un eventual ajutor.

c) Mixt

Predarea online. Principii utile

Ce anume funcționează online?

Să încercăm să STIMULĂM INTERACȚIUNEA CU ELEVII ȘI ÎNTRE ELEVI, apelând la tehnici variate, ce pot fi activate cu succes în mediul online.

Bill Pelz, profesor de psihologie și câștigător al premiului Sloan de Excelență în Predarea Online, a formulat principii esențiale pentru predarea online, care pot ghida cadrele didactice indiferent de materie și nivel de învățământ:

BRAINSTORMING-UL: această tehnică stimulează elevii să enunțe spontan cât mai multe idei cu privire la tema dată, pentru a soluționa o problemă, într-o atmosferă pozitivă, lipsită de critică. Copiii au astfel ocazia de a folosi cunoștințele anterioare și a le conecta cu cele noi, pe care le află de la colegi, de a-și forma o imagine completă cu privire la subiectul abordat.

HARTA MINȚII: susține interacțiunea elevilor și împiedică gândirea lineară. În această strategie, putem scrie o idee centrală pe o pagină de hârtie sau pe laptop. Elevii adaugă idei noi folosind cuvinte variate, le combină, le structurează. Este o metodă vizuală, care stimulează interacțiunea și creativitatea, generează o hartă de idei și informații noi, utile și aplicabile în contexte variate.

ELEVUL PROFESOR: este o oportunitate de învățare să lăsăm elevii să ne înlocuiască într-o secvență de lecție. Vor simți că le acordăm încredere, libertate, inițiativă. Vor experimenta situații noi, vor împărtăși cunoștințe și vor învața împreună cu colegii lor.

ÎNREGISTRAREA VIDEO în timpul unor activități de limbaj le oferă posibilitatea să urmărească filmarea, să se analizeze critic, pentru îmbunătățirea modului de comunicare și vorbire în public. Copiii au acces la materiale și după încheierea lecției online. La fel ca atunci când învață în clasă, nu toți copiii vor înțelege explicațiile profesorului din prima încercare. De aceea, este important ca elevii să poată descarca imaginile și materialele video folosite de profesori în timpul lecției, pentru a reveni la ele după încheierea acesteia. De asemenea, transcrierea conținutului audio (explicațiile oferite verbal de către profesor fie live, fie în materiale video înregistrate) este esențială pentru învățarea online eficientă. Profesorii pot de asemenea să înregistreze lecția și să o posteze (fie pe Youtube, fie pe un alt site/blog unde doar elevii au acces).

ELEVII REPREZINTĂ CEA MAI VALOROASĂ RESURSĂ: ei pot genera o mulțime de idei ce pot fi puse în discuție, pot iniția proiecte, prezentări și dialoguri, argumentări pro și contra unui subiect. Dacă derulăm ore atractive, elevii vor fi deschiși să ni se alăture. Trebuie să-i facem să-și dorească să fie la oră, înainte de a-i face să învețe ceva.

LASĂ ELEVII SĂ FACĂ CEA MAI MARE PARTE A MUNCII – implicarea elevilor în discuții, autoevaluarea sau evaluarea temelor colegilor, activități de documentare înainte de lecții, toate sunt modalități prin care elevii pot fi implicați direct în învățarea online.

INTERACTIVITATEA ESTE SUFLETUL PREDĂRII ONLINE. Interactivitatea nu înseamnă doar discuții live între copii sau între copii și profesori. Când vine vorba de predarea online, copiii pot fi încurajați să interactioneze prin proiecte de grup și prin încurajarea discuțiilor în forumuri și comentarii. Avantajul predării online în aceasta privință este că elevii au mai mult timp să gândească și să formuleze întrebări și răspunsuri corecte decât în discuțiile live.

ÎNCURAJEAZĂ PREZENȚA AUTENTICĂ. Copiii vor fi mai implicați în lecțiile online atunci când li se permite să se exprime social, cognitiv și legat de conținutul învățării și atunci când cadrul didactic se exprimă din aceste puncte de vedere.

PREZENȚA SOCIALĂ A COPIILOR se referă la: exprimarea emoțiilor ("Mă cam stresează proiectul de grup."), la exprimarea părerilor și gândurilor despre răspunsurile altor colegi ("Mulțumesc pentru răspuns, m-ai ajutat să înțeleg!" sau "Întotdeauna ai păreri interesante.") sau reacțiile care sprijină sentimenul de grup și apartenență ("Am făcut o treabă bună toți!").

PREZENȚA COGNITIVĂ a copiilor și a cadrului didactic se referă la felul în care aceștia contribuie cu idei și informații legate de materia predată.

PREZENȚA LEGATĂ DE CONȚINUTUL ÎNVĂȚĂRII este încurajată când profesorii și elevii confirmă înțelegerea informațiilor, sumarizează discuția, răspund sau formulează întrebări, încurajează participarea la discuție a altor copii, aduc informații noi din alte surse etc.

INVITAȚI SPECIALI îN LECȚIILE ONLINE. Unul dintre aspectele pozitive ale predării online este că profesorii pot aduce invitați speciali care să participe la lecții. Aceștia pot fi autori, profesori, studenți sau profesioniști din domenii asociate cu materia predată.

Ce a însemnat învățarea virtuală la Școala Gimnazială Zădăreni:

Elevii au fost așteptați să se autentifice în fiecare zi la ora 9.00. Lecțiile au fost predate folosind aplicația Microsoft Teams. Aplicația a fost pornită de la ora 8.00 pentru ca până la ora 9.00 să fie prezentă toată lumea. Elevii care au intrat mai devreme au avut timp să socializeze între ei, dar și cu cadrul didactic. Am decis că este dificil să trimit de fiecare un alt link pentru fiecare întâlnire și de aceea am generat un singur link unic pe care l-am accesat de fiecare dată.

Lecțiile au avut maximum 40 de minute. Pauzele au fost respectate, două pauze a câte 10 minute și pauza mare de 20 minute. Am realizat planuri de recuperare și planuri remediale pentru elevii care în perioada suspendării cursurilor nu au putut participa, din motive obiective, la activitățile de învățare on-line.

Având în vedere că ne vedeam în timp real a fost ușor de verificat și de moderat activitatea. În acest fel am știut că elevul rezolvă cerința fără ajutorul părintelui, faptul că se poate progresa și fără note, unii elevi au fost mai relaxați în privința evaluării online aceștia aflându-se într-un mediu familiar.

Am apelat la aplicații de chat în timp real pentru a ușura evaluările. Copiii își scriu tema apoi, fotografiază foile și le trimit prin chat, sau pe Whatsapp, iar corectura e adăugată manual de mine, cu instrumente de procesare a imaginilor și trimisă înapoi elevilor.

Ce este foarte important este că aplicația Microsoft Teams oferă grafice personalizate fiecărui copil. O monitorizare care îți spune care au fost cele mai dificile întrebări din chestionarele oferite, poți să analizezi pe orizontală și pe verticală rezultatele copiilor, tipologia întrebărilor, dificultățile copiilor, situațiile în care copiii nu accesează ceva anume și tot felul de alte interpretări care să ajute cadrul didactic să stabilească ce anume face mai departe, cum adaptează conținutul.

Recomandari generale pentru elevi:

Să fie punctuali, disponibili online când lecțiile încep

Să fie pregătiți cu toate materialele (caiete, manuale, toate resursele)

Să fie pregătiți cu toate resursele necesare pentru menținerea conexiunii la internet

Să urmeze instrucțiunile cadrului didactic

Să folosească butonul ridica mâna atunci când au dorit să pună o întrebare sau să aibă o intervenție în timpul lecției

Să își facă temele

Recomandari generale pentru cadrele didactice:

Explorați și exersați înainte de lecție toate funcțiile aplicației online folosite pentru interacțiunea cu elevii.

În cazul lecțiilor live, exersați cel puțin o dată prezentarea acesteia, incluzand eventuale prezentări Power Point sau materiale video.

Nu e nevoie ca ritmul de prezentare a informațiilor să fie mai lent sau mai rapid decât în clasă, însă sunt importante momentele în care verificați dacă toți elevii au înțeles și urmăresc explicațiile.

Este necesară o minimă pregătire pentru utilizarea instrumentelor digitale, la care se adaugă valorificarea talentului pedagogic și creativitatea profesorului. De asemenea, trebuie să aduci cu tine, în mediul online, entuziasmul și vivacitatea, să creezi momente de surprindere în fața „noului“, să le trezești bucuria învățării.

Recomandari pentru Microsoft Teams sau alte aplicații folosite:

Microfoanele copiilor ar trebui să fie închise – pentru a evita zgomotul de fundal.

Camerele video ale copiilor ar trebui să fie deschise – pentru a vă asigura că sunt atenți la lecție

Este preferabil ca opțiunea de înregistrare a discuției să fie setată automat pe ON.

Pentru a menține atenția copiilor, este important ca profesorul să rămână vizibil tot timpul, chiar și în timpul prezentărilor PowerPoint.

Obstacole întâlnite în era tehnologiei:

aparatura tehnică (dispozitivele, elevul nu deținea microfon sau nu îi funcționa microfonul)

conexiunea la internet

abilități digitale

echitatea în educație (mai ales când vorbim despre dispozitive, conexiune la internet, dar și la abilitățile digitale).

Predarea integrată online (exemple de bune practici):

Printre planete (CLR și MEM)

Pământul, planeta vie- scrierea cu cifre și litere a numerelor (CLR și MEM)

Panoul meu padlet https://padlet.com/crisanramona14/6592xywixh4jyqye

CERCETAREA

PREMISELE CERCETĂRII

TIPUL CERCETĂRII

Cercetarea de față se include în sfera studiilor calitative urmărind demersul științific și metodologic al tezelor de specialitate din domeniul pedagogiei școlare. În funcție de obiectivele propuse, urmărește să pună în evidență necesitatea dezvoltării competențelor de mai multe feluri prin activitățile integrate, la orele de Comuicare în limba română.

Scopul Cercetării

Scopul cercetării este de a arăta posibilitatea îmbinării diverselor arii curriculare pentru a realiza ore de Comunicare în limba română integrate. Ore ce au loc față în față sau online. În aceste ore desfășurate se dezvoltă diverse competențe, (competențelor de comunicare în limba maternă, competențe de comunicare în limbi străine, competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, competențe digitale, competența a învăța să înveți, competențe sociale și civice, competențe de spirit de inițiativă și antreprenoriat și competențe de sensibilizare și exprimare culturală) nu doar competențe de comunicare, care pot fi folosite atât în activitatea școlară cât și în activitățile de zi cu zi. Aplicarea abordării integrate este o împletire a conținuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare care prin activitățile integrate conduce copilul spre investigare, cercetare, documentare, aplicare practică a celor învățate. Astfel obiectivele planificate în cursul săptămânii sunt atinse în cadrul unor scenarii zilnice care includ fragmente din disciplinele respective sub un singur generic. Unitățile de învățare ale disciplinelor se contopesc în cadrul conturat de temele activităților integrate.

FORMULAREA IPOTEZELOR CERCETĂRII

Dacă se utilizează sistematic predarea integrată atunci elevul va fi angajat responsabil în procesul învățării.

Dacă elevii își dezvoltă cele opt competențe atunci activitatea de predare-învațare devine o aventură a cunoașterii în care copilul este provocat să participe după puterile lui întâlnind probleme și situații de învățare menite să le analizeze, să le examineze, descoperind soluții plauzibile.

Dacă se utilizează activități integrate în cadrul lecțiilor, atunci elevii devin mult mai activi, se încurajează comunicarea și relațiile interpersonale, astfel ei fiind mai implicați în procesul învățării.

Dacă se utilizează activitățile integrate, rolul profesorului constă doar în dirijarea activității, acesta nemaifiind sursă care transmite informații, ci devine resursă ajutându-l pe elev, acesta participând la propria lui formare.

Dacă folosim activitățile integrate, dezvoltarea competențelor de comunicare nu se mai limitează doar în cadrul orelor de comunicare, ci acestea se extind datorită activităților integrate și în cadrul celorlalte arii curriculare.

Dacă folosim activitățile integrate vom dezvolta și alte competențe nu doar cele de comunicare.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Utilizarea predării integrate pentru dezvoltarea competențelor.

Implementarea unor metode și tehnici interactive în scopul dezvoltării diverselor competențe.

Stimularea și utilizarea a cât mai multor competențe în cadrul orelor de Comunicare în limba română.

EȘANTION DE SUBIECȚI

Locul desfășurării experimentului

Cercetarea s-a desfășurat la Școala Gimnazială Zădăreni, unde îmi desfășor activitatea în calitate de învățătoare.

Perioada de cercetare

Clasele pregătitoare, I și primul semestru din clasa a II-a pentru predarea integrată față în față și al doilea semestru din clasa a II-a pentru predarea integrată online.

Eșantionul de subiecți

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins în cercetare un număr de 26 de copii care au frecventat școala în anii școlari 2017-2020. Cei 26 de copii supuși investigării provin din clasa la care eu sunt învățătoare și au fost observați în ciclul achiziților fundamentale.

Grupa A ( grupa de control), este formată din cei 26 elevi, de la Școala Gimnazială Zădăreni în timpul predării integrate față în față.

Grupa B (grupa experimentală) este formată din aceiași copii în timpul predării integrate online.

III.3 EȘANTION DE CONȚINUT

În vederea pregătirii copiilor pentru a face față cu succes provocărilor lumii contemporane, școala trebuie să le formeze acestora competențe transversale și transferabile.

Odată cu apariția noului curriculum pentru ciclul achizițiilor fundamentale în anul 2012, accentul este pus tocmai pe această abordare integrată a conținuturilor, tocmai pentru a putea răspunde mai bine provocărilor lumii contemporane. Abordarea integrată presupune dezvoltarea capacității de a transfera rapid și eficient, de a sintetiza și de a aplica cunoștințe, deprinderi, competențe acumulate prin studierea diverselor discipline în vederea rezolvării unor situații problemă.

În urma studierii noțiunilor și conceptelor referitoare la activitățile integrate, consider că este util a analiza atitudinea, cerințele, nevoile elevilor față de activitățile desfășurate la clasă fizic, dar și cele desfășurate online, motiv pentru care am efectuat o cercetare în domeniu.

ETAPA EXPERIMENTALĂ

În cadrul acestei etape am introdus la clasă activități integrate, am diversificat orele cu ajutorul ghicitorilor, planșelor educative, jetoane, colaje, am aplicat probe de evaluare, am făcut măsurători și determinări. Elevii au fost implicați în toate activitățile desfășurate, acest lucru făcându-se cu scopul de a compara între ele rezultatele obținute de aceștia. Am folosit mai mult în cadrul activităților desfășurate metode activ-participative și mijloacele tehnice de instruire după cum urmează: brainstormingul, ciorchinele, diagrama Wenn, floarea de lotus, explozia stelară, ștacheta, jocul didactic (jocul sunetelor, o poveste personalizată, mima de poveste, ghemul maghic), metoda cadranelor, diamantul (cvintetul), blazonul, jurnalul cu dublă intrare, știu, vreau să știu, am învățat, cubul, ghidul de studiu, hora cuvintelor, modele pentru exerciții de analiză, sinteză, corelare, comparare, creioanele la mijloc, copacul ideilor, casetofonul, biblioteca, calculatorul, cărți de povești, enciclopedii, flip-chart, jetoane, etc.

Copiii sunt familiarizați cu aceste metode de predare integrată deoarece din clasa pregătitoare s-a lucrat în acest mod. Utilizând aceste metode și mijloace în cadrul lecțiilor, elevii și-au dezvoltat mai mult vocabularul și capacitatea de comunicare atât la orele de comunicare în limba română cât și celelalte ore deoarece activitățile integrate le permiteau o mai mare lejeritate în comunicare. Și-au dezvoltat interesul pentru școală, pentru ceea ce este nou și util în viață. După fiecare unitate tematică studiată elevii au căpătat mai multă încredere în ei și își exprimă liber și deschis ideile.

Aceste activități integrate desfășurate la orele de Comunicare în limba română și nu numai au dus la dezvoltarea competențelor de comunicare în limba maternă, competențe de comunicare în limbi străine, competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, competențe digitale, competența a învăța să înveți, competențe sociale și civice, competențe de spirit de inițiativă și antreprenoriat și competențe de sensibilizare și exprimare culturală.