Abatorul cinci Personaje [609330]

Abatorul cinci Personaje

Billy Pilgrim

Montana Wildhack

Kilgore Trout

Edgar Derby

Howard Campbell

Eliot Rosewater

Wild Bob

Roland Weary

Valencia Merble

Paul Lazzaro

Bertram Copeland
Rumfoord

Robert Pilgrim

Barbara Pilgrim

Werner Gluck

Scou t 2

Scout 1

Abatorul cinci (engleză Slaughterhouse -Five) sau Cruciada copiilor (The Children's Crusade: A Duty -Dance
with Death ) (1969) este un roman satiric științifico -fantastic scris de Kurt Vonnegut despre experiențele din cel
de-al Doilea Război Mondial și călăto riile prin timp ale unui soldat numit Billy Pilgrim . Considerat al
optsprezecelea cel mai important roman în limba englez ă din secolul 20 de către Modern Library, este
recunoscut, în general, ca lucrarea cea mai influentă și populară a lui Vonnegut.
Utilizarea bombardardării orașului Dresda în timpul celui de -al doilea război mondial , ca eveniment central al
povestirii, face ca romanul să fie aproape autobiografic , datorită faptului că autorul a fost prezent la
bombardament, ca prizonier de război.
Rezumat
Ajutorul de capelan Billy Pilgrim este un soldat american dezorientat, fatalist și neinstruit. Nu -i plac războaiele
și este capturat de germani în timpul bătăliei de la Bulge și dus la o închisoare din Dresda . Germanii îl pun pe
Billy și pe ceilalți prizonieri într -un abator scos din uz (deși există încă carcase de animale agățate în adăpostul
subteran). Clădirea este cunoscută sub numele de „Slaughterhouse number 5” (Abatorul numărul cinci).
Gardienii germani și prizonierii de război se ascund împreună într -o pivniță adâncă, deoarece aici erau cel mai
în siguranță în timpul bombardamentului și devin singurii supraviețuitori din Dresda în al doilea război mondial.
Billy ajunge să nu fie blocat în timp și trece prin evenimente din trecut și din viitor în mod repetat dar total
neliniar. El este răpit de extratereștrii de pe planeta Tralfamadore. Este expus într -o grădină zoologică împreună
cu o actriță dintr -un film porno, Montana Wildhack. Locuitorii planetei Tralfamadore pot vedea în patru
dimensiuni, astfel încât ei au văzut deja fiecare clipă a vieții lor. Ei cred în predestinare și spun că nu pot alege
să schimbe nimic din destinele lor, dar pot alege să se concentreze pe orice moment din viața lor. Billy devine
convins de veridicitatea t eoriilor acestora.
Rezumat:
Nerespectând ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor, romanul este destul de greu de rezumat. Prima
parte îl are în centru pe Kurt Vonnegut, autorul încercâ nd să ia legătura cu mai multe persoane care au asistat la
distrugerea Dresdei în vederea scrierii acestei cărți. După aceea intrăm în miezul acțiunii al cărui personaj
principal este Billy Pilgrim, un soldat originar din Ilium, New York, care a asistat, a semeni lui Vonnegut, ca

prizonier de război la bombardarea Dresdei, episod asupra căruia revine în carte de nenumărate ori. După
întoarcerea în State, Billy Pilgrim se căsătorește cu Valencia Merble, o femeie obeză și de -o urâtanie
înspăimântătoare, dacă a r fi să -i dăm crezare soțului ei, oferindu -i un inel cu diamant luat ca pradă de război.
Soția sa moare într -un accident, iar Billy, după ce trece, la rândul său printr -un accident, numai că de această
dată nu mai este unul de mașină, ci de avion, și se lo vește la cap, este răpit de extratereștrii. Aceștia, originari
din Tralfamadore, îl duc pe planeta lor și -l expun publicului ca pe un animal într -o grădină zoologică. Aici Billy
o cunoaște pe Montana Wildhack, o actriță răpită pentru a servi aceluiași scop . Extratereștrii aceștia văd în patru
dimensiuni, evenimentele petrecându -se în ochii lor toate deodată. Billy începe să le vadă și el astfel, călătorind
în timp, între diverse episoade din viața sa. Barbara, fiica lui și a Valenciei, nu -i crede povestea ș i devine
irascibilă ori de câte ori Billy îi aduce pe Tralfamadoreni în discuție.

Teme majore
Billy Pilgrim susține că nu există voință liberă, afirmație confirmată de un Tralfamadorian, care spune ” Am
vizitat treizeci și una de planete locuite în univers. Numai pe Pământ se vorbește de voință liberă.”
Pentru Tralfamadorieni, totul există simultan, în consecință, toată lumea este tot timpul în viață. Și ei trec prin
războaie și tragedii (distrug unive rsul din greșeală, testând combustibili pentru nave spațiale), dar, când Billy îi
întreabă ce fac cu privire la războaie, răspund că pur și simplu le ignoră. Tralfamadorienii contracarează
adevărata temă a lui Vonnegut: viața, ca ființă umană, este agreabi lă doar cu necunoscute. Tralfamadorienii nu
fac alegeri în legătură cu ce fac, au putere doar asupra a ceea ce gândesc. Vonnegut își expune poziția în
capitolul unu, ”că scrierea unei cărți anti -război este ca și scrierea unei cărți anti -ghețari,” ambele e forturi fiind
inutile, având în vedere că ambele fenomene sunt de neoprit.
Ca multe alte lucrări de -ale lui Vonnegut (spre exemplificarer, Sirenele de pe Titan ), Abatorul cinci explorează
conceptul de fatalism. Tralfamadorienii văd războiul ca fiind inevit abil. Când distrug într -un mod nefericit
universul, personajele lui Vonnegut nu simpatizează cu propria lor filosofie. Pentru ființele umane, Vonnegut
spune că ignorarea unui război este inacceptabilă când avem voință liberă; cu toate acestea, nu spune exp licit că
avem voință liberă, lăsând deschisă posibilitatea că, de fapt, satirizează conceptul de voință liberă ca un produs
al iraționalității umane.
Această lipsă de sens a umanității apare în contexul care are loc, nu cu bombardarea Dresdei, ci cu execuț ia
sumară a unui om care a comis o tâlhărie. În mijlocul tuturor acelor terori, morți și distrugeri, este
alocat timp pentru pedepsirea unui singur om.
Abatorul cinci este încadrat cu capitole scrise în vocea autorului, despre experiența sa din război, ind icând că
romanul este conectat în mod intim cu viața și convingerile sale. Acest lucru fiind stabilit, Vonnegut se retrage
din desfășurarea poveștii lui Billy Pilgrim, în ciuda aparițiilor sale periodice ca personaj minor: în baia taberei
de prizonieri de război, la ieșirea din trenul de la Dresda, în minele cu cadavre din Dresda și când apelează din
greșeală numărul de telefon al lui Billy. Aceste apariții ale autorului ancorează viața lui Billy în realitate,
subliniind zbuciumul său existențial pentru a se potrivi în lumea umană.
Semnificație literară și impact
Majoritatea recenziilor la Abatorul cinci au fost pozitive, începând cu recenzia din 31 Martie 1969 din
ziarul New York Times care conchide: ”ori o să îl iubești, ori o să îl împingi înapoi în colțul științifico –
fantastic."[1] În anul în care a fost publicat, Abatorul cinci a fost nominat pentru un premiu Nebula pentru cel

mai bun roman, și un premiu Hugo pentru cel mai bun roman, 1970. A pierdut ambele în fața romanului Mâna
stângă a întunericului , de Ursula K. Le Guin . În 1998, Modern Library a clasat Abatorul cinci pe locul 18 pe
lista lor de 100 cele mai bune romane în limba engleză din secolul 20. A apărut și pe lista revistei Time a celor
mai bune 100 de romane în limba engleză scrie din 1923.[2]
Tehnici literare
Povestea folosește în mod continuu refrenul ”Așa merg lucrurile.” când apar moartea și mortalitatea, ca tranziție
narativă la alt subiect, ca memento mori , comic relief și pentru a explica inexplicabilul. Apare de 106 ori.
Având în vedere că romanul este unul postmodern , meta -ficțional, primul capitol din Abatorul cinci este o
prefață a autorului în care explică cum a ajuns să scrie romanul și își cere scuze că romanul este ”atât de scurt și
de amestecat și de discordant,” pentru că ”nu este nimic inteligent de spus despre un masacru.” Ca și în Mama
noapte , dar într -un mod mai amplu, Vonnegut manipulează ficțiunea și realitatea. Prima propoziție spune:
”Toate acestea s -au întâmplat, mai mult sau mai puțin.” Autorul apare mai târziu în al doilea război mondial al
lui Billy Pilgrim ca un alt prizonier bolnav, lucru notat de autor, spunând: ”Acela eram eu. Eu eram acela. Acela
era autorul acestei cărți.”
Povestea face referire în mod repetat la romane ficționale reale și ficționale; Billy citește Valea
Păpușilor (1966), răsfoiește un roman Tralfamadorian, și participă într -un talk show la radio, ca parte a unui
panou de experți literari care discută ”Moartea Romanului.”
Formă
Naratorul introduce Abatorul cinci cu geneza romanului și îl termină discutând începutul și finalul Romanului.
Povestea în sine începe în capitolul doi, cu toate că nu există nici un motiv să se presupună că primul capitol nu
este ficțional. Aceasta este o tehnică comună în meta -ficțiune.[3] Povestea pretinde să fie un narativ incoerent și
discontuinuu, concentrat pe Billy Pilgrim, acesta nefiind blocat în timp. Scrisul lui Vonnegut adesea conține
asemenea tulburări.
Naratorul relatează că Billy Pilgrim își trăiește viața discontinuu, că își t răiește (și retrăiește) nașterea, tinerețea,
bătrânețea și moartea în ordine nonlineară. Romanul are două fire narative: experiența lui Billy din război
(aceasta fiind întreruptă cu experiențe din alte timpuri din viața sa), care este în cea mai mare parte lineară; și
viețile sale discontinue dinainte și după război. Perspectiva existențialistă a lui Billy a fost compromisă când a
fost martor la distrugerea Dresdei, cu toate că nu era blocat în timp și înainte de sosirea în Dresda. Abatorul
cinci este relat at prin propoziții scurte, declarative, care dau impresia citirii un raport de fapte.[4]
Perspectivă și cadru
Naratorul începe romanul vorbind despre conexiunea sa cu bombardarea Dresdei, de ce îl înregistrează, o auto –
descriere (a sa și a cărții), și despre faptul că îl consideră o încercare disperată de a crea o lucrare științifică.
Apoi face tranziția de la per spectiva scriitorului la cea a naratorului omniprezent, la persoana treia, deci
la povestea lui Billy Pilgrim, spunând: ”Ascultă: Billy Pilgrim a ajuns să nu fie blocat în timp.”
Kilgore Trout, pe care Billy îl întâlnește operând un serviciu de livrare a z iarelor, poate fi văzut ca alter ego -ul
lui Vonnegut, cu toate că cei doi diferă în anumite aspecte. De exemplu, cariera de scriitor de romane științifico –
fantastice a lui Trout este plină de editori hoți, iar autorul ficțonal nu este conștient de cititori i săi.
Critică
Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial este evenimentul central care îl afectează mental pe Billy
Pilgrim, protagonistul. În roman, Vonnegut spune că bombardarea a ucis 135,000 de civili germani; el

citează Distrugerea Dresdei , de David Irving. Cu toate acestea, publicații recente aproximează n umărul undeva
între 24,000 și 40,000 și pun la îndoială cercetările lui Irving.[5]
Unii critici au acuzat Abatorul cinci de a fi o lucrare elitistă, deoarcece Bi lly Pilgrim crede că noțiunea voinței
libere este o iluzie pământeană demodată.