Abateri de la Normele Limbii Literare In Publicistica Actuala

ABATERI DE LA NORMELE LIMBII LITERARE ÎN PUBLICISTICA ACTUALĂ

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele abaterile gramaticale de la norma literară. Astfel, am putut observa că limba română ridică mari probleme în rândul oamenilor, dar mai ales a ziariștilor, care ar trebui să fie un exemplu pentru cititorii și ascultătorii lor.

Elementele de noutate pe care le aducem în această lucrare sunt greșelile cel mai adesea întâlnite în mass media românească, și totodată, explicațiile necesare pentru înțelegerea normei literare folosite. Pentru a putea strânge materialul de bază pe care l-am folosit în construirea acestei lucrări am monitorizat timp de o lună aspectul scris al limbii române, reprezentat de trei publicații. Vorbim despre cotidianul Gândul, ziarul local Ediție Specială și tabloidul Libertatea, monitorizare în luna martie 2014, fiind alese pe baza unui sondaj, în funcție de numărul de cititori. Astfel, am vorbit în paginile următoare despre corectitudine și greșeală în mass-media din România.

Conținutul lucrării prezintă aspecte generale privind cultivarea limbii române, corectitudinea și greșeala, principalele probleme la nivel gramatical pe care le întâlnim în presa românească și, explicațiile necesare pentru înțelegerea formei corecte.

În acest sens, primul capitol abordează aspecte teoretice cu privire la cultivarea limbii române, dar și câteva noțiuni despre corectitudine și greșeală în limba română și în mass media actuală.

Capitolul al II-lea intitulat „Principalele abateri de la norma literară făcute de jurnaliști” vizează aspectul scris al limbii române, adică abaterile ori greșelile întâlnire în presa românească. Ne-am ocupat, astel, de cele mai importante, mai strigătoare și mai des utilizate probleme pe care le întâlnim în articolele publicate în periodicele alese pentru monitorizare.

Ultimul capitol reprezintă substanța principală a lucrării și contribuția personală pe care am avut-o de-a lungul paginilor prezentate. Astfel, pe parcursul acestui capitol este discutată fiecare abatere lingvistică ce apare în periodicele alese.

Motivul pentru care am ales să dezbatem această veche problemă a presei românești este preocuparea pe care o avem față de aspectul îngrijit al limbii române. Faptul că din cele mai vechi timpuri, consumatorii mass-mediei au fost martorii unor informații însoțite de abateri lingvistice și de greșeli gramaticale a dus la alegerea acestei lucrări prin care dorim să tragem un semnal de alarmă jurnaliștilor din România.

Capitolul I

Probleme de cultivare a limbii române

Limba română încă mai ridică mari probleme chiar și în rândul vorbitorilor nativi. Lipsa de respect față de limba vorbită este evidentă prin greșelile gramaticale făcute atât de oamenii obișnuiți, dar mai ales de jurnaliștii care ar trebui să aibă un limbaj impecabil în fața cititorilor, ascultătorilor și a telespectatorilor. Astfel, norma academică este dată uitării, iar cultivarea limbii devine una dintre marile probleme ale lingviștilor. Căutarea greșelilor de limbă, dar și explicațiile asupra exemplelor găsite vor fi elementele de noutate pe care le vom aduce în această lucrare. Pentru a reuși să strângem materialul de bază pe care îl utilizăm în elaborarea acestui proiect am monitorizat timp de o lună aspectul scris al limbii române, reprezentat de trei publicații periodice. Este vorba de cotidianul Gândul, ziarul local Ediție Specială și tabloidul Libertatea monitorizate în luna martie 2014 și alese în funcție de numărul de cititori. Ne oprim numai asupra câteorva aspecte greșite ale limbii, luându-le în calcul pe cele care se utilizează din ce în ce mai des.

Vorbim astfel despre corectitudine și greșeală în mass media românească. Corectitudinea reprezintă conformitatea cu regulile la care se supune limba română, iar greșeala sau abaterea nu este altceva decât încălcarea acestor reguli. În acest sens, Valeria Guțu-Romalo în cartea sa intitulată Corectitudine și greșeală abordează cele două concepte întâlnite în limba română. „Corectitudine și greșeală sunt două concepte (și cuvinte) care se asociază pe baza unei relații complexe. Ele reprezintă două concepte care se opun unul celuilalt, exculzându-se într-o situație dată: ce e corect nu e greșit, iar ce e greșit nu poate fi corect- un lucru, un fapt nu poate fi, în același timp, considerat din același unghi, corect și greșit. Aceste concepte sînt însă și corelative: greșeala presupune obligatoriu, ca termen de referință, corectitudinea- pentru a aprecia ceva ca greșit trebuie să putem face raportarea la altceva corect, iar corectitudinea, la rândul său, implică posibilitatea de greșeală”, spune autoarea.

Majoritatea greșelilor de limbă ajung să fie comise de către vorbitori din cauza regulilor gramaticale pe care aceștia le încalcă. Limba este în continuă mișcare, motiv pentru care regulile gramaticale nu pot fi fixate odată pentru totdeauna.

Importantă în elaborarea acestei lucrări este diferența dintre normă și abatere. Greșeala, numită adesea și abatere „reprezintă unul dintre principalele motoare ale dezvoltării limbii. Evoluția limbilor și rolul greșelii în acest proces au fost recunoscute tîrziu, prin introducerea metodei istorico-comparative în cercetarea lingvistică”, afirmă Valeria Guțu Romalo. Putem afirma faptul că abaterea a avut un rol important în evoluția limbii române, dat fiind faptul că pornind de la forme greșite ale cuvintelor s-a ajuns la înnoiri lingvistice.

Motivele pentru care orice persoană ajunge să comită greșeli atât în scris cât și în vorbire sunt multe.Vorbim aici despre graba sau comoditatea oamenilor, dar mai ales a jurnaliștilor, căci la ei facem referire cu precărede în paginile aceastei lucrări. Ca urmare a faptului că jurnaliștii sunt mereu presați de timp, aceștia ajung să dea spre publicare materiale considerate greșite în ceea ce privește structurarea textului. Ne referim aici la incoerența frazei, la prezentarea confuză a informațiilor, la frazele mult prea lungi sau la formulările eliptice. Toate acestea se întâlnesc frecvent în presa scrisă românească. Un exemplu elocvent în care întâlnim o frază lipsită de coerență îl găsim în ziarul Gândul la 1 martie 2014: Spitalele Universitar, Elias, Bagdasar și Floreasca din București sunt pregătite să îi preia pe răniții aduși din Ucraina, majoritatea dintre ei fiind sunt tineri cu plăgi prin împușcare, traumatisme prin explozii sau arsuri.Tot pentru incoerența frezei găsim în tabloidul Libertatea un exemplu demn de luat în considerare: Fostul cimpanzeu al lui Michael Jackson, Bubbles, care a apărut alături de într-o serie de clipuri și postere, ar fi fost bătut în repetate rânduri, publicat la 16 martie 2014.

Și frazele lungi apar în ziare tot ca urmare a greșelilor în ceea ce privește structurarea textului jurnalistic. Odata folosite aceste fraze, jurnalistul se pierde în informație și poate ajunge chiar să scrie materialul incoerent, iar cititorul obosește repede și nu înțelege mare lucru. De pildă, în cotidianul Gândul avem de-a face cu o asemenea frază în interiorul materialului publicat la 6 martie 2014: Prin sentința pronunțată, judecătorii de la ICCJ îi interzic lui Răzvan Alexe să ia legătura cu ceilalți inculpați din dosar, respectiv cu președintele CJ Prahova, cu fiul acestuia și cu directorul Direcției Patrimoniu din CJ Prahova, Daniel Alixandrescu, urmărit penal pentru luare de mită și abuz în serviciu. Fraza este aglomerată de informație, iar cititorul grăbit va trebui să o recitească pentru o înțelegere mai bună.

Scrierea fără diacritice este extrem de supărătoare din moment ce acestea există în limba română. Lipsa semnelor diacritice se poate explica numai prin comoditatea și neglijența jurnaliștilor care au văzut că se poate scrie și așa. Din moment ce nimeni nu le-a atras atenția, oamenilor presei le-a fost mai ușor să redacteze multe din textele jurnalistice fără diacritice. Pentru ei, informația ocupă locul primordial și, de multe ori, nu se mai apleacă asupra unei „căciulițe„, a unei „virgule” sau asupra unui „circumflex”.

Însă, aceștia pierd din vedere un aspect important al acestor semne. Lipsa diacriticelor poate duce la schimbarea radicală a sensului și a conținutului unor cuvinte, propoziții, fraze și chiar al unor articole în totalitate. Odată ce publicația respectivă își asumă riscul de a scrie fără diacritice într-o limbă care impune aceste semne, publicația trebuie să știe că lipsa diacriticelor poate duce la exprimări ambigue, vulgare sau cu un sens și conținut diferit.

Semnul diacritic este un semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere a alfabetului și îi dă acesteia o valoare specială. Cu ajutorul diacriticelor putem deosebi sensurile a două cuvinte care, în lipsa lor, se scriu la fel. Diacriticele indică, de altfel, și gradul de cultură al oamenilor care le folosesc, iar prin neutilizarea lor, aceștia pot fi etichetați ca oameni agramați. Pe lângă lipsa gradului de cultură, cei care recurg la scrierea fără semnele diacritice, arată și o lipsă de respect față de cititori, referindu-ne aici la jurnaliștii care nu folosesc în materialele de presă aceste semne emblematice ale alfabetului român. În orice text românesc, lipsa diacriticelor denotă o gravă lipsă de profesionalism și de cultură generală, elementară.

De pildă, enunțul următor, dacă nu este scris cu diacritice capătă o cu totul altă conotație decât cea dorită. A cumpărat cinci pături este propoziția scrisă cu diacritice, iar dacă aceste semne specifice alafabetului român ar lipsi, sensul propoziției ar fi radical schimbat, și anume: A cumparat cinci paturi. Astfel, eroarea produsă este foarte gravă, enunțul fiind denaturat, în loc de pături înțelegându-se paturi. Un alt exemplu demn de luat în considerare este enunțul corect El era alb, dar fața o avea neagră., care în urma scrierii fără diacritice ar ajunge la forma El era alb, dar fata o avea neagră. Astfel, propoziția capătă o altă nuanță, iar sensul acesteia este deja pierdut. A mers în concediu cu un țânc. este propoziția care scrisă cu diacritice își păstrează sensul inițial, însă în această formă: A mers in concediu cu un tanc., cuvântul țânc (copilaș) poate fi interpretat ca un tanc (mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere). Astfel, neglijența de a folosi diacritice duce la dezinformarea enunțului pe care vrem să îl comunicăm.

Există materiale de presă fără diacritice și în tabloidul Libertatea. De aici ne putem da seama cât de mult respectă își publicația respectivă cititorii. Astfel, găsim pe 1 martie următoarea frază în care diacriticele lipsesc cu desăvârșire: Chiar daca stresul si oboseala si-au pus amprenta asupra artistei, aceasta incearca sa scape de toate acestea si sa capete energie necesara pentru a surprinde placut publicul.

Respectul pentru cuvântul scris și moralitatea pe care jurnalistul trebuie să și-o însușească sunt cele mai importante atribuțiuni ale unui gazetar. Astfel, Sorin Preda consideră că până când și o virgulă poate schimba soarta lumii. Un exemplu elocvent în acest sens pe care autorul îl prinde în paginile cărții sale Tehnici de redactare în presa scrisă este povestea regelui grec ce a mers la Oracolul din Delphi pentru a afla de la Pitia dacă poate sau nu să meargă la luptă. Pitia i-a răspuns fără semne de punctuație „Te vei duce te vei întoarce nu vei muri”. Regele a interpretat incorect pauzele de respirație ale Pitiei, care de fapt, voia să spună: „ Te vei duce, te vei întoarce? Nu, vei muri”. Numai din acest exemplu ne putem da seama cât de importantă este o virgulă sau un cuvânt într-o exprimare. Astfel, ziariștii trebuie să aibă mare grijă la felul în care se exprimă, să aducă cititorilor materiale corecte din toate punctele de vedere, iar acest lucru nu poate fi îndeplinit dacă nu există rigoare în meseria pe care o practică.

Rolul virgulei este acela de a evidenția structura unei propoziții, folosirea ei reușind să ușureze cititul oricărui text. Folosirea virgulelor ajută la clarificarea înțelesul frazei, evitându-se astfel ambiguitatea textului respectiv.

Un alt factor care duce la nerespectarea normelor limbii române literare este cunoașterea insuficientă a limbii române, din acestă categorie făcând parte vorbitorii care nu sunt nativi.

Primul factor pe care l-am amintit, și anume, cunoașterea insuficientă a unei limbi, pune în discuție problema vorbitorilor de limbă străini. Însă, erorile pe care le poate face un străin în vorbire sunt, mai degrabă, motive de glumă decât motive care să ajute la evoluția limbii române.

Pe lângă cunoașterea insuficientă a unei limbi, comoditatea este un alt factor de abatere mult mai important, iar acesta se manifestă în mod evident atât în vocabular cât și în fonetică. Comoditatea reprezintă un factor intern de abatere în fonetică prin acomoldările și asimilările lingvistice. Un exemplu bun de luat în considerare în acest sens îl aduce Valeria Guțu Romalo: „Astfel, des- devine dez- prin asimilarea consoanei finale a prefixului la consoana inițială a temei: dez-(doi) față de des-(face)”. Elipsa este modalitatea prin care comoditatea în vocabular se manifestă într-un mod evident. „În română, hîrtia sugativă a devenit, mai economic, sugativă, prin același proces”.

În opinia Valeriei Guțu Romalo, factorul cel mai important îl reprezintă analogia, care, conform definiției din dicționar, constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influența alteia dintre formele sale sau sub influența altui cuvânt. Analogia se face puternic simțită în gramatică, dar mai ales în morfologie. „Prin analogie, verbul a face, verb profund neregulat în secolul al XVI-lea, cînd avea rădăcinile: fac, fec, fap(t), a devenit verb regulat, înlocuind formele moștenite de perfect (făcui etc.) și de participiu trecut (fapt) prin formele analogice făcui (etc.), făcut”. La început, formele analogice făcui, făcu au fost considerate greșeli, dar după câteva secole aceste abateri au intrat fără nicio excepție în normele Academiei Române.

Un alt exemplu în acest sens este dat de Valeria Guțu Romalo în cartea sa Corectitudine și greșeală pentru cuvinetele copac și păsări. „Forma copac, care a înlocuit mai vechiul copaci(u), sau forma păsări, care s-a extins în dauna lui paseri, reprezintă la origine greșeli, rezultate ale nerespectării regulilor gramaticale ale limbii la un moment dat”.

Pe de altă parte, în ceea ce privește vocabularul, evoluția limbii române nu presupune o abatere. O modalitate de îmbogățire a vocabularului este împrumutul, iar din moment ce cuvântul nu este folosit impropriu, acesta nu poate reprezenta o greșeală. „Abaterea se produce în procesul formării de cuvinte numai în cazurile în care noua creație nu respectă normele de derivare ale limbii”.

Astfel, putem spune că lingvistica privește toate aspectele limbii respective, iar evoluția limbii este tot timpul influențată de factorii externi. În acest sens, Valeria Guțu Romalo spunea că: „Lingvistica se află într-o poziție foarte dezavantajoasă: are ca obiect un fenomen extrem de complex, atît dacă îl considerăm în sine, cît, mai ales dacă ținem seamă de toate condiționările exterioare ale producerii și evoluției fenomenului lingvistic. Specificul ei de mijloc de comunicare face ca evoluția limbii să poată fi influențată și orientată într-un sens sau în altul de istoria poporului care o vorbește. Dezvoltarea economiei și a culturii, complexele raporturi sociale în cadrul națiunii, relațiile dintre popoare, dintre limbi, modificările de mentalitate pot reprezenta la un moment dat un element decisiv în evoluția limbii. Toate acestea reprezintă factori extralingvistici, care interferează cu factorii lingvistici reprezentați de organizarea internă a limbii, de raporturile dintre elementele ei componente”.

Cultivarea limbii presupune o exprimare corectă, vorbire îngrijită, dar și îmbogățirea vocabularului. „Cultivarea limbii înseamnă, în primul rând, asigurarea exprimării corecte – conform normelor limbii literare actuale – și, la un nivel superior, rafinarea și îmbogățirea ei. În ambele accepții, cultivarea limbii vizează toate componentele exprimării orale și scrise, deci pronunțarea, ortoepia, scrierea, ortografia și punctuația, vocabularul și gramatica, în toate urmărindu-se și adecvarea stilistică, iar gramatica nu este o componentă oarecare a exprimării corecte, ci una pe care se bazează multe reguli de scriere și chiar multe de pronunțare, precum și distincția între unele sensuri lexicale”.

Aflăm că problemele de cultivare a limbii ocupă un loc important în investigațiile științifice ale profesorului Anatol Ciobanu și că această tematică este abordată tot timpul de lingvist. „Oricare ar fi tematica investigațiilor –sintaxă, semantică, sociolingvistică etc.-, din ele nu lipsește unghiul de vedere al normei literare și îndemnul de a o cunoaște și a o respecta. Aceste lucrări izvorăsc din dorința specialistului, profesorului de a propaga un mod de exprimare corectă, de a analiza și a explica lacunele și deficiențele din scrisul și vorbirea conaționalilor noștri. Este atitudinea savantului mereu atent la pulsul verbului matern, a lingvistului care nu se erijează doar în postura de teoretician și filozof al limbajului, ci coboară în vâltoarea acestui fenomen, halucinant uneori, care este limba vie – vorbită, scrisă, modelată de poeți, frământată de publiciști, rostită de actori, profesori ori țărani, studiată, cu sfială și pietate, de numeroșii învățăcei ai Domniei sale”.

Drept mărturie a faptului că problemele de cultivare a limbii au fost tot timpul în atenția celor mai cunoscuți lingviști stau cunoscutele lucrări, semnate de acad. Iorgu Iordan, acad. Ion Coteanu, prof. Dr. Mioara Avram, autori care au ajuns un exemplu pentru mulți cercetători ce au îmbrățișat acest domeniu al lingvisticii.

Anatol Ciobanu impresionează în lucrările sale despre problemele de cultivare a limbii prin numărul mare de exemple pe care le oferă oamenilor care nu sunt indiferenți de cuvânt și prețuiesc forța acestuia. „Lucrările de cultivare a limbii scrise de prof. A. Ciobanu au o structură specifică și un stil inconfundabil. Ceea ce le deosebește de alte lucrări de acest gen este numărul mare de exemple, munuțios înregistrate și pașaportizate. Pentru A. Ciobanu este exclus să comenteze o expresie, un fenomen de limbă luat la întâmplare, din auzite, de nu se știe unde – tot ce se examinează este documentat și arrgumentat, prezentat cu maximă acribie chiar. Același lucru îl cere și discipolilor săi – atunci când cineva face o afirmație, o constatare, prezintă o ipoteză teoretică, prima întrebare a prof. A. Ciobanu este Cum exemplifici?. Și toată lumea știe că argumentul suprem este secvența extrasă din operele scriitorilor, din alte texte de valoare, citatul bine încadrat în context și comentat judicios, referința la dicționarele academice – totul trebuie realizat cu maximă atenție și precizie, fără a denatura ideea sau contextul inițial”.

Și cum procedează profesorul Anatol Ciobanu este cât se poate de corect și de cinstit față de limba maternă. Nu poți să afirmi că ceva este corect sau greșit fără să fii capabil să îți motivezi răspunsul și fără să încadrezi citatiul într-un context. Cuvântul este piesa de rezistență atunci când vorbim despre problemele de cultivare a limbii pentru că în acest domeniu cel mai important este să îl înțelegem și să îl utilizăm corect indiferent de context și situație. Acest lucru înseamnă că niciun cuvânt necunoscut pe care îl întâlnim pe parcursul lecturii unui text nu trebuie să rămână nedescoperit până la finalul acesteia. Numai cu multă sârguință, oamenii pot ajunge la cunoașterea aprofundată a cuvântului și pot distinge și cele mai asunse taine ale limbii. În caz contrar, oamenii vor ajunge să folosească forme greșite ale multor cuvinte fără să aibă niciun fel de îndoială că ceea ce consideră ei ca fiind corect, este de fapt, o abatere de la norma literară a limbii române.

Există și persoane care au un vocabular îngrijit și folosesc cu mândrie o limbă elevată, dar sunt multe cazuri când auzim întâmplător, pe stradă sau la televizor, folosindu-se forme greștie ale cuvintelor, dezacorduri, pleonasme și cacofonii.

Pentu a ajuta omenirea să se exprime cât mai corect posibil, profesorul Anatol Ciobanu a fost mereu prezent în fața publicului cu materiale de cultivare a limbii pentru a deservi celor dornici de o cunoaștere mai aprofundată a cuvântului. Astfel, în anii ’90, televiziunea Moldovei oferea telespectatorilor 30 de minute de cultivare a limbii, unde profesorul Ciobanu a fost prezentatorul acestei emisiuni încărcată de cultură. „Spre deosebire de alți participanți – profesori, jurnaliști, savanți -, dl. A. Ciobanu era și aici înconjurat de studenți de la litere. Învățăceii Domniei sale încercau să-și exprime opiniile, să dialogheze sau chiar să polemizeze pe marginea unor subiecte – era și aceasta o modalitate de a forma tinerii specialiști, o școală pe care numai profesorul Ciobanu a putut s-o mențină un timp, dar care, din păcate, a dispărut o dată cu emisiunile realizate pe atunci atât de inspirat și cu atâta dăruire de redactorul Lidia Popodneac. Și dacă Televiziunea Națională, aflată mereu în criză, ar scoate acuma de pe rafturi și ar pune pe post emisiunile semnate de această distinsă doamnă, telespectatorii ar avea doar de câștigat, căci adevărul nu se învechește niciodată. Altfel când îl vom mai vedea pe distinsul profesor, înconjurat de învățăceii săi, pe ecranul televizorului? Când va îndrăzni televiziunea să-i ofere microfonul? Deocamdată aceste răspunsuri rămân, din păcate, retorice”.

Este adevărat că emisiunea oferită de televiziunea Molvodei și prezentată de profesorul Anatol Ciobanu a fost un real succes, reușind astfel să îndemne oamenii la cultură și la o vorbire corectă prin altă metodă decât cea a deschiderii unei cărți prăfuite din sertarul demult uitat. Este nevoie de acest gen de emisiuni de cultivare a limbii, mai ales că trăim într-o eră în care oamenii nu mai au timp să se aplece asupra unei cărți din care pot afla lucrurile neștiute. Cert este că, profesorul Ciobanu, prin intermediul emisiunii pe care o prezenta putea să reducă numărul impresionant de greșeli atât în vorbire cât și în scris. Ceea ce pot face oamenii din televiziune în momentul de față este să acorde o foarte mare importantă acestei rubrici de cultivare a limbii pentru a ajuta poporul român să depășească abaterile pe care le folosește adesea ca fiind corecte.

Însă, problema este alta, chiar marii jurnaliști ajung să facă greșeli de gramatică fiind citite de oamenii simpli și, aceștia din urmă, considerându-le corecte. Poate pentru unii limba corectă și vorbită îngrijit a ajuns să fie doar un moft la care filologii țin cu tărie să fie respectat.

Dar, mai ales atunci când vorbim de presa scrisă, aceste greșeli gramaticale nu își găsesc locul din moment ce jurnalistul are posibilitatea de a refelecta asupra construcțiilor pe care le utilizează în materialul ce urmează să fie dat spre publicare. Ori, meseria de jurnalist implică foarte multă muncă, presupune scrierea materialelor sub condiții de stres și presat în permanență de timp. Acest lucru îi face pe majoritatea jurnaliștilor să renunțe la căutarea amănunțită a unui cuvânt sau a unei expresii de corectitudinea cărora nu este absolut sigur. Astfel, ajung să fie publicate în presă multe articole agramate, dar, din păcate, nesancționate. Din moment ce nimeni nu le atrage atenția cu privire la greșelile comise, jurnaliștii, cu atât mai puțin, nu se vor apleca asupra abaterilor de la norma limbii literare. Fiind meru în goană după informații și atrași în permanență de senzațional, aceștia nu mai acordă atât de multă importanță aspectului scris al limbii române, ci ceea ce îi interesează în mod deosebit este ca știrea să ajungă cât mai repede la publicul țintă.

Probabil că aceasta este, de fapt, și principala cauză pentru care s-a ajuns să se comită atât de multe greșeli gramaticale, presa devenind chiar vulgarizată la un moment dat. O altă problemă din cauza căreia ne gândim că s-a ajuns la o vorbire și o scriere agramată a limbii materne este și faptul că, gramatica limbii române este studiată numai până în clasa a VIII-a de către elevi. După terminarea ciclului gimnazial, cei care urmează un liceu cu profil real nu mai studiază gramatica limbii române. Doar elevii care aleg liceele cu profil de filologie mai au o șansă în ceea ce privește scrierea și vorbirea corectă a limbii române, aceștia studiind gramatica până în clasa a XII-a. Situația este din ce în ce mai îngrijorătoare, mai ales dacă luăm în calcul și faptul că gramatica limbii române este destul de dificilă, iar pentru a o stăpâni bine îți trebuie un simț dezvoltat al limbii, dar și o școală serioasă în acest sens.

Revenind, însă la presă, oamenii din mass-media trebuie să țină seamă de virtuțile pe care trebuie să le îndeplinească un jurnalist adevărat. Aspectele pe care trebuie să le aibă în vedere un gazetar atunci când redactează un material de presă sunt: claritatea, concizia, credibilitatea, lizibilitatea, coerența, fluența și adecvarea. Toate aceste virtuți au în comun grija pentru cultivarea limbii și anume, un text lizibil înseamnă că jurnalistul trebuie să-l scrie în așa fel încât cel care îl citește să înțeleagă cu ușurință ceea ce îi este transmis.

Credibilitatea este o trăsătură importantă a textului jurnalistic și presupune veridicitatea calității materialului publicistic. Acest lucru înseamnă că textul trebuie să aibă coerență pe toate planurile, fie că este vorba de planul semantic, gramatical sau logic argumentativ. Strâns legată de credibilitate se află fluența textului jurnalistic, ceea ce înseamnă că virtutea credibilității este întărită prin această trăsătură pe care oamenii presei trebuie să o îndeplinească pentru a deservi societății pentru care scriu.

În acest fel am reușit să demonstrăm cât de importantă este cultivarea limbii în meseria de jurnalist și cât de mult trebuie să țină seamă oamenii care lucrează în acest domeniu despre corectitudinea limbii române. Un text cu greșeli gramaticale și vulgarități își va pierde din credibilitate, iar în același timp și jurnalistul va fi decredibilizat.

În conculzie, putem spune că nu este în favoarea niciunui gazetar să comită abateri de la norma Academiei Române, acestea afectându-i într-un mod serios reputația de jurnalist. Cu toate acestea, nu de puține ori, am fost martorii unor greșeli agramate și am văzut cum, deseori, norma academică este pusă între paranteze și uitată acolo. Faptul că există aceleași abateri pe care jurnaliștii le folosesc tot timpul nu poate fi decât o situație îngrijorătoare pentru limba română în sensul că aceste greșeli gramaticale, cu timpul, pot fi impuse ca fiind corecte. Suntem de această părere știind că, din cele mai vechi timpuri, greșeala a avut un loc important în dezvoltarea limbii.

Capitolul II

Principalele abateri de la norma literară făcute de jurnaliști

Pe parcursul acestei lucrări, pe noi ne interesează doar aspectul scris al limbii române din publicațiile alese pentru monitorizare pe care am hotărât să o analizăm minuțios timp de o lună (1 martie 2014 – 31 martie 2014). Ne ocupăm astfel, de cele mai importante, mai strigătoare și mai des utilizate probleme pe care le întâlnim în articolele publicate în periodicele alese.

Dezacordul este greșeala gramaticală care ocupă locul primordial în ceea ce privește abaterile de exprimare pe care le întâlnim în presa românească, îndeosebi în periodicele precum Gândul, Ediție Specială și Libertatea.

Însă, nu putem vorbi despre dezcordul în limba română până nu fixăm niște repere clare ale acordului. Acesta din urmă este manifestarea relației sintactice dintre două sau mai multe cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate. Mai simplu, putem spune că între cuvintele folosite se stabilește o relație de dependență în cadrul unui enunț. Valeria Guțu Roamlo consideră că acordul „constituie însă, în cele mai diverse limbi, și, mai ales, în limbile cu o extinsă flexiune, cum este româna, o importantă modalitate de exprimare a relațiilor dintre diferitele cuvinte alcătuitoare ale anunțurilor, un fenomen sintactic care afectează și alte situații, în care rugulile acordului sînt la fel de precise (mai precise chiar) ca în cazul relației dintre subiect și predicat, iar încălcarea acestor reguli, tot atît de frecvente”.

Acordul se manifestă sintactic, adică dacă acesta apare într-un enunț cu o anumită sintaxă, atunci apre în toate construcțiile de același fel. „De exemplu în limba română adjectivul se acordă întotdeauna cu substantivul pe care îl determină, dar adverbul nu se acordă în niciun fel cu verbul determinat. Totuși, uneori manifestarea morfologică a acordului poate fi aparent absentă, în cazul cuvintelor a căror paradigmă de flexionare unele forme se repetă. De exemplu, în construcțiile brad verde și iarbă verde adjectivul are aceeași formă, deși substantivele determinate au genuri diferite. Aceasta nu înseamnă că acordul nu se face, ci doar că este invizibil în cazul particular al adjectivului verde, care la singular are aceeași formă și pentru masculin, și pentru feminin”.

Acordul gramatical este clasificat în două moduri: după relația sintactică pe care o marchează și după trăsătura gramaticală care se tansmite de la donator la receptor. După relația sintactică pe care o marchează, acordurile pot fi de mai multe feluri, și anume: de la subiect la predicat Angajații sunt muncitori., de la substantiv la adjectiv, articol sau alți determinanți Am fost la o petrecere frumoasă., și de la complement direct la predicat. Al doilea criteriu de clasificare a acordului este după trăsătura gramaticală care se transmite de la donator la receptor, iar din această privință, acordurile se pot face în număr, gen, caz și persoană.

În cazul acordului subiectului cu predicatul și luând drept exemplu propoziția Angajații sunt muncitori., substantivul angajații reprezintă centrul grupului și în funcție de acesta se organizează adejectivul muncitori. În propoziția Angajații sunt muncitori., subiectul și predicatul prezintă două caracteristici gramaticale comune, și anume, caracateristicile de număr și persoană. Astfel, angajații și sunt, ambele se află la persoana a III-a, numărul plural.

Valeria Guțu Romalo vorbește în cartea sa Corectitudine și greșeală despre despendența adjectivului față de substantiv. „Indiferent de mijloacele de expresie și de calitatea morfologică a cuvintelor între care se manifestă, acordul presupune totdeauna un fenomen de redundanță, de aglomerare, de repetare a aceleiași (sau acelorași) informații: -ă (din albă) sau –e (din veche) reiau, repetă informațiile pe care le furnizează deja –ă din casă și, din acest punct de vedere, pot fi socotite superflue. Nu e mai puțin adevărat, însă, că aceste desinențe adjectivale aduc și o informație suplimentară – ele indică dependența adjectivului față de substantiv, față de un anumit substantiv și nu de altul: într-o grupare ca fața fetei albă, forma adejectivului arată clar că se referă la substantivul fața și nu la fetei, de care este mai apropiat ca poziție în enunț (ca determinant al adejectivului fetei, adjectivul ar avea forma albe: fața fetei albe)”.

Așa cum spuneam, dezacordul este principala greșeală de limbă pe care am întâlnit-o în multe din articolele citite în publicațiile alese pentru monitorizare. Într-un mod succint putem spune că dezacordul reprezintă lipsa acordului gramatical. Un exemplu elocvent în acest sens poate fi propoziția Angajații este muncitori. Niciodată nu vom întâlni o propoziție de genul acesta ca fiind una corectă pentru că în acest caz subiectul și predicatul sunt la persoane și numere diferite (persoana a III-a, numărul singular). Corectă este propoziția Angajații sunt muncitori., unde subiectul și predicatul sunt la aceeași persoană și la același număr.

Deși, de cele mai multe ori, dezacordul se întâlnește în exprimarea orală, este îngrijorător faptul că apare frecvent și în scris, vorbind aici despre publicațiile tipărite. Un exemplu în care găsim o greșeală de acord în presa scrisă ar fi: Erau foarte bine în ultimul timp, iar împreună arătau ca un cuplu fericit. Era evident că se bucurau unul de prezența celorlalți (Libertatea, 2011). Corect ar fi fost să întâlnim forma Era evident că se bucurau unul de prezența celuilalt. Astfel pronumele nehotărât unul ar fi fost la același număr cu pronumele demonstrativ de diferențiere celuilat, și anume la singular.

O altă greșeală de acord întâlnim și în propoziția Între timp, în România rudele îl plângea, crezându-l mort. (Libertatea, 2011), unde subiectul și predicatul nu sunt la aceeași persoană. Corectă este forma Între timp, în România rudele îl plângeau, crezându-l mort.

O abatere de la norma Academiei Române este extinderea formei verbale trebuiesc, fiind considerată greșită de mulți dintre vorbitorii de limbă ca reprezentând forma de plural pentru singularul trebuie. S-a ajuns să se folosească destul de des această formă a verbului a trebui tocmai din teama de dezacord, astfel mulți vorbitori de limbă aleg forma trebuiesc în cazul în care propoziția are un subiect la plural, la fel ca în cazul Îmi trebuiesc manualele. Corect este însă, Îmi trebuie manualele. pentru că trebuie reprezintă atât singularul cât și pluralul. Spunem Îmi trebuie manualul sau Îmi trebuie manualele.

Valeria Guțu Romalo face referire și la forma de plural trebuiesc ce se întâlnea destul de des în textele vechi. „Forma de plural trebuiesc se încadrează în altă paradigmă și îi corespunde singularului trebuiește (nu trebuie). Temîndu-se și ferindu-se de dezacord, unii vorbitori recurg la trebuiesc, formă care exprimă cu claritate pluralul și face posibilă astfel evitarea oricărui echivoc. Limba literară preeră însă forma trebuie atît pentru singular, cît și pentru plural. Ca urmare, oricare dintre cele două formulări: Îmi trebuie fotografii sau Îmi trebuiesc fotografii este corectă; prima însă este mai îngrijită, mai literară”.

Dacă am vorbit de acordul și dezacordul gramatical trebuie să spunem și că în limba română există, pe lângă acesta, și acord, respectiv dezacord semantic. În timp ce prin acord gramatical se înțelege prezența unor corespondențe formale care leagă diferite cuvinte, exprimând raporturile existente între ele în cadrul unui enunț, acordul și dezacordul semantic se referă la posibilitățile de combinare a cuvintelor. Acestea „sînt limitatea nu numai de particularitățile lor gramaticale (deci de anumite restricții gramaticale), dar și de anumite particularități ale conținutului lor lexical, de anumite restricții semantice. Incompatibilitatea grupării Elevul curge, de exemplu, grupare ireproșabilă sub aspectul organizării gramaticale, derivă din lipsa de potrivire, de concordanță semantică a celor doi termeni”.

Dacă, de pildă, propoziția ar fi fost Elevul scrie nu ar fi fost nicio problemă din niciun punct de vedere pentru că cei doi termeni se referă la aceeași zonă conceptuală. Este cât de poate de evident că cele două cuvinte se atrag reciproc din punct de vedere semantic, elevul fiind cel care învață și în același timp cel care face acțiunea scrisului, iar verbul a scrie implică, în anumite condiții elevul. Ca atare, putem spune că această construcție nu lasă nicio urmă de ambiguitate, neavând nevoie de niciun fel de precizare suplimentară, înțelegându-se de la bun început despre ce este vorba în propoziție.

O altă greșeală gramaticală care apare frecvent în presa românească este scrierea cu –i, -ii sau cu –iii la finalul cuvântului. Aceasta este una din greșelile care trădează lipsa de cultură elementară în materie de gramatică. De multe ori, oamenii, dar mai ales jurnaliștii aplică mecanic regulile pe care par să le cunoască, fără să mai acorde atenție contextului dat, astfel ajungându-se la numărul ridicat de greșeli gramaticale. Există și situații când, din dorința de a scrie cât mai corect cu putință, mulți ajung să comită grave greșeli de grafie.

Din punctul nostru de vedere, scrierea cu unu, doi sau trei –i ridică mari probleme în rândul celor care nu sunt atât de prietenoși cu normele gramaticii limbii române. Scrierea corectă cu unu, cu doi sau cu trei –i are o importanță foarte mare pentru că aceasta marchează distincții morfologice. Una dintre aceste distincții este între formele articulate și nearticulate de nominativ-acuzativ, genul masculin, plural, la substantive și la adjective. Exemple elocvente în acest sens pot fi cuvintele mari-marii, copii-copiii. Același tip de distincție întâlnim și în cazul genitiv-dativ pentru genuul feminin, numărul plural: (unei) țări-țării, dulci-dulcii.

Scrierea corectă cu unu, doi sau trei –i marchează distincții morfologice și la majoritatea verbelor de conjugarea a IV-a, distincția între infinitiv (și toate formele lor compuse cu acest mod: viitorul indicativ și condiționalul prezent la toate persoanele, imperativul negativ la persoana a II-a singular) sau perfectul simplu, persoana I și a III-a singular. Exemple pentru această situație sunt cuvintele: găsi – găsii, citi – citii, sfii – sfiii.

La verbele a fi și a ști, distincția între infinitiv (și toate formele lor compuse cu acest mod – cele enumerate la verbele precedente – , precum și formele compuse cu auxiliarul a fi: viitorul anterior, conjunctivul perfect, condiționalul perfect, modul prezumtiv, infinitivul perfect) și indicativ sau/și conjunctiv prezent persoana a II-a singular. Drept exemple avem: ști – (să) știi, fi – (să) fii.

În cazul pronumelor și numeralelor întâlnim distincții totale sau numai parțiale între valorile adjectivale și cele pronominale sau substantivale ale formelor de masculin plural. O distincție totală este evidentă între adjectivul pronominal alți și pronumele corespunzător (articulat) alții. Despre distincție parțială putem vorbi în cazul numeralelor ordinale întâi, primi (cu valoare adjectivală în orice topică) și întâii, primii (cu valoare substantivală, dar și adjectivală în antepunere).

Pentru a evita scrierea greșită a cuvintelor cu unu, cu doi sau cu trei –i jurnaliștii trebuie să fie atenți la structura lor, în contextele în care apar, și să nu se lase influențați de felul cum se pronunță respectivele cuvinte.

Pentru o scriere corectă trebuie să enumerăm cazurile în care recurgem la grafia cu un singur i la finalul cuvântului. Primul caz în care folosim un singur i este singularul nearticulat al substantivelor de orice gen. De exemplu, pentru masculin singular avem pui, unchi, iar pentru plural se folosește aceeași formă, adică nu se adaugă niciun –i la finalul cuvântului. Pentru genul neutru taxi, unghi și schi ar fi numai câteva cuvinte cu ajutorul cărora putem observa că scrierea lor la plural rămâne aceeași. Singularul nearticulat al substantivelor la genul feminin respectă aceeași regulă, după cum putem observa din cuvintele joi, vineri și tanti.

De altfel, și pluralul nearticulat al substantiveor și adjectivelor masculine, cu excepția celor cu singularul în –iu și a substantivului copil fac parte din aceeași categorie, și anume, scrierea cu un singur –i la finalul cuvântului. Exemple care susțin această teorie sunt cuvintele: arbitri, cai, lupi, arici, albaștri, mici, moi, albi, vechi. Pluralul pentru substantivul copil devine copii, iar pentru un cuvânt terminat îi –iu cum ar fi argintiu devine argintii.

Se adoptă scrierea cu un singur –i și pentru pluralul nearticulat și genitiv-dativul singular nearticulat al substantivelor și adjectivelor feminine cu excepția celor cu nominativ-acuzativ singular în –ie bisilabic. Acest caz este exemplificat cu următoarele cuvinte: cărți, mări, vulpi, idei, confeti, mici, vechi.

Cu un singur i la finalul cuvântului se scrie și nominativ-acuzativul masculin plural al pronumelor personale (ei, noi, voi), al pronumelor și adjectivelor pronominale posesive (mei, tăi, săi, noștri, voștri) și al pronumelui și adjectivului interogativ cât (câți), al adjectivelor pronominale demonstrative acel, acest, celălalt (acei, acești, ceilalți) și nehotărâte alt, atât (alți, atâți). Singurul care are o formă diferită față de restul este adjectivul pronominal demonstrativ nehotărât care la plural primește un –i devenind, în acest fel, alții.

Infinitivul prezent și persoana a III-a singular a perfectului simplu la verbele de conjugarea a IV-a cu tema în consoană vor fi scrise cu un singur i la final: iubi, veni, dori, citi, auzi. Persoana I singular la perfectul simplu al tuturor verbelor cu excepția celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în i se scriu la fel ca cele pe care le-am enumerat mai sus: adunai, tăcui, făcui, mersei, băui, coborâi. Persoana I singular (omonimă cu a II-a singular) la prezentul indicativ și conjunctiv al verbelor de conjugarea I și a IV-a cu tema în i semiconsoană: tai, birui, pe când apropii se scrie cu doi i.

Urmează să exemplificăm cazurile în care anumite cuvinte se scriu numai cu doi ii. Pluralul nearticulat al substantivelor și adjectivelor masculine terminate în –iu se scriu tot timpul cu doi ii la finalul cuvântului: fii, aurii, argintii, proprii. Excepție fac substantivul copil care la plural devine copii și adjectivul roșu care devine roșii. Nominativ-acuzativul pluralul articulat al substantivelor și adjectivelor masculine, cu excepția celor cu singularul în –iu, a substantivului copil și a adjectivului roșu: arbitrii, caii, lupii, aricii, unchii, albaștrii, albii, vechii (dar fiii, copiii, auriii, propriii, roșiii).

Se scrie numai cu doi i genitiv-dativul singular articulat al substantivelor feminine, cu excepția celor cu genitiv-dativul singular nearticulat în –e, -le și în –ii: cărții, femeii, țării, mării, micii, vechii (dar casei, mamei, zilei, familiei, bucuriei, roșiei). „Formele de acest tip sunt mai numeroase în uz decât în normă, întrucât la cele literare se adaugă variantele neliterare în –ii, -lii sau –iii ale unor forme literare în –ei, -lei sau –iei: de exemplu, casii, fetii, cafelii, bucuriii, familiii, auriii, în loc de casei, fetei, cafelei, bucuriei, familiei, auriei. În limba literară nu se admite secvența iii la genitiv-dativul feminin singular articulat (deși forma nearticulată corespunzătoare este în –ii), iar forma articulată a unui genitiv-dativ singular nearticulat în –le este totdeauna –lei, realizându-se o distincție între perechi de tipul albăstrelei (< albăstrea) — albăstrelii (< albăstreală). Dependentă de scrierea genitiv-dativului singular al substantivelor feminine este scrierea adjectivului invariabil acătării (provenit dintr-un genitiv cu articol posesiv) și a genitiv-dativului îmbinărilor alcătuite dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv conjunct de tipul maică-mii, soră-mii, nevesti-mii”.

O altă situație în care cuvintele se scriu în mod obligatoriu cu doi ii la final este cazul persoanei a II-a singular a prezentului indicativ sau/și conjunctiv sau/și a imperativului pozitiv la verbe, de diverse conjugări, cu tema în i vocalic: apropii, știi, vii, scrii, fii. În aceeași categorie se încadrează și infinitivul prezent și persoana a III-a singular a perfectului simplu la verbele de conjugarea a IV-a cu tema în i: prii, pustii, sfii.

Pentru a forma perfectul simplu la persoana I singular al verbelor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în i și tema în consoană se aplică aceeași regulă, și anume, cuvintele în cauză se scriu cu doi i la final. Exemple în acest sens pof fi: citii, iubii, venii, suii, îndoii. Numai verbul a se sfii la perfectul simplu persoana I singular devine sfiii.

La fel de multe probleme ridică și scrierea cu trei iii la finalul cuvintelor. Prima situație pe care trebuie să o amintim este forma de nominativ-acuzativ plural articulat al substantivelor și adjectivelor masculine cu singularul în –iu: fiii, propriii, auriii, forma substantivului copil (copiii) și a adjectivului roșu (roșiii). Un i în plus primește și persoana I singular la perfectul simplu al verbelor de conjugarea a IV-a cu tema în i: priii, pustiii, sfiii.

Cele mai frecvente greșeli de scriere se produc atât în notarea unui i sau chiar doi ii în minus, cum ar fi copii în loc de copiii, dar, mai rar există și situații când apare un i de prisos la finalul cuvântului. Folosirea unui i în plus poate fi explicată prin dorința de a scrie cât mai corect posibil, astfel unii oameni cad în extrema cealaltă, a hipercorectitudinii și ajung să considere greșită o formă care de fapt este foarte corectă din punct de vedere gramatical. „Ambele tipuri de greșeli afectează în special opoziția de articulare la substantive și la adjective sau la cuvinte cu valori înrudite: absența unui i face ca o formă articulată să fie interpretată drept nearticulată și, invers, un i în plus dă unei forme nearticulate aspectul fals al uneia articulate. Pronunțarea singură nu ajută totdeauna orientarea scrierii, nu numai pentru că distincțiile nu sunt clare, ci și pentru că o anumită particularitate fontetică a articulării, anume faptul că i nevocalic de la formele nearticulate devine vocalic la cele articulate ([eroĭ] — [eroiĭ], [țărĭ] — [țăriĭ], [veë] — [veëiĭ]), poate induce în eroare, atrăgând neglijarea — fonetică și grafică — a articolului propriu – zis”. În cazul în care pronunțarea nu este suficientă pentru a distinge cele două situații este nevoie ca aceste cuvinte să fie folosite în contexte minumale și supuse unor probe de substituție.

Pluralul substantivelor și adjectivelor masculine terminate la singular în consoană + r sau l + u (arbitru, ministru, metru, socru, astru, duplu, simplu, albastru, acru) produce cele mai multe probleme de scriere oamenilor care se ghidează numai după pronunțarea acestora, făcându-se astfel confunzii între formele articulate și nearticulate.

Sunt multe situațiile în care întâlnim scris în presa românească, deși nu este vorba de forma articulată a cuvântului, miniștrii în loc de miniștri. De plidă, un exemplu elocvent în acest sens găsim în tabloidul Libertatea unde, redactorii acestui ziar nu țin cont de normele gramaticii limbii române și ajung să scrie după ureche formele anumitor cuvinte. Cea mai bogată dintr noii miniștrii care și-au făcut publice averile este de departe clujeanca Aurelia Cristea, care a preluat portofoliul Ministerului pentru Dialog Social., apărut pe 6 martie. Redactorul materialului publicat nu a ținut seamă de faptul că în construcția noii miniștrii, adjectivul noi era deja articulat, astfel era imposibilă adăugarea unui i la finalul cuvântului miniștri. În sintagma noii miniștrii există două articole hotărâte, lucru inacceptabil de normele gramaticii limbii române. Corect este fie, noii miniștri, fie noi miniștrii.

Pronumele și adjectivele posesive ridică adesea probleme atunci când vine vorba de scrierea corectă. Apar astfel, scrie cu un i în plus forme cum ar fi (ai) noștri, (ai) voștri. Vorbind despre al doilea i care apare în forma greșită (ai) noștrii, (ai) voștrii, acesta reprezintă, de fapt, articolul hotărât ca în cazul substantivelor părinții, băieții, oamenii. Dar, trebuie specificat faptul că noștri, respectiv voștri apare fie pe lângă un substantiv care are deja articol (băieții noștri, părinții voștri), fie are un articol posesiv genitival (ai noștri, ai voștri). În această situație, nu ar trebui să mai existe niciun fel de dubiu cu privire la câți i primesc pronumele și adjectivele posesive pentru că niciodată nu va fi corect să existe două articole pe lângă același cuvânt. Amintim și faptul că posesivele nu sunt articulabile cu articolul enclitic și în consecință nu trebuie să aibă niciodată doi i și nici –l la singular (nostrul, vostrul).

O altă mare problemă în rândul jurnaliștilor este scrierea pronumelui negativ compus niciunul, niciuna, „nimeni” și ale adjectivului pronominal corespunzător niciun, nicio. Erorile în ceea ce privește scrierea acestor pronume negative compuse și adjective pronominale se datorează poate și schimbărilor cărora au fost supuse de-a lungul timpului. Înainte de 1953 niciun s-a scris fără blanc, după care s-a adoptat varianta cu spațiu și a devenit nici un. Odată cu reactualizarea prevederilor în 2005 ale Dicționarului Ortografic Ortoepic și Morfologic (DOOM) scrierea cuvintelor din seria nico, niciun au ajuns să se scrie din „legat”. Motiv pentru care muțli dintre oamenii care folosesc în scris limba română nu ajung să scrie corect aceste pronume negative și adjective pronominale.

DOOM2 prevede în capitolul dedicat scrierii cuvintelor compuse că „nici un(ul) a devenit singura excepție în mai multe privințe:

a. era unicul pronume (în afară de ceea ce și spre deosebire, de exemplu, de pronumele cu o componență relativ asemănătoare vreun(ul), scris într-un cuvânt) redat grafic ca și cum ar fi vorba de două cuvinte diferite și independente și nu de un unic pronume/adjectiv compus sudat – între componentele căruia nu poate fi intercalat alt cuvânt;

b. era singura combinație din seria celor formate din nici + când, cât, cum, de cât, de cum, o dată sau odată, odinioară, unde la care nu se făcea distincție și în scris între îmbinările libere și disociabile, în care componentele își păstrează individualitatea, și cuvintele compuse sudate. Astfel, și până acum trebuia să se distingă, de exemplu, și în scris, între niciodată „în niciun moment” și nici odată „nici cândva” (situația complicată în acest caz și de o a treia situație: nici o dată „nici o singură dată”, „nicio dată calendaristică” sau „nicio informație”) sau între grupurile ortografice fiecare, oarecare, oricine ș.a. și, respectiv, fie care, oare care, ori cine”.

Cei care folosesc aceste forme de pronume negative compuse și adjective pronominale trebuie să aibă în vedere faptul că nici unul, nici o se scriu cu blanc numai în cazul în care au valoare de conjuncții. În exemplul următor Nici unul, nici altul nu merg la facultate, atât nici unul cât și nici altul se scriu separat ele fiind conjuncții, ci nu pronume negative compuse. Un alt exemplu bun de luat în considerare în această situație este forma Nu are niciun chef să meargă în oraș, unde niciun, conform DOOM2 se scrie într-un cuvânt fiind adjectiv pronominal negativ. În propoziția Nu e nici isteț și nici un om prost, nici un se scrie separat pentru că nici este adverb, iar un articol. Întâlnim și situația în care nici este conjuncție, iar un numeral și în această ipostază nici un se scrie separat, după cum putem observa în exemplul ce urmează: Vă înșelați, ea nu are nici un copil, nici mai mulți. Trebuie remarcat faptul că pronumele negativ niciunul, conform DOOM2 trebuie să fie scrie într-un cuvânt: Nu a plecat niciunul. În propoziția Nu mă interesează nici unul, nici celălat, unde nici este conjuncție, iar unul este pronume nehotărât ceea ce face ca nici unul să se scrie separat.

De pildă, în ziarul local Ediție specială întâlnim multe forme scrise greșit de pronume negative compuse și adjective pronominale. După cum declarau reprezentanții IPJ Dolj, pe 8 noiembrie 2013, tânărul a fost depistat de polițiștii din comuna Daneți în timp ce conducea un moped fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule. Articolul apărut pe 7 martie 2014 stă drept mărturie abaterilor de la norma Academiei Române din moment ce în fraza de mai sus nici o apare scris separat. Fiind adjectiv pronominal negativ și cunoscând prevederile apărute în 2005 în DOOM2 , această formă nu ar trebui să existe în uz. Corect ar fi fost să apară scris într-un singur cuvânt și anume: După cum declarau reprezentanții IPJ Dolj, pe 8 noiembrie 2013, tânărul a fost depistat de polițiștii din comuna Daneți în timp ce conducea un moped fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Se pare că pentru ziariștii craioveni normele impuse de DOOM2 încă din 2005 încă le mai dau mari bătai de cap.

În cap de listă în materie de greșeli de scriere ale pronumelor negative compuse și ale adjectivelor pronominale se află, însă, tabloidul Libertatea. Urmărind numărul ridicat de asemenea greșeli, redactorii acestui ziar par sa nu fi auzit vreodată că, începând cu anul 2005 s-a revenit la scrierea într-un cuvânt a pronumelui negativ compus niciunul, niciuna și a adjectivului pronominal niciun, nicio. Multe articole ale acestui tabloid înregistrează asemenea greșeli din punct de vedere gramaticale, după cum urmează: Din acest punct, nu mai există nici o reglementare referitoare la relația cu debitorul. (3 martie). Este cât se poate de evident că în această situație scrierea adjectivului pronominal nu ar fi trebuit să creeze niciun fel de impediment din moment ce redactorii ziarului ar fi cunoscut prevederile ale DOOM2 .

Aceeași greșeală o întâlnim si pe 8 martie în paginile aceluiași tabloid: Ea spune că nu, sub nici o formă. Și pronumele neagtiv compus apare scris greșit după cum putem observa în exemplul următor: Nici unul dintre “greii” din fotbal n-a avut curajul să vină ieri la Curtea de Apel, pentru a asista la citirea sentinței definitive în “Dosarul transferurilor”(4 martie). Fiind pronume negativ și cunoscând normele DOOM2 jurnaliștii în cauză nu ar fi trebuit să se confrunte cu o asemenea problemă. Însă, pentru acest tabloid cel mai important lucru este senzaționalul, fără să se mai aplece la scrierea corectă în limba română.

La acest capitol, cotidianul Gândul s-a conformat cu prevederile apărute în DOOM2 și, cel puțin în perioada monitorizată de noi, nu am întâlnit pronume negative compuse și adjective pronominale scrise într-un cuvânt. Nu înseamnă că acest lucru este unul de laudă pentru că, odată schimbate normele gramaticii române, normal ar fi ca acestea să fie și respectate. Însă, comparativ cu ziarul local Ediție Specială și tabloidul Libertatea, prin adoptarea unei scrieri cât mai corecte și îngrijite, cotidianul Gândul reușește să își arate, în primul rând, respectul față de cititorii săi, și în al doilea rând față de limba pe care o vorbesc.

Tot o problemă de cultivare a limbii este și folosirea adeverbelor doar și decât în mod eronat. Zona în care aceste greșeli de limbă proliferează în prezent este limbajul publicistic, responsabil pentru punerea greșită în enunț a adverbelor doar și decât. Încercând să fim cât mai concreți în această lucrare, trebuie să spunem că adverbul doar se folosește numai în construcții afirmative, pe când decât numai în construcții negative. Astfel, vom spune: Am doar cinci lei. și Nu vreau decât să mă asculți. În ultimul exemplu este folosit adverbul decât în detrimentul lui doar , apărând tot timpul pe lângă un verb la formă negativă (nu + verb + decât).

Însă, așa cum spuneam mai sus, limbajul publicistic abundă în asemenea greșeli gramaticale. Redactorii multor materiale de presă consideră că folosirea lui doar și decât este la liberă alegere și astfel, cele două adverbe se pot folosi după bunul plac. Însă, după cum am explicat în paragraul anterior, lucrurile nu stau deloc așa. Dovezile în acest sens par să fie din ce în ce mai multe, iar redactorii materialelor uită că exprimarea corectă sau literară în limba română este foarte importantă.

De pildă, redactorii ziarului local Ediție Specială nu țin cont de utilizarea corectă a adverbelor doar și decât. Ne putem da seama de acest lucru prin intermediul citatului apărut la 20 martie: Durata de realizare este de doi ani, termenul de finalizare fiind la mijlocul anului 2015, decât în cazul în care investiția va începe anul acesta. Adverbul decât, folosit în acest context este greșit, pentru că nu este însoțit de negația care îl definește. Corectă ar fi fost exprimarea de genul: Durata de realizare este de doi ani, termenul de finalizare fiind la mijlocul anului 2015, decât în cazul în care investiția va începe anul acesta.

Greșelilor de acest gen li se apropie și tabloidul Liberatatea prin folosirea haotică a adverbelor doar și decât. Astfel, întâlnim în materialele de presă publicate construcții cum ar fi: „Zâna” nu păstrează însă totul doar pentru ea, ci împărtășește tainele stilului ei de viață tuturor celor care vor să îi urmeze exemplul. Este vizibil că în exemplul de mai sus verbul păstrează este însoțit de negație, ceea ce înseamă că adverbul doar trebuia să fie înlocuit de adverbul decât. Astfel, s-ar fi ajuns la o scriere corectă fără să se mai stâlcească aspectul literar al limbii române.

O altă problemă gramaticală pe care o întâlnim în presa scrisă este folosirea incorectă a cratimei. Aceasta ridică probleme în limbajul mediatic, devenid astfel supărătoare pentru cititori. De exemplu, în cotidianul Gândul apare cuvântul compus mini-vacanță scris cu cratimă. Românii ar putea să se bucure anul acesta de o mini-vacanță de patru zile de 1 mai, în cazul în care premierul Victor Ponta va accepta solicitarea patronatelor din turism de a declara și 2 mai zi națională liberă. Explicația unei asemenea situații o găsim în cartea Ești COOL și dacă vorbești corect: „De cele mai multe ori, prefixele și prefixoidele (care sunt niște prefixe mai bogate ca sens și mai „lungi”) – a-, dez-, maxi-, mini-, ne-, non-, post-, pre-, pseudo-, super-, supra-, ultra- etc. – nu se despart prin cratimă de cuvântul-bază. Trebuie să fim atenți la scrierea cuvintelor care-l conțin pe ex – ( ex-ministru, ex-președinte), care constituie o excepție, scriindu-se cu cratimă”. După această argumentare a scrierii corecte cu cratimă, ne putem da seama că așa cum apare scris mini-vacanță este greșit. Redactorii ziarului ar fi trebuit să știe că minivacanță se scrie într-un cuvânt, astfel ar fi putut evita această gravă greșeală gramaticală.

Din rândul greșelilor gramaticale face parte și folosirea incorectă a verbului a voi la modul indicativ, timpul imperfect. Astfel, în ziarul Gândul întâlnim forma greșită a verbului a voi, ajungându-se să se folosească vroiam în loc de voiam. Este adevărat că în limba română avem atât verbul a voi cât și verbul a vrea. Însă, nu toate publicațiile de presă știu să-l folosească în mod corect. Pentru a lămuri lucrurile în această privință trebuie să menționăm că forma de imperfect, persoana I, singular și plural a verbului a voi este voiam, în timp ce forma de imperfect, persoana I, singular și plural a verbului a vrea este vream. Motivul pentru care se ajunge la forma greșită a verbului vroiam este asemănarea dintre a voi și a vrea. Astfel, unii dintre vorbitorii limbii române îmbină incorect formele de imperect ale celor două verbe, ajungând astfel să considere corectă forma verbală vroiam în loc de voiam sau vream. Cu o explicație mai amănunțită cu privire la această greșeală gramaticală vine Academia Română în cartea Ești COOL și dacă vorbești corect: „La modul indicativ, timpul imperfect, forma corectă a verbului a voi este fără r. Formele cu r apar prin contaminare cu verbul sinonim a vrea, conjugat astfel: vream, vreai, etc. De cele mai multe ori, vorbitorii folosesc forme greșite vroiam, vroiai, vroia, vroiați, vroiau, în locul celor corecte – voiam, voiai, voia, voiați, voiau. În limba română, șa imperfect se folosește verbul a voi, dar la prezent, verbul a vrea: vreau, vrei, vrea etc. Formele verbului a voi sunt învechite la prezent: voiesc, voiești, voiește etc”. Forma verbală vroiam din exemplul Vroiam să-ți semăn, mamă, la ochi, la picioare, la glas. este incorectă reprezentând o îmbinare greșită a verbelor a voi și a vrea, care, deși este din ce în ce mai utilizată de vorbitorii de limbă română, aceasta nu este încă acceptată de normele limbii literare.

Repetiția, ocupă și ea, un loc semnificativ în articolele de cultivare a limbii române. Atunci când nu vorbim despre repetiție ca procedeu sintactic prin care se exprimă durata unei acțiuni, intensitatea, succesiunea, nuanțe de superlativ și alte valori gramaticale sau ca procedeu poetic de subliniere a unei idei, aceasta devine o greșeală stilistică. Repetiția reprezintă folosirea de două sau mai multe ori, în contexte apropiate sau asemănătoare a aceluiași cuvânt. Aceasta este considerată o greșeală și se datorează lipsei de atenție și de abilitate atunci când este redactat textul. Devin, astfel destul de obositoare, atât în scriere cât și în vorbire, arătând sărăcia lexicală a celui care le folosește. O repetiție poate fi evitată cu ușurință prin intermediul unui sinonim sau cu ajutorul unui vocabular bine dezvoltat, însă acest lucru lasă de dorit în unele dintre ziarele românești.

Astfel, în tabloidul Libertatea într-o știre de patru rânduri este întâlnit de două ori cuvântul formațiuni: Un bebeluș de patru luni din Maryland, operat pe creier pentru extirparea unei tumori, a devenit subiect de dezbatere la nivel mondial, după ce în interiorul formațiunii extirpate au fost găsite formațiuni foarte asemănătoare cu dinții aflați în mod normal pe mandibulă. Neatenția și graba jurnaliștilor demonstrează faptul că greșelile de stilistică apar frecvent în limba română, dar cu puțină prudență și respect față de meseria aleasă, acestea ar putea fi evitate cu ușurință.

Greșelile de limbă discutate în paginile anterioare au menirea de a trage un semnal de alarmă pentru cei care le consideră corecte. Astfel, cultivarea limbii române, înțeleasă ca o acțiune de corectare și de prevenire a greșelilor de limbă ar trebui să fie mai intensă în școli pentru a nu favoriza creșterea numărului abaterilor de limbă literară. „Desigur, nu se poate cere ca toate aceste probleme de cultivare a limbii referitoare la formarea cuvintelor să fie studiate sistematic în școală. Ca în toate acțiunile corelativ-preventive din diferite compartimente ale limbii, trebuie să se rezolve unele cazuri de largă răspândire, trebuie ca intervențiile să se orienteze în funcție de situația concretă a colectivului de elevi și trebuie folosite mai mult comentariile de texte pentru distincția dintre formațiile literare actuale și cele învechite sau regionale”.

Însă, oamenii care nu sunt indiferenți de cuvânt și prețuiesc foarța acestuia, indiferent dacă sistemul educațional pune sau nu accent pe acțiunea de cultivare a limbii române, aceștia vor folosi o limbă corectă din respect pentru ei și pentru națiunea în care s-au născut și în care trăiesc.

Capitolul III

Greșeli apărute în presă

În luna martie 2014 au fost monitorizate trei publicații de presă scrisă (cotidianul Gândul, ziarul local Ediție Specială și tabloidul Libertatea) alese în funcție de numărul de cititori și pe baza unui chestionar aplicat pe un eșantion de 50 de persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani.

Timp de o lună, aceste trei periodice au fost monitorizate sub aspect lingvistic, fără a lua în calcul declarațiile oamenilor. Astfel, greșelile la care ne vom raporta în următoarele pagini sunt puse pe seama redactorilor și a editorilor, singurii responsabili de aspectul limbii române din materialele redactate.

Motivul pentru care am ales să dezbatem această veche problemă a presei românești este preocuparea pe care o avem față de aspectul îngrijit al limbii române. Suntem de părere că oamenii care lucrează cu cuvintele trebuie să cunoască foarte bine normele limbii literare, să aibă un vocabular îngrijit, iar relația lor cu limba română să fie una corectă, clară și transparentă. Astfel, consumatorii mass-mediei nu ar mai fi martorii unor greșeli gramaticale sau ale unor cuvinte inventate. Dar, din păcate, jurnaliștii greșesc, iar mulți dintre oamenii de rând îi consideră adevărate modele de urmat în viață. Discernământul și spiritul critic trebuie să fie bine dezvoltate în asemenea situații, astfel încât oamenii să poată selecta mesajele și conținutul acestora fără să aibă încredere oarbă în cel care le transmite.

Trebuie menționat și faptul că vom face referire numai la abaterile de la normă în ceea ce privește erorilor elemenatare, considerate lipsă de educație și de cultură. Acestea pot fi verificate cu ușurință cu ajutorului DOOM-ului sau a gramaticilor existente. Nu vom discuta despre clișeele lingvistice și nici despre variantele neliterare ale anumitor cuvinte, acestea fiind nesemnificative în comparație cu gravele greșeli gramaticale ce se întâlnesc din ce în ce mai des în presă.

Grafie și punctuație

Grafie

În această perioadă de monitorizare, am înregistrat mai multe greșeli grave, elementare (semnalate sub 1.1 și 1.2) după cum urmează.

Greșeli care privesc folosirea cratimei

Absența cratimei:

• Cu o culoare de păr nou nouță și cu statutul de femeie divorțată, Bianca Drăgușanu este pregătită ca, după ce va semna actele la notar, în cursul zilei de luni, să se bucure de un alt început. (Libertatea, 10. III) – corect: nou-nouță. În acest caz este vorba despre scrierea cu cratimă a adjectivelor compuse nesudate cu structuta adjectiv + adjectiv, având flexiune numai la ultimul component.

• Nici nu mai contează dacă aparatele – acoperite de straturi groase de rugină și mizerie depuse în anotimpuri – mai funcționează sau nu, pentru că maimarii Romtelecom nu se mai obosesc nici măcar să-l îndrume într-un fel sau altul pe trecătorul grăbit spre un chioșc de la care să cumpere cartela potrivită pentru mizerabilele lor telefoane publice abandonate Bucureștiului. (Libertatea, 11. III) – corect: mai-marii.

• Ieri dimineață, polițiștii craioveni au fost prezenți la sediul Oficiului Poștal de Distribuție Craiova, unde au stat de vorbă cu 130 de factori poștali și oficianți, ocazie cu care au fost făcute recomandări pentru pevenirea tâlhăriilor. (Ediție Specială, 5. III) – corect: ieri-dimineață. Explicația pentru scrierea cu cratimă în acest caz este faptul că ieri-dimineață este adverb compus, iar adverbele compuse de genul (ieri-dimineață, după-amiază, ieri-seară, azi-dimineață) se scrie întotdeauna fără cratimă.

• Cea de-a 86-a ediție a galei de decernare a premiilor Oscar va avea loc duminică noapte la Los Angeles, iar gazda ceremoniei va fi Ellen DeGeneres. (Libertatea, 1. III) – corect: dumincă-noapte. În ceea ce privește adverbele compuse, DOOM2 recomandă ferm folosirea cratimei.

• Pe 19 februarie, în precampania pentru alegerile europarlamentare a PSD, la Slatina tinerii candidați la alegerile europarlamentare Cătălin Ivan și Claudia Țapardel au avut o ședință cu tinerii social democrați din Olt. (Ediție Specială, 3. III) – corect: social-democrați. Fiind un cuvânt compus, după normele DOOM2 , acesta se scrie cu cratimă, iar redactorii materialelor de presă nu ar trebuie să mai aibă niciun fel de dubiu în această privință.

Prezența nejustificată a cratimei:

• Românii ar putea să se bucure anul acesta de o mini-vacanță de patru zile de 1 mai, în cazul în care premierul Victor Ponta va accepta solicitarea patronatelor din turism de a declara și 2 mai zi națională liberă. (Gândul, 20. III) – corect: minivacanță. Nu este corectă scrierea cu cratimă în cazul cuvântului mini-vacanță pentru că anumite prefixoide cum ar fi – a-, dez-, maxi-, mini-, ne-, non-, post-, pre-, pseudo-, super-, supra-, ultra- nu se despart prin cratimă de cuvântul-bază. Această greșeală este întâlnită frecvent în periodicele din România, iar redactorii nu fac nici cel mai mic efort pentru a o înlătura și a se apropia cât mai mult de o limbă literară corectă.

• Ovi Jacobsen a avut toate motivele din lume pentru că tot weekend-ul să o țină într-o continuă sărbătoare. (Libertatea, 3. III) – corect: weekendul. În cazul de față cratima este folosită greșit între substantiv și articolul hotărât pentru că DOOM2 recomandă atașarea directă a articolului ori de câte ori finala substantivului permite acest lucru.

II.Greșeli de scriere

Scrierea cu -i,- ii sau- iii

• Cea mai bogată dintre noii miniștrii care și-au făcut publice averile este de departe clujeanca Aurelia Cristea, care a preluat portofoliul Ministerului pentru Dialog Social. (Libertatea, 6. III) – corect: noii miniștri. Substantivul miniștrii trebuia să fie scris în acest context cu un singur i pentru că adejectivul noi era deja articulat, lucru ce face imposibilă adăugarea unui i la finalul cuvântului. Niciodată nu va fi aceeaptată sintagma noii miniștrii deoarece normele gramaticii limbii române nu acceptă două articole hotărâte langă cuvinte apropiate.

• Există zvonuri pe culoarele sediului PNL că Dan Codan ar forma structura județeană a noii formațiunii politice. (Ediție Specială, 3. III) – corect: noii formațiuni. Pentru sintagma noii formațiunii se aplică aceeași regulă ca în cazul noii miniștrii, fiind neacceptată existența a două articole hotărâte apropiate.

• În prima săptămână părinții din Mehedinți s-au grăbit să strângă documentele și să depună cererile,astfel încât copii să ocupe locuri în școlile pe care și le-au dorit. (Ediție Specială, 5. III) – corect: copiii. Din contextul de mai sus trebuie să specificăm faptul că forma de singular a substantivului este copil. Astfel, primul i face parte din rădăcina cuvântului, iar prin adăugarea celui de-al doilea i ajungem la forma de plural, nearticulată, a substantivului. Greșeala gramaticală pe care au făcut-o redactorii articolului de față este omiterea celui de-al treilea i care reprezintă, de fapt, articolul hotărât ce ar fi trebuit să fie prezent în contextul dat.

• Dezastru la simulare! Uite câți elevii de a opta ar fi luat peste 5 la acest examen pregătitor. (Libertatea, 2 martie) – corect: elevi. Forma de singular a substantiului din exemplul de mai sus este elev, iar forma de plural o obținem adăugând la finalul cuvântului desinența –i (elevi). În acest fel, forma substantivului elevii nu ar avea ce să caute într-un asemnea context, reprezentând o gravă greșeală gramaticală, grafia corectă a cuvântului fiind elevi.

• Simularea Bacalaureatului 2014 a început cu subiectele la română. Primul dintre acestea a vizat cunoștiințele elevilor de vocabular, limbă română și gramatică, dintr-un fragment din nuvela "Margărita" a lui Vasile Alecsandri.  (Libertatea, 3. III) – corect: cunoștințele. Trebuie remarcat, în primul rând, faptul că grafia cuvântului cunoștiințe nici măcar nu există. Astfel, forma corectă este cunoștințe, cu un singur i.

• Decizia ei, înțeleaptă de altfel, îi va înfuria pe paparazzi, care abia așteptau să vină ziua cea mare, pentru a-i imortaliza fiecare pas. (Libertatea, 5. III) – corect: paparazzii.

• În urma solicitării de a prelua răniți, s-a acționat foarte rapid, echipa putând pleca în misiune și joi sau vineri, însă s-a solicitat ca aceasta să aibă loc sâmbătă (Gândul, 1. III) – corect: răniții.

• Pentru a vota dați like pagini SPINNIN RECORDS . apoi click pe butonul VOTE FOR THIS TRACK. (Ediție Specială, 25. III) – corect: paginii.

2.Scrierea pronumelui și a adjectivului pronominal negativ niciun, nicio (niciunul, niciuna)

• După cum declarau reprezentanții IPJ Dolj, pe 8 noiembrie 2013, tânărul a fost depistat de polițiștii din comuna Daneți în timp ce conducea un moped fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule. (Ediție Specială, 7. III) – corect: nicio. În acest context, nicio este adjectiv pronominal negativ, iar prevederile DOOM-ului din 2005 arată că acesta trebuie scrie într-un singur cuvânt.

• Pentru că nici o recomandare nu este eficientă dacă ea nu este pusă în practică. (Ediție Specială, 19 martie) – corect: nicio. Această situație este identică cu exemplul de mai sus, nicio fiind și în acest caz, tot adjectiv pronominal negativ

• Dacă banii ar juca fotbal, România n-ar avea nici o șansă să învingă diseară Argentina. (Libertate, 4. III) – corect: nicio.

• Cu toate acestea, de frumoasa Rona nu s-a lipit nici un talent, iar traficanții de droguri ar putea trece de ea nestingheriți, astfel că autoritățile nu au ce face decât să o vândă. (Libertatea, 6. III) – corect: niciun.

• Loredana Chivu nu ratează nici o ocazie să își arate formele în pictoriale sau pe Facebook. (Libertatea, 7. III) – corect: nicio.

• Ea spune că nu, sub nici o formă. (Libertatea, 8. III) – corect: nicio.

• Ba se reculege în Israel, ba petrece un sejur romantic în Atena, ba zboară în Germania de parcă n-ar avea nici o grijă. (Libertatea, 9. III) – corect: nicio.

• Cu conturile grase din afaceri mai mult sau mai puțin curate, cei opt oameni de fotbal aruncați de judecători în spatele gratiilor nu ratau nici o ocazie pentru a-și arăta bogăția. (Libertatea, 11.III) – corect: nicio.

• Omul de afaceri nu a ascuns faptul că nu a făcut nici o modificare în dormitor după divorțul de vedeta de la Kanal D. (Libertatea, 11. III) – corect: nicio.

• Solistul, pe numele real Ștefan Mihalache, nu și-a rezervat nici un concert pentru ultima săptămână a lunii august, special pentru momentul în care se va căsători în fața lui Dumnezeu cu femeia care i-a dăruit o fetiță. (Libertatea, 25. III) – corect: niciun.

III.Neglijențe de (tehno)redactare

1.Lipsa semnelor diacritice:

• Chiar daca stresul si oboseala si-au pus amprenta asupra artistei, aceasta incearca sa scape de toate acestea si sa capete energie necesara pentru a surprinde placut publicul. (Libertatea, 1. III)

• O modalitate naturala de a scapa de aspectul de coaja de portocala, pe care nu o vei afla din saloanele de cosmetica. (Libertatea, 5. III)

• Stela Popescu ne-a vorbit, luni dupa-amiaza, despre logodna cu medicul Ion Marinescu, tatal Mariei Marinescu. Cei doi au format un cuplu pe vremea cand actrita era inca in facultate. (Libertatea, 10. III)

• Oamenii care au fost abuzați emoțional sau bătuți sunt deprimați, speriați, rușinați si confuzi. (Ediție Specială, 5. III)

2.Prezența unor litere în plus sau înlocuirea unor litere cu altele:

• În câteva minute după începerea cuvântărilor, numărul participanților scăzuse la jumătate, pantru ca la momentul depunerii coroanelor să mai asiate doar vreo 300 de persoane.  (Gândul, 15. III) – corect: pentru.

• Iubita unui fotbalist a devenit subiect de bârfă și ironie după ce partenerul ei a postat pe un site de socializare o fotografie în care aceasta apare cu păr foarte mult la susboară. (Libertatea, 1. III) – corect: subsuoară.

• I se puteau vedea pungile de pe sub ochi, dar și fața umflată. (Libertatea, 1 . III) – corect: de sub ochi.

• Asta în condițiile în care în actele mai vechi privind acelerași probleme ale cuplului, Valentina apărea cu numele de după căsătorie – Boureanu. (Libertatea,1. III) – corect: aceleași.

• Monica a apărut de ărea multe ori cu accesoriul respectiv la ochi, așa că fanii au criticat-o pentru acest lucru. (Libertatea, 1. III) – corect: prea.

• De 1 martie, Lora s-a gândit să le ofere fanilor ei un mărțișor muzical. Vedeta a lansat un nou single, "Flying solo", realizat în colaborare cu Omar, puștiul care a câltigat primul sezon Next Star, de la Antena 1. (Libertatea, 1. III) – corect: câștigat.

• Puțină lume știe că, în viața de zi cu zi, Anca Țurcațiu poartă ochelari de vedere. (Libertatea, 2 martie) – corect: Țurcașiu.

• La un așa eveniment, era de așteptat ca vedeta cu cele mai lungi picioare din showbiz-ul românesc să fi o apariție de excepție. (Libertatea, 2. III) – corect: fie.

• Președintele Rusiei, Vladimir Putin, i-a spus omologului său, Barack Obama, că Rusia are dreptul să-și protejeze interesele în Ucraina, chiar dacă asta implică o eventual intervenție armată. (Libertatea, 2. III)

• Ea este la fel de înloritoare ca pe timpul sarcinii, plină de vitalitate și de optimism, cu un simț matern puternic, astfel încât celebra depresie postanatală o va ocoli cu siguranță. (Libertatea, 3. III) – corect: înfloritoare.

• Ceința celui de-al doilea subiect a fost scrierea unui text de tip argumentativ de 150-300 de cuvinte despre impactul rețelelor de socializare asupra tinerilor. (Libertatea, 3. III) – corect: cerința.

• Lora a mers împreună cu Oana și Doinița la o petrecere mondenă, care care au fost invitate o mulțime de vedete de la noi. (Libertatea, 3. III) – corect: care.

• Accidentul s-a petrecut duminică seară când autoturismul Audi A6 în condus de către Cătălin Ungureanu. (Libertatea, 3. III) – corect: condus.

• Se aflau chiar la audițiile pentru emisiunea de la Antena 1 când Connect-R a primit sms de la soacra lui că Misha, soția lui să urmează să nască. (Libertatea, 4. III) – corect: urmează să.

• Pe măsură ce îmbătrânesc, încep să respect din ce în ce mai mutl vorba românească "cât trăiești, tot înveți. (Libertatea, 4. III) – corect: mult.

• De altfel, ea îmsăși le-a recunoscut prietenilor virtuali că nu a fost "cuminte" și că, pentru asta, va trebui să plătească. (Libertatea, 4. III) – corect: însăși.

• Ai probleme cu scaunul și constripația a devenit o problemă zilnică? (Libertatea, 5. III) – corect: constipația.

• Spectaculoase urmărire a fost filmată din elicopterul poliției. (Libertatea, 11. III) – corect: spectaculoasa.

• Prezentatoare de televiziune este cât se poate de fericită alături de iubitul ei, muzicianul Tavi Clonda, care o adoră. (Libertatea, 15. III) – corect: prezentatoarea.

• Artista a slăbiot 50 de kilograme și revine pe scena muzicală cu o nouă piesă, compusă de ea. (Gandul, 1. III) – corect: slăbit.

• Evenimentul, desfășurat sub numele de Internationale Tourismus-Börse (ITB), este așteapt să adune laolaltă la cea de-a 49-a ediție circa 200.000 de vizitatori, atât specialiști în domeniu, cât și simpli iubitori ai călătoriilor. (Gândul, 6. III) – corect: așteptat.

• Deși până și Daily Mail a recunoscut parțial minciunile din acest articol, instituția are trebuia să ancheteze cazul a respins plângerile, invocând probleme tehnice ale sesizărilor. (Gândul, 10. III) – corect: care.

• Anul trecut românii au cheltuit în mini-vacanța de 1 mai și de Paște peste 86 de milioane de lei, zilele libere și tarifele mai scăzute aducând o creștere a număruolui total de turiști în România, respectiv cu 52% mai mult decât în 2012, potrivit datelor furnizate de Federația Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR).  (Gândul, 20. III) – corect: numărului.

• În plen, primul ministru a explicat parlamentarilor că această reducerea ar însemna, în 2014, 2,6 miliarde de lei și pentru a acoperi această sumă trebuie aduse venituri suplimentare. (Gândul, 22. III) – corect: reducere.

• Așa cum se observă din fotografiile postate de sursa citată, Mihaela Borcea a fost surprinsă cu părul negjilent, îmbrăcate în haine de culoare închisă și fără tocuri. (Gândul, 28. III) – corect: îmbrăcată.

• Localitatea doljeană Poiana Mare avea la ultimal recensământ 10381 de locuitori. (Ediție Specială, 19. III) – corect: ultimul.

3. Lipsa ori adăugarea unor cuvinte:

• Oana și Lora petrec sunt aproape nedespărțite. (Libertatea 3. III)

• În 2013, ofițerul Aurel Frățilă, tatăl copilului Biancăi, a fost arestarea și extrădarea în SUA fiind suspectat de terorism și acuzat de trafic de arme. (Libertatea, 4.III)

• Nu mă mai gândesc să renunț la divorț. Nu o să vezi nicio surpriză pe tema asta. Și așa sunt atât de previzibilă", a spus Bianca Drăgușanu, care nu uitat să-i adreseze o nouă invitație lui Dan Capatos la una dintre petrecerile ce va fi organizată zilele următoare, cu ocazia aniversării sale. (Libertatea, 5. III) – corect: care nu a uitat.

• Fostul cimpanzeu al lui Michael Jackson, Bubbles, care a apărut alături de într-o serie de clipuri și postere, ar fi fost bătut în repetate rânduri, conform unui material publicat de TMZ.com. (Libertatea, 16. III)

• Toată lumea o știe roșcată sau brunetă pe binecunoscuta artistă, însă puțini sunt cei care și-ar imaginat-o vreodată blondă. (Libertatea, 16. III) – corect: și-ar fi imaginat-o.

• Grațierea lui Gică Popescu poate fi de cerută numai de el, avocații săi sau rudele sale. (Gândul, 6. III) – corect: poate fi cerută.

• Fotografiile de la cele două întâlniri au făcute în aceleași locuri, însă expresia facială a Papei este diferită în fața celor doi șefi de stat, scrie Business Insider. (Gândul, 29. III) – corect: au fost făcute.

• De când fostul acționar al echipei Dinamo, Cristian Borcea, a fost condamnat la șase ani și patru luni de închisoare, fosta sa soție lui a devenit de nerecunoscut. (Gândul, 28. III)

• Salariații AJOFM Mehedinți de la punctul de lucru din Vînju Mare au depistat 8 agenți economici, care au oferit un număr total de 54 locuri de muncă vacante (în special în agricultură, în cultura plantelor și creșterea animalelor), respectiv 29 agenți economici cu 172 locuri de muncă vacante la punctul de lucru din Baia de Aramă. (Ediție Specială, 3. III) – corect: 29 de agenți, 172 de locuri de muncă.

• Ieri dimineață, polițiștii craioveni au fost prezenți la sediul Oficiului Poștal de Distribuție Craiova, unde au stat de vorbă cu 130 factori poștali și oficianți, ocazie cu care au fost făcute recomandări pentru pevenirea tâlhăriilor. (Ediție Specială, 5. III) – corect: 130 de factori poștali.

• Un deux-pieces bine ales ar putea să transforme momentul mult așteptat într-unul ce nu o fie uitat prea ușor uitat. (Ediție Specială, 5 martie)

• Premierul Victor Ponta a fost vineri în Bulgaria, la Ruse, unde a participat la la întâlnirea trilaterală cu omologii săi bulgar, Plamen Oresharski, și sârb, Ivica Daeiae. (Ediție Specială, 10. III)

• Cei de la Biroul de Poliție Rutieră Dolj împreună cu o firmă produse cosmetice, au desfășurat „o acțiune” în municipiul Craiova, în cadrul căreia au fost vizate doamnele și domnișoarele participante la trafic. (Ediție Specială, 10. III) – corect: o firmă de produse cosmetice.

• În luna februarie, CAS Dolj a efectuat 28 acțiuni de control la furnizorii de servicii medicale. (Ediție Specială, 10. III) – corect: 28 de acțiuni.

4.Lipsa blancului între cuvinte:

• Maria Marinescu (33 de ani) a uitat pentru o searăscandalul divorțului de soțul ei Frank Colin și s-a prezentat pe covorul roșu de la Cinema Pro, la gala filmului “Closer To The Moon”, produs de firma fostului ei logodnic Bobby Păunescu și regizat de Nae Caranfil. (Libertatea, 7. III) – corect: a uitat pentru o seară scanndalul.

• De asemenea, dascălilor le sunt interzise agresiunile fizice și tratamentele umilitoareaplicate elevilor. (Libertatea, 10. III) – corect: tratamentele umilitoare aplícate.

• Bianca Drăgușanu a fost căsătorită timp de 6 luni cu Victor Slav, mariaj care, din cauza geloziei șia infidelităților dintre ei, nu a rezistat și luni, pe 10 martie, urmează să fie desfăcut la notar. (Libertatea, 10. III) – corect: și a.

• Nici nu mai contează dacă aparatele – acoperite de straturi groase de rugină și mizerie depuse în anotimpuri – mai funcționează sau nu, pentru că maimarii Romtelecom nu se mai obosesc nici măcar să-l îndrume într-un fel sau altul pe trecătorul grăbit spre un chioșc de la care să cumpere cartela potrivită pentru mizerabilele lor telefoane publice abandonate Bucureștiului. (Libertatea, 11. III) – corect: mai-marii.

• Ei binenu, nu este vorba de așa ceva, ci de un proiect al unui artist argentinian, Leandro Erlich, care a creat o serie de iluzii folosind un oglinzile. (Gandul, 1. III) – corect: ei bine un.

• Colegii victimei sunt devastați de gestul la care aceasta a recurs și vorbesc despre condițiile de lucru, d eorele pe care Simona Zăhan era nevoită să le presteze în timpul programului, odată cu înăsprirea condițiilor de muncă. (Gândul, 20. III) – corect: de orele.

IV.Greșeli privind morfologia

Forme greșite ale unor verbe:

• Vroiam să-ți semăn, mamă, la ochi, la picioare, la glas. (Gândul, 8. III) – corect: voiam.

• Nu huiduie nimeni un părinte în parc dacă își trage copilul de urechi sau îl amenință că îl troznește de nu se vede. (Gândul, 17. III) – corect: trosnește.

• Fără să mai luăm în considerare și locuțiunile, avem, așadar, pe lângă a bate, a altoi, a atinge, a trosni, a articula, a plesni, a pocni, a croi, a smotoci, a bumbăci, a chelfăni, a scărmăna, a ciomăgi, a ciufuli, a părui, a târnui, a urechia. (Gândul, 17. III) – corect: a urechea.

Forme greșite ale numeralului cardinal a cincia:

• Actrița a putut fi văzută și în partea a cincea a francizei "Fast and Furious".(Gândul, 22. III) – corect: a cincia.Se utilizează corect a cincia pentru că numeralul cardinal din care derivă este cinci.

Forme de plural greșite:

• Apoi, prânzul constă în 50 de grame de carne de pui cu legume, în timp ce în trecut la masa de prânz obișnuia să mănânce patru-cinci batoane de ciocolată, eclere, cârnați și un pachet de biscuiți. (Gândul, 1. III) – corect: ecleruri.

V. Greșeli privind sintaxa

Dezacordul

• În urmă cu câteva zile s-au speculat că Ștefan Bănică Jr. nu va mai prezenta emisiunea DANSEZ PENTRU TINE, show pe care îl prezintă de 14 sezoane. (Gândul, 15. III) – corect: s-a speculat.

• Poți muri de prea multă muncă, asemeni medicului Simona Zăhan a cărei poveste gândul a publicat-o? (Gândul, 20. III) – corect: a cărui poveste.

• Declarația a fost făcută în cadrul Conferinței Județene a Tineretului Social-Democrat. Claudiu Manda, președintele PSD Dolj, afirmă atunci că ”ciuma galbenă” va fi combătută cu ”culoarea roșie”. (Ediție Specială, 20. III) – corect: culoarea roșu.

• Pentru cina festivă turiștilor li se pregătește berbecuți și purceluși de lapte la proțap și rachie fieartă de Banat. (Ediție Specială, 25. III) – corect: turiștilor li se pregătesc.

• Plini de voie bună și amabili, jucătorii de la SCM a făcut câteva schimburi de mingi în locația amintită cu susținătorii lor după care s-a trecut la adevărate sesiuni de autografe și fotografii. (Ediție Specială, 27. III) – corect: jucătorii au făcut.

•Cu siguranță, dansatori profesioniști în ansamblul folcloric ce i-a ajutat în reprezentație, mirii au oferit scene extraordinare ce au făcut istorie pe YouTube, și care în prezent circulă pe mediile de socializare. (Libertatea, 1. III) – corect: ce i-au ajutat.

•Astfel că, în noul său album blonda își dezvăluie câteva dintre secretele sale, preferințele pentru culoarea roșie . (Libertatea, 1. III) – corect: culoarea roșu.

• Cristiana Dima, modelul care recent a încercat să își pună capăt zilelor, se află în stare gravă, dar stabilă la spital și a trecut deja printr-o operație, în urma fracturii de bazin suferite. (Libertatea, 1. III) – corect: suferită.

• Acest lucru i-a picat de minune lui Borcea, fostul “câine roșu” trecându- și toată averea pe numele nou-născutului, printr-un act de donație, fentând, conform acestei scheme, plata daunelor ce i s-au cerut în “Dosarul transferurilor”. (Libertatea, 5. III) – corect: ce i s-a cerut.

•Căci, deh, numai el știe câte a pătimit în cele trei pușcării în care a fost cazat până acum: Rahova, Jilava și Poarta Albă. (Libertatea, 5. III) – corect: cât a pătimit.

•Designerul a declarat pentru Libertatea că a fost încântată de realizarea fostului partener, de care o leagă o prietenie din copilărie. (Libertatea, 7. III) – corect: designerul a fost încântat.

•În urmă cu vreo 10 ani, Florin Salam (foto mare), cotat în prezent drept unul dintre cel mai bine plătiți maneliști, cânta la nunți în blugi turcești rupți sau peticiți. (Libertatea, 8. III) – corect: cei mai bine plătiți.

Adverbul decât în contexte afirmative:

•Durata de realizare este de doi ani, termenul de finalizare fiind la mijlocul anului 2015, decât în cazul în care investiția va începe anul acesta. (Ediție Specială, 20. III) – corect: doar.

CONCLUZII

Prin lucrarea de față am încercat să scoatem la suprafață abaterile lingvistice și greșelile gramaticale întâlnite în presa românească în perioada aleasă pentru monitorizare. Am dorit să arătăm formele corecte din limba română, să le explicăm ulterior, dar în același timp, să tragem un semnal de alarmă în ceea ce privește nerespectarea normelor academice ale limbii române.

Motivul principal pentru care am ales să vorbim despre limba română și mass-media este faptul că limba noastră maternă este cea mai importantă parte a presei din România. Credem acest lucru pentru că un jurnalist care nu se exprimă corect, nu va avea niciodată credibilitate în fața oamenilor cărora li se adresează, și mai grav de atât, este faptul că acel om de presă poate fi exemplul negativ pe care mulți copii sau, chiar oameni în toată fierea, îl urmează. Astfel, venim cu această lucrare pentru a nu lăsa limba română să decadă, iar limbuții care pot vorbi ore în șir fără să spună nimic, să dispară.

În general, presa aduce mari beneficii oamenilor, oferindu-le informații utile, ce le pot afecta viața în mod direct, vorbim aici despre informațiile cu caracter social, politic, economic sau chiar de divertisment. Însă, acestea de cele mai multe ori sunt formulate într-o limbă nu tocmai corectă, făcând referire de această dată la greșelile gramaticale sau chiar la cuvintele inventate. Dorim astfel, să existe din ce în ce mai puține persoane care folosesc incorect limba română, iar tinerii să poată alege ceea ce este mai bun din presa românească fără să creadă că toate formele gramaticale pe care le aud la radio, televizor, ori le citesc în presa scrisă, sunt cele mai corecte. Toți avem simțul discernământului și este bine să știm să îl folosim cu fiecare ocazie.

În concluzie, consider că dacă numărul lingviștilor care să se ocupe de cultivarea limbii române ar fi în creștere, abaterile de la normele academiei ar fi în scădere. Astfel, am elaborat această lucrare de licență cu gândul de a ajuta limba română să se mențină la un nivel ridicat, iar limbajul nonșalant și lipsit de rigoare să dispară.