Abandonul școlar cauze și modalități de prevenire [611116]

Abandonul școlar – cauze și modalități de prevenire

Costea Cristina
Liceul Tehnologic “Nicolae Dumitrescu” Cumpăna, județul Constanța

Abandonul școlar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea în prezent .
Oricât de mult am vrea să negăm acest lucru, din păcate, în special în mediul rural, ab andonul
școlar reprezintă un adevăr crunt. Elevii abandonează școala , devin viitori șomeri iar pe termen
mediu și lung reprezintă o reală sursă de probleme sociale, de vin puncte slabe în dezvoltarea
societății . Acești tineri nu vor dobândi calificarea profesională necesară integrării socio -economice,
nu vor obține forma rea morală și civică necesară exercitării pe viitor a rolului de părinte, de
cetățean onorabil al comunității din care provine sau căreia dorește să aparțină .
Comuna în care locuiesc și îmi desfășor activitatea , Cumpăna, județul Constanța, nu este
nici ea ferită de această problemă. Din cei aproximativ 15 000 locuitori, 13% reprezintă populația
școlară: aproximativ 2000 de copiii frecventează cursurile unităților de învățământ de pe raza
comunei: 2 grădinițe și un liceu tehnologic (ce funcționează cu 55 clase în anul școlar curent ).
Copiii prov in din medii sociale diverse : unii au o situație financiară foarte bună, alții nu; unii
copii sunt singuri la părinți , alții mai au 11-12 frați ; unii copii au ambii părinți aproape, alții locuiesc
cu un singur părinte din diverse motive ( părinți decedați, divorțați sau plecați la muncă în
străinătate ) sau, cel mai trist, locu iesc cu unul din bunici, unchi sau frați mai mari , în grija cărora au
fost lăsați .
La nivelul unităților de învățământ , prin implicarea acti vă a cadrelor didactice , învățători,
profesori diriginți, și a administrației publice locale , prin intermediul serviciului de asistență
socială , am identificat toate cazurile cu po tențial risc de abandon școlar și am încercat să stabilim o
strânsă legătură între familii, școală și serviciul de asistență soci ală, inclusiv serviciile de protecție a
drepturilor copi ilor.
Pentru o bună intervenție , la început, a fost necesar să identificăm , să înțelegem , să să
studiem și să remediem următoarele cauze:
Nivelul de trai al familiilor – acesta limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor
resursele necesare educației , ceea ce provoacă de cele mai multe ori exploatarea copiilor
prin muncă de către părinți. Astfel, la nivel local, s -au orienta t fonduril e pentru acordarea
de burse sociale copiilor care vin zilnic la școală. Prin accesarea fondurilor europene s -au
construit și dat în folosință un centr u de tip after -school, un centru socio -medical , un
centr u de pregătire suplimentară pentru elevii cu părinții plecați în străinătate sau care
provin din familii monoparentale . De asemenea , s-a asi gurat infrastructur a necesară
pentru a asigura zilnic transportul elevilor de acasă spre școală și înapoi iar cu sprijinul
Asociației de Dezvoltare Comunitară este asigura tă și hran a pentru elev ii cu o situație
financiară foarte precară , la cantina socială din parohia Bisericii „Sfânta Paraschiva ” din
localitate .
Mediul socio -cultural de proveniență al elevilor , atitudinea familiei în raport cu școala : în
foarte multe cazuri părinții încurajează nerespectarea regulilor prin atitudinea lor față de
școală , dezorganizarea vieții de familie ca o consecință a d ivorțului, climatul familial

conflictual , lipsa de autoritate a părinților. E migrarea forței de muncă îi afectează tot mai
tare pe elevi, care fie că -și urmează părinții, fie sunt lăsați în grija unor rude sau cunoștințe
apropiate care se ocupă superficial de situația lor școlară.
Anturajul nepotrivit este o altă cauză a abandonului școl ar, în special la vârste frag ede. Cei
mai afectați sunt elevii instabili emoțional : dorința de a scăpa de sub „protecția ” familiei ,
dorința de a obține facil diverse bunuri „la modă ” (echipamente IT , haine de firmă , uneori
chiar mâncare ). Tot anturajul poate determin a elevul să fumeze, să consume bauturi
alcoolice, să fie violent ori chiar să fure. Pentru aceasta, la nivelul unității de învățământ,
elevii au fost implicați , alături de voluntari – elevi , studen ți și profesori , în foarte multe
proiecte educative , extrașcolare pe teme ce priveau : lupta împotriva drogurilor, a traficului
de persoane , bullying-ului, etc.
Având în vedere experiența dobândită pe această temă, c onsider că p rincipalele obiective
în cadrul unui program de prevenire a abandonului școlar ar trebui să fie :
1. identificarea elevilor aflați în abandon sau risc de abandon școlar în vederea menținerii
acestora în sistemul învățămîntului obligatoriu ;
2. implicarea sistemului familial în reabilitarea școlară și socială a elevului;
3. creșterea gradului de implicare a comun ității locale în soluționarea situațiilor de
abandon școlar sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon școlar.
În studiile de specialitate, este indicat ca măsuri le de prevenire a abandonului școlar să fie
canalizate pe patru planuri :
 psiho -pedagogice și psiho -sociologice , pentru cultivarea unor relații interpersonale
adecvate realiz ării unei inserții socio -familiale pozitive;
 socio -profesionale , acestea derivă din măsurile psiho -pedagogice și psiho -sociale;
 psihiatrice , pentru depistar ea timpurie a minorilor cu diferite probleme de caracter , de
comportament, emoționale ori tendin țe agresive;
 juridico -sociale , permit creșterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor și prin propaganda juridică.
Totuși, f oarte important în combaterea abandonului școlar , consider că este participarea
tuturor copiilor la programul educativ, în funcție de caracteristicile și posibilitățile fiecăruia . Copiii
sunt diferiți, posibilitățile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare și percepere este diferit, dar
fiecare poate avea un loc, un statut, un rol și o valoare .
Fiecare copil are valoare și este unic , fiecare copil poate învăța, indiferent de nevoile lui
sociale.
În concluzie, toți trebuie să reținem că e ducația este o nevoie , o necesit ate a societății .
Educația d epinde foarte mult de familie, de responsabilitatea , responsabilizarea și implicarea
tuturor părinților, respectiv a cadrelor didactice .
Educația trebuie să devină o realitate , o stare de fapt din care fiecare copil să învețe și să se
dezvolte .

Similar Posts