A VRAHAM SI SARA : Bunavestire- Geneza 18:1-15 [600773]

A VRAHAM SI SARA : Bunavestire- Geneza 18:1-15
Figura lui Avraham este prezenta in toate cele trei culte monoteiste: iudaism,
crestinism si islam. Toate cele trei culte se mai numesc si Abrahamice, intrucat
fiecare arata sfintenia lui: in Iudaism Avraham este vazut ca prietenul intim al lui
Iahve, cu care acesta incheie un legamant, Crestinismul il percepe ca un model de
credinta autentica, precum si ca pilda de generozitate, Islamul il considera pe
Avraham ca un profet apropiat al lui Dumnezeu.
Conform traditiei iudaice Avraham este primul dintre Patriarhi, alaturi de
Ithak si Yaakov. Avraham este primul om prin care binecuvantarea lui Iahve se
transmite familiei si descendentilor, patriarhul fiind capul familiei. Legamantul pe
care Avraham il incheie cu Domnul se rasfrange atat asupra familiei cat si a neamului
sau. Moise va fi cel care va face legamant cu Domnul care se va rasfrange asupra
intregului popor, dar in acest moment nu putem vorbi despre un popor, ci despre
neam.
Avraham este descris ca o persoana cu o deschidere spiritual extraordianara
fata de Domnul, are o receptivitate mare, avand atentia in permanenta deschisa sa
primeasca divinul.
Teofania reprezinta manifestarea divinului in forma perceptibila adica ceea ce
poate fi perceput prin simturi. Teofania conform lui Savran aduce schimbari majore
in viata personajelor, are loc o transfigurare. O intalnire cu divinul este intotdeauna
transfiguratoare si nu doar pentru persoana care sta in Fata Domnului, ci si pentru
intreg sir genealogic. In iudaism, trupul si sufletul nu sunt doua lucruri, exista
corespondenta intre exterior-interior, adica ceea ce se intampla in exterior are
corespondenta in interior.
In Geneza capitolul 12 versetele de la 1-9 sunt enuntate temele fundamentale
care vor strabate intreg textul biblic si anume: alegerea divina, chemarea si
fagaduinta, concentrate in jurul lui Avraham. Capitolul 12 se deschide cu porunca pe
care o primeste Avram, care ulterior va deveni Avraham tatal multimii, sa isi
paraseasca familia din Haran, zona care se afla in estul Turciei de azi, si sa migreze
in Canaan, langa Marea Mediterana. Din capitolul anterior stim ca tatal sau, Terah,

care era pagan, plecase din Ur spre vest impreuna cu familia. Domnul ii dezvaluie ca
va avea un destin special, ca va deveni tatal unei semintii puternice,. Trebuie
subliniat ca din punct de vedere genealogic, Avraham era descendent al lui Sem, fiul
cel mare al lui Noe, iar familia sa era idolatra (Cf. Iosua 24:2, Geneza 31:19-35).
Unii din descendentii lui Terah, poarta nume ale zeului Sin, un cult care avea adepti
si loc de inchinare in cetatea Ur.
Terah, care apartinea triburilor semite seminomade din sudul Mesopotamiei, a
mers la nord, la Haran, care era loc de tranzit catre Canaan. Atat Ur si Haran erau
devotate zeului Sin1.
Domnul ii fagaduieste lui Avraham o tara, o semintie precum si
binecuvantarea sa:
Si Eu voi ridica dintine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele
tau si vei fi izvor de binecuvantare.(Geneza12:2)
Trebuie mentionat ca dupa un sir de blesteme, istoria omenirii va cunoaste un
punct de cotitura cu Avraham, cel care este binecuvantat de Domnul.
Apoi, Avraham raspunde chemarii Domnului, el pleaca fara sa se intrebe unde
va merge, el crede si stie ca Domnul isi va respecta fagaduinta, ceea ce spune
Domnul se si face. Cuvantul ebraic davar inseamna atat cuvant cat si lucru.
Parasindu-si rudele, dar insotit de Lot, nepotul sau, el calatoreste spre tara
Canaanului, oprindu-se la Sihem. In afara unei calatorii facute in Egipt din cauza
unei foamete, Avraham s-a mai oprit in locuri precum: Betel, Hebron, Beer-Seva.
Planurile lui Avraham de a-l face pe Eliezer mostenitorul averii sale, neavand
un fiu(cf. Geneza15:2) reflecta legile din Nuzu, care stabileau ca un cuplu fara copii
putea adopta un fiu ca servitor credincios, care mai apoi urma sa aiba drepturi legale
depline si sa fie rasplatit cu mostenirea in schimbul unei ingrijiri permanente si a
aunei inmormantari adecvate. Obiceiurile matrimoniale din Nuzu, cat si Codul lui
Hammurabi, stabileau ca daca sotia unui barbat nu avea copii, fiul unei slujnice putea
fi recunoscut drept mosteniitor legal. Relatia lui Agar cu Avraham si Sara este tipica
pentru obiceiurile dominante din Mesopotamia.2.
1 Mazar, Amihai,Archaeology of the land of the Bible 10000-586 BCE , p175
2 G. E. Wright,Biblical Archaeology p 41.

Promisiunea facuta de Domnul de a face din el un popor mare este implinita
apoi prin promisiunea unui fiu pe care il va avea cu sotia sa Sara.
Primul moment al teofaniei conform lui Savran – descrierea coordonatelor
spatiale si temporale. De cele mai multe ori, textul cauta sa stabileasca un spatiu
liminal, in care intalnirea poate sa aiba loc, de aceea, locul este un element
semnificativ pentru contactul dintre uman si divin.
Geneza 18 aduce in prim plan o secventa celebra in care accentul cade pe
Avraham si Sara. Avraham cu ospitalitatea sa iesita din comun, cat si cu
disponibilitatea spirituala extraordinara, este mereu pregatit sa primeasca ceea ce
vine de la Domnul. Atentia lui este in permanenta indreptata asupra relatiei cu
divinitatea.
Timpul si spatiul bine precizate anunta ca urmeaza sa se intample o scena
exceptionala: mentionarea stejarului lui Mamre- locul unde a vedea este posibil,
deschiderea cortului simbolizeaza trecerea, fierbinteala zilei, momentul cand se
petrece teofania, in timpul zilei sugereaza nivelul viziunii care este la cota cea mai
inalta. Conform lui Savran, o teofanie are mai multe grade- in stare de vis- cea mai
joasa, in stare de veghe- mai inalta, in timpul zilei- cea mai inalta viziune.
Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la
amiaza, cand sedea el în deschizatura cortului sau (Geneza 18:1)
Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iată trei Oameni stateau inaintea lui; si cum
l-a văzut, a alergat din deschizatura cortului sau in intampinarea Lor si s-a închinat pana
la pamant. (Geneza 18:2)
Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! . (Geneza
18:3)
Avraham îl recunoaste pe Domnul, deoarece atunci cand ii vede pe cei trei
barbați, se inchina pana la pamant. Deși sunt trei, Avraham li se adreseaza ca si cum
ar fi unul. În crestinism prezenta celor trei este vazută ca o manifestare a Sfintei
Treimi, sugestiva fiind în acest sens pictura lui Andrei Rubliov.

Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. (Geneza
18:4)
Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti
pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fa, precum ai zis!"(Geneza 18:5)
Prin primirea generoasa Avraham este un simbol al ospitalitatii, În traditia
iudaica inca de la sosire, oaspetilor trebuie sa li se arate cea mai mare cinstire.
Trebuie sa li se aducă apa pentru a-si spala picioarele, apoi sa li se aducă hrana, iar
gazda trebuie să se ocupe personal de musafiri,. În cazul de fata, Avraham
indeplineste toate aceste cerinte.
După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra si i-a zis: "Framanta degraba trei
masuri de faină buna (Geneza 18:6)
Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care
l-a gatit degraba.si fă azime!"(Geneza 18:7)
Si a luat Avraam unt, lapte si vițtlul cel gătit si le-a pus înaintea Lor si pe cand Ei
mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac.(Geneza 18:8)
Apoi, oaspetii il întreabă pe Avraham unde este soțta lui: S i l-au intrebat
Oamenii aceia: -Unde este Sara, femeia ta?" Iar el, raspunzand, a zis: "Iată, in
cort!"(Geneza 18:9). Din acest verset putem deduce ca Sara nu avea aceeasi
deschidere spirituala ca Avraham, ea nu putuse intui cine erau cei trei oaspeti. Este
important de subliniat faptul ca Domnul se reveleaza pe sine la nivelul spiritual al
fiecaruia., de aici deducem ca Sara nu putea sa perceapa divinul așa cum facea soțul
ei.
Urmează apoi promisiunea pe care o face Domnul prin cei trei barbati,
promisiunea fiului mult dorit. In iudaism faptul de a nu avea urmași era văzut ca un
blestem din partea Domnului.
Zis-a Unul: "Iată, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sara, femeia ta,
va avea un fiu". Iar Sara a auzit din deschizatura cortului, de la spatele lui.(Geneza 18:10)
Ni se relateaza ca Sara și Avraham erau înaintați în vârsta și nu mai erau
capabili sa aibă un fiu, însă ceea ce la oameni nu este cu putinta la Domnul totul

este posibil: Avraam și Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sara nu mai era in
stare să zamisleasca.(Geneza 18:11)
Si a ras Sara in sine si si-a zis: "Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand
am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?"(Geneza 18:12)
Atunci a zis Domnul catre Avraam: "Pentru ce a ras Sara in sine si a zis: "Oare cu
adevarat voi naste, batrană cum sunt?"(Geneza 18:13)
În versetele 12 si 13 observam inca o data cum reactionează Sara. Ea nu poate
intelege cum la varsta ei,mai poate avea un fiu. Ea rade la aflarea vestii.
Este oare ceva cu neputintă la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe
la tine si Sara va avea un fiu!"(Geneza 18:4)
Iar Sara a tagaduit, zicand: "N-am ras", caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis:
"Ba, ai ras!"(Geneza 18:15)
Fiul mult dorit se va numi Ythak , intrucat Sara a ras. Numele copilului se
datorează reactiei pe care a avut-o Sara cand Domnul i-a dat de veste ca va deveni
mama. Abia acum a inteles Sara ca este si ea partasa la binecuvantarea divina.
Promisiunea Domnului se materializeaza, cei doi vor avea un fiu, avem de-a face aici
cu binecuvantarea divina care se rasfrange nu doar asupra lui Avraham, ci si asupra
intregului neam.
BIBLIOGRAFIE
– G. E. Wright, Biblical Archaeology, Philadelphia, Westminster Press, 1999
– George.Savran, Encountering the Divine: Teophany în Biblical Narrative , T&T
Clark Internațional Publishers, London/New York, 2005
– Mazar, Amihai,Archaeology of the land of the Bible 10000-586 BCE , Yale
University Press, new Haven and London, 2009