A doua parte urmărește prezentarea generală a zonei de studiu și a locurilor de pelerinaj din România. [304591]

[anonimizat], [anonimizat] a se ruga și de a [anonimizat].

Prezenta lucrare intitulată „Pelerinajele și implicațiile turistice în România” își propune să surprindă modul împletirii celor două elemente „Pelerinaj și implicații turistice”. Pelerinajul reprezintă o formă veche a [anonimizat]-se de-a [anonimizat]-un loc sacru. Termenul de „pelerin” reunește cele două noțiuni de „turist” care este un cuvânt laic (lumesc) și „religios” care intră în sfera sufletului.

Am ales abordarea acestei pentru a [anonimizat], [anonimizat], schituri și peșteri construite în toate colțurile acestui ținut. [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat]. Alegerea acestei teme a [anonimizat], cu o importanță relevantă pentru industria turismului.

[anonimizat]. Prin conținuturile și rolurile lor acestea sunt două fenomene caracteristice civilizației contemporane. [anonimizat], pelerinajul reprezintă călătoria către o destinație religioasă. Pelerinajul cuprinde și un aspect cultural și anume descoperirea monumentelor religioase. Infrastructura de pelerinaje reprezintă o parte integrantă a industriei turistice. [anonimizat], [anonimizat]. Această industrie a pelerinajelor la nivel mondial aduce agențiilor de turism miliarde de dolari anual. În urma formării și dezvoltării pelerinajului atât domeniul economic cât și cel turistic se bucură de meritele și succesele aduse de acesta.

[anonimizat] a devenit o componentă a [anonimizat]-un loc renumit reprezintă drumul desfășurat de o persoană sau grupuri de persoane.

Desfășurată pe trei capitole lucrarea prezintă: capitolul 1. [anonimizat] 2. România țară cu potențial pentru pelerinaje și capitolul 3. Analiza pelerinajelor și implicațiile turistice în România.

Prima parte a [anonimizat]-se cu prezentarea perspectivei pelerinajului prin prisma turismului.

A doua parte urmărește prezentarea generală a zonei de studiu și a locurilor de pelerinaj din România.

Ultima parte a lucrării reprezintă analiza pelerinajelor și implicațiile turistice în România fiind analizată infrastructura turistică în pelerinaje, urmând a se stabili locul ocupat de pelerinaje în preferințele pelerinilor din România, precum și concluziile reieșite din analiza pelerinajelor și implicațiile turistice în România.

Capitolul 1. Considerații teoretice asupra noțiunii de pelerinaj

1.1. Definirea conceptului de pelerinaj

„Desfășurarea unei călătorii întreprinsă de un individ credincios, individual sau în grup, care se deplasează pentru a vizita un spațiu cu caracter religios, într-un loc venerat care oferă sentimente luminoase și înălțătoare, realizează pelerinajul.”

Conceptul de pelerinaj este o formă veche practicată încă din vremurile de mult. În perioada actuală, activitatea de pelerinaj reprezintă un termen foarte popular la nivel mondial și înzestrat cu sensuri ce formează un amalgam de situații, de la nevoia firii omenești de a cunoaște, de a vedea și de a descoperii până la nevoia de a avea parte de contactul cu sacrul, cu realitatea de profan.

În Noul Testament, plimbarea făcută la monumentele religioase din Ierusalim, organizată cu ocazia sărbătoririi diferitelor sărbători, are o însemnătate foarte mare. Numeroși pelerini din toată lumea pășesc pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, deoarece acesta reprezintă pentru credincioși „Cetatea martoră a mântuirii noastre”.

Din punct de vedere etimologic, originea termenului de „pelerinaj” ar proveni pe de o parte din limba latină de la cuvântul „peregrinus” care se traduce ca fiind călător sau străin. Pe de altă parte termenul de „pelerinaj” ar proveni din cuvintele „peregrináj”, „peregrináre” care semnifică „la un loc considerat sfânt”.

Pelerinajul a devenit o componentă a turismului prin faptul că în sensul lui cotidian, călătoria desfășurată într-un loc renumit reprezintă drumul sau plimbarea lungă sau scurtă desfășurată de o persoană sau un grup de persoane. În urma formării conceptului de pelerinaj, prin efectele sale benefice asupra domeniilor a acționat ca un stimulator al progresului, domeniul economic, dar și cel turistic beneficiind de pe urma acestuia dezvoltându-se continuu. Așadar, în vremea noastră, activitatea de pelerinaj a devenit o importantă sursă de venit la nivel național și dar internațioanal, fiind un aspect complex al lumii prin raportul procentual al populației globale care îl practică și prin creșterea utilizării serviciilor de bază precum cazare, alimentație publică și transport. Reprezintă o activitate esențială pentru viața societății omenești datorită efectelor sale directe asupra sectoarelor sociale, educaționale, culturale, economice și turistice.

Un factor determinant important în definirea pelerinajului îl reprezintă timpul liber. „Pelerinajul se referă la activitatea de petrecere a timpului liber a persoanelor credincioase la cultele religioase, desfășurat în localitatea sa sau în afara locului său obișnuit pentru o durată specificată de timp al cărui scop de călătorie este participarea la evenimentele religioase și închinarea la obiectele religioase Sfinte.” Persoana care participă la pelerinaj se numește pelerin. De aici succedă că pelerinul este o persoană care face o călătorie. Acesta poate fi un credincios sau doar un simplu turist aflat într-o călătorie într-un loc devotat, sacru conform religiei acestuia. De asemenea, pelerinul poate fi orice persoană care călătorește și stă în locuri din afara mediului său obișnuit, nu mai mult de un an consecutiv cu scopul de petrecere a timpul liber în rugăciune.

În consecință, a fi pelerin se limitează la faptul că este persoana credincioasă care parcurge un drum în locuri necunoscute, cu scop religios.

Cercetând toate aceste teorii cu privire la conceptul de pelerinaj se evidențiază faptul că pelerinajul a devenit o tendință turistică importantă pentru multe țări. Studii de specialitate elaborate de forul internațioanal citat au identificat cele mai importante tendințe care se înregistrează în domeniul turismului și care presupun că vor căpăta o amploare în perspectiva anilor 2020, în ceea ce privește cererea și oferta turistică. Unul dintre cele mai concludente repere este turismul etnic, reprezentat de cei ce doresc să își viziteze locurile unde s-au născut ei sau strămoșii lor, este în creștere; generația din timpurile de astăzi caută autenticul, noul unor forme de civilizație necunoscute și vor să ia parte la activitățile specifice lor și altor comunități de aceea o latură aparte o reprezintă turismul religios, practicat de persoanele care vizitează locuri sfinte legate de convingerile lor religioase.

Relația noțiunilor relatate în titlul lucrării respectiv conceptul de pelerinaj și implicațiile turistice se află într-o stransă legătură, deoarece există persoane care nu se mai mulțumesc doar cu o simplă călătorie în lume și încep prin a face pelerinaje la locurile de cult sfințite pentru a avea o stare nouă de spirit. Fără să fie desăvârșită o călătorie de divertisment, pelerinajul este o îngemănare a noțiunii de turism religios cu cel cultural. Modul de percepție cu privire la pelerinaj a fiecărei persoane ce se decide să desfășoare o astfel de călătorie depinde de măsura de cultivare al acestuia și de tipul religiei de care aparține aceasta, sau totul se poate limita la diferența dintre un turist și un pelerin. În cercetarea conceptelor de pelerin, respectiv pelerinaj este evidențiat faptul că acestea sunt constituite din trei componente ce aparțin domeniului cultural și anume: drumul-care semnifică pașii spre locul de închinare care aparține Domnului pe pământ pentru a dobândi cele cerești pregătite oamenilor drepți; ritualul-care implică pe tot parcursul drumului rugăciuni și cântări de slavă; evenimentul religios-care este constituit din celebrarea unui hram, sfințirea unei biserici sau mănăstiri, procesiunea aducerii moaștelor la o biserică sau mănăstire, sărbătorirea cu ocazia zilei unui Sfânt ș.a.

Cu mult timp în urmă forma autentică a pelerinajului era o călătorie pe care omul o iniția cu scopul de a simți „lumina interioară”, astfel pelerinajul devenea un eveniment „ființial complet” o experiență prin care omul se întorcea schimbat. Pelerinajul era închinat în totalitate vizitării mănăstirilor, locurilor Sfinte sau a moaștelor de către cei credincioși care se simțeau mai aproape de Dumnezeu și își întăreau credința ortodoxă prin descoperirea acestora. Principala idee a pelerinului sau a creștinului autentic presupune în primul rând prezența sămânței credinței. În fiecare om există o sămânță a credinței și aceasta îl preface pe om într-un pelerin, pentru că pe parcurs sămânța va prinde rădăcină, va încolți și va da roade, iar după acest moment omul va dori să iasă din spațiul său cotidian, din starea lui obișnuită de zi cu zi și se va duce să îl caute pe Dumnezeu. De fapt, în fiecare dintre noi se află această fugă către Dumnezeu și putem spune că întreaga noastră viață este ca un pelerinaj.

Din punct de vedere preoțesc, înainte de a începe un pelerinaj fiecare pelerin trebuie să pargurcă trei etape, în sensul că prima etapă este inițiativa și gândul omului de a pleca în pelerinaj, dar înainte de a pleca, de a călători acesta trebuie să dea o mărturie, adică să se spovedească la un preot sau la duhvonicul său în funcție de caz, deoarece gândul omului trebuie binecuvântat de către duhovnic/preot. Binecuvântarea îl ajută pe pelerin să plece însoțit de rugăciunea duhovnicului. A doua etapă este plecarea în pelerinaj la mormânturi Sfinte, la mănăstiri sau la biserici, iar a treia etapă reprezintă întâlnirea cu Dumnezeu, experiența teofaniei care îl transformă pe turist în pelerin.

Având conștiința că Biserica este locul de întâlnire cu Dumnezeu și cu Sfinții, pelerinii creștini sunt persoanele care, fie vizitează locurile sacre unde, venerează sfintele moaște și icoanele făcătoare de minuni, fie participă la bucuria sărbătorii hramului unei biserici sau a unei mănăstiri, fie a ocrotitorului spiritual al unei biserici sau mănăstiri. Pelerinajul religios este o dorință de intrare în comunicare cu cei care aparțin Bisericii triumfătoare.

În istoria noastră, pelerinajele la locurile sfinte au reușit să realizeze și să păstreze unitatea neamului românesc, credința unindu-i pe locuitorii diferitelor provincii și constituind, în același timp, un factor de păstrare a identității naționale. Un exemplu îl reprezintă apărarea în fața atacurilor străine, românii s-au adunat în jurul Bisericii, fapt ce remarcă importanța și încrederea de care s-a bucurat aceasta.

Pe plan internațional, sunt cunoscute pelerinajele desfășurate la Sfântul Mormânt din Ierusalim (Israel) pe întreg parcursul anului, dar mai ales cu ocazia sărbătorilor Nașterii și Învierii Domnului Iisus Hristos. Alte locuri de pelerinaj creștin în Israel sunt: râul Iordan, Muntele Măslinilor, satul Cana, Muntele Tabor, Grădina Ghetsimani, Foișorul Cinei cele de Taină.

În Grecia sunt frecventate de pelerini locuri precum: Sfântul Munte Athos, Mănăstrile de pe Meteora, insula Enghina, care găzduiește moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul; insula Evia, orașul Procopie, unde sunt moaștele Sfântului Ioan Rusul; Tesalonic unde este Sfântul mare Mucenic Dimitrie; insula Corfu, cu moaștele Sfântului Spiridon. Iar în Turcia, Casa Maicii Domnului, Biserica Maicii Domnului, cetatea Efes, mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul, Mănăstirea Izvorul Tămăduirii.

Pe plan național, sunt binecunoscute pelerinajele organizate cu ocazia diferitelor sărbători religioase: Sfânta Cuvioasă Parascheva (Iași, 14 octombrie), Sfântul Dimitrie cel Nou (București, 27 octombrie), peștera Sfântului Apostol Andrei (județul Constanța, 30 noiembrie), Sfânta Muceniță Filofteia (Curtea de Argeș, 7 decembrie), Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Suceava, 2 iunie), Cuvioasa Teodora de la Sihla (Mănăstirea Sihla, 7 august), Adormirea Maicii Domnului (Mănăstirea Nicula, Mănăstirea Rohia, 15 august) etc.

De asemnea, pelerinajul este adesea și o sursă importantă de venituri pentru industria turismului și dezvoltarea unei zone. Oricare ar fi motivele care stau la baza pelerinajului, cert este că acesta atrage anual mii de turiști în vizită sau în pelerinaj, fie că aceștia sunt mai mult sau mai puțin crendincioși. Numărul ridicat de vizite al acestora reprezintă o sursă considerabilă de venit.

Aceste călătorii sunt ca un mijloc de a trece peste o dificultate, de a ieși dintr-un impas, o trecere spirituală și culturală, ca o punte între cer și pământ, între Biserica combatantă și cea biruitoare. Pelerinajele reprezintă ansamblul de datini și de credințe ce trebuie duse mai departe, într-o lume în care valorile morale fundamentale ale creștinismului sunt ca o obligație și responsabilitate, pentru șansa unui viitor fericit.

1.2. Formele elementare ale vieții religioase

Indeferent de religia și credința sa, fiecare popor, își are locurile sale sfinte, care sunt considerate ca fiind o datorie morală de a le vizita măcar o dată în viață.

Pelerinajele religioase au existat încă din trecutul îndepărtat, au apărut încă din cele mai vechi și istorici epoci, variază, se pot diferenția și depind de religia fiecărei țări. Prin urmare, pelerinajele pot fi de natură: budiste, creștine, hinduse, islamice sau musulmane și altele.

Pelerinajele budiste au luat naștere pe teritoriul Indiei și s-au extins în întreaga Asie de Sud-Est. Budismul este o religie apărută în secolele cinci și șase înainte de Hristos. Este o religie închinată lui Buddha, al cărui principiu fundamental este renunțarea la frământările, lupta și placerile vieții. Termenul de budism este originar din limba franceză de la cuvântul „bouddhisme”. Alte edificii „sacre” ale acestui tip de religie sunt întâlnite în India, Tibet și Nepal.

Pelerinajele islamice reprezintă pentru un credincios musulman una din înadatorirea credinței islamului, este considerat ca o obligațe fundamentală pentru fiecare musulman adult. În cadrul religiei islamice există trei orașe sacre: Mecca, Medina și Ierusalim.

Pelerinajul la Mecca este cel mai mare pelerinaj religios din lume în prezent, este originar din perioada preislamică, fiind oblogatoriu pentru locuitorii Arabiei încă din această perioadă. Este o procesiune religioasă anuală a musulmanilor spre Mecca Cetatea este aflată orașul Arabia Saudită. Mecca este templul sfânt unde se roagă persoanele de religie musulmană, reprezintă cea mai importantă moschee religioasă, respectată ca fiind locul de naștere al Profetului Islamului. Nenumărați pelerini musulmani își programează procesiunea către cetatea Mecca în luna când aceștia postesc. De asemenea, anumiți musulmani mai practică și alt pelerinaj care nu este obligatoriu, necanonic la Medina, la mormântul „Profetului” sau în orașul Ierusalim.

Pelerinajele creștine sunt reprezentate pentru toți creștinii prin locurile din Țara Sfântă, din Palestina care sunt legate de viața și trăirile Mântuitorului Iisus Hristos, sunt locuri de pelerinaj general pentru toate orientările religioase creștine. Pelerinajele creștine sunt reprezentate de religia catolică și creștin-ortodoxă. Acestea sunt Ierusalim, Betleem, Nazaret, însă cele mai importante edificii religioase sunt Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și Biserica Nașterii Domnului din Betleem.

Pelerinajele hinduse sunt desfășurate pe teritoriul Indiei unde există numeroase locuri de pelerinaj unele provenind din antichitate.

În cadrul religiei hinduismului există un mare număr de temple care au o strânsă legătură cu numeroasele divinități ale acestei religii. Printre locurile de pelerinaj de pe teritoriul Indiei se numără și localitatea Benares, care are în patrimoniu peste 1500 de temple sacre, băi rituale sacre și purificatoare pe care pelerinii le fac în fluviul Gange. La această procesiune participă milioane de pelerini în fiecare an.

1.3. Perspectiva pelerinajului prin prisma turismului

Una dintre responsabilitățile principale ale unui creștin este de a identifica și de a ști conținutul credinței sale. „Avem multe de învățat de la tot ce ne înconjoară. Învățăm de la Soare, de la apă, de la flori, de la ființele cuvântătoare și necuvântătoare de lângă noi.” Prin urmare, obligația poporului creștin este de a dobândi cunoștințe cu privire la pilda creștin-ortodoxă, pe care Iisus Hristos a predicato oamenilor. De aceea, pe parcusul trecerii timpului s-a simțit nevoia ca învățătura prin viu grai să fie descoperită de către lume. Orice persoană trebuie să asimileze aceste cunoștințe nu numai cu gândul, ci și cu simțirea morală de a deosebi binele de rău și cu dorința.

Pentru creștiinii ortodocși un pelerinaj este o călătorie cu o mare încărcătură morală pentru credința și convingerile ortodoxe. Pelerinajele pot fi împărțite în pelerinaje desfășurate în ținuturi cu valoare specială pentru credincioșii ortodocși și în pelerinaje desfășurate în ținuturi care au o valoare specială pentru credincioșii dintr-o anumită zonă.

Pelerinajele sunt ceva obișnuit printre majoritatea tradițiilor religioase. Un constituent secundar al pelerinajelor este reprezentată de comerțul, bunăstarea și mijloacele tehnice de comunicare aduse de-a lungul timpului de pelerini, în special în locurile importante de pelerinaj. Încă de la începuturile lumii creștinii făceau pelerinaje la locurile care aveau legătură cu un eveniment petrecut din nașterea, viața, răstignirea și învierea Domnului Iisus Hristos. În fiecare an, un număr nedeterminat de pelerini, care fac parte din diferite religii de pe Glob, îți planifică călătorii pentru a vizita obiectivele care aparțin religiei lor.

În ultimele secole, turismul mondial și-a ramificat categoriile de acțiuni pe plan internațional, încercând să pună în voloare cele mai remarcabile obiective culturale și religioase din patrimoniul cultural-religios al unei țări. Prin urmare, au fost multiplicate formele de turism alternativ care implică familia sau grupurile restrânse de prieteni sau grupurile formate dintr-un anumit număr de persoane, care preferă să își planifice organizarea unor programe după dorința și puterea economică a fiecăruia. În afară de week-end, recreere, tratament balnear în concedii se dezvoltă forma de agroturism valorificată cu orice pelerinaj (mai ales în concedii vara și la sărbătorile de iarnă, de primăvară-Paște) apoi turismul de „pelerinaj” la mănăstiri sau biserici prilejuite de diferite sărbători (în Dobrogea de Sf. Andrei, la Patriarhie de Sfântul Dumitru, la Mitropolia din Iași de Sfânta Parascheva), excursii individuale în străinătate pentru odihnă și vizită în diverse stațiuni climaterice sau orașe etc.

Între turism cultural și între turism religios există foarte multe interacțiuni și îmbinări, pe baza relației dintre obiectivele culturale sau obiectivele sacre și motivația turistului în funcție de care pot fi analizate mai multe aspecte.

Implicând călătorii în diferite ținuturi religioase cunoscute de pe Glob pelerinajul, este considerat adesea o formă a turismului religios. Strictețea impusă de această formă de turism diferă de la caz la caz, în funcție de regulile impuse de fiecare sit în parte, precum și de caracteristicile religiei căreia îi aparține acelui sit.

Turismul de pelerinaj este o formă veche ce datează de secole, iar astăzi această formă renaște și se extinde cu ajutorul unei alte viziuni asupra turismului de pelerinaj. Aceasta reprezintă în zilele noastre o formă a turismului cultural practicat de turiști cu scopul obținerii de noi informații și cunoștințe.

În zilele noastre, pelerinajul a fost înlocuit de majoritatea oamenilor cu turismul religios care este denumit în mod obișnuit turismul credinței, în care omul numai meditează ci doar vizitează, el numai parcurge un drum interior ci doar un drum exterior, o excursie printre frumusețile exterioare. Legătura dintre turist și pelerin poate fi redată prin turistul religios care preferă să fotografieze cele Sfinte, decât să aibe o legătură puternică cu acestea. Această formă a credinței reprezintă o călătorie făcută de reprezentanți ai diferitelor religii, care călătoresc individual sau în grupuri de pelerinaje și are drept scop dorința credincioșilor de a vizita cultele religioase. Prin urmare, dacă nu acordă o atenție deosebită acestei călătorii, pelerinul are șanse mari de a deveni turist religios și se transforma prin urmare, într-o persoană care se deplasează cu scopul de a vizita edificiile religioase sau din alte diverse motive precum dorința credincioșilor de a vizita locuri și obiective culturale Sfinte, dorința de a fi vindecați de diverse boli, de a se ruga pentru familie, rude, prieteni, dorința de a mulțumi pentru binecuvântările trimise de Cel de Sus și alte motive.Cele mai importante manifestări turistice sunt desfășurate doar sub o formă pelerinajelor, deoarece milioane de pelerini trecând prin cele mai cunoscute locuri de închinare, realizează și activități turistice.

Din punct de vedere al distanței parcurse turismul de pelerinaj se poate desfășura pe o distanță mică, adică deplasări scurte ale căror durată este doar de câteva ore și pe o distanță mai mare, ce cuprinde deplasări desfășurate de pelerin în afara locului său de reședință. Poate fi turism de pelerinaj național (intern) dar și turism de pelerinaj internațional (extern).

În trecut pelerinajul reprezenta o problemă din punct de vedere al mijloaceleor de transport. Pelerinii vizitau obiectivele religioase deplasându-se pe jos mii de kilometri, dar și în locurile unde s-a arătat Maica Domnului sau la moaștele unor Sfinți, unde izvorăsc ape tămăduitore și sfințite, unde s-au întâmplat minuni. „Astăzi pelerinii dispun de mijloace și căi de transport modernizate și diversificate Principalele căi și mijloace de transport fiind cele pe cale rutieră, feroviară și pe cale aeriană.”

Capitolul 2. România țară cu potențial pentru pelerinaje

2.1. Scurtă prezentare a zonei de studiu

Tărâmul miraculos, plin de mister și fermecat, așteaptă să fie vizitat și descoperit cu drag. Aici, în maiestoasa și antica Românie, pe aceste meleaguri istorice cu case străvechi țărănești cu obiceiuri, tradiții, port popular, cu muzeele, cu manifestările culturale și tradiționale ce pun într-o lumină cuprinzătoare fațetele acestui tărâm, oaspeții se vor simții ca într-o poveste. România este un plai potrivit atât pentru cei ce îndrăgesc arta, pentru acei căutători al necunoscutului, cât și pentru pasionații de mistere sau amatorii de mâncăruri bune și gustoase. Când pronunțăm România ne gândim la România memorabilă, România sătenească România plină de viață, România îndepărtată, România verde și proaspătă, România albă pe timpul iernii.

România memorabilă și îndepărtată, veche așezare a provinciei la sud de Carpați, este cea mai vizitată țară și una dintre cele mai plăcute zone turistice. Înzestrarea țării cu numele de România, se datorează formării prin derivare din limba latină a cuvântului „romanus” care își are semnificația de la etnonimul „român” și de la numele Țării Românești. Denominația României a fost mulți ani la rând într-o continuă schimbare, acesta având multiple nume și fiind înlocuit mereu cu o altă formă a numelui. Înlocuirea acestuia din „rumân” fiind schimbat în „român”. Prin urmare, în limba engleză numele țării era cunoscut sub forma de „Rumania”, apoi a fost înlocuit cu numele de „Romania”. În limba italiană numele „Rumania” fiind schimbat tot cu numele de „Romania”, iar în limba portugheză fiind folosite numele de „Romenia” și „Romeno”.

Această țară are o existență ce dăinuie de milioane de ani, în prezent teritoriul acesteia care se extinde din punct de vedere geografic are o suprafață totală de „238.391 km2”. Se individualizează cu zonele din apropierea țărilor Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria, Serbia și Ungaria. Această țară cu o puternică amprentă istorică cuprinde zone ce înglobează regiunile Bucovina, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crișana, Maramureș, Transilvania și Basarabia.

Sălășluită în zona de sud-est a Europei (foto nr.1), România este un tărâm carpatin-dunărean-pontic, cele trei laturi ale Europei îmbinându-se pe meleagul acesteia. Prin urmare, este un meleag carpatin pentru că pe teritoriul țării regiunile sunt străjuite de jur-împrejur de munții Carpați; este un meleag dunărean deoarece țara este străbătută de o mie de kilometri din lungimea fluviului Dunării ce străbate Europa de la vest la est și care curge și pe teritoriul României; este un meleag pontic prin cei două sute de kilometri de litoral care aparțin Mării Negre.

Din punct de vedere administrativ zona turistică România este orientată pe direcția central-sud-estică a Europei. Geografic aceasta îmbrățișează cel mai prestigios cadru natural în componența însumării generale de motivații turistice. Obiectivele turistice dăruite de relief cu însușiri aparte din zona montană, de podiș, câmpie și dealuri sunt bogate.

Spunând România „albă” pe timpul iernii te duce cu gândul la munți și România plină de viață „cu cheile, defileele și cascadele” din sezonul cald. Un punct de începere pentru adevăratele călătorii poate fi reprezentat de faimoasele vârfuri principale din masivele montane sau deluroase care constituie o atracție prin fizionomie: Detunatele, Creasta Cocoșului, Istrița, Pietrele Doamnei, prin înălțime și prin vederea panoramică: Vârful Omu din munții Bucegi sau Vârful Moldoveanu din Masivul Făgăraș, etc. Cheile, defileele și cascadele cu însemnătate neasemuită în întreaga lume pun în valoare originalitatea turistică a meleagurilor României prin configurația și expresivitatea neobișnuită al acestora, care sunt căutate pentru drumeție, alpinism, de exemplu Defileele Jiului, Oltului sau Dunării; Cheile Bicazului, Ialomiței; cascadele Iadolina, Putna, Urlătoarea.

Din punct de vedere atmosferic, România dispune de o climă temperat-continentală de tranziție, cu influențe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene și pontice, care conduc la temperaturi atmosferice foarte reduce în sezonul rece, prielnice desigur în dezvoltarea activităților turistice pe meleagul românesc. Pe timpul verii temperaturile fiind calde. Datorită climei avantajoase este posibilă practicarea turismului pe toată perioada anului. Iernile lungi îmbelșugate cu zăpadă influențează direct desfășurarea sportulurilor de iarnă.

România verde și proaspătă se bucură de prezența frumuseții unei naturi unice asemenea unui „mic Paradis”, prin vegetația și fauna alcătuită din stepa, silvostepa, pădurea toată și diversificată. O parte turistică esențială i se cuvine și rezervației Biosferei Deltei Dunării, unitate naturală neegalabilă în Europa. Vegetația și fauna României au un rol de impulsionare pentru turismul de recreere, odihnă și agrement. Vegetația este realizată din priveliștea existenței unor plante conservative care s-au menținut într-o formă identică din timpuri îndepărtate precum: nufărul din lacul Pețea caracteristic Deltei Nilului, strugurii ursului (din munții Gilău), etc.; plante specifice teritoriului românesc precum: garofița Pietrei Craiului, floarea de colț (din masivul Făgăraș, Piatra Craiului, Retezat, Bucegi, etc.), precum și vegetația din Banat prin pădurile de liliac se bucură de un interes turistic deosebit. Fauna ținutului este deosebit de variată și bogată. Se remarcă prin existența unui număr impresionant de specii precum ursul brun, cerbul, râsul, căpriorul, mistrețul, cocoșul de munte, rața sălbatică, fazanul, cele mai multe specii fiind localizate în zona montană și în deltă. Ariile protejate prezintă o mare valoare pentru turism și sunt existente în spațiul montan și cel colinar. Cele mai cunoscute parcuri naturale și naționale intrate în circuitul turistic sunt Retezat,Bucegi, Rodna, Ceahlău, etc. Rezervația Biosferei Delta Dunării prezintă o valoare deosebită, prin existența păsărilor care sunt și ele într-un mare, principalele fiind păsările de baltă, precum pelicanul comun, călifarul alb, stârcul, lopătarul, găinușa, țigănușul, vulturul pescar, etc. În Marea Neagră fauna este precum unui cufăr reprezentată de pești precum hamsii, heringi, scrumbii, câini de mare, sturioni, pălămide și mamifere precum delfinul ș.a.

Țara Românească este deținătoarea și unui cadru antropic înstărit și atrăgător aparținând istoriei poporului român în acest plai geografic. În cadrul acestuia pot fi menționate următoarele componente: edificii istorice, religioase, culturale și de artă, economice, folclor, tradiții și obiceiuri ce aparțin poporului român.

Edificiile istorice înglobează felurite fortărețe: cetăți grecești: Tomis, Histria, Calatis, Enisala; cetăți dacice din Munții Orăștiei: Grădiștea de Munte, Bănița, Costești, Căpâlna, Luncani; tabere romane: Castrul roman Drobeta, Castrul roman de la Buciumi, Cetatea Bologa, Castrul roman Potaissa etc.; România se bucură de o colecție de cetăți și castele: este cea mai înstărită moștenire a Evului mediu ce aparține țării, formată din castele întemeiate din secolul patrusprezece și până în secolul optsprezece. Cele mai populare includ castele din secolul al patrusprezecelea precum Castelul Corvineștilor din Hunedoara, Castelul Bran, Cetatea Neamțului, Cetatea de scaun Suceava, Castelul Peleș din Sinaia, etc.

Edificiile religioase sunt diverse, există din vremuri istorice, reflectă dezvoltarea culturii românești și influențele diferitelor culturi religioase ale lumii. Cele renumite sunt bisericile din piatră (din depresiunea Hațegului), cele cu zid fortificate, în stil gotic, din sudul și estul Transilvaniei; biserici din lemn, mărturii ale arhitecturii populare și ale artei de prelucrare a lemnului, capodopere ale arhitecturii europene, sunt specifice, zonei Maramureșului (Botiza). Construcțiile religioase care au un succes mare în rândul turiștilor sunt mănătririle, care atrag atât prin valoarea cultural-artistică, dar și prin frumusețea peisajului în care au fost construite. Cele mai prestigioase sunt mănăstirile cu pictură exterioară din Bucovina: Voroneț, Gura Humorului, Sucevița, Moldovița intrate în patrimoniul UNESCO, Putna, etc.

Edificiile culturale stârnesc curiozitate și atenție în rândul muzeelor numeroase (în România funcționează peste 450 de muzee cu profiluri diverse), acestea pot fi grupate în funcție de tematica lor în: istorice (Muzeul Național de Istorie a României din București, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie și arheologie din Constanța etc.); de artă (Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul de artă din Cluj-Napoca etc.); etnografice (Muzeul Satului și Muzeul Țăranului Român din București, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca etc.); de științe ale naturii (Muzeul Mării din Constanța, Muzeul „Grigore Antipa” din București etc.); de configurație (Muzeul Ceasului și Muzeul Petrolului din Ploiești, Muzeul Tiparului din Târgoviște, Muzeul Aurului din Brad etc.); acestora li se adaugă și case memoriale de interes local, național și internațional (ale lui Constantin Brâncuși, Mihai Eminescu, Ion Creangă, etc.).

România sătenească (foto nr.4) se distinge prin satele turistice cu elemente etnoculturale și etnografice, prin case bătrânești și bogăția resurselor proprii, formează destinații turistice memorabile pentru turismul de sejur, de cunoaștere, recreere, balneoturism, religios, iar multe dintre ele dăruiesc condiții și amenajări pentru practicarea unor sporturi specifice zonelor fiecăruia, etc. Acestea sunt împărțite în următoarele tipuri de sate turistice: peisagistice și climaterice, balneare, sate turistice pentru practicarea sporturilor specifice zonelor montane, pescărești și de interes vânătoresc, pastorale, sate cu obiective de interes științific, sate cu monumente istorice, de artă și arhitectură (de exemplu Sucevița, Putna, Dragomirna, Văratic, Agapia, Cozia, Tismana etc.), turistice etno-folclorice, sate de creație artistică și artizanală.

2.2. Locuri de pelerinaj din România

Poporul român este un neam creștin ortodox încă din vremurile îndepărtate ale erei istorice. Conform unei vechi tradiții păstrate până în zilele noastre, Sfântul Apostol Andrei „Cel întâi chemat la apostolat”, a vestit Cuvântul Evangheliei în părțile sud-estice ale României, mai ales în zona Mării Negre, unde a luat ființă în secolul al IV-lea prin biserică locală și primul centru episcopal, cu sediul la Tomis. Mărturia unei vechi credințe creștine o oferă mulțimea edificiilor religioase precum mănăstirile, bisericile și schiturile construite în țara noastră.

Pentru un credincios, biserica reprezintă un cult al divinității. România, are o faimă turistică care a fost creată în primul rând de numeroasele monumente, aproximativ „3000 de monumente istorice religioase, din care 300” ctitorite cu mulți ani în urmă, în epoca lui Ștefan Voievod (căruia contemporanii i-au spus „Cel Mare”) și a urmașilor săi care s-au străduit să-i continue opera. Originalitatea României o formează locașurile sfinte, alese drept refugii ale credinței, reprezentând în același timp opere de artă autentice. Edificiile religioase pot fi socotite ca deținătoare a multor vestigii de artă (manuscrise cu miniaturi strălucite, giuvaieruri, piese de îmbrăcăminte brodate, obiecte religioase de mare preț aduse de la Muntele Athos). În medie, anual în România sunt întemeiate aproximativ „90 de biserici noi și acestea fiind exclusiv ale credincioșilor. După anii 1989 și până în prezent, în cadrul bisericilor ortodoxe s-a produs o multiplicare ale acestora cu aproximativ 2000 de lăcașuri de cult în toată țara.” Acest patrimoniu turistic religios crează oportunități de dezvoltare a turismului religios. O premisă elementară în practica turismului religios o reprezintă educația și necesitatea de cunoaștere în principiu în rândul tinerilor.

„Privind libertatea religoasă în România este menționat că atât Constituția, cât și legile garantează libertatea religiei și includ prevederi privind protecția minorităților religioase.” „La recensământul din 2011 au fost înregistrate 18 religii și culte religioase. Potrivit acestui recensământ din 2011, o parte importantă a României este constituită din cei mai mulți cetățeni ortodocși, aceștia reprezentând 86,45% din populație, iar 13,55% din populație declarându-se romano-catolici, reformați, penticostali, greco-catolici, baptiști, ș.a.m.d.” Conform unui studiu la nivelul mondial din anul 2012 „Religiosity and Atheism” realizat de către institutul Gallup Internațional, printr-un interviu asupra auto-percepțiilor referitoare la credința a 50.000 de bărbați și femei, selectați din 57 de țări din întreaga lume de pe 5 continente. În topul celor 10 cele mai religioase țări se regăsește România, aceasta ocupând locul 6 cu 89% persoane religioase (tabel 2.1.).

Analizând numărul persoanelor credincioase în anul 2012, poate fi observat conform datelor disponibile, că la nivelul României numărul persoanelor credincioase a crescut după anul 2011 cu 2,55%.

Tabel 2.1.

Top 10 populații religioase din lume în anul 2012

(Sursa:Win-Gallup, „Global Index of religiosity and atheism-2012”, pag. 25, http://www.wingia.com/web/files/news/14/file/14.pdf, accesat la data 09.04.2017)

Conform aceluiași raport, este demonstrat că grupurile de persoane cu venituri inferioare sunt cu 17% mai religioase (credincioase) spre deosebire de grupurile cu venituri mari.

Activitățile care favorizează turismul religios și de pelerinaje sunt reunite cu turismul, cu obiectivele turistice concretizate a unui domeniu de activitate diversificând oferta unui teritoriu. Practicarea acestor activități depind de prezența edificiilor turistice religioase și a evenimentelor religioase. Farmecul turistic al obiectivelor de natură religioasă de datorează componentelor sale care aparțin timpurilor istorice, materialului de construcție folosit, stilului, formei, culorii, aceste „elemente decorative” le atribuie însușiri cum ar fi unicitatea și originalitatea, ineditul.

Fiecare colț al României se bucură de un număr extrem de mare al edificiilor religioase, căci toate au fost întemeiate de voievozi, preoți, negustori sau răzeși români. Locurile de odihnă al Sfinților formează personalitatea României, reprezentând astfel unul dintre cel mai importante teritorii de pelerinaj.

În fiecare an, fie sărbătoare, fie prăznuirea unui hram bisericesc, pelerinii ortodocși merg în pelerinaj la biserici sau la mănăstiri fie în județul de care aparține aceasta, fie în alt județ al țării pentru a lua parte la slujbele religioase oraganizate de preoții fiecărui lăcaș de cult. „Sărbătorile religioase sunt anumite zile din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfânta, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unor dintre Sfinți.” Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea că creștinii întrerup orice activitate obișnuită și merg la biserică pentru a lua parte la slujbele prin care sunt prăznuite sărbătorile. Sărbătorile din calendarul bisericesc sunt împărțite în două categorii: sărbători domnești închinate lui Dumnezeu sau unei din Persoanele Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) și sărbători ale Sfinților mai aleși (cea dintâi este închinată Maicii Domnului). Printre sărbătorile domnești din cursul anului se numără: Floriile, Paștele, Înălțarea la cer a Domnului, Rusaliile, Crăciunul, Boboteaza, Adormirea Maicii Domnului etc. Iar „hramul bisericesc reprezentând sărbătoarea religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici”.

Parcurcând cronologic calendarul bisericesc, în fiecare an sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este un moment important pentru Transilvania, Nicula (foto nr.5) fiind mănăstirea care deține Icoana făcătoare de mununi a Maicii Domnului (foto nr.6), mănăstirea din satul Nicula fiind astfel un loc important de pelerinaj pentru credincioșii din România, dar și pentru întreaga ortodoxie. Mulți români se întrunesc pe 15 august în Nicula pentru a se ruga la Icoana Maicii Domnului. Transilvania arătându-se astfel a fi unul din cele mai important locuri de pelerinaj din România.

Sărbătorirea Adormirea Maicii Domnului este un moment important anual și pentru Bucovina, mănăstirea Putna (foto nr.7) fiind locul care deține mormâtul lui Ștefan cel mare și al Mariei Voichița (a treia soție a lui Ștefan cel Mare). Mulți oameni vin pe 15 august la Suceava pentru a sărbătorii hramul mănăstirii Putna dar și pe ctitorul acesteia Ștefan cel Mare. Suceava fiind astfel altul din locurile importante de pelerinaj pentru credincioși.

Prăznuirea Cuvioasei Maici Parascheva (foto nr.10) este un alt moment important din decursul anului, pentru Moldova, Catedrala Mitropolitană din Iași fiind cea care deține moaștele Cuvioasei. Sute de mii de oameni vin la Iași pe 14 octombrie pentru a se ruga la moaștele Cuvioasei Parascheva. Catedrala devenind astfel un lăcaș de cult important pentru pelerinaj în România.

Sărbătorirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou(foto nr.11) reprezintă de asemenea un eveniment religios important în fiecare an pentru capitala României, Bucureștiul fiind orașul care deține moaștele Cuviosului Dimitrie, Catedrala patriarhală a Bucureștiului fiind un loc importat de pelerinaj pentru ortodocși. Sute de mii de oameni se adună pe data de 27 octombrie la București pentru a participa la organizarea manifestărilor din perioada respectivă și pentru a se închina la moaștele Sfântului.

Renumit pentru minunile pe care le făcea încă din timpul vieții, cinstirea Sfântului Ierarh Nectarie este o sărbătoare importantă, capitala României, București fiind orașul care găzduiește printre altele și moaștele Sfântului Ierarh Nectarie, mănăstirea Radu Vodă (foto nr.12) fiind lăcaș de cult pentru organizarea pelerinajelor. Având ca ocrotitor pe Sfântul Nectarie, pe data de 9 noiembrie în fiecare an, pelerinii se adună aici pentru a sărbătorii hramul mănăstirii.

Un alt loc considerat lăcaș pentru pelerinaj este Biserica Sfântul Mina-Vergu (foto nr.14). Pelerinaj la moaștele și icoana făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Mina este o sărbătoare renumită pentru credincioși conform calendarului bisericesc. Pe data de 11 noiembrie a fiecărui an pelerini din toate colțurile țăriii vin în București, căci aici este ridicată locul de cinste al Sfântului, pentru a-l sărbători pe Sfântul Mare Mucenic Mina. Astfel, poate fi observat că Bucureștiul ocupă și acesta un loc important pe harta pelerinajelor din România.

Preamărirea Părintelui Arsenie Boca reprezintă de asemenea un eveniment de mare anvergură, în fiecare an pentru județul Hunedoara, acesta fiind locul care deține mormântul lui Arsenie Boca, mănăstirea Prislop (foto nr.16) reprezentând locul vedetă de pe lista pelerinajelor. Miile de oameni se strâng aici de fiecare dată pe data de 28 noiembrie pentru a participa la slujba de pomenire închinată acestuia oficiată de către reprezentanții Episcopiei Devei și Hunedoarei.

Sărbătorirea Sfântului Apostol Andrei este de asemenea unul dintre cele mai semnificative evenimente din fiecare an pentru Dobrogea, localitatea Ion Corvin fiind deținătoare a peșterii în care a conviețuit Sfântul Andrei, dar și a moaștelor acestuia, mănăstirea a cărui hram îi poartă numele fiind loc de pelerinaj în fiecare an pentru mii de oameni. Mii de pelerini străbat drumul pentru a ajunge la Mănăstirea Sfântului Andrei (foto nr.17), în fiecare an pe data de 30 noiembrie, pentru a-l sărbătorii pe ocrotitorul țării.

În fiecare an, sărbătorirea Sfintei Mucenițe Filofteia reprezintă un eveniment religios important pentru Muntenia, județul Argeș fiind deținătorul moaștelor Muceniței „aducătoare de ploaie”, mănăstirea Curtea de Argeș (foto nr.18) fiind loc de pelerinaj pentru milioane de oameni. Credincioși din toată țara parcurg kilometrii de fiecare dată pe data de 7 decembrie pentru a se închina la moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia (foto nr.19) și a o prăznui cum se cuvine.

Spre deosebire de potențialul acesta al marilor pelerinajele cunoscute ale țării, format din locuri cu obiective Sfinte prezentate mai sus, există și un potențial latent al țării format din mănăstiri, biserici și lăcașuri vechi, deosebite din punct de vedere al minunilor, deținătoare de moaște ale Sfinților și icoane făcătoare de minuni, care merită vizitate. Printre aceste se numără mănăstirile și bisericile din zona Moldova-Bucovina precum Chilia lui Daniil Sihastrul, mănăstirea Sucevița etc., din zona Dobrogei precum Mănăstirea Dervent (Sfânta Cruce din piatră, Icoana Maicii Domnului-izvorâtoare de minuni, Izvorul Tămăduirii), Mănăstirea Sfântul Casian (Peștera Sf. Ioan Casian, Crucea Sf. Ioan Casian), Mănăstirea Sf. Maria din Techirghiol (biserica mică-veche, chilia Părintelui Arsenie Papacioc), din zona Curtea de Argeș Biserica San Nicoară, Biserica Sf. Nicolae, din zona Târgu Jiu-Mănăstirea Tismana, Schitul Cioclovina de Jos și de Sus, ș.a.

Capitolul 3. Analiza pelerinajelor și implicațiile turistice în România

3.1. Infrastructura turistică în pelerinaje

Valorificarea superioară a potențialului turistic și stimularea activității turistice sunt condiționate de dezvoltarea, perfecționarea și diversificarea infrastructurii turistice, care are rolul de a satisface cererea turistică prin dotări și servicii specifice. De asemenea, se remarcă relații de strânsă dependență între mărimea cererii turistice și gradul de dezvoltare al infrastructurii fiecare dintre cei doi parametri stimulându-se reciproc.

Infrastructura turistică a României se datorează serviciilor acesteia care sunt alcătuite din structurile de primire turistică cu funcțiune de cazare, urmate de infrastructura de alimentație și nu în ultimul rând infrastructura de transport, foarte importante pentru desfășurarea pelerinajelor sau activităților turistice.

3.1.1. Baza de cazare specifică locului de pelerinaj

Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale este reprezentată de rețeaua unităților de cazare, deoarece aceasta răspunde unei necesități fundamentale a pelerinului (odihna, înnoptarea).

În cazul pelerinajelor baza de cazare existentă este în continuă dezvoltare și modernizare, dar încă într-un ritm și un volum nesatisfăcător.

Între introducerea în circuitul turistic a unor obiective (în cazul de față mănăstiri) și construirea bazelor de cazare există un paralelism evident. Aceste baze apar ca o rezultantă strictă a cererii turistice.

În urma promovării tot mai mult a mănăstirilor din România și datorită numărului cât mai mare de pelerini și vizitatori, au apărut fie în curțile mănăstirilor, fie în satele din jurul acestora construcții destinate cazării oaspeților care trec pragul mănăstirilor. Aceste baze de cazare au la origine criterii diverse, în definirea tipurilor ținându-se seama de mărime, confort, funcționalitate, perioadă de utilizare. În cazul pelerinajelor se detașează casele de oaspeți din incinta mănăstirilor.

În ceea ce privește baza de cazare turistică a mănăstirilor, aceasta există într-un număr redus, deoarece există mănăstiri care nu dețin spații de cazare. Astfel, pelerinii sau turiștii care nu pot fi cazați la mănăstirile care nu dețin bază de cazare proprie, fie aleg să fie cazați la structuri de primire turistică din oraș precum hoteluri, fie pot fi cazați la unitățile de cazare ale altor mănăstiri din apropierea mănăstirii alese care dețin bază de cazare, fie aleg să își petreacă noaptea sub cerul liber în curtea mănăstirilor.

De asemenea, oaspeții care aleg să înnopteze într-o bază de cazare din incinta mănăstirii trebuie să ia la cunoștință faptul că se află într-un lăcăș sfânt și sunt obligați să respecte regulile mediului monahal.

În urma cercetărilor de teren dețin bază de cazare propie în special mănăstirile din zona Moldovei precum Dragomirna, Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Râșca, Probota, Humor, dar și din alte zone ale țării precum Sâmbata de Sus, Bistrița, Arnota, Cozia, Mănăstirea dintr-un lemn din Jud.Vâlcea, Govora, Horezu, Nechit, Techirghiol ș.a, de asemenea dețin bază de cazare în împrejurimi Curtea de Argeș cu Pensiunea „Casa Pelerinul”, cu 24 de camere disponibile și Mănăstirea Tismana cu Holul Tismana care deține 60 de camere disponibile, ș.a.

Tabel 3.1.

Numărul de unități și locuri de cazare al mănăstirilor din România

în perioada 1995-2016

(Sursa: prelucrare proprie după Creștin Ortodox, 2017, http://www.crestinortodox.ro,

accesat la data, 31.05.2017)

Realizând un studiu asupra perioadei anterioare al anilor 1995, pot fi evidențiate câteva trăsături cu privire la acest tip de unitate de cazare care aparține mănăstirilor și schiturilor creștin-ortodoxe ale României (tabel 3.1.).:

se constată că în anul 1995 numărul total de unități de cazare deținute de către mănăstiri erau de 58, numărul acestora crescând după anul 1999 totalizând un număr de 70 de unități de cazare;

poate fi remarcat faptul că în anul 1995 erau disponibile 1771 de locuri, numărul lor fiind într-o evoluție continuă, astfel că în anul 1999 au fost înregistrate 2087 locuri de cazare disponibile. Acest lucru s-a datorat în special mănăstirilor care sunt implicate în oferta turistică realizată de agențiile de turism, în programul vizitelor și excursiilor la mănăstiri;

după anul de referință menționat, numărul locurilor de cazare a cunoscut o evoluție ascendentă, situația schimbându-se începând cu anii 2012, numărul locurilor de cazare depășind valoarea de 3032 locuri de cazare, urmând ca în anul 2016 numărul acestora să crească și mai mult înregistrând o valoare totală de 3661 locuri de cazare, acest fapt ducând la transformarea turismului într-un turism de masă, care este la îndemâna tuturor categoriilor de turiști.

Fig. 3.1.

Evoluția numărului locurilor de cazare al mănăstirilor din România-2016 (mii)

(Sursa:prelucrare proprie după Creștin Ortodox, 2017, http://www.crestinortodox.ro, accesat la data 31.05.2017)

Din analiza tabelului (tabel 3.1.) și graficului (fig.3.1.) prezentate mai sus, poate fi observat că la nivelul anilor 2014-2016 a fost înregistrată cea mai ridicată evoluție a numărului locurilor în unitățile de cazare ale mănăstirilor.

În ceea ce privește numărul unităților de cazare al mănăstirilor existente la nivel de județe, județul Neamț deține supremația, cu un număr total de 13 unități de cazare al mănăstirilor existente; pe locurile următoare situându-se Alba Iulia, Caraș-Severin,Vâlcea cele trei județe având câte 6 unități de cazare existente fiecare; pe ultimul loc situându-se județele cu cele mai puține unități de cazare precum Arad, Argeș, Bistrița, Botoșani, Brașov, Cluj, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomița, Iași, Ilfov, Maramureș, Mureș, Prahova, Sibiu, Suceava, Tulcea și Vâlcea, acestea înregistrând între 1 și 5 unități de cazare al mănăstirilor pe județ (tabel 3.2.).

Tabel 3.2.

Numărul unităților de cazare al mănăstirilor existente la nivel de județe (anul 2016)

(Sursa:prelucrare proprie după Creștin Ortodox, 2017, http://www.crestinortodox.ro, accesat la data, 31.05.2017)

La nivelul celor 27 de județe turistice existente în zona studiată, se înregistrează diferențieri în ceea ce privește numărul locurilor de cazare al mănăstirilor existente la nivel de județe. Cel mai mare număr total de locuri de cazare îl prezintă județul Neamț cu 404 locuri de cazare disponibile, urmat de Brașov cu 331 locuri de cazare și Iași cu 20 de locuri de cazare disponibile (tabel 3.3.).

Tabel 3.3.

Numărul locurilor de cazare al mănăstirilor existente la nivel de județe (anul 2016)

(Sursa:prelucrare proprie după Creștin Ortodox, 2017, http://www.crestinortodox.ro, accesat la data, 31.05.2017)

În ceea ce privește topul celor mai mari 10 mănăstiri din România după capacitatea de cazare turistică existentă a mănăstirilor, poate fi observat faptul că pe primul loc cu cele mai multe locuri de cazare se situează Mănăstirea Hadambu care deține un număr total de 300 de locuri de cazare, pe al doilea loc situându-se mănăstirea Brâncoveanu cu 250 de locuri de cazare, al treilea loc mănăstirile Neamț și Sf. Ilie din Toplița cu 150 de locuri de cazare, pe următoarele locuri mănăstirile Sf. Maria din Techirghiol cu 135 locuri de cazare, Sâmbăta de Sus-130 de locuri de cazare, Peștera Sfântului Apostol Andrei-125 de locuri de cazare, pe ultimile locuri numărându-se mănăstirile Putna, Nicula și Dumbrava deținând fiecare 100 de locuri de cazare (Fig. 3.2.).

Fig. 3.2

Cele mai mari 10 mănăstiri din România, după numărul de locuri de cazare (anul 2016)

(Sursa: prelucrare proprie după Creștin Ortodox, 2017, http://www.crestinortodox.ro, accesat la data, 31.05.2017)

3.1.2. Baza de alimentație specifică locului de pelerinaj

A doua componentă importantă a bazei tehnico-materiale este reprezentată de rețeaua unităților de alimentație, deoarece aceasta răspunde unei necesități fundamentale a pelerinului (satisfacerea nevoii de hrană).

În cazul pelerinajelor baza de alimentație existentă este reprezentată unitățile de alimentație din incinta structurilor de primire cu funcțiune de cazare, în cazul de față mănăstirea.

Fiecare mănăstire deține o bucătărie sau/și o cantină proprie. De asemenea fiecare bucătărie sau cantină a mănăstirii deține un număr redus de locuri, pelerinii cazați fiind organizați pe câte două „serii” alcătuite dintr-un anumit număr de persoane pentru a servi masa. De asemenea, oaspeții care aleg să înnopteze într-o bază de cazare din incinta mănăstirii trebuie să ia la cunoștință faptul că se află într-un lăcăș sfânt și sunt obligați să respecte regulile mediului monahal. Fiind cazați într-un mediu monahal, trebuie precizat și faptul că alimentația acestor structuri de alimentație este specific vieții monahale. Astfel spus, trebuie să se țină cont că aceste unități oferă pelerinilor „mâncare mănăstirească”, deoarece preparatele culinare și rețetele acestor unități sunt doar măncăruri de post, acestea neconținând carne, fiind preparate doar pe bază de legume, pe bază de pește și pe bază de lactate. De asemenea, remarcabil este și faptul că aceste mâncăruri mănăstirești sunt preparate cu ingrediente proaspete din propria grădină a mănăstirii.

De altfel, această mâncare, este preparată în funcție de perioada (de post sau de dezlegare) sau de ziua săptămânii în care se află monahii, deoarece când este perioadă de post (precum Postul Crăciunuilui: lunile noiembrie-decembrie, Postul Paștelui: lunile martie-aprilie, etc. sau zi de miercuri și vineri) aceștia prepară mâncare doar pe bază de legume, dacă este „dezlegare” aceștia pregătesc preparate pe bază de pește, iar în restul zilelor în care nu este post aceștia pregătesc și preparate pe bază de lactate.

3.1.3. Căi și mijloace de transport utilizate în organizarea pelerinajelor

Structurile de transport, alături de celelalte două componente ale infrastructurii întregesc gama de servicii de bază care sunt puse la dispoziția pelerinilor. Acestea au rolul de a asigura accesul tuturor pelerinilor în zona de destinație a pelerinajului. Mobilitatea oamenilor dintr-un loc în altul este dată de transport. Fără transport și celelalte componente ale sale nu ar putea exista oraganizarea unui pelerinaj. De asemenea principalele trăsături ale mijloacelor de transport pe lângă mutarea fizică sunt: viteza, frecvența, confortul și siguranța, disponibilitatea, informațiile și facilitățile de cumpărare, de asemenea și prețul.

În alegerea modului de călătorie și a mijlocului de transport pentru a ajunge la destinația propusă oriunde în colțurile României, viteza este importantă atât pentru timpul economisit, cât și pentru durata călătoriei.

Fig. 3.3.

Numărul pasagerilor transportați în transport interurban de pasageri, pe moduri de transport (anul 1995-2016) (Sursa: Institutul Național de Statistică, www.insse.ro, 2017, accesat la data 03.05.2017)

Urmărind evoluția numărului de pasageri transportați în transport interurban de pasageri, pe moduri de transport, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, indiferent de anul studiat cele mai multe persoane au preferat călătoria cu transportul rutier. Astfel spus, pelerinii preferă să utilizeze mai mult transportul rutier

(fig. 3.3.).

De asemenea, conform datelor furnizate de către agenția de turism Basilica Travel, poate fi observat că în proporție de 48%, pelerinii preferă să călătorească mai mult în grup și să folosească mai mult autocarul sau microbuzul. Celelalte mijloace de transport fiind utilizate într-o proporție mai redusă, precum autoturismul propriu este preferat de pelerini în proporție de 28%, cu trenul în proporție de 24% (fig.3.4.).

Fig. 3.4.

Mijloace de transport utilizate de pelerini

(Sursa: Basilica Travel, http://basilica.ro, 2016, accesat la data 06.04.2017)

3.2. Locul ocupat de pelerinaje în preferințele turiștilor

Conform statisticilor cele mai vizitate locuri de pelerinaj sunt cele aflate în afara țării românești, în fruntea listei fiind Israel. De asemenea mai sunt organizate pelerinaje la locurile sacre din Siria, Liban, Iordania și Grecia.

Potrivit datelor prelucrate de pe site-ul http://www.adevarul.ro/ cele mai mari pelerinaje organizate în România sunt pelerinajul de la Iași la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, organizat în fiecare an pe data de 14 octombrie, un al doilea pelerinaj este organizat în Maramureș, pe data de 15 august când este sărbătorită Adormirea Maicii Domnului,un alt pelerinaj de mare importanță este cel de la Mănăstirea Prislop, din județul Hunedoara, la mormântul Părintelui Arsenie Boca.

Topul mănăstirilor și bisericilor din România care se află pe primele poziții are la bază numărul mediu anual de vizitatori, printre cele 10 premiante fiind: 1. Mănăstirea Putna, 2. Catedrala Mitropolitană Iași, 3. Mănăstirea Nicula, 4. Catedrala Patriarhală București, 5. Mănăstirea Radu Vodă, 6. Biserica Sfântul Mina-vergu, 7. Mănăstirea Prislop, 8. Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei, 9. Mănăstirea Curtea de Argeș, 10. Mănăstirea Cernica (fig. 3.5.).

Fig. 3.5.

Clasamentul mănăstirilor din România privind numărul de pelerini (milioane)

(Sursa: prelucrare proprie după ziarul Adevărul, http://www.adevarul.ro/, 2016, accesat la data, 17.04.2017)

Studiind clasamentul mănăstirilor din România privind numărul de pelerini se observă, că Mănăstirea Putna deține supremația situându-se pe primul loc în topul celor mai vizitate mănăstiri, urmată de asemenea de Mănăstirea Prislop care ocupă locul doi în preferințele pelerinilor. Următoarele mănăstiri care se află pe lista pelerinilor sunt Mănăstirea Peșterea Sfântului Apostol Andrei, Catedrala Mitropolitană Iași, Mănăstirea Nicula, Mănăstirea Curtea de Argeș, Mănăstirea Cernica, Mănăstirea Radu Vodă, Catedrala Patriarhală București, Biserica Sfântul Mina-Vergu (fig. 3.5.).

Putem realiza de asemenea o comparație privind fluxul de pelerini care frecventează mănăstirile din România.

Conform unui sondaj realizat de IRES (Institutul Român pentru Evaluare și Strategie) se poate observa după evoluția pelerinilor care au mers în pelerinaj în perioada curentă (anul 2015) că doar în proporție de 21% din persoanele chestionate au mers de mai multe ori în pelerinaj, restul procentajului reprezentând cea mai mare parte dintre aceștia 74% care nu au mers deloc în pelerinaj, iar 5% dintre aceștia fiind cei care au mers doar odată în pelerinaj (fig. 3.6.).

Fig. 3.6.

Evoluția pelerinilor care au mers în pelerinaj (anul 2015)

(Sursa: Ziarul Gândul, 2015, http://www.gandul.info–studiu realizat de IRES, accesat la data 22.04.2017)

Conform aceluiași sondaj realizat de IRES (Institutul Român pentru Evaluare și Strategie) poate fi observat după evoluția numărului de persoane care intenționează să mai meargă în pelerinaj în viitor (chestionați în anul 2015) că în cea mai mare proporție de 83% din persoanele chestionate intenționează să mai meargă și în viitor în pelerinaj, restul procentajului reprezentând cea o parte mai mică dintre aceștia 13% care nu vor merge în pelerinaj, iar 4% dintre aceștia fiind cei care nu știu dacă vor merge în pelerinaj (fig. 3.7.).

Fig. 3.7.

Numărul persoanelor care intenționează să mai mergă în pelerinaj în viitor (anul 2015)

(Sursa: Ziarul Gândul, http://www.gandul.info–studiu realizat de IRES, 2015, accesat la data 14.06.2017)

În ceea ce privește evoluția numărului de pelerini români la locurile de pelerinaj, observăm că la nivelul mănăstirilor studiate, în anul 2015 cele mai favorite mănăstiri sunt mănăstirile din Moldova (cu un procentaj total de 18% de pelerini), acestea aflându-se pe primul loc în preferințele pelerinilor români, pe următorul loc aflându-se mănăstirea Prislop (cu un procentaj total de 13%) și urmate de alte mănăstiri și locuri de pelerinaj preferate (fig. 3.8.).

Fig. 3.8.

Evoluția numărului de pelerini români la locurile de pelerinaj (anul 2015)

(Sursa: Ziarul Gândul, http://www.gandul.info–studiu realizat de IRES, 2015, accesat la data, 24.04.2017)

Urmărind procentajele se observă ușor că în anul 2015 numărul pelerinilor care au participat la evenimentele religioase este într-un procentaj foarte mare, 43% dintre aceștia mergând la biserică sau la mănăstire în zile de sărbătoare (fig. 3.9.).

Fig. 3.9.

Evoluția numărului de participări al pelerinilor la evenimentele religioase (anul 2015)

(Sursa: Ziarul Gândul, http://www.gandul.info–studiu realizat de IRES, 2015, accesat la data, 24.04.2017)

În ceea ce privește situația numărului de credincioși care obișnuiesc să meargă în pelerinaj la biserici sau la mănăstiri cu ocazia unei sărbători religioase în anul 2015, observăm că la nivelul zonei studiate, un procentaj total de 32% dintre credincioși merg uneori, alte persoane într-un procentaj de 12% merg frecvent la fiecare sărbătoare religioasă în pelerinaj, iar în cea mai mare proporție de 56% nu merg niciodată de sărbători în pelerinaj (fig. 3.10.).

Fig. 3.10.

Numărului de credincioși care obișnuiesc să meargă în plerinaj la biserici sau la mănăstiri cu ocazia unei sărbători religioase în anul 2015

(Sursa: Ziarul Gândul, http://www.gandul.info–studiu realizat de IRES, 2015, accesat la data, 24.04.2017)

Comparând numărul persoanelor credincioase care obișnuiesc să meargă în pelerinaj cu ocazia sărbătorilor religioase rezultă din totalul numărului de pelerini chestionați faptul că 39% dintre pelerini obișnuiesc să meargă în pelerinaj cu ocazia sărbătoririi Sfintei Fericioare Maria, iar 13% dintre pelerini merg în pelerinaj cu ocazia sărbătorilor Pascale (fig. 3.11.).

Fig. 3.11.

Cu ocazia căror sărbători religioase obișnuiți să mergeți în pelerinaj?

(Sursa: Ziarul Gândul, http://www.gandul.info–studiu realizat de IRES, 2015, accesat la data, 24.04.2017)

Studiind călătoriile interne ale rezidenților pentru vacanțe pe zone turistice și organizatorul călătoriei se observă că în perioada anului 2015, călătorii care au plecat în vacanță, care au ales să apeleze la asociații religioase pentru organizarea unei călătorii au mers într-un număr mare de 128.337 în zona turistică urbană (tabel 3.4.).

Tabel 3.4.

Călătorii interne ale rezidenților pentru vacanțe pe zone turistice și organizatorul călătoriei (anul2015)

(Sursa: Anuar statistic al României, 2016, pag. 664, http://www.insse.ro, accesat la data 20.05.2017)

În ceea ce privește evoluția călătoriilor interne ale rezidenților pentru vacanțe după tipul organizatorului de călătorie poate fi observat că persoanele călătoare care au plecat în vacanță au ales să apeleze la asociații religioase, aceștia înregistrând un număr de 290.512 de călători, considerați pelerini (fig. 3.12.).

Fig. 3.12.

Evoluția călătoriilor interne ale rezidenților pentru vacanțe după organizatorul călătoriei (anul 2015) (Sursa: Anuar statistic al României, 2016, pag. 664, http://www.insse.ro,accesat la data 20.05.2017)

Din tabelul 3.5. se observă că numărul total al turiștilor participanți la acțiunile turistice interne precum pelerinaj religios, pe zone turistice în anul 2015 aceștia au ales să apeleze pentru organizarea acțiunilor turistice la agenții tour operatoare.

Tabel 3.5.

Numărul turiștilor participanți la acțiunile turistice interne, pe zone turistice

(An 2013-2015)

(Sursa: Breviar statistic al României, 2014, 2016, pag. 57, accesat la data 03.06.2017)

În anul 2013 s-a înregistrat cel mai mare număr de turiști religioși care au apelat pentru organizarea acțiunilor turistice la agenții tour operatoare (scădere cu 1,13% față de 2015). Cea mai mare scădere drastică s-a produs în anul 2014 aceștia înregistrând doar un număr de 1024 de turiști participanți la acțiunile turistice interne, pe zone turistice (scădere cu 15,73% față de 2013).

În ceea ce privește agențiile cu activitate de vânzare în comparație cu agențiile tour operatoare, se observă că acestea au înregistrat în perioada 2013-2015, un număr foarte redus de turiști participanți la acțiunile turistice interne, pe zone turistice (tabel 3.5.).

Tabel 3.6.

Călătorii și înnoptări după motivul principal al călătoriei (anul 2015)

(Sursa: Breviar statistic al României, 2016, pag. 75, http://www.insse.ro, accesat la data 03.06.2017)

Urmărind situația numărului de călătorii, constatăm faptul că din numărul de 141.967 înregistrat, o parte din acest număr se datorează motivului de pelerinaj, fiind considerat faptul că din numărul persoanelor călătoare o parte sunt pelerini (tabel 3.6.).

Analizând situația înnoptărilor după motivul principal al călătoriei, se constată că numărul de înnoptări de 8.120.604 înregistrat considerat după alte motive, o parte din acest număr aparține motivului de pelerinaj, fiind considerat faptul că persoanele călătoare s-au cazat în structurile mănăstirești în perioada 2015 (tabel 3.6.).

3.3. Puncte de vedere

Din punctul meu de vedere turismul religios, reprezintă o componentă importantă a turismului. Acesta ar trebui să fie recunoscut ca o formă principală a turismului deoarece atât elementele necesare desfășurării pelerinajului cât și cele ale turismului de masă cuprind tot ceea ce a fost creat de Divinitate.

În primul rând, Ființa creatoare Dumnezeu, este Cea care a creat toate aceste obiective naturale și tot ceea ce ne înconjoară, cunoscute sub denumirea de „atracții turistice naturale”, care fac parte din turism. Apoi, Aceasta a creeat omul, care îndeplinește rolul cunoscut sub denumirea de „turist religios”, respectiv de „pelerin” și totodată și de „turist”. Cu mulți ani în urmă, omul a creat edificiile religioase, care se regăsesc astăzi în locurile pentru practicarea pelerinajului. Astfel, prin analiza realizată asupra acestei teme se poate constata faptul că primele „obiective turistice” sunt de fapt edificiile religioase. În cele din urmă, pelerinajul a rezultat din faptul că omul a întreprins o deplasare de la locul său cotidian la edificiile religioase, luând astfel „naștere” turismul religios.

În al doilea rând, mai poate fi constat că deși pe vremuri, primele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare apărute au fost bisericile și mănăstirile, poate fi afirmat faptul că în prezent mănăstirile reprezintă adăposturi pentru oameni.

Concluzionând, turismului religios, ar trebui să i se acorde o parte mai mare de atenție deoarece zestrea formată din edificiile religioase, care au fost construite în vremuri din istoria poporului român, reprezintă pentru om simbolul biruinței asupra răului. Aceste obiective culturale religioase, bisericile și mănăstirile au o mare valoare arhitectonică, simbolică, cultică și artistică deosebită. Pe lângă importanța simbolică, obiectivele culturale religioase evidețiază înusușirile acestora precum: vechimea cultului, unicitatea, ineditul, dimensiunea. De asemenea vechimea acestor obiective religioase construite de mâna omului sunt adesea o sursă de interes pentru privitori.

Prin urmare, mănăstirile au reprezentat și încă reprezintă în zilele noastre, un refugiu pentru toți credincioșii, în ele păstrându-se toate tradițiile.

Concluzii

Prin tema dată s-a urmărit, prezentarea pelerinajelor și implicațiile turistice în România. Acest subiect este unul foarte vast și se poate discuta pe baza acestuia îndelung, de aceea este unul dintre cele mai dezbătute subiecte din zilele noastre de către civilizație. Scopul urmărit al acestei lucrări a fost de a evidenția importanța relației dintre pelerinaj și implicațiile turistice.

Pot afirma că la nivel mondial există un număr foarte mare de forme ale vieții religioase acestea fiind împărțite în mai multe tipuri de religii după credința fiecăruia.

La nivelul Ținutului Românesc se regăsesc o parte din aceste forme ale vieții religioase printre care numărându-se și pelerinajele de natură creștină.

Pelerinajul religios reprezintă o experiență care îl transformă pe omul obișnuit într-un pelerin, atunci când acesta ajunge într-un spațiu sacru deoarece este un spațiu Sfințit și Sfințitor.

Acestă călătorie a omului reprezintă mai mult decât o relaxare sau o distracție, pentru că pelerinajul este o formă a turismului religios aparte. Datorită „obiectivelor” sale Sfinte, care spre deosebire de obiectivele culturale, aceste obiective religioase au viață, pelerinajul îi aduce o schimbare, o îmbunătățire omului care merge în această procesiune.

Astăzi, trăim într-un secol al vitezei, în care timpul liber este cel mai important factor în evoluția pelerinajului. Pelerinajul reprezintă modul de reculegere în timpul liber în locuri de cult, care poate fi practicat la sfârșit de săptămână sau în timpul săptămânii în perioadele de sărbătoare.

Timpul liber poate fi benefic pentru populație, dar poate sa și afecteze o poarte a populației, iar cei vizați sunt tinerii din zilele noastre care își petrec cea mai mare parte a timpului liber în fața calculatoarelor sau a altor tehnologii specifice, care preferă să piardă timpul jucându-se jocuri și cu alte activități asemănătoare, în defavoarea mișcării, a călătoriei care înseamnă informare, acumulare de cunoștințe, recreere etc. Desigur, fiecare persoană este liberă în a-și gestiona modul de petrecere a timpului liber după bunul plac.

Totuși în această eră a tehnologiei se mai regăsesc și oameni care vor să găsească locuri cu tradiții și un stil de viață cât mai sănătos, necontaminat de tehnologie. Astfel de locuri se află în colțurile României, la mănăstirile care sunt situate într-un peisaj natural, care te lasă uimit de frumusețile sale naturale.

Rezultatele aflate pe parcursul acestei lucrări au reliefat atât aspecte pozitive care ne confirmă că România și-a dobândit de-a lungul timpului un renume bine meritat în domeniul turismului, o poziție și o imagine bună, atât la nivel național cât și internațional. Această țară se numără printre cele mai cunoscute țări ale lumii având meleaguri care se bucură de un cadru natural încântător.

De asemenea Ținutul României este recunoscut pentru deținearea unei zestre cu frumoase biserici și mănăstiri apreciate ca o importantă parte a patrimoniului cultural. Totodată au reliefat și o serie de aspecte negative precum că această țară se confruntă cu o problemă datorată generației tinere care este atrasă tot mai mult de alte activități în detrimentrul activității bisericești. Este important ca aceste aspecte să fie cunoscute pentru identificarea cauzelor diverselor probleme și pentru a ajuta la ghidarea în rezolvarea acestora.

S-a remarcat faptul că din totalul persoanelor care dispun de timp liber, o parte importantă din multitudinea de oameni sunt persoane care merg în pelerinaj de mai multe ori pe an, urmați de un număr mai mare de oameni care nu au mers nici măcar odată în pelerinaj. Totodată din totalul acestora, s-a remarcat în ceea ce privește segementele de turiști care călătoresc și înnoptează, că sunt și turiști al căror motiv principal de călătorie este pelerinajul, ceea ce este un lucru pozitiv pentru această lucrare.

Se poate afirma că pelerinajul se poate situa în preferințele oamenilor credincioși deoarece România este o destinație care cuprinde numeroase mănăstiri și biserici care dețin icoane făcătoare de minuni și moaște ale Sfinților care poate stimula interesele persoanelor credincioase, ceea ce reprezintă un avantaj, datorită șansei de a atrage cât mai mulți oameni credincioși de toate categoriile să devină pelerini.

Oamenii ar trebui să facă pelerinaj indiferent care ar fi destinația aleasă, fie că este de la casa acestora până la cea mai apropiată biserică, fie că este de la casa acestora până la o mănăstire, pentru a ieși din starea de comoditate, pentru a găsi energia necesară de care au nevoie, pentru ceea ce înseamnă mai mult decât o stare de bine.

Să meargă până acolo unde își permit aceștia pentru că pelerinajul presupune atât un efort fizic cât și financiar. Dar, cel mai important este ca aceștia să iasă din starea de oboseală, de stres pe care o au. Iar pentru că atunci când vor merge într-un pelerinaj vor găsi și soluții pentru problemele zilnice pe care le au, pentru că Dumnezeu revarsă o picătură din harul său, acolo unde omul întâmpină probleme și vor găsi soluția adecvată rezolvării acestora.

Prin urmare, există o multitudine de motive de a merge în pelerinaj, motive pentru a promova pelerinajul și de a vizita România.

Bibliografie

Aioanei Timotei, Pelerin în căutarea luminii, Editura Trinitas, București, 2012;

Băcilă Nicolae, Istoria religiilor, Editura Niculescu, București, 2001;

Bîrhală Doru, Prezența și lucrarea bisericii în viața societății românești a timpului nostru (rezumat teză de doctorat), Constanța, 2008;

Catrinoiu Emil, Ghidul mănăstirilor și schiturilor din România, Editura Fortuna, 2012;

Cândea Melinda, Erdeli George, Șimon Tamara, România. Potențial turistic și turism, Editura Universității din București, 2000;

Ciocioi Gheorghiță, Vlad Diana, Dragne Amalia, Ghidul mănăstirilor din România, Editura Sophia, București, 2016;

Gherțoiu Dan Mihai, Boțan Cristian Nicolae, Bazele geografice ale turismului de nișă, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2014;

Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, România. Potențialul turistic vol. 8, Editura Universitară, București, 2009;

Mircea Eliade, Itinerariu spiritual, Editura Humanitas, București, 2003;

Muha Camelia, Religie creștin-ortodoxă, Editura Sf. Mina, Iași, 2012;

Opriș Ioan, Monumente Istorice din România, Editura Vremea, București, 2001;

Pehoiu Gica, Turism-destinații și obiective principale, Editura Valahia University Press, Târgoviște, 2008;

Vlasie Mihai, Drumuri spre mănăstiri-Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România (ediția a IX-a), Editura Biserica Ortodoxă, București, 2014;

Articole

Vrăbiuță Florentina, Epifania, Revistă de dialog ortodox, nr.12, august-septembrie 2010;

Resurse web

Achimescu Nicolae, Stâlpii religiei islamice, an publicare 2012, http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/stalpii-religiei-islamice-72878.html, accesat la data 09.04.2017;

Anghel Simona, Mii de pelerini așteptați la Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei, an publicare 2014, http://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-mii-de-pelerini-asteptati-la-manastirea-pestera-sfantului-apostol-andrei-239403, accesat la data 30.04.2017;

Anghel Gheorghe, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, an publicare 2016, http://basilica.ro/sarbatoarea-adormirii-maicii-domnului-hramul-manastirii-putna/, accesat la data 15.02.2017;

Anuar statistic al României, Călătorii interne ale rezidenților pentru vacanțe pe zone turistice și organizatorul călătoriei, an publicare 2016,

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/anuar_statistic_al_romaniei_2016_format_carte.pdf, accesat la data 20.05.2017;

Anuar statistic al României, Evoluția călătoriilor interne ale rezidenților pentru vcanțe după organizatorul călătoriei, an publicare 2016,

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/anuar_statistic_al_romaniei_2016_format_carte.pdf, accesat la data 20.05.2017;

Basilica Travel, an publicare 2016, http://basilica.ro/pelerinajele-la-locurile-sfinte-sunt-o-necesitate-si-intaresc-credinta-pelerinilor /, accesat la data 06.04.2017;

Biserici Românești în Australia, Biserica ortodoxă română-scurtă istorie, http://www.crez.org/istorie.asp, accesat la data 14.03.2017;

Biroul de presă al Patriarhiei Române, Pelerinaj la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, an plublicare 2014,

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-dimitrie-nou-basarabov/pelerinajul-sarbatoarea-sfantului-cuvios-dimitrie-nou-146938.html, accesat la data 25.02.2017;

Breviar statistic al României, Numărul turiștilor participanți la acțiunile turistice interne, pe zone turistice, an publicare 2014 și 2016,

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2016.pdf, accesat la data 03.05.2017;

Breviar statistic al României, Călătorii și înnoptări după motivul principal al călătoriiei, an publicare 2016,

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2016.pdf, accesat la data 03.05.2017;

Butnariu Ciuntu, Lumina Ortodoxiei-Pelerinaj creștin sau turism religios, an publicare 2015, https://www.youtube.com/watch?v=hdI7KfEAGGw, accesat la data 02.04.2017;

Cetățile Dacice.ro, Obiectivele culturale ale României,

http://www.cetati-dacice.ro/ro/unesco/obiective-culturale, accesat la data 01.03.2017;

Creștinism.net, Pelerinaj și turism religios,

http://www.crestinism.net/ortodox/pelerinaj-turism-religios.html, accesat la data 16.02.2017;

Creștin ortodox, Cazare la mănăstiri,

http://www.crestinortodox.ro/manastiri/cauta/cazare-la-manastiri/, accesat la data 31.05.2017;

Creștin Ortodox, Pelerinaj la Sfânta Filofteia, an publicare 2013,

http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/pelerinaj-sfanta-filofteia-142502.html, 12.03.2017;

Creștin Ortodox, Despre sărbători,

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/invatatura-credinta-ortodoxa/despre-sarbatori-80571.html, accesat la data 29.02.2017;

Cuvântul Ortodox, Icoana Maicii Domnului de la Nicula și minunile ei, an publicare 2015, http://www.cuvantul-ortodox.ro/icoana-maicii-domnului-de-la-nicula-si-minunile-ei/, accesat la data 05.03.2017;

Dicționar Dex, Definiție pelerinaj, https://dexonline.ro/definitie/pelerinaj, accesat la data 18.02.2017;

Dicționar Dex, Definiție budism, https://dexonline.ro/definitie/budism, accesat la data 18.02.2017;

Dicționar Dex, Definiție hinduism, https://dexonline.ro/definitie/hinduism, accesat la data 17.02.2017;

Dicționar Dex, Definiție hram, https://dexonline.ro/definitie/hram%20, accesat la data 08.02.2017;

Doxologia, Viața Sfintei Cuvioase Parascheva, an publicare 2011,

https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/sinaxar/viata-sfintei-cuvioase-parascheva, 01.03.2017;

Gherțoiu Dan Mihai, Noi forme de turism dezvoltate după 1990. Turismul de nișă din România-pdf,

https://www.google.ro/?gws_rd=cr&ei=mcNYWaP-F-nF6QTFqr3oCA#q=DAN+MIHAI+GHER%C8%9AOIU,+Noi+forme+de+turism+dezvoltate+dup%C4%83+1990.+Turismul+de+ni%C8%99%C4%83+din+Rom%C3%A2nia+(New+Formes+of+Tourism+Development+after+1990.+Niche+Tourism+from+Romania) , accesat la data 21.02.2017;

Ghidul muzeelor, Muzee și colecții din România, http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/, accesat la data 24.04.2017;

Hosu Marius, Libertatea religioasă în România, potrivit departamentului de Stat al SUA, an publicare 2016, https://www.agerpres.ro/social/2016/08/11/libertatea-religioasa-in-romania-potrivit-departamentului-de-stat-al-sua-03-54-00, accesat la data 07.03.2017;

Ijaz Shafi G., Rushna Shahid, Irene Zuettel, Global Index of religiosity and atheism, an publicare 2012, http://www.wingia.com/web/files/news/14/file/14.pdf, accesat la data 09.04.2017;

Institutul Național de Statistică, Parcursul pasagerilor transportați în trasport interurban de pasageri, pe moduri de transport (anul 1995-2016),

http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TRN136A, accesat la data 03.05.2017;

Ivan Liliana, Pelerinaj la Mănăstirea Radu Vodă din București, an publicare 2016, http://www.click.ro/utile/astrologie/pelerinaj-la-manastirea-radu-voda-din-bucuresti, accesat la data 19.03.2017;

Meteo românia.ro, Clima României,

http://www.meteoromania.ro/anm2/clima/clima-romaniei/, accesat la data 08.02. 2017;

Pascu Ana, Între turism și pelerinaj, an publicare 2010, http://ziarullumina.ro/Intre-turism-si-pelerinaj-23663.html, accesat la data 19.03.2017;

Pop Florina, Istoricii ne explică de unde provine numele România, an publicare 2013, http://adevarul.ro/cultura/istorie/tu-stiai-luat-nastere-numele-tarii-noastres-istoricii-explica-provine-numele-romaniei-1_51139c074b62ed5875e55414/index.html, accesat la data 28.02. 2017;

Popescu Luca Andrei, Sondaj IRES. Cât de credincioși sunt românii?, an publicare 2015, http://www.gandul.info/stiri/sondaj-ires-cat-de-credinciosi-sunt-romanii-noua-atractie-de-sarbatori-a-pelerinilor-14676422, accesat la data 22.04.2017;

Popescu Luca Andrei, Andreea Ofițeru, După revoluție s-au construit cinci biserici pentru fiecare școală nouă, an publicare 2013, http://www.gandul.info/stiri/dupa-revolutie-s-au-construit-cinci-biserici-pentru-fiecare-scoala-noua-de-ce-romanii-doneaza-pentru-lacase-de-cult-si-n-o-fac-pentru-scoli-exclusiv-10754452, accesat la data 04.04.2017;

Reporter NTV, Pelerinaj și turism religios, an publicare 2014, http://www.reporterntv.ro/stire/pelerinaj-si-turism-religios, accesat la data 05.03.2017;

Ro-geo.ro, România date generale, http://ro-geo.ro/romania-date-generale, accesat la data 07.02.2017;

Romanian resorts.ro, Castre romane din România,

http://www.romanianresorts.ro/castre-romane, accesat la data 04.03.2017;

Romania.travel. ro, Castelele din România,

http://www.romania.travel/attractions/castles-fortresses accesat la data 27.03.2017;

Vasilescu Lucreția, Pelerinajul-dimensiune a spiritualității ortodoxe, an publicare 2012, http://www.crestinortodox.ro/editoriale/pelerinajul-dimensiune-spiritualitatii-ortodoxe-70091.html, accesat la data 03.03.2017;

Wikipedia, Religia în România

https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia, accesat la data 28.04.2017;

Wikipedia, Listă de muzee din România,

https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_muzee_din_Rom%C3%A2nia,

accesat la data 14.02.2017;

Wikipedia, Geografia României,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia#Etimologie, accesat la data 11.03.2017;

Wikipedia, România, https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia#Etimologie, accesat la data 10.03.2017;

Wikipedia, Pelerinaj, https://fr.wikipedia.org/wiki/P%C3%A8lerinage, accesat la data 10.02.2017;

Wikipedia, Pelerin, https://fr.wikipedia.org/wiki/P%C3%A8lerin, accesat la data 20.02.2017;

Wikipedia, Pelerinaj, https://ro.orthodoxwiki.org/Pelerinaj, accesat la data 10.04.2017;

Wikipedia, Pelerinaj, https://fr.wikipedia.org/wiki/P%C3%A8lerinage, accesat la data 02.02.2017;

Ziarul Avantaje, Pelerinaj la Sfântul Mare Mucenic Mina, an publicare 2016, http://www.avantaje.ro/articol/11-noiembrie-sfantul-mare-mucenic-mina, accesat la data 21.04.2017;

Ziarul Adevărul, Clasamentul mănăstirilor din România privind numărul de pelerini, an publicare 2016, http://adevarul.ro/locale/vaslui/zece-manastiri-neratat-intr-o-viata-cele-mai-frumoase-lucruri-pastrate-locurile-sfinte-romanilor-1_572c9b6c5ab6550cb89f77d7/index.html, accesat la data 17.04.2017;

Ziarul Gândul, Sondaj IRES.Cât de credincioși sunt românii?, an publicare 2015, http://www.gandul.info/stiri/sondaj-ires-cat-de-credinciosi-sunt-romanii-noua-atractie-de-sarbatori-a-pelerinilor-14676422, accesat la data 22.04.2017;

Ziarul Libertatea, Pelerinaj la Arsenie Boca, an publicare 2016,

http://www.libertatea.ro/stiri/pelerinaj-la-arsenie-boca-1669299, accesat la data 11.02.2017;

Anexe

Foto nr.1

România-situare pe hartă

Foto nr.2

Ținutul Românesc-harta mănăstirilor și al obiectivelor turistice

Foto nr.3

Meleagurile României-vedere de ansamblu

Foto nr.4

Exemplu sat românesc-vedere în detaliu

Foto nr.5

Mănăstirea Nicula-vedere de ansamblu

Foto nr.6

Icoana făcătoare de mununi a Maicii Domnului de la mănăstirea Nicula

Foto nr.7

Mănăstirea Putna-vedere de ansamblu

Foto nr.8

Portretul Sfântului Ștefan cel Mare (pictură existentă la Mănăstirea Putna)

Foto nr.9

Mormântul Sfântului Ștefan cel mare (existent la Mănăstirea Putna)

Foto nr.10

Racla Cuvioasei Maici Parascheva de la Iași

Foto nr.11

Racla Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou

Foto nr.12

Mănăstirea Radu Vodă

Foto nr.13

Racla cu moaștele Sf. Nectarie

Foto nr.14

Biserica Sf. Mina Vergu

Foto nr.15

Racla cu moaștele Sf. Mina Vergu

Foto nr.16

Mănăstirea Prislop

Foto nr.17

Mănăstirea Sf. Apostol Andrei

Foto nr.18

Mănăstirea Curtea de Argeș

Foto nr.19

Racla cu moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia