A defini bătrânețea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieții este cu totul [612728]

Licență

A defini bătrânețea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieții este cu totul [612728]

Byadmin ianuarie 1, 2024

1

A defini bătrânețea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieții este cu totul
insuficient. Bătrânețea se impune prin a fi un proces mult mai complex, cu implicații care evoluează
într-un număr impresionant de domenii cum sunt: demografic, fiziologic, psihologic, moral,
antropologic, cultural, juridic, social, etc., toate acestea aflându -se într -o strânsă interdependență.
Înțelegerea vârstelor va fi întodeauna în legătură cu vârsta celui ce speculează acest
lucru:,,fiecare vârstă se va întelege mai mult pe sine ” -spune un vechi proverb norvegian.Chear dacă
oameni ar fi complect dezinteresați, le -ar fi greu să accepte adevărul tuturor vârstelor.
Partea cea mai dificilă constă în faptul că nu poți să cunoști problemele fiecărei vârste
decât dacă ai ajuns să trăiești mai mult decât media de viață.
Tranziția cu marile sale costuri, cu accentuarea diferențierii veniturilor diferitelor
categorii de populație a mărit gradul de dependență al persoanelor vârstnice.
Problematica vârstei a III -a fiind foarte variată, este tratată cu mare atenție sub toate
aspectele sociale. Bătrânețea are atât aspecte pozitive cât șinegative, iar neînțelegerea a ceea ce
numim vârsta a III-a ar putea duce la conflictul dintre generații.
Problema vârsticului în societatea actuală nu mai apare ca o simplă protecție a unei
minorități vulnerabile, ci ca un proces de prevenție cu caracter general pentru întraga societate.
Generația vârstnică, în cea mai mare parte a ei, aflată într -o contemporaneitate dinamică în
care au fost brutal încălcate demnitățile de om și cetățean, iar structurile tradiționalele s -au
pierdut,este traumatizată și nepregătirea pentru o bună a daptare.
Îmbătrânirea este un atribut universal al materiei în corelație cu factorul timp. Toate
ființele îmbătrânesc, parcurgând în ciclul vieții lor acestă etapă înainte de a pierii. Îmbărânirea
ființei umane reprezintă astfel o axiomă a biologiei.
În acest sens, Aristotel afirma că bătrânețea este o boală naturală , iar Max Burger susține
că îmbătrânirea începe de la concepție .
Conform celor de mai sus, C.I.Parhon sublinia că bătrânețea începe încă din copilărie ,
dacă nu odată cu însăși conceperea individului , ceea ce ne îndeamnă la reflecții și căutări în consens
cu ideea lui Moor potrivit căruia mai important este să adăugăm viață anilor decât ani vieții .
De-a lungul secolelor, dar cu deosebire în ultimile decenii, se remarca o creștere continuă a
duratei medii de viață a omului, astfel că perioada de bătrânețe s -a prelungit în mod semnificativ,
similar cu creșterea procentuală a numărului de vârstnici în ansamblu societății umane. Date
statistice atestă faptul că numărul persoanelor peste 60 de ani în ansamblul populației mondiale a
înregistrat o creștere continuă cu precădere după cel de -al doilea război mondial, ajungând astăzi
peste 500 milioane, comparativ cu 200 milioane în 19 50 și mai puțin de 100 de milioane cuprinsă
între cele două războaie mondiale (C.Bălăceanu -Stolnici,1998). La nivelul anilor 2025 se estimează
că numărul persoanelor vârstnice,la nivel mondial va fi de un miliard, reprezentând aproximativ 14%

2
din populați a planetei, iar la nivelul țărilor dezvoltate economic acest procent va evolua chear până
la 23,6%(Balaci,M.1998).
Este pe deplin justificată, în acest context preocuparea intensă din ultimile decenii ale
majorității statelor lumii, pentru soluționarea aspectelor medico -pshiologice și socio -economice
specifice persoanelor vârstnice, extrem de numeroase și de diverse în același timp, sub aspectul
naturii lor demografice, dar și economice, sociale, medicale, culturale, politice, etc. Numeroa se
semnale statistice populaționale, remarcă creșterea duratei de viață și o îmbătrânire a populției de
aproximativ 10 -17% în țările dezvoltate și de 3 -5% în țările mai puțin dezvoltate.
Piramida populaționistă în care baza este format ă de vârstele tinere, tinde să se
transforme, prin scăderea natalității și creșterea numărului populației vârstnice.
Bătrânețea este vârsta declinului fizico -morfologic, metabolic și psihologic al
organizmului, a deteriorării lui struct urale și funcționale, a degradării lui structurale și funcționale, a
degradării trupești și psihice.
Bătrânul, chear sănătos, este o ființă aparte, deosebită, marcată de frigilitate, de o slabă
rezistență în fața agresiunilor. Nu am uitat niciodată că omul în vârstă,chear sănătos, este un bolnav
potențial, din cauza multiplelor deficiențe organice,este un individ deficitar,ciudat, curios,mai
totdeauna rigid, fixat în formele propii de viață, pe care nu este dispus să le schimbe și nu de r are ori
derajat de problemele sociale cu care se confruntă.
În viitoarea mea profesie nu voi uita niciodată că:
” A îmbărâni este singurul mod de a trăi mai mult.”
” Bătrânețea este o boală naturală.” –Aristotel.
” Bătrânețea stimată și on orată de tineri, devine mai ușoară” după Cicero.

3
CAPITOLUL I

VÂRSTICII – REALITATE PSIHOSOCIALĂ UMANĂ ÎN CONTEXTUL POLITICILOR
SOCIALE EUROPENE

I.1. Îmbătrânirea – problemă de inters multiplu, de etrna noastră acualitate

În fiecare an, la 1 Octombrie, se celebrează, potrivit Rezoluției ONU Nr.45/106 din 1990,
Ziua Mondială a Persoanelor Vârstnice. Această inițiativă a Organizației Națiunilor Unite a urmărit
să atragă atenția țărilor membre, guvernelor acestora, asupra problemelor pe ca re le ridică astăzi și
în viitor, îmbătrânirea demografică.
Trebuie subliniat că Prima Adunare Mondială a Națiunilor Unite asupra Îmbătrânirii a
avut loc în 1982 la Viena.
Se știe că la propunerea Națiunilor unite, an ul 1982 a fost consacrat persoanelor
vârstnice, iar la Viena ( în același an în perioada 26 iulie – 5 august) s -a desfășurat Prima Adunare
Mondială asupra îmbătrânirii, prilej de consacrare a termenului de ,,vârstnic activ”, precum și de
lansare a ,,Pla nului Internațional de acțiune asupra îmbătrânirii” incluzând numeroase recomandări
medico -socio -economice destinate persoanelor vârstnice.
Trebuiesc subliniate preocupările Organizației Mondiale a Sănătății, care în anul 1988
include problemele îmbătrânirii pintre primele cinci probleme de sănătate ale lumii, alături de bolile
cardio -vasculare, cancer, SIDA și patologia dependenței de alcool;
Anul 1993 este consacrat, la propunerea Comunității Europene, „persoane lor vârstnice
și solidarității între generații”.
Problemele vârstnic ilor sunt deosebit de complexe și de numeroase, în acest sens,
demograful și economistul francez Alferd Sauvz (1898 -1990) afirmă că secolul XXI va fi al
îmbătrâ nirii demografice . Soluționarea acestora va fi posibilă doar pintr -o abordare
multidisciplinară care să antreneze specialiști din cele ami diverse domenii de activitate –
demografi, statisticieni, economiști, sociologi, psihologi, ecologi, medic i, biologi, juriști, urbaniști și
arhitecți, filozofi și oameni de cultură, alături de care asistentul social ocupă un loc deosebit de
important în explicarea fenomenului și factorilor îmbătrânirii și, mai ales, în găsire de soluții
care să atenueze consecințele acestui proces situat în centrul preocupărilor a numeroase
organizme internaționale UNESCO, OMS, BIT, Banca Mondială.

4
Ampla mișcare mondială generală de analiză a fenomenului îmbătrânirii în scopul găsirii unor
soluții eficiente, a antrenat, de asemenea, cultele religioase precum și numeroase fundații și
asociații neguvernamentale.
Inițiativei mondiale i -au urmat altele, lansate de diferite Organizații specializate
cum ar fi : ONU, UNESCO, BIT, PUND (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare) cu
participarea Băncii Mondiale.
Au fost adoptate PRINCIPIILE Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice
prin REZOLUȚIA 46/91, iar în 1992 a fost adoptată stra tegia practică pentru deceniul 1992 –
2001 și obiectivele mondiale pentru anul 2002 privind problemele îmbătrânirii Rezoluția
47/86; alte acțiuni inițiate și desfășurate în deceniul care s -a încheiat au fost:
1993 -„Anul Internațion al al Solidarității în Familie”
1999 – „Anul Internațional al Persoanelor vârstnice”
Devizia OMS 1999 „Să rămânem activi pentru a îmbătrâni frumos”
A trăi într -o lume care îmbătrânește obligă la :
• a recunoaște că persoanele în vârstă sunt o resursă prețioasă și a combate
discriminarea față de persoanele vârstnice;
• a permite persoanelor vârstnice să participe la activitățile benevole;
• a susține contribuția persoanelor în vârstă adusă societății, în special sub forma
unor îngijiri acordate celorlalți;
• a încuraja ocaziile de a deprinde o nouă ocupație pe tot parcursul vieții;
Modul de viață care va permite s ă îmbătrânești rămânând activ se alege timpuriu în
viață și cuprinde următoarele elemente:
✓ a perticipa la viața familială comunitară;
✓ a avea o alimentație sănătoasă și echilibrată;
✓ a avea on nactivitate fizică adecvată;
✓ a nu fuma și a evita consumul excesiv de alcool.
Calitatea vieții femeilor și bărbaților poate fi ameliorată prin următoarele mijloace:
• a repartiza mai echilibrat munca, îngrijirile și petrecerea timpului liber între bărbați și
femei în cursul vieții acestora;
• a educa băieții și fetele în așa fel încât să înțeleagă și să evite stereotipurile , sexe;

5
• a combate discriminarea față de femei în toate aspectele vieții, inclusiv în privința
profesiei, salariului, ed ucației și accesului la îngrijirea sănătății;
Măsurile de cuprins în politicile de sănătate pentru toate a asigura persoanelor
vârstnice cea mai bună stare posibilă și activitate maximă , promovarea binefacerilor un ui mod
de viață sănătos , adoptarea unor legi cu privire la publicitatea făcută acestor produse;asigurarea
acesului persoanelor vârstnice la îngrijirile de sănătate și readaptare;a adapta mediul la
incapacitățile existente;
A investi într -o populație care îmbătrânește înseamnă:programarea unor politici care
să garanteze un venit suficient persoanelor vârstnice prin sisteme de pensii publice și private
fiabile;înleslirea accesului la îngrijiri de sănăt ate adecvate pentru a preveni sărăcia datorită
bolii;adaptarea politicilor de pensii pentru a permite un maxim de alegere individuală;
Celebrarea „Zilei Mondiale a Persoanelor Vârstnice ”2001 s -a facut potrivit
Hotărârii OMS , în baza celor 2 programe „ ÎMBĂTRÂNIRE și SĂNĂTATE” și „Îmbătrânire
și Calitatea Vieții”, acțiune principală fiind „LA CHAINE MONDIALE” (lanțul uman) –
reunind astfel la nivel mondial diferitele generații.
„LANȚUL MONDIAL ANUAL” – constituie principala manifestare a mișcării mondiale
„ Să îmbărânim rămânând activi”, prima ediție a acestei manifestări având loc la 20 Octombrie
1999, în cadrul acț
Iunilor „Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice”.
Anul 2002 este marcat de „Cea de -a Adunare Mondială a Națiunilor Unite
asupra îmbătrânirii ” – ce a avut loc la Madrid.
2002 a fost desemnat de OMS ca fiind „Anul Internațional al Sănătății
Mintale” în acest sens sărbătorirea Zilei Mondiale a P ersoanelor Vârstnice preia și
semnificațiile „Anului”, dat fiind că problemele de sănătate mintală reprezintă parte importantă a
morbidității persoanelor de vârsta a treia.
Aprilie 2002 – prin rezoluția nr.54/262 Adunarea generală a Națiunilor Un ite a
organizat cea de a doua Adunare Mondială asupra Îmbătrânirii.
Este prima oară când Națiunile Unite aduc în atenția lumii, a guvernelor, problemele
complexe, care nu mai puteau fi ignorate, ale unei categorii a populației în creștere
constantă:,,vârsta a treia”.
Ministerul Sănătății și Familiei din România menționează factorii de risc generali la
persoanele vârstnice:
• relațiile familiale încordate din cauza dependenței crescute a bătrânilor;

6
• condiționarea îngrijirii vârstnicilor și acordarea serviciilor sociale în mod
prefe rențial în funcție de posibilitățile acestora de a oferi cazare sau sprijin financiar;
izolarea socială și îndepărtarea cuplurilor tinere.
• recomandă intervenția comunității în 3 mari categorii:
• sevicii sociale(de la posturi de prim ajutor până la linii telefonice speciale);
• campanii de sănătate;
• campanii de educare și sensibilizare privind persoana vârstnică .

I.2. Conceptele actuale de senescență și îmbătrânire
Îmbătrânirea repezintă un proces compex, având implic ații în multe domenii:
demografic, medical, psihologic, social, moral, juridic etc., toate aflându -se într -o strânsă
interdependență.
Trebuie amintit și subliniat motto -lui Nicolae Iorga ca :”cei mai mulți bătrâni nu știu
să într buințeze tinerețea ce le -a rămas”.
În raport cu criteriul cronologic, bătrânețea este plasată, în general, în jurul vârstei de
65-70 de ani,limitele ei variind de la o societate la alta.
Rene Duda, autor al unor docume ntate lucrări de gerontologie medico – socială
(Gerontologie medico -socială, Ed. Junimea, 1983) , clasifică bătrânețea cosiderată ca senescență
sau perioadă a organizmului, care se încheie cu moartea(p.81 -82):
perioadă vârstnică între 60 -70 de ani;
bătrânețea propriu zisă, peste 75 de ani.
Procesul de îmbătrânire este implicat în toate nivelele de organizare a materiei, de la
molecule , la schimburi celulare, la organe. Ritmul de îmbătrânire(vârsta biologică) depinde de:
factori genetici;
factor i de mediu( ecosistem, sistem social, cultural, tehnologic, etc.):
factori patologici(procese infețioase, degenerative, traumetice, neo – plazice).
S-a încercat stabilirea vârstei biologice după o scală întocmită de Institutul Național de
Gerontologie și Geriatrie – C.David, V. Jucovschi și F.Cuibuș (vezi tabelele 1.1 și 1.2).

7
Viteza îmbătrânirii la regnul a nimal de la specie la alta și este proporțională cu
activitatea metabolică iar ritmul îmbătrănirii este diferit de la o persoană la alta și la același
individ, de la un organ la altul.
Toate aceste date populaționale, medi cale, au impus dezvoltarea unei noi ramuri
medicale speciale numită gerontologie – geriatrie.
Gerontologia ( grecescul gerontos= om bătrân, logos= studiu – știință) este ramura biologiei
care studiază procesele de îmbătrânire. Ea aplică științe le fundamentale la studiul tuturor
aspectelor îmbătrânirii(medicale, sociologice, economice, comportamentale ).
Geriatria ( grecescul gerontos = bătrân și iatros= medic, iatria= tratament) este ramura
medicinei care se ocupă cu tratamentul omului vârstnic, abordând sănătatea acestuia din toate
punctele de vedere.

I.3. POLITICI SOCIALE DE SPRIJIN PENTRU PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

Integrarea României în Uniunea Europeană presupune rezolvarea uno r probleme sociale
de integrare a diverselor categorii de populație. Pintre acestea se numără și persoane cu
dizabilități și persoane vârstnice.
Fiecare stat protejează drepturile și libertățile cetățenilor săi vârstnici, în funcție de
realitățile și particularitățile sale economice,sociale și culturale.
Au apărut preocupări majore atât ale statelor cât și a organizațiilor pentru protecția juridică a
populației vârstnice, aflată în creștere, precum și la aderare la un corp comun de norme.
Pintre aceștia se numără și persoanele cu dizabilități a căror nevoi specifice se
limitează la nivelul trebuințelor de automatizare(rampă de acces în clădiri, semnalizări audio –
vizuale etc.) și la suportul socio -economic acordat prin serviciile sociale specializate
promovate de politicile guvernamentale.
Respectarea drepturilor omului este o valoare fundamentală împărtășită de toate
societățile dem ocratice, care face ca integrarea prsoanelor cu handicap să devină un scop la
politicile sttelor membre ale Uniunii Europene și al țărilor aderate, orientat către următoarele
obiective operaționale:
– eliminarea barierelor fizice și ps ihologice;
– favorizarea la accesului la educație formare profesională;
– sprijinirea integrării pe piața muncii;
– stimularea și facilitări participării;

8
Politicile sociale au apărut ca reacție la diferite probleme prin mecanisme politice
naționale, evoluția lor fiind influențată de configurația economică și socială, sistemul de valori,
tradiția culturală, social – politică și instituțională(Revista de Asistentă Socială nr.4/2004,p.23).
Prin politică socială se înțelege activitatea desfășurată prin intermediul statului ( stategii,
programe, proiecte, instituții, actiuni, legislație) care influiențează bunăstarea individului, familiei
sau comunități într -o societate (M. Preda,2002,p.15).
Se consideră că politica socială este sau ar trebui să fie un răspuns la problemele
sociale ale unei comunități, repectiv ale anumitor grupuri expuse în mai mare măsură
diferitelor riscuri(L.Mihuț,1999,p.19).
În perioada comunistă dar și după, persoanele cu dizabilități reprezentau una dintre
categoriile puternic neglijate, fiind una din grupurile vulnerabile țintă a marginalizării și
excluderii sociale.
Persoanele cu handicap în sensul prezentei legi(nr.448/2006/ART.1)sunt acele pesoane
cărora mediul social, neadaptat deficiențelor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total
sau le limitează accesul cu șanse egale la viața socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor
materiali, sociali și culturali proprii, necesitând măsuri de protecție specială în sprijinul integrării
lor sociale și profesionale.
Excluziunea socială include nu numai lipsa mijloacelor materiale, ci și p osibilitatea de
a fi inclus în diferite rețele sociale, economice, politice și culturale(M.Preda,2002,p.99).
Excluziunea persoanelor cu handicap vizează două domenii, strâns legate între ele: educația și
munca.
În cazul pers oanelor cu handicap, cele mai importante cauze ale excluziunii sunt
dependența ridicată de serviciile specifice și lipsa sau insuficiența unor programe care să
aibă ca obiectiv creșterea autonomiei persoanelor cu handicap.
Cea mai mare parte a persoanelor adulte sunt dependente pe termen lung de beneficiile
la care au dreptul iar cazurile de integrare economică sunt izolate.
Până în 1989, datele oficiale cu privire la persoan ele cu dizabilități lipseau cu
desăvârșire sau puteau fii accesate doar de către cei care lucrau în sistemul instituțional de
îngrijire sau ocrotire. Existența acestor pesoane era cunoscută doar de către familie,vecini,
prieteni ori de către specialiștii care ofereau servicii medicale, educaționale și de recuperare.
Această situație reflectă atitudinea statului față de persoanele cu dizabilități și accentua
izolarea invizibilitatea socială în care se află o ri ce persoană care nu avea capacitate de
muncă, deși capacitatea de a contribui la bunăstarea economică a unui stat care se autodeclară,
perfect.
Astăzi, datele oficiale cu privire la persoanele cu dizabilități se bazează pe informații
oferite de autoritățile centrale și locale și sunt predominant cantitative, care nu sunt corelate
prin insrtumente bine puse la punct și care reflectă realitatea doar parțial.

9
Informațiile calitative sunt oferite în special de organizațiile nonguvernamentale care
reprezintă interesele persoanelor cu dizabilități.Organizațiile realizează studii și cercetări cu
privire la calitatea vieții persoanelor cu dizabilități, precum și studii de evaluare a ef icienței
legilor care vizează protecția specială a acestei categorii de persoane.
Deși la nivelul Uniunii Europene se vorbește de o zecime din populație ca fiind
persoane cu handicap, în România procentul este mult mai mic, ultimile statistici ale ANPD (31
decembrie 2017) înregistrând un număr de 797.104 persoane cu handicap.
Recesământul populației din 2002 ar fi putut repreznta o șansă unică de a afla situația
reală a persoanelor cu dizabilită ți, însă din chestionarul aplicat populației României a lipsit
întrebările referitoare la aceste persoane.
Categoriile de persoane cu dizabilități ignorate sunt:persoane care nu cunosc ce drepturi
ar avea prin legea în baz a căruia primesc certificatul , persoane care refuză certificatul, care au
depășit limita de pensionare, au căpătat dizabilitatea ca rezultat al unui accident,sau trăiesc în
spitale sau pe străzi.
În ce privește cadrul legi slativ al protecției persoanelor cu dizabilități, legislația s -a
modificat începând cu anul 1999 sau mai cu seamă în perioada 2002 -2003.
Legislația României garantează dreptul la un loc de muncă și de a alege o profesie. În
timp ce legislația împotriva discriminării cere angajatorilor să adapteze facilitățile la nevoile
persoanelor cu dizabilități.
Guvernul trebuie să sprijine introducerea unei legislații îmbunătățite care ar crea mai
multe oport unități de angajare pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și să se asigure ca
legislația referitoare la procentul de angajare al persoanelor cu dizabilități se respectă și se
reflectă și în realitate.
Un alt punct important privind politicile persoanelor cu dizabilități constă în atitudinea,
mentalitatea față de această categorie de persoane.
Aceași atitudine se manifestă și în imaginea publică a persoanelor cu dizabilități.
Articolel e de presă scot în evidență doar aspecte negative.
Legile de protecție specială sunt legi discriminatorii pentru persoanele cu dizabilități.
Această discriminare are o atitudine greșită față de persoanele cu dizabilități, pent ru că sunt
percepute ca persoane bolnave, care nu pot desfășura nici un fel de muncă, considerată
normală pentru un om.
Astfel a fost dezbătută o nouă Strategie națională pentru protecția, integrarea și incluziunea
socială a p ersoanelor cu handicap în perioada 2006 -2013, „ Șanse egale pentru persoanele cu
handicap ”.

10
CAPITOLUL II

DEFINIREA PROBLEMELOR SPECIFICE PERSOANELOR DE VÂRSTA A T REIA

Problema îmbătrâniri, a limitei normale pe care o are desfășurarea normală a vieții, a
prelungiriitinereții și a îndepărtării acestei limite naturale nu este o problemă strict științifică și
filozofică de interes acade mic, ea frământă de milenii oameni procupați de propria lor soartă,
devenind astăzi de o importanță majoră socială, economică și culturală.
Dar viața nelimitată nu constituie un ideal universal. Oamenii , diferiți pr in
personalitate, adaptare și concepte de viață, se deosebesc între ei și prin atitudinea față de
îmbătrânire și moarte.
Pe unele persoane, vârsta a treia le sperie în calitatea de „anticameră a morții”.
Alte persoane, dimportivă, văd în ea o „toamnă aurie a vieții”, acestea se gândesc la o
perioadă a vieții sănătoasă, cu păstrarea funcțiilor mintale, și nu la o vârstă înaintată chinuită de
infirmități sau boli. Un alt mod de a risipi teama de bătrânețe este de a -i descoperi „
avantajele” și de a -i da o bună folosință, ceea ce se poate obține numai în cadrul social și, de
preferință, în cadrul familial.
Majoritatea persoanelor vârstnice dependente sunt în perzent îngrijite în familie, de
fapt ce creează numeroase probleme: uneori un membru adult în familie trebuie să renunțe la
serviciu; îngrijirea crează și un stres major în întreaga familie; timpul liber al celor din
familie se reduce semnificativ; familia se izolează treptat; fiind tot mai puțin vizitată de rude
sau prieteni.
În recomandarea Consiliului Europei privind dependența , această situație este definită
ca fiind stare în care se găsesc persoanele care, datorită unor cauze legate de diminuarea
sau pierderea autonomiei fizice, psihice sau intelectuale, au nevoie de o asistență și/sau de
ajutor, importante pentru a -și îndeplini actele curente de via ță.
În astefel de situații, îngrijirea la domiciliu reprezintă cea mai bună strategie de
îngrijire a persoanelor vârstnice, nu numai pentru că este o metodă mai ieftină decât îngrijirea
în instituții, dar pentru c ă este preferată de persoanele în vârstă, reprezentând un atribut
esențial al calității vieții.
Situația de dependență poate afecta toate categoriile de vârstă, manifestându -se în mai
multe forme, tipuri:
Situația de dependență temporară, care poate fi eliminată în urma unui program
de îngrijire și recuperare adecvat;
Situația de dependență permanentă, care poate fi ameliorată în urma unui

11
program de îngrijire adecvat la nevoile perso anei;
Situația de dependență poate fi prevenită prin analiza persoanei și a cadrului ei
de viață.
Bărânețea nu este, prin ea însăși, cauza dependenței, reducerea capacității de adaptare,
datorită fragilizării și diminuă rii diferitelor funcții fiziologice, determină dependența care se
manifestă ca un proces de mare complexitate ce include componente: medicale; psihologice;
sociale; familiale; culturale; economice.
O persoană autonomă prezintă următ oarele caractristici:
Se depleasează normal;
Se spală singură,
Se alimentează singură,
Are continența normală,
Este orientată din punct de vedere psihic.
AUTOSERVIRE are următoarele arii de conținut:
Igena corporală;
Protecți a propriului corp;
Îmbrăcămintea;
Încălțămintea;
Hrana;
Folosirea bucătăriei;
Vesela și tacâmurile;
Locuința.
AUTONOMIA PERSONALĂ în mediul ambient are următoarele arii de conținut:
– Familia;
– Relațiile de familie;
– Prietenii.
AUTONOMIA SOCIALĂ: integrarea socială:
– Spirit de responsabilitate,stăpânire de sine, corectitudine,respectarea normelor de
convețuire socială;
– Farmarea și exersarea deprinderilor de a se orienta și deplasa corect în mediul

12
ambient;
– Stabilirea unor relații interpersonale, de orientare în diferite situații și unități sociale;
– Autonomie în utilizarea resurselor financiare.
COMPORTAMENTUL SOCIAL cu următoarele arii de conținut:
-norme de comportare civili zată;
-relații de adaptare -integrare în micro -marco grupurile sociale;
– relații între sexe;
-viața de familie;
-activități de socializare.
O persoană dependentă prezintă mai multe din caracteristicile următo are (L.Pop, op. cit., p.
131):
– Nu se poate deplasa;
– Este incapabilă de a se îmbrăca singură;
– Nu se poate alimenta singură;
– Prezintă incontinență urinară sau fecală;
– Prezintă dezorientare ce poate antrena o conduită periculoasă pentru sine și pentru
cei din jur.
Există trei categorii de priorități în acordarea serviciilor integrate medico -sociale de
îngrijiri la domiciliu persoanelor vârstnice:
Cei care sunt la risc și au nevoie urgentă de îngrijiri personale ( de exemplu, persoane
în vârstă care sunt operate pentru fracturi de col fermural și sunt externați direct acasă).
Cei care au o boală cronică și au nevoie de îngrijiri peronale ( de exemplu persoane în
vârstă după a ccident A.V.C./ accident vascular cerebral),
Cei care sunt singuri și, pe lângă o boală cronică, fizică, dezvoltă și o boală mentală, iar
riscul lor este crescut.
Evaluarea, prin intervenții în echipa pluridisciplinară de spe cialiști, este necesară pentru:
A elabora o strategie de ajutor și îngijire individualizată, pentru prevenirea agravării
dependenței, în conformitate cu vârsta, cultura, caracteristicile medicale și stilul de viață al
persoanei ;

13
Indentificarea gradului de dependență, indispensabil pentru stabilirea tipurilor de îngrijiri și a
modalității de finanțare a acestor îngrijiri, precum și a costului serviciului.

II.1.a. Impactul psihologic al pensionării
O dată cu ieșirea la pensie, mulți vârstnici văd în aceasta pierderea rolului social
productiv, a prestigiului, a responabilității sociale, a rolurilor și statutelor în familie, chear
abandonul în instituții de ocrotire.
Apare „sentimentul de izolare”, care în cele mai multe cazuri îi sperie,ceea ce conduce
la singurătate. Bătrâni se tem de singurătatea în suferință,din clipa morți. Uni dintre ei chear
afirmă că după această perioadă v ine „popa”. Există cazuri de autoizolare, de retragere din
lume, din viața socială, dacă nu există motive suficient de puternice pentru a -i scoate din
apatie, din blazare.
Pensionarea reprezintă separarea cu caracter instituționalizat a unui individ de poziția
sa ocupațională, care –i dă dreptul de a primi în continuare, venituri pe baza anilor anteriori de
muncă.
Factorul fundamental care determină această „separare”, este vârsta cr onologică a
individului, deși există și numeroase cazuri când starea, deficitară de sănătate este cea care
determină pensionarea individului.
Pensionarea este evenimentul cel mai frecvent asociat cu perioada bătrâneți i, acesta
având atât aspecte pozitive cât și negative. În mod tradițional, pensionarea a fost văzută ca un
eveniment extrem de nedorit cu consecințe negative.
Conform teoriei dezangajării de Anthony Giddens, retragerea in dividului din societate
este una naturală și benefică, pentru că participarea la viața activă descrește proporțional cu
diminuarea energiilor fizice și psihice.
Această retragere se petrece însă oarecum împotriva voinței vârst nicilor, este un rezultat al
retragerii societății din viața lor, ei de fapt fiind mult mai împliniți dacă ar rămâne activi și
implicați în viața societății și sentimentul de izolare fiind astfel mult diminuat(Bonchiș și
Secui,2000).
Pintre cele mai drastice schimbări determinate de bătrânețe se numără și statusul de
dependență față de alții, trecerea de la o poziție socială activă la una caracterizată de
pasivitate și inerție, care pr oduce profunde sentimente de teamă, izolare, dezordine personală.
Ideea de a depinde de copii este resimțită, de către vârstnici ca un sentiment de vinovăție, de
frustare,care percepe ajutorul ca o schimbare, cu caracter dramatic, care inversează pozițiile
obișnuite în raporturi de generații.

14
Instituționalizarea:
Conceptul a fost folosit pentru prima oară în anul 1955 și a fost legat de un
sindrom care include un comportament docil, lipsit de orice individualitate, asociat cu apatie,
lipsă de inițiativă, lipsă de interes pentru orice activitate sau eveniment, lipsă de reacție
aproape la orice stimul și puternice resentimente față de tratamentele aplicate de perso nalul
instituției.
Aceste comptoramente au fost observate în special la pacienții din spitalele psihiatrice,
azile de bătrâni, orfelinate sau deținuții din închisori sau lagăre de prizoneri. În cazul
instituționalizării c opiilor și adolescenților privați sau dezavantajați de familie acest fapt
înseamnă a -i plasa într -un mediu din care le lipsesc și evenimentele personale, activitățile
individualizate, adecvate fiecărei persoane, contactul cu lum ea exterioară și perspectiva
viitorului(Goffman,2004).
La vârsta a treia autonomia și independența sunt diferite, deoarece capacitatea de a
depune rezistență presiunilor sociale este mai slabă. Acceptarea de sine se referă la o atitudine
pozitivă față de persoană și acceptarea trecutului, a caracteristicilor personale, fiind ele
pozitive sau negative(M. Roșianu& Drugaș,2005).
Calitatea vieții este conceptualizată ca o variabilă c u numeroase dimensiuni, iar o
calitate a vieții” bună”, trebuie să curindă o stare sufletească pozitivă, relații interpersonale
suportive și absența durerilor fizice și psihice.

II.1.b. Patologia pensionării
Stresul psihic este considerat o stare de tensiune, încordare și disconfort determinantă
de agenți afectogeni cu semnificație negativă, de frustarea sau reprimarea unor stări de
motivație(trebuințe, dorințe, aspirații), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvării unor
probleme (Golu,1981).
În rândul stresorilor familiali se pot menționa sisteme de valor diferite între membrii
familiei,apariția unor noi membri, conflicte materiale, divor țul, decesul unui membru
etc.(Marian,2004).
Factori de vurnabilitate influențează stima de sine, o stimă de sine scăzută contribuind
la creșterea reacției de pierdere prin generalizarea lipsei de speranță evocată de pierde re.
Trancasările cotidiene sunt indentificate cu stresul cronic(apud Marin,2004) definea
trăsăturile cotidiene ca fiind acele experiențe și condiții ale vieții zilnice care sunt percepute
de către individ ca frustante, iritante sau amenințătoare pentru stare sa de confort fizic și
psihic.
Acestea sunt generate de diverse domenii ale vieții: familial, profesional, financiar,
sănătate, relații sociale, întâmplări neprevăzute.

15
Un aspect important al modelului reformulat al neajutării este că indivizii care se
orientează spre stiluri justificatorii specifice atât pentru evenimente pozitive cât și pentru
cele negative sunt supuși unui risc mare de de presie.
Conform teoriei neajutorării învățate noncontingența dintre acțiune și rezultat duce la
expectanța neajutorării, astfel pe viitor rezultatul va fi noncontingent, iar comportamentul unul
pasiv.
Abramson, Matelskz și Joiner argumentau că, cu cât o persoană percepe mai stabil și
global consecințele negative ale unui eveniment, cu atât acesta va fi mai predispusă să devină
deznădăjduită și depresivă.
Bătrâni neinstituți onalizați au o satisfacție de viață mai mare decât cei
instituționalizați.
Acest lucru se întâmplă datorită însăși instituționalizării care este percepută în mod
negativ de către bătrâni.
Această situație le îngustează în mod vizibil activitatea, le afectează sfera relațiilor
sociale, lucru ce duce la pierderea contactului cu prietenii și familia.
Odată deteriorate aceste relații, determină bătrânii să perceapă pierderea s uportului și
a spijinului din parte persoanelor semnificative pentru ei dinn parte familiei și din partea
prietenilor;astfel perceperea suportului social diferă semnificativ de la persoane
neinstituționalizate la cele instituționa lizate, acestea din urmă trăind în cele mai multe cazuri
în sânul familiei, alături de persoanele apropiate(partener, copii, nepoți), care le oeră suportul și
afecțiunea de care au nevoie, fiind o adevărată sursă de cofort emoț ional pentru ei.
La bătrânețe nu există pace și mulțumire dacă în cursul vieții nu s -a realizat actul
procreației. Fără urmași, persoana în vârstă nu are convingerea că viața trăită până acum a
avut un sens un sco p.
Fără această convingere apare teama de moarte, disperarea ori o anumită stare de desgust
față de ce a trăit până acum.
Disprețul față de oameni il duc în pragul disperării.

II.1.c. Introducere în sistemul de pensii multipilon în România:
După 1990 numărul de pensionari a crescut, iar sistemul de pensii din România se
confr untă cu mari dificultăți.
Sistemele de pensii din întreaga lume, au încercat să se reformeze pentru a deveni
viabile din punct de vedere financiar.
Factori care au determinat creșterea numărului mare de pensionari din sistemul public
a fost:

16
– Încorporarea unor sisteme independente în sistemul asigurărilor sociale de stat în
perioada 1993 -1998
– Reducerea vârstei de pensionare a agricultorilor, conform prevederilor legi nr.80/1992;
– Adoptarea legii nr.2 din 10 ianuarie 1995 privind pensionarea anticipată;
„explozia ” de pensionări pe caz de boală.
– Creșterea raportului dintre numărul de pensionări și cel al contribuabililor, neplata
contribuției de asigurări sociale de către mulți agenți economici reprezintă factori care
a crescut vulnerabilitatea sistemului de pensii din România. La aceastea se adaugă
presiunea exercitată de schimbările petrcute în structura demografică, constând în
creșterea speranței de viață a populației și scăderea natațității.
România a reâncercat să -și refo rmeze sistemul public de pensii și a modificat
parametri ce influiențează sustenabilitatea sistemului:
nivelul contribuției, formula de calcul a beneficiilor și vârsta de pensionare.
Creșterea reală a vârstei de pensionare este condiționată de:îmbunătățirea condițiilor de
muncă și a sănătăți populației;acceparea formării profesionale continue;organizarea de către
angajatori a cursurilor de perfecționare continue; a pregătirii și dobândirea de noi
compentențe(Dobrescu și Șeitan).
Cu toate eforturile statului de a asigura un nivel rezonabil al pensiilor, cuantumul
acestora,în mare parte a rămas scăzut. Rata medie de înlocuire a salariilor prin pensii a
înregisrtat o reducere continuă după 1990 – de la 45% în 1991 la 34% în anul 2004.
O analiză atentă a reformei sistemului de pensii, corelată cu experiența internațională
în domeniu, precum și cu recomandările Băncii Mondiale au evidențiat faptul că siguranța
financiară a vârstnicilor poate fi asigurată dacă sistemul de pensii se bazează pe mai mulți
piloni, și anume:
PILONUL I – sistemul public de pensii, redistribuitiv, obligatoriu;
PILONUL II – bazat pe capitalizare, obligatoriu, admnistrat privat;
PILONUL III – bazat pe capitalizare, facultativ, administrat privat.
Introducerea sistemului de pensii cu mai multe componente reprezintă mai multe
avantaje:
– întărăște sustenabi litate financiară pe termen lung a sistemului de pensii;
face posibilă obținerea unor pensii mai mari decât cele obținute doar din sistemul unic
de tip redistribuitiv;
– determină dezvoltarea pieței de capital, creșterea economic ă și mărește bunăstarea

17
socială;
– ușurează sarcina statului cu plata pensiilor pe termen mediu și lung.
Exemple ale reformei pensiilor prin introducerea sistemului multipilon întâlnim în țări
precum:Croația (unde re forma a demarat în anul 1999);Polonia (1999)Ungaria(1997).
Primul pilon are la bază redistribuirea veniturilor de la actuali salariați la pensionari de
astăzi, veniturile respective fiind administrate de către stat.
Principalele schimbări fiind aduse de Legea nr. 19 din 17 Martie 2000 privind
sistemul public de pensii și alte drepuri de asigurări sociale.
Pilonul II – relementat de Legea Nr. 411 din 18 Octombrie 2004 privind fondurile de
pensii administrative privat (fiecare participant va avea un cont individual format din
contribuțiile peronale și din bani rezultați din invenstirea acestora).
Pilonul III – se bazează pe aceleași prin cipii ca și pilonul pensiilor obligatorii:
administrare privată, conturi individuale, investiții financiare, însă diferă de pilonul II prin
caracterul facultativ al contribuțiilor.
Sistemul se adresează persoanelor car e din cauza vârstei nu mai pot contribui la
pilonul obligatoriu de pensii, dar sunt interesate de obținerea unui venit mai mare la vârta
pensionării precum și celor care vor să obțină în plus o pensie, pe lângă pensia de stat și
cea obligatorie, fiind administrată privat. Fiind reglementată de Legea nr.204 din 22 mai 2006
privid pensiile facultative , pubicată în Monitorul Oficial Nr. 470 din 31 mai 2006.

II .2. Aspecte gerentopatologice

Evaluarea Geriatrica Globală se bazează pe faptul ca investigarea vârstnicului se
face de către o echipă multidisciplinară.
Asistentul social va avea cunoștiințele medicale necesare în vederea îndrumă rii și
evaluării medico -sociale a vârstnicului.
Evaluarea va parcurge următoarele etape:
Stabilirea motivului ( -elor) principal de prezentare la medic trebiue să definească
Pierderile funcționale specifice de care sufe ră pacientul precum și „motiveșe internării”
clasice – este necesar să se abordeze atât perspectiva pacientului cât și a familiei sau a
peroanei (persoanelor) care îl îngrijesc în mod obijnuit.
Screening inițial al funcțiilo r vizuală, auditivă și cognitivă;
– Date biomedicale;

18
– Antecedente personale patologice – cu menționarea duratei și a impactului asupra
funcționalității fizice și menatale a pacientului;
– Date referitoare la starea de nutriție – inclus iv orice modificare a apetitului sau a
greutății corporale,
– Tratamentele pe care le urmează:
– Durata utilizării și eventualele reacții adverse;
– Estimarea clearance -ului creatininei pentru stabilirea dozelor optime( dacă este cazul );
Evaluarea impactului fiecărui medicament asupra funcționalității mentale și fizice a
pacientului vârstnic – de exemplu: apetit, mers, memorie, performanță sexuală, constipație,
incontinență;
Date psihologice:
Funcția cognitivă – inclusiv episoade confuzionale ca urmare a:
– Diverselor medicamente;
– Internărilor în spital;
– Intervențiilor chirurgicale(mai ales ca urmare a efectelor anesteziei generale);
– Modificărilor survenite în condițiile de viață;
Funcția emoț ională – screening pentru depresie, paranoia, anxietate, halucinații, tulburări de
personalitate;
– Indentificarea variatelor moduri de a face față diverselor situații;
Funcția de percepție – inclusiv percepția vizuală, auditivă, evaluarea vorbirii;
e. date sociale:
– abilități sociale individuale – incluzând:
– statusul marital(prezent și în trecut)
– probleme legate de intimitatea fizică și emoțională;
– acceptarea ajutorului;
– sistemul de sprijin familial;
– numărul unor resurse existente la nivel comunitar;
– opinia față de diverse tratamente medicale ca de exemplu: intervenții chirurghicale,
alimentație parentală, respirație asistată, resuscitare cardiopulmonară;

19
– existența unor dispoziții legale anterioare: procura sau testament;
f. scale de evaluare funcțională.
Activități cotidiene de bază(”ADL”=Activities of Daily Living):îmbrăcat , îmbăiere,dat jos din
pat, mers la toaletă, hrănire independentă;
Activități cotidiene instrumentale(”IADL”= Instrumental Activies of Daily Living): efectuarea
cumpărăturilor, utilizarea mijoacelor de transport, respectarea schemelor t erapeutice și
gestionarea independentă a resurselor financiare proprii;
g. examen fizic:
General;
– Evauarea modificărilor ortostatice ale pulsului și tensiunii arteriale;
– Examinarea tegumentelor pentru decelarea transformărilor maligne;
Inspecția mersului, mobilități și a echilibrului în timp ce pacientul intră în cameră și se
așează sau se ridică de pe scaun;
Observarea directă a pacientului în timp ce desfășoară activitățile cotidiene bazale și
insrtumena tale;
Examenul extremității cefalice, a ochilor, urechilor, nasului, cavități bucale și farigelui;
Evaluarea semnelor de traumatisme sau căderi recente;
Prezența cerumenului în conductul auditiv extern;
Modificări focale la nivelul muș chilor faciali sau extraoculari;
Cataracta;
Prezența ectropionului pleoapei inferioare;
Noduli tiroidieni;
Sulfuri carotidiene;
Uscarea sau leziuni ale cavități bucale;
Obstrucția canalelor glandelor salivare;
Examinarea părții superioare ale corpului;
Mobilitatea extremă a membrelor superioare;
Examinarea complectă a regiunii mamare;
Evaluare cardiopulmonară, carotidiană și vasculară periferică;
h. examinare abdominală,rectală și genitală:
Evaluarea existenței prolapsulu i rectal și al vezicii urinare;

20
Pierderea de urină;
Hemie femorală sau inghinală;
Mobilitatea maximă a membrelor inferioare;
Palparea abdominală.
Evaluare nourologică:
Examinarea Minimală a Statusului Mental Folstein(Folstein MMSE= Min i Mental Status
Examination);
Evaluarea orientării, memoriei de scurtă durată, atenției, limbajului;
Modificări focale ale forței musculare și ale reflexelor;
Echilibrul;
Sensibilitatea vibratorie;
j. evaulare paraclinică:
– generală: hemograma complectă, electroliți, uree, creatinină, glucoză, examen sumar de
urină, vizite de sedimentare a hematiilor.
Nutriția: albumina,profilul colesterolului, funcția cognitivă:
Calciul;
T4 și TSH;
Vitamina B12;
Trasaminaze, fosf ataza alcalină;
Nivelul sanguine al medicamentelor importante.
Asistentul social va participa în cadrul echipei de îngrijire a vârstnicului la
evaluarea și întocmirea listei de probleme – domeniile de investigare sau caracteristici ale
pacientului vârstnic în momentul pregătirii planului de îngrijire. Domeniile de investigare sunt
variabile de importanță majoră cu influiență asupra evoluției stării de sănătate a pacientului
vârstic.
Domeniile de investigare pot fi utilzate ca o ” listă de probleme ” pentru a
indentifica domenii relevante pentru fiecare individ în parte, apoi pot fi utilizate drept
obiective de îngrijire și ca mijloace de monitorizare aficientă a progeselor efectuate de către
vârstic.
Ele oferă atât o privire cuprinzătoare asupra pacientului suferind de afecțiuni
complexe, cât și un ajutor medicului, psihologului, asistentului socia l, echipei de îngrijire
pentru a furniza informații și diagnostice corecte pacientului vârstnic și membrilor familiei
sale;
Domeniile de investigare sunt:

21
Diagnostic:
Lista de diagnostice
Caracterizarea fiecăriu diagn ostic după severitate, grad de reversibilitate a bolii, impact asupra
funcționalității organizmului, nutriție, defecație,continență urinară;
Caracterizarea, funcție cognitivă, emotivitate, rigiditate și mobilitate afectivă.
Medicamentele u tilizate prescrise de medicul de famile, specialist:
Listarea tuturor medicamentelor, inclusiv cele luate fără prescripție medicală;
Locul de erecție( ficat sau rinichi);
Impactul asupra funcției;
Evaluarea dozelor -verificarea nivelelor sanguine(când este posibil);
Nutriție :
Stabilirea nivelului bazal pentru: – indigestie
– greutate
– albumina;
– dacă nivelul bazal este anormal – se va alcătui o listă a factorilor etiologici:
– boli;
– medicamente;
– depre sie;
– clasificarea factorilor etiologici după gradul de reversibilitate;
d. Continența urinară:
Dacă este cazul,lista factorilor etiologici:
Boli
Medicamente;
Imobilizare;
Depresie.
Defecație :
Stabilirea nivelului bazal pentru constipație și pentru blocarea materiilor fecale
Dacă este cazul, lista de factori etiologici:
Boli,
Medicamente,

22
Imobilizare,
Depresie,etc.
Funcție cognitivă:
Stabilirea nivelului bazal pentru:
Memoria de scurtă durată,
Afectarea atenției;
Halucinații;
Dacă este cazul, lista de factori etiologici;
Boli;
Medicamente;
Schimbarea locului de rezidență;
Emotivitate :
Stabilirea niveluluibazal pentru;
Anxietate;
Agitate;
Sindrom hipoanabolic;
Somnul;
Tulburări de apetit;
Perturbări ale balanței energetice;
Dacă este cazul, lista de factori etiologici după gradul de reversibilitate;
Mobilitate și rigiditate afectivă:
Stabilirea nivelului bazal de dependență: afectivă și s ocială de față cu o anumită persoană;
Boli psihice;
Medicamente;
Stil de viață;
Incontinență;
Depresia;

23
Cooperare cu Planul individualizat de asistență și îngrijire :
Stabilirea nivelului bazal pentru lipsa de cooperare cu planul de îngrijire: pasivă,activă;
Plan de îngijire neadecvat nevoilor;
Persoană de îngrijire aflată în incapacitate;
Boli;
Medicamente;
Tulburări de peronalitate;
Depresia,etc.

În afară de domeniile de investigare menț ionate, un loc important îl are oferirea
unei diagnoze sociale și instituirea unui ,, Planul individualizat de asistență și îngrijire ”

PLANUL DE INTERVENȚIE/ÎNGRIJIRE INSTITUITE DE ASISTENTUL SOCIAL
Punerea de acord a standardelor practicii medicale cu prferințele vârstnicului în ceea ce
privește terapia, reprezintă cea mai importantă etapă în alcătuirea unui plan de ingrijire care
să fie atât de adecvat pacientului vârstnic cât și realiza bil cu succes;
În cadrul fiecăruia dintre cele nouă domenii de investigare se vor evalua și indentifica
factorii iteologici reversibili sau cu potențial de a fi tratați;
Se vor face recomandări asistențiale și terapeutice con form standardelor practicii medicale
pentru fiecare domeniu de investigare;
Evaluarea pacientului vârstnic:
Evaluarea poate fi orientată asupra a patru domenii importante:
Evaluare medicală în cazul:
Afecțiuni acut e;afecțiuni cronice;durerea;
Consum de alcool;
Medicamentele utilizate;
Abuzul de medicamente;
Examen fizic general;

24
Investigații(inclusiv cele de laborator).
evaluare psihiatrică:
evaluare psihiatrică propriu zisă;
amtecendente personale și familiale;
trăsături premorbide;
modificări de personalitate;
funcția neuro -vegetativă;
evaluare neuro -psihiatrică;
crize comitiale;
traumatizme craniene;
factori de risc de la locul de muncă.
evaluare socială:
anamneză socială;
traume din copilărie;
pierderi majore;
sistemul de sprijin social;
modalități de a face față problemelor;
factor cultural;
legături cu familia și comunitatea;
evaluarea mediului de existență a pacientului:
trecerea în revistă a problemel or apărute în mediul de existență anterior;
aspecte ale relațiilor interperonale;
teritorialitatea(limitele spațiului personal);
mediu supra -sau substimulant;
aspecte ale mediului fizic;
* Evaluarea pacientului care prezintă un com portament prosocial deranjant;
presupune următoarele etape:

25
definirea și documentarea clară a problemei;
evaluarea impactului asupra persoanelor care acordă îngrijirea pacientului;
evaluarea medicală.
* definirea și documentarea problemei:
– trebuie intervievate mai multe persoane care acordă îngrijirea pacientului;
e necesar a se indentifica evenimentele care pot precipita comportamentul deranjant
schimbări în rutina zilnică a vârsntnicului după ce pacientul este lăsat singur;
când pacientul este expus la situații noi este important să se determine dacă:
– pacientul prezintă o afecțiune psihiatrică majoră(tulburări afec tive de anxietate);
există tulburări ale somnului datorită:terapiei inadecvate a durerii;igienei deficitare a
somnului;sindromului de apnee în somn;
La un pacient geriatric cele mai frecvente cauze ale tulburărilor de co mportament pot fi
clasificate în următoarele cinci grupe:
– delirul – afectare cognitivă globală cu alterarea nivelului de conștiență sau atenție;
– demență – afectare cognitivă globală fără alterarea nivelului de conștiență sau a tenție;
– depresia – dispoziție (stare sufletească) deprimată sau interes diminuat, cu un procent
de până la 15 % dintre vârstnici negăsind simptomele legate de dispoziție, dar relatând
doar sintomele legate de suferințe somatice s au iritabilitate;
– medicamente – prescrise de medic sau luate din propie inițiativă: cu efecte posibile:
reacții advese;
– sevraj:substanțe cu potențial de a crea dependența;utilizarea benzodiazepine;alcool la
sexul masculin;
– afecțiuni psi hice-toate tipurile, mai ales anxietatea și psihoza;
– delirul – reprezintă cea mai importantă problemă de diagnostic deoarece sintomele
comportamentale pot masca o urgență medicală:întârzierea diagnosticării și tratări unor
cauze m edicale sau chirurgicale manifestărilor neuropsihice poate explica, cel puțin
parțial, riscul crescut de deces la pacienții care prezintă delir;etiologie posibilă a
delirului;encefalopatia Wernicke; encefalopatie hipertensivă;hipoperfuzia
cerebrală;hipoxia;accidentul vascul arcerebral(ischemic sau hemoragic);meningita –
encefalită;intoxicație (inclusiv cu metale grele);infecții extracerebrale;sevraj;afecțiuni
metabolice acute;traumatisme;deficiențe(vitaminice);endocrinopatii;majoritatea ep isoadelor
de delir trebuie să se emită în circa 4 săptămâni;dincolo de acest interval persistența

26
afectării cognitive arată preexistență unei demențe sau transformarea unei leziuni acute
într-un deficit permanent;
– depresia – este o al tă cauză importantă de tulburare de comportament;
diagnosticul ei poate fi stabilit prin evaluarea următoarelor elemente;
somnul;interesul;vinovăția (inclusiv neajutorarea, lipsa de speranță, inutilitatea);
– somatizarea -frecvența la vârstn ici-de exemplu:pacientul este preocupat de
constipație;tulburări gastro -intestinale;energia; concentrarea;psihomotor(agitație sau
retardare);ideație suicidară;
– evaluarea impactului asupra persoanelor care acordă îngrijire pacientului:
– tulbur ările de comportament ale pacientului pot fi copleșitoare pentru persoanelor care
acordă îngrijire;adesea aceste persoane sunt vârstnici cu propriile lor probleme de
sănătate;
– e necesară efectuarea de intervenții care să readucă sarcina persoanei care acordă
îngrijirea:
– includerea pacientului în programul unui spital de zi;implicarea și a altor membri ai
familiei în îngrijire;includerea persoanei de îngrijire într -un grup de sprijin
comunitar;tratamente acordate direct persoanei de îngrijire;evaluarea medicală a
pacientului:
– anamneza poate releva(fie pacientul relatează,fie examinatorul constată:prurit; dementă
vasculară;afazie,dificultăți emoționale;
– strategii alternate de a face față diverselor situații;antecedente de afecțiuni cerebrale,
epilepsie, boala Alzheimei, boala Parkinson;antecedente de psihoză sau tentativă de
suicid;traumatizm cranian sau arsuri în antecedente;atecedente de abuz de alcool sau
droguri;expune re la poluații de mediu in atncedente;atecedente de pierderi repetate,
decese – membri de familie;pierderi sau resurse financiare);la examenul psihologic –
comportament apatic, labil sau inadecvat;tegumente -echimoze multiple;arsuri -piele
uscată;neurologic -deficit motor,hemiplegii;modificări de postură sau ale expresiei
faciale;examene de laborator;electrolitici serici -dezechilibrele pot explica tulburările de
comportamentglicemia -are relevanță mai ales la diabetici;electroa rdiograma – tulburările
de ritm pot genera comportament deranjant;tomografia computerizată -pentru a decela
cauze tumorale;hidrocefalie, tumori;complicații potențiale;
– violența:dromomania:perturbarea ritmului cardiac,autoîngrijire deficitară: căd eri;
malnutriție:depresie.

27
CAPITOLUL III
CADRUL LEGISLATIV AL ASISTENȚEI MEDICO -SOCIALE A PERSOANEI
VÂRSTNICE

III.1. Drepturile persoanei vârstnice

Problematica protecției și promovării drepturilor omului la vârsta a treia a beneficiat
de atenția Organizației Națiunilor Unite și a organelor specializate ale acesteia în problemele
sociale.
Prin rezol uția nr.213 din 1948,ONU a proclamat, cu valoare de principiu, drepturile
persoanelor de vârsta a treia. În 1969, prin Rezoluția 2542 adoptată de Adunarea Generală
ONU,problema vârstnicilor a fost integrată în problematica largă a progres ului domeniului
social.
În 1982 s -a organizat Conferința Mondială a vârstei a treia, cu scopul de a lansa
un program internațional de acțiune destinat asigurării securității economice și sociale
a bătrânilor. La 11 De cembrie prin Rezoluția nr.35/129, sesizându -se corelația existentă
între problemele generate de îmbătrânire s -a hotărât schimbarea denumirii din
Adunarea Mondială a vârstei a treia în Adunarea Mondială asupra Îmbătrânirii.
Primele lucrări ale acestui forum s -au desfășurat la Viena în perioada 26 iulie -6 august și
au întrunit participanți din 124 de state ale lumii. Planul de acțiune elaborat s -a axat pe
dimensiunea umană și socială a dezvoltării umane,vizând înlăturarea confliclui dintre
generații –determinat de diferențele de mentalitate –pentru respectarea demnității
persoanelor vârstnice și eliminarea marginalizării acestora, concomitent cu informarea lor
în legătură cu problemele,preocup ările și aspirațiile tinerei generații.
La 16 Decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 1
Octombrie Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice și a adoptat, prin rezoluția nr.46,
principiile națiunilor unite pentru persoanele în vârstă,principii vizând:
Independența persoanelor în vârstă;
Participarea și integrarea lor în viața economică și socială;

28
Accesul la îngrijirea sănătății în vederea conservării bunăstării fizice și mentale;
Accesul la serviciile spitalicești.
Principiul dezvoltării umane se traduce prin dreptul de acces a celor bătrâni la
resursele materiale, culturale și spirituale ale societății în vederea asigurării deplinei demnități și
securită ți, oricare ar fi vârsta,sexul, originea etnică, ori handicapul persoanei, departe de
exploatare ori de presiuni/abuzuri fizice sau mentale.
La aceste drepturi legiferate se adaugă prevederile Convenției Europene a Drepturilor
Omulu i și Carta Social -Europeană, în scopul competării drepturilor civile și politice și de
protecție socială ale persoanelor vârstnice, prin măsuri care să le permită cât mai mult posibnil
de a rămâne membrii deplini ai societății. Totod ată li se garantează dreptul de a -și alege în
mod liber felul de viață și de a duce o existență independentă, atâta timp cât ei doresc.
Vârstnicilor care trăiesc în instituții li se garantează dreptul la asistență medico -socială adap tată
la respectul vieții private și participarea lor la determinarea condițiilor de viață din instituții.
La 21 mai 1999 Comisia Europeană a făcut o importantă comunicare intitulată către o
Europă pentru toate vârstele. Pro movarea prospețimii și solidarității între generații . Această
comunicare constituie contribuția pe care Comisia o aduce Anului Internațional al persoanelor
vârstice, constând într -o expunere a implicațiilor îmbătrânirii populației asupra:
Locului de muncă;
Prevenției sociale,sănătății;
Serviciilor sociale.
Organizația Mondială a Sănătății din Regiunea Europei, din care fac parte și România, în
documentul Strategia sănătății pentru toți până în anul 2000, stabilea o serie de 38 d e ținte care
trebuiau atinse, iar printre aceste obiective, la punctul 6 se stipula dezideratul după care: speranța
de viață trebuie să atingă cel puțin 75 de ani pentru fiecare națiune europeană.La noi, la 1
Ianuarie 1999 speranța de viață pentru femei era de 73 de ani, dar la bărbați de numai 62,5 de ani,
ceea ce reprezintă o problemă gravă de democrație națională.(O. Popescu, Dreptul la sănătate și la
starea de sănătate, în revista „Drepturile omului”,nr.2/2000,IRDO).

III.2. Le gislația specifică asistenței sociale a persoanelor vârstnice

29

În noul context social, politic, economic, cultural și moral în care a evoluat România, după
1989, în efortul său de aliniere a legislației sociale române la standardele inter naționale, asistăm la o
sensibilă îmbunătățire a situației drepturilor omului și deci a persoanelor de vârsta a treia, în ceea ce
privește:
Dreptul la viață la integritate fizică și psihică;
Dreptul la viață privată;
Dreptul la libertatea circulației;
Drep tul la libertatea de găndire;
Dreptul la conștiință, dreptul la religie;
Dreptul de opinie și expresie;
Dreptul de asociere.
Deși Constituția României nu inserează drepturi speciale pentru persoanele de vârsta
a treia,aceștea se bucură pe deplin de într eaga serie de drepturi, potrivit principiului universității, toți
cetățenii beneficiază de drepturi și libertăți consacrate prin Constituție și prin alte legi și au
obligațiile prevăzute de acestea.
Convențiile și protocoalele referitoare la drepturile omului, ratificate de România fac parte în
temeiul ar. 20 din Constituția din legislația internă, deoarece dispozițiile constituționale privind
drepturile și libertățile cetățenilor sunt inte rpretate și aplicate în concordanță cu Declarația
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Oraganizarea și funcționarea sistemului național de asistență socială sunt regelmenate pe
baza legii nr. 47/200 6 privind sistemul național de asistență socială. În conformitate cu art.6,
sistemul național de asistență se întemeiază pe următoarele principii generale:
– respectarea demnității umane – fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă și deplină
a personalității;
– universalitatea – fiecare persoană are dreptul la asistență socială în condițiile prevăzute de
lege;
– solidaritate socială – comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu își pot asigura
nevoile sociale, pentru menținerea și întăr irea coeziunii sociale;
– parteneriatul – instituțiile publice și organizațiile societății civile cooperează în vederea

30
organizării și dezvoltării serviciilor sociale;
– subsidiaritatea – statul intervine atunci când inițiativa locală nu a satisfăcut sau a sati sfăcut
insuficient nevoile persoanelor.
Hotărârea Guvernului nr.90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și
funcționare a serviciului public de asistență socială, adoptată în temeiul art. 107 din Constituția
României și al art.40 alin( 2) din legea nr.47/2006 privind sistemul social, prevede realizarea
serviciului public de asistență socială la nivel județean, respectiv local, familiei, persoanelor
singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane a flate în
dificultate.(art.2, alin(2)).
În exercitarea atribuțiilor care revin în domeniul protecției persoanelor adulte. Serviciul public
local desfășoară următoarele activități:
– evaluează situația socio -economică a persoanei, indentifică nevoile și res ursele acesteia;
– indentifică situațiile de risc și stabilește măsuri de prevenție și reinserție a persoanelor în
mediul familial natural și în comunitate;
– elaborează planurile individuale privind măsurile de asistență socială pentru prevenirea sau
combater ea situațiilor de risc social, inclusiv intervențiile focalizate pentru consumatorii de
droguri, de alcool, precum și pentru persoanele cu probleme psihologice.
– Organizează acordarea drepturilor de asistență socială și asigură gratuit consultanță de
speci alitate în domeniul asistenței sociale, colaborează cu alte instituții responsabile pentru a
facilita accesul persoanelor la aceste drepturi,
– Organizează și răspunde de plasarea persoanei într -o instituție de asistență socială și
facilitează accesul acest eia la alte instituții specializate (spitale,instituții de recuperare, etc.)
– Evaluează și monitorizează aplicarea măsurilor de asistență socială de care beneficiază
persoana, precum și în respectarea drepturilor acesteia;
– Asigură consiliere și informații p rivind problematica socială(probleme
familiare,profesionale, psihologice, de locuință, de ordin financiar , jridic,etc.);
– Asigură prin instrumente și activități specifice asistenței sociale prevenire și combaterea
situațiilor care impilică risc crescut d e marginalizare și excludere socială, cu prioritate a
situațiilor de urgență;
Asistența socială pentru persoanele cu handicap vârstnice este reglementată prin Legea
nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, și are în vedere, în pri mul rând,
evaluarea situației persoanelor vârstnice care necesită sprijin.
În conformitate cu art.1, alin(4), sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezenței

31
legii, persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe
baza datelor cu privire:la afecțiunile ce necesită îngrijire specială,capacitatea de a se gospodări
și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidien e, condiții de locuit,venituri efective sau potențiale
considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieții.
HG886/2000 -Grila națională de evaluare a persoanelor vârstince, care prevede criteriile de integrare
în grade de dependenț ă a vârstnicului.
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situații de pierdere totală sau parțială a autonomiei,
pot fi de natură:
– medicală,
– socio -medicală,
– psiho -afectivă.
Potrivit Legii pensiilor nr.19/2000, după cum este prezentat în Capi tolul I – Dispoziții Generale,în
afara pensiilor, asigurații din sistemul public au următoarele drepturi de asigurări sociale:
• Tratament balnear, care nu este suportat de la asigurările sociale de stat;
• Ajutor de deces.
Legea nr. 16/2000, privind înfii nțarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al
Persoanelor Vârstnice, precizează încă de la art.1 scopul acestui organizm autonom, consultative, de
interes public: instituționalizarea dialogului social dintre persoanele vârstnice și autorită țile publice,
pentru protecția drepturilor și libertăților acestor persoane.
Atribuțiile Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice, conform art.4, sunt următoarele :
– sprijinirea instituțiilor statului în aplicarea recomandărilor Adunării mondiale a P ersoanelor
Vârstnice și urmărirea realizării lor;
– propune Guvernului programe privind ameliorarea continuă a condițiilor de viață a
persoanelor vârstnice;
– urmărește aplicarea reglementărilor legale privind persoanele vârstnice și sesizează
organele comp etente despre abaterile constatate;
– elaborează împoreună cu intituțiile de specialitate, studii și analize sociologice în
domeniu;
– spijină buna funcționare a intituțiilor de asistență socială și propune măsuri de
îmbunătățire a activității acestora;

32
– sprijină organizarea asociativă a persoanelor vârstnice și participarea lor activă la viața
socială;
– elaborează puncte de vedere la proiectele de acte normative care votează persoanele
vârstnice;
– reprezintă persoanele vârstnice din România în relațiile cu organizații similare din alte
țări sau cu organizații internaționale ale persoanelor vârstnice;
În anul 1988 a intrat în vigoare Legea 34/1998 privind acordarea de subvenții de la bugetul
unităților de asistență socială înființate și administrate de asociații și fundații cu personalitate juridică
română. Subvențiile sunt acordate de la bugetul de stat și de la bugetele locale pe baza unor criterii
care sunt stabilite în acord cu Ministerul Fina nțelor Publice.
Potrivit prevederilor legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, familiile și persoanele
singure au dreptul la unvenit minim garantat ca formă de asistență socială. Prevederile acestei legi se
fundamentează pe principiul solidarităț ii umane și garantează persoanelor aflate în situații de risc un
venit minim acordat sub forma ajutorului social lunar.
Legea nr. 519/2002 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
Alte documente legislative în domeniul a sistenței sociale a persoanei în vârstă:
Hotărârea nr.532 din 01 August 1991 privind reglementarea asistenței medicale cu plata în
unitățile sanitare.
Legea nr.145 din 24 Iulie 1997 actualizată până la data de 26.10.2000 a asigurărilor sociale
de sănătate .
Hotărârea nr.697 din 08 Octombrie 1998 pentru aprobarea Contractului Cadru privind
condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul
1998 .
Hotărârea nr.312 din 19 Aprilie 199 9 pentru aprobarea Contractului -Cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 1999.
Ordin nr.329 din 19 mai 1999 pentru aprobarea regulamentului d e organizare și funcționare a
Direcției de Sănătate Publică.
Norma nr. 329 nr.318/FB din 26 Mai 1999 pentru aplicarea Hotărârii Guvernului nr.409/1998
privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezel or
pentru magistrați, personalul auxiliar și membrii de familie ai acetora.

33
Ordin nr.64 di 5 iulie 1999 privind aprobarea Programului de pregătire pentru practicarea
ocupației de îngijitor la domiciliu.
Ordin nr. 143 din 13 august 1999 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
Contractului Cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor
sociale de sănătate pe anul 1999, aprobat prin Hotărârea Guvernului, nr.312/1999, care se schimbă la
început ul fiecărui an în funcție de bugetul de stat balocat sănătății.
Legea nr.17 din 06 Martie 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.
Ordin nr.441 din 31 Mai 2000 privind aprobarea Normelor metodologice nr.GH/2617/2000 de
aplicare a Ordonanței Guvernului nr.22/1992 privind finanțarea ocotirii sănătății.
Hotărârea nr.456 din 02 Iunie 2000 de aplicare a Contractului -Cadru privind condițiile acordării
asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale den sănătate pe anul 2000 și pe perioada
2001 -2004.
Norme metodologice din 19 Iulie 2000 de aplicare a Contractului -Cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 2000
aprobat prin Hotărâ rea Guvernului nr.399/2000.
Hotărârea nr.886 din 05 Octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei Naționale de Evaluare a
Nevoilor Persoanelor Vârstnice.
Hotărârea nr.165 din 11 Ianuarie 2001 pentru aprobarea Contractului Cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2001,
Contract –Cadru din 11 Ianuarie privin d condițiile acordării asistenței medicale în cadrul
sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anul 2004.
Norme metodologice din 12 ianuarie 2004 de aplicare a Contractului -Cadru privind condițiile
aprobării asistenței medicale în cadru l sistemului asigurărilor sociale de sănătate pentru anulv2004.
Hotărârea nr.455 din 09 mai 2001 privind aprobarea Planului de acțiune a Programului de
guvernare pe perioada 2001 -2004.
Hotărârea de Guvern nr. 1215/2002 pentru aprobare a strategieie naționale pentru protecția
persoanelor cu handicap din România.
Hotărârea de Guvern nr.1149 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii 119/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale.
Ordonanța de urgență nr.150/2002 privind organizarea și funcționrea sistemului de asigurări
sociale de sănătate, HG 1555/2002.
Ordonanța nr.68/2003 privind serviciile sociale în MO 619/30 viii 2003. Serviciile sociale
reprezintă ansamblu c omplex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale
individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii unor situații de dificultate pentru prezentarea

34
autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și exc luderii sociale și
promovarea incluziunii sociale.
Ordinul 1220/890/2003 în MO 17/09.01.2004 – Ordin al MS și akl Președintelui Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea normelor metodologice de alicare a
Contractului Cadru privi nd condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate.
Ordonanța guvernului nr.30/2004 ce modifică ordonanța de urgență nr.170/1999 privind acordarea
în mod gratuit a asistenței medicale, medicamente și proteze pentru unele categorii de persoane
prevăzute de lege.

CAPITOLUL IV

Particularitățile asistenței sociale acordate persoanelor vârstnice

35

IV.1. Specificul asistenței sociale acordată persoanelor vârstnice

Asistența socială a persoanelor vârstnice este privită, uneori, ca o problemă, deși o
populație care îmbătrânește nu este în mod necesar o problemă(M.Marshall, Ed. Alternative,1993).
Pentru cei mai mulți dintre oameni,bătrâneț ea își are compensațiile ei, mai ales comparată
cu truda și cu privațiunile interbelice (idem). Persoana vârstnică constituie un tip de activitate și
chear o șansă pentru asistentul social, care poate lucra cu un grup extraordinar de interesat de
adulți:ac eeia care s -au adaptat la o schimbare enormă și au depășit o răsturnare totală a vieții lor și
nu au nevoie decât un mic ajutor pentru a continua să -și trăiască viețile.
Unul din avantajele intervențiilor medico -sociale specifice populației vâr stnice conta în
faptul că se realizează mult cu puțin, putându -se obține foarte mult, cu investigații materiale și
umane foarte mici. Utilizarea unui scaun cu rotile, de exemplu, poate ajuta un bătrân să se deplaseze,
să-și întâlnească prieteni, să rămână independent. Dar acest mic ajutor trebuie să fie ajutorul potrivit.
,,Nu are nici un rost să oferi un fotoliu special când problema este singurătatea, nici nu are rost
asigurarea unui vizitator regulat, când problema este alimentația insuficientă ”.
În cazul lucrului cu persoane vârstnice, asistența socială devine un proces foarte creativ.
Uneori cunoștințele dobândite de asistentul social îi sunt utile doar pentu a gândi noi soluții la
problemele noi cu care se confruntă.
Asistența socială a persoanelor nu poate fi realizată niciodată doar de către asistentul social
singur, și doar în echipa complexă de specialiști capabili să ofere consultații și sprijin medico –
psihologic și /sau material.
Observațiile și experie nța lucrului cu persoanele vârstnice au arătat că acestea se ,,decurcă”,
în general destul de bine singur, își păstrează independența până în jurul vârstei de 70 – 75 ani, după
care –cei mai mulți dintre ei – încep să resimptă o deteriorare a stări lor fiz ice și ca atare și a celei
socio -economice( tot mai mulți bani sunt cheltuiți pentru medicamente, iar întâlnirile cu prietenii
sunt tot mai rare).
O altă particularitate a intervențiilor medico -sociale în cazul persoanelor vârstnice constă în
faptul că aceștia se pot realiza atât:
în mod direct,față în față,cât și
indirect (ajutorul din ,,culise”, orientat către activități generatoare de resurse, sau de influiențare a
opiniei publice).

36
IV. 1.a) OBIECTIVELE ASISTENȚEI SOCIALE ACORDATĂ VÂRSTN ICILOR

Serviciile sociale oferite persoanelor de vârsta a III -a au atât un caracter preventiv, cât și
intervenționist ; ele vizează indivizii de peste 65 ani cu serioase afecțiuni pshio -fizice sau depravați
sociali datorită sărăciei, lipsei locu ienței, izolării sociale,etc.
Conform standardelor internaționale privind sistemul de protecție socială și asistență socială
acordat persoanelor de vârsta a treia sistemul cuprinde următoarele categorii de servicii:
Servicii privind accesul perso anelor în vârstă la:informaț ie;transport ,escortă(supraveghere) ,
managementul serviciilor ;
Servicii privind sănătatea:spital ,servicii medicale la domiciliul pacientului ,educație sanitară .
Servicii privind hrana:cantină socială,hrană adusă la domiciliu,educ ație privind nutriția.
Servicii privind rezistența:facilitarea locuirii independente asistate servicii de îngrijire la
domiciliu(îmbrăcare, spălare, sprijinirea locomoției),servicii de reparații la domiciliu inclusiv
efectuarea curățeniei cămine pentru bă trâni.
Servicii privind venituri pentru întrținere:pensii și pensii suplimentare,ajutor social,venituri indirecte,
programe de ipotecare și închiriere,reducerea taxelor.
Servicii privind activitatea socială (angajarea ): programe de ocuparea unor locuri de muncă pentru
bătrâni: bancă de date despre locuri de muncă disponibile bătrânilor.
Servicii de sprijinire a bătrânilor: consiliere -linie de telefon directă cu centru de intervenție ,vizite la
domiciliu – avocat personal .
Servicii de instruire și educare: educarea pentru autoîngrijire ,educarea pentru ocuparea unui loc de
muncă sau realizarea unei activități voluntare.
Persoana care a depășit vârsta de 60 de ani a cunoscut experiența pensionării, sau
oricare altă schimbare esențială în viață, datorită pierderii statutului socio -profesional ,estompării
prestigiului și stimei relaționate cu pierderea sau deteriorarea poziției sociale. Pentru această
experiență să dobândească un sens și să nu provoace o criză, asistentul social în asociere cu
psiholo gul ar putea să intervină preventiv, prin pregătirea psihică pentru acceptarea ideii de
pensionare și diminuarea hallourilor negative ale pierderii slujbei. În funcție de indicatorii relevanți
ai satisfacției generate de pensionare –banii și poziția s ocială – subiecții pot fi ajutați nu numai să
coopereze cu ideea de retragere din activitate dar și să -și complecteze agenda săptămânală cu alte
genuri de activități.
Corespunzător trăsăturilor psihice vârstei, indivizii de peste 60 de ani au reticiențe fată de
noi relații,prieteni, preferându -le pe cele deja obținute. Există cazuri de bătrâni care după pensionare
duc o viță singuratică iar pentru aceștia continuarea legăturii cu asistentul social prin contacte

37
telefonice,vizite sau plimb ări scurte asigură deschiderea spre reciprocitate si acceptarea unor noi
relații.
Pentru o anumită categorie de persoane între 65 -75 de ani, acutizerea unei boli a determinat
întreruperea nedori tă a activității sociale. Mulți dintre aceștea pre feră să discute noile probleme
apărute cu o persoană străină, precum asistentul social, psihologul, pentru a proteja familia.
Asistentul social trebuie să ofere: o înțelegere a semnificațiilor multiple; ocazii care să -i
stimuleze pe bătrâni să -și utilizeze energia și îndemânarea.
Asistentul social este obligat, prin dentologia profesională, să înceapă să clădească relația cu
vârstnicul pe temelia resurselor descoperite:emoționale, de abilitate manuală sau comunicațional,
incluzând în ace st efort constructiv pregătirea, instruirea sistematică a bătrânilor, în acest fel
contribuie la diminuarea efectelor negative ale experienței pensionării.
Prin intermediul unor modalități de intervenție precum: consiliere individuală, întâlniri cu
familia, grupul de ajutorare, pot fi efectuate:clarificări și evaluări corecte ale situației clienților,
ierarhizări ale necesităților și priorităților, de asemenea, pot fi sprijiniți vârsticii să -și exprime
sentimente și emoții în folosul individual , dar și al societății..

IV.1.b) CARACTERISTICILE INVESTIGAȚIEI ÎN DIAGNOZA SOCIALĂ A
VÂRSTNICILOR

În diagnoza de investigare socială a persoanelor vârstnice sunt folosite următoarele metode de
observare:observația;ancheta socială realizată prin interviu,chestionar, documente sociale;
Pe baza analizelor comportamentale și atitudinilor manifestate se poate anticipa diagnoza
socială a vârstnicului. Tehnicile de ob servare se deosebesc după modul în care se realizează
înregistrarea datelor.
OBSERVAȚIA constă în investigarea sistematică pe baza unui plan dinainte stabilit, cu ajutorul
unor instrumente adecvate acțiunilor și interacțiunilor, evenimentelor, re lațiilor și proceselor din
viața socială a vârstnicului.
Un alt criteriu de diferențiere este poziția observatorului față de persoanele vârstnice.
Se particularizează trei tipuri:observație structurată;observație participativă;observație
nedist orsionată.
Aplicația observației ca metodă de culegere a datelor reprezintă unul din criteriile principale
de testare a capacităților de invenstigare empirică.
ANCHETA SOCIALĂ pe bază de chestionar este una dintre cele mai vechi metode d e
culegere a datelor în asistența socială și cea mai frecvent utilizată.

38
Considerată ca „regina ”asistenței sociale ,ancheta constă în culegerea datelor sau
informațiilor despre vârsnici,entități sociale pe baza de chestionări orale sau scrise .
Chestionarea se desfășoară pe baza unui program dinainte stabilit, în care sunt enunțurile și
variante de răspuns.Dacă în acest program sunt formulate instrucțiuni de complectare,astfel încât
persoana nu are nevoie de prezența altei persoane î ndrumătoere atunci avem de -a face cu anchetă pe
bază de chestionar.
Când chestionarea se face oral de către asistentul social pe baza unui program dinainte
stabilit, acesta notând toate răspunsurile investigate, spunem că ancheta se realizea ză prin interviu.
Intr-un chestionar avem de -a face cu o succesiune de întrebări prezentate scris având o
nuanță logică și psihologică.
Formularea întrebărilor se va realiza ținându -se cont și de gradul de pregătire generală și
profesională a persoanei vârstnice, de gradul de dependeță.
Conform Legii 416/2001 răspunsurile la întrebări sunt complectate de către persoana
vârstnică.
Chestionar de date factuale -se referă la fapte observate și de către alte per soane.
Chestionar de opinie se referă la date imposibil de observat și care permit studierea
atitudinilor, motivațiilor ține de psihologia persoanei.
În ultimi ani în România, persoanele vârstnice au fost condamnate, în mare parte, să trăiască
sub nivelul de decență, astfel mulți dintre ei trăiesc sub pragul de sărăcie, renunță la facilitățile
confortului, datorită veniturilor mici, mulți fr ecventează instituțiile de ocrotire socială și cantinele
sociale.
Durata medie de viață în țara noastră a scăzut mult, iar pensia chear indexată nu acoperă
taxele și impozitele împovărătoare, de aceea bătrâni sunt excluș, lipsiți de asistare d e către societatea
în care au activat ori chear de proprii lor copii.Lipsa resurselor materiale,starea de boală, lipsa de
informare caracterizează un grup marginalizat.
Marginalizarea înseamnă mai mult decât un venit scăzut. Ea include și lipsa capacității de a
participa și a fi respectat în societate.
Persoanele care se confruntă cu situația de a fi marginalizați sunt în general persoane
vârstni ce, care pe fondul sărăciei, a izolării și a bolii, pot deveni în scurt timp persoane
marginalizate, aflate în situația de risc social.
De multe ori îi vedem pe cei în vârstă ca fiind persoane prea dificile, permanent
nemulțumiți și de prea puține ori ca oameni care au nevoie de ajutorul nostru, a celor tineri. Oare
noi nu vom ajunge la vârsta unora dintre ei? Poate abea atunci vom realiza pe deplin ce înseamnă să
fii marginalizat.

39
CHESTIONAR DE INVESTIGAȚIE SOCIALĂ A SINGURĂTĂȚII
Date de identificare a persoanei vârstnice:
Nume, prenume…………………..
Vârsta…………………………………
Mediul rural/urban……………..
Nivelul de școlarizare:
Analfabeți……………………………
Școală elementară……………. ….
Școală medie………………………..
Studii superioare…………………
Profesia(fostă la pensionari):
Muncitor……………………………..
Tehnician…………………………….
Intelectual………………………………
Fără profesie………………………….
Starea civilă:
Căsătorit……………………………….. ..
Divorțat …………………………………..
Concubinaj ……………………………..
Perioada de la pensionare………….
Adaptare du pă pensionare……….
Bună……………………………………….
Satisfăcătoare …………………………
Neadaptat………………………………
Motivul…………………………………..
Venituri …………………………………
Sursa veniturilor…………………….

40
Număr de copii:
Nici un copil……………………………
Un copil………………………………….
Doi copii…………………………………
Peste trei c opii………………………..
Relații între copii/familie:
Bune ……………………………………..
Satsfăcătoare………………………….
Conflict…………………………………..
Motivul …………………………………. .
Perioada de internare:
Permanentă……………………………..
Periodică………………………………….
Vizitatori…………………………………
Copii……………………………………….
Rudenii…………………….. ……………
Prieteni…………………………………..
Deloc………………………………………
Se poate afirma despre d -voastră că sunteți o persioană singură?
Da………………………………………….
Nu……………….. ……………………….
Trăiți în viața de zi cu zi departe de ceilalți oameni?
Da…………………………………………
Nu………………………………………..
Vă simțiți singur în mijlocul celorlați oameni?
Da………………………………………….
Nu………………………………………….

41

Vă considerați un om normal?
Da……………………………………..
Nu……………………………………
Care considerați că au fost îm prejurările în urma cărora ați rămas singur?
Specificați………………………………………………………………………………………………..
De când sunteți singur?
……………………………………………
Dacă instalar ea singurătăți are legătură cu internarea?
Da………/nu…………..
Motivul……………………………………………………….
Modul în care subiectul trăiește singurătatea?
S-a adaptat bine……………………….
Suficient……….. …………………………
Nu s-a adaptat………………………….
Are oscilități de comportament?
Da/Nu…………………………………….
Specficați……………………………….
Face eforturi pentru a nu deranja pe cei din jur:
Da/Nu…………………………………….
Se poate evidenția o conuită de apel?
Da/Nu……………………………………..
Specificați:
Are gânduri negre, obsesia morții(DA/NU)
Are idei de inutilitate(DA/NU)
Are idei de sinucid(DA/NU)
Are stări de înstrăinare, depersonalizare(DA/NU)

42
Are idei delirante(DA/NU)
Are manii, ticuri, obiceiuri(DA/NU)
Are repulsie pentru spitalizare(DA/NU)
Are tlburări de somn(DA/NU)
Mănâncă excesiv/puțin(DA/NU)
Dependent de medicamente(DA/NU)
Are ținută neglijentă (DA/NU)
Are dificultăți în a lua decizii(DA/NU)
Are preocupări excesive pentru propiile gânduri(DA/NU)
Scăderea atenției:
Discretă (DA/NU)
Marcată(DA/NU)
Are efect aplatizat(DA/NU)
Vorbește singur(sau cu obiecte,animale) (DA/NU)
Are acces de plâns(DA/NU)
Are dispoziție depresivă(DA/NU)
Este anxios(DA/NU)

Auto aprecierea stări fizice și psihice:
Satisfăcătoare………………………………
Nesatisfăcătoare…………………………
Care considerați ca a fost momentul cel mai dramatic până acum?
………………………………………………………………………………………………
Dar cel mai fericit?
………………………………………………………………………………………………
Cum ați reacționat în cele două situații de mai sus?
Comportament hiporeactiv(DA/NU)

43
Comportament hiporeactiv(DA/NU)
Considerați că există un motiv anume care vă împiedică să aveți mai mulți prieteni apropiați?
(DA/NU)
Motivați………………………………………… ………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………….
Cum sunteți privit de cei din jurul dumneavoastră?
Cu respect(DA/NU)
Cu afecțiun e(DA/NU)
Cu indiferență(DA/NU)
Compătimit (DA/NU)
Disprețuit(DA/NU)
Nu contează părerea celorlalți(DA/NU)
V-ar plăcea să aveți un animal(pasăre)de care să aveți grijă? (DA/NU)
…………………………………………………………………….. …………………..
Cum cedeți că s -ar putea rezolva situația dvs. De persoană singură?
Specificați…………………………………………………………………………..
Considerați că ar fi utilă(necesară)înființarea unui serviciu de asistență socio -medicală pentru
persoane singure? (DA/NU)
…………………………………………………………………………………………………………….. ..
……………………………………………………………. …………………………………………………
Aveți planuri de viitor? (DA/NU)
Specificați……………………………………………………………………………………………….
…………………………………….. ………………………………………………………………………..

Ancheta socială efectuată de către asistentul social Conform H.G. 886/2000
GRILA NATIONALA DE EVALUARE A NEVOILOR PERSOANELOR
VÂRSTNICE

44
Ce prezint ă CRITERII DE ÎNCADRARE ÎN GRADE DE DEPENDENȚĂ

Evaluarea autonomiei Nu necesita
supraveghere
ajutor Necesita supraveghere
temporara si/sau ajutor
partial Necesita supraveghere
permanenta si/sau
ajutor integral
0 1 2
Evaluarea statusului
functional
A.I. Activitati de baza
ale vietii de zi cu zi
1. Igiena corporala
(toaleta autonom ajutor
partial se realizeaza
generala, intima,
speciala) numai cu
ajutor autonom ajutor partial Se realizează numai cu
ajutor
2. Îmbracat/dezbracat
autonom autonom
si/sau se realizeaza
(posibilitatea de a se
partial autonom numai
cu îmbraca, de a se
dezbraca, pentru
îmbracat; ajutor de a
avea un aspect îngrijit
trebuie încaltat autonom autonom si/sau partial
autonom pentru
îmbracat; trebuie
încaltat Se realiz ează numai cu
ajutor
3. Alimentatie
(posibilitatea de
manânca ajutor pentru
se realizeaza a se servi
si de a se hrani singur
taiat carne, numai cu
singur) fructe, pâine
ajutor etc. Mănâncă singur ajutor pentru taiat
carne, fructe, pâine,
etc. Se realizează numai cu
ajutor
4. Igiena eliminarilor
autonom incontinenta
incontinent autonom Incontinenta
ocazionala incontinent

45
(continenta) ocazionala
5. Mobilizare (trecerea
de autonom necesita
ajutor grabatar la o
pozitie la alta – ridicat –
asezat, asez at-culcat
etc. – si miscarea dintr –
un sens sau altul) autonom necesita ajutor Grabatar
6. Deplasare în interior
autonom se deplaseaza
nu se (deplasarea în
interiorul cu ajutor
deplaseaza camerei în
care traieste, partial
fara ajutor cu sau fara
baston, c adru, scaun
rulant etc.) autonom se deplaseaza cu ajutor
parțial Nu se deplasează fără
ajutor
7. Deplasare în exterior
autonom se deplaseaza
nu se (deplasarea în
exteriorul cu ajutor
deplaseaza locuintei
fara mijloace de partial
fara ajutor transport) autonom se deplaseaza cu ajutor
parțial Nu se deplasează fără
ajutor
8. Comunicare
(utilizarea utilizare nu
utilizeaza incapabil de
mijloacelor de
comunicare normala a
în mod spontan a
utiliza la distanta în
scopul de a mijloacelor
mijloacele de
mijloacele alerta:
telefon, alarma, de
comunicare
comunicare de
comunicare sone rie
etc.) Utilizare normală a
mijloacelor de
comunicare Nu utilizează în mod
spontan mijloace de
comunicare Incapabil de a utiliza
mijoace de comunicare

46
Pentru fiecare activitate evaluata se identifica trei posibilitati: 0 – activitate facuta fara ajutor, în mod
obisnuit si corect; – nu necesita supraveghere si ajutor. 1 – activitate facuta cu ajutor partial si/sau
mai putin corect; – necesita supraveghere temporara si/sau ajutor partial. 2 – activitate facuta numai
cu ajutor; – necesita supravegher e permanenta si/sau ajutor integral. Evaluarea statusului functional
si psihoafectiv se realizeaza avându -se în vedere conditia obligatorie de integritate psihica si mentala
a persoanei pentru a fi apta sa efectueze activitatile de baza si instrumentale al e vietii de zi cu zi.

FISA DE EVALUARE SOCIO -MEDICALA
FISA DE EVALUARE SOCIOMEDICALA (geriatrica)
Nr. fisei ……………………
Data luarii in evidenta ……….
Data evaluarii ……………….
Data iesirii din evidenta ……..
PERSOANA EVAL UATA |
NUMELE*……………… PRENUMELE …………………
DATA SI LOCUL NASTERII ……………………………….. VARSTA …….
ADRESA: Str. ………………….. Nr. … Bl. … Sc. … Et. … Ap. … LOCALITATEA …………….
SECTOR UL …. JUDETUL ……….. CODUL POSTAL …. TELEFON ……. FAX ……… E -MAIL
………..
PROFESIA …………………. OCUPATIA ……………………………………………… _ _ _ _ _ STUDII: FARA
|_| PRIMARE |_| GIMNAZIALE |_| LICEALE |_ | UNIVERSITARE |_|
CARTE DE IDENTITATE ………….. SERIA ……. Nr. ……………. COD NUMERIC PERSONAL
|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| S A A L L Z Z N N N N N C
CUPON PENSIE (DOSAR PENSIE) Nr. ………………………………. DOSAR (CUPON)
PERSOANA CU HANDICAP, Nr. ……………………….. CARNET ASIGURARI DE SANATATE
Nr. ………. SERIA ………………. _ _ SEX: F |_| M |_| RELIGIE ………………………………….. _
_ STAREA CIVILA: NECASATORIT/A |_| CASATORIT/A |_| DATA ………. _ _ VADUV/A |_|
DATA ……. DIVORTAT/A |_| DATA …… _ DESPARTIT IN FAPT |_| DATA ……… _ _ COPII: DA
|_| NU |_| DACA DA, INSCRIETI NUMELE, PRENUMELE, ADRESA, TELEFONUL
………… ……………………………………………………….
Se completeaza cu initiala tatalui. __________________________ |
REPREZENTANTUL LEGAL :NUMELE ………………….. PRENUMELE …………………………..

47
CALITATEA: SOT/SOTIE |_| FIU/ FIICA |_| RUDA |_| ALTE PERSOANE |_| LOCUL SI DATA
NASTERII …………………………….. VARSTA ……. ADRESA
………………………………………………………… TELEFON ACASA ……… SERVICIU ……… FAX ………
E-MAIL ……. .. ______________________________
III. PERSOANA DE CONTACT IN CAZ DE URGENTA |
NUMELE ………………….. PRENUMELE ………………………….. ADRESA
………………………………………………………… TELEFON ACASA ……… SE RVICIU ……… FAX ………
E-MAIL
IV. EVALUAREA SOCIALA
A. Locuinta _ _ _ CASA |_| APARTAMENT BLOC |_| ALTE SITUATII |_| _ _ _ SITUATA:
PARTER |_| ETAJ |_| LIFT |_|
SE COMPUNE DIN: _ _ _ _ Nr. CAMERE |_| BUCATARIE |_| BAIE |_| DUS |_| _ _ WC |_|
SITUAT IN INTERIOR |_| SITUAT IN EXTERIOR |_| _ _ _ INCALZIRE: FARA |_| CENTRALA
|_| CU LEMNE/CARBUNI |_| GAZE |_| CU COMBUSTIBIL LICHID |_| _ _ _ _ APA CURENTA
DA |_| RECE |_| CALDA |_| ALTE SITUATII |_| _ _ CONDITII DE LOCUIT: LUMINOZITATE
ADECVATA |_| NEA DECVATA |_| UMIDITATE ADECVATA |_| IGRASIE |_| IGIENA
ADECVATA |_| NEADECVATA |_| LOCUINTA ESTE PREVAZUTA CU: _ _ _ ARAGAZ,
MASINA DE GATIT |_| FRIGIDER |_| MASINA DE SPALAT |_| _ _ RADIO/TELEVIZOR |_|
ASPIRATOR |_|
CONCLUZII PRIVIND RISCUL AMBIENTAL: … …………………………………………………………….
……………………………………………………………….
B. Retea de familie _ TRAIESTE: SINGUR/A |_| DATA ………………. CU SOT/SOTIE |_| DATA
……………… . CU COPII |_| DATA ………………. CU ALTE RUDE |_| DATA ………………. CU ALTE
PERSOANE |_| DATA ………………. LISTA CUPRINZAND PERSOANELE CU CARE
LOCUIESTE (NUMELE, PRENUMELE, CALITATEA, VARSTA): _ _ …………………………….
ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_| ……………………………. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_|
……………………………. ESTE COMPATIBIL DA |_| NU |_| ……………………………. ESTE
COMPATIBIL DA |_| NU |_| UNA DINTRE PERSOANELE CU CARE LOCU IESTE ESTE: _ _ _
BOLNAVA |_| CU DIZABILITATI/HANDICAP |_| DEPENDENTA DE ALCOOL |_| _ _ ESTE
AJUTAT DE FAMILIE: DA |_| NU |_| _ _ _ CU BANI |_| CU MANCARE |_| ACTIVITATI DE
MENAJ |_| _ _ _ RELATIILE CU FAMILIA SUNT: BUNE |_| CU PROBLEME |_| FARA
RELATII |_ | _ _ _ _ EXISTA RISC DE NEGLIJARE: DA |_| NU |_| ABUZ: DA |_| NU |_| DACA
DA, SPECIFICATI: ………………………………………………
………………………………………………………………….
C. Retea de prieteni, vecini _ _ ARE RELATII CU PRIETENII, VECINII DA |_| NU |_| VIZITE |_|
RELATII DE INTRAJUTORARE |_| _ _ RELATIILE SUNT PERMANENTE |_| RARE |_| _ _ _
FRECVENTEAZA UN GRUP SOCIAL |_| BISERICA |_| ALTELE |_| SPECIFICATI:
………………………………………… …………… ………………………………………………………………….

48
INSCRIETI NUMELE SI PRENUMELE PRIETENILOR SI/SAU VECINILOR CU CARE
INTRETINE RELATII BUNE SI DE INTRAJUTORARE, GRUPURI SOCIALE:
……………………………. …………………………………… ………………………………………………………………….
ESTE AJUTAT DE PRIETENI, VECINI PENTRU: _ _ _ CUMPARATURI |_| ACTIVITATI DE
MENAJ |_| DEPLASARE IN EXTERIOR |_| PARTICIPA LA: _ _ ACTIV ITATI ALE
COMUNITATII |_| ACTIVITATI RECREATIVE |_| _ _ COMUNITATEA II OFERA UN
ANUMIT SUPORT: DA |_| NU |_| DACA DA, SPECIFICATI:
…………………………………………………………………. ………………………………………… ……………………….
__________________________________ |
V. EVALUAREA SITUATIEI ECONOMICE – VENIT LUNAR PROPRIU REPREZENTAT DE:
PENSIE DE ASIGURARI SOCIALE DE STAT ……………………….. PENSIE PENTRU
AGRICULTORI …………………….. … PENSIE I.O.V.R. ……………………….. PENSIE PENTRU
PERSOANA CU HANDICAP ……………………….. – ALTE VENITURI: ………………………..
……………………….. ……………………….. – VENITUL GLOBAL …………….. ………… – BUNURI MOBILE
SI IMOBILE AFLATE IN POSESIE ………………………..
VI. EVALUAREA STARII DE SANATATE
A. Diagnostic prezent
1. ……………………………………………
2. ………………………………………….. .
3. ……………………………………………
4. ……………………………………………
5. ……………………………………………
B. Starea de sanatate prezenta
– ANTECEDENTE FAMILIALE RELEVANTE …………….. …………………….
-ANTECEDENTE PERSONALE …………………………………………….
TEGUMENTE SI MUCOASE (prezenta ulcerului de decubit, plagi etc.) ………
………………………………………………………………….
– APARAT LOCOMOTOR (se evalueaza si mobilitatea si tulburarile de mers) ….
……………………. …………………………………………… ………………………………………………………………. … –
APARAT RESPIRATOR (frecventa respiratorie, tuse, expectoratie, dispnee etc.)
………………………………………… …………………….. ………………………………………………………………….
…………………………………………………………………. –
APARAT CARDIOVASCULAR (TA, AV, puls, dureri, dispnee, tulburari de ritm, edeme, tulburari
circulatorii periferice etc.) …………………………… ……………………………………………………. …………… –

49
APARAT DIGESTIV (dentitie, greturi, dureri, meteorism, tulburari de tranzit intestinal – prezen ta
incontinentei anale; se evalueaza si starea de nutritie) ………………………………………………………….. .. –
APARAT UROGENITAL (dureri, tulburari de mictiune – prezenta incontinentei urinare etc.,
probleme genitale) ……………. …………………………. ………………………………………………………………….
Recomandari de specialitate privind tratamentul igienico -terapeutic si de recuperare (datele se
identifica din documentele medicale ale persoanei – bilete de externare, retete si/sau fisa medicala
din spital, policlinica, cabinet medicina de familie): ……………………………………………………………. ……
VII. EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENTA
Sectiune realizata de personalul D.G.A.S.P.C. conform grilei nationale de evaluare a nevoilor
persoanelor varstnice..
REZULTATELE EVALUARII
A. Nevoile identificate ……………………………….. ……………………………….. ………………….. ……………
B. Gra dul de dependenta: Sectiune realizata de personalul D.G.A.S.P.C. conform grilei nationale de
evaluare a nevoilor persoanelor varstnice.
SERVICII SOCIALE SI SOCIOMEDICALE (DE INGRIJIRE) | | APTE SA RASPUNDA
NEVOILOR IDENTIFICATE
DORINTELE PERSOANEI VARSTN ICE
EVALUATE………………………………………………………………….
………………………………………………………………….
VIII. DORINTELE INGRIJITORILOR DIN RETEAUA INFORMAL A | | (RUDE, PRIETENI,
VECINI) ………………………………………………………………….
………………………………………………………………….
IX. OFERTA LOCALA DE SERVICII POATE ACOPERI | | URMATOARELE NEVOI
IDENTIFICATE |………………………. ………. ……………………………….. ………………………………..
……………………………….. X. CONCLUZII (Referiri la gradul de dependenta, la locul in care necesita
sa fie ingrijit – domiciliu sau in institutie, posibil itati reale de a realiza ingrijirile, persoanele care
efectueaza ingrijirile etc.) ………………………………………………………………….
…………………………………………………………………. PERSOANA EVALUATA S EMNATURA
………………. FAMILIA: SOT/SOTIE SEMNATURA ………………. FIU/FIICA SEMNATURA
………………. REPREZENTANT LEGAL SEMNATURA ……………….
XI. ECHIPA DE EVALUARE
Alte persoane din echipa de evaluare ……………………… ………………………………………….
………………………………………………………………….
Investigația medico -socială a unui asistat vârstnic bolnav de TBC care solicită ajutor de urgentă, sau
un serviciu social comunit ar (îngrijitor la domiciliu) este efcctuată prin lntervenția asistentului social

50
în rezolvarea problemei sociale a acestuia și care depinde de "criteriile operatorii " de identificare a
factorilor cauzali ce conduc la diagnoza socială, prin parcurgerea unu i proces comun ce înseamnă:
A) identificarea și definirea problemei pe baza documentării;
B) construirea unui cadru teoretic provizoriu și operațional;
C) construirea tehnicilor;
D) culegerea datelor;
E) analiza datelor;
F) valorificarea datelor.
Aceste da te pot reprezenta un proces circular. Investigația socio -medicală folositoare în ancheta
socială a unui asistat bolnav de TBC arc în vedere următoarele variabile:
I.Date personale:
– nume , prenume, sex, vârstă (data naș terii), domiciliu;
– situația familială (nr. membri), economico -socială (venit);
1. locuința – specificându -se dacă locuiește singur în curte, apartament etc., când sunt alți colocatari
se va preciza modul în care bolnavul vine în contact cu ei (camera comună,
apartamcnt comun, dependi nțe, holuri, curte comună etc.), se va aprecia atât posibilitatea cât și
intensitatea contactului infectant și durata lui;
2.locul de muncă – scurtă caracterizare a profesiunii și a muncii pe care o depune
precum și a locului de muncă cu accent deosebit asupra unor evenimente, noxe, receptivitatea
la tuberculoză și asupra posibillităților de contact cu alte persoane;
3.antecedente personale: contact T.B.C., fost bolnav T.B.C., alte afecțiuni bronho -pulmonare, boli
anergizante, consum exagerat de alcool și tutun, diabet, afecțiuni gastro -intestinale;
4.istoric al bolii din care să rezulte obligatoriu:
– data apariției primelor simptome evocatoare de tuberculoză (între anumite limite), data când a putut
fi contagios și data prezentării la medicul de familie (unde);
– cinc a stabilit suspiciunea de TBC (data);
– data precizării diagnosticului; ce unitate sanitară a precizat diagnosticul;
– data intenării bolnavului și data confirmării intenării în spital (adresa, nr.);
– modul de depistare.

51
Se va avea în veder e daca asistatul ce solicită ajutorul de urgență face parte din următoarele categorii
de bolnavi depistați:
4.1. depistat radiologic integral, dupa ce a fost trimis de medicul de familie pentru investigație.
4.2. pe grupe selecționate: foști bolnavi, leziu ni fibroase, contact, silicoze, diabet, gastrici, loc de
muncă cu noxe etc.
4.3. pe grupe cu risc: adulți în colectivități de copii, personal din sectorul alimentar, personal ce vine
în contact cu publicul.
4.4 ocazională: căsătorie. recruti, angajare, bă i.
4.5 prin simptomatologie respiratorie (tuse) de 2 -4 săptămâni. Se va specifica cine trimite bolnavul.
4.6 depistare biologică. Se va specifica pentru ce a făcut IDR.

IV.2 Serviciile Sociale acordate varstnicilor
Definiția Serviciilor sociale -conform Or d.Urg.nr 68/2903 reprezintă ansamblul complex de măsuri și
acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea
depășirii unor situații de dificultate pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei pent ru
prevenirea marginalizării și excluderii sociale și promovarea incluziunii sociale.
Serviciile Sociale pot fi asigurate de:
– Autoritățile Administrației Publice Locale
– persoane fiziee
– persoane juridice publice ori private.
Pentru alinierea la practi cile utilizate de tarile membre ale Uniunii Europene în domeniul asistentei
sociale este necesara aplicarea unui sistem de servicii sociale, bine proiectat și aplicat cu
profesionalism, care sa fie în măsura sa poată sprijini eficient persoanele aflate în dificultate.
Un rol important revine, în acest sens, instituției mass -media care participă la schimbarea
mentalităților și reformularea unor concepte, principii și mecanisme de funcționare ale asistenței
medico -sociale.
Se impune, de asemena, reconsiderare a rolului și importanței tradiționale a comunității în rezolvarea
problemelor sociale apelându -se la inițiativa și resursele locale pentru soluționarea cazurilor ivite în
interiorul ei.
Responsabilizarea autorităților pe plan local contribuie la posibilita tea încheierii de contracte cu
organizațiile neguvernamentale care pot oferii servicii comunitare de calitate în condiții avantajoase.

52
Organizarea programelor de servicii comunitare de care administrația publica locală, în colaborare
cu societatea civila, realizează un liant în asigurarea de alternative la instituționalizarea celor aflați în
dificultate, substituind și sporind șansele de integrare socială ale acestor persoane.

IV. 2 Servicii sociale acordate persoanelor vârsnice

Legea 17/2000 privind serv iciile comunitare acordate persoanelor vârsnice.
Acesul la serviciile comunitare trebuie să se realizeze fără discriminare, prin asigurarea unei
informări publice intense, prin transparență totală din partea consiliilor locale și prin acțiuni de
educație a populației pentru a solicita, dacă este neoie, să beneficieze de aceste servicii.
In cazul persoanelor vârstnice aflate în situație de pierdere totală sau parțială a autonomiei, ca
urmare a unor cauze de natură medicală, socio -medicală ori psiho -afectivă, nevoile acestora se
stabilesc pe baza grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice care prevede criteriile
de încadrare în gradele de dependentă.
Grila națională este aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 886/2000.
Serviciile pentru pers oanele vârstnice se realizează cu consimțământul acestora și au în vedere
:îngrijire temporară ,îngrijire temporară sau permanentă într -un cămin pentru persoane vârstnice ,
îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, ap artamente și locuințe
sociale, precum și alte asemenea instituții.

INSTITUȚIONALIZAREA VÂRSTNICULUI
Decizia de instituționalizare este un act de mare răspundere.
Există opinii relative la instituționalizare, inclusiv păreri internaționale, care consideră că aceasta nu
este decăt o formă mascată de "izolare a batrânului", pe care o promovează familia și uneori și
societatea.
Plasamentul unei persoane vârstnice într -o instituție este o decizie de viată, importantă, care
angajează viitorul persoanei și are r epercursiuni morale, afective și financiare.
Plasamentul într -o instituție de asistență socială a vârstnicului poate fi considerat:
1) ca o responsabilizare a familiei, având ca motivații:
-de ordin obiectiv prin dificultatea familiei adulte de a se ocupa de îngrijirea a 2 -3 generații, copiii
proprii, restrângerea condițiilor de locuit, deteriorarea psihică și fizică a vârstnicului care necesită
îngrijire și supraveghere permanentă;

53
-de ordin subiectiv prin relaxarea legăturilor parentale, tendința tinerilo r de a uita grija și datoriile pe
care le au față de vârstnicii lor, o anumită psihologie egocentristă, individualist exagerat, pragmatism
unidirecțional, care respinge aspectele triste ale vieții, ca bătrânețea, invaliditatea, moartea.
2) Un plasament cor ect trebuie sa se facă potrivit nevoilor socio -medicale a persoanei vârstnice și cu
consimțământul acesteia.
Această separate a motivațiilor obiective și subiective devine utilă fiindcă ajută la orientarea
acțiunilor pentru atenuarea sau eliminarea factori lor subiectivi. Practic, în ordinea "urgenței sociale"
pentru instituționalizare sunt: vârstnicii locuind singuri fără venit, fără familie,din momentul în care
nu se mai pot autoservi corespunzător și în lipsa unor alte forme de ajutor, rude îndepărtate, p rieteni,
vecini, persoane angajate contra cost, per ora/săptămânal; vârstnici trăind singuri sau în familie, cu
tulburări psihice cu grad de periclitate antisocială ca agitație, agresivitate, stări grave, delirante;
vârstnici țintiți la pat, cu incontinenț ă anovezicale, fără condiții de îngrijire în mediul familial.
Internarea într -o instituție de asistență socială pentru vârstnic se poate face :
a)cămin de pensionari
b)centre de îngrijire și asistență
c)alte forme de instituții autorizate private (asociaț ii, ONG)
Internarea se poate face:
-pe termen lung – practic până la sfârșitul vieții în cazul celor ce provin de la domiciliu sau a
cazurilor internate în spitale și au devenit irecuperabili, sau nu pot fi externați din cauza lipsei
familiei ( în acest ca z personalul medical aflat în spitalul de boli cronice, sau urgențe au obligația de
a anunța Direcția Generală de Asistență Socială a Sectorului, municipiu, oraș despre situația
vârstnicului, sau un ONG cu atribuții competente în prevenirea abandonului vâr stnicului;
-pe termen mediu – pe o anumită perioadă de timp (ancheta socială a vârstnicului, deși aceasta le
ignoră).
IV. Responsabilitatea asistentului social în acordarea de servicii sociale.
Rolul și responsabilitățile asistentului -social în instituționalizarea vârstnicului.
l) asistentul social va interveni în familia asistatului în 2 moduri (de la caz la caz):
1) dacă instituționalizarea este indicată, acesta va insista pentru pregătirea asistatului din punct de
vedere psihologic spre a se e vita sau atenua tulburările de adaptare.
2) va împiedica instituționalizarea forțată a unui vârstnic care poate fi îngrijit în mediul familial și la
care anticipează tulburări serioase de adaptare; fie prin a explica familiilor care regretă decizia de
internare, că aceasta este indicată în cazul unor bolnavi cu demență, incontinență, escare greu
tratabile, imobilizare îndelungată. Va anunța și explica familiilor respective și alternativele posibile
la instituționalizarea vârstnicului.

54
ll) Asistentul social va avertiza familia asupra crizei de adaptare și a posibilelor evoluții grave a
asistatului după internare, spre a împiedica familiile să impute acest lucru mai târziu echipei de
îngrijire.
Admiterea unei persoane vârstnice într -o instituție pe termen lun g înseamnă o privațiune multiplă,
ale cărei efecte negative privind sănătatea psihică a acesteia, trebuiesc neutralizate.
Instituționalizarea vârstnicului înseamna "privare fizică" a persoanei, orizontul acesteia
restrângându -se, circulația rămânând doar l a nivelul instituției. Se poate vorbi și despre ''privarea
informațională " a persoanei vârstnice instituționalizată, sub aspectul că acest lucru poate favoriza
regresiunea și retragerea în sine, izolarea instalarea depresiei majore a vârstnicului.
În cadr ul instituționalizări, sentimentul de "inutilitate socială" devine un "agent patogen" al
deteriorării psiho -intelectuale și fizice a bătrânului și poate fi ușor eliminată prin ergoterapie (ateliere
de pictură, artizanat, art -terapie, tricotat, lucru covoar e, activitate de seră și gradină). Se va lua în
calcul un lucru important în instituționalizarea vârstnicului "privarea afectivă", care ii apasă pe
bătrâni. Asistentul social va avea în vedere 2 obiective în acest sens;
I) modelele de consiliere și susține re (După Mentheneveau), comunicare persuasivă cu respectarea
demnității umane a vârstnicului, a drepturilor persoanelor vârstnice.
Asistentul social va trebuie să se substituie în cazurile în care familia lipsește cu desăvârșire , sau
prezintă un dezinter es total pentru persoana în vârsta.
2)Favorizarea contactelor în instituția de asistenta socială și în afara acesteia (pentru cei ce se
deplasează) cu rudele, prietenii, cunoscuții prin incurajarea neostentativă (adesea prin evitarea
ironizării) a simpatii lor pentru sexul opus, care trebuie sa înțelegem, nu sunt interzise persoanelor
vârstnice. Va facilita și promova legăturile vârstnicului cu familia din care provine, cu vecinii de
cameră, de plimbare, de bancă, de petrecere a timpului liber.
III) Nu toți vârstnicii internați pun probleme medicale. O parte din ei sunt doar "bătrâni", cu poli –
deficiență de vârstă, cu un diagnostic care poate fi formulat ca: "uzură cronogenă" ei pot avea
infirmități -stabile, mono sau plurihandicapuri.
Conform legislației în vigoare persoana vârstnică este definită de Legea 17/2000; persoana vârstnică
cu certificat de handicap eliberat conform Legi 102/1999 și revizuită prin Legea 519/2002 devine
beneficiara Serviciilor Sociale stipulate de Legea 17/2000)
Asistentul social va trebui să răspundă în orice moment nevoilor socio -medicale ale persoanei
instituționalizate, inclusiv acordarea de prim ajutor medical, de la anunțarea medicului geriatru până
la transportarea vârstnicului la cea mai apropiată unitate.
IV) Asistentul socia l va participa la activitatea specifică obligatorie din căminele -de pensionari și
centrul de îngrijire și asistență – animația. Obiectul acesteia este organizarea vieții celor asistați,
îndeosebi în întocmirea programelor sociale, culturale, instructive r ecreative "aspecte esențiale ale
vârstnicului instituționalizat pe termen lung", cu efecte curative și mai ales profilactice deosebite.

55
V) Asistentul social va participa alături de echipa de îngrijire a vârstnicului prin folosirea
arsenalului: medicamentos , psihologic, terapie prin "rude", hobby terapie, folosirea de apartamente
terapeutice, terapie ocupațională și spirituală (sprijinirea participării vârstnicului la slujbe religioase
în vederea pregătirii asistenței morții vârstnicului în demnitate).

IV.2 a) Servicii sociale comunitare acordate persoanelor vârstnice
Conceptul de comunitate
Comunitara reprezintă cea mal mică unitate morfologică a speciei umane, prezentându -se în general
ca un grup social uman de mici dimensiuni în care membrii săi au relați i nemijlocite, de cunoaștere
reciprocă.
Comunitatea prezintă o relație de autarhie și include / desfășoară la scară redusă, toate activitățile
proprii unui sistem social (economice, culturale, religioase, politice). Cormunitatea este parte
integrantă a soc ietății, de o complexitate mai redusă, dar în același timp reprezintă o formă naturală
de organizare socială.
Ferdinand Tonnies(1887) arată că există o distincție netă între comunitate și societate:
-comunitatea prin autenticitatea ei este ca un organism v iu, bine articulat și integrat, în care relațiile
între oameni sunt bazate pe trăirii comune, obiceiuri, datini comun acceptate, moștenite, unele având
caracter normativ și în care statutul indivizilor este mai degrabă atribuit decât dobândit;
-societatea reprezintă un agregat artificial, însă extrem de complex, alcătuit dintr -un volum foarte
mare de indivizi, drept pentru care este întemeiată pe relații impersonale, convenționale și
contractuale, în care statutul este bazat pe merit și mai degrabă dobândit .

ÎNGRIJIREA ÎN COMUNITATE – caracteristici generale
Îngrijirea în comunitate are ca obiectiv asigurarea sprijinului și serviciilor de care au nevoie
persoanele afectate de diverse probleme (îmbătrânire, boli mentale, deficiente fizice și senzoriale)
pentru a deveni apte să traiască cât mai independent în propriile locuințe, ori în mediul "obișnuit" al
comunității.
În situația în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obținerea consimțământului
acesteia pentru acordarea îngrijirilor, deci zia se ia de către serviciul social al consiliului local sau de
către Direcția de Asistență Socială din cadrul direcțiilor generale de muncă și solidaritate socială
județene și a municipiului București, pe baza anchetei sociale și a recomandărilor medicale făcute de
familie, prin consultarea medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei
respective, sau în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:

56
– servicii sociale, privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale și
sprijinirea pentru reintegrare socială, consiliere juridică și administrativă, sprijin pentru plata unor
servicii și obligații curente, îngrijirea locuinței și gospo dăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei.
– Servicii socio -medicale, privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale,
readaptarea capacităților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei vârstnice și
antrenarea sa în activități economice, sociale și culturale precum și îngrijirea temporară în centre de
zi, azile de noapte sau alte centre specializate.
– Servicii medicale sub forma consultațiilor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituții de
sănătate : consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de
materiale sanitare și de dispozitive medicale.
– Servicii de consiliere în vederea prevenirii marginalizării sociale și pentru reintegrarea socială,
asigurate de asistenții medico -sociali ca drept fundamental al persoanei vârstnice.
Îngrijirea în comunitate pune accentul pe o serie de schimbări care vizează:
-să determine ca persoanele respective să ducă o viață cât mai normal posibil în propriile locuințe ori
în mediul obișn uit al comunității;
-să ofere tipurile adecvate de suport care să ajute persoanele să atingă maximum posibil de
independență și prin achiziționarea ori dobândirea deprinderilor esențiale de viață, să -și realizeze pe
deplin propriul lor potențial;
-să ofere mai multe informații individului privind viața și serviciile de care are nevoie;
-antrenează restructurări esențiale la nivelul serviciilor de sprijin, care trebuie să satisfacă noi
standarde:
a)flexibilitate și sensibilitate în raport cu nevoile persoane lor beneficiare și ale celor care le îngrijesc;
b)formularea unei game de opțiuni pentru beneficiar;
c)asigurarea intervențiilor strict necesare în vederea dezvoltării independentei beneficiarilor;
d)concentrarea asupra celor cu nevoile cele mai mari.
Îngrijirea în comunitate prezintă următoarele avantaje:
– Promovarea alegerilor și a independenței persoanelor îngrijite, într -un mediu de viață cât mai
aproape de al celorlați membrii ai comunității;
– Tendința de individualizare a serviciilor furnizate cu di ficultăți, în raport cu nevoile lor sociale;
-Implicarea întregii comunități în procesul de îngrijire, ceea ce a determinat o mai bună acceptare a
persoanelor cu handicap, evitarea etichetării și stigmatizării;
– Promovarea activităților unor echipe comple xe, interdisciplinaritate care orientează și acordă suport
pe parcursul procesului de îngrijire.

57
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt :
– servicii sociale, privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării socia le și
sprijinirea pentru reintegrare socială, consiliere juridică și administrativă, sprijin pentru plata unor
servicii și obligații curente, îngrijirea locuinței și gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei.
– servicii socio -medicale, privind, î n principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale,
readaptarea capacităților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei vârstnice și
antrenarea sa în activități economice, sociale și culturale precum și îngrijirea temporară în cent re de
zi, azile de noapte sau alte centre specializate.
– servicii medicale sub forma consultațiilor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituții de
sănătate : consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de
materiale sanitare și de dispozitive medicale.
– servicii de consiliere în vederea prevenirii marginalizării sociale și pentru reintegrarea socială,
asigurate de asistenții medico -sociali ca drept fundamental al persoanei vârstnice.
Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a opta pentru un serviciu sau altul în funcție de
nevoile proprii, fie că de exemplu are o invaliditate fizică, fie că este orb, bătrân, suferă de o boală
terminală sau este infestat cu virusul HIV.
Pentru toate aceste persoane și pe ntru altele aflate în situații asemănătoare, de multe ori, societatea a
pus etichete excluzându -le din viața sa activă și luându -le șansa de a duce un trai decent în sânul
comunității. De aceea, a oferi oportunități egale pentru toți trebuie să fie un obie ctiv principal al
fumizărilor de servicii comunitare.
Pentru a realiza acest obiectiv, organizațiile respective trebuie să ofere informații clare și complete în
legătura cu tipul serviciilor ce vor fi fumizate, de către cine și în ce condiții , într -o form ă la care toți
potențialii beneficiari sa aibă acces.
Totodată cei care solicită îngrijiri comunitare trebuie să fie informați asupra drepturilor și
responsabilităților ce le revin în cazul în care vor fi beneficiari ai serviciilor comunitare. Prin aceast a
li se dă posibilitatea să -și exprime dorințele, propunerile sau nemulțumirile.
Pot exista persoane care solicită servicii speciale în funcție de nevoile individuale și atunci serviciile
comunitare vor fi acordate în mod diferențiat adaptate însă nevoilo r și ținându -se totodată cont de
standardele de calitate prevăzute pentru toți beneficiarii.
A acorda șanse egale în domeniul îngrijirilor comunitare înseamnă nu numai a acorda îngrijirile
stricte ci și în cazul în care comunitatea nu poate acoperi nevoil e de îngrijire ale persoanei, aceasta să
poată fi trimisă altor organizații sau organisme care ar putea să ajute la soluționarea nevoilor ei.
Organizațiile furnizoare de servicii de îngrijiri comunitare trebuie să păstreze în permanență legături
de colaborare cu alte organizații guvernamentale și neguvernamentale cât și cu autoritățile locale
pentru a preîntâmpina și acoperi toate nevoile comunității creând astfel posibilitatea ca nevoile
persoanelor să poată fi luate în considerare, deci să existe ș anse reale și egale pentru toți.

58
SERVICII COMUNITARE ASIGURATE PERSOANELOR VÂRSTNICE
DEFINIȚIA SERVICIILOR DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
În comunitate – Serviciile de îngrijire la domiciliu pot fi acordate în comunitate persoanelor
dependente pe cât posibil, în propriile case.
Îngrijirile comunitare fac parte din viața comunității și cuprinde, pe de o parte, membrii ai familiei
vârstnicului – desemnând rețeaua – informală de servicii de îngrijire la domiciliu; organizații publice
(medicale și sociale) care îng rijesc persoanele dependente la domiciliul acestora.
În general, îngrijirile la domiciliu efectuate acasă reprezintă o alternativă față de îngrijirea
spitalicească, iar vârstnicii pot fi integrați în comunitatea lor mai curând decât în termen lung.
Vârstni cii cu probleme deosebite, cu un anumit handicap, care sunt persoane dependente sunt ajutați
să rămână în casele lor, prin furnizarea de servicii de îngrijire la domiciliu.
Nevoile ce trebuiesc satisfăcute sunt :
– nevoia de a fi informat, constă: în crite riile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de
acel serviciu.
– nevoia de îngrijire personală
– nevoia de suport
– nevoia de a avea suport emoțional și de a se putea adresa unui serviciu
Stabilirea tipurilor de servicii sociale necesare me nținerii la domiciliu a persoanelor vârstnice
dependente, a timpului necesar prestării fiecărui tip de serviciu în parte și a costurilor /tip serviciu s –
a realizat pe baza evaluării socio -medicale – de către o echipă formată din 2 asistenți sociali, un
medic geriatru și un îngrijitor persoană, vârstnică – a gradului de dependență și a nevoilor persoanei
vârstnice, la domiciliul acesteia.
FURNIZORII SERVICIILOR SOCIALE LA DOMICILIU
Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt fumizate de două categorii de rețel e:
a. Rețeaua informală constituită din rude, vecini, prieteni;
b. Rețeaua formală constituită din profesioniștii care pot aparține unor organizații de stat,
neguvernamentale sau private:
a) servicii medicale (medici generaliști, as.medicale, îngrijitori l a domiciliul;
b) servicii sociale (asistenți sociali, etc,).
Rețeaua informală

59
Cea mai mare parte a îngrijitorilor comunitare, adică mai mult de 90%, este furnizată de familie,
prieteni și vecini.
Acești furnizori de servicii, denumiți îngrijitori informal i, sunt deosebiți de profesioniștii care
lucrează în sectorul formal.
Îngrijitorii informali renunță la timpul lor, renunță la performanța meseriei lor, câteodată renunță la
slujba lor sau alteori, își iau o slujbă unde să aibă un program redus de lucru pe ntru a se dedica
îngrijirii unei persoane din familie.
Deseori, persoana dependentă are nevoi complexe și multiple. Câteodată, aceste nevoi nu pot fi
satisfăcute de către rețeaua informală sau există cazuri care nu dispun în anturajul lor de nici un
ajutor neoficial (rude, prieteni, vecini care să -i poată ajuta).
De multe ori această rețea informală de ajutor nu poate să rezolve mai ales cazurile complexe, grave.
Ideale ar fi posibilitățile:
– ca rețeaua de profesioniști să poată prelua cazurile cele mai di ficile:
– ca serviciile formale furnizate cu profesioniști să se adreseze, în funcție de nevoi, atât persoanelor
cu probleme, cât și îngrijitorilor neoficiali ai acestora (susținerea lor).
b. Rețeaua formală
Serviciile medicale sunt furnizate de medicii generaliști și asistentele medicale comunitare (asistente
medicale de teren cu diverse specializări în: pediatric, geriatric, psihiatrie).
Serviciile sociale sunt furnizate în principal de asistenți sociali și de îngrijitori la domiciliu.
Efortul tuturor a cestor categorii de profesioniști este integrat în echipe multidisciplinare.
De exemplu, echipa formată din medic generalist, asistent social, asistent medical și îngrijitor la
domiciliu este echipa multidisciplinară.
În conformitate cu dispozițiile art.28 din Leg. 17/2000 prind Asistența socială a persoanelor
vârstnice și cu dispozițiile Grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, aprobata
prin HGR 886/2000. 190.000 lei (cost servicii/8 h) : 8h = 23.750 lei – cost servicii /h.
Cheltuieli materiale totale (pamperși, mănuși menaj, halat îngrijitor, materiale de curățenie) pentru
prestarea serviciilor/pers, vârstnică/h = 1.250 lei costuri/asistat vârstnic: 25.000 lei/h.
Costurile nu vor depăși 20% din veniturile nete ale vârstnicului îngriji t la domiciliu.
Managerului ii revine în acest sens responsabilitatea transformării misiunii în activități specifice ceea
ce presupune cunoașterea și înțelegerea în profunzime a misiunii și valorilor organizației.
Nici o organizație nu poate răspunde tutur or problemelor sociale ce pot exista la un moment dat în
societate. Este de preferat ca organizația să se concentreze spre acele domenii care -i sunt familiare și
la care poate face față cel mai bine.

60
A rămâne la ceea ce cunoști, nu înseamna a te împotrivii noului sau nevoii de schimbare, ci
înseamnă analizarea și luarea în calcul a tuturor elementelor ce pot duce la succesul sau eșecul
deciziei de extindere sau diversificare a activității.
– forme simple, personal de încredere. Menținerea unor dimensiuni or ganizaționale reduse și simple
poate constitui un factor important în menținerea flexibilității și posibilității de a acționa rapid și
conform cu nevoile clienților.
Menținerea unor structuri organizaționale simple se referă și la existenta unor nivele de autoritate și
control capabile să permită autonomia și libertatea de acțiune a unui număr cât mai mare al
angajatorilor, ca o condiție esențială în practica asistenței sociale.
– comportament flexibil și ferm în același timp. La nivelul unei agenții de ser vicii sociale managerul
trebui să instituie un echilibru sensibil intre o atitudine flexibilă care să incurajeze inițiativa,
deschiderea spre nou și schimbare. Dar în același timp managerul trebuie să susține și să valorifice
inițiativele și acțiunile de v oluntari.
Din punct de vedere economic este imperios necesară ajutorarea materială a celor lipsiți în prezent
de orice formă de venit, precum și a celor cu venituri foarte mici este de asemenea, necesară
îmbunatățirea condițiilor de locuit ale vârstnicilor cu adaptare care să corespundă nevoilor fizice și
medicale, dar care să -i satisfacă în primul rând din punct de vedere a condițiilor igienico -sanitare.
Evoluția protecției persoanelor vârstnice în viitor depinde de măsura în care societatea se implică în
rezolvarea problemelor acestora, este necesar nu doar să se modelizeze și să se completeze cadrul
legislativ protectiv, dar să se și garanteze aplicabilitatea reală a tuturor prevederilor legale precum și
informarea permanentă a vârstnicului în legătură cu drepturile care -i revin, precum și facilitarea
accesului la obținerea acestora.
Se impune major și o schimbare a mentalității generației tinere printr -o informare a sa despre
problematica vârstei a treia.
Bătrânețea trebuie considerată așa cum este ea de fapt un izvor de experiență și ințelepciune, de
dragoste și dăruire. Vârstnicii trebuie înconjurați cu respect și afecțiune de către toți membrii
societățiii în mijlocul cărora trăiesc.
În situația în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permit e obținerea consimțământului
acesteia pentru acordarea îngrijirilor, decizia se ia de către serviciul social al consiliului local sau de
către Direcția de Asistență Socială din cadrul Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială
județene și a munici piului București, pe baza anchetei sociale și a recomandărilor medicului de
familie , prin consultarea medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei
respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
S-a urmări t, cu deosebire, creșterea sensibilizării opiniei publice și a forurilor decizionale
guvernamentale pentru protecția cât mai deplină a persoanelor vârstnice obligate, în marea lor
majoritate, să se confrunte cu marginalizarea și chiar excluderea din viața economico -socială.

61
Paradoxal, deși marii geneticieni ai linii experimentează inocularea genelor responsabile de creșterea
longevității, în numeroase societăți bătrânii sunt considerați o "povară" din punct de vedere material
sau medical. Situația ideală m enită să confere viață anilor o constituie bătrânul trăind integrat
organic într -o familie în deplinătatea funcțiilor ei, care -i asigură atât un nivel de trai decent, cât și
îngrijirea și tratamentele necesare. (Constantin Bogdan, 1997).
Această posibilita te dobândește o valoare deosebită pentru viața bătrânului care, pe măsură ce trec
anii, suferă o regresie treptată a tuturor facultăților sale fizice și psihice. În astfel de situații lipsa
unui mediu familial îl marchează profund accelerând procesele dege nerative. În momentele dificile
de viață pentru vârstnic este esențială solidaritatea grupului familial devenit garantul unor condiții
optime.
Familia poate asigura materializarea prescripțiilor medicale și îndeplinește acțiuni de ocrotire
recuperatorii. C onlucrarea familiei ocrotitoare a vârstnicului cu medicul de familie, asistentul social,
biserica, instituții guvernamentale și ONG -uri reprezintă o soluție remarcabilă pentru înseninarea
anilor și răsplătirea sacrificiilor celor aflați la vârsta a treia.
O ancheta realizată în țările Comunității Europene a relevat preferințele vârstnicilor înșiși privind
ceea mai potrivită denumire, majoritatea răspunsurilor grupându -se în jurul denumirilor de "persoane
vârstnice și "vârsta a treia", find respinși termenii de "bătrâni" și "vârstnici".
Este bine cunoscut că în trecut persoanele în vârstă erau foarte respectate. În această privință, poetul
latin Ovidiu scria: Mare era odinioară respectul față de capul cărunt… Dar astăzi? Dacă ne oprim
puțin și analizăm situ ația actuală, constatăm că la puține popoare bătrânețea este stimată și pusă în
valoare: în schimb, la altele este marginalizată din cauza unei mentalități care pune pe primul loc
folosul imediat și productivitatea omului. Datorită acestei atitudini, așa -numită vârsta a treia sau a
patra este adesea sub -apreciată iar bătrânii înșiși determinați să se întrebe dacă existența lor mai
este încă utilă.
Înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viața neîntinată. Ea
constituie etapa definitivă a maturității umane și este expresia binecuvântării divine.

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ

62
CENTRUL DE RECUPERAR E ȘI REABILITARE A PERSOANELOR ADULTE CU
DIZABILITĂȚI RÂPA

Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Râpa este un
serviciu social externalizat de către D.G.A.S.P.C. Bihor, Fundației „Biruitorii” din anul 2011.
Centrul este o unitate rezidențială care a fost înființat printr -un pr oiect Phare și a funcționat din anul
2007 până la sfârșitul anului 2011 în structura Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția
Copilului Bihor.
Fundația „Biruitorii” prin Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu
Dizabili tăți Râpa asigură furnizarea de servicii sociale pentru persoanele adulte cu handicap potrivit
legii, cu acordul D.G.A.S.P.C. Bihor. Centrul este o instituție de asistență socială de tip rezidențial
care asigură beneficiarilor găzduire, îngrijire, recuper are, reabilitare și reinserție socială, fără
discriminare de sex, vârstă, religie, apartenență etnică, potrivit criteriilor obiective de eligibilitate la
admitere și în funcție de locurile disponibile.
Centrul dispune de două locații: una situată în co muna Tinca, sat Râpa, nr. 20, cu o suprafață
construită de 1104 mp și 2158 mp teren și o capacitate de 40 locuri, iar cea de -a doua locație în

63
comuna Tinca, str. Andrei Șaguna nr.1/A, cu o suprafață construită de 225 mp și 1000 mp teren și o
capacitate de 10 locuri.
În data de 22.11.2011, prin Contractul de furnizare de servicii sociale nr. 22161, încheiat între
D.G.A.S.P.C. Bihor și Fundația ,,Biruitorii", ca urmare a externalizării centrului, D.G.A.S.P.C. Bihor
transferă dreptul de administrare a C.R. R.P.H. Râpa, Fundației care acționează în interesul
beneficiarilor, în vederea realizării serviciilor sociale acordate, la nivelul standardelor specifice de
calitate, precum și a creșterii calității serviciilor sociale acordate.

Scopul acestor servicii sociale este de a asigura beneficiarilor din centru măsuri și acțiuni de
îngrijire și recuperare, privind creșterea calității vieții, a stimei de sine, în vederea prevenirii
marginalizării sociale, a situațiilor sociale de risc, precum și respectarea drept urilor și obligațiilor
beneficiarilor.
Scopul acestui proiect:
– Aplicarea la nivel județean a politicilor și strategiilor de asistență socială a persoanelor cu
handicap;
– Promovarea și asigurarea dreptului persoanei cu dizabilități de a trăi într -un med iu cât mai adecvat
nevoilor sale, furnizându -i servicii de recuperare și reabilitare de calitate;
Obiective:
În acest studiu mi -am propus
să analizez calitatea serviciilor oferite beneficiarilor în cadrul Centrul de recuperare și reabilitare
pentru persoane adulte cu dizabilități Râpa.
Să cunosc nevoile reale ale beneficiarilor de servicii ,,este nevoie de implementarea, dezvoltarea și
organizarea serviciilor sociale în raport cu nevoile beneficiarilor, țintite asupra neviolor reale, astfel
ca fiecar e individ să -și găsească identitatea (Cziker, 2014).
Îmbunătățirea condițiilor de viață de reabilitare și resocializare;
– Stimularea dezvoltării, personalității persoanelor adulte cu dizabilități;
– Implicarea și responsabilizarea familiei î n activitatea de reabilitate;
– Implicarea și responsabilizarea comunității în identificarea și rezolvarea problemelor legate de
respectarea drepturilor persoanelor adulte cu dizabilități;
– Promovarea tolerantei și a respectului reciproc în comunitate;
– Creșterea șanselor recuperării și integrării asistaților în familie și în comunitate;
Prin înființarea acestui centru s -au creat 40 de locuri pentru persoane cu dizabilități.

64
Beneficiarii direcți ai acestui project: sunt 40 de persoane cu dizabilități care provin marea majoritate
din Centrul de îngrijire și Asistenta Ciutelec.
Alegerea acestor asistați s -a impus datorită nevoii de restructurare a instituțiilor rezidențiale de tip
vechi care aveau o capacitate mai mare de 50 de locuri, ave au peste 100 de asistați: dintre care 36 de
persoane au fost transferați la CRRPH RÂPA și 10 persoane la CRRPH BRATCA.
Centrul de la Ciutelec a fost construit între anii 1890 -1918, respectiv 1967. În urma restructurării
condițiile de locuit s -au îmbunătăți t ( prin diminuarea numărului de asistați și creerea unor spații de
locuit individualizate) .
Aceasta restructurare a fost posibilă datorită:
– îmbunătățirii și întăririi sistemului de protecție a persoanelor cu dizabilități;
– a politicilor naționale și i nternaționale;
– a reformei, domeniul asistenței sociale, reformă realizată în vederea integrării României în Uniunea
Europeană;
– aceasta reformă a condus la creerea și dezvoltarea de servicii specializate pentru persoane cu
dizabilități în vederea îmbuna tățirii șanselor acestora de dezvoltare deplină și armonioasă;
– dezvoltării serviciilor integrate modeme conform standardelor de calitate obligatorii;

CENTRUL DE RECUPERARE ȘI REABILITARE A PERSOANELOR ADULTE CU
DIZABILITĂȚI RÂPA este un ce ntru de tip rezidențial cu o capacitate de 40 de persoane adulte
cu dizabilități aflate în nevoie.

65

Acest centru asigură: cazare, hrană, condiții igienico -sanitare corespunzătoare persoanelor cu
dizabilități;
– asistență medicală curentă și de specialita te;
– recuperare, îngrijire și supraveghere permanentă.
De asemenea în cadrul acestui centru se elaborează programe de recuperare, individuale și de grup,
adaptate afecțiunilor fiecărei persoane., activități de ergoterapie și activități psihosociale și culturale.
Centrele de Recuperare și Reabilitare, precum și cele de îngrijire și Asistență aplică strategii de
asistență specială a persoanelor cu handicap, prin creșterea șanselor recuperării și integrării acestora
și prin acordarea de sprijin și asistenț ă pentru prevenirea situațiilor ce pun în pericol securitatea și
dezvoltarea persoanelor cu dizabilități.

66
Specialiștii din aceste centre asigură consiliere și informare privind problematica socială,
monitorizează și analizează situația persoanelor cu dizab ilități asistate, promovează
dezinstituționalizarea prin strategii specifice.
Activități desfășurate în cadrul serviciului sunt:
– îngrijirea adecvată a persoanelor cu dizabilități într -un mediu cât mai adecvat nevoilor acestora;
– activități de recuperare și reabilitare a persoanelor cu dizabilități în vederea dezvoltării autonomiei
personale;
– sprijin acordat în vederea depășirii dificultăților cu care se confruntă beneficiarii:
– activități de recuperare specifice tipurilor de dizabilități:
– evaluare și monitorizare.
Spațiul destinat activităților centrului de recuperare și reabilitare este compartimentat după cum
urmează:
– dormitoare;
– grupuri sanitare cu duș:
– vestiare personale;
– bloc alimentar;
– spălătorie;
– centrală termică;
– birouri;
– cabinet medical;
– cabinet psihologic;
– sala de recreere;
– cabinet kinetoterapie;
– cabinet fizioterapie;
– cabinet ergoterapie;
Fiecare dintre încăperile centrului de recuperare și reabilitare este dotat cu mobilier și facilități
necesare pentru asigurarea recuperării asistaților la cele mai înalte standarde.
Personalul centrului de recuperare și reabilitare este format din:
șef centru;

67
contabil;
medic;
asistenți medicali;
asistent social;
psiholog;
kinetoterapeut;
fizioterapeut;
ergoterapeut;
infirmieri;
administrator;
bucătar:
personal tehnic.
Personalul de specialitate al centrului beneficiază de formare inițială și continuă care le permite să -și
îmbunătățească cunoștințele privind acordarea de îngrijire specializată asistaților precum și celor
privind d omeniul protecției persoanelor cu dizabilități.
Obiectivele procesului de informare sunt:
cunoașterea specificului muncii într -un centru de recuperare și reabilitare a persoanelor cu
dizabilități;
cunoașterea obiectivelor activităților de recuperare;
cunoa șterea problematicii persoanelor cu dizabilități;
formarea abilitaților necesare pentru îngrijire, consiliere, terapie și acordare de sprijin persoanelor cu
dizabilități;
Atribuțiile personalului conform fisei postului sunt următoarele:
Asistentul social realizează legătura familie — persoană asistată — centru de recuperare și
reabilitare — Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Kinetoterapeutul lucrează individual pentru recuperarea fizică a persoanei cu dizabilități. Elaborează
un plan de intervenție individual și colectiv.
Ergoterapeutul desfășoară activități de terapie ocupațională și activități de timp liber, individual și
de grup.
Medicul consultă asistații și prescrie tratamentul medicamentos.

68
Asistenții medicali efectuează t ratamentul medical prescris, controlul medicației, evidența și
monitorizarea funcțiilor vitale, vizite medicale.
Infirmierii asigură igiena și formarea deprinderilor autonomiei personale.
Femeile de serviciu se ocupă de igienizarea mediului înconjurător, efectuează curățenia în camere,
holuri, sală de tratament, birouri, coridoare, sală de mese, bucătărie și curte.
Spălătoreasa răspunde de spălatul lenjeriei și a hainelor.
Administratorul are rolul de a face ca unitatea să funcționeze la parametri optimi.
Drepturile asistaților:
Persoanele cu dizabilități care beneficiază de serviciile de Recuperare și Reabilitare Râpa, li se
garantează;
participare activă la viața comunității;
prevenirea sau eliminarea apariției efectelor negative cauzate de instituționalizare;
asistarea lor pentru a -și conduce viața independent, în acord cu propriile dorințe;
îndepărtarea barierelor sociale apărute în calea persoanelor cu dizabilități și diminuarea
consecințelor acestora;
evitarea sau eliminarea oricăror form e de discriminare.
Prin înființarea Centrului de Recuperare și Reabilitare s -a creat un serviciu nou pentru persoane cu
dizabilități, care vor dobândi, în măsura posibilităților, deprinderile necesare pentru o viață
independentă, o viată autonomă.
Persoane le cu dizabilități, familiile lor, sau/și susținătorul legal sunt implicați în luarea deciziilor
legate de îmbunatățirea calități vieții persoanelor asistate.
Prin deschiderea acestui centru de recuperare s -a creat posibilitatea pentru persoanele cu dizabi lități
de a beneficia în viitor de serviciile de recuperare și reabilitare în vederea îmbunatățirii șanselor lor
de integrare în viața socială.
Fiecare asistat beneficiază de servicii de îngrijire de calitate, respectiv de recuperare realizată de
personalu l specializat.
Toți asistații din servicii beneficiază de sprijin individualizat și personalizat, inclusiv îndrumare și
asistență specializată, în conformitate cu nevoile lor ori de câte ori este nevoie.
Familiile, persoanele importante sau apropiate față de persoana cu dizabilități sunt implicate pe cât
posibil în viața acestuia.
Mediul de viață cât mai apropiat de cel familial are un impact major pentru dezvoltarea personalității
asistaților, în măsura posibilităților, prin creerea cadrului necesar exprim ării libere a persoanelor

69
asistate și a implicării acestora în activitățile curente, precum și prin participarea la viața socială a
comunității.
Dezvoltarea unei atitudini pozitive și a înțelegerii situației determinate de divizibilitatea avută.
Această at itudine, împreună cu deprinderile dobândite vor crea premisele unei vieți cât mai
independente posibil.
C.R.R.P.A.D. RÂPA funcționează pe baza H.G. nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul –
cadru de organizare și funcționare ale Direcției Genera le de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Ordin nr. 1955/1995 pentru aprobarea normelor de igienă privind unitățile pentru ocrotirea, educarea
și instruirea copiilor și tinerilor.
Personalul este angajat conform normelor în vigoare. Posturile s -au oc upat prin concurs la care
pentru prezentare a fost necesară pregătirea profesională specifică fiecărui post.
Fiecare asistat are un dosar cu acte necesare stabilite în regulament de care se ocupă asistentul social.
Prețul de cost pe un asistat este de 1690 lei din care 602 lei reprezintă prețul de cost pe care -l plătește
fiecare asistat .
Costurile de îngrijire sunt calculate pe baza raportului de venituri și cheltuieli efectuate de
contabilitatea direcției.
Fiecare asistat are o cotă de hrană de 16,6 lei pe zi.
Avizul de funcționare a Centrului este vizat anual de Inspectoratul de Sănătate Publică al județului
Bihor. Avizele de Pompieri se obține anual, pe baza controlului efectuat de persoanele autorizate.
Personalul centrului participă regulat la cursuri d e protecția muncii și la cursuri de prevenirea și
stingerea incendiilor. Deasemenea, se realizează periodic deratizarea și dezinfectarea Centrului pe
baza unui contract încheiat cu o firmă de specialitate. Încălzirea Centrului este asigurată prin
încălzire cu lemne, având un cazan de 100 kw Vigas.
Inaugurarea Centrului a avut loc în data de 14 septembrie 2007 la care au participat oficialități ale
Prefecturii Consiliului Județean, ai D.G.A.S.P.C.Bihor, primarul comunei Tinca, decanul Facultății
de Socio -Uma ne, precum oficialități din Ungaria: președintele Consiliului Județean din Debrețin
împreună cu trei persoane,
Slujba religioasa a fost oficiată de trei preoți ortodocși:
– preotul localității RÂPA:
– preotul comunei TINCA:
– un preot din partea Episcopiei Oradea.
La inaugurare au participat și locuitorii din localitate iar masa festivă s -a ținut la Poiana Narciselor
din Gurbediu.

70
Cum decurge o zi la Centrul de Recuperare și Reabilitare Râpa
Viața în Centru decurge după un program bine stabilit și organizat pentru a satisface nevoile
vârstnicilor dar totodată consecvent, pentru a creea un sentiment de siguranță.
De serviciile acestui centru beneficiază 40 persoane cu dizabilități, dintre care: 24 de sex feminin și
16 de sex masculin. Aceste persoane suferă d e diferite tipuri și grade de dizabilități: neuropsihic,
asociat, somatic, mintal, fizic de la gradul I până la gradul III.
Sexul Tipuri de
dizabilități Gr. I Gr. II Gr. III Gr. IV Total dizabilități Total
pe sexe
Feminin Neuropsihic 4 2 – – 6 24
Asociat – 2 – – 2
Somatic 1 1 2 – 4
Mintal 6 – 1 – 7
Fizic 3 1 1 – 5
Masculin Neuropsihic 1 3 3 – 7 16
Asociat – – 1 – 1
Somatic – 1 1 – 2
Mintal – – 2 1 3
Fizic 1 1 1 – 3
Total 16 11 12 1 40 40

Asistații sunt supravegheați permanent, nu sunt lăsați singuri în activitățile lor de zi cu zi. Aceștia
pot solicita sprijinul personalului în orice clipă.
Cazurile de urgențe medicale se rezolvă printr -o colaborare cu medicul de la dispensarul comunei
Tinca unde asistații sunt înscriși, iar dacă este cazul, sunt internați la Spitalul regional Salonta.
Zilnic li se asigură trei mese principale. Centrul dispune de o bucătărie unde se prepară mâncarea iar
masa este servită în sala de mese.
Pe lângă aceste trei mese p rincipale li se oferă gustări care constă în fructe și dulciuri.
Fiecare asistat participă la programul de îmbăiere fiind ajutat de către infirmieri. Se asigură
schimbarea hainelor și a lenjeriei murdare prin spălătoria proprie.

71
Douăzeci dintre asistați au pensie și cei care doresc, își fac unele cumpărături. Centrul dispune de o
sala de recreere în care asistații își desfășoară activitățile de destindere: șah, remi, cărți de citit, presa
zilnică, audieri muzicale, programe TV.
Ergoterape utul și asistentul social organizează excursii la Oradea, Salonta, Beiuș și Tinca,etc.
Unii asistați își folosesc imaginația făcând diverse lucruri; unul pictează tablouri pe care le vinde
diferiților clienții; o doamnă în vârstă de 92 de ani tricotează și croșetează pulovere la comandă; un
alt asistat are pasiune pentru citit, iar altul scrie scrisori prietenilor.
Activitatea de recreere a asistaților
Atmosfera și mediul în centru este familială, plăcuta, luminoasă și oferă posibilitatea de petrecere a
timpului liber s -au de reculegere spirituală.
Sunt vizitați de care pastorul Bisericii Baptiste împreuna cu corul de tinerii al bisericii Râpa, de
preotul ortodox însoțit de câțiva membri.
Evenimente deosebite
Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun copiii de la șc oala Generală Râpa cu clasele V -VIII au prezentat
un program de colinde.
Corul de tineri ai bisericilor au susținut un program de colinde, oferindu -le un mic dar de Crăciun.
Cu ocazia zilei de 8 MARTIE în cinstea femeilor, copiii de la diferite școli au prezentat un program
de cântece și poezii pentru MAMA ..
În luna m artie 201 8 Centrul a fost vizitat de o echipă de medici din Statele Unite ale Americii în
scopuri caritabile.Dorința lor este de a lua în evidență toate problemele stomatologice ale asistațil or (
plombe, coroane, proteze) prin aducerea materialului necesar la următoarea vizită.

EVOLUȚIA PERSOANELOR CU HANDICAP
INSTITUȚIONALIZATE LA CRRPH RÂPA
Luna Nr. Pers.
internate Intări în centru Ieșiri din
centru/explicații Nr. Pers. la
sfârșitul
lunii
August 40 – – 40
Septembrie 40 – 1 decedat 39
Octombrie 39 – – 39
Noiembrie 39 1 internare – 40

72
Decembrie 40 – – 40
Ianuarie 40 – – 40
Februarie 40 – – 40
Martie 40 – 1 ieșire 39
Aprilie 39 1 internare – 40
Mai 40 – – 40

ACTE NECESARE ÎNTOCMIRII DOSARULUI DE INTERNARE

1.Cerere admitere din partea solicitantului sau reprezentant legal + Certificat Handicap;
2.Declarație pe proprie răspundere că nu are copii sau întreținători legali;
3.Dispoziție admitere;
4.În cazul că nu are î ntreținători legali aceștea trebuie să dea o declarație cu motive pentru care nu își
pot îngriji părintele și să prezinte eventualele acte medicale dacă sunt bolnavi;
5.Recomandare medicală din care să rezulte tipul de instituție care este indicată potrivi t stări de
sănătate;
6.Certificat medical din care să rezulte că s -au efectuat analizele medicale:R.B.W.,Radiologie
Plămâni, Test SIDA;
6.Adeverință care să precizeze că nu suferă de boli infecto -contagioase;
7.Dispoziție numire responsabil de caz
8.Acte identitate
9.Evaluarea inițială
10.Plan individual de intervenție
11.Evaluare psihologică
12.Contract de servicii + Angajament de plată
13.Orar zilnic
14.Ancheta socială
15.Alte documente, după caz

1.Studiu pe caz:
T. Eva este o femei în vârstă de 54 de ani, de etnie magheară, religie ortodoxă și a fost internată
în centru la Ciutelec în 2002,iar în anul 2007 a fost transferată la C.R.R.P.A.D. Râpa.

73
A fost căsătorită de două ori, ambi soți au decedat, din a doua căsătorie a rezultat un copil cu
probleme care a fost instituționalizat.
Diagnostic: Artită, Fractură, Proteză șold, Osteoporoză, Spondiloză și alte boli cardiace.
Are nevoie de spijin, folosește cârjele pentru deplasare.
Vedere normală, auz no rmal propriei vârste.
Abilități de comunicare: vorbește bine, utilizând un limbaj ce poate fi înțeles. Furnizează informații
corecte,exacte.
Își poate aminti indicațiile primite și le poate exercita mai târziu.
Se hărănește singură, poate organiza majorita tea activităților de hrănire însă necesită sprijin și
îndrumare.
Poate face sarcini simple, cum ar fi: punerea mesei, spălarea vaselor în bucătărie.
Poate îndeplini majoritatea activităților zilnice, activități care implică folosirea mâinilor, în special îi
place să tricoteze.
Poate citi și urma o serie de indicații scrise și poate scrie numele fără ajutor.
Este o femeie sociabilă, poate lega prietenii, comunică bine.
Își exprimă punctul de vedere sau preferințele într -o manieră potrivită.
Nu are dificult ăți în a ține evidența asupra banilor și în exprimarea adevărată a trăirilor și emoțiilor.
Este deseori predispusă la izbucniri iraționale de anxietate în absența stimulilor și are nevoie de
sprijin intensiv pentru a face față situației.

2. Studiu pe caz
V. Bogdan
Data nașteri: 07.04.1958

74
Data internării: 10.11.1997
Diagnostic: Oligrofie, Comițialitate GM. Epilepsie, Debilitate mintală din 1962.
Istoric social: fiind bolnav de epilepsie și debilitate mintală, mama s -a la internat în căminul a telier –
Urluți de unde a fost transferat în anul 1997 la C.I.A. Ciutelec iar în anul 2007 a fost transfrat la
C.R.R.P.A.D. Râpa.
Autonomie personală și stare fizică: se hărănește singur dar are nevoie de ajutor și îndrumare, își
poartă singur de grijă, poa te merge pe distanțe lungi, își poate îndeplini majoritatea activităților de zi
cu zi, activități ce presupun utilizarea mâinilor, poate să facă munci simple doar îndrumat și
supravegheat.
Vederea normală, auz bun, poate urma o serie de instrucțiuni simp le care poate fi îndelpinite doar
atunci și în acel loc.
Memoria relativ bună, prezintă orientare în timp și spațiu.
Ține legătura cu familia prin corespondență, îi place să vizioneze programe TV , ascultă radioul,
confecționează tot felul de obiecte din ca rtoane.
Comunică cu colegi din centru, dar și cu personalul angajat în centru.
Dezvoltă abilități de autoservire, îngrijire personală și autogospodărire a bunurilor personale.
Nu este agresiv din fire dar datorită handicapului se enervează ușor.
Are nevoie de încurajare și sprijin pentru a se implica la nivel personal cu ceilalți, este ușor de
condus și domint. Necesită ajutor în luarea deciziilor.
Poate interpreta simboluri: Pericol, Iețire.
Mai face și calcule ușoare folosind +, -.
Devine depesiv, se supăr ă ușor în mod vizibil și nepotrivit dar poate fi calmat cu ușurință.

3. Studiu pe caz
G. Florica
Data nașterii: 03.09.1972
Religie: Catolică

75
Diagnostic : – Cardiopatie ischemică,
– Poliatroză de membru inferior
– Insuficiență venoasă la nivelul membrelor inferioare
– Handicap grav
Istoricul social: – internată la data de13.03.2016
Autonomie personală: – se hărănește singură, comunică fără probleme sau cu probleme minore, are o
fiică care locuiește în Oradea . În relația cu alte persoane are nevoie să fie încura jată este foarte
tăcută, are dificultăți în vorbie, lipsă de claritate și fluență, dar poate să țină o conversație.
Vederea este bună, auzul normal.
Se poate orienta în timp și spațiu,mereu folosește ceasul pentru a verifica timpul actiuni.
Este foarte gr ijulie în așteptarea momentului când va suna fiica sa.
Respectă regulil e de igenă personală.
Ține legătura cu familia iar fiica o vizitează lunar.
Îi place să vizioneze programe TV și ascultă radioul.
Comunică cu personalul și cu colegi dincentru pe teme sociale.
Activități de formare și îngrijire personală.
Are abilități de îngrijire personală, precum și abilități de îngrijire a bunurilor personale.
Are nevoie de a fi încurajată și sprijinită.
Face terapii de recuperare la kinetoterapie.
Poate citi o ser ie de instrucțiuni scrise, poate scrie scurte notițe.
Poate oferi suma de bani la prețul diferitelor bunuri pe care și le dorește.
Pe distanțe scurte merge folosind cadrul.
Menținerea stări psihice normale se datorează personalului care comunică cu dânsa p rin diferite
discuții.

4. Studiu pe caz:
C . Ioan
Data nașteri: 02.08.1954
Data internării:09.09.2015
Diagnostic: Asteroscleroză cerebrală ATA secundară

76
Cerrificat de habdicap Nr.19873/12.02.2013
Istoric social: După deselul soției sale, a început să consume alcool, ajungând să -și vândă
apartamentul, nemaiputându -se întreține, dormind în gară sau în alte locuri de refugiu și neavând
familie a hotărât să se interneze într -un cămin.
Autonomie person ală și stare fizică:
Poate urma o instrucțiune simplă care poate fi îndeplinită cu ușurință.
Greutate – 65 kg.
Regim alimentar : se asigură 3 mese pe zi plus două gustări.
Stare de sănătate: (văz, auz, comunicare) vedere și auz normal, își poate purta sing ur de grijă,
capacitate de comunicare bună.
Stare mentală și cogniție: se poate orienta în timp și spațiu, memorie bună, nu este amnezic. Este
dependent de alcol în exces dacă are ocazia.
Nu prezintă incontinență urinară.
Relația cu familia și alte contac te sociale.
Relația cu familia și alte contacte sociale: -Are un băiat dar nu ține legătura cu el. Menține legătura
cu sora sa, care il și vizitează.
Preferințe și preocupări: Vizionează programe TV, are afinități față de beneficiara S. Irina. Pleacă la
biserică în zile de sărbătoare.
Program individualizat de integrare și reintegrare: – beneficiarul s -a acomodat cu grupul de asistați cu
care socializează uneori dar în mod special cu Irina.
Beneficiarul este informat cu privire la normele de convețuire st abilite de regulamentul de ordine
interioară, precum și la starea de sănătate.
Își poate purta singur de grijă, dar i se oferă spijin, poate apela la serviciile comunitate socială, i se
mai asigură sprijin pentru a putea efectua ieșiri în comunitate, la nevoie.
Comortament foarte deviant.

5. Studiu pe caz:
G. Irina
Data nașterii: 18.01.1965 Salonta
Diagnostic : – Debilitate mintală cu deteriorare psihică,
Bronșită cronică

77
Istoric social: Nu deține locuiță, a locuit cu chirie în Salonta unde a lucrat ca muncitor necalificat la
abator și mobilă. Spune că are o fiică, despre care nu stie nimic.
Autonomie personală: Se hărănește singură, își organizează acțiunile legate de hrănire dar are
nevoie de ajutor și îndrumare. Își poate pu rta singură de grijă dar are nevoie de îndrumare și aducere
aminte.
Igiena personală și -o face singură fără ajutor.
Sănătate: – Auz slab, veder e bună. Poate merge pe distanțe scurte. Dificultăți în vorbire, lipsa clrități
și a fluenței. Se orientează în timp și spațiu corespunzător. Memoria este corespunzătoare vârstei și
boli.
Prezintă un comportament antisocial( fură, minte).
Dependentă de tutun.
Contacte sociale: – nu ține legătura cu fiica ei, nu știe unde locuiește, vizionează programe TV și
împreu nă cu prietenul ei confecționează tablouri din paie.
Pentru o mai bună înțelegere a acestui studiu și pentru ca cercetarea sa fie cât mai calitativă, în
continuare am să prezint câteva situații reale ale acestui studiu, ele fiind centrate pe beneficiarii
Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor Adulte cu Dizabilități RÂPA.
Analiza care urmează să o prezint, este rezultatul unor interviuri:
– un interviu de tip focus grup aplicat asistaților;
– un interviu cu personalul de specialitate care lucrea ză in centru;
– interviu liber cu vecinii centrului;
– interviu cu fostul consilierul județean care este inițiatorul acestui proiect și cu
preotul din localitate.
Metoda Focus Grup a fost aplicată asistaților din centru, din care am selectat un număr de 6 pers oane
(doi de sex masculin și 4 de sex feminin ).
În continuare voi prezenta o analiză a răspunsurilor formulate de aceștia.
La întrebarea „sunt mulțumiți de serviciile centrului? ", toți asistații au dat un răspuns pozitiv și
chiar sunt bucuroși că au aju ns să fie în acest centru.
Iată câteva opinii:
„ Sunt mulțumit că Dumnezeu mi -a ajutat sa fiu aici, pentru că nu am cine să mă îngrijească " (T.G.
50 ani )
„ Da, pentru că aici avem condiții mai bune, decât le aveam înainte " ( G. A. 73 ani )
„ Sunt foart e mulțumită că aici este mai bine decât la Ciutelec" ( G. I. 77 ani )

78
„ Eu nu am copiii și datorită bolii pe care o am nu mă pot descurca singur, aici nu mă simt singur."(
K R. 67 ani )
„ Eu de copil am fost în Centre de Recuperare" (L. F. 54 ani )
„Mulțu mesc lui Dumnezeu că avem un sprijin la bătrânețe, dar ca noi mai sunt foarte mulți care n -au
nici case nici pe nimeni sau alții sunt alungați chiar de copiii lor." (F. AL 92 de ani)
I-am întrebat dacă le place mâncarea care li se oferă , și au răspuns că este chiar foarte bună pentru
că bucătăreasa o face din dragoste pentru ei.
Și, nu numai atât sunt de bucuroși că personalul din Centru, le face și unele cumpărături de care ei au
nevoie, pentru că ei nu se pot deplasa singuri la magazin.
I-am întrebat dacă sunt vizitați de familie.
„ O doamnă mi -a răspuns că vine fiica ei lunar la dânsa, dar nu are posibilitatea sa o ducă la ea acasă
pentru ca și ea stă cu socrii ".
„O altă doamnă , mi -a răspuns că copiii ei sunt plecați în străinătate și mi -a arătat u n album cu poze
ale copiilor dar nu i -a văzut de mult timp ".
„ Un bărbat , mi -a răspuns ca nu are familie, dar mai scrie scrisori unor prieteni ".
„O altă doamnă mi -a spus a vine fiica să o viziteze dar ea fiind paralizată fiica sa nu a putut -o îngriji
acasă. A angajat și menajeră chiar mai multe, dar după un timp toate plecau, iar acum este bucuroasă
că a putut obține un loc în Centrul acesta și se pare că situația s -a îmbunătățit, pentru că: în urma
procedurilor de recuperate și a tratamentului primit si mte că mâinile și picioarele sale încep să prindă
putere, chiar poate face câțiva pași folosind cadrul, iar după aceea va putea merge acasă "
„ Un domn mi -a spus că are cinci fete dar nu vor să mai știe nimic de el, poate din cauza problemelor
grave pe car e le are ".
O femeie mai tânăra mi -a spus că are o soră la Oradea și că la Paști o să meargă și ea la dânsa ".
Din discuțiile purtate cu dânșii am putut afla că 60% au familii, copii, rude, dar vizitele sunt foarte
rare sau pentru unii lipsesc cu desăvârși re.
Familia uită de existența lor.
Fiind întrebați de dorul de casă, de familie, fiecare are o reținere, are un dor, dar s -au obișnuit cu
gândul de a trăi în centru.
Poate datorită depresiei care se instalează la persoanele vârstnice aceștia devin tot mai dependenți de
ajutorul și îngrijirile celorlalți. Persoana devine mai nefericită demoralizată și plictisită.
Vârstnici cu depresie nu se simt bine, pierd energia cu ușurință, au un apetit scăzut și devin mai puțin
motivați. Datorită stări de sănătate preca ră și a evenimentelor precum moartea soțului sau a soției

79
precum suportul social din partea societății fiind scăzut, s -a demonstrat ca văduvele au simptome de
depresie chiar timp de doi ani de la moartea soțului.
De asemenea dacă starea de sănătate se înră utățește devin tot mai depresivi. Sprijinul din partea
societății și integrarea în comunitate au un rol benefic în viața acestor persoane.
Combinarea între medicație și psihoterapie a produs o îmbunatățire semnificativă la aproape patru
din cinci vârstnici cu depresie ( Santrock, 2002)
Tot la această vârstă are loc o mare inflexibilitate a opiniilor și reflexelor precum și o scădere
treptată a fluenței ideilor.
Orientarea temporo – spațiala se realizează cu dificultate ( Dindelegan, 2004)
Vârstnici nu își f ocalizează atenția asupra informaților în comparație cu persoanele adulte, ei
surprind într -un lot unitar totalitatea informațiilor în comparație cu adulții ( Sigelman și Shaffer,
1995).
În ce privește memoria, la vârsta a treia apare câteva aspecte esenți ale – Degradarea.
Vârstnici uită cu ușurință unde au pus un obiect sau ce au afirmat într -o situație sau alta.
Ei întâmpină dificultăți când necesită utilizarea funcțiilor cognitive, care presupun învățarea unor
materiale necunoscute. De asemenea necesită un timp mai mult să răspundă, când memoria lor se
testează și prezintă deficiențe mai mari la nivelul de reproducere în comparație cu recunoașterea a
ceea ce au invățat pe parcursul vieții. (Dindelegan, 2004 ).
Problematica bătrâneți a constituit și consti tuie o preocupare pentru filozofi și medici. Medicii
antichității descriind tulburiile psihice apărute de -a lungul vieții.
Galien a fost printre primii care nu au privit vârsta înaintată ca pe o boală ci ca pe o etapă naturală în
evoluția organismului.
Platon elogiază vârsta senectuții.
Cicero consideră bătrânețea o povoară doar dacă individul își pierde interesul și controlul asupra
vieți.
Schopenhauer, 1994, spune că bătrânețea este un fenomen care ar trebui considerat mai mult un
triumf al supraviețuirii decât un motiv de disperare.
C. Noica spune ca bătrânețea nu este o maladie sau o surpare a ființei umane, ci repezintă una din
șansele omului de a se afirma plenar, de a -și găsi adevărata ordine interioară.
CAMELIA DINDELEGAN : „Elemente de psihopatologie și psihologie clinică ", Ed. Universității
din Oradea 2006

M-am adresat și vecinilor acestui centru, am fost la ei acasă să aflu dacă nu îi deranjează faptul că
acest centru este situat în vecinătatea lor.

80
”O doamnă tânără mi -a spus că este mândră ca din punct de vedere social acet centru este
chear lângă ei. Zona este curată, amenajată, se păstrează curățenia,ceea ce altă dată era un loc pustiu
și gol, plin de derăpănături de parcă era o groapă de gunoi. Prin aceasta mă simt și eu obligată să ies
în fiecare zi în stradă, s ă fac curat în fața casei,chear în fiecare primăvară plantez flori, pentru că în
acum zona este foarte circulată,datorită vizitelor la beneficiari centrului.”
„O altă vecină spune că este la fel de mulțumită de ce s -a realizat în satul nostru . Clădirea
este foarte frumoasă, culoarea pereților dă o luminozitate de primăvară locului acestuia.”
Un interviu am aplicat și cadrelor didactice din localitate, pentru că Școala Gimnazială cu
cls.I-IV și grădinița sunt vis -a-vi de C.R.R.P.A.D. Râpa:

Întrebarea nr.1
Ce părere aveți de centrul de peste drum? Considerați că este un lucru bun ?
Învățătoarea Iova Mărioara mi -a răspuns următoarele:
„Este vuna dintre cele mai mari realizări din această localitate. Este un adevărat câștig atât pentru
persoanele asistate din acest centru, cât și pentru locuitorii comunei, deoarece aici au locuri de
muncă un număr important de locuitori din sat.Vizitând centru mi -am dat seama că bătrânilor din
acest centru le sunt asigurate cele mai bune condiții materiale ,de asistență medicală, dar mai ales ei
găsesc aici căldura sufletească de care au nevoie. Tot personalul care este angajat este preocupat atât
de confortul psihic da r și spiritual al acestora . ”

Întrebarea nr.2
Cum privesc copii din școală persoanel vârstnice?

„Copii din scoală privesc cu respect pe bărâni care sunt cuprinși în acest centru și au fost
învățați să -i viziteze, mai ales că mulți din vârstni ci sunt imobilizați în cărucioare sau la pat.
Copii înțeleg problemele cu care se congruntă persoanele vârstnice, mai ales că si ei au
acasă,binențeles uni dintre ei, bunici în aceași situație.”
Cu ocazia sărbătorilor, și numai, elev ii au luat inițiativa ca împreună cu cadrele didactice, să
facă vizite și donații bunicuților și a le cânta cântece, astfel s -a produs o apropiere între elevi și
aceste persoane.”

Întrebarea nr.3
Considerați că rolul căminelor pentru vârstnici este acela de a elibera societatea de problemele
îngrijiri acestora?

„ Căminele pentru vârstnici pot juca un rol benefic în viața societăți, pentru că într -adevăr
eliberează societatea de problemele îngrijirii acestora, cei în putere putând fi astefel mai e ficienți
prin participare la muncă, la viața socială.
Personal, cred că locul unui vârstnic este în familia sa, pentru că numai acolo poate găsi ce îi
lipsește unui bătrân:preocupare,gijă, afecțiune. Iar în cazul în care nu poate fi îngrijit în famili e,cred
că locul cel mai potrivit este un astfel de centru, cu condiția ca acestă persoană vârstnică, să nu fie
abandonată de familie ci să țină legătura cu el.”

Întrebarea nr.4
În viitor,persoanele vârstnice vor putea avea îngrijirea fără probleme, la domiciliu, sau considerați
că numărul căminelor ar trebui să fie în creștere?

„ Întrucât problemele societății în care trăim se diversifică pe zi ce trece, iar familia este antrenată în
tot mai multe acțiuni, probleme, cred că persoanele vârstnice nu vor putea beneficia de -o îngrijire
fără probleme la domiciliu, doar în cazul familiilor care au o bună bază materială sau care să -și

81
permită angajarea unui personal calificat. De aceea consider că numărul căminelor de bătrâni ar
trebui să fie în creștere.”

Întrebarea nr.5
Ce propuneri aveți în acest demers?
„Propun să fie construite astfel de locații mai ales pentru persoanele în vârstă care nu au
familie și nu au posibilitatea de a se întrține singure și nici nu au suport material de a angaja pe
cineva să le îngrijească.
Mai propun ca în astfel de centre să fie angajate numai persoane pentru care omul să
conteze și nu atât posibilitatea unui loc de muncă.

Un alt interviu a fost realizat cu preotu din sat,

Întrebarea nr.1
Considerați că este necesar înființarea unor cămine pentru vârstnici?

„Da, datorită faptului că într -o societate există mulți vârstnici care nu au pe nimeni să -i
spijinească și să le vină în ajutor. La aceste c ămine întotdeauna vor găsi căldură sufletească, sprijin și
ajutor în anii bătrâneți.”

Întrebarea nr.2
Ce părere aveți de Centrul de Recuperare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități
din această localitate?

„Am o părere foarte bună, pentru că acest centru este realizat în cele mai înalte standarde.
Este o oază binecuvântată de liniște sufletească pentru cei în vârstă din acest cîmin și totodată, prin
acest centru se asigură și locuri de muncă pentru cei din ace astă localitate.”

Întrebarea nr.3

Desfășurarea unor activități religioase în cadrul căminului are vreun impact asupra acestor
persoane?

„Prin activitățile religioase defășurate în cadrul cămionului, persoanele vârstnice se simt mai
aproape de Dumnezeu iar rolul este de a -i încuraja , întărindu -le credința în viața după moarte.
”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lunjească zilele în țara pe care ți -o dă
Dumnezeul tău.(Exodul 20:12) iar în (Iacov,1:17) găsim scis: „să cercetăm pe orfani și pe văduve în
necazurile lor”, iar tot în Biblie aflăm scris în (Levetic,19:32) următoarele: „Să te scoli înaintea
pereților albi și să cinstești pe bătrâni”. Deci noi avem o mare responsabilitate față de persoanele
vârstnice.

Un alt interviu a fost realizat cu unul dintre inițiatorul acestui proiect, domnul Dumitru Frese:

Întrebarea nr.1
Domnule Dumitru Frese, cum a venit ideea înființări acestui centru aici în Râpa?
În Iunie 2004, ajungând consilier județean mi -am propus să realizez câteva obiective în mandatul de
4 ani.De aasemenea la repartizarea pe comisii, colegi mei au stbilit că sunt cel mai potrivit pentru
”Comisia pentru muncă, protecție socială,tineret și sport.” Ideea promovată la aceea vreme a fost ca
fiecare consilier să -și lege numele de un proiect în mandatul ce îi stă în față. La o reuniune ce a avut

82
loc la Debrețen, s -au prezentat proiecte PHARE și CBC, care așteptau să fie promovate. De aceea
m-am gândit să realizez o casă de tip familial, un centru de recuperare sau un azil de bătrâni.

Întrebarea nr.2
Care au fost pași în realizarea acetui proiect?
„Pentru realizarea acestui proiect am avut discuții cu reprezentanși DGASPC Bihor, ideea a fost
agreată și astfel ne-am pus pe treabă. Am realizat strângerea de semnături pentru susținerea
proiectului și transmiterea proprietăți în folosul Consiliului Județean, lucru care a fost aprobat.
În mai 2005, am participat la o serie de oferte,proiectul a fost acceptat, licitația pentru proiect a
avut loc în luna septembrie 2005, cu specificația găsirii personaluluipotrivit pentru fiecare
specialitate din tr -un centru de recuperare a persoanelor cu dizabilități. Contractul a fost de 45 mii
Euro, în luna februarie 2006 s -a licitatexecuția proiectului pentru realizarea acestui obiectiv.”

Întrebarea nr.3
Sunt necesare înființarea acestor centre de recuperare a persoanelor vârstnice?
„Da, ar trebui înființate tot mai multe centre în județul nostru. În județul Bih or există peste 500 de
persoane vârstnice ce ar putea apela la aceste servicii sociale, oferite de un astfel de cămin, dar fiind
faptul că rezolvă mai multe probleme de ordin social cum ar fi: o persoană vârstnică nu este singură
într-un cămin, are sigurat ă asistența medicală, are asigurată cazarea și toate celelalte facilități.”

Întrebarea nr.4
Sunteți mulțumit de realizarea acestui proiect?
„Sunt foarte mulțumit de realizarea acestui proiect, mi -am propus că realizarea lui să se încadreze
în ter meni stabiliți de comisia Europeană, pe toată durata execuției nu m -am gândit că nu s -ar putea
realiza în termeni stabiliți, iar din punct de vedere a calității, corespunde normelor europene.
Din punct de vedere al funcționalități, sunt de asemenea foart e foarte mulțumit, în acest Centru
chear se fac procedurile stabilite pentru întreaga asistență, la uni dintre ei existând vizibil, înclinații
spre mai bine.”

CAPITOLUL VI

CONCLUZII

83
Din punct de vedere social problema vârstnicilor a devenit o problemă acută, în ceea ce
privește asistarea lor la domiciliu cât și în instituțiile de specialitate.
Pentru a rezolva această problemă, ar fi necesar înfi ințarea unor noi centre sau cămine
care să asigure noi locuri pentru persoanele vârstnice.
În general vârsta a treia este asociată cu singurătatea,diminuarea sănătăți,
sensibilitatea,slăbiciuni, defecte infirmități.
Economia săracă și nivelul scăzut al bătrânilor,face ca principala preocupare a lor să fie
legată de aspectul financiar,acesta devenind o obsesie ce domină celelalte aspecte pozitive ale
bătrâneții.
Obținerea medicamentelor ș i a strictului necesar supravețuirii, devine o problemă
majoră putând individul în dificultate de a alege între alimente și medicamente, toate acestea
având repercursiuni foarte importante asupra sănătății fizice și psihice ale aces tuia,
Din acestă cauză putem deduce că o persoană în vârstă care nu are securitate
economică, care să -i asigure necesitățile de bază ale existenței, cât și lipsa persoanelor de
suport, care să îl protejeze împotriva izo lări, cât și lipsa sănătăți fizice care îl impietică să
efectueze activități plăcute și utile precum și sănătatea psihologică fiindu -i afectată pentru
aceea persoană este un lucru bun să ajungă într -un astfel de centru.
Datorită acestor factori, bătrânul nu -și mai poate menține respectul față de sine.
Pierderea autonomiei printr -un proces de regresie, imbătrânire, poate duce la apariția și
mentinere a sentimentului de vinovăție și a nemulțumir i de ei însăși fiindu -le teamă și de
alte persoane vârstnice apărând fenomenul de discriminare, de către populația tânără.
Omul pe parcursul vieții sale este influiențat multilateral de felul în care trăiește, modul în care
au influ ențat asupra sa sau nu factori stresanți, dacă a dus o viață echilibrată, ordonată, dacă
s-au împlinit profesional și a avut satisfacții.
La acestea se adaugă factorul genetic care poate contribui la conservarea funcțiilor psihi ce și
la menținerea însușirilor fizice,sau dimpotrivă, la accentuarea unor manifestări de prăbușire
psihofizică a persoanei(Șchiopu,Verza,1997).
Datorită faptului că fiecare om îmbătrânește în felul său, cu caracteristici proprii, putem spun e că
vârsta a treia, implică numeroase aspecte pozitive dar și negative.
Dintre aspectele pozitive ale vârstei a treia, se pot menționa:
– chibzuința;
– înțelepciunea;
– iubirea pentru sine,pentru alții,pentru trecut, pentr u nepoți.

84
Aparținând marelui gânditor Lucian Blaga, se regăsește poezia „Trei fețe”, unde acesta spune:
„Copilul râde: înțelepciunea și iubirea e jocul;
Tânărul cântă: jocul și înțelepciunea mea -i iubirea:
Bătrânul tace:iubirea și jocul meu e înțelepciu nea.”
Înțelepciune și iubirea sunt două mari trăsături,sau aspecte pozitive caracteristice vârstei a
treia. Înțelepciunea bătrânilor a fost deseori remarcată , fiind apreciată încă din antichitate prin
constituirea „sfatului bătrânilor”.Iu birea bătrânilor a fost mai puțin remarcată, mai rar poate pe
nedrept, sub formele ei negative: egoism, suspiciune,capricii.
Iubirea sub forma generozități, a dăruirii, a steptării, a nevoi de afecțiune a fost mai puțin
afișată ostentativ, întrucât față de tumultosul adolescenței, vârsnicul oscila între egofilie și iubirea ca
esență demiurgică(Schopenhauer,1994).
Înțelepciunea bătânilor este rezultatul tuturor evenimentelor mai mult sau mai puțin plăcute,
trăite de om dealungul vieți i, este reflecția omului ajuns la bătrânețe asupra vieții individualizate,
asupra încercărilor, obstacolelor mai mult sau mai puțin grele la care a fost supus și a trebuit să facă
față, este rolul tuturor învățămintelor pe care le -a tras din desfășurarea c ontinuă a vieții și a celorlalți,
a lumi în general.
Așa cum afirmă filozoful germanArtur Scopenhauer” În tinerețe predomină intuiția, la bătânețe
reflecția:cea dintâi este timpul poeziei,cea din urmă mai mult a filozofiei”, „Numai cine ajunge la
bătrânețe își poate face o idee deplină și conformă despre viață, fiind că o privește în totalitate și în
mersul firesc .”

Concluzii personale și propuneri:
Asigurarea drepturilor și condițiilor materiale și spirituale oferite persoanelor vârstnice
duc la creșterea calității vieții.

85
Putem concluziona că sistemele instuționalizate pot oferi o viață mai bună, persoanelor fără
locuință sau a celor le lipsesc persoanele de suport.
Un punct de vedere al specialiștilor este bine ca aceștia să fie atrași de munca pe care o
practică, nu doar de a -și găsi un loc de muncă,ceea ce implică și vocație pentru munca în asistență
socială.
Imaginea, despre ciața în instituții și trăsăturile de peronali tate ale persoanelor care sunt
socializate și îngrijite în acest mediu au fost complectate, după cum am redat pe parcursul lucrării de
anumiți specialiști și asisteați intervievați integând câteva din portretele persoanelor analizate.
De as emenea se poate observa că starea de sănătate a vârsnicului necesită îngrijire
permanentă, chear dacă unele persoane sunt mai sănătoase, ele necesită măsuri de asistență , îngrijire
și ocrotire. Pentru că o dată cu înaintarea în vârstă, se instalează sent imentul de neputinței care se
accentuează pe măsură ce regresia fiziologică se accentuează.
Referitor la atitudinea vârstnicilor față de propria familie, se poate observa o durere în suflet
la fiecare dar sunt mulțumiți de condițiile oferite.
Din răspunsurile date reiese că este necesar înființarea unor astfel de centre, pentru
recuperarea și menținerea capacităților fizice și intelectuale.
Consider că autoritățile legale, consiile județene și primăriile ar trebui să se ocupe de
monitorizarea cu multă atenție a persoanelor vârstnice aflate în nevoi sociale și să vină în spijinul
acestora prin creerea a cât mai multe centre și cămine pentru vârsnici, cât și servicii de îngrijire la
domiciliu a acestora.
În continuare aș dori să am un cuvânt de mulumire, celor ce trec pragul acestor centre,
aducând cu ei un zâmbet de fericire, pentru ai face fericiți pe acești vârstnici.Dovada faptului că ,
numai așa obținem fericirea, dacă suntem în stare să câștigăm in formații reale despre viață.
Puterea și frumusețea caracterului stă în dragostea față de om, indifirent cine ar fi acela.
Citind bucuria de pe fețele lor, privirea curioasă,mulțumirea din ochii lor, aceste lucruri ne
vor face pe noi mult mai fericiți.
Cuvintele și faptele bune p rețuiesc mult și costă puțin . Numai împreună vom da acestor
bătrâni speranțe, pentru că viața însăși este o speranță.

BIBLIOGRAFIE

86

Bocancea,C,Neamțu,G,,Elemente de asistență socială”, Ed. Polirom,1999;
Manoiu,F.,Epureanu. V, ,,Asistență socială în România”, București,1992
Miftode,V.,,,Teorie și metodă în Asistența Socială”Ed. Fundația Axis;1995,
Miftode,V.,,Fundamentele Asistenței Sociale”, Ed. Eminescu,1999;
Schopenhauer,A.(1994):,,Aforism e asupra ințelepciuni în viață”, Ed. Enciclopedică,,Gheorghe
Asachi ” Chișinău.
Schiopu și Verza (1997):,, Tratat de asistență socială”,Polirom,Iași.
Neamțu,G,(coord.),2003, ,,Tratat de asistență socială”, polirom,Iași
Gal, D., 2003, ,,Asistența social ă a persoanelor vârstnice”, Teodesco, Cluj –Napoca.
Abraham, P., 2000, ,,Legislațiile în asistență socială”(volumul I – Reglementări Internaționale), Ed.
Național, București, pp.14 -15, 298 -299.
Bogdan, C.,2004: ,,Politici și servicii specializare pentru per soanele vârstnice”, (curs nepublicat),
București.
Bucur, V,2003:,, Tratat de asistență socială”, Ed. Polirom, Iași, pp.913.
Gârleanu -Șoitu, D. 2006,: ,, Vârsta a treia” , Ed. Institutul European, Iași.
Zamfir C. 2004: ,, Revista de Asistență Socială”, nr. 4, Catreda de Asistență Socială”, Universitatea
București.
Zamfir C.2005: ,,Nevoile persoanelor cu dizabilități”, București
Zamfir C.,Zamfir E. (1995), ,,Politici sociale. România în context european, București.
Legea nr. 47/2006 privind sistemul de prote cție socială.
Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, publicată în Monitorul Oficial al
Romăniei nr.1033 din 9 Noiembrie 2004.
Legea nr. 204/ 2007 privind pensiile facultative, publicată în Monitorul Oficial al României nr.470
din 31 mai 2006.
Legea nr.249/2004 privind pensiile ocupaționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr.
600 din 5 iulie 2004.
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în
Monitorul Oficial al României nr.140 din 1 aprilie 2000.

87
Epureanu V. ,, Asistență socială în România” Ed. București 1996
Marșhall M. ,, Asistență socială pentru bătrâni” Ed. București 19 93
Neamțu G. ,,Elemente de asistență socială” Iași 2003
Bogdan C. ,,Geriatrie în asistență socială”. Ed. Național București 2000
Balaci M. ,,Demogafia vârstei a treia ”. Ed. Medicală București 1992.
Floarea Chipea, Ionel Cioară, Adrian Hatos, Mihai Marian, Cecilia Sas: ,, Cultură, Dezvoltare,
Identitate, Perspective Actuale” Ed. București ,2007 .
Floarea Chipea, Florica Ștefănescu: ,,Combaterea sărăciei și promovarea incluziuni sociale”. Ed.
Universității din Oradea, 2004
Bonchiș E: ,, Psihologia vârstelor”, Ed. Universității din Oradea, 2004.
Anuarul Statistic al Județului Bihor 2017.
Date Statistice Oferite de D.G.A.S.P.C. Bihor
Raport de Activitate oferit de Fundația Biruitorii C.R.R.P.A.D. -Râpa

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: A defini bătrânețea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieții este cu totul [612728] (ID: 612728)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

A defini bătrânețea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieții este cu totul [612728]

Copyright Notice

Gra Anii 2 2 2 2 2 2 2 2 [613707]

Posibilitati de restaurare estetica si fizionomica din dioxid de zirconiu Coordonator științific Absolvent: Cotinghiu Dragos Șef Lucrări Dr. Gabriela… [304965]

Integritatea s emnalului descrie calitat ea unui semnal electric și modul în care un im- [620820]

Colec ția de working papers ABC -UL LUMII FINANCIARE [619958]

Fiziologia pancreasului endocrin pag. 8 [617195]

Murariu V. Maria -Daniela [629409]

Copyright Notice

Similar Posts