A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el… [613600]

Sfântul Ignatie Briancianinov

DESPRE ÎN ȘELARE

Editată de
Schitul romanesc Lacu,
Sf. Munte Athos,
1999

Ediție digital ă

APOLOGETICUM
2005

Sfântul Ignatie Briancianinov
2

A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat
privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne
crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus
moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea manca rii otravite fierbe, inca, pe buzele tale;
launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea,
intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce,
mai inainte, erai "indr eptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

Despre în șelare
3

Despre inselare
Partea I

Ucenicul : Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?

Staretul : Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care
se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro – toparintilor nostri. Cu totii
suntem in inselare (incepu – tul celui de -al treilea Cuvant al Preacuviosu lui Si – meon, Nou!
Teolog, ed. Pustiei Optina, l852). Consti – inta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza im –
potriva inselarii. Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem
inselati, cu totii sun – tem amagiti, cu totii ne aflam intr -o stare mincinoasa, avand nevoie sa
fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4 -32).
Sa ne facem ai acestui Adevar prin credinta in El; sa strigam prin rugaciune catre acest
Adevar – si El ne va scoat e din prapastia amagirii de sine si a amagirii de catre demoni.
Jalnica este starea noastra. Ea este temnita din care ne rugam sa fie scos sufletul nostru, "ca sa
se marturiseasca numelui" Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pamant intunecat in care a fo st
surpata viata noastra de catre vrajmasul care ne pizmuieste si ne prigoneste (Ps. l42, 3). Ea
este cu getarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a
fost molipsita in treaga lume, care nu -si recunoaste boala, nu mind -o sus si tare sanatate
infloritoare. Ea este "trupul si san gele", care "nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu"
( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este "In –
vierea si Viata" (Ioan ll, 25). Astf el este starea noas tra. Privelistea ei este o noua pricina de
plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga
din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. "Domnul nostru Iisus Hristos",
spune Pr eacuviosul Simeon, Noul Teolog, "de aceea S -a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa
ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare" (Inceputui Cuvantului al 3 -lea).

Ucenicul : Aceasta lamurire nu este destul de lesni cioasa pentru intelegerea mea: a m nevoie
de o lamu rire mai simpla, mai apropiata de priceperea mea.

Staretul : Drept mijloc de pierzanie a neamului ome nesc a fost intrebuintata de catre ingerul
cazut, min ciuna (Fac. 3, l3). Din aceasta pricina, Domnul l -a numit pe diavol "mincinos, ta tal
minciunii si ucigas de oameni dintru inceput" (Ioan 8, 44). Domnul a unit strans notiunea de
minciuna cu cea de ucidere de oameni, intrucat cea din urma este urmarea nemijloci ta a celei
dintai. Cuvantul "dintru inceput" arata faptul ca minciuna a sluj it diavolului, chiar de la
inceput, ca arma pentru uciderea de oameni, si ii slujeste in chip statornic ca arma pentru
uciderea de oameni, spre pierzarea oamenilor. Inceputul rautatilor este gandul mincinos.
Izvorul amagirii de sine si al amagirii de monic e este gandul mincinos !. Prin mijlocirea min –
ciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte vesnica chiar in radacina ei – protoparintii !
Protoparintii nostri "s -au amagit", adica au recunoscut minciuna drept adevar si, primind
minciuna ascunsa sub chipul a devarului, s -au vatamat pe sine, fara putinta de tama duire, cu
pacatul aducator de moarte, lucru marturisit si de stramoasa noastra. "Sarpele m -a amagit", a
zis ea, "si am mancat" (Fac. 3, l3). De atunci, firea noas tra patrunsa de otrava raului tinde "cu
voie si fara voie" spre raul care se infatiseaza vointei pervertite, intelegerii schimonosite,
simtirii pervertite a inimii, in chipul binelui si al desfatarii. "Cu voie" pentru ca in noi mai
este inca o ramasita de libertate si de alegere intre bine si r au. "Fara voie" – pentru ca aceasta
ramasita de libertate nu lucreaza ca o libertate de plina; ea lucreaza sub inriurirea de
neinlaturat a strica ciunii facute de pacat. Ne -am nascut asa; si nu putem sa nu fim asa; si de

Sfântul Ignatie Briancianinov
4aceea ne gasim cu totii, pana la un ul, in stare de amagire de sine si de inselare demo nica. Din
acest fel de a privi starea oamenilor in lega tura cu binele si raul, starea in care se afla, in mod
obligat, fiecare om, reiese urmatoarea definitie a inse larii, care o lamureste in chip cu to tul
multumitor: in selarea este insusirea de catre oameni a minciunii luate de ei drept adevar.
Inselarea lucreaza mai intai asupra felului de a gandi; dupa ce a fost primita si a corupt felul
de a gandi, ea nu intarzie sa se imparta seasca inimii, corupan d simtirile inimii; luand stapa –
nire asupra fiintei omului, ea se revarsa in toata activi tatea lui, otravindu -i si trupul ca pe unul
care a fost legat in chip nedespartit cu sufletul de catre Ziditor. Starea de inselare este starea
de pierzanie sau de moa rte vesnica.
Incepand din clipa caderii omului, diavolul a primit cale libera catre el (Citat din
Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, in cuvantul lui Nichifor din Singuratate, Filoc.;
Preacuviosul Macarie cel Mare, Omila 7, cap. 2). Diavolul are dreptul la a ceasta: supunandu –
i-se, omul a intrat sub puterea lui de bunavoie, lepadand ascultarea fata de Dumnezeu.
Dumnezeu l -a ras cumparat pe om. Omului rascumparat i s -a lasat liber tatea de a supune fie
lui Dumnezeu, fie diavolului; si ca aceasta libertate sa se arate nesiluita, diavolului i s -a lasat
cale libera spre om. Fireste ca diavolul intre buinteaza toate sfortarile ca sa -l tina pe om in
legatura de mai inainte cu sine, sau chiar sa il aduca intr -o si mai mare inrobire. Pentru
aceasta, el intrebuinteaza a rma sa de mai inainte si de totdeauna – minciuna. El se straduie sa
ne amageasca si sa ne insele, sprijinin du-se pe starea noastra de amagire de sine; patimile
noastre – aceste inrauriri bolnavicioase – el le pune in miscare; cuvintele lor pierzatoare le
invesmanteaza intr -o haina placuta straduindu -se sa ne plece spre sa turarea patimilor. Cel
credincios Cuvantului lui Dum nezeu nu -si ingaduie aceasta, ci isi infraneaza patimi le,
impotrivindu -se navalirilor vrajmasului (Iacov 4, 7), lucrand, sub calauzir ea Evangheliei,
impotriva pro priei amagiri de sine, ostoind patimile. Nimicind prin aceasta, putin catre putin,
inraurirea duhurilor cazute asupra sa, el iese, incetul cu incetul, din starea de in selare, in
tinutul adevarului si al libertatii (Ioan 8, 32 ), a caror plinatate o aduce adumbrirea harului
Dumne zeiesc. Cel necredincios invataturii lui Hristos, care urmeaza propriei sale voi si
intelegeri, se supune vraj – masului, si trece din starea de amagire de sine in starea de amagire
demonica, isi pierde si ramasita de libertate pe care o avea, ajunge la o supunere deplina fata
de diavol. Starea oamenilor aflati in inselare demonica e foarte felurita, potrivit cu patima de
care a fost omul amagit si inrobit si potrivit cu masura in care omul a fost inrobit de patima.
Toti, insa, care au cazut in inselare demonica, adica au intrat, prin dez – voltarea amagirii de
sine, in comuniune cu diavolul si in robie fata de el, se afla in inselare, sunt temple si unelte
ale demonilor, jertfe sortite mortii vesnice, petr ecerii in inchisorile iadului.

Despre în șelare
5

Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca

Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de rava trupeasca si sufleteasca, ce se
infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricato are de suflet. Oamenii
din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o
asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia. Aceasta ravna ei o
preama resc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea
consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a celorlalti, pentru greselile lor
in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti
fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravni torii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu -se
in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei – ravnitorii –
nu sunt sfinti, ci pacatosi.
Daca sfintii ii mustrau pe pacatosi si pe necr edinciosi, o faceau din porunca lui
Dumnezeu, fiind datori sa faca aceasta, potrivit insuflarii Sfantului Duh, nu insuflarii
propriilor patimi si a demonilor. Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa -l acuze pe fratele sau
sa ii faca observatie, acela ara ta limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel
acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cu getelor demonice. Se cuvine sa
ne aducem aminte de porunca Mantuitorului: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si
barna d in ochiul tau nu o iei in seama ? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din
ochiul tau si iata barna este in ochiul tau ? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si
atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mat.7, 3 -5).
Ce este aceasta – barna ? Este cugetarea trupeasca, groasa ca o barna, care rapeste
orice putere si orice corectitu dine puterii vazatoare daruite de Ziditor mintii si inimii. Omul
manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept – nici despre p ropria lui stare
launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa
felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara,
potrivit cugetarii sale trupesti – bineinteles, gresit; si de aceea l -a numit Cuvantul lui
Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic. Crestinul, dupa ce a fost tamaduit prin Cuvantul lui
Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu, primeste o vedere dreapta a pro priei sale intocmiri
sufletesti si a intocmirii sufletest i a aproapelui. Cugetarea trupeasca, lovind ca o barna pe
aproapele care a gresit, intotdeauna il tulbura, nu arareori il pierde, niciodata nu aduce si nici
nu poate aduce folos, nu are nici un pic de putere asupra paca tului. Dimpotriva, cugetarea
duhovni ceasca lucreaza numai asupra neputintei sufletesti a aproapelui, mi luindu -l,
tamaduindu -l si mantuindu -l.
Este vrednic a fi luat in seama faptul ca, dupa dobandirea intelegerii duhovnicesti
neajunsurile si pacatele aproapelui incep sa para de foarte mica insemnatate, rascumparate
fiind de Mantuitorul si lesne de tamaduit prin pocainta aceleasi greseli si neajunsuri care
pentru intelegerea trupeasca pareau necuprins de mari si insemnate. Apare lesne de vazut ca
aceasta cugetare trupeasca le dadea o insemn atate atat de uriasa pentru ca ea insasi este barna.
Cugetarea trupeasca vede la aproapele pa cate care nu sunt nicidecum: din aceasta pricina, cei
atrasi de ravna lipsita de judecata au cazut adesea in clevetirea aproapelui si s -au facut
unealta si jucari e a duhurilor cazute. Preacuviosul Pimen cel Mare poves tea ca un oarecare
monah, fiind manat de aceasta ravna, s -a supus urmatoarei is~ite: l -a vazut pe un alt monah
culcat peste o femeie. Indelung s -a luptat mo nahul cu gandul care -l silea sa -i opreasca pe cei
ce pacatuiau si, fiind in cele din urma biruit, i -a impins cu piciorul zicand: Ci incetati ! Atunci
s-a aratat ca era vorba de doi snopi (Pateric).
Preacuviosul Avva Dorotei povesteste ca, pe cand petrecea in chinovia Avvei Serid,
un frate oarecare l-a clevetit pe un alt frate, manat fiind de ravna cea lipsita de judecata, care

Sfântul Ignatie Briancianinov
6este intotdeauna impreunata cu banuieli si cu pareri, fiind foarte plecata spre nascociri.
Invinuitorul il invi nuia pe cel invinuit ca in acea dimineata, devreme, ar fi fura t niste
smochine din livada si le -ar fi mancat: la cercetarea facuta de egumen, insa, s -a aratat ca cel
barfit nu se afla in manastire in dimineata cu pricina, ci intr -una din asezarile vecine, fiind
trimis acolo de iconom, si se intorsese in manastire doa r dupa ter minarea Dumnezeiestii
Liturghii (Invatatura a 9 -a a Preacuviosului Avva Dorotei).
Daca vrei sa fii un fiu credincios si ravnitor al Bi sericii Ortodoxe, atinge -ti telul prin
implinirea porun cilor evanghelice legate de aproapele. Nu indrazni sa -l lauzi ! Nu indrazni
sa-l inveti ! Nu indrazni sa -l lovesti si sa -l mustri ! Acestea nu sunt fapte ale credintei, ci ale
ravnei lipsite de judecata, ale parerii de sine, ale trufiei. L -au intrebat pe Pimen cel Mare: ce
este cre dinta ? Cel Mare a raspuns : "Credinta sta intr -aceea ca sa petreci in smerenie si sa
faci milostenie" (Pateric), adica a te smeri inaintea aproapelui si a -i ierta toate supararile si
jignirile, toate greselile lui. Intrucat ravn itorii lipsiti de dreapta socoteala aduc credinta ca
pricina a ravnei lor, sa afle unii ca acestia ca adevarata credinta (aici se intelege credinta
lucratoare, nu cea dogmatica. Despre deosebirea lor, vezi in Filocalie la Calist si Ignatie), prin
urmare si adevarata ravna, se arata prin smerenia inaintea apro apelui si milostivirea catre el.
Sa lasam judecata asupra oamenilor si acuzarea lor in seama acelora pe ai caror umeri a fost
asezata indatorirea de a -i judeca pe fratii lor si de a -i indrepta. "Cel ce are ravna mincinoasa –
a spus Sf. Isaac Sirul – bolest e de boala grea. O, omule care crezi ca -ti pui ravna impotriva
bolilor straine, tu te -ai lepadat de sanatatea sufletului tau ! Osteneste -te cu osardie pentru
sanatatea sufletului tau. Iar daca vrei sa doftoricesti pe cei neputinciosi, apoi afla ca bolnavii
au mai multa nevoie de ingrijire decat de mustrari aspre. Ci tu, fara a ajuta pe altii, te bagi pe
tine insuti in boala grea si chinuitoare. Aceasta ravna nu se vadeste in oameni prin vreunul
din chipurile intelepci unii, ci se numara printre neputintele sufletului, este semn al saraciei
intelegerii (duhovnicesti), semn al nestiintei celei mai de pe urma.
Inceputul intelepciunii Dumnezeiesti este linistea si blandetea , care tin de masura
sufletului mare si intarit, de cel mai trainic chip al cugetarii si poarta neputintele omenesti.
"Ci voi, cei tari", spune Scriptura, "purtati neputintele celor neputinciosi" (Rom. l5, l) si: "pe
cel ce greseste indreptati -l cu duhul blandetii" (Gal. 6, l ). Pacea si rabdarea le numara
Apostolul printre darurile Sfantu lui Duh" (Cuvantul 89). In alt cuvant Preacuviosul Isaac
graieste: "Sa nu urasti pe pacatos, caci cu totii suntem pacatosi. Daca tu pentru Dumnezeu te
pornesti impotriva lui (a pacatosului), atunci varsa pentru el lacrimi. Dar pentru ce il urasti ?
Uraste pa catele lui, iar pentru el roaga -te, si prin aceasta te vei asemana lui Hristos, care nu S –
a maniat asupra celor pacatosi, ci se ruga pentru ei. Nu vezi, oare, cum a plans El pentru
Ierusalim ? Si noi, in multe prilejuri, suntem batjocoriti de diavol. Si de ce sa uram pe cel
batjocorit de diavol, care ne batjocoreste si pe noi ? Pentru ca, omule, urasti pe pacatos ?
Pentru ca nu -i asa de drept ca tine ? Dar unde este dreptatea, daca nu ai dragoste ? De ce n -ai
plans mai bine, pentru el,~ ci il gonesti ? Oare cari, ce gandesc despre sine ca judeca sanatos
despre faptele pacatosilor si se manie pe ei, lucreaza astfel din nesocotinta" (Cuvantul 90).
Mare nenorocire este parerea de sine ! Mare neno rocire este lepadarea de smerenie !
Mare nenorocire este acea into cmire si stare sufleteasca in care aflan du-se monahul, fara a fi
chemat sau intrebat, manat de constiinta "valorii sale", incepe sa invete, sa acuze, sa mustre
pe aproapele ! Fiind intrebat, refuza sa dai sfat si sa -ti spui parerea, ca unul care nu stii n imic,
sau la mare nevoie, vorbeste cu cea mai mare chibzuinta si modestie, ca sa nu te ranesti pe
tine cu slava desarta si cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvant greu si neso cotit. Atunci cand,
pentru osteneala ta in via porun cilor, Dumnezeu te va invr ednici sa simti in suflet ravna
Dumnezeiasca, atunci vei vedea limpede ca rav na aceasta te. va indemna la tacere si smerenie
inaintea aproapelui, la iubire fata de el, la miluirea lui si la compatimirea pentru el, precum a
spus Sfantul Isaac Sirul (Cuvant ul 38). Ravna Dumnezeiasca este foc, dar care nu aprinde
sangele ! Ea stinge in acesta aprinderea, aducandu -l intr -o stare de tihna (Filocalia rom. vol.

Despre în șelare
7VII, Convorbirea Preacuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Grigorie Sinaitul).
Ravna cugetari i trupesti este intotdeauna impreunata cu aprinderea sangelui, cu navalirea a
numeroase pa timi si inchipuiri.
Urmarile ravnei oarbe si nestiutoare, daca aproapele i se impotriveste, sunt de obicei,
mania asupra lui, ranchiuna, spiritul de razbunare in fe lurite chipuri, iar daca acesta se supune
– multumirea de sine plina de slava desarta, atatarea si inmultirea cu getarii trufase si a parerii
de sine.

Despre luarea -aminte in ceea ce priveste ,
citirea cartilor Sfintilor Parinti , despre viata monahala

Cartile Sfintilor Parinti despre viata monahala tre buie citite cu mare chibzuinta. Se
pare ca monahul incepator nu poate nicidecum sa adapteze cartea la situatia proprie, ci se lasa
furat, de obicei, de ori entarea cartii. Daca acea carte cuprinde sfatur i despre linistire (isihie) si
arata imbelsugarea roadelor duhov nicesti care pot fi dobandite in pustie, si in incepator se
iveste intotdeauna dorinta foarte puternica de a se insingura in isihie intr -o pustie nelocuita.
Daca se vorbeste in carte despre a scultarea neconditionata sub calauzirea unui Parinte
purtator de Duh, si in incepa tor apare totdeauna dorinta unei vietuiri foarte aspre in deplina
ascultare fata de staret. Dumnezeu nu a lasat pentru vremea noastra nici pe unul, nici pe ce –
lalalt dintre aceste feluri de vietuire.
Cartile Sfintilor Parinti scrise despre acestia, il pot insa, inrauri atat de puternic pe
incepator, incat acesta, din pricina lipsei de experienta si a nestiintei sale, se hotaraste cu usu –
rinta sa paraseasca locul petrecerii s ale, de unde are totul la indemana spre a se mantui si a
spori duhovni ceste prin implinirea poruncilor evanghelice, si aceas ta, de dragul visului de
neimplinit al vietuirii desavar site, care se zugraveste in culori vii si ademenitoare in
inchipuirea sa. Sfantul Ioan Scararul spune in Cuvan tul despre isihie: "In trapeza bunei obsti
se afla intot deauna un caine oarecare, ce incearca sa rapeasca din ea o bucata de paine, adica
sufletul, iar apoi fuge, tinandu -l in gura, si il mananca intr -un loc insingura t" (Cuvantul 27).
In cuvantul despre ascultare, acest po vatuitor al monahilor zice: "Celor aflati in
ascultare, diavolul le sadeste pofta unor virtuti peste putere; iar pe cei din linistire ii indeamna
la nevointe nepotrivite lor. Cerceteaza mintea ascul tatorilor necercati si vei afla acolo ganduri
nascocite din amagirea de sine: vei gasi acolo dorinta de linistire si postire nemasurata, de
rugaciune neimprastiata, de cea mai deplina lipsa de slava desarta, de necontenita pomenire a
mortii, de ne incetata strapungere a inimii, de desavarsita neminie re, de tacere adanca, de
curatie covarsitoare. Acestia amagindu -se, au sarit in zadar (din viata de obste in insingurare
adanca), fara a avea, in sine, ca incepatori, sus -pomenitele virtuti, din osebita iconomi e a lui
Dumnezeu: vrajmasul i -a invatat sa tinda spre aceste virtuti mai inainte de vreme, ca sa nu le
primeasca pe ele la vremea lor.
Amagitorul (diavolul) fericeste ina intea celor ce se linistesc iubirea de straini a
ascultato rilor, slujirea lor, iubi rea de frati, impreuna -vietuire, ingrijirea celor bolnavi, ca sa -i
faca si pe acestia lipsiti de rabdare, ca si pe cei dintai" (Cuvantul 4). Ingerul cazut se
straduieste sa -i insele si sa -i atraga la pier zanie pe monahi, imbiindu -i nu numai cu pacatul in
feluritele lui chipuri, ci si cu virtutile cele mai inalte, care nu sunt la masura lor. Nu va
incredeti, fratilor, in gandurile voastre, in priceperea voastra, in visele si
aplecarile voastre, ori cat de bune vi s -ar parea, oricat de viu v -ar infatisa priv elistea celei mai
sfinte vietuiri monahale ! Daca acea manastire in care locuiti va da putinta de a trai potrivit cu
poruncile evanghelice, daca nu va pravalesc smintelile in pacate de moarte, nu va parasiti
manastirea. Suferiti -i cu indelunga rab dare nea junsurile, atat duhovnicesti, cat si materiale; nu

Sfântul Ignatie Briancianinov
8cugetati in zadar a cauta o arena de nevointe pe care Dumnezeu nu a daruit -o vremurilor
noastre. Dumnezeu voieste si cauta mantuirea tuturor. El ii si mantuieste intotdeauna pe toti
cei care vor sa se man tuiasca de la innecul in marea vietii si a pacatelor, dar nu o face
intotdeauna in corabie sau intr -un liman indemanos si bine oranduit. El a fagaduit mantuirea
de la moarte a Sfantului Apostol Pavel si tuturor tova rasilor sai; El a si dat aceasta mantuir e,
dar Apostolul si tovarasii sai de drum s -au salvat nu pe corabie, care s -a sfaramat, ci cu mare
osteneala; unii inot, altii pe scanduri si felurite sfaramaturi din corabie.
Ti-a venit vreun gand bun ? Opreste -te: sa nu tinzi nicidecum spre implinirea lu i fara
chibzuiala, pe negan dite. Simti in inima vreo insuflare buna ? Opreste -te: nu indrazni sa te
lasi dus de ea. Ia Evanghelia ca indrep tar. Cerceteaza: se potrivesc, oare, gandul tau cel bun si
insuflarea cea buna a inimii tale cu atotsfanta inva tatura a Domnului ? Curand vei vedea, ca
nu este nici o potrivire intre binele evanghelic si binele firii ome nesti cazute. Binele firii
noastre cazute este amestecat cu raul, si de aceea insusi acest bine s -a preschimbat in rau, la
fel cum se preface in otra va mancarea gus toasa si sanatoasa, atunci cand este amestecata cu
otrava. Pazeste -te de a savarsi binele firii cazute ! Savarsind acest bine, vei hrani caderea ta,
vei hrani in tine parerea de sine si trufia, vei atinge cea mai apro piata asemanare cu dem onii.
Dimpotriva, savarsind binele evanghelic, ca un ucenic adevarat si credincios al Dumnezeului –
Om, te vei face asemenea Dumne zeului -Om. "Cel ce isi iubeste sufletul sau", a zis Domnul,
"si-l va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul sau in lumea aceast a il va pastra in viata vesnica"
(Ioan l2, 25). "Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa -si ia crucea si sa -mi
urmeze Mie.
Caci cine nu va voi sa isi scape sufletul, il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau
pentru Mine si pentru Eva nghelie, acela il va mantui" (Mc. 8, 34 -35). Dom nul porunceste
lepadarea deplina de firea cazuta, ura fata de pornirile ei, nu numai catre cele care sunt rele si
la aratare, ci fata de toate pana la una, chiar si fata de cele care par bune in aparenta. Ma re
nenorocire este a urma dreptatii firii cazute – cu aceasta se afla impreunata lepadarea de
Evanghelie, lepadarea de Rascumparatorul, lepadarea de mantuire. "Cel ce nu isi va ura
sufletul sau, nu poate sa fie ucenicul Meu" a zis Domnul.
Talcuind cuvinte le de mai sus ale Dom nului, Marele Varsanufie graieste: " Cum se
leapada de sine omul ? Doar prin aceea ca paraseste dorintele firesti si urmeaza Domnului.
De aceea si vorbeste aici Domnul anume despre ceea ce este firesc, iar nu despre ceea ce este
nefire sc; caci daca cineva are sa paraseasca doar cele nefiresti, inca nu a parasit pentru
Dumnezeu nimic din cele ale sale, caci cele se sunt impotriva firii nu sunt ale lui. Iar cel care
a parasit cele firesti pururea striga dimpreuna cu apostolul Petru: "Iata , noi am lasat toate si
Ti-am urmat Tie. Cu noi, oare, ce va fi ?" (Mt. l9, 27 -29) si aude fericitul glas al Domnului, si
prin fagaduinta se incredinteaza de mostenirea vietii vesnice (Mt. l9, 27 -29). Ce a lasat Petru,
nefiind bogat, si cu ce se lauda, dac a nu cu parasirea dorintelor sale firesti ?
Caci daca omul nu va muri fata de de trup, traind cu duhul, nu poate sa invie cu sufletul.
Dupa cum in mort nu se mai afla deloc dorinte firesti, ele nu se mai afla nici in cel care a mu –
rit duhovniceste fata de trup. Daca ai murit fata de trup, cum pot trai in tine dorintele firesti ?
Iar daca nu ai atins masura duhovniceasca, ci inca mai esti prunc cu mintea, atunci smereste –
te inaintea invatatorului ca sa te certe cu mila" (Ps. l40, 5) si fara de sfat "nimic sa nu faci
(Sirah 32, 20), macar de ti s -ar parea lucrul bun la aratare, caci lumina demonilor se in toarce,
mai apoi, in intuneric" (Raspunsul 59). Intoc mai la fel se poate spune si despre lumina firii
omenesti cazute. A urma acestei lumini si a o lasa sa spo reasca in tine aduce sufletului
desavarsita intunecare, si te instraineaza cu totul de la Hristos. Cel strain de crestinism, este
strain de Dumnezeu: "oricine taga duieste pe Fiul nu are nici pe Tatal" (Ioan ll, 23) este un om
fara Dumnezeu.
In vea cul nostru, ingamfat de prosperitatea sa, cei mai multi dintre oameni, care se
proclama pe sine crestini si mari savarsitori ai binelui, s -au aruncat spre savarsirea dreptatii

Despre în șelare
9firii cazute, respingand cu dispret dreptatea evanghelica. Aceasta majoritate sa bage in urechi
caracterizarea Domnului: "Poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma
cinsteste, dar cu inima este departe de Mine. In desert ma cinstesc ei, invatand invataturi ce
sunt porunci ale oamenilor" (Mt. l5, 8 -9). Cel ce lucreaza dr eptatea omeneasca este plin de
parere de sine, de cugetare semea~a, de amagire de sine; el propavaduieste, trambiteaza de –
spre sine, despre faptele sale, nebagarid nicicum in sea ma oprelistea pusa de Domnul (Mat.
6,l-l8); cu ura si razbunare plateste el a celora care ar indrazni sa -si desehida gura pentru a se
impotrivi, oricat de inteme iat si bine intentionat dreptatii lui, se recunoaste pe sine vrednic si
preavrednic de rasplatile pamantesti si ceresti.
Dimpotriva, lucratorul poruncilor evanghelice este intotdeauna adancit in smerenie:
punand fata in fata maretia si curatia preasfintelor porunci cu felul in care le -a implinit el
insusi, el recunoaste intotdeauna acest fel ca fiind in cea mai mare masura neindestula tor si
nevrednic de Dumnezeu; el se ved e pe sine ca meritand muncile vremelnice si cele vesnice
pentru pacatele sale, pentru partasia nedesfacuta cu Satana, pentru caderea cea de obste a
tuturor oamenilor, pen tru propria lui staruinta in cadere; in fine, pentru in sasi plinirea
neindestulatoar e si adesea anapoda a po runcilor. Inaintea oricarui necaz trimis de Dumneze –
iasca Pronie, el pleaca, smerit, capul, stiind ca Dum nezeu prin necazuri da invatatura
slujitorilor Sai in vremea calatoriei lor pamantesti. Unuia ca acesta ii pare rau pentru
vrajmasii sai si se roaga pentru ei ca pentru niste frati aflati sub inraurirea demonilor, ca
pentru niste madulare ale aceluiasi trup, lovite de boala in duhul lor, ca pentru niste
binefacatori ai sai, ca pentru niste unelte ale Dumnezeiestii Pronii.

Desp re vise

Demonii se folosesc de vise pentru a tulbura si vatama sufletele omenesti; chiar si
monahii neincer cati, luand aminte la vise, isi aduc vatamare si din aceasta pricina trebuie
neaparat sa aratam aici ce insemnatate au visele in ceea ce priveste o mul a carui fire nu este
inca innoita prin Duhul Sfant.
In vremea somnului omenesc, starea celui ce doar me este astfel randuita de
Dumnezeu, ca orice om se afla intr -o deplina odihna. Aceasta odihna este atat de deplina,
incat omul, pe durata ei, pierde c onstiinta existentei proprii si intra intr -o stare de uitare de
sine. Pe timpul somnului, orice activitate care se face cu efort, in mod deliberat, sub imperiul
ratiunii si al vo intei, conteneste: ramane doar acea activitate care este indispensabila
exist entei si nu poate fi despartita de aceasta. In corp, sangele isi continua miscarea, stoma cul
mistuie hrana, plamanii respira, pielea asuda; in suflete continua sa se nasca ganduri,
inchipuiri si sim tiri, insa nu dependent de ratiune si liberul -arbitru, c i prin lucrarea
inconstienta a firii. Din asemenea inchi puiri, insotite de o gandire si simtiri caracteristice, se
alcatuieste visul. El este adesea straniu, dat fiind ca nu apartine sistemului de inchipuiri si
cugetari voluntare si deliberate, ci apare s pontan si de sine statator, po trivit legii si necesitatii
firii. Uneori visul poarta am prenta incoerenta a cugetarilor si inchipuirilor volun tare, iar
uneori constituie o urmare a dispozitiei sufle testi. In acest fel, visul in sine insusi, nu poate si
nu trebuie sa aiba nici o insemnatate. Asadar, este ridi cola si cu totul ilogica dorinta unora de
a vedea in hi merele viselor pe care le au, prevestiri asupra viitoru lui propriu sau asupra
viitorului altora sau vreun oare care alt talc. Cum poate exista un lucru care nu are nici o
pricina ca sa existe ?
Demonii, care au cale libera spre sufletele noastre in vremea cat suntem treji, au cale
libera spre ele si atunci cand dormim. Si in vremea somnului, ei ne ispitesc cu pacatul,
amestecand cu inchipuirea n oastra si inchipuirea faurita de ei. De asemenea, vazandu -ne ca
luam aminte la vise, se silesc sa ne faca visele cat mai interesante, iar in noi sa starneasca o

Sfântul Ignatie Briancianinov
10mai mare atentie fata de aceste naluciri, sa ne faca, incetul cu incetul, sa ne incredem in ele .
Aceasta incredere este intotdeauna impreunata cu parerea de sine, iar parerea de sine, falsifica
modul in care ne vedem cu mintea pe noi insine, iar drept urmare, intreaga noastra activitate
se lipseste de dreapta socoteala – exact ce le trebuie demonilo r. Celor ce au sporit in parerea
de sine, de monii incep sa li se arate in chip de ingeri de lumina, in chip de mucenici si
preacuviosi, chiar si in chipul Maicii lui Dumnezeu si al lui Hristos Insusi, fericesc petrecerea
lor, le fagaduiesc cununile cerest i, ridican du-i prin aceasta la inaltimea parerii de sine si a tru –
fiei. Aceasta inaltime este, totodata, si prapastia pier zarii. Trebuie sa stim si iarasi sa stim ca
in starea noastra, neinnoita inca prin har, nu suntem in stare sa vedem alte vise in afa ra de
cele alcatuite de aiurarea sufletului si de barfirea demonilor. Asa cum, in stare de veghe, din
firea cazuta, rasar in noi, sau sunt aduse de demoni in chip statornic si neincetat, cugete si in –
chipuiri, si in vremea somnului vedem vise doar prin luc rarea firii cazute si prin lucrarea
demonilor. Asa cum mangaierea noastra in vreme de trezie sta in stra pungerea inimii, care se
naste din constiinta pacatelor noastre, din aducerea -aminte de moarte si de judecata lui
Dumnezeu (numai ca aceste ganduri apa r in noi din harul lui Dumnezeu, care traieste in noi,
sadit prin Sfantul Botez, si sunt aduse de ingerii lui Dumnezeu, potrivit starii noastre de
oameni aflati sub pocainta) tot asa si in somn, foarte rar, la mare nevoie, ingerii lui
Dumnezeu ne infatise aza fie sfarsitul nostru, fie muncile din iad, fie infricosata judecata care
incepe odata cu apropierea mortii si continua dupa moarte. Aceste vise ne aduc frica de
Dumnezeu, strapungerea inimii, plansul pentru noi insine. Asemenea vise se dau, insa, foart e
rar unui nevoitor, sau chiar si unui pacatos vadit si inrait, prin osebita si nestiuta icono mie a
lui Dumnezeu; sunt date rar nu din zgarcenia Dumnezeiescului har, fata de noi – nu ! Ci din
acea pricina, ca tot ce se intampla cu noi in afara randuielii obisnuite ne duce la parere de sine
si clatina in noi smerenia, care este neaparat trebuincioasa pentru mantuirea noastra.

Voia lui Dumnezeu, in a carei implinire sta man tuirea omului, este infatisata in Sfanta
Scriptura atat de viu, atat de puternic, at at de amanuntit, ca a lucra pentru mantuirea
oamenilor prin incalcarea obisnuitei randuieli a lucrurilor apare ca o fapta de prisos si
nefolositoare. Celui ce a cerut invierea celui mort si' trimiterea lui catre fratii sai spre a -i vesti
sa treaca de pe ca lea cea larga pe cea stramta, i s -a zis: "Au pe Moise si pe prooroci: sa
asculte de ei". Iar cand cel ce ceruse aceasta s -a impotrivit: "Nu !…, ci daca cineva dintre
morti se va duce la ei, se vor pocai", a primit raspunsul: "Daca nu asculta de Moise si de
prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti" (Lc. 16, 27 -31 ). Experienta a
aratat ca multi dintre cei care s -au invrednicit in vis de vedenia vamilor, a Infrico satei
Judecati si a altor lucruri cumplite de dincolo de mormant, au fost cu tremurati de vedenie
pentru scurt timp, iar apoi au cazut in imprastiere, au uitat de cele vazute si au trait in negrija;
dimpotriva, unii care nu au avut nici un fel de vedenii, ci s -au invatat cu osar die in legea lui
Dumnezeu, au venit treptat la frica lui Dumnezeu, au atins sporirea duhovniceasca si au tre cut
din pamanteasca vale a plangerii in fericita ves nicie cu bucuria nascuta din incredintarea
mantuirii. Sfantul Ioan Scararul cugeta despre partea pe care o au demonii in visele
monahilor, folosind cuvintele de mai jos: "Atunci cand parasim, pentru Domnul, casa si
rudeniile noastre, dandu -ne pe noi insine strainatatii pentru dragostea lui Hristos, demonii,
din razbunare, incearca sa ne tulbure prin visuri, aratandu -ne rudeni ile noastre plangand, fi e
murind, fie inchise, fie stram torate pentru noi. Deci, cel ce crede viselor e aseme nea celui ce
alearga dupa umbra sa si incearca sa o prinda. Dracii slavei desarte se fac, in visuri, prooroci.
Ei ghicesc ca niste vicleni, cele viitoare si ni le ves tesc mai dinainte, ca implinindu -se
vedeniile sa ne mi nunam si sa ne inaltam cu gandul ca unii ce ne -am afla deja aproape de
darul proorociei. In cei care cred dracului acestuia, el se face adeseori prooroc. Iar pen tru cei
ce-1 defaima, el este pururea min cinos. Duh fiind, el vede cele ce se savarsesc in cuprinsul
vazduhului si cunoscand pe cineva ca moare, vesteste despre aceasta, in vis, celor usurei la

Despre în șelare
11minte. Dracii nu stiu nimic din cele viitoare, dintr -o cunostinta de mai inainte, altminteri si
vrajit orii ar fi in stare sa ne prezi ca ceasul mortii.
Demonii se prefac deseori in ingeri de lumina si in chipuri de mucenici si ne arata pe
aceia venind la noi in visuri. Iar cand ne desteptam, ne afunda in bucurie si inaltare. Dar
aceasta sa -ti fie sem nul inselarii (amagirii dracesti). Caci ingerii ne arata muncile, judecata si
moartea, iar odata treziti, ne um plem de cutremur si tanguire. Cand incepem sa ne plecam in
vis dracilor, ei vor incepe sa -si bata joc de noi si cand suntem treji. Cel ce crede visu rilor e cu
totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora, e cu ade varat filosof. Crede numai celor care -ti
vestesc tie chinuri si judecata. Dar daca acestea iti pricinuiesc deznadejde, si ele sunt de la
draci" (Sf. Ioan Scararul, Adaos la cuvantul al 3 -lea).
Preacuviosul Casian Ro manul povesteste despre un monah oarecare, de loc din
Mesopotamia, cum ca ducea o viata cat se poate de anahoretica si postniceasca, dar a pierit,
amagit fiind de demoni prin vise. Demonii, vazand ca mona hul nu prea lua seama la cresterea
lui duhovniceasca, ci isi indrepta toata luarea -aminte spre nevointa tru peasca, au inceput sa -i
infatiseze vise care, prin reaua viclenie a dracilor, se implineau in fapta. Atunci cand monahul
s-a intarit in increderea in visele sale si in si ne, diavolul i -a infatisat intr -un vis maret pe iudei
desfatandu -se de bunatatile cele ceresti, iar pe crestini chinuindu -se in muncile iadului.
Facand aceasta, de monul – bineinteles, in chip de lumina sau de oarecare drept al Vechiului
Testament – 1-a sfatuit pe monah sa primeasca iudaismul spre a avea putinta de a se im partasi
de fericirea iudeilor, ceea ce monahul a si facut fara sa mai intarzie catusi de putin. (Cuvant
despre dreapta socotinta, Filoc. slav. V, VI).
Cele spuse sunt de ajuns pentru a l amuri iubitilor nostri frati, mona hilor din vremea
de astazi, cat de nesocotit lucru este a lua aminte si, cu atat mai mult, a te increde in vise,
precum si cumplita vatamare care poate sa se nasca dintr -o asemenea incredere. Din luarea –
aminte la vise tot deauna se furiseaza in suflet increderea fata de ele: de aceea este oprita cu
asprime chiar si aceasta simpla luare -aminte.
Firea innoita prin Duhul Sfant se carmuieste dupa cu totul alte legi decat faptura
cazuta si impietrita in caderea ei. Carmuitorul o mului innoit este Duhul Sfant. "Caci peste
acestia a stralucit harul Dumneze iescului Duh," a spus Preacuviosul Macarie cel Mare, "si S –
a salasuit in adancul mintilor: pentru acestia, Domnul este ca sufletul lor" (Omilia 7, cap.l2).
Si in trezie, si in som n, ei petrec in Domnul, afara de pacat, afara de gandurile si inchipuirile
pamantesti si tru pesti. Gandurile si inchipuirile lor, care se afla in tim pul somnului in afara de
carmuirea ratiunii si vointei omenesti si lucreaza in ceilalti oameni in mod inc onstient, sub
impulsul firii, in acestia lucreaza sub in dreptarea Duhului, iar visele lor au o insemnatate du –
hovniceasca. Astfel, dreptul Iosif in vis a fost invatat despre taina inomenirii lui Dumnezeu –
Cuvantul; in vis i s -a poruncit sa fuga in Egipt, precum si sa se intoarca de acolo (Mat. cap.I
si II). Visele trimise de Dumnezeu poarta in ele insele o nebiruita putere de convingere.
Aceasta putere de convingere este de inte les in ceea ce -i priveste pe sfintii lui Dumnezeu,
insa de neatins pentru cei aflati in lupta cu patimile.

Despre vietuirea dupa sfat

Am dat candva, numele de "faramituri" vietii du hovnicesti pe care Dumnezeiasca
Pronie a lasat -o vremii noastre. Ea se intemeiaza pe calauzirea in lu crarea mantuirii prin
Sfanta Scriptura si scrier ile Sfin tilor Parinti, cu sfaturile si cuvintele ziditoare impru mutate de
la parintii si fratii vremurilor noastre. In sensul sau propriu, aceasta este ascultarea vechilor
monahi sub un alt chip, potrivit neputintei noastre, care este cu precadere suflet easca.
Vechilor asculta tori, povatuitorii lor purtatori de Duh le vesteau nein tarziat si de -a dreptul
voia lui Dumnezeu: acum, mo nahii sunt siliti sa caute singuri in Scriptura voia lui Dumnezeu,
si de aceea sunt supusi unor dese si pre lungite nedumeri ri si greseli. Pe atunci, sporirea era

Sfântul Ignatie Briancianinov
12grabnica prin insasi firea lucrarii: acum ea este zabav nica, iarasi prin firea lucrarii. Aceasta a
fost buna voire a Dumnezeului nostru in ceea ce ne priveste: da tori suntem sa ne supunem ei
si sa ne inchinam inain tea ei cu recunostinta.
Viata noastra monahala din vre mea de acum, calauzita dupa Scriptura si dupa sfatul
parintilor si fratilor, este consacrata de pilda incepa torului monahismului, Preacuviosul
Antonie cel Mare. El nu a fost in ascultare la vreun sta ret, ci pe cand era incepator traia de
sine si lua povata din Scriptura si de la feluriti parinti si frati: de la unul a invatat infrana rea,
de altul blandetea, rabdarea, smerenia; de la altul – luarea -aminte cu deadinsul la sine si
linistirea, stra duind u-se sa -si insuseasca virtutea fiecarui monah vir tuos, aratand ascultare fata
de toti – dupa putinta, smerindu -se inaintea tuturor si rugandu -se lui Dumne zeu neincetat.
(Vietile Sfintilor, 17 ianuarie).
Poarta -te si tu, incepatorule, in acelasi chip ! A rata egumenului si restului conducerii
manastiresti ascultare nefatar nica si nedornica sa placa oamenilor, ascultare straina de
lingusire si rasfat, ascultare pentru Dumnezeu. Arata ascultare tuturor parintilor si fratilor in
toate ce rerile lor care nu s unt potrivnice Legii lui Dumnezeu, tipicului si asezamintelor
manastirii, precum si celor randuite de conducerea manastirii. Insa nu fii nicicum ascultator
spre cele rele, de ti s -ar si intampla sa suferi oarecare necaz pentru faptul ca n -ai vrut sa placi
oamenilor si pentru neclintirea ta.
Sfatuieste -te cu pa rintii si cu fratii virtuosi si priceputi, dar insuseste -ti sfaturile lor cu
cea mai mare chibzuinta si bagare de seama. Nu te lasa atras de sfat din prima clipa cand
incepe sa lucreze asupra ta ! D in pricina impatimirii si orbirii tale, un sfat patimas si daunator
poate sa -ti placa numai si numai din pricina nestiintei si lipsei tale de experienta, sau pentru
ca este pe placul vreunei patimi ascunse, necunoscute tie, care traieste in tine. Cu plans si
intru suspinarea inimii roaga -1 pe Dumne zeu sa nu -ti ingaduie a te abate de la Atotsfanta Lui
voie spre a urma voia cazuta omeneasca, a ta sau a aproapelui tau, sfatuitorul tau. In ceea ce
priveste gan durile tale, ca si gandurile aproapelui, sfaturile acestu ia, sfatuieste -te cu
Evanghelia. Slava desarta si pare rea de sine iubesc a invata si a povatui pe altii.
Ele nu se ingrijesc de vrednicia sfatului lor ! Ele nu cugeta ca pot aduce aproapelui o
rana de nevindecat printr -un sfat prostesc, care este primit de incepatorul neincer cat cu o
incredere iresponsabila, intru aprinderea tru pului si a sangelui ! Ele au nevoie de succes,
indife rent de calitatea acestui succes, oricare ar fi principiul pe care se intemeiaza. Ele au
nevoie sa -1 impresioneze pe incepator si sa si -1 subordoneze moral ! Ele au ne voie de lauda
oamenilor ! Ele au nevoie sa treaca drept stareti si invatatori sfinti, priceputi, clarvazatori !
Ele au nevoie sa -si hraneasca nesatula iubire de slava desarta si trufia. Intemeiata a fost
intotdeauna, si mai ales acum, rugaciunea Proorocului: "Mantuieste -ma Doamne, ca a lipsit
cel cuvios, ca s -au imputinat ade varurile de catre fiii oamenilor. Desertaciuni a grait fiecare
catre aproapele sau, buze viclene in inima, si in inima au grait rele " (Ps. 1l, 2, 3). Cuvantul
minci nos si fatarnic nu poate sa nu fie cuvant rau si dauna tor. Impotriva unei asemenea stari
sufletesti trebuie luate masuri de precautie. "Cerceteaza Dumnezeiasca Scriptura", spune
Simeon, Noul Teolog, "si scrierile Sfintilor Parinti, mai ales pe cele despre lucrare, ca
punandu -le alaturea de cele invatate si faptuite de invatatorul si staretul tau sa le poti vedea si
intelege pe acestea ca intr -o oglinda, si pe cele ce conglasuiesc cu Scriptura sa ti le insusesti
si sa le tii in cuget, iar pe cele mincinoase si rele sa le cunosti si sa le lepezi, ca sa nu fii
amagit. Caci sa stii ca in zilele acestea s -au aratat multi amagitori si dascali mincinosi".
Preacu viosul Simeon a trait in veacul al zecelea dupa Naste rea lui Hristos , cu noua
sute de ani inaintea vremurilor noastre – si iata de atunci, deja, se ridica glasul unui drept in
Sfanta Biserica a lui Hristos, tanguindu -se de lipsa adevaratilor calauzitori, purtatori de Duh,
de multimea dascalilor mincinosi. Odata cu scurgere a timpului, s -au imputinat din ce in ce
mai mult pova tuitorii vrednici in ale monahismului. Atunci, Sfintii Parinti au inceput tot mai
mult sa indrepte spre ca lauzirea dupa Sfanta Scriptura si scrierile Parintilor. Preacuviosul Nil

Despre în șelare
13Sorski, trimitand la P arintii care scri sesera inaintea lui, spune: "Nu mica nevointa este, au zis
acestia, a afla un invatator neamagitor pentru aceasta minunata lucrare (adevarata rugaciune
mona hala a inimii si mintii). Ei au numit neamagitor pe acela care are lucrare si cug etare
marturisita de Sfin tele Scripturi si a dobandit dreapta socoteala duhov niceasca. Si aceasta au
mai zis Sfintii Parinti, ca si pe atunci abia se putea gasi un invatator neamagitor pen tru
asemenea lucruri, iar acum, cand acesti invatatori s -au imput inat peste masura, ei trebuie
cautati cu toata osardia. Iar daca nu poate fi gasit unul ca acesta, Sfin tii Parinti au poruncit a
ne invata din Dumnezeiasca Scriptura, ascultand pe Domnul Insusi, care graieste: "Cercetati
Scripturile, si in ele veti afla v iata vesnica" (Ioan 5, 39). "Caci toate cate s -au scris mai
inainte" in Sfintele Scripturi, "s -au scris spre invatatura noastra" (Rom. 15, 4. Inainte –
cuvantare la Tipic sau Predanie).
Preacuviosul Nil a trait in veacul al XV lea; el a inte meiat un schit nu departe de
Bielo -Ozero, unde se si indeletnicea cu rugaciunea in insingurare adanca. Este foarte folositor
pentru staretii ai vremurilor din urma sa asculte cu ce smerenie si lepadare de sine vorbeste
Preacuviosul Nil despre povatuirile pe care le dadea obstii. "Nimeni nu trebuie sa tainuiasca
din lenevie cuvantul lui Dumnezeu, ci sa -si marturiseasca nepu tinta si totodata sa nu ascunda
adevarul lui Dumnezeu, ca sa nu ne facem vinovati de incalcarea poruncilor Dumnezeiesti.
Nu vom tainui Cuvantul lui Dum nezeu, ci il vom vesti pe el. Dumnezeiestile Scripturi si
cuvintele Sfintilor Parinti sunt numeroase ca nisipul marii: cercetandu -le fara de lenevire, sa
invatam din acestea pe cei ce vin la noi si au trebuinta de ele (care cer, care intreaba). Ci mai
drept spus: nu invatam noi, caci nevrednici suntem de aceasta, ci invata fericitii Sfintii Parinti
din Dumnezeistile Scripturi" (Predania Preacuviosului Nil Sorski. Nu este de prisos sa ob –
servam aici ca, desi Preacuviosul Nil Sorski avea harul lui Dumnezeu, insa nu indraznea sa
talcuiasca Scriptura de la sine, ci urma talcuirii facute de Parinti.
Calea smeritei cugetari este singura cale sigura spre mantuire). Iata ce model
exemplar pentru povatuitorii zilelor noastre ! El este pe deplin folositor de suflet si pentru
povatuitor, si pentru cel povatuit; el este expre sia corecta a sporirii cu masura; el este unit cu
lepadarea parerii de sine, a obrazniciei si indraznelii nebu nesti in care cad cei ce urmeaza la
aratare lui Varsanu fie~ cel Mare si altor Parin ti purtatori de semne, ne avind insa harul
Parintilor. Ceea ce in aceia era sem nul imbelsugatei adastari in ei a Duhului Sfant, la acesti
imitatori lipsiti de judecata si fatarnici slujeste ca semn al belsugului de nestiinta,de amagire
de sine, de trufie, de indrazneala ! Sa rostim cuvantul lui Dumnezeu inaintea fratilor nostri cu
cea mai mare smerenie si evlavie cu putinta, recunoscandu -ne prea mici pentru aceasta slujire
si pazindu -ne pe noi insine de slava desarta care imboldeste cu putere pe oamenii pa timasi,
atunci cand invata pe frati. Ganditi -va ca tre buie sa dam raspuns pentru fiecare vorba desarta
(Mat. 12, 36) – cu cat oare, este mai greu raspunsul pentru cuvantul lui Dumnezeu rostit cu
slava desarta si sub imboldul slavei desarte ? "Pierde -va Do mnul toate buzele cele viclene,
limba cea graitoare de lu cruri mari, pe cei ce au zis: limba noastra o vom mari, buzele noastre
la noi sunt, cine ne este noua Domn ?" (Ps. 1l, 4 -5). Pierde -va Domnul pe cei ce cauta slava
lor, nu slava lui Dumnezeu.
Sa ne infricosam de amenintarea Domnului ! Sa rostim cuvant de zidire atunci cand o
cere trebuinta de neinlaturat, nu ca niste povatuitori, ci ca unii care au nevoie de povatuire si
sarguiesc a se impartasi de povatuirea data de Dumnezeu in Cuvantul Sau cel Atot sfint.
"Dupa darul pe care 1 -a primit fiecare", gla suieste Sfantul Apostol Petru, "slujiti unii altora,
ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. "Daca vorbeste cineva,
cuvintele sale sa fie ca ale lui Dumnezeu", cu frica de Dumnezeu si cu evlavie catre cuvintele
Dumnezeiesti; iar nu ca ros tind cuvintele de la sine; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca
din puterea pe care o da Dumnezeu", iar nu ca din puterea sa: "ca intru toate sa se slaveasca
Dumnezeu, Iisus Hristos" (1 Petru 4, 10 -11). Cel ce lucreaza de la sine, lucreaza pentru slava
desarta, aducandu -se pe sine, dimpreuna cu cei care il asculta, jertfa satanei; cel ce lucreaza

Sfântul Ignatie Briancianinov
14de la Domnul, lucreaza intru slava Domnului, savarsind mantuirea sa si pe a aproapelui pri n
Domnul, Singurul Mantuitor al oame nilor. Sa ne temem a da incepatorului vreo povata ne
chibzuita, care nu se intemeiaza pe Cuvantul lui Dum nezeu si pe intelegerea duhovniceasca a
Cuvantului lui Dumnezeu.
Mai bine sa -ti recunosti nestiinta, decat sa t e impaunezi cu stiinta vatamatoare de
suflet. Sa ne pazim de aceasta mare nenorocire – a-1 preface pe incepatorul lesne -crezator din
rob al lui Dumnezeu in rob al omului (1 Cor. 7, 23), atragandu -1 spre a face voia cazuta
omeneasca in locul Atotsfintei voi a lui Dumnezeu. (Aici se vorbeste nu despre ascultarea
manastireasca in cele de afara, nu despre muncile si ocupatiile manastiresti randuite de
conducerea mana stirii, ci despre ascultarea duhovniceasca, tainica, savarsita in suflet).
Atitudinea plina de modestie a sfa tuitorului fata de cel povatuit este cu totul alta decat cea a
staretului fata de ascultatorul neconditionat, rob pentru Domnul.
Sfatul nu cuprinde in sine conditia de a fi implinit neaparat, el poate fi implinit sau
neim plinit. Asupra sfa tuitorului nu atarna nici o raspundere pentru sfatul lui, daca 1 -a dat cu
frica de Dumnezeu si cu smerita cugetare, nu din pornirea sa, ci fiind intre bat si silit. Nici cel
ce a primit sfatul nu este legat de el, ci ramane la voia si la chibzuinta lui sa implineasca sau
nu sfatul primit. E lesne de vazut: calea sfatului si a urmarii Sfintei Scripturi este potrivita cu
vremurile noastre plapande. Sa bagam de seama ca Sfintii Parinti ne opresc a da sfaturi
aproapelui cu de la sine putere, fara ca acesta sa o ceara, a da sfat de voia ta fiind semnul ca
iti recunosti stiinta si vrednicia duhov niceasca, lucru care este~ vadita~ trufie si amagire de
sine (Parerea Sfantului mucenic Petru, mitropolitul Damascului si a altor parinti). Nu este
vorba aici de egumeni si de mai -marii manastirilor, care sunt datori in toata vremea, orice
nevoie s -ar intampla, chiar nefi ind intrebati, sa povatuiasca obstea pe care o carmui esc. (2
Tim. 4, 2). Cercetand alte manastiri, insa, ei sunt datori sa se calauzeasca dupa sfatul pe care
1-a dat Preacuviosul Macarie Alexandrinul, Preacuvio sului Pahomie cel Mare. Pahomie 1 -a
intrebat pe Ma carie cu privire la povatuirea obstei si judecarea ei. Avva Macarie a raspuns:
"Invata si judeca pe supusii tai, si nu judeca pe nimeni din ceilal ti" (Din Pateric si spuse
vrednice de pomenire despre avva Macarie Ora seanul, cap.2). Aceasta pravila au pazit -o si o
pazesc toti intai -statatorii care doresc sa placa lui Dumnezeu.

Despre viata pustniceasca

Sa nu ramana ascuns fata de preaiubitii fr ati faptul ca roadele cele mai inalte ale vietii
monahale cum ar fi anahoreza in adancul pustiei sau isihia in zavorare, precum si petrecerea
pe anga un staret purtator de Duh in ascultare neconditionata fata de acesta, au fost randuite
nu la intamplare, n u dupa voia si priceperea omeneasca, ci prin osebita purtare de grija,
hotarare, chemare si descoperire Dumnezeiasca.
Antonie cel Mare, incepatorul monahismului, intemeietorul vietii pustnicesti, s -a
indepartat in pustie imbracat fiind deja cu putere de S us, si nu altfel decat prin chemarea lui
Dumnezeu. Desi acest lucru nu este aratat limpede in Viata lui, insa intamplarile ce s -au
succedat in Viata Preacuviosului ne -o arata aceasta fara putinta de tagada. Iar despre faptul ca
in adancul pustiei a fost po vatuit la cea mai aspra isihie prin glas si porunca Dumnezeiasca
este scris in Viata lui. (Viata Preacu viosului Antonie cel Mare, Vietile Sfintilor, 17 ianua rie)
si, Vitae Patrum Patrologiae cursus complectus, T, LXXIII).
Preacuviosului Macarie cel Mare , contem poranul Preacuviosului Antonie, care era cu
putin mai tanar decat acesta, i s -a aratat un heruvim, aratandu -i un ses neroditor si salbatic,
care avea sa fie mai apoi vestitul Schit Egiptean, si i -a poruncit sa se salaslu iasca acolo spre
vietuire, fagaduindu -i ca sesul acela pustiu avea sa fie locuit de o multime de asceti. (Pa teric).
Arsenie cel Mare, aflandu -se in palatele impa ratesti, el a rugat pe Dumnezeu ca sa i se arate

Despre în șelare
15calea mantuirii, si a auzit glas: "Arsenie ! Fugi de oameni si te vei mantui". Arsenie s -a
insingurat in sus pomenitul Schit, innoindu -si acolo rugaciunea catre Dumnezeu, spre a -1
povatui pe calea mantuirii, si a auzit iarasi glas: "Arsenie ! Fugi (de oameni), taci, linisteste –
te; acestea sunt radacinile nepacatuirii" (Pater ic si Spuse vrednice de pomenire). Maria
Egipteanca a fost che mata la a pustnici in pustia de dincolo de Iordan prin porunca lui
Dumnezeu (Vietile Sfintilor, 1 aprilie).
Dumnezeu, care i -a chemat la linistire si pustnicie pe alesii Sai, adica pe aceia pe care
mai inainte i -a vazut inzestrati pentru linistire si pustnicie, le -a pus inainte asemenea mijloace
pentru aceste fel de vietuire, cum omul nu poate avea prin sine insusi. Chiar in acele vremi in
care monahismul inflorea, in care multi erau indrumator ii purtatori de Duh, putini erau
recunoscuti ca fiind inzestrati pentru linistire si mai cu seama pen tru pustnicie. "Ascultarea
adevarata, facuta cu inte legere", spune Sfantul Ioan Scararul, "pot sa o stra bata nu multi si
anume aceia care au dobandit ma ngaierea Dumnezeiasca, ce ii imbarbateaza in nevointe si ii
ajuta in lupte" (Cuvantul 4, cap.l20). "Linistirea pierde pe cei neincercati" (Cuvantul 27,
cap.5). Za voratii si pustnicii au cazut adesea in cele mai mari nenorociri sufletesti: si au cazut
in nenorociri aceia dintre ei care s -au zavorat de voia lor, iar nu chemati de Dumnezeu.
In Prolog citim urmatoarea istorisire: in Palestina era o oarecare manastire asezata la
poalele unei stanci mari si inalte, iar in stanca sa afla o pestera, deasupra mana stirii. Monahii
acelei manastiri povesteau: "Cu oarecare vreme mai inainte, cineva din obstea noastra a poftit
sa vietuiasca in pestera care este in munte si i -a cerut aceasta egumenului. Egumenul avea
darul drep tei socotinte. El a zis fratelui: "Fiul meu , cum vrei tu sa vietuiesti singur in pestera,
de vreme ce n -ai biruit catusi de putin cugetele patimase trupesti si sufle testi ? Cel ce voieste
sa se linisteasca trebuie sa fie sub calauzirea unui povatuitor, nu sa se carmuiasca singur pe
sine. Tu, fara sa fi atins catusi de putin masura tre buitoare, ceri nemerniciei mele sa -ti ingadui
ca sa traiesti singur in pestera; dar eu socot ca tu nu pricepi feluritele curse diavolesti. Mult
mai bine este pentru tine sa slujesti parintilor ca sa primesti ajutor de la Dumnezeu pentru
rugaciunile lor si impreuna cu ei sa slavesti si sa lauzi, la ceasurile randuite, pe Stapanul
tuturor, decat sa te lupti de unul singur cu cugetele necuvioase si viclene.
Nu ai auzit tu, oare, ce spune Parintele Ioan, Glasuitorul de ce le Dumnezeiesti, scri –
itorul Scarii: "Vai celui ce vietuieste de unul singur: daca va cadea in desnadejde sau lenevie
nu va fi cine va sa -1 ridice ! Iar "acolo unde sunt doi sau trei adu nati in numele Meu, sunt si
Eu in mijlocul lor", a zis Domnul. Astfel i-a vorbit egumenul, insa nu 1 -a putut desprinde pe
calugar de gandurile cele pierzatoare de suflet. Vazand nebiruita dorinta a fratelui si cererile
sale staruitoare, egumenul i -a ingaduit, in cele din urma, sa locuiasca in pestera. La ceasurile
randuite pentru hrana, aceasta ii era adusa la pestera de catre cineva din obste, iar zavoratul
avea un cos atarnat de o franghie, pe care il lasa in jos ca sa primeasca mancar ea. Dupa ce a
petrecut el in pestera oarecare vreme, diavolul, care se lupta pururea cu cei ce voiesc a trai in
chip placut lui Dumnezeu, a inceput sa -1 tulbure ziua si noaptea prin cugete viclene; iar dupa
cateva zile, luand chip de inger de lumina, i s -a aratat si i -a spus: "Sa -ti fie spre stiinta, ca
pentru curatia si pentru petrecerea ta cea cu bun obicei, Domnul m -a trimis sa slujesc tie".
Monahul a raspuns: "Ce lucru bun am facut eu, ca sa -mi slujeasca mie ingerii ?" Diavolul a
intors cuvant: "Toate faptele pe care le -ai facut sunt mari si inalte. Ai parasit frumusetile
lumii si te -ai facut monah, te ostenesti in posturi, rugaciuni si pri vegheri; si apoi, parasind
manastirea, te -ai salasuit aici: cum oare sa nu slujeasca ingerii sfintiei tale ?" Prin aceste
vorbe, sarpele pierzator de suflete 1 -a adus in ingamfare, in trufie si a inceput sa i se arate
mereu.
Odata, a venit la monah un om care fusese pradat de hoti. Demonul necurat, care,
amagindu -1, i se arata in chip de inger, i -a spus: "Acest om a fost pradat de hoti; lucrurile
furate se afla in cutare loc: spune -i sa mearga acolo si s a-si ia ce este al lui". Omul, venind la
pestera, s -a inchinat, iar monahul i -a glasuit de sus: "Bine ai facut, frate, ca ai venit ! Eu stiu:

Sfântul Ignatie Briancianinov
16te-a ajuns necazul, fiindca la tine au venit hotii, au furat asta si cealalta. Nu te intrista ! Si au
pus cele fur ate in cutare loc: mergi acolo si le vei afla pe toate, si roaga -te pen tru mine ! ".
Omul s -a minunat, a facut precum i s -a spus si a aflat cele furate. El 1 -a proslavit pe monah in
tot tinutul acela, spunand ca monahul care traieste in pestera este proor oc. La monah au
inceput sa curga o multime de oameni; ascultandu -l, ei se minunau de invatatura pe care le -o
dadea sub insuflarea diavolului. El prezicea, si prezicerile lui se implineau. Nefericitul a
petrecut nu putina vreme in aceasta amagire. In a doua zi a celei de -a doua saptamani dupa
Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, spurcatul demon s -a aratat monahului si i -a zis:
"Afla parinte, ca pentru vietuirea ta cea neprihanita si intocmai cu a ingerilor, vor veni alti
ingeri si te vor inalta, in trup fiind, la cer: acolo te vei indulci, dimpreuna cu toti ingerii, de
privelistea negraitei frumuseti a Domnului". Spunand acestea, demonul s -a facut nevazut.
Insa Iubitorul de oameni si Multmilostivul Dumnezeu, Care nu vrea pierzarea omului, a
insuflat in i nima monahului ca sa vesteasca despre cele intamplate egumenului. Atunci cand a
venit fratele care aducea de obicei hrana zavo ratului, acesta, ivindu -se din pestera, i -a zis:
"Frate ! Mergi de spune egumenului sa vina incoace". Fratele a dus vorba egumenu lui.
Egumenul s -a grabit sa vina: a urcat pe o scara pana in pestera, la zavorat, si i -a zis: "Din ce
pricina, fiul meu, mi -ai poruncit sa vin in coace ?" Acesta a raspuns: "Ce -ti voi rasplati tie, pa –
rinte sfinte, pentru toate cate ai facut pentru nevredn icia mea !". Egumenul a zis: "Ce bine ti –
am facut eu tie ?" Monahul zise: "Cu adevarat, parinte, prin mijlo cirea ta eu m -am invrednicit
de multe si mari bunatati. Tu m -ai imbracat in chipul cel ingeresc; prin mijlo cirea ta vad
ingeri si ma invrednicesc de impreuna vorbirea cu ei; prin mijlocirea ta am primit darul stra –
vederii si al proorociei !". Egumenul, auzind acestea, s -a minunat si a spus: "Nefericitule !
Oare tu vezi in geri ? Oare tu te -ai invrednicit de darul stravederii ? Vai tie, nefericitule ! Oare
nu ti-am spus eu tie: nu te du in pestera, ca sa nu te amageasca demonii". Spu nand egumenul
acestea, fratele i -a intors cuvarit astfel: "Nu spune aceasta, cinstite parinte ! Pentru sfintele
tale rugaciuni vad eu ingeri: maine chiar voi fi inaltat d e ei la cer, cu trupul meu. Sa stie
sfintia ta, ca vreau sa cer de la Domnul Dumnezeul nostru ca sa te ia si pe tine ingerii, ca sa
fii si tu cu mine in slava cereas ca". Auzind acestea, egumenul i -a spus cu glas ame nintator:
"Esti amagit de demon, neferi citule ! Totusi, daca am venit incoace, nu voi pleca de aici: am
sa raman aici ca sa vad ce se va intampla cu tine. Pe demonii cei spurcati, pe care tu ii
numesti ingeri, eu nu ii vad; ci tu, atunci cand ii vei vedea ca au venit, sa -mi spui". Egumenul
a poruncit sa fie trasa scara si a ramas in pestera cu cel inselat, petrecand in post si neincetata
cantare de psalmi. Atunci cand a venit cea sul in care cel inselat nadajduia sa se inalte la
ceruri, acesta i -a vazut pe demoni venind si a zis: "Au venit, pari nte". Atunci egumenul 1 -a
imbratisat si a strigat: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta robului Tau celui
inselat si nu ingadui necuratilor demoni sa puna stapanire pe el". Pe cand egumenul spunea
acestea, dracii 1 -au inhatat pe cel inselat s i au inceput sa -1 traga, silindu -se sa -1 smulga din
imbrati sarea egumenului. Egumenul i -a certat pe draci. Aces tia, smulgand mantia de pe cel
inselat, au pierit. Man tia a fost vazuta inaltandu -se in vazduh la inaltime pana ce a pierit din
vedere. Dupa s curgerea a deajuns de multa vreme, mantia s -a aratat iarasi zburand in jos si a
cazut pe pamant. Atunci, batranul i -a zis celui in selat: "Nebunule si nefericitule ! Vezi ce au
facut de monii cu mantia ta ? Asa hotarasera sa faca si cu tine. Hotarasera sa te inalte in
vazduh, ca pe Simon magul,. · si sa -ti dea drumul jos, ca sa te sfarami si sa -ti dai nevoiasul
tau suflet intr -un chip nenorocit." Egumenul i -a cherriat pe monahi, le -a poruncit sa aduca
scara, 1 -a scos pe inselat din pestera in manastire si 1 -a randuit spre slujire la brutarie, la
bucatarie si la alte ascultari manastiresti, ca sa se smereasca gandurile lui. In acest chip 1 -a
mantuit el pe fratele" (Prolog, 9 ianuarie).
In grea ispita au cazut din pricina intrarii prea de timpuriu in zavorare si compatriotii
nostri, Preacu viosii Isachie (Patericul Lavrei Pecerska si Vietile Sfintilor, 14 februarie) si
Nichita (Patericul Lavrei Pe cerska si Vietile Sfintilor, 31 ianuarie) ai Lavrei Pe cerska.

Despre în șelare
17Vrednic de luare aminte in viata Preacuviosu lui Isa achie, traitor in aceleasi vremuri cu
Preacuviosii Antonie si Teodosie, este faptul ca el s -a zavorat de voia lui. El se nevoia
trupeste cu mare asprime; na zuinta spre o nevointa inca si mai aspra i -a insuflat gandul de a
se zavora intr -una din cele mai s tramte pesteri ale manastirii Pecerska din Kiev. Se hranea cu
prescura si bea numai apa, iar aceasta hrana saraca cioasa o primea din doua in doua zile.
Nevoindu -se trupeste cu atata asprime si neavand destula cercare in ce priveste nevointa si
lupta duhov niceasca, era cu ne putinta sa nu puna pret pe nevointa in sine. Indeobste, ispita cu
care il bantuiesc demonii pe nevoitor se inte meiaza pe starea lui launtrica. "Daca omul insusi,
spune Preacuviosul Macarie Egipteanul, "nu da pri cina satanei sa -1 supun a inrauririi, satana,
nu poate nicicum sa puna stapanire pe el cu de -a sila " (Cuvan tul 4, cap. 2).
Demonii i s -au infatisat lui Isachie in chip de ingeri de lumina; unul dintre ei era mai
stralucitor decat ceilalti; demonii 1 -au numit pe acesta Hristos s i au cerut nevoitorului sa se
inchine lui. Prin inchinarea cuvenita numai lui Dumnezeu si pe care a dat -o, insa, diavolului,
nevoitorul s -a supus demonilor, care 1 -au muncit prin saltarea silita a trupului (dantuire) pana
ce 1-au lasat pe jumatate mort. Pr eacuviosul Antonie, care -i slujea zavoratului, a venit la el cu
hrana obis nuita; insa, vazand ca zavoratul nu scoate nici un cuvant si intelegand ca s -a
intamplat cu el ceva aparte, a spart, cu ajutorul altor monahi, intrarea, care era inchisa cu
totul, i ntrand in pestera lui Isaachie. L -au scos pe acesta afara ca pe un mort si 1 -au pus
inaintea pesterii; bagand, insa, de seama ca mai traieste inca, 1 -au asezat in chilie pe pat.
Preacuviosii Antonie si Teodosie il ingrijeau cu randul. Din pricina ispitei, Isaachie ramasese
slabanogit cu mintea si cu trupul: nu putea sa stea in picioare, nici sa sada, nici sa se intoarca
de pe o parte pe cealalta, fiind intins; vreme de doi ani a zacut nemiscat, mut si surd. In al
treilea an a inceput sa vorbeasca si a cerut sa fie ridicat si pus in picioare. A inceput, apoi, sa
umble ca un copil mic, insa nu a aratat nici un fel de dorinta sau gand sa mearga la biserica;
acolo 1 -au dus abia -abia si numai cu sila; incetul cu incetul, a inceput sa stea in biserica lui
Dumnezeu . Mai apoi, a inceput sa mearga si la trapeza, si s -a deprins putin cate putin, sa
manance: in cei doi ani cat zacuse in nemiscare, nu pusese in gura nici paine, nici apa. In cele
din urma, s -a liberat cu desavarsire de infricosata si uimitoarea pecete pe care o lasase asupra
lui aratarea si lucrarea demonilor. Dar pana la sfarsitul vietii sale, Preacuviosul Isaachie a
atins o inalta masura a sfinteniei.
Preacuviosul Nichita era mai tanar decat Preacu viosul Isaachie, insa a trait in aceleasi
vremuri ca ace sta. Manat de ravna, el a cerut egumenului sa -1 blagosloveasca la nevointa
zavorarii. Egumenul – pe atunci era egumen Preacuviosul Nikon – 1-a oprit, spunandu -i: "Fiul
meu ! Nu -ti este de folos tie, om tanar, sa petreci in nelucrare. Mai bine sa traiesti c u fratii:
slujindu -le, nu te vei lipsi de plata ta. Insuti stii cum a fost inselat de diavol Isaachie, pe cand
era zavorat: ar fi pierit, daca un har neobisnuit al lui Dumnezeu nu 1 -ar fi mantuit, pentru
rugaciunile Prea cuviosilor Parintilor nostri, Anton ie si Teodosie". Ni chita a raspuns: "Eu nu
ma voi lasa nicicum amagit de unele ca acestea, ci voiesc sa stau cu tarie impotriva
mestesugirilor demonilor si sa -1 rog pe Iubitorul de oameni Dumnezeu ca sa ma
invredniceasca de darul facerii de minuni ca pe I saachie zavoratul, care savarseste pana acum
multe minuni". Egumenul a zis iarasi: "Dorinta ta iti este mai presus de putere; ia seama, ca
nu cumva, inaltandu -te, sa cazi. Eu iti po runcesc, dimpotriva, sa slujesti obstii, si vei primi
cununa de la Dumnez eu pentru ascultarea ta". Nichita, atras de o puternica ravna catre viata
de zavorat, nu a vrut nicicum sa ia aminte la spusele egumenului. El si -a implinit gandul: s -a
inchis pe sine in zavorare, pe trecand acolo si rugandu -se fara a iesi nicaieri. Dupa o anumita
vreme, a auzit o data, la vremea rugaciunii, un glas care se ruga impreuna cu el si a simtit o
buna mireasma neobisnuita. Amagindu -se, si -a spus in sinea sa: "Daca acesta n -ar fi fost
inger, nu s -ar fi ru gat impreuna cu mine si nu s -ar fi simtit buna mireas ma a Sfantului Duh".
Dupa aceea, Nichita a inceput sa se roage cu osardie, zicand: "Doamne, arata -Te mie in chip
intelegator, ca sa te vad pe Tine". Atunci s -a facut catre el glas: "Esti tanar ! Nu ma voi arata

Sfântul Ignatie Briancianinov
18tie, ca nu cumva, inaltandu -te, sa cazi". Zavoratul a raspuns cu lacrimi: "Doamne ! Nu voi
cadea nicicum in inse lare, caci egumenul m -a invatat sa nu iau aminte la inselarea draceasca,
ci voi face tot ce -mi poruncesti". Atunci, sarpele pierzator de suflete, luand putere asupra lui,
a zis: "Nu este cu putinta omului sa ma vada, aflandu -se in trup; ci, iata ! trimit pe ingerul
meu, ca sa petreaca impreuna cu tine: implineste voia lui". Spunand acestea, a stat inaintea
zavoratului un demon in chip de inger. Nichita a cazut la picioarele lui , inchinandu -se ca unui
inger. Dracul a spus: "De acuma nu te mai ruga, ci apuca -te de citit carti: prin acestea, vei
intra intr -o necontenita impreuna -vorbire cu Dumnezeu si vei primi puterea de a da cuvant
folositor de suflet, celor ce vin la tine, iar e u il voi ruga neincetat pe Ziditorul tuturor pentru
mantuirea ta". Zavoratul, increzandu -se in aceste vorbe, s -a amagit si mai mult: a incetat sa se
mai roage, se indeletnicea cu cititul, il vedea pe demon rugandu -se neincetat si se bucura
socotind ca un i nger se roaga pentru el. Mai apoi, a inceput sa stea de vorba mult despre
Scriptura cu cei ce veneau la el si sa propava duiasca asemenea zavoratului din Palestina.
Slava lui s -a raspandit printre oamenii lumesti si chiar la curtea marelui cneaz. De fapt, el nu
proorocea, ci le spunea celor ce veneau la el, incunostiintat fiind de catre
demonul ce vietuia cu el, unde erau puse lucrurile furate si cele ce se petreceau in locuri
departate.*
–––
* In timpurile noastre, se afla in Moscova, intr -un azil de nebuni, un asemenea prooroc, la
care se strangea o multime de curiosi – Ivan Iakovlevici. Un oarecare monah a fost vizitat de
niste moscoviti, care au inceput sa -I laude pe "proorocul" lor. Si spuneau ca s -au convins din
proprie experienta de inainte -veder ea lui, intrebandu -1 despre o ruda a lor, care se afla ca
ocnas in Nercinsk. lvan Iakovlevici n -a dat raspuns vreme de un ceas. Atunci cand cei ce -1
intrebasera au inceput sa -1 zoreasca. el le -a zis: "Departe -i pana la Nercinsk ?" Ei au raspuns:
"Mai mult de 6000 de verste". "Apoi degraba ajungi acolo ?„ – a intors cuvant "proorocul".
Raspunsul lui a fost ca exilatului i se rosesera picioarele pana la sange. Dupa oarecare vreme,
cei care intrebasera au primit de la ruda din Nercinsk o scrisoare in care ac esta descria situa tia
sa grea si amintea si faptul ca picioarele ii fusesera roase de lanturi pana la sange".
"Inchipuiti -va ce clarviziune la Ivan Iakovlevici !" – cu aceasta exclamatie si -au incheiat
moscovitii povestirea. Monahul a raspuns: "Nu -i vorba aici de nici o clarviziune, ci de o
le~atura bata toare la ochi cu duhurile cazute. Sfantului Duh nu -i trebuie vreun ra gaz: El
vesteste fara intarziere tainele, atat pamantesti cat si ceresti. Ivan Iakovlevici 1 -a trimis pe
demonul aflat pe langa el din M oscova in Nercinsk si care a adus o marturie desarta,
materialnica, spre a in destula slava desarta a "proorocului" si curiozitatea oamenilor trupesti
care il intrebasera. Sfantul Duh vesteste intotdeauna lucruri duhovni cesti, ca unul ce se tarase
dupa ca derea sa in patimi pacatoase si materializate !". Ca pilda a lucrarii si caracterului
inaite -vederii sfinte, daruiteite de Dumnezeu, infatisam o intamlare vrednica de luare -aminte
din istoria bisericeasca. Sfantul Atanasie cel Mare, arhie piscopul Alexand riei, instiintandu -1
pe Ammonie despre fuga sa de imparatul Iulian Apostatul, vorbeste: «In vremea aceea i -am
vazut pe marii barbati ai lui Dumnezeu – Teodor, intai -statatorul manastirii Tabenisiotilor si
Pammon, avva monahilor care traiau in imprejurimile Antinoei. Hotarand sa ma ascund la
Teodor, m -am suit in barca lui, care era acoperita din toate partile; Pammon ne -a intovarasit
dintr -un simtamant de cinstire. Vantul nu era prielnic, eu ma rugam intru stramtorarea inimii;
monahii lui Teodor, iesind pe m al, au tras barca. "Avva Pammon, vazand intristarea mea, ma
mangaia. Eu i -am ras puns: crede -ma ca nu are inima mea atata barbatie in vreme de pace cata
are in vreme de prigoana: caci patimind pentru Hristos si intarit fiind prin harul Lui,
nadajduiesc cu atat mai mult ca primesc de la EI mare mila, de as fi si ucis". Nici nu mi -am
terminat cuvintele, ca Teodor s -a uitat la Avva Pammon si a zambit; Pammon s -a uitat la
randul sau la el, zambind. Eu i -am zis: "De ce radeti de cuvintele mele, ma invinuiti oare de
frica ?" Teodor, intorcandu -se catre Pam mon, zice: "Spune Patriarhului pricina rasului

Despre în șelare
19nostru". Pammon a ras puns: "Tie ti se cuvine aceasta". Atunci, Teodor a spus: "In acest ceas,
Iulian a fost ucis in Persia, dupa cum a prezis despre el Dumnezeu: , barbatul dispretuitor si
asupritor si semet nimic nu va savarsi". ( Avac. 4, 5). Se va scula imparat crestin, barbat ales,
dar zilele lui vor fi scurte. De aceea, nu te afunda in Tebaida, nu te osteni, ci te intoar ce, in
taina, in intampinarea noului impa rat: te vei vedea cu el in cale, te va primi cu multa
bunavointa si te vei intoarce la Biserica ta, iar pe el il va lua degraba Dumnezeu din aceasta
viala". Asa s -au si intam plat toate" (Sancti Athanasii, Opera omnia, tom. 2, pag. 979 -982).
–––

Astfel, 1 -a instiintat pe marele cneaz Iviaslav, de spre uciderea lui Goleb, cneazul de
Novgorod, sfa tuindu -1 a-1 trimite in Novgorod pe fiul sau, ca sa fie cneaz. Acest lucru a fost
deajuns pentru mireni ca sa -1 tina de prooroc pe zavorat. Este vrednic de l uareaminte faptul
ca mirenii si chiar monahii lipsiti de dreapta socoteala duhovniceasca sunt aproape tot deauna
atrasi de amagitori, fatarnici si oameni care se gasesc in inselare draceasca, recunoscandu -i de
sfinti si harismatici. Nimeni nu se putea mas ura cu Nichita in cunoasterea Vechiului
Testament; insa nu suferea Noul Testament si niciodata nu se folosea in cuvintele sale de
Evanghelie si de Epistolele Apostolice, nici nu ingaduia cuiva dintre cei care -1 cercetau sa -i
pome neasca vreun rand din Noul Testament. Din pricina acestei orientari ciudate a invataturii
lui, parintii ma nastirii Pecerska din Kiev au priceput ca este inselat de demon. Pe atunci, in
manastire se aflau multi ~mo nahi sfinti, impodobiti cu daruri harice. Cu rugaciu nile lor, ei 1 –
au gonit pe diavol de la Nichita; Nichita a incetat sa -1 mai vada. Parintii 1 -au scos pe Nichita
din zavorare si i -au cerut sa le spuna ceva din Vechiul Testament; dar el s -a jurat ca niciodata
n-a citit acele carti, pe care mai inainte le stia pe dinafar a. S-a aratat ca uitase sa si citeasca
din pricina urmarilor inselarii dracesti, si abia 1 -au deprins iar, cu mare osteneala, sa citeasca,
Adus in sine prin rugaciunile Sfintilor Pa rinti, el si -a cunoscut si si -a marturisit pacatul, a
plans pentru el cu l acrimi amare, a atins o masura inalta a sfinteniei si darul facerii de minuni
prin vietuirea sme rita in mijlocul obstei. In cele din urma, Sfantul Ni chita a fost hirotonit
episcop de Novgorod.
Experientele mai noi intaresc cele aratate cu limpe zime de e xperientele vremurilor
trecute. Inselarea astfel se numeste, pe limba monahilor, amagirea de sine unita cu amagirea
draceasca – este si acum o urmare statornica a retragerii mai inainte de vreme intr -o adanca
insingurare ori a unei nevointe deosebite in s inguratatea chiliei. Pe vrema cand scriitorul
acestor sfaturi ascetice, tanar fiind, mergea prin anii 1824 1825, in lavra Aleksandru Nevski
spre a se sfatui in legatura cu gandurile sale cu monahul Ioanichie, lu manararul lavrei,
ucenicul staretilor Teodo r si Leonid, la acest monah veneau pentru sfat duhovnicesc, multi
mireni care duceau o viata ascetica (Monahul Ioani chie era ruda de sange cu staretul Teodor.
Dupa sfarsi tul acestuia, el nu a rupt legatura cu Leonid, si in cele din urma, pentru a vietui
impreuna cu el, s -a mutat in sihastria Optinei). Venea la el si un soldat din regi mentul
Pavlovski, Pavel pe numele sau, intors de cu rand din schisma rascolnicilor, fost, mai inainte,
invatator al acestora, om cu oarecare stiinta de carte. Fata lui Pave l stralucea de bucurie. El,
insa, din pricina ravnei foarte puternice care se aprinsese in el, s -a aruncat la o nevointa
trupeasca lipsita de masura si nepotrivita cu firea lui, avand multe lipsuri in vederile sale
despre nevointa sufleteasca. Odata, Pavel statea noaptea la rugaciune. Deodata, in jurul
icoanelor s -a ivit o lumina cu stralucire de soare, si in mijlocul ace lei lumini – un porumbel
alb, stralucitor. Din porum bel s -a facut auzit un glas: "Primeste -ma: eu sunt Sfantul Duh; am
venit sa te fac l acas al meu". Pavel a incuviintat cu bucurie. Porumbelul a intrat in el prin
gura, iar Pavel, istovit de post si priveghere, a simtit deodata in sine, lucrand cu putere,
patima desfranarii: a parasit rugaciunea, a fugit la bordel. Patima lui nesa tioasa er a cu
neputinta de ostoit. Toate bordelurile si toate prostituatele pe care si le putea ingadui deveni –
sera pentru el a doua familie. In cele din urma, si -a venit in fire. Amagirea sa de catre aratarea

Sfântul Ignatie Briancianinov
20draceasca si intinarea sa datorata urmarilor inselarii le-a descris intr -o scrisoare catre
ieroschimonahul Leonid, care traia pe atunci in manastirea Aleksandru Svirsk.
In scrisoare strabatea inalta stare duhovniceasca de mai inainte a celui cazut. Sus –
pomenitul tanar era pe atunci ucenic de chilie al ierosch imonahului Leonid (anii 1827 -1828),
si citea, cu binecuvantarea staretului, scrisoarea lui Pavel. In primavara anului 1828, iero –
schimonahul Leonid s -a mutat din manastirea Svirsk mai intai in pustia Ploscensk, iar apoi in
Pustia Op tinei. El a fost insot it de ucenicul sau de chilie, care a cercetat, cu acest prilej,
cateva manastiri din eparhiile Kaluga si Orlov. Pe cand se afla in vestita pustie Bieloberejsk,
era slavit pentru nevointele sale mona hul rasofor Serapion, care vazuse un inger in timpul
pravilei sale de chilie. Nu numai mirenii, ci si monahii – dat fiindca la noi in Rusia domneste
nevointa tru peasca, iar in ce priveste pe cea sufleteasca aproape ca s -a pierdut si pomenirea ei
– il proslaveau pe Sera pion, socotindu -1 ca pilda de viata monaha la. In anul 1829, Serapion s –
a mutat, din pricina zdruncinarii sale sufletesti, in Pustia Optinei, spre a se calauzi dupa sfa –
turile ieroschimonahului Leonid.
In timpul uneia din sfatuirile sale cu staretul, i -a smuls acestuia o parte insemnata din
barba. Serapion, caruia i se randuise a locui in schitul Pustiei Optina, din cinstire pentru slava
sa de nevoitor, a venit o data, noaptea, la intai statatorul Schitului, Ieromonahul Antonie,
vestindu -I ca Ioan Botezatorul i se aratase, poruncindu -i sa-i injunghie pe Antonie, pe
ieroschimonahul Leonid, pe ieroschimonahul Gavriil si pe mosierul Jeliabovski, care era
atunci oaspete al schitului. "Dar unde ti -e cuti tul ?" 1 -a intrebat istetul si neinfricatul Antonie.
"N-am cutit", a raspuns inselatul. "Apoi ce -ai venit sa tai fara cutit ?" – i-a intors cuvantul
Antonie si 1 -a inchis in chilie pe cel inselat, pe care a trebuit~sa -1 trimita la casa de nebuni,
unde s -a si sfarsit. Pare -se ca inainte de moarte, Serapion si -ar fi venit in fire si ar fi plecat cu
nadejde de mantuire.
Trebuie sa bagam de seama, ca duhul cazut, voind sa puna stapanire pe nevoitorul lui
Hristos, nu lucreaza ca unul ce are putere, ci cauta sa atraga invoirea omului la inselarea ce i
se pune inainte, si, primind aceasta invoire, pune stapanir e pe cel ce i -a dat -o. Sfantul David,
zugravind bantuirea ingerului cazut asupra omului, arata adevarul intoc mai, atunci cand
spune: "Pandeste, ca sa apuce pe sarac, sa apuce pe sarac daca -I va trage pe el in latul lui"
(Ps. 9, 30). "Sfantul Duh lucreaza cu de la Sine putere, ca un Dumnezeu; vine atunci cand
omul care s -a smerit si s -a micsorat pe sine nu -i asteapta nicicum venirea. Deodata schimba
mintea, schimba si inima. Prin lucrarea sa cuprinde intreaga vointa si toate pute rile omului,
care nu are pu tinta de a chibzui asupra lucrarii care se savarseste cu el.
Harul, atunci cand este in cineva, nu -i arata nimic din cele obisnuite sau dintr -ale
Scripturi ci il invata in chip tainic care nu le -a vazut si nu ti le -a inchipuit niciodata. Atunci,
mintea de prinde in chip ascuns tainele inalte si ascunse pe care, potrivit Dumnezeiescului
Pavel, nu le poate vedea ochiul omenesc, nici mintea nu poate, de la sine, sa le atinga…
Mintea omeneasca, prin sine insasi, fara a fi unita cu Domnul, chibzuieste dupa pu terea ei. Iar
atunci cand se uneste cu focul Dumne zeirii si cu Sfantul Duh, atunci este cu totul stapanit de
Dumnezeiasca Lumina, se face cu totul lumina, se aprinde in flacara Atotsfantului Duh, se
umple de in telegere Dumnezeiasca, si ii este cu neputin ta, in fla cara Dumnezeirii, sa cugete la
ale sale sau la cele pe care le -ar voi". Astfel graia Preacuviosul Maxim Cap socalivitul,
Precuviosului Grigorie Sinaitul. (Filoc. rom., vol. VII).
Dimpotriva, in timpul aratarilor dracesti totdeauna ii este lasata omului libertatea de a
chibzui asupra aratarii, daca sa o primeasca sau nu. Aceasta reiese din incercarile demonului
de a-i amagi pe sfintii lui Dumnezeu. O data, atunci cand Preacuviosul Pahomie cel Mare
petrecea in insingurare, in afara de zarva manasti rii, i s -a infatisat diavolul intru lumina mare,
zicand: "Bucura -te, Pahomie. Eu sunt Hristos, si am venit la tine ca la un prieten al meu".
Sfantul, chibzu ind in sine, si -a spus: "Venirea lui Hristos la om este unita cu bucuria, in chip
strain de frica. In acel ceas pier toate cugetarile omenesti: atunci, mintea toata, atinteste cu

Despre în șelare
21privirea pe Cel vazut. Ci eu, vazandu -1 pe acesta care mi se infatiseaza, ma umplu de
tulburare si de teama. Acesta nu este Hristos, ci satana".
Chibzuind astfel, Preacuviosul i-a spus cu indraz nire celui ce i se aratase: "Diavole !
Pleaca de la mine: blestemat sa fii tu, si vedenia ta si rautatea viclenelor tale ganduri".
Diavolul a pierit fara intarziere, um pland chilia de putoare. (Vietile sfintilor, 15 mai).
Nu este cu put inta omului care se afla inca pe tara mul cugetarii trupesti, care nu a
primit o cugetare du hovniceasca asupra firii omenesti cazute, sa nu puna oarecare pret pe
faptele sale si sa nu recunoasca in sine o oarecare vrednicie, oricate vorbe smerite ar rosti si
oricat de smerit ar parea la aratare unul ca acesta. Adevarata smerenie nu sta in firea cugetarii
trupesti, fiindu -i acesteia cu neputinta: smerenia tine de intelegerea duhovniceasca,
Preacuviosul Marcu Ascetul spune: "Cei care nu se socotesc pe sine d atornici catre orice
porunca a lui Hristos, cinstesc trupeste legea lui Dumnezeu, neintelegand cele ce zic, nici cele
pe care se intemeiaza: de aceea ei socotesc ca implinesc legea desavarsit prin fapte" (Cuvant
despre legea duhovniceasca, cap.34).
Din cu vintele Preacuviosului Parinte se arata lim pede ca cel care recunoaste in sine
vreun lucru bun, se afla in stare de amagire de sine. Aceasta stare de ama gire de sine slujeste
ca temei pentru inselarea demoni ca: ingerul cazut isi afla adapost in intelege rea gresita,
trufasa a crestinului, la care se adauga lesne si ama girea sa, iar prin amagire il supune pe om
stapanirii sale, aruncandu -1 in asa – numita inselare demonica. Din experientele aratate mai
sus se vede ca nici unul din cei inselati nu s -a socot it pe sine nevrednic de vederea ingerilor,
asadar a recunoscut in sine o oare care vrednicie. Nici nu poate cugeta astfel despre sine omul
trupesc si sufletesc. De aceea au si zis Sfintii Parinti indeobste despre toti nevoitorii lipsiti de
deprindere inde stulatoare cu lucrarea sufleteasca si nea dumbriti de har, ca pe pe acestia
linistirea ii pierde.
Pilduitoare este purtarea Preacuviosilor Varsanufie cel Mare si a tovarasului sau de
nevointe Ioan Prooro cul (care erau ei insisi zavorati in chinovia avvei Serid, pentru ca tot
vorbim despre zavorati si linistire). Intreaga obste a acelei manastiri, sau cel putin, cea mai
mare parte a obstii, se calauzea dupa povatuirile acestor mari bineplacuti ai lui Dumnezeu,
plini din belsug de Duhul Cel Dumnezeiesc; se calauzea dupa povetele lor insusi egumenul
Serid, pe care Varsanufie cel Mare il numea fiu. Serid, il slujea de altfel, pe sfantul Staret,
care petrecea inchis cu desavarsire in chilie, primind la sine doar pe Serid si prin aceasta dand
raspunsuri scrise c elorlalti frati. Calugarii mana stirii, calauziti de cuvintele ziditoare ale
barbatilor in suflati de Dumnezeu, au aratat sporire duhovniceasca grabnica si imbelsugata.
Unii dintre ei au devenit buni pentru viata in zavorare, la care au si fost chemati de
Dumnezeu, Cel Care vazuse dinainte inzestarea lor. Astfel, Varsanufie cel Mare i -a prevestit
lui Ioan de la Berseba ca lui i -a fost mai dinainte randuita de Dum nezeu linistirea, si
pregatindu -1 pe acest monah prin vietuirea dupa poruncile evanghelice in m ijlocul ob stei
calugaresti, in cuptorul ascultarii, la vremea potri vita, aratata de Dumnezeu, 1 -a adus la
zavorare. (Ras punsurile 1 -54).
Din schimbul de scrisori dintre Ma rele Varsanufie si Ioan de la Berseba se poate
vedea ca Ioan era inviforat de cu gete patimase si dupa intrarea in zavorare. Alti monahi
carora le -a fost ingaduita za vorarea erau si mai tulburati de patimi; dar zavorarea nu le -a fost
oprita. Dimpotriva, Preacuviosului Avva Dorotei, care se deosebea atat prin intelepciunea lu –
measca, p recum si prin cea duhovniceasca, prin inzes trarea de a calauzi pe alti monahi si care
aratase cu fapta acest dar duhovnicesc, staretii purtatori de Duh i -au oprit zavorarea, oricat ar
fi dorit -o el. "Linisti rea", i -au spus ei, "da omului pricina de cuget are semeata mai inainte ca
el sa se fi dobandit pe sine, adica sa fie neprihanit. Doar atunci are loc adevarata linistire,
cand omul a purtat deja crucea. Si astfel, daca vei patimi impreuna cu aproapele, vei primi
ajutor; iar daca te vei tine deoaparte d e impreuna -patimire, voind sa intri in cele ce sunt mai
presus de ma sura ta, sa stii atunci ca vei pierde si ceea ce ai. Nu te abate nici inauntru, . nici

Sfântul Ignatie Briancianinov
22in afara, ci tine mijlocul, pri cepand care este voia Domnului, "ca zilele rele sunt" (Efes.S, 16. –
Raspunsul 311).
Cuvintele mele au urmatorul inteles: nu te increde in linistire, si nu fi nepasator in
indeletnicirile tale, pe care le ai de facut: iata calea de mijloc, care nu cu noaste primejdia
caderii. In linistire trebuie sa ai sme renie, iar in in deletnicirile tale sa fii cu trezvie, si sa -ti
infranezi cugetul tau. Toate acestea nu sunt ingradite de oarecare soroc de vreme. Oricine este
dator sa rab de cu multumire cele ce vin fara putinta de ocolire asupra lui. Cu cat se pogoara
omul mai mult in s mere nie, cu atata sporeste. Ramanerea in chilia ta nu te face incercat,
pentru ca tu esti in ea, ferit de necazuri; pare -se ca din lipsa luptei cu dracii, care pe cel za –
vorat in chilie il aduce intr -asemenea scarba si razboi, care sunt cu totul necunoscu te
monahului de chinovie (Vezi Vietile Preacuviosilor Antonie cel Mare, Onu frie cel Mare si ale
altor pustnici si zavorati). Iar prin faptul ca lasi, inainte de vreme, toate indeletnicirile,
vrajmasul iti gateste nu odihna, ci mai mult tulburari, ca sa te faca sa spui, in cele din urma:
"Mai bine nu m -as fi nascut" (Raspunsurile 312,313).
Preacuviosul Dorotei, recunoscut ca sfant de catre Biserica sobor niceasca, unul din
cei mai alesi scriitori ascetici, a vietuit in chinovie, printre frati, iar dupa sfa rsitul sfin tilor
povatuitori si -a intemeiat propria sa manastire si a fost intai -statator al ei. Sfantul Ioan
Scararul atentio neaza ca cei inclinati spre cugetare semeata si alte patimi sufletesti nu trebuie
nicicum sa -si aleaga viata in pustnicie, ci sa petreaca in mijlocul obstii si sa se mantuiasca
prin lucrarea poruncilor (Cuvantul 8, cap. 10, 18, 21, 25 – Cuvantul 27, cap. 13, 36): caci
orice fel de vietuire, fie in pustie, fie in chinovie, atunci cand este potrivit, atunci cand este
potrivit cu voia lui Dumnezeu, si are ca tel a placea lui Dumnezeu, este preafericit (88 de
capete ale Preacuviosului Simeon Noul Teolog). Din zavorarea de mai inainte de vreme
odrasleste inselarea draceasca, nu numai cea care bate la ochi, ci si cea care este nevazuta la
aratare: a cuge tului, a sufletului, fara de asemanare mai primejdioasa decat cea dintai, ca una
care se tamaduieste foarte anevoie, iar adesea nici nu cunoaste tarriaduire. Acest rod al
inselarii, care se intemeiaza pe cugetarea se meata, este numit de c atre Sfintii Parinti "parere"
(Ale Sfantului Grigorie Sinaitul, capetele 128,131,132), atunci cand nevoitorul primeste
pareri mincinoase de spre lucrurile duhovnicesti si despre sine, socotindu -le adevarate.
Parerilor si vedeniilor mincinoase le ur meaza i ntotdeauna, potrivit legaturii firesti de simtire
si de lucrare dintre minte si inima, simtiri amagitoare, desfatatoare ale inimii: ele nu sunt
altceva decat lucra rea unei patimi subtiri a dulcetii si slavei desarte. Cei molipsiti de catre
aceasta inselar e se fac propava duitori ai unei invataturi ascetice mincinoase, cateo data si
ereziarhi, spre vesnica pieire a lor si a celor apropiati lor. Sfantul Isaac Sirul pomeneste, in
cel de al 55 -lea Cuvant, ca un oarecare Malpas a dus in pust nicie o viata foart e aspra de
nevoitor, cu telul de a atinge o inalta stare duhovniceasca, si a cazut in trufie si inselare
demonica vadita, facandu -se intemeietor si capetenie a sectei evhaitilor.
Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de in selare numita "parere" putem da
lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos". Ea rasufla o patima subtire a
dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste ma sura
de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Du mnezeiesc. Nefericitii si
intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se
indulcesc de el, socotindu -1 in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea
duhovniceasca sunt in stare doar sfintii , ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga
pocainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovni ceasca nu sta in puterea pacatosului, ca
el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va
incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si
pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a
patimii dulcetii. IIn pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vart oasa inselare
demonica Francisc de Assisi, Ig natiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (Dupa ca derea

Despre în șelare
23Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recu noscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a
fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumne zeu Tatal, vazandu -l, S-a intrebat,
fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului
dupa har – Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai
intristator decat aceas ta amagire !
In vremea de astazi, in patria noastra, putem spune cu hotarare ca viata anahoretica
intr-o pustie nelocuita este cu neputinta, iar zavorarea – foarte anevoioasa, fiind mai
primejdioasa si mai nepotrivita ca oricand. In acest fapt trebuie sa v edem voia lui Dumnezeu
si sa ne supunem ei. Daca vrei sa fii un isihast placut lui Dumnezeu, iubeste tacerea si
deprinde -te cu ea cu toata osardia care -ti sta in putinta. Nu -ti ingadui sa vorbesti in desert nici
in biserica nici la trapeza, nici la chilie; nu-ti ingadui sa iesi din manastire decat la mare
nevoie si pentru cat mai putina vreme; nu -ti in gadui a lega cunostinte, mai cu seama
apropiate,nici in afara, nici inlauntrul manastirii; nu -ti ingadui o pur tare sloboda si destinderi
vatamatoare; poart a-te ca un strain si calator, atat in manastire cat si in viata pamanteasca
indeobste – si te vei face isihast, pustnic, anahoret, prin dumnezeiasca dragoste.
Iar daca Dum nezeu te va vedea inzestrat pentru pustie sau pentru zavorare, atunci El
Insusi, cu negraitele Sale judecati, iti va orandui viata de pustnicie si linistire, precum i -a
oranduit -o Fericitului Serafim de Sarov, sau iti va orandui zavorare, .precum a oranduit -o
Fericitului Gheorghe, zavoratul din manastirea Zadonsk*.

* La data scrierii ac estei carti Sfantul Serafim, nu de multa vreme trecut la cele vesnice, nu
era canonizat inca de Biserica pravoslavnica rusa, de aceea este numit doar "Fericit" de
Sfantul Ignatie.

Sfântul Ignatie Briancianinov
24
Despre inselare
Partea a II -a

Ucenicul : Insira -mi felurile amagirii dracesti care se nasc din indeletnicirea nepotrivita cu
rugaciunea in chip necuvenit.

Staretul : Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in
rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu e ste pusa pocainta, ca pocainta
nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii. "Daca cineva", spune Preacuviosul Grigore
Sinaitul, "in increderea in sine intemeiata pe parerea de sine," (In original se spune: "daca
viseaza cineva sa ajunga prin parere l a cele inalte". Am intre buintat aici o expresie
lamuritoare, ca sa arat mai lim pede intelesul cuvantului parere), viseaza sa ajunga la stari
inalte de rugaciune si a dobandit ravna nu ade varata, ci sataniceasca: pe acela, diavolul il
prinde re pede in l aturile sale, ca pe un slujitor al sau". Oricine se sileste sa intre la nunta
Fiului lui Dumnezeu nu in vesminte curate si luminate, puse in randuiala prin pocainta, ci de –
a dreptul in zdrentele sale, in starea omului vechi, de pacatosenie si amagire de si ne este
aruncat in intunericul dinafara: in inselarea draceasca. "Te sfatuiesc", spunea Mantuitorul
celui chemat la preotia cea de taina, "sa cumperi de la Mine aur lamu rit in foc, ca sa te
imbogatesti, si vesminte albe, ca sa te imbraci si sa nu se dea p e fata rusinea goliciunii tale, si
unge cu alifia lacrimilor "ochii tai" cei simtiti si ochii "mintii" ca sa vezi. Eu pe cati ii iubesc,
ii mustru si ii pedepsesc: sarguieste, dar, si te pocaieste" (Apoc. 3, 18 -19). Pocainta si toate
cele ce o alcatui esc, cum ar fi: strapungerea sau indurerarea duhului, plansul inimii,
lacrimile, osandirea de sine, pomenirea si simtirea din vreme a mortii, a judecatii lui
Dum nezeu si a muncilor celor vesnice, simtirea ca Dumne zeu este de fata, frica de
Dumnezeu – toate acestea sunt daruri Dumnezeiesti, daruri fe mare pret, daruri care sunt
inceputul si temelia oricarei sporiri chezasia darurilor mai inalte si vesnice. Fara a le fi primit
pe acestea mai inainte, nu este cu putinta sa ni se incre dinteze darurile cele din urma. “Oricat
de inalte ar fi nevointele noastre", a spus Sfantul Ioan Scararul, "daca nu am dobandit inima
indurerata, atunci ne vointele noastre sunt si mincinoase si desarte" (Scara Cuvantul al 7 -lea).
Pocainta, duhul infrant, plansul, sunt semne care d au marturie despre nevointa cu buna
cuviinta in rugaciune; lipsa lor este un semn al abaterii spre o directie gresita, semn al
amagirii sau al sterpiciunii. Una sau cealalta, adica inselarea sau sterpiciunea (lipsa de roade),
alcatuiesc o urmare cu neputin ta de ocolit a indeletnicirii cu rugaciunea intr -un chip
nepotrivit, iar indeletnicirea cu rugaciunea in chip nepotrivit este nedespartita de amagirea de
sine.
Cel mai primejdios dintre felurile de rugaciune ne potrivita este atunci cand cel care se
roaga alcatuieste prin puterea inchipuirii sale nazariri sau himere, luan du-le, la aratare din
Sfanta Scriptura, iar de fapt – din propria lui stare, din caderea sa, din pacatosenia sa; prin
aceste inchipuiri isi maguleste parerea de sine, slava desarta, cuget area semeata, trufia, se
amageste pe sine insusi. Se poate vedea lesne ca toate alcatuirile inchipuirii firii noastre
cazute, schimonosite de cade re, nu sunt adevarate – ele sunt nascocire si minciuna, atat de
iubite, atat de in firea ingerului cazut. Vis atorul, odata cu primul pas facut pe calea
rugaciunii, iese din taramul adevarului, paseste pe taramul minciunii, pe taramul satanei, se
supune de bunavoie inrauririi satanei. Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste ast fel
rugaciunea visatorului si roade le ei: "El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie
in mintea sa" – asemenea lui Klopstock si lui Milton – "sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele
ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipu irea sa toate
cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin

Despre în șelare
25toate acestea isi starneste sufletul sau catre Dumne zeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa
lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste in cetul cu incetul, fara a pricepe el
aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul harului Dumnezeiesc spre
mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa -l invred niceasca a petrece pururea in aceasta stare.
Acesta este semnul inselarii. Un ase menea om de s -ar si linisti cu linistire desavarsita, nu
poate sa scape de nebunie si sminteala. Iar daca totusi nu se intampla cu el aceasta, oricum nu
va ajunge niciodata la cinul duhovnicesc al priceperii si virtutii sau despatimirii. Intr -acest
chip, s -au inselat cei care au vazut lumina si stralucire cu ochii acestia trupesti, au mirosit
buna -mireasma cu mirosul lor, au auzit glasuri cu urechile lor. Unii din ei s -au indracit,
stramutandu -se, cu mintea vatamata, dintr -un loc intr -altul; altii au primit un demon in chip
de inger luminos, s -au inselat si au trait neindreptati pana la sfarsit, fara a primi sfat de la nici
unul dintre frati; altii, indemnati fiind de diavol, si -au pus capat zilelor; unii s -au aruncat in
prapastie; altii s -au span zurat. Si cine poate a socoti feluritele amagiri ale dia volului, cu care
amageste el, si care sunt cu neputinta de asternut in cuvinte ? Totusi, din cele spuse de noi,
orice om cu capul pe umeri poate sa afle vatamarea care ia nastere din acest fel de rugaciune.
Iar daca vre unul din cei care il intrebuinteaza nu va patirni nici u na din nenorocirile aratate
mai sus, din pricina ca tra ieste in obste – caci in aceste nenorociri cad mai mult pustnicii, care
traiesc in singuratate – insa unul ca acesta isi va petrece intreaga viata fara sa izbandeasca
nimic" (Despre primul chip al luarii aminte si ruga ciunii, Filocalia vol.1 ).
Toti Sfintii Parinti care au descris nevointa rugaciu nii mintii ne opresc nu numai a
alcatui de la sine inchipuiri, ci si a ne pleca, prin vo ia si incuviintarea noastra, spre
inchipuirile si nalucirile care ni se pot infatisa pe neasteptate, fara a atarna de voia noastra. Si
aceasta se intampla in timpul nevointei la rugaci une, mai cu seama in linistire. "Nu primi
nicicum", spune Preacuviosul Grigorie Sinaitul, "daca vei vedea ceva cu ochii cei simtiti ori
cu mintea, in afara sau in launtrul tau, de -ar fi chipul lui Hristos, sau chip de inger, sau al
vreunui sfant, sau daca ti se va arata lu mina… Fii cu luare – aminte si paza ! Nu -ti ingadui a te
increde in ceva, nu arata invoire cu gandul si cu glasul la nimic, nu te increde in graba
vreunei aratari, de ar fi ea adevarata si buna; fii rece catre ea si instrainat pazind statornic
mintea ta lipsita de inchipuiri, fara a alcatui in sine vreun chip si fara a fi intiparita de nici un
chip. Cel ce a vazut oarece cu mintea sau cu simtu rile, de -ar fi vedenia si de la Dumnezeu, si
o primeste cu grabire, lesne cade in inselare – cel putin, isi des copera inclinarea spre inselare,
primind vedenia cu g raba si usuratate. Noul incepator trebuie sa -si intoar ca toata luarea –
aminte spre singura lucrarea inimii si doar pe aceasta s -o recunoasca neamagitoare – iar
altceva nimic sa nu primeasca pana ce nu va fi intrat in despatimire. Dumnezeu nu se manie
pe ce l ce se teme de inselare si vegheaza asupra sa cu cea mai mare luare – aminte, chiar daca
acesta nu va primi ceva trimis de Dumnezeu, necercetind aceea cu toata osar dia; dimpotriva,
Dumnezeu il va lauda pe unul ca acesta pentru buna sa intelegere" (Despre primul chip al
luarii -aminte si rugaciunii).
Sfantul Amfilohie, care era intrat in calugarie din tinerete, s -a invrednicit la varsta
barbatiei si a batranetii sa duca viata sihastreas ca in pustie. Inchizandu -se intr -o pestera, el se
indeletnicea cu lini stirea, si a atins o mare sporire. Atunci cand s -au implinit patruzeci de ani
de cand ducea via ta pustniceasca, i s -a aratat noaptea un inger si i -a zis: "Amilohie ! mergi in
oras si paste oile cele duhovni cesti". Amfilohie petrecea luand -aminte la sine si n-a bagat
deloc in seama porunca ingerului. In noaptea ur matoare ingerul s -a aratat din nou, innoind
porunca si adaugand ca el vine de la Dumnezeu. Si iarasi Amfi lohie nu a aratat supunere
ingerului, temandu -se ca nu cumva sa fie amagit si aducandu -si aminte de vorbele
Apostolului, ca si satana ia chip de inger de lumina (2.Cor. 11,14). In ce -a de-a treia noapte,
ingerul s -a aratat din nou si incredintandu -1 pe Amfilohie asupra sa printr -o slavoslovie a
Dumnezeirii pe care duhurile cele lepadate nu o p ot suferi, 1 -a luat pe batran de mana, 1 -a
scos din chilie si 1 -a dus intr -o biserica ce se gasea in apropiere. Usile bisericii s -au deschis

Sfântul Ignatie Briancianinov
26singure. Biserica s -a umplut de lumina cereasca; in ea se aflau multime de barbati sfinti in
vesminte albe, cu fet ele stralucind ca soarele. Acestia 1 -au hirotonit pe Amfilohie episcop al
orasului Iconium (Vietile Sfinti lor, 23 noiembrie). Purtandu -se intocmai pe dos, Prea cuviosii
Isaachie si Nichita ai Lavrei Pecersl:a, noi si necercati in viata pustniceasca, au su ferit
cumplita nenorocire, increzandu -se cu nechibzuinta in vedeni ile ce li se aratasera. Celui dintai
i s-a aratat o multime de demoni intru stralucire: unul dintre demoni a luat chipul lui Hristos,
iar ceilalti chip de sfinti ingeri. Pe cel de -al doilea 1-a amagit demonul mai intai prin buna –
mireasma si glas, pasamite Dumnezeiesc, iar apoi a statut inaintea ochilor lui in chip de inger
(Pate ricul Lavrei Pecerska). Monahii incercati in viata ca lugareasca, monahii cu adevarat
sfinti se tem de inse lare si nu au incredere in sine cu mult mai mult decat incepatorii, si mai
cu seama decat aceia care sunt cuprinsi de infierbantare catre nevointa. Cu dragoste fierbinte,
Preacuviosul Grigorie Sinaitul il preintampi na asupra inselarii pe isihastul pentru care a fost
scrisa cartea lui. "Voiesc sa ai intru cunostinta cele despre inselare; voiesc aceasta cu scopul
de a te putea pazi pe tine insuti de inselare, ca prin cuvantul neluminat de smerenia
cuviincioasa, nu cumva sa -ti pricinuiesti o mare vatamare, nu cumv a sa-ti pierzi sufletul tau.
Libera voie a omului inclina lesne spre partasia cu po trivnicii nostri, si mai cu seama voia
celor neincercati, fragezi in nevointa, ca a unora ce sunt inca stapaniti de demoni" (Patericul
Lavrei Pecerska). Cat de adeva rat este cuvantul ! Se pleaca, se lasa trasa libera noas tra voie
spre inselare: pentru ca orice inselare lingu seste parerea noastra de sine, slava desarta, trufia
noastra. "Demonii se afla in apropierea incepatorilor si a celor aflati in randuiala de sine
(idioritmici), pe care ii inconjura, intinzandu -si laturile cugetelor si in chipuirilor vatamatoare,
pregatind prapastii spre ca dere. Cetatea incepatorilor – intreaga fiinta a fiecaruia dintre ei – se
afla inca sub stapanirea balaurilor…
Nu te lasa, din u suratate, in seama celor ce ti se infati seaza, ci sa petreci intru buna
intemeiere, pastrand cele bune cu multa chibzuinta, si lepadand cele vicle ne… Sa -ti fie stiut
ca lucrarile harului sunt lamurite, demonul nu le poate invata: nu poate invata nici blandetea,
nici seninatatea, nici smerenia, nici ura fata de lume; el nu imblanzeste patimile si iubirea de
desfa tare, asa cum o face harul. Lucrarile acestuia sunt: in gamfarea, cugetarea semeata,
incredere in sine; intr -un cuvant, toate chipurile rauta tii. Dupa lucrarea ei poti sa cunosti
lumina care rasare in sufletul tau – daca este Dumnezeiasca sau de la satana" . Se cuvine a sti
ca aceasta deosebire este la masura monahilor sporiti si nicidecum a incepatorilor. Desi
'Preacuviosul Sinait vorbeste cu un incepator – insa cu un incepator in ale linistirii, dar care
dupa anii petrecuti in manastire si dupa varsta trupeasca era batran, dupa cum se poate vedea
din carte.

Ucenicul : Nu ti s -a intamplat vreodata sa vezi pe cineva venit in stare de inselare dr aceasca
din pricina zburdarii inchipuirii in vremea rugaciunii ?

Staretul : Ba mi s -a intamplat. Un oarecare functio nar care traia in Petrersburg, se nevoia cu
asprime la rugaciune, fapt pentru care a ajuns intr -o stare neobis nuita. Despre nevointa lui s i
urmarile sale el i -a facut cunoscut protoiereului bisericii cu hramul Acopera mantul Macii
Domnului, care este in Kolomno. Proto iereul, vizitand o oarecare manastire din eparhia
Sankt -Petersburg, 1 -a rugat pe unul din monahii acelei manastiri sa stea de vorba cu
functionarul. "Starea ciudata in care a ajuns functionarul din pricina nevo intei", a spus cu
mult bun -simt protoiereul, "ar putea fi lamurita mai lesne de niste traitori in manastire, ca unii
ce sunt mai deprinsi cu amanuntele si intam plarile n eprevazute ale nevointei ascetice".
Monahul s -a invoit. Dupa oarecare vreme, functionarul a venit in manastire. La convorbirea
dintre el si monah am fost si eu de fata. Functionarul a inceput indata sa povesteasca despre
vedeniile sale – ca vede mereu la r ugaciune lumina venind din icoane, simte buna mireasma,
iar in gura o dulceata neobisnuita si asa mai departe. Monahul, ascultand aceasta istorisire, 1 –

Despre în șelare
27a intrebat pe functionar: "Nu v -a trecut prin gand sa va puneti capat zilelor ?". "Cum sa nu !"
a raspun s func tionarul: "m -am aruncat, deja, odata in Fontanka(afluent al raului Neva), dar
m-au scos". S -a aratat ca functionarul intrebuinta acel fel de rugaciune, descris de Sfantul
Simeon, care aprinde inchipuirea si sangele, omul capatand, intre timp, o pute re
nemaipomenita de postire aspra si priveghere. La starea de amagire de sine pe care omul si -o
alege de buna -voie, diavolul si -a adaugat lucrarea sa, inrudita cu aceasta stare, iar amagirea
de sine ome neasca a trecut in vadita inselare diavoleasca. Funct ionarul vedea lumina cu ochii
cei trupesti: buna -mireas ma si dulceata pe care le simtea atarnau de simturile trupesti.
Dimpotriva, vedeniile sfintilor si starile lor cele mai presus de fire sunt pe de -a-ntregul
duhovni cesti (Sfantul Isaac Sirul, Cuvantu l 55): nevoitorul devine in stare sa le primeasca
abia dupa deschiderea ochilor sufletului sau de catre harul Dumnezeiesc, inviind deopotriva
si celelalte simturi ale sufletului, care pana atunci petreceau in nelucrare (Preacuviosul
Simeon, Noul Teolog, Cu vantul despre credinta); la vedenia daruita de har iau parte si
simturile cele tru pesti ale sfintilor, dar numai atunci cand trupul trece din starea patimasa, in
cea despatimita. Moriahul a in ceput sa -1 induplece pe functionar sa paraseasca felul de
rugaciune intrebuintat de el, lamurindu -i cat de gresit este acest fel de rugaciune si cat de
gresita este starea la care se ajunge prin el. Functionarul s -a im potrivit sfatului cu
incapatanare. "Cum sa ma lepad de un har vadit !" – a raspuns el impotriva.
Luand aminte la purtarea functionarului, am simtit fata de el o negraita mila, si
deopotriva mi s -a parut oarecum caraghios. De pilda, i -a pus monahului urma toarea intrebare:
"Atunci cand din imbelsugarea dul cetii mi se umple gura de scuipat, acesta incepe sa curga
pe podea: e pacat, oare ?" Intocmai: cei care se afla in inselare draceasca starnesc mila, ca
unii care nu se mai stapanesc pe sine si se afla, cu mintea si inima, in robia celui viclean, a
duhului celui lepadat. Ei alcatuiesc, totodata, si o pri veliste caraghioasa: spre batjocura sunt
dati de catre duhul cel viclean care -i stapaneste, care i -a adus in starea de injosire, amagindu -i
prin slava desarta si semeata cugetare. Cei inselati nu pricep nici robia in care se afla, nici
ciudatenia purtarii lor, oricat de batatoare la ochi ar fi aceasta robie, aceasta ciudatenie a
purtarii. Iarna lui 1828 spre 1829 am petrecut -o in Pustia Ploscensk (Eparhia Orlov).
In vremea aceea, traia acolo un ba tran aflat in inselare. Acesta si -a retezat mana, pre –
supu nand ca implineste prin aceasta porunca evanghe lica si povestea oricui avea placerea sa –
1 asculte ca mana retezata s -a facut sfinte moaste, fiind pastrata si cinstita cu evlavie in
manastirea moscovita Simonov; ca el, batranul, aflandu -se la cinci sute de verste de partare de
Simonov, simte cand arhimandritul de aco lo saruta mana dimpreuna cu obstea. Staretul era
apucat de tremurici, totodata incepea sa suiere foarte tare: el socotea aceasta·ca o roada a
rugaciunii; privitorilor, insa, li se parea o schi monoseala vrednica doar de mila ori de ras.
Copiii orfani care traiau pe langa ma nastire, se amuzau pe seama batranului, maimutarin du-1
inaintea ochilor lui. Batranul se mania, se arunca ba asupra unuia, ba asupra altuia, ii tragea
de par. Ni meni dintre monahii vrednici de cinstire ai manastirii nu a putut sa -1 incredinteze
pe cel inselat ca se afla intr -o stare de amagire, in neorinduiala sufleteasca.
Dupa ce functionarul a plecat, 1 -am intrebat pe monah: "De unde v -a trecut prin gand
sa-1 intrebati pe functionar despre incercarea de a -si lua viata ?".Monahul a raspuns: "Asa
cum in timpul plansului celui dupa Dumnezeu vin clipe de neobisnuita impa care a constiintei,
lucru care alcatuieste mangaierea celor ce plang, si in timpul desfatarii celei mincinoa se,
aduse de inselarea draceasca, vin clipe in care in selarea isi leapada, cum ar veni, haina, si se
lasa gus tata asa cum este ea de fapt. Aceste clipe sunt cum plite ! Amaraciunea lor si
deznadejdea pricinuita de aceasta amaraciune sunt de nesuferit. I n aceasta stare in care il
aduce inselarea i -ar fi mai usor celui inselat s -o recunoasca pe aceasta si sa ia masuri spre a se
vindeca.
Vai ! Inceputul inselarii este trufia – iar roada ei, trufia cea peste masura. Cel inselat,
socotindu -se vas al harului Dumnezeiesc, dispretuieste mantuitoarele preintampinari ale celor

Sfântul Ignatie Briancianinov
28apropiati, precum a bagat de seama Sfantul Simeon. Intre timp, accesele de dezna dejde devin
din ce in ce mai puternice: in cele din ur ma, deznadejdea aduce la iesirea din minti si incunu –
neaza prin sinucidere. La inceputul veacului nostru se nevoia in pustia Sofroniev (Eparhia
Kursk) schimon ahul Teodosie, care -si atrasese cinstirea obstii si a mi renilor prin viata sa
aspra, inalta. O data, i s -a parut ca a fost rapit la rai. Dupa termina rea vedeniei, a mers la
intai-statator, a povestit minunea in amanunt, si si -a facut cunoscuta parerea de rau pentru
faptul ca s -a vazut in rai numai pe sine, iar din obste pe nimeni altci neva. Faptul nu a atras
intai-statatorului luarea -aminte cuvenita: acesta, a strans obstea si cu duh infrant le -a povestit
despre vedenia schimonahului si i -a indemnat a vietui mai cu ravna si intr -un chip mai placut
lui Dumnezeu. Dupa trecerea a oarecare vreme, au inceput sa apara ciudatenii in purtarea
schimonahului. T otul s -a sfarsit atunci cand 1 -au gasit spanzurat in chilia sa".
Am avut si eu parte de urmatorea intamplare vred nica de luare -aminte. M -a cercetat,
odata, un ieroschi monah atonit, venit in Rusia pentru colecta. Ne -am asezat in chilia mea de
oaspeti, si a inceput sa -mi zica: "Roaga -te pentru mine, parinte: dorm mult, mananc mult !".
In vreme ce -mi spunea acestea, simteam dra gostea care iesea din el, fapt pentru care i -am si
raspuns: "Nu mananci mult si nu bei mult: oare nu este in tine ceva deosebit ?" si 1-am rugat
sa intre in chilia dinlauntru. Mergand inaintea lui si deschizand usa chiliei dinlauntru, ma
rugam in gandul meu lui Dum nezeu ca sa daruiasca folos sufletului meu flamand din partea
acelui ieroschimonah atonit, daca el va fi fiind cu adevara t rob al lui Dumnezeu. Intocmai:
bagasem de seama la el ceva deosebit. In chilia dinlaun tru ne -am asezat iarasi ca sa stam de
vorba, si am inceput sa -1 rog: "Fa milostenie, invata -ma sa ma rog. Tu traiesti in cel dintai
loc monahicesc de pe pamant, print re mii de monahi: intr -un asemenea loc si in mijlocul unei
adunari atat de numeroase de monahi numaidecat trebuie sa se gaseasca mari rugatori, care
cunosc lucrarea cea de taina a rugaciunii si ii calau zesc la ea si pe cei apropiati, dupa pilda lui
Grigor e Sinaitul si Grigore Palama, dupa pilda multor altor lu minatori atoniti".
Ieroschimonahul s -a invoit numai decat sa -mi fie povatuitor – si o, groaza ! Cu cea mai mare
infierbantare a inceput sa -mi arate metoda mai sus aratata de rugaciune extatica, intem eiata
pe inchi puire. Ma uit la el – era intr -o infierbantare grozava ! Avea infierbantate si sangele si
inchipuirea ! Era in multumire de sine, in extaz, in amagire de sine, in inselare ! Lasandu -1 sa
se descarce, am inceput, putin cate putin, jucandu -mi in continuare rolul de povatuit, sa ii
infatisez invatatura Sfintilor Parinti despre ruga ciune, aratandu -i-o in Filocalie si cerandu -i sa
mi-o lamureasca. Atonitul a cazut intr -o nedumerire desavar sita. Am vazut ca nu are
cunostinta nicidecum despre inv atatura Parintilor cu privire la rugaciune ! In conti nuarea
discutiei noastre, i -am zis: "Uite ce e, starete ! Vei locui in Petersburg – sa nu stai defel la
catul de sus; sa -ti iei odaie numaidecat la cel de jos !". De ce asa ?" a intors cuvantul atonitul .
"Pentru ca", am spus eu, "daca le trece prin cap ingerilor ca, rapindu -te pe neasteptate, sa te
duca din Petersburg la Athos, si lu andu -te de la catul de sus, te vor scapa, ai sa te stri vesti de
moarte; iar daca te vor lua de la cel de jos si te wor sc apa, ai sa te -alegi doar cu lovituri
usoare".Inchipuie -ti", mi -a raspuns atonitul, "de cate ori, "deja, stand la rugaciune, mi -a venit
cu putere gandul ca ingerii ma vor rapi si ma vor lasa in Athos !" S -a vadit ca
ieroschimonahul purta lanturi, nu dormea mai deloc, manca foarte putin si simiea in trup
asemenea fierbinteala, ca iarna nu avea nevoie de imbracaminte groasa. Spre sfarsitul
convorbirii noastre, mi -a venit in gand sa fac precum urmeaza: am inceput sa -1 rog pe atonit
ca el, postitor si nevoitor f iind, sa puna la incer care asupra sa metoda Sfintilor Parinti, care
cere ca mintea sa fie la vremea rugaciunii cu desavarsire libera de orice inchipuire,
cufundandu -se toata in luarea aminte fata de cuvintele rugaciunii, inchizandu -se si
cuprinzand -o, pot rivit spuselor Sfantului Ioan Scararul, in cuvintele rugaciunii. (Scara,
Cuvantul 28, cap.l7).
In timpul acestei lucrari, inima se face, de obicei, impreuna -lucratoare mintii printr -un
simtamant man tuitor de intristare pentru pacate, precum a spus Prea cuviosul Marcu Ascetul:

Despre în șelare
29"Mintea care se roaga fara imprastiere stramtoreaza inima: iar "inima infranta si smerita
Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50, 19. Cuvan tul despre cei ce socot a se indreptati din fapte,
cap. 34, Filocalia, vol.1 )."Dupa ce faci pe tine incercarea", i -am spus atoni tului, "adu -mi si
mie la cunostinta despre roada ei; caci aceasta incercare este anevoioasa pentru mine insumi,
datorita vietii imprastiate pe care o duc". Ato nitul s -a invoit cu bucurie la imbierea mea. Dupa
cateva zile vin e la mine si imi spune: "Ce mi -ai facut ?". "Dar ce s -a intamplat ?". "Pai cum
am inceput sa ma rog cu luare – aminte, inchizand mintea in cuvintele rugaciunii, toate
vedeniile mele s -au dus, si deja nu mai pot sa ma intorc la ele". Vorbind mai departe cu
atonitul, nu am mai vazut la el acea incredere in sine si indrazneala care sareau in ochi la
prima intalnire si care se fac, de obicei, vazute la oamenii aflati in ama gire de sine, carora li
se pare ca sunt sfinti, sau care se afla in inselare duhovniceasc a. Atonitul si -a aratat chiar
dorinta de a asculta sarmanele mele sfaturi. Atunci cand 1 -am povatuit sa nu se deosebeasca
prin felul vazut de vietuire fata de ceilalti monahi, intrucat aceasta duce la cugetare semeata
(Scara, Cuvantul 4, cap. 82, 83.
Preacuviosul Varsanufie cel Mare, ras punsul 275. Viata si invataturile Preacuviosului
Apol lo, Pateric), si -a scos lanturile de pe el si mi le -a dat. Dupa o luna a venit iarasi la mine si
mi-a spus ca a incetat fierbinteala din trupul lui, ca are nevoie de im bracaminte calduroasa si
doarme cu mult mai mult. Totodata, povestea ca in Muntele Athos sunt multi, unii
bucurandu -se de faima sfinteniei, care intrebuin teaza acea metoda de rugaciune pe care o
intrebuinta el, deprinzandu -i cu ea si pe altii. Nu -i de mir are ! Sfantul Simeon Noul Teolog,
care a trait cu opt sute de ani inaintea vremurilor noastre, spunea ca foarte putini se
indeletnicesc cu rugaciunea intru luare aminte (Despre cel de -al treilea chip al rugaciunii).
Preacuviosul Grigore Sinaitul, traitor i n veacul al patrusprecelea dupa nasterea lui Hristos,
atunci cand a mers in Muntele Athos, a aflat ca numerosii calugari de acolo nu aveau nici o
idee despre rugaciunea mintii; se indeletniceau doar cu nevointele trupesti, savarsind
rugaciunile doar cu buz ele si cu glasul (Viata Preacu viosului Grigorie Sinaitul). Preacuviosul
Nil Sorski, traitor la sfarsitul veacului al cincisprezecelea si ince putul celui de al
saisprezecelea, cercetand si el Mun tele Athos, spune ca in vremea sa numarul celor care se
rugau cu luare -aminte se imputinase peste masura (Inainte -cuvantare la Predania sau Tipicul
Schitului).
Staretul arhimandrit Paisie Velicikovski s -a stramu tat in Muntele Athos, din Moldova,
in anul 1747. In scurta vreme, a cercetat toate manastirile si schit urile, a stat de vorba cu
numerosi batrani pe care parerea obsteasca a Sfantului Munte ii tinea de monahi foarte
incercati si sfinti. Atunci, insa, cand a inceput sa -i intrebe pe acesti monahi despre cartile
Sfintilor Pa rinti care au scris despre rugaciun ea mintii, s -a aratat nu doar ca nu aveau habar ca
vor fi fost pe lume asemenea carti, ci si ca nu stiau nici macar numele sfintilor Scriitori;
Filocalia nu fusese, inca, tiparita in greceste (Din scrisoarea staretului Paisie catre staretul
Teodosie. Scrie rile lui Paisie, ed. Pustiei Optina). Ru gaciunea cu luare -aminte cere lepadare
de sine, si putini se hotarasc sa se lepede de sine. Cel inchis in sine prin luarea -aminte, care se
afla in stare de uimire din pricina vederii pacatoseniei sale nu este in sta re de vorbire multa si,
indeobste, de scene de efect si acto rie – unul ca acesta apare inaintea celor ce nu cunosc
nevointa lui tainica oarecum ciudat, curios, "neispra vit" in~ toate privintele. Usor este, oare,
sa te deose besti de parerea lumii ? Iar l umea, cum sa -1 cunoasca pe nevoitorul adevaratei
rugaciuni, cand nevointa aceasta este ea insasi cu totul necunoscuta lumii ? Altfel stau
lucrurile cu cel aflat in amagire de sine ! Nu mananca, nu bea, nu doarme, iarna umbla doar
in rasa, poarta lanturi, v ede vedenii, pe toti ii invata si ii mustra cu o nerusinare plina de
indrazneala, fara nici o dreptate, fara rost, cu infierbantare a sangelui, in fierbantare trupeasca,
patimasa, si indemnat de aceas ta infierbantrare nenorocita si pierzatoare. Sfant si g ata ! De
multa vreme s -au facut bagate de seama gustul si inclinarea pe care le are societatea ome –
neasca spre asemenea lucruri: "rabdati", scrie Apos tolul Pavel catre Corinteni, "de va robeste

Sfântul Ignatie Briancianinov
30cineva, de va mananca cineva, de va ia ce e al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va
loveste cineva peste obraz" (2 Cor. 11, 20). In continuare, Sfantul Apostol spune ca el, fiind
in Corint, nu a putut sa se poarte cu indrazneala si obraznicie: purtarea lui a purtat pecetea
smereniei, a "blandetii si inga duintei lui Hristos" (2 Cor. 10,1). O mare parte dintre nevoitorii
Bisericii Apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de
la Biserica Rasari teana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la
vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit -o. Acesti paruti sfinti se
aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inse larea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe
temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimo nosit a la eretici credinta
dogmatica. Purtarea nevoito rilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intot deauna
"extatica" din pricina neobisnuitei lor infier bantari trupesti si patimase. Intr -o asemenea stare
se afla(I~natiu de L~ola, intemeietorul Or dinului iezui tilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa
si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze
oarecare sfortare ca sa -i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si
iadului se savarsea nu doar prin lu crarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii ome nesti,
de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea
demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestula toare omeneasca,
adaugand lucrare la lu crare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului
care si -a ales si si -a insusit o indrep tare mincinoasa. Se stie ca adevaratilor sfinti ai lui
Dumnezeu vedeniile li se daruiesc numai si num ai prin bunavointa si lucrarea lui Dumnezeu,
iar nu dupa voia omului si nu prin propriile lui sfortari – se daruiesc pe neasteptate, foarte
arareori, cand este neaparata nevoie, potrivit minunatei iconomii a lui Dumnezeu, iar nu la
intamplare (Sfantul Isaa c Sirul, Cuvantul al 36 -lea). Nevointa aspra a celor aflati in inselare
se insoteste, de obicei, de o adanca stricaciune sufleteasca. Dupa aceasta se poate masura
vapaia care ii mistuie pe cei inselati. In sprijinul celor spuse stau povestirile din istorie si
marturia Parintilor. "Cel ce vede duhul ama girii – in vedeniile care -i sunt infatisate", a spus
Preacuviosul Maxim Capsocalivitul, "foarte adesea este supus iutimii si maniei; buna –
mireasma a smere niei ori rugaciunii, ori lacrimii adevarate nu incape intr-ansul. Dimpotriva,
unul ca acesta se lauda mereu cu virtutile sale, este plin de slava desarta si se deda intruna,
fara frica, patimilor viclene (Convorbirea Prea cuviosului Maxim Capsocalivitul cu
Preacuviosul Gri gore Sinaitul, Filoc. rom., vol. 7) .

Ucenicul : Faptul ca aceasta metoda de rugaciune este gresita si legatura ei cu amagirea de
sine si in selarea imi sunt acum limpezi; fa -ma prevazator acum si cu privire la celelalte feluri
de rugaciune nepotrivita si la starea amagitoare care este legat a de ele.

Staretul : Precum duce la amagire de sine si inselare lucrarea gresita a mintii, tot asa duce la
ele si lucrarea gresita a inimii. Sunt pline de trufie nechibzuita dorinta si nazuinta de a vedea
vederi duhovnicesti cu o minte necuratita de patimi , neinnoita si nerezidita de catre dreapta
Sfantului Duh: pline sunt de aceeasi trufie si nechibzuinta, dorinta si nazuinta inimii de a se
indulci de simtiri sfinte, duhovnicesti, dumnezeiesti, atunci cand ea nu este inca in stare de
asemenea indulciri. Pr ecum mintea necurata care, dorind a vedea vedenii Dumnezeiesti si
neavind putinta de a le vedea, alcatu ieste pentru sine vedenii din sine insasi, amagindu -se si
inselandu -se cu ele – tot asa si inima, silindu -se a gusta dulceata dumnezeiasca si alte simti ri
dumnezeiesti, si neaflindu -le in sine, se linguseste cu ele pe sine, se amageste, se inseala, se
pierde pe sine, intrand pe tara mul minciunii, in partasie cu demonii, supunandu -se inrauririi
lor, lasandu -se inrobita de stapanirea lor.
O singura simtire dintre toate simtirile inimii aflate in starea cazuta poate fi
intrebuintata la nevazuta slu jire a lui Dumnezeu: intristarea pentru pacate, pentru pacatosenie,
pentru cadere, pentru pierzania sufletului – acesta se numeste plans, pocainta, strapungere a

Despre în șelare
31duhului. Pentru aceasta da marturie Sfanta Scriptura. "Daca ai fi voit jertfa, Ti -as fi dat;
arderile de tot nu le vei binevoi" (Ps. 50, 18, 19): fiecare simtire a inimii in parte precum si
toate impreuna nu Iti sunt binepla cute, pangarite fiind de pacat si schimonosite prin cadere.
"Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps.
50, 18,19). Aceasta jertfa indeparteaza in chip firesc adu cerea celorlalte jertfe: simtamantul
de pocainta face sa amuteasca toate ce lelalte simtaminte. Pentru ca jert fele celorlalte
simtaminte sa se faca bineplacute lui Dumnezeu, trebuie ca mai inainte sa se reverse buna –
voirea lui Dumnezeu peste Sionul nostru, trebuie ca mai inainte sa se recladeasca zidurile
Ierusalimului nostru dar amat. Domnul este Drept si Atotsfant: nu mai jertfele drepte, curate,
pe care e in stare sa le adu ca firea omeneasca abia dupa innoirea sa, sunt bine placute
Domnului Celui Drept si Atotsfant. Jertfele si arderile de tot pangarite El nu le va binevoi. Sa
ne ingrijim a ne curati prin pocainta ! "Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile
de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei" (Ps. 50, 21 ): simtirile renas cute ale omului innoit
prin Sfantul Duh.
Cea dintai porunca data de Mantuitorul lumii tutu ror oamenilor, fara deosebire, este
porunca despre pocainta: "a inceput Iisus a propavadui si a spune: pocaiti -va, ca s -a apropiat
Imparatia cerurilor" (Matei 4, 17). Porunca aceasta cuprinde, inmanuncheaza in sine toate
celelalte porunci. Acelo r oameni care nu pricepeau insemnatatea si puterea pocaintei, Mantui –
torul le -a zis nu o data: "Mergand, invatati -va ce in seamna: Mila voiesc, iar nu jertfa" (Matei
9, 13). Aceasta inseamna ca Domnul, milostivindu -Se de oamenii cazuti si pieriti, le -a dar uit
tuturor pocainta, ca singur mijloc de mantuire, intrucat toti sunt cu prinsi de cadere si de
pieire. El nu cere, nici nu do reste de la ei jertfe de care nu sunt in stare, ci voieste ca sa se
milostiveasca de ei insisi, sa -si recunoasca nenorocirea, sl obozindu -se din ghearele ei prin po –
cainta. La cuvintele sus -pomenite, Domnul a adaugat aceste vorbe grozave: "Nu am venit", a
zis El, "sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta". Pe cine nun~cste drepti ? Pe
acei pacatosi nefericiti si orbiti, care, amagiti fiind de catre parerea de sine, nu socot ca au
trebuinta in chip firesc de pocainta, si, de aceea, f'ie ca se leapada de ea, fie ca nu -i duc grija.
Ce nefericire ! Prin aceasta ei se leapada de Mantuitorul si pierd comoara mantuirii. "Vai
sufletului", spune Preacuviosul Macarie cel Mare, "care nu -si simte ra nile sale si i se pare, din
pricina marii, nemasuratei vatamari pe care i -a adus -o raul, ca este pe de -a-ntregul strain de
aceasta vatamare. Un asemenea suflet nu mai este deja cercetat si doftoricit de catre Doctorul
Cel Bun, ca unul care de bunavoie si -a lasat ranile neingrijite si se socoate sanatos si
neprihanit. "Nu au nevoie de doctor", zice El, "cei sanatosi, ci cei bol navi" (Mat. 9, 12;
Cuvantul al 6 -lea despre dragoste, cap.l6). Cumplita cruzime fata de sine este lepadarea de
pocainta ! Cumplita raceala, neiubire de sine este nepasarea fata de pocainta ! Cel care este
crud cu sine nu poate sa nu fie crud si cu ceilalti. Cel ce s -a milostivit de sine imbratisand
pocainta se face, totodata, milostiv si fata de aproapele. De aici se vede intreaga insemnatate
a greselii: a lua inimii simtamantul de po cainta poruncit ei de catre Dumnezeu Insusi, care ii
este, in chip firesc si logic, neaparat trebuincios, si a te stradui sa descoperi in inima, in
pofida randuielii, in pofida asezamintelor Dumnezeiesti, acele simtiri care trebuie sa se
iveasca in ea de la sine dupa cura tirea prin pocainta, insa avand un cu totul alt caracter.
(Sfantul Isaac Sirul, Cuvantul 55). Despre acest carac ter duhovnicesc, omul trupesc nu poate
sa-si faca nici o inchipuire, intrucat simtirile plasmuite se intemeiaza intotdeauna pe simtiri
deja cunoscute inimii, iar sim tirile duhovnicesti sunt pe de -a-ntregul straine inimii care nu
cunoaste decat simtirile trupe sti. Asemenea inima nici nu stie macar ca exista simtiri
duhovnicesti.
Toata lumea stie ce nenorocire sufleteasca a cazut peste carturarii si fariseii iudei din
pricina gresitei lor intocmiri sufletesti; ei s -au facut nu numai straini de Dumnezeu, ci si
vrajmasi pe fata ai Lui, ucigasi de Dumnezeu. Intr -o asemenea nenorocire cad si cei ce se
nevoiesc la rugaciune, dar leapada pocainta din ne vointa lor, incercand sa atate in inima

Sfântul Ignatie Briancianinov
32iubirea de Dum nezeu, sa simta desfatare si extaz; acestia dau singuri apa la moara caderii lor,
se fac straini de Dumnezeu, se fac partasi cu satana, se molipsesc de ura fata de Sfantul Duh.
Acest fel de amagire este inspaimanta toare; el este la fel de pierzator de suflet ca si primul,
dar mai putin vadit; arareori duce la nebuni e si sinu cidere, dar strica, fara umbra de indoiala,
si mintea si inima. Pe acesta, Parintii 1 -au numit, din pricina acelei stari a mintii careia ii da
nastere, "parere". (Prea cuviosul Grigore Sinaitul, cuv.l08, 128, Sfantul Ioan Carpatiul, cap.
49, Filo calia, vol.4). La acest fel de inselare se refera Sfantul Apostol Pavel, atunci cand
spune: "Nimeni, dar, sa nu va insele printr -o prefacuta smerenie si printr -o fatarnica inchinare
la ingeri, in cercand sa patrunda in cele ce n -a vazut, si ingamfan du-se zadarnic cu inchipuirea
lui trupeasca". (Col. 2, 18). Cel tinut de aceasta inselare nutreste "parere" despre sine,
alcatuieste despre sine "parerea" ca ar avea numeroase virtuti si merite, chiar si ca ar fi plin
din belsug de darurile Sfantului Duh.
"Pare rea" este alcatuita din socotinte mincinoase si simtiri minci noase; potrivit cu
aceasta insusire a ei, se afla pe de -antregul in partea tatalui si intruchiparii minciunii diavolul.
Cel ce se roaga silindu -se sa descopere in inima simtirile omului nou, n eavind putinta de face
aceasta, le inlocuieste cu simtiri nascocite de el, ne sabuite, la care nu intarzie a adauga
lucarea duhurilor cazute. Socotind adevarate si izvorate din har simtirile gresite, atat ale sale
cat si ~cele rele de la demoni, el capata niste pareri pe potriva acelor simtiri care, ne contenit
insusindu -si-le inimii si intarindu -se in ea, ele hranesc si inmultesc parerile mincinoase;
fireste ca dintr -o asemenea nevointa gresita iau nastere amagi rea de sine si inselarea
diavoleasca – "pare rea". "Pare rea nu ingaduie celor parute sa ia cu adevarat fiinta" – a spus
Sfantul Simeon, Noul Teolog. Cel caruia i se pare ca este despatimit nu se va curata niciodata
de patimi; cel caruia i se pare ca este plin de har nu va primi niciodata har; cel c aruia i se pare
ca este sfant nu va ajunge niciodata la sfintenie. Sa fie limpede: cel ce socoate ca are lucrari
duhovnicesti, virtuti, merite, daruri harice, care se maguleste si se desfata cu "pare rea", prin
aceasta "parere" ingradeste lucrarilor du hovnicesti, virtutilor crestine si harului Dumnezeiesc
intrarea in el si deschide larg poarta pentru imbol navirea de pacat si pentru demoni. Pentru
cei molipsiti de "parere", deja nu se mai afla nici o putinta de sporire duhovniceasca: ei au
nimicit aceasta putinta jertfind pe altarul minciunii insesi principiile pe care se intemeiaza
lucrarea omului, lucrarea mantuirii sale, si anume felul in care el priveste adevarul. In cei ce
bolesc de aceasta inselare apare o ingamfare neobis nuita: parca ar fi beti de s ine, de starea lor
de amagire de sine, vazand in ea o stare harica. Ei sunt patrunsi, plini peste masura de
cugetare semeata si trufie, pa rand, totusi, smeriti in ochii multora care judeca dupa aratare si
nu pot sa pretuiasca lucrurile dupa roadele lor, p recum a poruncit Mantuitorul (Mat.7,16; 12,
33), si cu atat mai putin dupa simtul duhovnicesc de care amintea Apostolul (Evr. 5, 14).
Proorocul Isaia a zu gravit in culori vii felul in care lucrarea inselarii prin "parere" s -a petrecut
in arhanghelul cazut , lucrare care 1 -a amagit si 1 -a pierdut pe acest arhanghel. "Tu", ii
graieste satanei proorocul, "zis -ai in cugetul tau: ridica -ma-voi in cer si mai presus de stelele
cerului voi aseza scaunul meu, sedea -voi in magura inalta peste muntii cei inalti, cei d inspre
miazanoapte; sui ma-voi deasupra norilor, fi -voi deopotriva cu Cel Prea Inalt. Si acum la iad
te vei pogora si la temeliile pa mantului". (Isaia 14, 13 -15).
Pe cel molipsit de "parere", Domnul il mustra in felul urmator: "Tu zici: sunt bogat si
m-am imbogatit, si de nimic nu am nevoie ! Si nu stii ca tu esti ticalos si sarman si orb si
gol". ( Apoc. 3,17).
Domnul il sfatuieste pe cel inselat sa se pocaiasca; il imbie sa cumpere, de la nimeni
altcineva decat de la Domnul Insusi, cele ce sunt de neapar ata trebuinta, din care se
alcatuieste pocainta (Apoc. 3, 18). Aceste cumparaturi" sunt cu adevarat trebuincioase: fara
de " ele nu este mantuire. Nu este mantuire fara de pocainta, iar pocainta primesc de la
Dumnezeu doar aceia care pentru primirea ei, is i vor vinde toata averea lor, adica se vor
lepada de tot ce si -au insusit prin "parere".

Despre în șelare
33
Ucenicul : Nu ti s -a intamplat, oare, sa ai de -a face cu vreunii oameni molipsiti de acest soi de
inselare ?

Staretul : Cei molipsiti de inselare prin "parere" pot fi intalniti foarte adesea. Oricine nu are
duh infrant, cel care isi recunoaste vreun fel oarecare de vrednicie , si de merite, oricine nu
tine neabatut invatatura Bise I ricii Ortodoxe, ci judeca in ce priveste oarecare dog
ma sau predanie dupa cum il taie pe el capul sau dupa invataturile celor de alta lege, se afla in
aceasta inse lare. Cat este de mare inselarea cuiva se poate vedea dupa marimea ratacirii si a
staruintei sale in ratacire.
Neputincios este omul ! Tot timpul se furiseaza in ; noi "parerea" intr -unul din
chipurile sale si, dand fiinta "eu -ului" nostru, alunga de la noi harul Dumne zeiesc. Precum nu
este om, asa cum bine a bagat de seama Sfantul Macarie cel Mare, care se fie liber de trufie,
tot asa, nu este om care sa fie cu desavarsire libe r de lucrarea asupra lui a acestei patimi
subtiri, numite "parere". Ea a fost data in vileag de catre Sfantul Apostol Pavel si doftoricita
prin grele incer cari venite cu ingaduinta lui Dumnezeu. "Nu voim, fratilor", scrie Apostolul
catre Corinteni, "ca vo i sa nu stiti de necazul nostru care ni s -a facut in Asia, ca peste masura
si peste puteri am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata. Ci noi, in
noi insine, ne -am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in
Dumnezeu, Cel Ce inviaza pe cei morti" (2 Cor. 8, 9). Din aceasta pri cina, trebuie sa veghem
cu luare -aminte la noi insine, ca sa nu socotim ca avem prin noi insine vreo fapta buna, vreo
insusire vrednica de lauda sau inzestrare fireasca deosebita, si chiar stare harica; pe scurt, sa
nu socotim ca avem prin noi insine ceva bun. "Ce ai tu", spune Apostolul, "pe care sa nu -1 fi
primit" ( 1 Cor. 4, 7) de la Dumnezeu ? De la Dumnezeu avem si viata, si cea de -a doua
nastere, si toate insusirile firesti, t oate darurile, atat sufletesti cat si trupesti. Noi suntem da –
tornicii lui Dumnezeu ! Datoria noastra este cu nepu tinta de platit ! Cugetand astfel cu privire
la noi insine, in sufletul nostru ia nastere de la sine starea potrivnica "parerii", stare pe ca re
Domnul a numit -o "saracie cu duhul", pe care a fericit -o. (Mat.S, 3). Mare nenoroci re este a
ne abate de la invatatura dogmatica si morala a Bisericii; de la invatatura Sfantului Duh,
printr -o filozofare oarecare ! Aceasta este "inaltarea care se ridic a impotriva intelegerii
Dumnezeiesti". Trebuie sa rasturnam aceasta intelegere si sa o supunem "ascul tarii lui
Hristos" (2 Cor. 10, 4, 5).

Ucenicul : Este vreo legatura intre primul fel de in selare si cel de -al doilea ?

Staretul : Intre aceste doua felur i de inselare intot deauna este o legatura. Primul fel de
inselare este intotdeauna unit cu cel de -al doilea, cu "parerea". Ce lui care alcatuieste chipuri
amagitoare, prin mijlocirea puterii firesti de inchipuire si imbina aceste chipuri prin
mijlocirea f anteziei, intr -o priveliste care -1 vra jeste, celui care isi supune intreaga fiinta
inrauririi amagitoare si puternice a acestei privelisti, totdeauna i se "pare", din nefericire, ca
aceasta priveliste ia nas tere prin lucrarea harului Dumnezeiesc, ca simt irile inimii pe care le
starneste ea sunt simtiri venite prin har. Cel de -al doilea fel de inselare, adevarata "pa rere",
lucreaza fara a alcatui privelisti amagitoare: el se multumeste cu alcatuirea unor simtiri si
stari harice masluite, din care se naste o parere mincinoasa, stramba, despre orisice fel de
nevointa duhovniceasca. Cel care se afla in inselarea prin "parere" capata o intelegere
mincinoasa a tot ceea ce il inconjoara. El este inselat si inlauntrul sau, si din afara.
Inchipuirea lucreaza cu mu lta putere in cei amagiti prin "parere", insa lucreaza numai si
numai pe taramul imaginarului. Ea nu se indeletniceste defel (sau se indeletniceste foarte rar)
cu zugravirea in inchipuire a raiului, a sa lasuirilor si camarilor de sus, a luminii si bunei -mi-
resme ceresti, a lui Hristos, a ingerilor si a sfintilor; ea alcatuieste intotdeauna parute stari

Sfântul Ignatie Briancianinov
34duhovnicesti, stransa prietenie cu Iisus ("Urmarea lui Hristos" a lui Thoma de Kempis, cartea
2, cap.8), launtrica impre una-vorbire cu El ("Urmarea", carte a 3, cap.1 ), des coperiri tainice
("Urmarea", cartea 3, cap.l3), glasuri, desfatari; zideste pe temelia lor o intelegere minci noasa
despre sine si despre nevointa crestina, zideste indeobste, un fel mincinos de a gandi si o
intocmire mincinoasa a inimii, duce la betia de sine, ba la infier bantare si extaz. Aceste
simtiri felurite apar prin lu crarea subtire a slavei desarte si a patimii dulcetii: in urma acestei
lucrari, sangele capata o miscare paca toasa, amagitoare, ce se infatiseaza ca desfatare a
harului, iar slava desarta si patima dulcetii sunt star nite de cugetarea semeata, acest tovaras
nedespartit al "parerii". O trufie grozava, asemenea trufiei demoni lor, alcatuieste insusirea de
capetenie a celor ce si -au insusit unul din aceste doua feluri de inselare. Pe cei amagiti de
primul soi de inselare, trufia ii aduce intr -o stare de nebunie vadita; in cei amagiti de cel de -al
doilea soi, aceasta, pricinuindu -le si lor o anume vata mare a mintii, mai putin vadita, numita
in Scriptura "stricare a mint ii" (2 Tim. 3, 8) – ei bine, aceasta ia chipul smereniei, evlaviei,
intelepciunii, dar poate fi cunoscuta dupa roadele sale amare. Cei molipsiti de "parerea„
despre virtutile lor, si mai cu seama despre sfintenia lor, sunt in stare si gata de orice unelti re,
de orice fatarnicie, viclenie si amagire, de orice fapta rea. Ei sufla cu vrajba neimpacata
impotriva slujitorilor adevarului, napustindu -se asupra lor cu ura incrance nata, atunci cand
acestia nu recunosc in cei inselati starea pe care "parerea" ii fa ce sa creada ca o au si o arata
in vazul lumi oarbe cu duhul.

Ucenicul : Sunt, oare, si stari duhovnicesti, care vin din harul Dumnezeiesc – de pilda, acea
stare in care se gusta dulceata si bucuria duhovniceasca,. starea in care se des copera tainele
crestinatatii, starea in care se face simtita in inima salasuirea Sfantului Duh, starea in care
nevoitorul lui Hristos se invredniceste de vederi duhovnicesti ?

Staretul : Fara indoiala ca sunt, dar numai in cresti nii care au atins desavarsirea crestina, care
mai inainte s -au curatit si pregatit prin pocainta. Lucrarea treptata a pocaintei se face aratata
indeobste, prin toate felurile smereniei, si indeosebi prin rugaciunea adusa din saracia
duhului, din plans; ea slabeste in om, treptat, lucrarea pacatului. Pentru aceasta este nevoie de
nu putina vreme, si se da numai nevoitorilor adevarati, cu buna -hotarare, prin Dumnezeiasa
Pronie, care vegheaza neadormit asupra noastra. Lupta cu patimile este nespus de folositoare:
ea duce, mai presus de orice, la saracia cu duhul. Avand scopul de a ne folosi cu ade varat,
Judecatorul si Dumnezeul nostru "rabda inde lung" pentru noi, si nu degraba "va rasplati
potrivni cului" ( Luca 18, 7) nostru – pacatul. Atunci cand patimile slabesc – aceasta se
intampla cel mai adesea s pre sfar~itul vietii [Viata lui Teofil, a lui Pimen cel Bolnav, a lui
Ioan Mult -patimitorul (Patericul Lavrei Pecerska)) – atunci incep sa apara, putin cate putin,
starile duhovnicesti, care se deosebesc cu nespusa osebire de starile alcatuite de catre
"parere". Mai intai, intra in casa sufletului plansul cel din har, o cu rateste si o albeste pentru
primirea darurilor care ur meaza plansului, potrivit asezamintelor legii duhov nicesti. Omul
trupesc nu poate nicicum, prin nici un mijloc, sa isi inchipuie st arile duhovnicesti, si nici din
plansul cel din har nu poate sa inteleaga nimic: cunoasterea acestor stari nu se deosebeste
altfel decat prin cercare ( Sfantul Isaac Sirul, cuvantul 55). Daru rile duhovnicesti sunt
impartite cu Dumnezeiasca intelepciune, c are vegheaza ca vasul cel cuvantator ce trebuie sa
primeasca in sine darul sa poata primi in sine fara vatamare puterea darului. Vinul nou strica
burdufurile vechi ( Mat.9,7). E vrednic de luare -amin te faptul ca in vremea de acum, darurile
duhovnicesti su nt impartite cu cea mai mare economie, potrivit slabanogirii de care este
cuprinsa, indeobste crestina tatea. Darurile acestea slujesc aproape numai spre a indestula
trebuintele mantuirii. Dimpotriva, "parerea" isi cheltuieste darurile sale cu o risipa nei stovita
si cu cea mai mare grabire.
Semnul de obste al starilor duhovnicesti este adan ca smerenie si smerita cugetare,

Despre în șelare
35unita cu gandul omu lui ca este mai prejos decat toti, cu dragostea evanghe lica fata de oricare
semen, cu nazuinta de a fi in insin gurare. Aici nu prea este loc pentru "parere", intrucat
smerenia sta in lepadarea oricarei destoinicii proprii, in adevarata marturisire a
Rascumparatorului, in a -si pune in El toata nadejdea si reazimul: iar "parerea" sta in socotinta
ca insusirile bune daru ite de Dumnezeu le are omul de la sine, si in nascocirea pentru sine a
unor insusiri bune care nu sunt de fapt. Ea este unita cu nadajduirea in sine, cu marturisirea
rece si numai la aratare a Rascumparatorului. Dumnezeu este proslavit de inselat doar cu
scopul de a se proslavi pe sine, asa cum a facut Fariseul. Cei tinuti de "parere" sunt de dati in
cea mai mare parte, patimii dulcetii, chiar daca se falesc cu cele mai inalte stari duhovnicesti,
nemai pomenite in adevarata nevointa ortodoxa; unii dintre ei se infraneaza de la inrobirea
grosolana fata de pati ma dulcetii, dar asta numai pentru ca in ei precumpa neste pacatul
pacatelor – trufia.

Ucenicul : Din inselarea numita "parere" pot, oare, sa se traga oarecare urmari nefericite
simtite si vazute ?

Staretul : Din acest fel de inselare au aparut urmari pierzatoare: ereziile, schismele,
necredinta, hula. Ne fericita urmare vazuta a acestora este lucrarea gresita si vatamatoare
pentru sine si pentru aproapele – un rau care, oricat ar fi de limpede si de int ins, este putin
bagat de seama si putin inteles. Cu acei lucratori ai rugaciunii care sunt molipsiti de "parere"
se intampla si nenorociri vadite inaintea tuturor: arareori, insa, pentru ca "parerea", aducand
mintea in cea mai cum plita ratacire, nu o aduc e totusi, la nebunie, asa cum o face inchipuirea
zdruncinata. Pe ostrovul Valaam, intr -o indepartata coliba pustniceasca, traia schimonahul
Porfirie, pe care 1 -am vazut si eu. El se indeletnicea cu nevointa rugaciunii. Ce fel de
nevointa era aceea, nu stiu prea bine. Despre faptul ca aceasta nevointa era gresita da
marturie lectura indragita a schimonahului: el pretuia mult cartea scriitorului apusean Thoma
de Kempis, despre "Urmarea lui Hristos", si se calauzea dupa ea. Aceasta carte este scrisa din
"parer e". Odata, toamna, Porfirie i -a cercetat pe batranii schitului, de care "pustia" lui nu se
afla departe. Luandu -si ramas bun de la batrani, acestia 1 -au preintampinat, zicandu -i: "Nu
cumva sa -ti vina in gand sa treci pe gheata: ghea ta de -abia ce s -a facut , si e tare subtire".
"Pustia" lui Porfirie era despartita de schit printr -un intrand adanc al lacului Ladoga, ce
trebuia ocolit. Schimonahul a raspuns cu glas linistit si cu paruta umilinta: "Deja am devenit
usor". A plecat. Nu dupa multa vreme s -a auzit un tipat deznadajduit. Batranii schitului s -au
tulburat, au alergat afara. Era intuneric: locul in care se intamplase nefericirea n -a fost gasit
degraba; nu au gasit degraba nici mijloacele de a -1 gasi pe innecat: cand trupul a fost scos
afara, era deja n einsufletit.

Ucenicul : Spui ca lucrarea "Urmarea lui Hristos" a fost scrisa din amagire de sine; totusi, ea
are o multi me de admiratori chiar printre fiii Bisericii Ortodoxe !

Staretul : Tocmai ca acestia, fiind extaziati de valoa rea ei, isi dau cu pare rea despre aceasta
valoare fara sa aiba nici o pricepere. In inainte -cuvantarea traduca torului rus la cartea
"Urmarea lui Hristos" – editia din anul 1834, tiparita la Moscova – se spune: "Un foarte
luminat barbat – rus, ortodox – obisnuia sa spuna: "Daca mi s-ar cere parerea as indrazni sa
asez scrierea lui Kempis indata dupa Sfanta Scriptura". Aceasta sentinta atat de hotarata da
unui scriitor de alta lege deplina intaietate asupra tuturor Sfintilor Parinti ai Bisericii
Ortodoxe, iar cel ce se rosteste, p une parerea sa mai presus de asezamintele intregii Biserici,
care, la Sfintele Sinoade, a recunoscut scrierile Sfintilor Parinti ca fiind de Dumnezeu
insuflate, randuind citirea lor nu numai spre zidirea sufleteasca a tuturor fiilor sai, ci si ca
indreptar pentru dezlegarea prob lemelor bisericesti. In scrierile Parintilor se afla pas trata o

Sfântul Ignatie Briancianinov
36mare comoara duhovniceasca, crestina si bise riceasca: predania dogmatica si morala a Sfintei
Biserici. Este vadit ca "Urmarea lui Hristos" este cea care 1 -a adus pe sus-pomenitul barbat
intr-o asemenea stare care sa -1 faca a se rosti intr -un fel atat de indraznet, atat de gresit, atat
de trist*.
* "Urmarea" atunci cand a aparut pentru prima oara, a fost osan dita chiar de Biserica sa
latina, fiind pusa sub urmarirea Inchizitiei. Urmarirea a incetat, mai apoi, si s -a prefacut in
protectie, atunci cand s -a vazut ca aceasta carte este o buna unealta de propaganda in randul
oamenilor care si -au pierdut adevarata intelegere a crestinismului si au pastrat fata de el doar
o legatura de suprafata. Sub numele de propa ganda papista, se intelege aici acea parere despre
Papa, pe care Papa vrea sa o insufle despre sine omenirii, adica parerea despre puterea su –
prema, autocratica, nemarginita pe care Papa ar fi avand -o asupra lu mii. Propaganda, avand
acest tel, prea putin ia seama la calitatea inva taturii pe care o propune; ei ii convine orice
contribuie la implinirea te lului sau – chiar si credinta in Hristos fara parasirea credintei in
idoli.
*
Aceasta. este amagirea de sine ! Aceasta este inselare ! Ea a luat fiinta din pareri
mincinoase; parerile mincinoase au luat nastere din simtirile gresite impartasite de cartea cu
pricina. In aceasta carte traieste si din aceasta carte rasufla ungerea duhului celui viclean, care
ii lingu seste pe cititorii ei, imbatandu -i cu otrava minciunii, otrava indulcita cu mirodeniile
subtiri ale semetei cugetari, slavei desarte si patimii dulcetii. Cartea ii poarta pe cititorii sai
drept spre partasia cu Dumnezeu, fara a -i curati, mai inainte, prin pocainta: de aceea si
starneste o deosebita aplecare spre ea in oamenii patimasi, care nu au batut cararea pocaintei,
care nu au fost preveniti cu privire la amagirea de sine si la inselare, care nu au luat povata
din invatatura Sfintilor Parinti ai Biseri cii Ortodoxe, cum sa vietuiasca dupa legea duhovni –
ceasca. Cartea lucreaza cu putere asupra sangelui si nervilor, ii atata – si de aceea ea place cu
osebire oamenilor robiti simturilor: de aceasta carte poti sa te indulcesti fara a te lepada de
despartiril e grosolane ale simturilor. Cugetarea semeata, subtirea patima a dul cetii si slava
desarta sunt infatisate de aceasta carte ca lucrare a harului Dumnezeiesc. Adulmecandu -si
dezmatul in forma subtire a lucrarii sale, oamenii trupesti cad in extaz de atata betie, de
desfatarea capatata fara de osteneala, fara lepadare de sine, fara pocainta, fara rastignirea
trupului cu patimile si poftele" ( 1 Galat.5, 24), prin lingusirea starii de cadere. Manati de
orbirea si de trufia lor, ei trec cu veselie din patul i ubirii dobi tocesti in patul unei iubiri si mai
nelegiuite, care dom neste in casa de desfranare a duhurilor lepadate. O oarecare persoana,
apartinand, dupa starea ei paman teasca, societatii inalte si cultivate, iar la aratare Bisericii
Ortodoxe, s -a ros tit in urmatorul fel despre o luterana raposata, socotita ca sfanta de catre
aceasta persoana: "Il iubea pe Dumnezeu cu patima; se gan dea numai la Dumnezeu; Il vedea
numai pe Dum nezeu; citea numai Evanghelia si "Urmarea", care este o a doua Evanghelie*
*Aceasta sentinia exaltata a fost rostita in limba franceza, atat de potrivita pentru scena: "ele
aimait Dieu avec passion; elle ne pensait qu a Dieu; elle ne voyait que Dieu; elle ne lisait que
1'Evangile et 1'Imitation qui est un second Evangile.
. In ace ste cuvinte a fost infa tisata tocmai acea stare in care sunt adusi cititorii si
cinstitorii "Urmarii". Intocmai, in duhul sau, cu aceas ta fraza este sentinta vestitei scriitoare
frantuzoaice, d na de Sevigne, in le~atura cu vestitul poet francez, Racine cel batran. "Il
iubeste pe Dumnezeu – si-a ingaduit sa spuna d -na de Sevigne – asa cum isi iubea mai inainte
amantele"**.
** Il aime Dieu, comme il amait ses maitresses".
Vestitul critic La Garpe, fost mai inainte ateu si care a trecut mai apoi, la un
crestinism prost inteles si schimonosit de catre el, in cuviintand rostirea d -nei de Sevigne, a
spus: "Cu ace easi inima este iubit Creatorul cu care este iubita si creatura, desi urmarile
acestor iubiri se deosebesc la fel de mult intre ele pe cat se deosebe sc si obiectele lor"*.

Despre în șelare
37* C'est avec la meme coeur, qu`on aime le Createur, ou le crea ture, quoique les effets, soient
aussi differents, que les objets.
Racine a trecut de la desfrau la inselarea numita "parere". Aceata inselare se vadeste
cat se poate li mpede in cele din urma doua tragedii ale poetului: in "Esthera" si in "Gotholia".
"Inaltele" cugetari si simtiri crestine ale lui Racine si -au gasit un loc larg in templul Muzelor
si al lui Apollo**; in teatru – au star nit entuziasm, aplauze.
** Muzele s i Apollo – sunt zeitaji ale vechilor pagani, greci si romani; acesti demoni erau
socotiti de catre pagani ca protectori ai artelor frumoase.
"Gotholia", socotita drept cea mai reusita lucrare a lui Racine, s -a jucat de patruzeci
de ori la rand. Duhul acest ei tragedii este unul si acelasi cu duhul "Urmarii". Noi credem ca
in inima omeneasca se afla o pofta dobitoceasca, semanata in ea de cadere, si care se afla in
legatura cu poftele duhurilor cazute; noi credem ca se afla in inima si o dorire duhovniceasca,
dorire cu care am fost ziditi si prin care iubim in chip firesc si legiuit pe Dumnezeu si pe
aproapele, care se afla in potrivire cu dorirea sfintilor ingeri. Pentru a -1 iubi pe Dumnezeu, si
pe aproapele in Dumnezeu, trebuie numaidecat sa ne curatim de po fta dobitoceasca. Aceasta
curatire o savarseste Sfantul Duh in omul care arata prin vie tuirea sa ca o voieste pe ea. De
fapt, in intelesul du hovnicesc, inima se cheama pofta dimpreuna cu cele lalte puteri sufletesti,
iar nu inima ca parte din trup. Acest e puteri sunt stranse in inima trupeasca, iar numele a
trecut, prin intrebuintarea obsteasca, de la partea trupului la suma puterilor sufletesti.
Fata de oamenii trupesti, barbatii duhovnicesti socot cu totul dimpotriva cu privire la
aceasta carte: adulmec and miasma raului care se da drept bine, ei sunt cuprinsi, neintarziat de
dezgust fata de cartea care raspandeste o asemenea miasma. Staretului Isaia monahul, care se
linistea in Pustia Nikiforovsk (Epar hia Olonetk ori Petrozavodsk), barbat foarte sporit in
rugaciunea mintii si invrednicit de adumbrirea haru lui, i s -a citit o bucata din "Urmarea lui
Hristos". Staretul a patruns de indata miezul cartii. El a inceput sa rada si a glasuit: "O !
Acestea au fost scrise din parere". Nu-i nimic adevarat aici ! Totul este nasco cit ! Toma a
descris starile duhovnicesti asa cum i s -au nazarit si asa cum i s -au parut lui, nestiindu -le din
cercare". Inselarea infatiseaza, ca nefericire, o priveliste dureroasa; iar ca prostie, o priveliste
caraghioasa. Ar himandritul manastirii Kirilo -Novoieversk (Eparhia Novgorod), barbat vestit
pentru asprimea vietii sale si care se indeletnicea, din simplitatea inimii sale, numai cu
nevointa trupeasca, iar despre nevointa sufleteasca stia cat se poate de putin – ei bine, la
inceput el ii po vatuia pe cei ce se sfatuiau cu el si se aflau sub calau zirea sa sa citeasca
"Urmarea"; cu cativa ani, insa inainte de a trece la cele vesnice, a inceput a opri cu strasnicie
citirea ei, zicand cu sfanta simplitate: "Mai inainte socoteam ca acea sta carte este folositoare
de suflet, insa Dumnezeu mi -a descoperit ca ea este vata matoare de suflet". Ieroschimonahul
Leonid*, vestit prin cercarea sa in lucrarea monahiceasca, cel ce a pus inceputul infloririi
duhovnicesti in Pustia Optinei (Eparhia Kal uga) avea aceeasi parere despre "Urma rea lui
Hristos".
*Canonizat de Biserica Rusa, impreuna cu alti doisprezece stareii care s -au nevoit in Sihastria
Optinei in a doua jumatate a sec. al XIX lea si la inceputul secolului al XX -lea.

Pe toti nevoitorii m ai sus -pomeniti i am cunoscut fata catre fata. Un oarecare mosier,
crescut in duhul Ortodoxiei, si care cunoscuse pentru o scurta vreme asa numita "lume mare",
adica lumea din paturile sale inalte, a vazut, odata, in mainile fiicei sale cartea ,.,Urmarea lui
Hristos". El i -a interzis aces teia citirea cartii, zicand: "Nu vreau ca tu sa urmezi modei si sa
cochetezi inaintea lui Dumnezeu". Iata cea mai,bunajudecata facuta asupra cartii.

Ucenicul : Mai sunt si alte feluri de inselare ?

Staretul : Toate felur ile, in parte ale amagirii de sine, si amagirii de catre demoni se leaga de

Sfântul Ignatie Briancianinov
38cele doua feluri, de capetenie pe care le -am pomenit mai sus, si vin fie din lucrarea gresita a
mintii, fie din lucrarea gresita a inimii. Raspandita este mai ales lucrarea "pa rerii". Nu fara
temei s -a facut de catre unii legatura intre starea de amagire de sine si inselare, si intocmi rea
sufleteasca a acelor monahi care, lepadand deprinderea rugaciunii lui Iisus si indeobste
lucrarea mintii, se multumesc doar cu rugaciunea cea di n afara, adica doar cu a lua parte
nelipsit la slujbele bi sericesti si a plini fara stirbire pravila de chilie, care este alcatuita doar
din cantari de psalmi si rugaciuni facute cu gura si cu glasul. Acestia nu pot scapa de
"parere", dupa cum lamureste s taretul Vasile de la Po iana Marului in inainte -cuvantarea la
cartea Sfantului Grigorie Sinaitul, intemeindu -se cu precadere pe scri erile Preacuviosilor
Grigore (cel pomenit mai sus) si Simeon, Noul Teolog. Semnul ca "parerea" s -a furisat in
nevoitori se face aratat atunci cand acestia incep sa creada despre sine ca vietuiesc intru
luare -aminte si adesea ii dispretuiesc pe ceilalti din trufie, vorbind lucruri urate despre ei; se
socotesc vrednici, dupa pa rerea lor, de a fi pastori ai oilor si calauzitori ai lor, asemanandu -se
prin aceasta orbului care se apuca sa arate calea altor orbi (Despre cel de -al doilea fel al
luarii -aminte si rugaciunii)
Rugaciunea facuta cu buzele si cu glasul este rod nica doar atunci cand este
impreunata cu luarea -amin te, lucru foarte rar intalnit, pentru ca luarea -aminte se invata, mai
inainte de toate prin lucrarea rugaciunii lui Iisus (Predoslovia schimonahului Vasile).

Despre adevarata si fatarnica smerita – cugetare

"Nimeni sa nu va insele printr -o prefacuta smerita cuget are" ( Col. 2, 18), a spus
Sfantul Apostol Pavel.
Adevarata smerita -cugetare sta in ascultarea si ur marea lui Hristos (Filip. 2, 5 -8).
Adevarata smerita -cugetare este intelegerea duhov niceasca. Ea este un dar al lui
Dumnezeu; ea este lucrarea harului Dum nezeiesc in mintea si in inima omului.
Este si o "smerita -cugetare" dupa bunul plac al omului: pe aceasta si -o alcatuieste
pentru sine sufletul iubitor de slava desarta, sufletul amagit si inselat de invatatura
mincinoasa, sufletul care se linguseste pe si ne, sut~letul care cauta maguliri din partea lumii,
sufletul care nazuieste cu totul spre sporirea lumeasca si spre desfatarile lumesti, sufletul care
a uitat de vesnicie, de Dumnezeu.
Smerita cugetare" pe care si -o scorneste omul " dupa bunul sau plac est e alcatuita din
fel de fel de nenumarate tertipuri prin care trufia omeneasca se straduieste sa capete slava
smeritei -cugetari de la lumea oarba, lumea care iubeste cele ale sale, de la lumea care
preamareste viciul atunci cand viciul isi pune masca virtut ii, de la lumea care uraste virtutea
atunci cand virtutea se infatiseaza privirilor sale in sfanta ei simplitate, in sfanta si neclintita
supunere fata de Evanghelie.
Nimic nu este atat de vrajmas smereniei lui Hristos ca "smerita cugetare" dupa bunul
plac, care a lepadat jugul ascultarii fata de Hristos si, savarsind furt de cele sfinte, slujeste
satanei sub acoperamantul unei fatarnice slujiri lui Dumnezeu.
Daca vom privi neincetat la pacatul nostru, daca ne vom stradui sa -1 vedem in
amanuntimea lui, nu v om gasi in noi insine nici o virtute – nu vom gasi nici smerita -cugetare.
Cu adevarata smerenie se acopera adevarata si sfanta virtute; asa isi acopera frumusetea, cu
basmaua, fecioara infranata; asa se ascunde, prin catapeteasma, sfanta sfintelor de privi rile
gloatei.
Adevarata smerita -cugetare inseamna un fel de a fi evanghelic, obiceiuri evanghelice,
un fel de a gandi evanghelic.
Adevarata smerenie este o taina Dumnezeiasca: ea este de neatins pentru faptele
omenesti. Fiind cea mai inalta intelepciune, e a pare nebunie pentru intelegerea trupeasca.
Domnul Iisus descopera Dumnezeiasca taina a sme reniei adevaratului Sau ucenic,

Despre în șelare
39care sade pururea la picioarele Sale si ia aminte la cuvintele cele de viata facatoare. Si
descoperita fiind, ea ramane ascunsa: ea este de netalcuit pentru cuvantul si limba omeneasca.
Smerenia este viata cereasca pe pamant. Harica si minunata vedere a maretiei
Dumnezeiesti si a nenu maratelor faceri de bine ale lui Dumnezeu catre om, cunoasterea prin
har a Rascumparatorului, urmarea Lui cu lepadare de sine, vederea adancului pierzaniei
in care a cazut neamul omenesc – iata semnele neva zute ale smereniei, iata primele trasaturi
ale acestei camari duhovnicesti zidite de catre Dumnezeul – Om.
Smerenia nu se vede pe sine smerita. Dimpotr iva, ea vede in sine multa trufie. Ea se
ingrijeste ca sa afle toate ramurile acesteia; aflandu -le, descopera ca inca au mai ramas foarte
multe de aflat.
Preacuviosul Macarie Egipteanul, pe care Biserica il numeste cel Mare, pentru
virtutile sale cele cova rsitoare si mai ales pentru adanca lui smerenie, Parinte purtator de
semne si purtator de Duh, a spus in inaltele, sfintele si tainicele sale omilii ca cel mai curat si
mai desavarsit om are in sine ceva trufas. (Omilia 7, cap. 4).
Acest bineplacut al lui Dumnezeu a atins cea mai inalta treapta a desavarsirii crestine,
a trait intr -o vre me imbelsugata in sfinti, 1 -a vazut pe Antoriie cel Mare, cel mai mare dintre
sfintii monahi, si a spus, totusi, ca el nu a vazut nici un om care sa poata fi numit desavars it
pe deplin si in adevaratul inteles al cuvantului (Omilia 8, cap. 5). Smerenia cea minci noasa se
vede pe sine smerita: se mangaie in chip caraghios si jalnic cu aceasta vedere amagitoare,
pierzatoare de suflet.
Satana ia chip de inger de lumina; "aposto lii" lui iau chip de Apostoli ai lui Hristos
(Cor. 9, 13 -15); invatatura lui ia chip de invatatura a lui Hristos; starile care vin din amagirile
lui iau chip de stari duhov nicesti si harice; trufia si slava sa desarta, amagirea de sine si
inselarea nascut e din acestea iau chipul smere niei lui Hristos. Ah ! Unde s -a ascuns de
nefericitii visatori, de visatorii ce in chip jalnic sunt multumiti de sine si de starile lor de
amagire de sine, de visatorii care socot ca se desfata si sunt fericiti, unde s -au as cuns de
acestia cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei ce plang acum, fericiti cei ce flamanzesc acum si
vai voua, celor ce sunteti acum satui, vai voua celor ce radeti acum" (Luca 6, 21,25).
Priveste mai cu luare -aminte, priveste fara patima la sufletul t au, iubite frate ! Nu este
mai de nadejde oare, pentru el pocainta, decat desfatarea ? Nu este mai de nadejde, oare,
pentru el, a plange pe pamant, in aceasta vale a plangerii lasata anume pentru plans, decat a
nascoci pentru sine desfatari mai inainte de vreme, des fatari amagitoare, vrednice de ras si
pierzatoare ?
Pocainta si plansul pentru pacate aduc cu sine ves nica fericire – acest lucru este sfant;
acest lucru este vrednic de crezamant; acest lucru a fost vestit de Dom nul. De ce, oare, sa nu
te cu funzi in aceste stari sufle testi, de ce sa nu petreci in ele, de ce sa -ti nascocesti tie
desfatari, sa te saturi cu ele, sa te indestulezi cu ele, prin ele sa nimicesti in tine fericita foame
si setea de dreptatea lui Dumnezeu, fericita si mantuitoarea in tristare pentru pacatele tale si
pentru pacatosenie.
Foamea si setea de dreptatea lui Dumnezeu sunt martorii saraciei cu duhul: plansul
este semnul smere niei, glasul ei. Lipsa plansului, indestularea cu sine si desfatarea cu parutele
stari duhovnicesti d au pe fata trufia inimii.
Teme -te ca nu cumva, din pricina desfatarii desarte si amagitoare, sa mostenesti
vesnicul "vai" fagaduit de catre Dumnezeu celor ce se satura acum dupa bunul lor plac,
impotriva voii lui Dumnezeu.
Slava desarta si odraslele sale s unt desfatari duhov nicesti mincinoase, care lucreaza in
sufletul care nu s -a patruns de pocainta si zidesc o smerenie paruta. Su fletul schimba
adevarata smerenie pe aceasta parere de smerenie. Adevarul cel inchipuit, punand stapanire
pe casa sufletului, ingradeste pentru Adevarul cel ade varat toate intrarile in aceasta casa.
Vai, suflete al meu, biserica de Dumnezeu zidita a adevarului ! Primind in tine

Sfântul Ignatie Briancianinov
40adevarul cel fatarnicit, in chinandu -te minciunii in locul Adevarului, tu te faci capiste !
In capiste e inaltat un idol: "parerea" smereniei. "Parerea smereniei" este cel mai
cumplit fel de trufie. Anevoie se goneste trufia si cand omul si -o recu noaste, dar cum s -o
izgonesti atunci cand i se pare ca este smerenie ? !
In aceasta capiste se afla uraciunea cea amarnica a pustiirii ! In aceasta capiste se
revarsa tamaia slujirii la idoli, se inalta cantari de care se veseleste iadul. Acolo, cugetarile si
simtirile sufletului austa manca rea cea oprita a jertfelor idolesti, se imbata de vinul amestecat
cu otra va aducatoare de moarte. Acolo, cu getarile si simtirile sufletului gusta mancarea cea
oprita a jertfelor idolesti, se imbata de vinul amestecat cu otrava aducatoare de moarte.
Capistea, salas al idoli lor si a toata necuratia, este de neajuns nu numai pe ntru harul
Dumnezeiesc, pentru darul Dumnezeiesc, pentru darul duhovnicesc, este de neajuns pentru
orice virtute adevarata, pentru orice porunca evanghelica.
Smerenia mincinoasa orbeste omul in asa hal, ca il sileste nu numai sa creada ca e
smerit si sa d ea de inteles celorlalti ca este astfel, ci sa o spuna deschis, propavaduind -o cu
mare glas. ("Urmarea lui Hristos", cartea III, cap.2).
Amarnic isi bate joc de noi minciuna atunci cand, amagit fiind de ea, o recunoaste
drept adevar.
Smerenia cea din har e ste nevazuta, asa cum neva zut este si Daruitorul ei –
Dumnezeu. Ea este acoperita de tacere, simplitate, nefatarnicie, lipsa de sfortare, libertate.
Smerenia cea mincinoasa poarta intotdeauna un chip prefacut; prin aceasta ea se face
cunoscuta lumii. Smer enia cea mincinoasa iubeste scenele: prin aceasta ea amageste si se
amageste. Smerenia lui Hristos este imbracata in haina si camasa (Ioan 19, 24), in vesmantul
cel mai nemestesugit: acoperita de acest vesmant, ea nu se face cunoscuta si nu este bagata in
seama de oameni.
Smerenia este o chezasie in inima, o insusire sfanta si fara de nume a acesteia, o
deprindere Dumneze iasca ce se naste in suflet, pe nesimtite, din plinirea poruncilor
evanghelice. (Preacuviosul Avva Dorotei, Invatatura a 2 -a).
Lucrarea s mereniei poate fi pusa alaturi de patima iubirii de argint. Cel atins de
neputinta credintei si iubirii fata de comorile pamantesti, cu cat le ago niseste mai mult pe
acestea, cu atat se face mai lacom si mai nesatios de ele. Cu cat se imbogateste mai mult , cu
atat i se pare ca e sarman si neindestulat. Tot asa si cel manat de smerenie, cu cat se
imbogateste mai mult cu virtuti si daruri duhovnicesti, cu atat se vede pe sine mai sarac si mai
de nimic.
Este firesc sa fie asa. Atunci cand omul nu a gustat inc a din binele cel mai inalt,
propriul sau bine, pan garit de pacat, are pret inaintea lui. Atunci, insa, cand se impartaseste de
binele Dumnezeiesc, duhovnicesc, atunci nu mai pune deloc pret pe binele sau, care este unit
si amestecat cu raul.
Scumpa ii era saracului punguta cu bani de arama adunati de el, vreme indelungata, cu
truda si cu oste neala. Un bogat, insa, i -a varsat in san, pe neasteptate, o multime nenumarata
de galbeni curati, iar saracul a aruncat cu dispret punguta cu aramioare, ca pe o povar a care
numai I -ar fi ingreunat.
Dreptul si multpatimitorul Iov, dupa ce a suferit is pite cumplite, s -a invrednicit de vederea lui
Dumnezeu. Atunci el a grait catre Dumnezeu printr -o rugaciune inspirata: "Cu auzul urechii
Te auzeam mai inainte, iar acum oc hiul meu Te -a vazute pe Tine". Ce rod a odras lit in
sufletul dreptului din vederea lui Dumnezeu ? "Pentru aceea", continua, si isi incheie Iov
rugaciunea sa, "m -am defaimat pe mine si m -am topit, si ma socotesc pe mine pamant si
cenusa" (Iov 42, 5 -6).
Voiesti sa dobandesti smerenia ? Plineste poruncile evanghelice: dimpreuna cu ele se
va salasui in inima ta, daruindu -se ei, smerenia cea sfanta, adica placuta Domnului nostru
Iisus Hristos.

Despre în șelare
41Inceputul smereniei este saracia cu duhul; mijlocul ei este sporirea in ea mai presus
decat toata mintea si atingerea pacii lui Hristos, iar sfarsitul si desavarsirea ei este dragostea
lui Hristos.
Smerenia nu se manie niciodata, niciodata nu cauta sa placa oamenilor, nu se lasa in
voia intristarii, de nimic nu se infricos eaza.
Poate, oare, sa se lase in voia intristarii cel care di nainte s -a recunoscut pe sine
vrednic de tot necazul ? Poate sa se teama de nenorociri cel care dinainte s -a
osandit pe sine la necazuri, cel care vede in acestea mijlocul mantuirii sale ?
Binep lacutii lui Dumnezeu au iubit cuvintele talha rului celui cu buna pricepere care a
fost rastignit ala turi de Domnul. Fiind in necazuri, s -au obisnuit sa spuna: "Cele cuvenite
primim, dupa faptele noastre; pomeneste -ne, Doamne intru Imparatia Ta" (Lc. 23, 41, 42).
Orice necaz ei il intampina prin recunoasterea faptului ca sunt vrednici de el (Preacuviosul
Avva Do rotei, Invatatura a 2 -a).
Pacea sfanta intra in inimile lor dimpreuna cu vor bele smereniei ! Ea aduce paharul
mangaierii duhov nicesti si la patu l celui bolnav, si in temnita la cel in chis in ea, si la cel
prigonit de oameni, si la cel prigo nit de demoni.
Paharul mangaierii este adus de catre mana smere niei si celui rastignit pe cruce;
lumea poate sa -i aduca acestuia doar "otet amestecat cu fier e". (Mat. 27, 34).
Cel smerit nu e in stare sa aiba rautate si ura: el nu are vrajmasi. Daca vreunul din
oameni ii pricinuieste necazuri, el vede in acest om o unealta a dreptei jude cati sau a proniei
Dumnezeiesti.
Cel smerit se incredinteaza pe de -a-ntregul voii lui Dumnezeu. Cel smerit traieste nu
cu propria lui viata, ci prin Dumnezeu.
Cel smerit este strain de nadajduirea in sine, si de aceea el cauta neincetat ajutorul lui
Dumnezeu, nein cetat petrece in rugaciune.
Ramura roditoare se pleaca spre pama nt, apasata de multimea si greutatea roadelor
sale. Ramura stearpa creste in sus, inmultindu -si mladitele sale neroditoare.
Sufletul bogat in virtutile evanghelice se cufunda in smerenie din ce in ce mai adanc, si in
adancurile aces tei mari afla margarita rele cele de mult pret: darurile Duhului.
Trufia este semnul neindoielnic al omului desert, rob al patimilor, semnul sufletului in care
nu are nici o intrare invatatura lui Hristos.
Nu judeca pe om dupa cele din afara ale sale; nu -ti da cu parerea despre e l ca este
trufas, ori ca este sme rit. "Nu judecati dupa infatisare", ci "dupa roadele lor ii veti cunoaste"
(In. 7, 24; Mt. 7, 16). Domnul a poruncit sa -i cunoastem pe oameni dupa faptele lor, dupa
purtarea lor, dupa urmarile faptelor lor. "Stiu eu trufia ta si rautatea inimii tale" ( 1 Imp. 17,
28), i -a zis lui David aproapele sau, dar Dumnezeu a dat marturie pentru David: "Aflat -am pe
David, robul Meu; cu unt delemnul cel sfant al Meu 1 -am uns pe el" (Ps. 88, 21 ). "Nu cum va
cauta omul va vedea Domnul: caci omul va cauta la fata, iar Dumnezeu va cauta la ini ma„ (
1 Imp. 16, 7).
Judecatorii cei orbi socot adesea smerit pe cel fatar nic si josnic, care cauta sa fie pe
placul oamenilor: acesta este un hau al slavei desarte.
Dimpotriva, acestor judecatori nestiutori le pare trufas cel care nu cauta laude si
rasplatiri de la oa meni, si de aceea nu se taraste inaintea oamenilor, ci este sluga adevarata a
lui Dumnezeu; acesta a simtit slava lui Dumnezeu, care se descopera numai celor smeriti, a
simtit putoare a slavei omenesti si si -a intors de la ea si ochii si mirosul sufletului sau.
Ce inseamna a crede ?" – a fost intrebat un mare "bineplacut al lui Dumnezeu.
Acesta a raspuns: "A cre de inseamna a petrece intru smerenie si mila" (Pateric. Despre
Avva Pimen c el Mare).
Smerenia nadajduieste in Dumnezeu – nu in sine si nu in oameni; de aceea, purtarea ei
e simpla, fara ocolisuri, statornica, mareata. Fiii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru

Sfântul Ignatie Briancianinov
42trufie.
Smerenia nu pune nici un pret pe bunatatile cele paman testi; in ochii ei, mare este
Dumnezeu, mare este Evanghelia. Ea nazuieste catre acestea, neinvred nicind stricaciunea si
desertaciunea nici cu luarea aminte, nici cu cautatura. Sfanta raceala fata de strica ciune si
desertaciune este numita trufie de catr e fiii stricaciunii si slujitorii desertaciunii.
Este o inchinaciune sfanta ce vine din smerenie si din cinstire fata de aproapele, fata
de chipul lui Dum nezeu, .fata de Hristos in aproapele; si este o inchina ciune stricata,
interesata, care cauta sa pla ca oame nilor si totodata uraste oamenii, impotrivitoare lui
Dumnezeu si urata inaintea Lui: pe aceasta a cerut -o satana de la Dumnezeul -Om, imbiindu -L
in schimbul ei cu toate imparatiile pamantului si slava lor.
Cati nu sunt si acum cei care se inchina pe ntru a primi foloase pamantesti ! Cei
inaintea carora se in china acestia le lauda smerenia.
Fii cu luare -aminte, baga de seama: cel ce ti se inchina o face din cinstire fata de om,
din dragoste si din smerenie ? Sau inchinarea lui iti gadila trufia, pen tru a scoate oarecare
folos vremelnic ?
Tu, care te numeri printre mai -marii pamantului ! Ia seama: inaintea ta se tarasc slava
desarta, lingusirea, josnicia !. Acestea, dupa ce isi vor fi atins telul, te vor batjocori, te vor
vinde cu cel dintai prilej. Ni ciodata nu -ti revarsa darnicia asupra celui stapanit de slava
desarta: acesta, pe cat este de umil inaintea celor mai mari, pe atat este de obraznic, semet,
lipsit de omenie cu cei mai mici" (Scara. Cuvantul 22). Pe cel stapanit de slava desarta il vei
cunoaste dupa deosebita in clinare pe care o are catre lingusire, catre slugarnicie, catre
minciuna, catre orice lucru ticalos si josnic.
Pilat s -a suparat pe tacerea lui Hristos, care i s -a parut trufasa. "Mie", a zis el, "nu -mi
raspunzi ? Sau nu stii ca am putere sa -Ti dau drumul si putere am sa Te rastignesc ?" (In. 19,
10). Domnul Si -a lamurit tacerea punand in lumina voia lui Dumnezeu, pentru care Pilat, ce
credea ca lucreaza dupa bunul sau plac, era doar o unealta oarba. Din pri cina trufiei, lui Pilat
i-a fost cu neputinta sa priceapa ca inaintea lui statea smerenia atotdesavarsita: Dum nezeu
Cel Inomenit.
Sufletul inalt, sufletul cu nadejde cereasca, care dis pretuieste bunatatile cele
stricacioase ale lumii aces teia, nu este in stare de marunta dorint a de a placea oa menilor si de
slugarnicie. Gresesti numind trufas acest suflet, pentru faptul ca nu indestuleaza cerintele
patimilor tale. Amane ! Cinsteste trufia cea binecuvantata, lui Dumnezeu placuta a lui
Mardoheu ! Aceasta, care in ochii tai este t rufie – de fapt este sfanta smerenie"* .

*Cartea Esterei, cap.4 -7. Aman, macedeonean de neam, era favo ritul si cel dintai dintre
dregatorii lui Artaxerxes, imparatul persilor. Mardoheu, iudeu de neam, se numara printre
curteni si, fiind de o adanca blago cestie, nu si -a ingaduit sa caute a placea oamenilor, nu s -a
tarat inaintea parvenitului. Aceasta purtare a lui Mardoheu 1 -a incran cenat pe Aman: acesta a
pregatit o spanzuratoare inalta, ca sa dea moriii prin ea acea exceptie, pe care o ura, de la
slugar nicia obsteasca. Roata soriii intorcandu -se, imprejurarile s -au schimbat, si Aman a fost
atarnat in spanzuratoarea pe care i -a inaltat -o lui Mardoheu.

Smerenia este invatatura evanghelica, virtutea evanghelica, puterea tainica a lui
Hristos. Dumnezeu S -a aratat oamenilor imbracat intru smerenie si acela dintre oameni care
se va imbraca intru smerenie, se va face asemenea cu Dumnezeu. (Sfantul Isaac Sirul).
"Daca voieste cineva sa vina dupa Mine", vesteste Sfanta Smerenie, "sa se lepede de
sine, sa -si ia cr ucea sa si sa -Mi urmeze Mie„ (Mat. 16, 24). Altminteri este cu neputinta a fi
ucenic si urmator al Celui Ce S -a smerit pana la moarte, pana la moartea pe cruce. Acesta a
sezut de -a dreapta Tatalui. Acesta este Noul Adam, Incepatorul de neam al sfintei sem intii a
celor alesi. Credinta in El inscrie in numarul celor alesi; alegerea se primeste prin sfanta

Despre în șelare
43smerenie, se pecetlu ieste prin sfanta dragoste. Amin !

Vederea pacatului propriu
Va veni acel timp infricosat, va sosi acel ceas plin de groaza in care t oate pacatele
mele vor sta dezgolite in fata lui Dumnezeu Judecato rul, in fata ingerilor Lui, in fata intreg_ii
omeniri. Presimtind starea sufletului meu in aceste clipe cutremuratoare, ma umplu de
spaima. Sub inraurirea presimtirii vii si puternice ma gr abesc cu frica sa ma adancesc in
cercetarea de sine, ma grabesc sa caut in cartea constiintei mele gresa lele insemnate si
savarsite cu lucrul, cu cuvan tul, cu gandul.
Cartile necitite de multa vreme, care zac de timp indelungat prin dulapuri, sunt
macina te de carii. Cel ce ia o astfel de carte intampina o mare greutate in citirea ei. Fiind
necercetata de multa vreme, nu s -a putut deschide decat cu ane voie. Asa este si constiinta
mea – deschizand -o, nu aflu multumirea asteptata. Numai pacatele mari se cun osc destul de
lamurit; insemnarile marunte, care sunt foarte multe la numar, aproape ca s -au sters, ba nici
nu mai poti pricepe acum ce au inchipuit ele.
Numai Dumnezeu, Unul Dumnezeu, poate sa intoarca insemnarile galbejite si sa le dea
claritate si ast fel sa -1 izbaveasca pe om de constiinta vicleana (Evrei 10, 22). Singur
Dumnezeu poate sa -i dea omului darul de a -si vedea pacatele si pacatul, caderea lui in care se
afla radacina, samanta, gandurile, samburele, manunchiul tuturor gresalelor omenesti.
Chemand in ajutor mila si puterea lui Dumnezeu, chemandu -le in ajutor prin cea mai
calda rugaciune, unita cu post bine chibzuit, unita cu lacrimile si plansul inimii, deschid din
nou cartea constiintei, din nou cercetez cu luare aminte cantitatea si cal itatea pacatelor mele,
cercetez ca sa vad la ce au dat nastere gresalele facute de mine.
Vad ca, "faradelegile mele covarsesc capul meu si ca o povara grea apasa peste mine.
Inmultitu -s-au mai mult decat parul capului meu" (Psalmul 37, 5; 39, 13). Care es te urmarea
unei a emenea stari de pacatosenie? "Ajunsu -m-au aradelegile mele de nu mai pot sa vad;
inima ea m -a parasit" (Psalmul 39, 13).
Urmarile unei vieti pacatoase sunt: orbirea mintii, inasprirea, nesimtirea inimii.
Mintea unui pacatos invederat nu v ede nici binele, nici raul; inima lui isi pierde puterea de a
simti cele duhovnicesti.
Daca, parasind viata pacatoasa, acest om se va intoarce spre nevointe cuviincioase
atunci inima lui, ca si cum ar fi o fiinta straina, nu va consimti la nazuinta lui cat re
Dumnezeu.
Cand prin lucrarea Dumnezeiescului Dar i se vor descoperi nevoitorului multimea
gresalelor lui, atunci e cu neputinta ca el sa nu ajunga la cea mai mare nedumerire, sa nu se
scufunde in tr-o adanca tristete: "Inima mea s -a tulburat", din prici na unei asemenea privelisti,
"parasitu -m-a taria mea si lumina ochilor mei, si aceasta nu este cu mine; ca salele mele s -au
umplut de ocari", adica lucrarea mea s -a umplut de potic neli din obisnuinta spre pacat, care
ma trage cu sila spre noi pacate; "inm ultitu -s-au si au putre zit ranile mele din pricina nebuniei
mele", adica patimile pacatoase s -au invechit si m -au vatamat grozav din pricina vietii mele
traita fara bagare de seama; "nu este vindecare in trupul meu , adica nu este vindecare numai
prin pro priile mele puteri pentru intreaga mea fiinta, "lovita si molipsita de pacat" (Psalmul
37,11).

Sfântul Ignatie Briancianinov
44Prin faptul ca -mi recunosc pacatele, ma caiesc de ele, le marturisesc la preot si –
mi pare rau ca le -am savarsit, rastorn toata mul timea lor nenumarata in adancu l
milostivirii lui Dumnezeu .
Pentru ca pe viitor sa ma pazeasca de pacat, voi cerceta cu luare aminte, insingurandu –
ma in mine insumi, cum lucreaza pacatul impotriva mea, cum se apropie de mine si ce -mi
spune.
El se apropie de mine ca un hot; fata lui est e acoperita; "cuvintele lui sunt mai
alunecoase ca untdelemnul" (Psalmul 54, 22); imi vorbeste minciuni, imi propune faradelegi,
otrava este in gura lui; limba lui este un ac purtator de moarte.
"Indulceste -te! sopteste el incet si lingusitor. Pentru ce iti este oprita placerea?
Indulceste -te, ce pacat gasesti aici?" si raufacatorul propune calcarea poruncilor Domnului
Celui Atotsfant.
N-ar fi trebuit sa dau nici cea mai mica aten – tie cuvintelor lui; stiu doar ca el e un fur
si un ucigas. Da r nu tiu ce neputinta neinteleasa, o neputinta a vointei, ma biruie. Caci iau
aminte la vorbele pacatului, la fructul oprit. In zadar constiinta imi aminteste ca gustarea din
acest rod este totodata si gustarea mortii.
Daca fructul oprit nu se afla inaintea ochilor mei, atunci acest rod se zugraveste pe
neasteptate in inchipuirea mea se picteaza in culori vii, parca de o mana fermecata. Simtirile
inimii sunt atrase spre tabloul scandalos, care este asemenea unei desfranate. Aspectul lui
exterior es te capti vant; sminteala odihneste intr -insul; este impo dobit cu o imbracaminte
pretioasa, stralucitoare; lucrarea ei purtatoare de moarte este acoperita cu grija. Cand din
pricina absentei obiectului insusi, pacatul nu poate gasi victima in trup, atunci cauta ca aceste
jertfe sa fie aduse de inima.
Pacatul lucreaza in mine prin gandul pacactos prin simtirea inimii si prin simtirea tru
ului, lucreaza prin simtirile trupesti, lucreaza prin in chipuire.
La ce incheiere ma aduce o asemenea privire aruncata as upra mea? La concluzia ca in
mine, in toata fiinta mea, traieste o vatamare pata toasa, care consimte si ajuta pacatului ce
napa deste asupra mea, din afara. Eu sunt asemenea omului legat si infierat cu grele lanturi.
Oricine, numai daca ii va fi ingaduit, il inhata pe legat, il duce unde vrea, pentru ca legatul,
fiind legat cu lanturi, nu are putinta sa opuna nici o rezistenta.
Patruns -a odinioara pacatul in inaltul Rai. Acolo el le -a propus stramosilor mei sa
guste din fructul oprit. Acolo i -a inselat, ac olo i-a lovit pe cei inselati, cu moarte vesnica. El
imi face si mie, – urmasului lor – neincetat aceeasi propu nere; el se sileste neincetat sa ma
insele si sa ma prinda si pe mine, urmasul lor.
Indata dupa savarsirea pacatului, Adam si Eva au fost izgon iti din Rai si surghiuniti in
tara scarbelor (Facere 3, 23 – 24). Eu m -am nascut in aceasta tara a plansului si a nevoilor!
Dar aceasta nu ma indreptateste, caci Raiul imi este adus aici de catre Rascumparatorul, imi
este sa dit in inima mea. Nu am alungat Raiul din inima mea prin pacat. Acum acolo este un
amestec de bine si rau, acolo este o cumplita lupta intre bine si rau, este o ciocnire a
nenumaratelor patimi, acolo este chinul care e o pregustare a vesnice lor chinuri din iad.
Vad in mine o dovada ca sunt fiul lui Adam; pastrez inclinarea spre rau; ma unesc cu
propunerile inselatorului, desi stiu cu siguranta ca mi se propune inselarea, ca mi se
pregateste uciderea.

Despre în șelare
45Degeaba as incepe sa -i invinuiesc pe stra mosi pentru pacatul ce mi 1 -au transmis, ca ci
eu sunt eliberat din robia pacatului de catre Rascumparatorul meu, si, de aici inainte, cad in
pacate nu de sila, ci de buna voie.
Stramosii au savarsit o data, in Rai, calcarea unei singure porunci dumnezeiesti, iar eu
aflandu -ma in sanul Bisericii lui Hristos calc ne incetat toate poruncile divine ale lui Hristos,
Dumnezeul si Mantuitorul meu.
Uneori sufletul mi se tulbura de manie si de trea de minte a raului! In inchipuirea mea
sclipeste pumnalul deasupra capului vrajmasului si inima -mi se imbata de razbunarea
satisfacuta, savarsita cu imaginatia. Alteori mi se infatiseaza niste gramezi risipite de aur. In
urma lor se dese neaza palate marete, gradini, toate obiectele de lux, placerile, mandriile care
se dobandesc prin aur si pentru care omul iubitor de pacat se in china acestui idol, ce nu este
decat un mijloc de infaptuire a tuturor dorintelor putrede. Cateodata sunt amagit de cinste si
putere. Sunt atras, ma ocup cu visurile care ma pun la conducerea oa menilor si tarilor, care
ma fac sa le procur l or lu cruri pieritoare, iar mie o slava pieritoare. Altadata, pare chiar in
chip vadit, imi stau in fata mea mese cu mancaruri placut mirositoare, din care se ridica
aburii! Ma indulcesc intr -un chip caraghios si dureros in acelasi timp, de inselarile ce se
infatiseaza inaintea mea. Adeseori ma vad pe neasteptate drept, sau mai bine zis inima mi se
fatarniceste, se sileste sa -si insuseasca drepta tea, se linguseste pe sine, se ingrijeste de laude
omenesti, ca si cum ar vrea sa si le atraga spre sine!
Patim ile se cearta intre ele spunand una al teia ca eu sunt al lor, ma trec neincetat din
mana in mana, ma intarata, ma nelinistesc. Peste min tea mea este trasa o perdea de
nepatrunsa intune cime; pe inima se afla trantita o mare si grea piatra de nesimtire.
Oare mintea isi va veni in fire? Va voi oare sa -si indrepte pasii spre bine? Ii sta
impotriva inima, deprinsa cu placerile pacatoase, i se im potriveste trupul meu, care si -a
dobandit dorinte dobitocesti. S -a pierdut pana si intelegerea ca trupul meu, (ca u nul ce este
facut pentru ve,sni cie ,si este capabil de dorinte ,si mi,scari dumne zeiesti), nu mai intelege ca
nazuintele cele asemanatoare celor dobitocesti nu sunt decat ne putinta lui, introduse intr -insul
prin cadere.
Diferitele parti care alcatuiesc fiinta mea mintea, inima si trupul – sunt
ciopartite, dez binate, lucreaza in dezacord, se impotrivesc una alteia; numai atunci
lucreaza in inte legere cand lucreaza pentru pacat, potrivnic lui Dumnezeu.
Aceasta este starea mea! Ea este moartea sufletulu i in timpul vietii trupului. Dar
eu sunt multumit cu starea mea! Multumit nu din cauza smereniei ci din pricina orbirii mele,
din pricina impietririi mele. Sufletul nu -si simte moartea, asa cum n -o simte nici trupul cand
este despartit prin moarte de sufle t.
Daca eu as fi simtit moartea mea, as fi petre cut intr -o necurmata pocainta! Daca eu as
fi sim tit moartea mea, m -as fi ingrijit de inviere!
Eu sunt in intregime ocupat cu grijile lumii si prea putin ma ingrijesc de nevoile mele
sufle testi. Osandesc cu asprime cele mai mici greseli savarsite de aproapele meu, pe cata
vreme eu, care sunt plin de pacate, orbit de ele, prefacut in stalp de sare asemenea femeii lui
Lot, nu sunt in stare sa fac nici un fel de miscare duhovni ceasca
N-am pasit pe urmele pocai ntei, pentru ca inca nu vad pacatul meu. Si nu -mi vad
pacatul fiindca mai lucrez inca in folosul pacatului. Caci cel ce se indulceste de pacat nu -si
poate vedea pacatul, precum nu -1 poate vedea nici cel ce -si ingaduie sa guste din el macar

Sfântul Ignatie Briancianinov
46numai cu gandul si cu consimtirea inimii.
Numai acela poate sa – i vada pacatul care, s -a lepadat cu o hotarare libera de orice
priete nie cu pacatul, care sta ca un strajer treaz, la poarta casei sale, cu sabia in mana, cu
cuvantul lui Dumnezeu; care respinge si taie cu a ceasta sabie pacatul, in orice infatisare s -ar
apropia el.
Cine va savarsi aceasta mare lucrare, cine va declara razboi pacatului, smulgand cu
sila paca tul din mintea, inima si trupul lui, aceluia ii da Dumnezeu un mare dar: "vederea
pacatului sau" .
Fericit este sufletul care si -a vazut pacatul cuibarit in sanul sau!
Fericit este sufletul care a vazut in sine caderea stramosilor, vechimea vechiului
Adam!
O asemenea vedere a pacatului sau este vederea duhovniceasca, este vederea mintii,
vindecata de orbire prin darul dumnezeiesc. Sfanta Biserica de Rasarit invata sa cerem de la
Dumnezeu vederea pacatului nostru prin post , rugaciune si ingenunchere.
Fericit este sufletul care neincetat se invata in Legea Domnului! Caci intr -insa el
poate vedea ch ipul si frumusetea Omului Nou, iar prin comparatie cu el, isi poate cerceta si
indrepta neajunsurile sale.
Fericit este sufletul care si -a cumparat tarina pocaintei prin omorarea sa cu privire la
inceputurile pacatoase! In aceasta tarina el isi va gasi o nepretuita comoara de mantuire.
Daca ti -ai dobandit tarina pocaintei, preda -te plansului de copil fata de Dumnezeu .
Daca poti , sa nu ceri nu cere nimic de la Dumnezeu, lasa -te in voia Lui, cu lepadare de sine
Intelege si simte, ca tu esti faptura, iar Dumnezeu este Facatorul. Preda -te prin
urmare fara sa mai stai pe tganduri, adu -I numai lacrimile de prunc, adu -I o inima tacuta ,
gata sa -I urmeze voia si sa -si sigileze voia Lui.
Daca insa din pricina prunciei tale, nu te poti cufunda in tacere deplin a, in rugaciune
si in plansul in fata lui Dumnezeu, atunci rosteste inaintea Lui o rugaciune smerita pentru
iertarea pacatelor si pentru vindecarea de patimile cele pacatoase, de aceste groaznice
neputinte morale, care se compun din gresalele savarsite de buna voie in decursul unei vremi
destul de insemnate.
Fericit este sufletul care si -a dat seama ca este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care
s-a judecat ca unul ce se afla ticalos si pacatos! Un astfel de suflet se afla pe calea mantuirii,
intr-insul nu este inselare de sine.
Dimpotriva, cine se crede gata sa primeasca darul, cine se socote chiar vrednicde
Dumneyeu si cere venirea Lui tainica, cine spune ca e gata sa -L primeasca, sa -L auda si sa -L
vada pe Domnul , acela se inseala pe sine, acela se lingu seste pe sine, acela a atins culmea
cea inalta a mandriei de unde urmeaza caderea in in tunecoasa prapastie a pierzarii (Sfantul
Isaac Sirul, cuvantul 55).
Acolo se prabusesc toti cei care se mandresc inaintea lui Dumnezeu, care cuteaza sa se recu –
noasca c u nerusinare vrednici de Dumnezeu si cu aceasta parere de sine si inselare de sine,
sa-I spuna lui Dumnezeu "Vorbeste, Doamne, ca ro bul Tau Te asculta".
Cea mai inalta lucrare a mintii este neobisnuit de simpla; pentru capatarea ei nu are

Despre în șelare
47nevoie deca t de o simplitate si credinta de copil . Dar noi ne -am facut atat de complicati
incat tocmai aceasta simplitate este de neatins, de neajuns. Noi vrem sa fim mai destepti,
vrem sa -i dam viata eului nostru, nu suferim le adarea de sine nu, nu vrem sa lucram cu
credinta. Din aceasta cauza avem nevoie de un indrumator, care ar putea sa ne scoata din
complexitatea noastra, din viclenia noastra, din siretlicurile noastre, din slava noastra desarta
si din parerea de sine spre o credinta larga si simpla. Din aceas ta cauza se intampla ca, pe
terenul lucrarii mintii, copilul (omul despatimit) ajunge la o propasire neobisnuita, iar
inteleptul deraiaza din drum si se arunca in intunecoasa prapastie a pierzarii.
Tanarul prooroc Samuil L -a auzit pe Domnul care 1 -a chema t si nu s -a socotit vrednic
de vorbirea cu Domnul, ci a stat inaintea batranului sau indrumator, cerand de la el indrumari
pentru purtarea sa. A auzit Samuil a doua oara acelasi glas care il chema si din nou a stat
inaintea in drumatorului sau.
Povatuitoru l a inteles ca glasul care il chema era glasul lui Dumnezeu. Si atunci i -a
poruncit tanarului, cand va auzi o asemenea chemare sa -I raspunda Celui care ii vorbeste:
"Graieste, Doamne, caci robul Tau Te asculta."
Acelasi lucru indrazneste sa -I spuna un inch ipuit, iubitor de placeri si misel, care nu
este chemat de nimeni, care este imbatat de o parere de slava desarta, care alcatuieste in sine
glasuri si mangaieri prin care isi linguseste vicleana sa inima, prin care se inseala pe sine si pe
urmasii sai usur atici.
Fiule al Bisericii Ortodoxe' de Rasarit, care este una Sfanta si Adevarata, in nevointele
tale nevazute, sa te conduci de indrumarile Sfintilor Parinti ai Bisericii tale, caci ei poruncesc
ca ina inte de a te fi innoit printr -o vadita lucrare a Sfan tului Duh sa nu primesti nici un fel de
vedenie; sa nu primesti nici un fel de glas, de oriunde s -ar auzi, in afara sau inlauntrul tau, ci
sa le consideri ca fiind un aratat prilej de inselare (Prea Cuviosul Grigorie Sinaitul, Despre
inselare, s.a. Filoca lia. Sfantul Calist si Ignatie Xantopolis cap. 73).
Pazeste -ti mintea de vedenii, alunga toate in chipuirile si parerile ce se apropie de ea,
prin care caderea in inselarea diavoleasca ia locul adevarului.
Infasurat cu pocainta, stai cu frica si cu evl avie inaintea Marelui Dumnezeu, Care
poate curati pacatele tale si te poate innoi prin Duhul Sau Preasfant. Duhul care va veni, te va
povatui spre "toata dreptatea" (Ioan 16, 3).
Simtamantul plansului si al pocaintei pentru pacate este singurul care e de mare
nevoie sufletului, care s -a apropiat de Dumnezeu cu gandul ca sa primeasca de la E1 iertarea
pacatelor sale. Aceasta este partea cea mai buna . Daca tu ai ales -o, atunci sa nu se mai ia de
la tine! Sa nu dai aceasta comoara in schimbul simtamint elor desarte, mincinoase, silnice,
care trec pe alaturea de Dar, sa nu te pierzi prin lingusirea de sine.
"Daca unii Parinti, spune prea cuviosul Isaac Sirul, au scris despre ceea ce este
curatenia sufleteasca, ce este sanatatea ei, ce este nepatimirea, c e este vederea duhovniceasca,
asta nu inseamna ca ei au scris -o pentru ca noi sa le cautam inainte de vreme si cu asteptare.
S-a si spus in Scriptura: «Imparatia lui Dumnezeu nu vine in chip vazut» (Luca 17,20). Aceia
care traiesc in asteptarea Imparatiei Cerurilor, au dobandit mandria si caderea …
Cautarea inaltelor daruri dumnezeiesti cu asteptare este respinsa de Biserica lui Dumnezeu.
Aceasta nu este un semn de dragoste pentru Dumnezeu; aceasta este o neputinta a sufletulm
(Sfantul Isaac Sirul, cuvant ul 55)
"Toti sfintii s -au recunoscut ca sunt nevred nici de Dumnezeu si prin acest lucru ei si –

Sfântul Ignatie Briancianinov
48au aratat vrednicia, care consta in smerenie." (Sfan tul Isaac Sirul, cuvantul 36).
Toti inselatii de sine s -au socotit vrednici de Dumnezeu, prin acest lucru au aratat ca
sufletul lor este cuprins de mandrie si de inselaciune draceasca. Unii din ei i -au primit pe
demoni, care s -au infatisat in chipul ingerilor si le -au ur mat; altora li se aratau demonii in
propriul lor chip si se inchipuiau ca unii ce sunt birui ti prin rugaciunea lor, lucru prin care ii
ducea la inalta rea mintii; unii isi atatau imaginatia, isi infier bantau sangele, produceau in
sinea lor miscari nervoase, si luau aceasta drept placere harica si au cazut in inselarea
diavolilor, intr -o desavar sita intunecare, s -au numarat dupa duhul lor cu duhurile lepadate.
Daca ai nevoie sa stai de vorba cu tine in suti adu -ti inaintea ta nu lingusirea ci
defaimarea de sine. In starea noastra de cadere ne sunt foarte folositoare leacurile amare. Cei
ce se lin gusesc pe ei insisi au si primit aici pe pamant rasplata lor care este lingusirea de sine,
lauda si dragostea lumii, vrajmasele lui Dumnezeu; in afara de osanda, ei nu au ce astepta in
vesnicie.
"Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul, meu inaintea mea este pururea" (Psalmul
50, 4), vorbeste despre sine Proorocul David. Pacatul lui era obiectul neincetatei lui cercetari:
"Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu." (Psalmul 37, 18)
Sfantul Prooroc David se ocupa cu(os andirea de sine, se ocupa cu demascarea
pacatului sau, atunci cand pacatul lui era deja iertat si cand Darul Duhului Sfant i se
inapoiase. Mai mult, el si -a dat pe fata pacatul, 1 -a marturisit in auzul lumii intregi.
Cand Sfintii Parinti ai Bisericii de Rasarit si indeosebi vietuitorii pustiei atingeau
inaltimile starilor duhovnicesti, atunci toate aceste nevointe se contopeau la ei numai intr -una
singura, in pocainta. Pocainta cuprindea toata viata lor, toata activitatea lor, ea era urmarea
vederii pac atului lor.
Un oarecare mare Parinte a fost intrebat in ce trebuie sa se cuprinda lucrarea
unui calugar singuratic? Si el i -a raspuns: "Sufletul tau sta mort inaintea ochilor tai si
tu mai intrebi care trebuie sa -ti fie lucrarea?!" (Sfantul Isaac Sirul , cuv. 21 )
Plansul este lucrarea esentiala a adevaratului nevoitor al lui Hristos, plansul sa fie
lucrarea lui, din clipa inceperii nevointei si pana la savar sirea nevointei!
Vederea pacatului nostru si pocainta ce se naste dintr -insa este lucrarea ce n u tre s
arsit pe pamant. Prin vederea pacatului, se trezes e poca inta; prin pocainta se dobandeste
curatenia; ochiul mintii curatit treptat incepe sa vada astfel de neajunsuri si vatamari in toata
fiinta ome neasca, pe care mai inainte din pricina intunec arii sale el nu le zarea deloc.
Doamne! Daruieste -ne sa ne vedem gresa lele noastre, pentru ca mintea noastra
atrasa in intregime de catre luarea aminte de propriile pacate, sa inceteze de a mai
vedea pacatele aproapelui si in felul acesta, sa -i vada pe t oti oamenii buni. Daruieste
inimii noastre sa lase grija pierzatoare de neajunsurile aproapelui, ci toate grijile sa si le
uneasca intr -o singura grija, aceea pentru dobandirea curateniei si sfinteniei poruncite
si pregatite noua de Tine .
Daruieste -ne, nou a, celor care ne -am spurcat vesmintele sufletului, sa le albim
din nou, ele au fost deja spalate de apele botezului, dar acum,dupa ce au fost spurcate,
au nevoie sa fie spalate de apele lacrimilor.
Daruieste -ne sa vedem, in lumina Darului Tau, feluri tele neputinte ce traiesc in
noi, care distrug in inima miscarile cele duhovnicesti, care introduc in ea miscari

Despre în șelare
49trupesti vrajmase Imparatiei lui Dumnezeu. I

Daruieste -ne, Marele Dar al pocaintei, care se naste ca urmare a vederii
pacatelor propri i.
Pazeste -ne, cu aceste mari daruri, de prapas tia inselarii de sine, care se deschide
in suflet din cauza neluarii in seama si neintelegerii paca toseniei noastre; care ia nastere
din lucrarile iubirii de placeri si de slava desarta, care nu sunt luate i n seama si raman
neintelese de noi.
Pazeste -ne, cu aceste mari daruri, pe calea noastra ce duce la Tine, daruieste -ne
sa ajungem la Tine, Care chemi pe cei ce se recunosc pacatosi si respingi pe cei ce se
recunosc drepti, ca sa Te blagoslovim vesnic in fericirea vesnica pe Tine, Unul
Adevaratul Dumnezeu, Rascumparatorul celor robiti, Mantuitorul celor pierduti.
AMIN!

Despre iubirea de aproapele

Ce poate fi mai minunat, mai desfatator decat iubirea de aproapele ?
A iubi este o fericire, a ura e ste un chin.
Toata Legea si prooroci, stau in iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele (Mt. 22,
40).
Iubirea catre aproapele este calea care duce la iubirea catre Dumnezeu, caci Hristos a
binevoit a se imbraca tainic in fiecare aproape al nostru, iar in H ristos este Dumnezeu ( 1
Ioan).
Sa nu crezi, preaiubite frate, ca porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiata
inimii noastre cazute: porunca este duhovniceasca, iar pe inima noastra au pus stapanire
trupul si sangele; porunca este noua, iar inima no astra – veche.
Iubirea noastra fireasca a fost vatamata de cadere; ea trebuie omorata – Hristos o
porunceste – pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfanta catre aproapele, iubire in
Hristos.
Insusirile omului nou trebuie sa fie toate noi; nici o in susire veche nu i se potriveste.
Inaintea Evangheliei nu are nici un pret iubirea aparuta din miscarea sangelui si din
simtirile trupesti. Si ce pret poate sa aiba aceasta, atunci cand ea jura, cu sangele aprins, sa -si
puna sufletul pentru Domnul, iar pest e cateva ceasuri, atunci cand sangele s -a racit, se jura ca
nu-L cunoaste ? (Mt. 26, 33, 35, 74).
Evanghelia leapada iubirea ce atarna de miscarea sangelui, de simtirile inimii trupesti.
Ea spune: "Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n -am venit sa aduc pace, ci sabie.
Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa. Si
dusmanii omului vor fi casnicii lui". (Mt. 10, 34, 35, 36).
Caderea a supus inima stapanirii sangelui si, prin mijlocirea sangelui, stapa nirii
stapanitorului acestui veac. Evanghelia slobozeste inima din aceasta robie, din aceasta
silnicie, si o aduce sub calauzirea Sfantu lui Duh.
Sfantul Duh ne invata sa iubim pe aproapele in chip sfant.
Iubirea aprinsa, hranita de Sfantul Duh este foc. P rin acest foc se stinge focul iubirii
firesti, trupesti, stricate de caderea in pacat. (Scara. Cuvantul 15, cap. 3)."Cel ce spune ca
poate avea amandoua aceste iubiri se amageste pe sine insusi", a spus Sfantul Ioan Sca rarul
(Cuvantul 3, cap.l6).

Sfântul Ignatie Briancianinov
50In ce ca dere se afla firea noastra ! Cel care prin fire e in stare de a -si iubi cu aprindere
aproapele, trebuie sa -si dea o silinta neobisnuita sa -1 iubeasca asa cum porunceste
Evanghelia.
Cea mai inflacarata iubire fireasca se preface cu usurinta in dezgust, in u ra
neimpacata. (2 Imp. 13,15). Oamenii si -au aratat dragostea fireasca si cu pum nalul. Ce plina
de rani e iubirea noastra cea fireasca ! Ce rana adanca e pe trupul ei – impatimirea ! Inima
stapanita de impatimire e gata de orice nedreptate, de orice neleg iuire, numai de si -ar
indestula iubirea ei bolnavicioasa.
"Cantarul stramb este uraciune inaintea Domnului, iar cantarirea dreapta este placuta
Lui" (Pilde 1 1, 1 ). Iubirea fireasca aduce doar cele pamantesti celui iubit al sau; la cele
ceresti ea nici nu se gandeste.
Ea se razvrateste impotriva Cerului si a Duhului Sfant: pentru ca Duhul cere
rastignirea trupului. Ea se razvrateste impotriva Cerului si a Duhului Sfant: pen tru ca se
gaseste sub carmuirea duhului viclean, duhu lui necurat si pierdut.
Sa ne apropiem de Evanghelie, preaiubite frate, sa ne privim in aceasta oglinda !
Privindu -ne in ea, sa lepadam hainele cele vechi in care ne -a imbracat caderea si sa ne
impodobim cu vesmantul cel nou pe care ni 1 -a pregatit Dumnezeu.
Vesmantul cel nou este Hri stos. "Cati in Hristos v -ati botezat, in Hristos v -ati si
imbracat". (Gal. 3, 27). "Va veti imbraca cu putere de sus" ( Lc. 24, 49), a spus Domnul
despre acest vesmant. Crestinii se imbraca in insusirile lui Hristos, prin lucrarea Atotbunului
Duh.
Pentru c restin este cu putinta sa imbrace acest vesmant. "Imbracati -va in Domnul
nostru Iisus Hris tos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte" (Rom. 13, 14), spune Apostolul.
Mai intai, lasandu -se calauzit de Evanghelie, lea pada vrajba, mania, osandirea si to ate cele ce
lucreaza de -a dreptul impotriva iubirii.
Evanghelia porunceste sa ne rugam pentru vraj masi, sa binecuvantam pe cei ce ne
blesteama, sa fa cem bine celor ce ne urasc, sa iertam aproapelui orice ar face impotriva
noastra.
Tu, cela ce vrei sa urm ezi lui Hristos, straduieste -te sa plinesti cu fapta toate aceste
porunci. Nu e defel deajuns sa citim doar, cu multumire, poruncile evanghelice, si sa ne
minunam de inalta du hovnicie pe care acestea o cuprind in sine. Din pacate, multi se
multumesc cu as ta. Atunci cand vei purcede la plinirea poruncilor Evangheliei, cu
indaratnicie se vor impotrivi la aceas ta stapanii inimii tale. Acesti stapani sunt starea ta tru –
peasca, in care te afli supus trupului si sangelui, si duhurile cazute, a caror tara supusa este
starea tru peasca a omului.
Cugetarea trupeasca, dreptatea ei si dreptatea duhu rilor cazute iti pretind sa nu te
lepezi de cinstea in care te afli si de celelalte foloase pamantesti, iti pretind sa le aperi. Tu,
insa, poarta cu barbatie razboiul cel neva zut dus de Evanghelie, dus de Domnul Insusi.
Jertfeste tot pentru plinirea poruncilor evanghelice. Fara acesta jertfa nu vei putea fi plinitor
al lor. Dom nul a zis ucenicilor Sai: "Daca cineva voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de
sine". (Mt. 1 6, 34).
Atunci cand Domnul este cu tine – sa crezi in iz banda: Domnul nu poate sa nu fie
biruitor. Cere biruinta de la Domnul, cere -o cu rugaciune si plans statornic. Si va veni pe
neasteptate lucrarea ha rului in inima ta: deodata vei simti prea desfatat a incantare a iubirii
duhovnicesti fata de vrajmasi. Inca mai ai de luptat ! Inca trebuie sa faci dovada de barbatie !
Uita-te la lucrurile pe care le iubesti: iti plac foarte mult ? S -a legat foarte tare de ele inima ta
Leapada -te de ele.
Domnul cere de l a tine aceasta lepadare, El, Care a asezat legea iubirii nu ca sa te
lipseasca pe tine de iu bire si de cele iubite, ci ca tu, lepadand iubirea tru peasca, sa primesti
iubirea duhovniceasca, nepriha nita, sfanta, care este cea mai mare fericire.

Despre în șelare
51Cela ce a simtit iubirea duhovniceasca va cauta cu scarba la dragostea trupeasca, va
privi la ea ca la o schimonosire hada a iubirii. Intrebi cum sa te lepezi de cele ce le iubesti,
caci ele au prins, parca, radacini in inima ta ? Spune despre ele lui Dumnezeu: "Ace stea,
Doamne, sunt ale Tale, iar eu cine sunt ? Zidire neputincioasa, care nu are nici o
insemnatate".
"Astazi, inca mai calatoresc pe pamant, inca mai pot fi de folos cu ceva celor iubiti ai
mei; maine, poate, voi pieri de pe fata pamantului, si nu voi m ai fi nimic pentru ei !".
"Voiesc sau nu voiesc, va veni moartea, vor veni alte cumpene, smulgandu -ma in chip silnic
de cei pe care ii socoteam ai mei, iar ei deja nu vor mai fi ai mei. De fapt, nici nu erau ai mei;
intre mine si ei era o oarecare legatura ; amagindu -ma cu aceasta legatura, eu ii numeam, ii
socoteam ai mei. Daca ar fi fost cu adevarat ai mei, ar fi ramas ai mei pentru totdeauna".
"Zidirile sunt numai ale Ziditorului: El este Dumne zeul si Stapanul lor. Ceea ce este al Tau Iti
dau, Doamne al meu: acestea mi le -am insusit pe nedrept si in zadar".
Pentru ei este lucru mai de nadejde sa fie ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este Vesnic,
Pretutindenea Fiitor, Atotputernic, cu nemarginire Bun. Pentru cel care este al Sau, El este Cel
mai credincios, Cel ma i de nadejde Ajutator si Acoperitor.
Dumnezeu da omului cele ale Sale: si pentru om oamenii devin "ai sai", vremelnic
dupa trup, vesnic dupa duh, atunci cand Dumnezeu binevoieste sa dea omului acest dar.
Adevarata iubire de aproapele se intemeiaza pe credi nta in Dumnezeu, "Ca toti sa fie una", a
strigat Mantuitorul lumii catre Parintele Sau, "dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru
Tine, asa si acestia in Noi sa fie una" (In. 17, 21 ).
Smerenia si incredintarea in voia lui Dumnezeu omoara implinirea tr upeasca .
Aceasta inseamna ca cea din urma traieste prin parerea de sine si necredinta.
Fa pentru cei pe care ii iubesti ceea ce poti sa faci folositor si ceea ce este legiuit;
dar totdeauna sa ii in credintezi lui Dumnezeu – si iubirea ta oarba, tru peasca , nesocotita
se va preface, incetul cu incetul, intr -o iubire duhovniceasca, intelegatoare, sfanta.
Iar daca iubirea ta este o impatimire ce se impo triveste legii, atunci s -o lepezi ca pe o
uraciune. Atunci cand inima ta nu este libera, acesta este un sem n al impatimirii. Atunci cand
inima ta este inro bita, acesta este semnul patimii nebunesti, pacatoase. Iubirea sfanta este
curata, libera, intreaga in Dumne zeu. Ea este o lucrare a Sfantului Duh, care lucreaza in inima
in masura curatirii acesteia.
Lepad and vrajba, lepadand patimirea, lepadandu -te de iubirea trupeasca, afla iubirea
duhovniceasca; "fe reste -te de rau si fa bine" (Ps. 33, 13).
Da cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dum nezeu – cinstire care sa fie in sufletul tau,
nevazuta pentru ceilal ti, descoperita doar constiintei tale. Fap tele pe care le savarsesti sa fie,
in chip tainic, pe potri va starii tale sufletesti.
Da cinstire aproapelui, fara sa iei seama la varsta, fara sa faci deosebire intre barbat si
femeie, fara sa te uiti la rangul pe care -1 are in lume – si iubirea sfanta va incepe, treptat, sa se
faca aratata in inima ta. Pri cina acestei iubiri nu sunt trupul si sangele, nu inrau rirea
simturilor, ci Dumnezeu.
Cei lipsiti de slava numelui de crestin nu sunt lipsiti de cealalta sla va, pe care au
primit -o cand au fost ziditi: ei sunt chipul lui Dumnezeu.
Daca chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afara, in vapaia cea cumplita a iadului, si
acolo sunt dator sa il cinstesc.
Ce treaba am eu cu vapaia, cu iadul ! Chipul lui Dumnezeu a fost a runcat acolo
potrivit judecatii lui Dumnezeu: treaba mea este sa pazesc cinstirea fata de chipul lui
Dumnezeu, si prin aceasta sa ma pazesc pe mine insumi de iad.
Da cinstire si orbului, si leprosului si celui bolnav la minte, si pruncului de tata, si
raufacatorului, si pa ganului – cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputintele si
neajunsurile lor ! Ia seama la tine insuti, ca sa nu sufere un neajuns iubirea ta.

Sfântul Ignatie Briancianinov
52In crestin, sa dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povatuirea noastra, si inca va mai spune
atunci cand se va hotara soarta noastra in vesnicie: "Ceea ce ati facut unuia dintre acesti frati
ai Mei prea mici, Mie Mi -ati facut". (Mt. 25, 40).
Atunci cand ai de -a face cu aproapele sa ai in minte acest cuvant evanghelic si te vei fa ce
tainuitor al iubirii de aproapele. Tainuitorul iubirii de aproapele intra prin ea in iubirea de
Dumnezeu.
Dar daca socoti ca il iubesti pe Dumnezeu, iar in inima ta traieste un simtamant de
neplacere fie si fata de un singur om, sa stii ca te afli intr -o vesnica ama gire de sine.
"Daca zice cineva:", graieste Sfantul Ioan Cuvanta torul de Dumnezeu, " – iubesc pe
Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este… Aceasta porunca avem de la El, ca cine
iubeste pe Dumnezeu sa iu beasca si pe fratele sa u". ( 1 In. 4, 20, 21 ).
A arata iubire duhovniceasca fata de aproapele este semnul innoirii sufletului prin
Sfantul Duh. "Noi stim ca am trecut din moarte la viata", graieste iarasi Cu vantatorul de
Dumnezeu, "pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte". ( 1 In.
3, 14).
Desavarsirea crestina sta in desavarsita iubire de aproapele. Desavarsita iubire de
aproapele sta in iubi rea de Dumnezeu, care nu cunoaste desavarsire, intru care nu este sfarsit
sporirii. Cresterea in iubire a de Dumnezeu este nesfarsita, pentru ca iubirea este Ne sfarsitul
Dumnezeu. ( 1 In. 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate ! Cauta
sa spo resti in tine iubirea duhovniceasca de aproapele: intrand in ea, vei intra in iubire a de
Dumnezeu, pe portile invierii, pe portile Imparatiei Cerurilor. Amin.

Despre iubirea de Dumnezeu

Iubeste -L pe Dumnezeu asa cum a poruncit El sa fie iubit, iar nu asa cum socot sa Il
iubeasca visatorii care se amagesc pe sine.
Nu-ti nascoci tie extaz e, nu -ti pune in miscare re verii, nu te aprinde cu flacara
materialnica – flacara sangelui tau. Jertfa bine primita de Dumnezeu este smerenia inimii,
strapungerea duhului. Cu manie isi intoarce Dumnezeu fata de la jertfa adusa cu nadaj duire in
sine, cu p arere trufasa de sine, de -ar fi jertfa aceasta si ardere de tot.
Trufia pune in miscare nervii, aprinde sangele, star neste inchipuirea, trezeste viata
caderii; smerenia li nisteste nervii, potoleste miscarea sangelui, nimiceste visarea, omoara
viata cader ii, desteapta viata in Hris tos Iisus.
Ascultarea este" inaintea Domnului "mai buna "decat jertfa, si supunerea mai buna
decat grasimea berbecilor", a grait Proorocul catre imparatul israili tean, care indraznise a
aduce lui Dumnezeu jertfa nepriincioasa ( 1 Imp. 15, 22): voind a aduce lui Dum nezeu jertfa
iubirii, nu o aduce dupa bunul tau plac, sub o inraurire nechibzuita; adu -o cu smerenie, la vre –
mea si in locul pe care le -a poruncit Domnul.
Locul duhovnicesc, singurul in care ni s -a poruncit a aduce jer tfele duhovnicesti,
este smerenia. (Pateric. Din spusele Preacuviosului Pimen cel Mare).
Domnul a insemnat trasaturile cele adevarate si vrednice de crezare ale celui ce
iubeste si ale celui ce nu iubeste . El a spus: "Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvant ul Meu.
Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele". (In. 14, 23, 24).
De vrei sa deprinzi iubirea Dumnezeiasca? Indepar teaza -te de orice fapta, cuvant,
gandire, simtire care sunt oprite de Evanghelie. Prin vrajmasia ta fata de pacat, care este atat
de urat Atotsfantului Dumnezeu, arata -ti si dovedeste -ti dragostea catre El. Vindeca
neintarziat prin pocainta pacatele in care ti s -ar intam pla sa cazi din neputinta; cel mai bine
este, insa, ca printr -o neslabita luare -aminte la sine, sa nu -ti ingadui ni ci aceste greseli.
Vrei sa deprinzi iubirea Dumnezeiasca ? Cercetea za cu osardie in Evanghelie

Despre în șelare
53poruncile Domnului si sileste -te a le plini cu fapta, sileste -te ca sa prefaci vir tutile
evanghelice in deprinderi, in insusiri ale tale. Se cuvine celui ce iu beste sa plineasca intocmai
voia celui iubit.
"Iubit -am poruncile Tale mai mult decat aurul si to pazul: pentru aceasta catre toate
poruncile Tale m -am , indreptat, toata calea nedreptatii am urat" (Ps. 118 127, 128), spune
Proorocul. O asemenea putere est e numaidecat trebuincioasa pentru pazirea credinciosiei fata
de Dumnezeu. Credinciosia este o conditie de neinlaturat a iubirii. Fara aceasta, iubirea se
destrama.
Prin fuga necontenita de rau si prin plinirea stator nica a poruncilor evanghelice, in
care se cuprinde toata invatatura morala a Evangheliei, ajungem la iubirea Dumnezeiasca.
Acesta este mijlocul prin care petrecem in iubirea de Dumnezeu: "Daca veti pazi poruncile
Mele, veti ramane in dragostea Mea" (In. 15, 10), a spus Mantuitorul.
Desavarsirea iubirii se cuprinde in unirea cu Dumnezeu; sporirea in iubire este
impreunata cu o negraita , mangaiere, desfatare si luminare duhovniceasca. La inceputul
nevointei, insa, ucenicul iubirii trebuie sa poarte o lupta crancena cu sine insusi, cu firea sa
adanc vatamata: raul care a intrat prin cadere in firea noastra s -a facut pentru ea lege, care
lupta si se raz vrateste impotriva Legii lui Dumnezeu, impotriva legii sfintei iubiri.
Iubirea de Dumnezeu se intemeiaza pe iubirea de aproapele. Atunci cand se va sterge
in tine ranchiuna, sa stii ca te -ai apropiat de iubire. Atunci cand inima ta va fi umbrita de o
pace sfanta, plina de har, cu intrea ga omenire, sa stii ca esti chiar la portile iubirii. Aceste
porti, insa, nu se deschid decat prin Duhul Sfant.
Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumne zeu in omul care s -a pregatit prin
curatia inimii, a mintii si a trupului pentru primirea acestui dar. Pe ma sura treptei pregatirii
este si treapta darului, pentru ca Dumnezeu este Drept -Judecator si in milostivi rea Sa.
Iubirea de Dumnezeu este pe de -a-ntregul duhovni ceasca: "ce este nascut din Duh, duh este"
(In. 3, 6).
" Ce este nascut din trup; trup este" (In. 3, 6): iubirea trupeasca, nascuta fiind din trup
si sange, are insusiri materialnice, stricacioase. E a este nestatornica si schimbatoare: focul ei
depinde in intregime de materie.
Auzind din Scriptura ca Dumnezeul nostru este foc (Evr. 12, 29), ca iubirea este foc,
si simtind in tine focul iubirii firesti, sa nu crezi ca este vorba de unul si acelasi foc. Nu !
Aceste focuri sunt potrivnice si se inabusa unul pe celalalt. (Scara, Cuvantul 15). "Sa slujim
lui Dumnezeu dupa buna placerea Lui, cu evlavie si cu sfiala: caci Dumnezeul nostru este foc
mistuitor". (Evr. 12, 28, 29).
Iubirea fireasca, iubirea cazut a, aprinde sangele omului, ii pune in miscare nervii, ii
starneste in chipuirea; iubirea sfanta racoreste sangele, odihneste si sufletul, si trupul, atrage
omul launtric la ruga tacuta, il afunda in dulceata smereniei si desfatarii duhovnicesti.
Multi nevo itori, luand iubirea fireasca drept iubire ~Dumnezeiasca, si -au infierbantat
sangele, si -au infier bantat si inchipuirea. Starea de infierbantare se pre schimba foarte usor
intr-o stare de frenezie (iesire din minti). Cei ce se afla in starea de de infierb antare si frenezie
au fost socotiti de multa lume ca oameni plini de har si de sfintenie, iar ei, nefericitii, erau
jertfe ale amagirii de sine.
Multi asemenea nevoitori au fost in Biserica Apu seana, incepand din vremea caderii
ei in papism, care in chip hulitor atribuie unui om insusiri dumnezeiesti si ii da acestuia o
inchinare cuvenita si potrivita numai lui Dumnezeu; multi dintre acesti nevoitori au scris carti
din starea lor de infierbantare, in care amagirea de sine extatica li se parea iubire
dumnez eiasca si in care inchipuirea lor zdruncinata le zugravea o multime de vedenii care le
maguleau iubirea de sine si trufia.
Fiule al Bisericii Rasaritene ! Fereste -te de citirea unor asemenea carti, fereste -te de a
urma povetele ce lor ce s -au amagit pe sin e. Calauzindu -te dupa Evan ghelie si dupa Sfintii

Sfântul Ignatie Briancianinov
54Parinti ai adevaratei Biserici, suie -te cu smerenie la inaltimea duhovniceasca a iu birii
Dumnezeiesti prin mijlocirea lucrarii poruncilor lui Hristos.
Sa tii neclintit in minte ca iubirea de Dumnezeu este cel mai inalt al Sfantului Duh, iar
omul poate doar sa se pregateasca, prin curatie sn smerenie, pentru primirea acestui mare dar,
prin care se schimba si mintea si inima si trupul.
Osteneala noastra este desarta, stearpa si vatama toare atunci cand cautam a descoperi
in noi, mai ina inte de vreme, inaltele daruri duhovnicesti: pe acestea le daruieste Milostivul
Dumnezeu, la vremea lor, pli nitorilor statornici, rabdatori si smeriti ai poruncilor
evanghelice. Amin.

Cursele stapanitorului lumii acesteia

Sub flamura sfintei cruci, va duc, fratilor, la o prive liste duhovniceasca. Sa ne fie
calauza marele intre bineplacutii lui Dumnezeu Antonie, pustnicul egiptean.
Acesta, oarecand, prin lucrarea unei descoperiri Dumnezeiesti, a vazut cursele
diavolului intin se prin toata lumea, ca sa -1 vaneze pe om spre pierzare. Va zand multimea
nenumarata a acestor curse, cu plan gere 1 -a intrebat pe Domnul: "Doamne ! Cine, oare, poate
sa scape de cursele acestea si sa se mantu iasca ?" (Patericul Egiptean – Preacuviosul Av va
Dorotei. Invatatura a 2 -a).
Ma cufund, ganditor, in cugetarea asupra curselor diavolului. Ele sunt raspandite in
afara si inlauntrul omului. O cursa este unita indeaproape cu alta; in unele locuri, cursele stau
pe cateva randuri; in altele sunt facute deschizaturi largi, dar care duc in laturile cele mai
amarnice, din care izbavirea pare deja cu neputinta. Privind la cursele cele mult mestesugite,
ma tanguiesc cu amar ! Fara de voie reiau intrebarea fericitului locuitor al pustiei: "Doamne !
Cine, oare, se va izbavi din aceste curse ?".
Pentru mintea mea, sunt raspandite curse in felurite carti care se numesc pe sine
lumina, dar cuprind in vataturi ale intunericului, scrise sub inraurirea vadita sau ascunsa a
intunecatului si atotraului stapanitor al lum ii acesteia, avand ca izvor intelegerea vatamata de
caderea in pacat, "intru minciuna omeneasca, intru viclenia mestesugirilor inselaciunii" (Efes.
4, 14), cum spunea Apostolul, carti scrise de scriitori care fara de minte se infierbanta din
mintea trupulu i lor.(Colos. 2, 18).
Aproapele meu, si – in iubirea catre el trebuie, doar, sa -mi caut mantuirea – mi se face
cursa care ma vaneaza spre pierzania mea, atunci cand min tea lui este prinsa in cursele
invataturii si cugetarii mincinoase si amagitoare. Mint ea mea la randul ei poarta pecetea
caderii, este acoperita cu acoperamant de intuneric, molipsita de otrava minciunii. Inca din rai
tindea ea, cu nesocotinta si nebagare de seama, catre dobandirea cunostintei pierzatoare si
uciga toare ! Iar dupa cadere, s -a facut inca mai nechibzuita, mai cutezatoare: cu indrazneala
se imbata din paharul cunostintei otravite, si prin aceasta nimiceste in sine cu desavarsire
gustul si dorirea de paharul cel Dum nezeiesc al cunostintei mantuitoare.
Cate curse pentru inima me a ! Vad curse grosolane si curse maiestre. Pe care sa le
numesc mai primej dioase, mai cumplite ? Nu ma pricep. Vanatorul este iscusit, si pe cel ce
scapa din cursele grosolane il prin de in laturile cele mestesugite. Sfarsitul vanatorii este unul
singur – pierzania. Cursele sunt ascunse in toate felurile, cu o deosebita maiestrie. Caderea
este ascun sa in toate chipurile biruintei; dorinta de a placea oa menilor, fatarnicia, slava
desarta sunt ascunse sub toate chipurile virtutii. Amagirea, intunecata inse lare, poarta chip
duhovnicesc, ceresc. Dragostea sufle teasca, adesea patimasa, se ascunde sub chipul iubirii
sfinte; desfatarea mincinoasa, inchipuita, °se da drept desfatare duhovniceasca. Stapanitorul
lumii acesteia se straduieste prin toate mijloacele sa-1 tina pe om in chis in firea cazuta: si
aceasta este de ajuns, fara sa fie nevoie de pacate grosolane, pentru a -1 face pe om strain de
Dumnezeu. Pacatele grosolane sunt inlocuite cu deplina izbanda, precum pe buna dreptate

Despre în șelare
55socoteste va natorul, de truf asa parere de sine a crestinului care se multumeste cu virtutile firii
cazute si se da pe mana amagirii de sine, instrainandu -se prin aceasta de Hristos.
Cate curse pentru trup ! El insusi ce mai cursa ! Cum se foloseste de el stapanitorul
lumii acesteia ! Prin mijlocirea trupului, plecandu -ne inclinarilor si dorintelor sale josnice, ne
apropiem de asemanarea cu dobitoacele necuvantatoare. Ce prapastie ! Ce inde partare de la
Dumnezeiasca asemanare, ce cadere ! In aceasta prapastie adanca, infricosata, inde partata de
Dumnezeu ne prabusim atunci cand ne lasam in voia grosolanelor desfatari trupesti, numite,
dupa greutatea pacatoseniei lor, caderi. Nici desfatarile trupesti mai putin grosolane nu sunt,
insa, mai putin pierzatoare. Din pricina lor este parasita grija de suflet, este uitat Dumnezeu,
cerul, vesnicia, rostul omului. Stapanito rul lumii acesteia se straduieste sa ne tina intr -o nein –
cetata distractie si intunecare tocmai prin mijlocirea desfatarilor trupesti ! Prin simturile
trupesti, aceste ferestr e catre suflet, prin care sufletul are legatura cu lumea vazuta, el il adapa
neincetat cu desfatari ale simturilor, si totodata cu pacatul si robia care sunt nedespartite de
acestea. In faimoasele sali de concert pamantesti rasuna o muzica ce exprima si st arneste
feluritele patimi; aceste patimi sunt infatisate si in teatrele pamantesti; aceste patimi sunt
rascolite prin distractiile pamantesti: omul este adus, prin toate mijloacele cu putinta, la
desfatarea cu raul care il ucide. Imbatandu -se cu acesta, ei uita binele cel man tuitor al lui
Dumnezeu si sangele Dumnezeului -Om, prin care am fost rascumparati.
Iata o slaba descriere a curselor raspandite de catre stapanitorul lumii acesteia spre
vanarea crestinilor. Descrierea este slaba, dar oare nu v -a starni t, fratilor, o groaza
indreptatita, oare in sufletul vostru nu s -a nascut intrebarea: "Cine oare poate sa scape din
aceste curse ?"
Infricosatul tablou inca nu este terminat ! Mana mea, calauzita de cuvantul lui
Dumnezeu, inca, inca se mai indeamna sa zug raveasca.
Ce glasuieste cuvantul lui Dumnezeu ? El vesteste proorocia care se implineste sub
ochii nostri, prooro cia ca in vremurile din urma, din pricina "inmultirii faradelegii, dragostea
multora se va raci" (Mt.24, I 2). Cuvantul cel nemincinos al lui Dumnezeu, mai nestra mutat
decat cerul si pamantul, ne vesteste inmultirea, in aceste vremuri din urma, a curselor
diavolesti si inmultirea numarului celor ce pier in aceste curse.
Intocmai ! Ma uit la lume si vad: cursele diavolului s -au inmultit fata de vremurile de
inceput ale Bisericii lui Hristos, s -au inmultit peste masura. S -au inmultit cartile care cuprind
invataturi mincinoase; s -au impu tinat, s -au imputinat peste masura cei ce urmeaza Sfantului
Adevar; s -a intarit cinstirea fata de virtutile iire sti, pe care le pot avea si iudeii, si paganii; s -a
ivit cinstirea fata de virtutile de -a dreptul paganesti, po trivnice firii insasi, care le priveste ca
pe niste rele; s -a imputinat intelegerea virtutilor crestine, nu mai zic ca s -a imputinat, a pierit
aproape, plinirea lor cu lucrul; a prins aripi viata materiala; piere viata duhovniceasca;
desfatarile si grijile trupesti inghit aproape tot timpul oamenilor; acestia nici nu mai au cand
sa-si aduca aminte, macar, de Dumnezeu. Si toate acestea devin datori e, devin lege. "Din
pricina inmultirii faradelegii, dragostea multora se va raci", si a acelora care ar fi ra mas in
iubirea de Dumnezeu daca raul nu ar fi fost atat de obstesc, daca laturile diavolului nu s -ar fi
inmultit atat de amarnic.
Indreptatita er a intristarea fericitului Antonie. Cu atat mai indreptatita este intristarea
crestinului din vremea de azi inaintea privelistii curselor diavole~ti; intemeiata este
inlacrimata intrebare: "Doamne ! Cine, oare, dintre oameni poate sa scape de aceste curse s i "
sa se mantuiasca ? .
La intrebarea preacuviosului pustnic a venit de la Domnul raspunsul: "Smerita
cugetare trece de aceste curse, iar ele nu pot nici macar a se atinge de ea". Dumnezeiesc
raspuns ! Cum inlatura din inima orice indoiala, aratand in put ine cuvinte un mijloc de
nadejde pentru a birui asupra potrivnicului nostru, mijloc de destramare si nimicire a
mestesugitelor sale laturi, impletite cu ajutorul indelungilor ani de lupta cu omul si a unei

Sfântul Ignatie Briancianinov
56nemasurate rautati.
Sa ne ingradim mintea prin sme renie, fara a -i inga dui sa tinda in chip nesocotit si
cutezator catre doban direa cunostintelor, oricat ne -ar atata curiozitatea, noutatea si paruta lor
insemnatate. Sa o pazim de ispi ta invataturilor mincinoase, ascunse sub numele si infatisarea
invatat urii crestine. Sa o smerim intru as cultarea fata de Biserica, smerind orice cugetare care
se ridica impotriva mintii lui Hristos (2 Cor. 10, 5), impotria mintii Bisericii. La inceput,
chinuitoare este pentru minte calea cea stramta a ascultarii fata de Bi serica; ea, insa, aduce la
largimea si libertatea~inte legerii duhovnicesti, inaintea careia pier toate parutele nepotriviri
pe care le afla intelegerea trupeasca si sufleteasca in supunerea fara abatere fata de Biserica.
Sa nu -i ingaduim mintii a citi des pre lucrurile duhov nicesti altceva decat ceea ce este cuprins
in cartile scriitorilor adevaratei Biserici; carti despre care Bise rica insasi a dat marturie ca ele
sunt organe ale Sfan tului Duh. Cel ce citeste pe sfintii scriitori se imparta seste nemijl ocit de
Sfantul Duh Care locuieste in ei si graieste prin ei; cel ce citeste scriitorii eretici, chiar daca ar
fi ele impodobite cu numele de "sfinte" de catre adunatura lor eretica, se impartaseste de
duhul cel viclean al inselarii (Sfantul Petru Damaschi nul. Filocalia, "Despre dreapta –
socotinta"): din pricina neascultarii fata de Biserica, al carei miez este trufia, el cade in
cursele stapanitorului lumii acesteia.
Ce sa facem cu inima ? Sa altoim la acest maslin salbatic un ram din maslinul cel
roditor , sa o intiparim cu insusirile lui Hristos, sa o deprindem cu smerenia evanghelica, sa o
silim sa primeasca voia Evangheliei. Vazand nepotrivirea ei cu Evanghelia, neincetata ei
impotrivire si nesupunere fata de Evanghelie, sa ve dem in aceasta impotrivire , ca intr -o
oglinda, caderea noastra. Vazandu -ne caderea, sa plangem pentru ea inaintea Domnului, a
Ziditorului si Rascumparatorului nostru, sa ne indureram cu intristarea cea mantuitoare; sa nu
contenim a petrece in aceasta intristare pana ce nu vom vedea tamaduirea noastra. "Inima
infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50, 19), la sand-o vanarii vrajmasului.
Dumnezeu este Ziditorul nostru si Stapan cu drepturi depline: El poate sa rezi deasca inima
noastra si va preface inima care I se tan guieste neincetat cu plans si rugaciune, o va preface
dintr -o inima iubitoare de pacat, intr -o inima iubitoare de Dumnezeu si sfanta.
Sa ne pazim simturile trupesti, neingaduind pacatu lui sa intre prin ele in ingradirea
sufletului nostru. Sa ne infranam ochiu l cel iscoditor si urechea cea iscodi toare; sa punem
zabala stransa asupra acelui mic madular al trupului care este in stare sa dea nastere unor mari
cutremure, asupra limbii noastre; sa poto lim nazuintele dobitocesti ale trupului prin infranare,
privegh ere, osteneli, deasa aducere -aminte de moarte, prin rugaciunea statornica intru luare –
aminte. Ce ne statornice sunt desfatarile trupesti ! Cu ce miasma se sfarsesc ! Dimpotriva,
trupul ingradit prin infranare si pazirea simturilor, spalat prin lacrimile po caintei, stin tit prin
deasa rugaciune, se zideste in chip tainic ca Biserica a Sfantului Duh, Care face nelucratoare
toate uneltirile vrajmasului impotriva omului.
"Smerita cugetare trece de toate cursele diavolesti, si acestea nu pot nici macar a
se atin ge de ea".
Amin. Anul 1846. Pustia lui Serghie.

Despre în șelare
57

In loc de postfata

"Bucura -te, noule Gura de Aur, care prin cuvin tele tale de foc pe multi rataciti prin
pocainta i -ai adus la Dumnezeu; bucura -te, ca prin gura ta Domnul Cel iubit de tine
propovaduia; bucura -te, Ierarhe Ignatie, al pocaintei si rugaciunii lucrator si dascal preaales !"
Prin asemenea cuvinte de aleasa heretisire si inalta cinstire, Biserica dreptslavitoare il
lauda, atat in slujba cat si in acatistul ce ii sunt inchinate, pe c el ce a stra lucit ca un mare
luminator intre sfintii ierarhi ai vea curilor din urma, pe iubitul ei fiu si vrednicul ei sluji tor,
sfantul Ignatie Briancianinov ('1' 1864).
Dupa o copilarie nefurata de cele proprii acestei varste, plina de o maturitate, o grija
de suflet si o luare -aminte de sine ce ii prevesteau viitoarele sporiri si imbogatiri
duhovnicesti, dupa o scurta perioada in care fiind in lume este "disputat" intre imparatul
pamantesc (tarul) si Imparatul Cel Ceresc, viitorul ie rarh alege partea cea buna, care nu se va
lua de la el in veci: limanul cel dorit al vietii ingeresti, si aceasta chiar la Optina, aleasa
manastirilor si sihastriilor Ru siei veacului al XIX -lea. Aici are marea binecuvantare si fericire
de a fi, pentru o vreme, ucenic de c hilie al marelui Staret, Sfantul Leonid, de la care aduna
din belsug polen si miere duhovniceasca, precum si de la sfintii stareti, fratii Moise si
Antonie, si de la alti cu viosi mult imbunatatiti impreuna -vietuitori. Acumu larile teoretice si
practice fa cute acum ii vor fi de un nespus de mare si real folos atunci cand va primi din
partea mai -marilor Bisericii pravoslavnice grelele as cultari de egumen al manastirii Pelsema,
staret al Ma rii Lavre a Sfantului Serghie de Radonej si, mai apoi, de episcop.
Scrisa in 1846 in linistea pustiei unde odinioara s -a nevoit marele intre cuviosi
Serghie, alesul Prea Sfintei Treimi si vazatorul Maicii lui Dumnezeu, "Despre in selare" este
aceea dintre scrierile Sfantului Ignatie pe care, daca ni s -ar cere sa o caracter izam doar printr –
un cuvant, nu am ezita nici o clipa sa o numim: cutre muratoare. Indraznim sa afirmam
aceasta deoarece iata, in cei 153 de ani care s -au scurs de cand a vazut lumina tiparului,
actualitatea informatiei ei nu a sca zut nicidecum, puterea ei de a produce "seisme" du –
hovnicesti dintre cele mai benefice, de a lumina si in tari inimi si minti slabanogite de pacat,
amagite si ra tacite de el, este nu numai intacta, ci chiar crescanda, caci si in privinta ei ni se
pare potrivit cuvantul apos toles c: "unde s -a inmultit pacatul a prisosit harul".
"Veac grozav", 1 -a numit Cuviosul Agatanghel in proorocirile sale de acum circa 700
de ani pe cel de -al douazecelea de la nasterea Mantuitorului Hristos, "se col al confuziilor
axiologice", valorice, 1 -au ca racteri zat traitori autentici, care s -au iscusit in grelele ispite si
incercari prin care i -a trecut mila, intotdeauna iubi toare de oameni, a proniei dumnezeiesti.
Multa este felurimea stralucirilor luminilor acestei carti, care "ataca" atat intunericul vadit,
cat si "lumi nile cele intunecate" ale sufletelor noastre, dar numai cateva mici nuante ale lor
vom incerca sa semnalam in cele ce urmeaza, caci starea mai mult decat precara a vederii
.noastre sufletesti, a celor ce indraznim sa scriem cele de fata , trebuie sa o recunoastem
deschis, nici nu ne ingaduie mai mult.

Ca nimeni altul, Sfantul Ignatie ne pune inainte re zultatele pe care le -a dobandit cu
"microscopul" sau duhovnicesc prin nevointe, lupte si primejdii person ale despre care nu ne
marturise ste in mod direct ni mic, dar pe care cei lucratori le pot citi printre randuri. Despre
pocainta, despre care toti am auzit, dar pe care atat de anevoie ne hotaram sa o punem ca
temelie tare si statornica a vietuirii noastre in Hristos, printre mul te alte le, toate de o
insemnatate covarsitoare, marele ierarh ne spune si aceasta: "Toate felurile de inselare

Sfântul Ignatie Briancianinov
58diavoleasca la care se supune cel ce se nevoieste in ru gaciune apar ca urmare a faptului ca la
temelia ruga ciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta n u s-a facut izvorul, sufletul, scopul
rugaciunii". In intreg cuprin sul cartii leit -motivul pocaintei este analizat sub atatea unghiuri,
cu atata acribie, cu grija pe care nici cea mai duioasa dintre mame nu ar putea -o avea fata de
pruncutii ei, incat ind reptatirea de sine ca am auzit vorbin du-ni-se despre pocainta mai mult
in sintagme si me tafore si de aceea concretetea acestei virtuti ne scapa, nu mai poate sta
nicicum in picioare.
Cei mai mari sfinti ai Ortodoxiei sunt citati cu o pertinenta desavarsi ta si in anumite
contexte trebuin cioase comentati in chip stralucit. "Oricat de inalte ar fi nevointele noastre,
daca nu am dobandit inima indu rerata, atunci nevointele noastre sunt mincinoase si desarte"
(Scara, Cuvantul al 7 -lea). Iar la cele spuse de Sfantul Simeon Noul Teolog ca "Parerea nu
ingaduie celor parute sa ia cu adevarat fiinta", Sfantul Ig natie face acest minunat comentariu:
“Cel caruia i se pare ca este despatimit nu se va curati mciodata de pa timi; cel caruia i se pare
ca este plin de h ar nu va primi niciodata har; cel caruia i se pare ca este sfant nu va ajunge
niciodata la sfintenie. Sa fie limpede: cel ce socoate ca are lucrari duhovnicesti, virtuti,
merite, daruri harice, care se maguleste si se desfata cu «pare rea», prin aceasta «p arere»
ingradeste lucrarilor du hovnicesti, virtutilor crestine si harului dumnezeiesc intrarea in el si
deschide larg poarta pentru imbolna virea de pacat si pentru demoni. Pentru cei molipsiti de
«parere» deja nu se mai afla nici o putinta de spo rire du hovniceasca: ei au nimicit aceasta
putinta jert find pe altarul minciunii insesi principiile pe care se intemeiaza lucrarea omului,
lucrarea mantuirii sale, si anume felul in care el priveste adevarul". Capitolul in titulat
"Vederea pacatului propriu" – ne apare ca un ta blou duhovnicesc zugravit cu o maiestrie
unica; el poate sta cu cinste alaturi de tot ce s -a scris mai adanc si mai frumos despre pocainta
de dumnezeiestii Parinti.
In grija sa parinteasca de adevarat pastor al turmei cuvantatoare ce i -a fo st
incredintata de Dumnezeu, marele ierarh vine si cu numeroase exemple concrete, de autori si
opere care nu au scapat de cumplitele mreje diavolesti ale inselarii de sine, amagirii de sine si
betiei de sine. In menghina mintii sale indumnezeite autori ca Toma de Kempis, Milton,
Klopstock, Racine etc. si "opere fundamentale" ale lor cedeaza – vai ! – mai usor decat
nucile si alunele goale sub greutatea unui buldozer. Iata de pilda ce afirma – si demonstreaza
aceasta in multe feluri si in diferite contexte ale lucrarii cu argumente de o claritate cu
neputinta de contestat – despre "Urmarea lui Hristos", o carte bine -cunoscuta, ades
recomandata si citita de credinciosii nostri si uneori chiar de cei din cinul monahal.
"«Ur – marea» – atunci cand a aparut pentru prima oara a fost osandita chiar de
biserica sa latina, fiind pusa sub ur – marirea Inchizitiei. Urmarirea a incetat, mai apoi, si s -a
prefacut in protectie, atunci cand s -a vazut ca aceasta carte este o buna unealta de propoganda
in randul oa – menilor care si -au pierdut adevarata intelegere a crestinismului si au pastrat cu
el doar o legatura de suprafata…
Cartea ii poarta pe cititorii sai drept spre partasia cu Dumnezeu, fara a -i curati, mai
inainte, prin pocainta: de aceea si starneste o deo sebita aplecare spre ea in oamenii patimasi,
care nu au batut cararea pocaintei, care nu au fost preveniti cu privire la amagirea de sine si
la inselare, care nu au luat povata din invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, cum sa
vietuiasca dupa legea duhovniceasca…
Cugetarea semeata, subtirea patima a dulcetii si slava desarta sunt infatisate de
aceasta carte ca lucrare a harului dumnezeiesc. Cand cugetam ca pana mai ieri duhovnici care
se socoteau – si erau socotiti de foarte multi indrep tatori ai credintei si ai monahismului
contemporan, citau in nestire si cu mare admiratie din aceasta carte, recomandandu -o
calduros tuturor, nu putem sa nu concluzionam ca fiind nespus de periculoasa acreditarea
ideii ca i -am putea cunoaste in exhaustivit ate pe Sfintii Parinti, ca stim despre ei si operele lor
atat de mult incat nu mai este de trebuinta sa ne mai si in vatam de catre altii si de la altii, ci

Despre în șelare
59numai sa invatam noi pe ceilalti. Sfintii Parinti ne -au avertizat ca vultu rul care are doar o
ungh ie a unei ghiare prinsa in cursa este imobilizat mai mult chiar decat o biata oratanie din
ograda. Necunoasterea, fie si numai a unei opere a luminatorilor Ortodoxiei, dar capitala, asa
cum este si "Despre inselare", poate provoca deraieri spirituale pe ca t de ascunse, pe atat de
periculoase, cu urmari cata strofale pentru multi, chiar si pentru cei care se socot sau sunt
socotiti… infailibili si atotstiutori.
Incheiem cu mult folositoarea rugaciune a Sfan tului Ignatie – cu care se si incheie mai
sus pom enitul capitol despre "Vederea pacatului propriu" – rugaciu ne pe care multi crestini
ravnitori si monahi sporiti au inclus -o in pravila lor zilnica inca de la mijlocul seco lului
trecut:
"Doamne ! Da -ne sa ne vedem pacatele noastre, asa incat mintea noast ra, atrasa cu
desavarsire de luarea -aminte fata de pacatele noastre, sa inceteze a mai vedea greselile
aproapelui si sa -i vada pe toti, intr -acest chip, buni. Da inimii noastre sa para seasca grija
pierzatoare de neajunsurile aproa pelui, sa isi uneasca to ate grijile numai in grija pentru
dobandirea curatiei si sfinteniei poruncite si gatite noua de Tine. Da -ne noua, celor ce ne -am
intinat haina sufletului, sa o albim iarasi; ea a fost deja spalata prin apele botezului, iar acum,
dupa pangarire, aceste hain e au nevoie sa fie spalate prin apele lacrimilor. Da -ne sa vedem in
lumina harului Tau neputintele cele de multe feluri care traiesc in noi, inabusind in inima
miscarile duhovni cesti, aducand in ea miscarile sangelui si trupului ca re sunt potrivnice
Impa ratiei lui Dumnezeu. Da -ne marele. dar al pocaintei, inaintea caruia merge si pe care il
naste marele dar al vederii pacatelor noastre. Pazeste -ne, cu aceste mari daruri, de hau rile
amagirii de sine, care apare in suflet din prici na pacatoseniei sale, ne luate in seama si
neintelese, si se naste din lucrarile patimii dulcetii si slavei de sarte care traiesc in el neluate in
seama si neinte lese. Pazeste -ne pe noi cu aceste mari daruri in ca lea noastra catre Tine, si da –
ne sa ajungem la Tine, Cela Ce chemi pe cei ce isi recunosc pacatosenia si lepezi pe cei ce se
socotesc drepti, ca sa Te slavoslo vim in veci, intru vesnica Ta fericire, a Singurului
Dumnezeu Adevarat, Rascumparatorul celor ro biti si Mantuitorul celor pierduti. Amin".

Sfântul Ignatie Briancianinov
60

CUPRINS

Partea I. Despre în șelare. 3
Despre râvna sufleteasc ă și cea duhovniceasc ă 5
Despre luarea -aminte in ceea ce priveste, citirea cartilor Sfintilor Parinti,
despre viata monahala 7
Despre vise 9
Despre viețuirea dup ă sfat 11
Despre via ța pusniceasc ă 14
Partea a doua. Despre în șelare 24
Despre adev ărata și fățarnica smerit ă cugetare 38
Deverea pacatului propriu 43
Despre iubirea de aproapele 49
Despre iubirea de Du mnezeu 52
Cursele st ăpânitorului lumii acesteia 54
În loc de postfa ță 57