CAPITOLUL III – ANALIZA PRIVIND CEREREA ȘI OFERTA TURISTICĂ PE LITORALUL ROMÂNESC

CAPITOLUL III – ANALIZA PRIVIND CEREREA ȘI OFERTA TURISTICĂ PE LITORALUL ROMÂNESC
3.1. CEREREA TURISTICĂ A STAȚIUNILOR DE PE LITORALUL ROMÂNESC
Este cunoscut faptul că unul dintre motivele care îi determină pe turiști să se
orienteze spre stațiunile turistice cu o activitate pronunțată sezonieră este dorința acestora de a-și petrece vacanța în condiții favorabile de ambianță climaterică și meteorologică. Ori, se cunosc care sunt condițiile climaterice ale zonei litoralului în lunile de vară, cărora li se adaugă plaja și apa mării.
Este evident, așadar, că acestea sunt elementele determinante în specificul sezonier al activității turistice de pe litoral.
Activitatea turistică în extrasezon este mai redusă, funcționând o mică parte din capacitatea de cazare, majoritatea unităților fiind închise și conservate până la redeschiderea sezonului următor.
Pe lângă aspectele caracteristice ale dispersării în spațiu a fluxurilor turistice, în sezon și extrasezon, se remarcă frecvent și o repartizare inegală în timp a cererii de servicii turistice, care în diferite zone de interes turistic se soldează cu o concentrare pronunțată a sosirilor de vizitatori în anumite perioade ale anului și respectiv diminuarea sau chiar sistarea afluenței turistice în alte perioade.
Aceste variații sezoniere, cu serioase implicații economico-organizatorice, sunt caracteristice și specifice activității turistice de pe litoral.
Variațiile sezoniere constituie de fapt una dintre caracteristicile principale ale turismului modern.
Se poate constata că întreaga activitate turistică a litoralului românesc al Mării Negre este concentrată într-un singur sezon limitata ca durată la perioada iunie-septembrie.
Această concentrare a activității turistice este strict specifică litotralului.
Activitatea turistică, în general, mai cunoaște și alte variații ale curbei sezonalității turistice, în două perioade de sezon distincte ca durată și cu frecvențe distincte de solicitări.
3.1.1. Circulația turistică pe litoralul românesc
Participarea la mișcarea turistică a unor mase tot mai largi, diversificarea motivațiilor, care generează cererea, au condus la multiplicarea formelor de turism.
Delimitarea formelor de turism și gruparea lor după anumite criterii, prezintă atât importanță teoretică, dar și practică, deoarece conține elemente de fundamentare a deciziilor referitoare la dezvoltarea ofertei turitice și alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.
Astfel:
după proveniența turiștilor, deosebim:
turism intern
turism internațional
după gradul de mobilitate, turismul intern poate fi:
de sejur
de circulație (itinerant)
de circumstanță
în funcție de direcția fluxurilor turistice într-un cadru geografic dat, turismul internațional îmbracă formele:
receptiv (de primire)
emițător (de trimitere)
Între aceste forme de turism (inter și internațional) există relații de interdependență
care conduc la promovarea circulației turistice, la dezvoltarea echilibrată a acesteia și la asigurarea echilibrării balanței de plăți pentru activitatea turistică.
O altă clasificare importantă a formelor de turism este aceea care ia în considerație modul cum este angajată prestația turistică și momentul angajării acesteia. Astfel cele mai frecvente forme de turism practicate în țara noastră sunt turismul organizat și semiorganizat.
În cadrul societăților comerciale de pe litoralul Mării Negre se practică toate formele de turism menționate mai sus. Acestea se organizează prin colaborare cu diferite firme partenere din străinătate și cu societăți comerciale din țară, cum sunt: TAROM, NAVROM, AGENȚII DE TURISM.
De menționat este faptul că, în cadrul turismului neorganizat, în perioada de sezon, cazarea turiștilor se face în locuințele particulare din apropierea stațiunilor turistice, celelalte servicii fiind asigurate de societățile comerciale de stat S.A. și particulare S.R.L.
Măsurarea circulației turistice urmărește să furnizeze informații în privința dimensiunii acesteia și a tendințelor de manifestare a ei, informații necesare pentru stabilirea politicii de dezvoltare în perspectiva a sectorului turistic.
Statisticile folosite de Ministerul Turismului arată dimensiunile (volumul) activității turistice prin trei indicatori de bază, și anume:
numărul de turiști – respectiv numărul persoanelor înregistrate în evidența unităților de cazare;
zile – turist care exprimă produsul dintre numărul de turiști și durata sejurului (durata în zile a desfășurării activității turistice);
volumul valoric al activității turistice, care poate fi exprimat în valută (dolar S.U.A.) sau în lei, depinzând de indicatorul economic luat în analiză.
În funcție de scopul urmărit, de naliza efectuată, datele pot fi grupate după
anumite criterii:
forma de turism;
țara de reședință a turiștilor străini;
societăți comerciale;
forme de cazare.
De asemenea, indicatorul valoric se exprimă fie sub formă absolută, fie sub
formă relativă, în funcție de necesitățile analizei efectuate.
Ritmul deosebit de accelerat al circulației turistice în perioada de sezon face ca urmărirea statistică să aibă încă o serie de carențe, decurgând în special din modul de culegere al informațiilor și de sursa de bază de la cre provine informația.
Deși în ultima periodă s-au făcut progrese mari pe această linie, oferite de informatica modernă, referindu-ne la prelucrarea datelor la Minister, mai sunt încă probleme referitor la modul de culegere a datelor de la sursa de bază (hoteluri).
Aceasta nu dispune încă de nici un mijloc automat de evidență și transmitere a datelor, iar greutățile sunt mai mari în condițiile turismului neorganizat.
Cel mai reprezentativ și și important indicator al circulației turistice este numărul turiștilor (NT); este un indicator fizic, cantitativ și poate lua forma:
sosiri/plecări de turiști, pentru turismul internațional și se obține din
statisticile înregistrărilor la frontieră;
persoane cazate, utilizat atât pentru turismul intern cât și pentru cel internațional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare;
participanții la acțiuni turistice – turiști și excursionoști
specific turismului intern, rezultat din centralizarea activității agențiilor de voiaj.
Analiza fluxurilor turistice pe litoralul românesc în perioada 1997 –2001
Tabelul nr.3.1.2. – Fluxurile turistice pe litoralul românesc
număr turiști
1997
1998
1999
2000
2001

Turiști români
782084
844056
720648
713927
614.808

Turiști străini
72452
61998
48275
43817
44.469

Total turiști
854536
906054
768923
757789
659.277

Sursa Departamentul de Statistică – Prefectura Constanța


Figura 3.1.2.- Fluxurile turistice anuale în perioada 1997-2001
Analizând seria de date din tabel, se constată o diminuare a numărului total de turiști spre sfârșitul perioadei analizate.
Astfel, față de anul 1997, în anul 1998 numărul de turiști crește cu 5,70% , ajungând în anul 2001 să scadă la 87,2%. Scăderea numărului de turiști nu este uniformă în structură, ea prezentând disproporții însemnate.
Din tabelul prezentat anterior se observă că numărul turiștilor străini înregistrează o scădere la 85,5% în anul 1998, la 66,6% în anul 1999, la 60,5% în anul 2000, iar în anul 2001 realizându-se o creștere față de anul precedent, cu 24,5%. De asemenea numărul turiștilor români scade spre sfârșitul perioadei analizate. Astfel față de anul 1997, în anul 1998 numărul turiștilor români crește cu 7,4% urmând ca în anul 2001 să aibă loc o scădere semnificativă la 87,9%.
Dacă în anul 1998 ponderea turiștilor străini din totalul sosirilor de turiști reprezenta 6,84%, iar diferență de 93,16% erau români, în anul 2001 numărul turiștilor străini o crescut ușor, reprezentând 7,78% din total turiști, diferența de 92,22% fiind reprezentată de turiștii români.
În urma calculelor efectuate se observă o scădere a circulației turistice externe pe litoral.
Această scădere s-a înregistrat și pe seama reducerii coeficientului de exploatare a spațiilor în perioada de plin sezon, precum și exploatarea acestora la capetele de sezon, perioadă când spațiile de cazare înregistrau coeficienți foarte scăzuți.
Această scădere a circulației turistice pe litoralul românesc este rezultatul unei slabe exploatări a spațiilor de cazare și a calității serviciilor oferite turiștilor.
Cu toate că după anul 1990, din inițiativa Ministerului Turismului, a avut loc practicarea unor tarife care au mers cu reducere până la 50% din tarif, produsul litoral a scăzut în preferințele turiștilor, unii dintre aceștia orientându-se spre alte destinații de vacanță, iar alții renunțând la acest produs turistic datorită scăderii nivelului de trai .
Analiza grafică a sosirilor în structurile de primire turistică
cu funcțiuni de cazare turistică pe zone turistice în anul 2001


Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București,p.2
Figura 3.1.3. – Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe zone
turistice, în anul 2001 (-în procente față de total )
Pe zone turistice, după numărul de sosiri, ponderea cea mai mare în anul 2001 o deține municipiul București și orașele de reședință de județ, exclusiv orașul Tulcea ( 45,1) fiind urmată de stațiunile din zona montană cu o pondere de 15,4%, zona litorală având o pondere de 13,5% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică.
3.1.4. Analiza numărului de turiști sub forma sosirilor de turiști în
structurile de primire turistică de pe litoralul românesc
Tabelul nr.3.1.4. – Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în anul 2001
Turiști sosiți – număr
TOTAL STRUCTURI DE PRIMIRE
HOTELURI
MOTELURI
VILE
TURISTICE
PENSIUNI
CAMPINGURI
BUNGALOURI
TABERE
DE ELEVI ȘI
PREȘCOLARI
CĂSUȚE

T
659.277
546.703
48
10.794
135
36.245
13.073
42.352
9.927

R
614.808
503.132
48
10.762
135
35.761
13.055
41.988
9.927

S
44.469
43.571
—
32
—
484
18
364
—

 Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București, p.7
T = total sosiri
R = turiști români
S = turiști străini
Numărul total de sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în anul 2001 a fost de 659.277 din care 614.808 clienți români (93,25%) și 44.469 clienți străini (6,74%).Se observă că ponderea cea mai mare din total structuri de primire, atât la turiștii români(82%), cât și la cei străini (98%) o dețin hotelurile.
Analiza sosirilor de turiști în structurile de primire turistică
de pe litoralul românesc pe categorii de confort:
Tabelul nr.3.1.5. – Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică de pe litoralul românesc pe categorii de confort:
Turiști sosiți – număr
TOTAL
5 STELE
4 STELE
3 STELE
2 STELE
1 STEA
NECLASIFICAT PE STELE

T
659.277
50
6.500
75.859
384.361
132.335
60.172

R
614.808
50
4.751
49.095
369.611
131.508
59.793

S
44.469
—
1.749
26.764
14.750
827
379

Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București,p.14
T = total sosiri
R = turiști români
S = turiști străini
Pe categorii de clasificare, ponderea cea mai mare din total sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică, aproximativ 58%, au fost înregistrate în unitățile de cazare turistică cu categoria 2 stele, după care urmează cele cu categoria 1* – 20,07%, cele ce categoria 3* – 11,5%, cele neclasificate pe stele – 9,12%, cele de 4* – 1% și cele de 5* – 0,01%.
3.1.6. Analiza sosirilor de turiști în structurile de primire turistică pe principalele țări de proveniență ale turiștilor
Tabelul nr.3.1.6. – Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică pe principalele țări de proveniență ale turiștilor
ȚARA DE PROVENIENȚĂ
NUMĂR TURIȘTI

ROMÂNIA
614.808

ITALIA
3.100

GERMANIA
14.255

ISRAEL
1.322

FRANȚA
4.097

STATELE UNITE ALE AMERICII
1.390

UNGARIA
1.162

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII
383

AUSTRIA
453

ALTE ȚĂRI
17.813

TOTAL
659277

Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București,p.57
După ponderea numărului de clienți sociți, din numărul total de sosiri ale clenților străini, pe primul loc se situează Germania cu 2,16%, urmată de Franța și Italia cu 1%, SUA și Israel 0,25%, Ungaria cu 0,18%, Regatul Unit și Austria cu 0,01%. Numărul de sosiri al vizitatorilor străini în România, în anul 2001 a fost de 659.277, în scădere cu 37,23% comparativ cu anul 2000.
În continuare vom prezenta un alt indicator de cuantificare a circulației turistice – numărul înnoptărilor sau zile – turist (NZT ). Acesta se calculează ca sumă a produselor între numărul turiștilor și durata activității turistice exprimată în zile. De regulă, el se obține prin prelucrarea/cumularea informațiilor din statisticile unităților hoteliere.
3.1.7. Analiza numărului de înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni
de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică în anul 2001
Tabelul nr. 3.1.7. – Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică de pe litoral, pe tipuri de structuri de primire turistică în anul 2001
zile – turist
TOTAL
HOTELURI
MOTELURI
VILE
TURISTICE
PENSIUNI
CAMPINGURI
BUNGALOURI
TABERE DE ELEVI ȘI PREȘCOLARI
CĂSUȚE

T
4.530.421
3832883
140
106188
1175
123761
118814
299294
48166

R
4.157.315
3464556
140
106060
1175
121696
118776
296746
48166

S
373106
368327
—
128
—
2065
38
2548
—

Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București,p36
T = total sosiri
R = turiști români
S = turiști străini
La fel ca și numărul turiștilor, indicatorul înnoptări se urmărește distinct pentru turismul intern și cel internațional, pe țări de proveniență a turiștilor, pe destinații, motive de călătorie.
Numărul înnoptărilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare de pe litoral în anul 2001 a fost de 4.530.421 din care 4.157.315 turiști români (91,76%) și 373.106 turiști străini (8,23%).
La hoteluri au fost înregistrate 3.832.883 înnoptări (84,6% din total înnoptări), din care 3.464.556 înnoptări clienți români (83,3% din total înnoptări români) și 368.327 înnoptări turiști străini (98,7% din total înnoptări străini).
3.1.8. Analiza duratei medii a șederii pe total structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare în anul 2001.
Durata medie a șederii reprezintă numărul mediu de zile de ședere (rămânere) a turiștilor într-o anumită zonă (țară, stațiune) și este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor și cel al turiștilor:


Tabelul nr.3.1.8. – Analiza duratei medii a șederii pe total structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare în anul 2001.
număr – zile
TOTAL
HOTELURI
MOTELURI
VILE
TURISTICE
PENSIUNI
CAMPINGURI
BUNGALOURI
TABERE
DE ELEVI ȘI
PREȘCOLARI
CĂSUȚE
TURISTICE

T
6,9
7,0
2,9
9,8
8,7
3,4
9,1
7,1
4,9

R
6,8
6,9
2,9
9,9
8,7
3,4
9,1
7,1
4,9

S
8,4
8,5
—
4,0
—
1,3
2,1
7,0
—

Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” , Institutul Național de Statistică București,p.69
T = total sosiri
R = turiști români
S = turiști străini
Conform tabelului nr. 3.1.8. se observă că durata medie a șederii în anul 2001, pe total structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, a fost de 6,9 zile, ea fiind depășită la spațiile de cazare în hoteluri (7,0 zile), vile turistice (9,8 zile), pensiuni (8,7 zile), bungalouri (9,1 zile) și în tabere de elevi și preșcolari (7,1 zile).


Graficul 3.1.8. – Durata medie a sederii pe total structuri de primire turistică cu funcțiuni de
cazare în anul 2001
Pentru turiștii străini, în anul 2001, durata medie a șederii a înregistrat un număr de 8,5 zile fiind mult mai mare decât durata medie per total sosiri.Totodată durata sejurului la turismul intern se situează sub medie înregistrând un număr de 6,8 zile.
Scăderea sejurului este influențată de creșterea ponderii turismului neorganizat, întrucât la turismul organizat durata sejurului este de 14, 21 de zile la turismul internațional și de 12 zile la turismul intern.
3.2. OFERTA TURISTICĂ A STAȚIUNILOR DE PE LITORALUL ROMÂNESC
Valorificarea patrimoniului turistic implică asigurarea unor condiții pentru deplasare, sejur și petrecere plăcută a timpului liber.
Oferta turistică efectivă reprezintă echilibrul dintre oferta turistică potențială și infrastructură. Prin infrastructura turismului se înțelege totalitatea mijloacelor materiale, mobile și imobile care participă la crearea și oferirea produsului turistic, la prestarea serviciilor turistice.
În cele ce urmează voi prezenta componentele de bază ale infrastructurii turismului pe litoralul Mării Negre:
capacitatea de cazare
alimentația publică
tratament.
Aceștia sunt parametrii hotărâtori în clasificarea unităților cu activitate turistică
de odihnă și tratament.
Societățiile comerciale de hoteluri și restaurante din stațiunile balneo-climaterice ale litoralului românesc îndrumă și coordonează activitatea turistică a stațiunilor situate între Constanța și Vama Veche.
Stațiunile: Năvodari, Mamaia,Eforie Nord, Eforie Sud,Costinești, Olimp ,Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai sunt caracterizate printr-o puternică bază materială, o arhitectonică deosebită, spații verzi amenajate, astfel încât creează un cadru natural deosebit de plăcut, al cărui efect se răsfrânge asupra turistului care vine să-și petreacă vacanța pe litoralul românesc.
Societatea Comercială de Hoteluri și Restaurante Mangalia deține 36% din capacitatea de cazare a litoralului, din care 71% în hoteluri.
Stațiunile: Jupiter, Aurora, Venus și Saturn au luat ființă în anii 1971-1972, spre deosebire de orașul Mangalia și satul de pescari 2 Mai, așezări mult mai vechi, cu o bază materială mai puțin modernă dar cu tradiție turistică mai veche.
Orașul Mangalia, întemeiat de coloniștii greci în secolul al VI-lea sub numele de Callatis, este o stațiune turistică modernă, cu numeroase unități hoteliere și de alimentație publică.
3.2.1. Analiza capacității și activității de cazare turistică în stațiunile de pe litoralul românesc
Oferta turistică de cazare reprezintă în țara noastră o concretizare a proprietății de stat și particulare. Evoluția circulației turistice, modificările acesteia în structură sunt însoțite la rândul lor de evoluția corespunzătoare a ofertei turistice de cazare.
Realizarea unei mișcări turistice mereu crescânde, ridicarea nivelului calitativ al activității și eficiența circulației turistice sunt în mare măsură condiționate de oferta turistică de cazare.
Acest aspect al echilibrului în dezvoltarea ofertei turistice de cazare trebuie avut în vedere , în mod permanent, deoarece absența lui generează o serie de dificultăți în evoluția circulației turistice și valorificarea întregului pontețial turistice de care se dispune.
În cadrul stațiunilor de pe litoralul Mării Negre ponderea cea mai mare în rețeaua de cazare o deține hotelul, unitate formată dintr-o clădire sau un corpuri de clădiri, care asigură temporar cazarea în camere special amenajate și corespunzător dotate. Hotelul oferă, de asemenea, psibilitatea de servire a mesei, posibilități de distracție și pune la dispoziția turiștilor o gamă largă sau mai restrânsă de servicii.
Prin structura de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică se întelege orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii pentru turiști.
Vilele turistice, bungalourile și pensiunile turistice se constituie ca structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică distincte, pentru fiecare clădire în parte, chiar dacă au o recepție comună la mai multe vile , bungalouri sau pensiuni.
Nu sunt incluse în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică:
structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, folosite în exclusivitate de posesori sau chiriași, pe o durată mai mare de un an, indiferent de clasificarea acestora;
locuințele secundare ale populației, utilizateîn scopuri turistice în mod exclusiv de posesorii acestora;
căminele, internatele școlare pe perioada anului școlar;
unitățile spitalicești (cu excepția sanatoriilor și a altor spații similare ce practică activități turistice);
vagoanele dormitor;
adăposturile și refugiile montane și similare;
barăcile și dormoitoarele pentru muncitori, căminele de bătrâni și casele de copii.
Locurile aferente structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică
complementare (căsuțe, terenuri campare, ș.a.) unei structuri de cazare turistice de bază (hotel, motel, camping etc.) și utilizarea acestor locuri, sunt cuprinse în structura turistică de bază.
Căsuțele care nu sunt complementare la un alt tip de structură de primire turistică șu funcțiune de cazare turistică și au recepție comună, constituie o structură de primire turistică tip căsuțe turistice și se prezintă distinct.
Capacitatea de cazare turistică în funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turisștilor de către structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică. Se ține cont de numărul de zile în care sunt deschise structurile de primire turistică în perioada considerată și se exprimă în locuri/zile.
Tabelul nr.3.2.1. – Capacitatea de cazare turistică în funcțiune , pe tipuri de structuri de primire turistică, cu funcțiuni de cazare turistică de pe litoralul românesc în anul 2001.
– număr locuri/zile –
TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ
ZONA LITORALĂ, EXCLUSIV ORAȘUL CONSTANȚA

Hoteluri
721348

Moteluri
3864

Vile turistice
206705

Pensiuni turistice
2546

Campinguri
1125456

Bungalouri
217716

Tabere de elevi și preșcolari
726010

Căsuțe turistice
175024

TOTAL
3.178.669


Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București,p.5


Hoteluri Moteluri Vile Pensiuni Campiguri Bungalouri Tabere Căsute
Graficul 3.2.1. – Capacitatea de cazare turistica în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică în anul 2001
Dacă în 1970 numărul locurilor-zile de cazare era de 770.490, când a fost înființată Centrala O.N.T. Litoral, în prezent, în zona litorală, exclusiv orașul Constanța, se află 3.178.669 locuri – zile de cazare.
Din datele arătate mai sus observăm că din totalul locurilor-zile de cazare, cea mai mare parte a locurilor se află în campinguri (35%) fiind urmate de locurile de cazare din hoteluri (23%). Acest lucru se explică prin faptul că stațiunile au luat ființă în perioada marilor investiții ce s-au făcut pe litoralul românesc al Mării Negre (1971-1972), avându-se în vedere activitatea agențiilor de voiaj, care s-au axat pe trimiteri masive de turiști, răspunzând astfel cererii din ce în ce mai mari pe piața internă și externă.
Cele 721.348 locuri-zile de cazare în hoteluri sunt amplasate în toate stațiunile turistice ale litoralului Mării Negre, inclusiv orașul Constanța, majoritatea dintre ele în imediata apropiere a plajei, ceea ce le face să fie foarte accesibile celor a căror motivație pentru petrecerea vacanței pe litoralul românesc a constituit-o marea și plaja.
Hotelurile de pe litoral sunt constituite din construcții arhitectonice moderne, având în majoritate 6 nivele (P+5). Există de asemenea, într-o proporție mai mică, ansambluri hoteliere cu 15 nivele (P+14).
Indiferent de numărul nivelelor, unitățile hoteliere dețin în majoritate circa 600-500 locuri, amplasate în camere cu două paturi și mai rar cu trei.
La parter unitățile de 6 nivele sunt dotate cu două unități de alimentație, iar la fiecare cap de hotel, un bar de zi și un bar-bufet. Alături de hotel se află restaurantul, dotat în general cu un număr de locuri la mese, egal sau mai mare cu numărul de locuri al hotelului.
La unitățile hoteliere cu 15 nivele se mai află, la etajul 14, o discotecă care are program de bar. În unele unități hoteliere sunt amplasate, de asemenea, puncte de schimb valutar.
Campingurile au fost înființate și s-au dezvoltat ca urmare a avântului ce l-a luat turismul neorganizat și cel semiorganizat. Ca formă de cazare complementară, a reușit să satisfacă în bună măsură cererile individuale sau de grup ale turiștilor posesori de autovehicule, adepți ai unui contact cât mai direct cu natura și ai unui program cât mai puțin rigid. Practica a demonstrat că aceste spații de cazare sunt foarte solicitate, ele fiind în prezent insuficiente în vârf de sezon, nereușind să satisfacă pe deplin cererea existentă.Această solicitare masivă se datorează și avntajelor pe care le oferă: investiții reduse, amplasarea simplă, tarife anatajoase, varietate mare.
Campingurile de pe litoralul Mării Negre sunt amenajate corespunzător, au grupuri sanitare comune și individuale, apă caldă menajeră, unități de alimentație publică și ale comerțului de stat.
În perimetrul fiecărui camping se află câte o discotecă, tip grădină de vară.
Celelate forme de cazare (căsuțe, bungalouri, vile turistice) dețin un număr mai redus de locuri având o pondere cuprinsă între 7-9% din totalul locurilor de cazare fiind mai puțin utilizate pe litoral.
Acestea sunt amplasate izolat sau grupate sub forma satului de vacanță, constituind forma intermediară, din punct de vedere al confortului, între hotel și camping.
3.2.2. Analiza capacității de cazare turistică în funcțiune , pe forme de proprietate, în anul 2001
Tabelul nr. 3.2.2. – Capacitătea de cazare turistică în funcțiune , pe forme de proprietate, în anul 2001:
FORME DE PROPRIETATE
ZONA LITORALĂ, EXCLUSIV ORAȘUL CONSTANȚA

Publică
8696

Mixtă
52506

Privată
50841

Cooperatistă
780

Obștească
7827

TOTAL
120650

Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București, p.11
În continuare vom prezenta analiza grafică a capacității de cazare turistică în funcțiune , pe forme de proprietate:


Graficul nr.3.2.2.- Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe forme de proprietate în
anul 2001
Valorile înscrise în gaficul de mai sus reprezintă cât la % din capacitatea de cazare a litoralului pe forme de proprietate a fost utilizată în anul 2001.
Astfel unitățile cu formă de proprietate mixtă dețin ponderea cea mai mare din total (43,51%), fiin urmată la o diferență scăzută, de formele de proprietate privată (42,14%).Celelalte forme de proprietate dețin o pondere relativ scăzută: forma de proprietate
publică – 7,21%, mixtă – 6,49%, iar pe ultimul loc se situează forma de proprietate cooperatistă având o pondere de 0,65%.
3.2.3. Analiza indicilor de utilizare a locurilor de cazare, pe tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în zona litoralului în anul 2001
Indicele de utilizare a locurilor de cazare turistice exprimă relația între capacitatea de cazare în funcțiune și utilizarea efectivă a acesteia de către turiști, într-o perioadă determinată. Aceasta rezultă din calcul prin raportarea numărului total de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă. Astfel pentru anul 2001 indicele de utilizare a locurilor de cazare turistice se prezintă astfel:
Tabelul nr.3.2.3. – Indicii de utilizare a locurilor de cazare, pe tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în zona litoralului în anul 2001
TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ
ZONA LITORALĂ, EXCLUSIV ORAȘUL CONSTANȚA

Hoteluri
53,5%

Moteluri
3,6%

Vile turistice
51,4%

Pensiuni turistice
46,1%

Campinguri
11,0%

Bungalouri
54,6%

Tabere de elevi și preșcolari
41,2%

Căsuțe turistice
27,5%

TOTAL
42,5%


Analiza grafică a indicilor de utilizare a locurilor de cazare, pe tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în zona litoralului în anul 2001


Graficul nr.3.2.3. – Indici de utilizare a locurilor de cazare, pe tipuri de structuri de primire
turistică cu funcțiuni de cazare turistică în zona litoralului, în anul 2001
Indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune în anul 2001 a fost de 42,5% la total structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică. Cel mai ridicad indice de utilizare a capacității de cazare turisică l-au avut bungalourile (54,6%) fiind
urmate de hoteluri(53,5% și vilele turistice (51,4%). O pondere destul de importantă o dețin pesiunile turistice (46,15%).;structurile de primire cu pondere redusș :căsuțe turistice (27,5%), campinguri ( 11%) și motelurile (3,6 %).
3.2.4. Analiza evoluției capacității de cazare turistică în funcțiune, a sosirilor și înnoptărilor pe tipuri de structuri de primire turistică în anul 2001 față de anul 2000
Tabelul nr.3.2.4. – Evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune a sosirilor și innoptărilor pe tipuri de structuri de primire turistică în anul 2001 față de anul 2000 (procente)
TOTAL UNITĂȚI
CAPACITATEA ÎN FUNCȚIUNE
SOSIRI
ÎNNOPTĂRI



T
R
S
T
R
S

HOTELURI
110,8
98,2
96,2
135,6
101,6
99,1
140,2

TABERE
111,7
102,6
100,5
134,7
106,8
104,2
139,3

RESTUL UNITĂȚILOR
104,7
75,6
75,4
142,2
72,4
72,3
126,0

Sursa: „ Activitatea unităților de cazare turistică în anul 2001” ,Institutul Național de Statistică București, p.76
Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în anul 2001 a crescut cu 10% față de anul 2000. Acest lucru se datorează creșterii înregistrate atât în numărului de sosiri în rândul de turiștilor străini precum și numărul de înnoptări în unitățile de cazare. În hoteluri s-a înregistrat o creștere cu 35,6% a sosirilor de turiști străini și o creștere a înnoptărilor cu 40,2% față de anul precedent.
3.2.5. Analiza ofertei turistice de alimentație publică pe litoralul românesc
Alimentația publică este o componentă de bază a servirii turistice, încadrându-se în grupa serviciilor de bază.
După cazare, hrana reprezintă prima necesitate a turistului. Dinamica alimentației publice este din ce în ce mai mult pusă în legătură cu evoluția dimensiunilor circulației turistice.
Dezvoltarea turismului intern și internațional, perspectivele ce se conturează în acestă privință au impus sporirea preocupărilor menite să asigure alinierea dinamicii serviciilor de hrană la aceea a volumului și exigențelor cererii.
Sectorului de alimentație publică îi revine sarcina de a asigura ansamblul condițiilor necesare pentru ca turistul să-și poată procura hrana necesară pe tot parcursul călătoriei sau numai a sejurului.
El are menirea să organizeze producția proprie pri preparate culinare și să asigure servirea consumatorilor în cele mai bune condiții.
Complexurile de hoteluri și restaurante, structuri organizatorice frecvent întâlnite pe litoral, confirmă tendința de asociere a activității de hrană cu aceea de cazare și implicit de turism.
Dezvoltarea rețelei de unități, modernizarea și diversificarea acesteia, creșterea ponderii producției proprii, sporirea structurii sortimentale, ridicarea nivelului calitativ al servirii sunt câteva din coordonatele ce caracterizează dinamica alimentației publice.
Litoralul concentrează peste 630 unități de alimentație publică, dintre care 142 restaurante, 19 unități cu specific, 17 restaurante cu autoservire, 22 de berării și braserii, 39 cofetării și plăcintării, 140 baruri de zi, 4 baruri de noapte, 13 discoteci
Rețeaua de alimentație publică pe litoral este organizată asemănător întreprinderilor comerciale cu amănuntul. Astfel, ea are în componența unității operative, cum sunt: unități de producție de produse și desfacere (restaurante), unități de producție (laboratoare), unități de desfacere (bufete, cofetătii, unități răcoritoare etc.) depozite (alimentare, frigorifice), unități auxiliare cu caracteer gospodăresc (ateliere de întreținere, reparații).
În funcție de obiectul activității, unitățile de alimentație publică de pe litoral pot fi clasificate în:
unități culinare, concepute ca unități prin excelență producătoare de preparate culinare și de desfacere a acestora, în scopul satisfacerii necesităților zilnice de hrană ale consumatorilor;
unități cu caracter recreativ, care au drept scop principal asigurarea unor condiții de agrement pentru consumatori, prin organizarea de programe de divertisment;
unități de tipul cofetării, patiserii, braserii, berării, care se caracterizează în principal prin profilul produselor desfăcute.
O altă caracteristică a unităților de alimentație publică pe litoral constă în regimul de
prețuri aplicate. Astfel, majoritatea unităților aplică la desfacerea produselor sale prețuri cu regim special, cote de adaos speciale și prețuri categoria I.
Diferențierea prețurilor se face prin aplicarea unor cote de adaos diferite pentru fiecare tip de unitate și grupe de produs.
Pentru aceasta se iau în considerație o serie de factori, cum sunt: gradul de confort (mobilier, veselă, decorații interioare), condiții de servire (varietatea și calitatea preparatelor, băuturilor), calificarea personalului (pregătirea profesională, ținuta vestimentară), mijloace de agrement (programe artistice, muzicale).
Restaurantele au în dotarea interioară un salon mare pentru servirea turiștilor (pe bază de bonuri), o terasă și, mai rar, o grădină anexă, unde se servesc preparate la comandă.
Aceste unități de alimentație publică au bucătărie spațioasă, cu mașini de ătit electrice, marmite cu abur pentru prepararea ciorbelor, ceainice încălzite cu abur, mese calde pentru păstrarea veselei la temperatura preparatelor culinare, mașini electrice pentru curățat zarzavat, cartofi. În dotare, intră, de obicei , barul, bufetul, camerele frigorifice, magaziile anexe.
În perioada de iarnă rămân în funcțiune câteva restaurante, dintre care unele pentru asigurarea necesităților de hrană a turiștilor veniți la tratament balnear, iar altele pentru deservirea populației (orașul Mangalia, Eforie Sud, Constanța) și a turiștilor în tranzit.
Restaurantele cu specific, amplasate în stațiuni servesc preparate culinare specifice: vânat, pescărie, specialități gastronomice locale. Dotarea interioară a acestora este asfel realizată, încât subliniază specificul profilului respectiv. Aceste unități de alimentație publică sunt foarte solicitate atât de turiștii români, cât și de turiștii străini, dar sunt insuficiente față de cerere.
Restaurantul cu autoservire folosește un sistem de servire rapidă, durata unei mese reducându-se la circa 20-30 de minute. Acest sistem de servire prezintă o serie de avantaje pentru consumatori, cât și pentru firma prestatoare: posibilitatea servirii mesei la prețuri accesibile și într-un timp scurt, garanția prospețimii produselor, realizarea unui volum de vânzări superior unităților de servire clasică, utilizarea rațională a suprafețelor de servire, semiindustrializarea producției culinare, reducerea stocurilor, etc.
Cu toate aceste avantaje, există foarte puține restaurante cu autoservire, amplasate în stațiuni de pe litoralul românesc. Unele dintre aceste unități au un regim de funcționare permanent (în tot cursul anului), deservind populația orașului și, respectiv, salariați societăților.
Având în vedere creșterea prezentă, cât și viitoare a turismului neorganizat și chiar cererea pentru produse culinare cât mai diversificate a turiștilor care au hrana asigurată prin
biletul de voiaj, este necesară suplimentarea acestei forme de alimentație publică prin înființarea de noi unități.
Unitățiile de alimentație publică, tip braserii, berării sunt amplasate în toate stațiunile și au rolul de a completa necesitățile de hrană a turiștilor într-un timp relativ scurrt și la un preț acceptabil.
Cofetăriile, patiseriile, plăcintăriile completează rețeaua de alimentație publică cu răcoritoare, dulciuri și produse de patiserie.
În general aceste unități sunt apreciate de turiști, dar nu sunt în permanență aprovizionate cu produsele cele mai solicitate. În fară de produsele clasice ale acestor unități, ar trebui să se diversifice mai mult sortimentul de preparate de patiserie și plăcintărie specific locale, cum ar fi: plăcinta dobrogeană, Șuberec, etc.
Un rol important al cofetăriilor este acela de a asigura și micul dejun pentru turiștii care solicită acest serviciu.
Se poate spune că mai sunt necesare unele măsuri pentru dezvoltarea și diversificarea acestor tipuri de unități de alimentație publică. Turistul este dispus și dorește să servească oricând și rapid produse cât mai diversificate, mai ales dacă unitățile sunt astfel amplasate și aprovizionate încât să-l atragă.
Barurile de zi, barurile de noapte și discotecile sunt amplasate, de obicei, în cadrul complexurilor hoteliere, ele oferind turistului un program muzical și distractiv în tot cursul zile.
Barurile de zi se află, de obicei, la parterul hotelului, unul la intrarea în holul recepției și altul la celălalt capăt al hotelului.
Barul de noapte, amplasat într-o construcție separată de hotel, se deosebește de cel de zi prin faptul că servește și preparate culinare, are program distrctiv, capacitate mare și
program de funcționare diferit de cel al barului de zi. De asemenea se percepe o taxă la intrare și se practică prețuri mai mari.
Discoteca, este unitatea de alimentație cu profil de divertisment, care oferă consumatorilor, posiblități de distracție (muzică, dans) și un sortiment bogat de băuturi alcoolice și nealcoolice, în special în amestec, produse de cofetărie-patiserie. Serviciul se asigură direct la bar sau prin chelneri. De regulă, se percepe o taxă de intrare. Disc – jockey-ul este cel care asigură organizarea și desfășurarea activităților de divertisment.
Un alt tip de alimentație publică o constituie bufetul. Unitățile de acest tip sunt amplasate în majritatea lor pe plajă, purtând numele de dotări plajă. Aceste bufete ,
restaurantele cu autoservire și braseriile sunt unități în care se pot servi preparate culinare (minuturi, grătare, preparate reci) în tot timpul zilei.
Unitățile de acest tip sunt amplasate și fac parte, de obicei, din unitățile de cazare și alimentație publică, înșirate de-a lungul falezei, purtând denumirea acestora. În timpul zilei aceste unități sunt cele mai solicitate dintre toate unitățile de alimentație publică a rețelei.
Pe lângă aceste tipuri de unități de alimentație publică se mai găsesc: chioșcuri de răcoritoare, tonete mobile pentru vânzarea unor produse preambalate, mașini de fabricat și debitat înghețată, vată de zahăr, grătare pentru mici, bere etc. acestea completează rețeaua de alimentație publică a societății și se înscriu ăn categoria, denumită comerț stradal. Ele au avantajul că sunt mobile, ușoare și se pot amplasa pe aleele de circulație a turiștilor în drumul lor spre plajă sau hotel.
Lipsesc din dotarea rețelei automatele care ar fi necesare, având în vedere rapiditatea servirii, economia de timp, de spațiu și de personal.
Insuficienta diversificare a unităților de alimentație publică face ca turistul străin venit pe litoral să nu aibă posibilitatea să-și cheltuiască întreg bugetul planificat pentru vacanță.
Sursa de valută pe care o oferă turismul internațional este un motiv suficient pentru a investi fonduri necesare în vederea diversificării rețelei de alimentație publică, știind că motivația turistică a celui care vizitează litoralul nu este numai marea, ci și dorința de destindere, de a vedea și a cunoaște locuri și lucruri noi.
Dacă se ia în considerație competitivitatea turistică pe plan mondial sau european, atunci este necesar să se facă eforturi pentru a oferi turiștilor tot ce este mai nou, mai plăcut și mai atractiv, să-l obligăm pe turist să alegă litoralul românesc, să se poată atrage acel segment de turiști cu venituri și implicit cu pretenții mai mari, cu alte cuvinte să fim competitivi.
3.2.6. Analiza ofertei turistice de servicii pe litoralul românesc
Serviciile turistice reprezintă elementul esențial al bunei desfășurări a întregii activități de turism. Ele prezintă anumite particularități care le deosebesc de restul serviciilor:
necesitatea satisfacerii cerințelor și preferințelor tuturor categoriilor de turiști;
capacitatea de a înlocui rapid în raport cu condițiile concrete ivite pe parcurs a unui gen de servicii cu altul care să poată însă răspunde dorințelor turiștilor;
oferta de servicii turistice trebuie să permită turiștilor să-și petreacă în mod plăcut timpul liber în orice moment;
echilibrarea volumului serviciilor turistice în raport cu sezonalitatea, știut fiind faptul că în prezent sezonalitatea joacă încă un rol important în procesul consumului turistic;
serviciile turistice, prin modul lor de realizare, prin volumul și calitatea lor, trebuie să concure nemijlocit la ocuparea, chiar integrală, a capacităților receptive ale întregii infrastructuri turistice (capacități de transport, de cazare, de alimentație, de agrement – divertisment etc.);
calitatea și volumul serviciilor turistice trebuie să sprijine oferta turistică, stimulând potențialii turiști să întreprindă călătoria turistică;
necesitatea unei permanente studieri și puneri ăn practică a căilor care să ducă la o dozare optimă a genurilor de servicii turistice oferite turiștilor;
studierea și punerea în practică a diferitelor posibilități de combinare a serviciilor turistice în vederea diversificării ofertei.
Serviciile turistice prezintă o structură variată. O primă diviziune se referă la
serviciile specifice activității de turism, și cuprinde: serviciile legate de călătorie și serviciile legate de sejur.
Serviciile legate de organizarea deplasării se află în strânsă corelație cu modul de efectuare a călătoriei, iar diferitele forme de turism (organizat, neorganizat și semiorganizat) trebuie să beneficieze de cele mai potrivite mijloace de transport, în funcție de durata
călătoriei, distanța străbătută până la destinație și înapoi, de gradul de confort (și de securitate) oferit de mijloacele de transport folosite(autocar, tren, avion, vapor). Deci serviciile legate de călătorie trebuie să permită deplasare rapidă, sigură, regulată, confortabilă a turiștilor de la locul de reședință la punctul de destinație, ceea ce constituie, în esență, motivația călătoriei turistice.
Serviciile pentru sejur se compun dintr-un complex de servicii având un caracter eterogen și cuprind prestații care nu sunt caracteristice numai turismului (cazare, alimentație); prestații strict legate de activitatea de turism (agrement, divertisment); prestații cu un conținut special, subordonate motivației călătoriei turistice (tratament
balneoclimateric, participarea la anumite manifestări culturale sau sportive ocazionale); prestații generale la care turistul apelează datorită împrejurărilor și situațiilor ivte pe parcurs etc.
A doua împărțire a serviciilor turistice are la bază clasificrea acestora în raport cu structura produselor turistice oferite: servicii turistice specifice și servicii turistice nespecifice.
Prima categorie cuprinde la rândul ei alte diviziuni:
servicii pentru pregătirea consumului turistic – totalitatea acțiunilor efectuate anterior: publicitate în vederea informării potențialilor clienți, întocmirea programului călătoriei și a mterialelor documentare auxiliare (pliante, hărți), rezervarea serviciilor alese de turiști;
servicii de bază, care sunt cele mai importante servicii ale întregii activități turistice și de care depinde atragerea clientelei. Ele sunt servicii de transport, de cazare, de alimentație care sunt asigurate de diferite categorii și profiluri;
servicii suplimentare, a căror arie cuprinde agrementul, divertismentul, asigurarea accesului la manifestări sportive sau la spectacole cultural – artistice etc.;
servicii cu un conținut aparte, care cuprind o gamă de prestații speciale, cum ar fi tratamentul balneo –climatic, servicii pentru alte acțiuni turistice.
În categoria serviciilor nespecifice intră toate genurile de servicii asigurate populației
dar la care apelează și turiștii.
O a treia secțiune se referă la momentul în care se manifestă cererea de servicii turistice, precum și momentul când are loc consumul propriu-zis. Aici întâlnim:
servicii solicitate ferm de către turiști înainte de efectuarea călătoriei (specifice formelor de turism organizat și semiorganizat), cuprinzân, în general, un pachet de servicii de bază – transport, cazare, masă – precum și un număr variabil de servicii minimale auxiliare – agrement, divertisment;
servicii solicitate spontan de către turiști (caracteristice turismului neorganizat – individual) se manifestă prin cererea adresată de către turiști prestatorilor de servicii turistice în momentul ajungerii la destinație. Mulți relevă că și în cazul turismului organizat sau semiorgaizat există o cerere spontană de servicii turistice, ceea ce duce la obținerea unor încasări sporite pe o zi-turist.
O altă clasificare are în vedere condițiile și modalitățile de plată ale serviciilor
turistice, distingându-se: servicii turistice cu plată și servicii turistice gratuite
În turismul intern, dar și în cel extern se folosește de mai multă vreme sistemul cărților de credit, care reprezintă plata unor servicii prin decontare ulterioară. Sistemul Credit Card este folosit la noi din ce în ce mai des, cele mai cunoscute carduri fiind VISA Credit Cards.
O a cincea clasificare a servicilor turistice are la bază structura cererii turistice în funcție de proveniența turiștilor și cuprinde :
servicii pentru turismul internațional și
servicii pentru turismul intern.
Prima secțiune cuprinde:
servicii turistice externe, organizate pentru grupuri de turiști sau pentru turiști individuali, prestația serviciilor turistice fiind stabilită anterior;
servicii turistice externecomandate de turiștii sosițiîn țară pe cont propriu, fără a avea un aranjament stabilit în prealabil;
servicii turistice mixte sau semiorganizate (servicii cu rezervare certă și plată în avans) pe care turiștii străini le solicită în scris unităților prestatoare de servicii turistice înainte de a veni în țară.
Serviciile pentru turismul intern cuprind două categorii:
servicii turistice organizate pentru grupuri de turiști sau pentru turiști individuali, care includ: transportul, cazarea, alimentația, agrementul și divertismentul, serviciile speciale;
servicii turistice independente, solicitate pe parcursul călătoriei sau locul de sejur, în momentul când turistul ia cunoștință de diversitatea serviciilor.
Așa cum apreciază specialiștii toate aceste categorii de servicii turistice au , pe de o
parte un caracter convențional, iar pe de altă parte, ele cuprind întreaga ofertă de activătăți turistice.
Având în vedere infrastructura de care dispune turismul românesc, căreia i se adaugăun cadru natural deosebit de atrăgător, se cere cunoașterea perfectă de către lucrătorii în sfera serviciilor turistice a tuturor sarcinilor și atribuțiilor specifice locului lor de muncă.
Ținând cont de importanța tot mai mare a vacanțelor active, serviciile turistice devin din ce în ce mai hotărâtoare în alegerea locului de vacanță.
Experiența dovedește că de varietatea și calitatea acestor servicii depinde, în mare măsură, puterea de atracție a turiștilor pentru o anumită zonă sau stațiune.
Programul de distracție în cadrul unei stațiuni presupune existența unui echilibru în ceea ce privește echipamentul ce trebuie conceput în funcție de situația și cadrul stațiunii, climatul și amplsare acesteia, infrastructura disponibilă, tipul și nevoile clientelei, durata sejurului și a sezonului.
Dotările sportive au un loc important în asigurarea unei game variate de servicii suplimentare, ele neconstituind numai elementul de atracție al stațiunii ci și elementul determinant, dominant al ei (de exemplu, porturi de agrement în fiecare stațiune de pe litoral).
Gama serviciilor este foarte mare și complexă. Astfel, în afara seviciilor enumerate mai sus, pot fi menționate: servicii de primire (transfer de la aeroport și invers), servicii destinate copiilor turiștilor (amenjări speciale pe pljă, grădiniță), aranjamente de programe turistice speciale (degustări de vinuri, programe folclorice), servicii de transmitere a unor mesaje (telex, telefo, internet), echipamente salvamar și altele.
Referindu-ne la stațiunile de pe litoralul românesc al Mării Negre, putem arăta că serviciile de bază (cazare , masă) sunt prestate în condiții bune.
Serviciile suplimentare sunt prestate într-o gamă relativ variată. Astfel o dată cu sosirea turistului, este necesar să i se pună la dispoziție, prin recepția hotelului, transportul bagajelor, diferite informații privind locurile de distracție, cumpărarea unor publicații, păstrarea valorilor în seif, convorbiri telefonice interurbane sau internaționale. Ghizii, inerpret și dispecer însoțesc turiștii străini de la aeroport până la hotel și pe toată durata sejurului.
În general, se poate spune că societățile comerciale de pe litoral oferă o gamă variată de servicii, dar nu suficientă și organizată.
Din categoria serviciilor suplimentare fac parte și excursiile. În fiecare stțiune sunt amplsate birouri care se ocupă cu programarea și efectuarea acestora, în țară și în străinătate, cu plata în lei sau în valută. Astfel, se efectuează excursii în Delta Dunării sau pe canal, la Cetatea Histria, adamclisi, Murfatlar, București, precum și în Bulgaria, Turcia, Grecia. Aceste excursii se organizează cu autocare (în țară), iar în Turcia și Grecia cu avionul sau vaporul. Evident, mai sunt multe trasee turistice care pot fi vizitate, mai există deficiențe de organizare, dar calitatea acestor servicii se poate îmbunătăți.
De asemenea pentru turiștii români și străini ar prezenat interes vizitarea nu numai a obiectivelor turistice și a monumentelor arheologicice ale județului Constanța ci și obiectivele industriale din țară, cum ar fi: Brajul de la Argeș, Porțile de Fier, Transfăgărășanul etc.
Deși infrastructura agrementului a cunoscut în ultima perioadă o dezvoltare substanțială, ea nu este suficientă și destul de diversificată pentru a face față cererii din ce în ce mai mari. Spre exemplu, terenurile de minigolf sunt prea puțin folosite, mai ales de turiștii români, din cauza lipsei de instructori pentru acest sport, care se practică la noi pe o scară restrânsă. Multe din aceste terenuri stau nefolosite în majoritatea timpului, fără a li se da o altă destinație.
În bowling-uri există săli special amenajate pentru jocuri macanice, care au fost aduse din import încă de la începutul dotării spațiilor respective. Până în anul 1989 automatele de poker erau nefolosite din cauza uzurii pe care au suferit-o, după 1990 s-au dotat aceste săli cu jocuri mecanice noi, de alt tip și cu mese de biliard.
Până în 1989 centrele de echipament sportiv erau aproape inexistente. Sporturile nautice se limitau doar la plimbări cu hidro-bicicletele și cu barca (și acestea insuficiente).
În stațiunile de pe litoral nu se practica skiul nautic, nu se făceau plimbări pe mare cu ambarcațiuni ușoare, iar parcurile de distracții erau rudimentare și destinate mai ales copiilor.
Turiștii români și străini se limitau numai la restaurant, bar sau discotecă, unități de agrement ce aveau, în general, programe asemănătoare.
După 1989 a început inițiativa economiei de piață (hoteluri – restaurante luate în locație de gestiune), luându-se măsuri pentru realizarea de prestații suplimentare pentru divesrificarea și dezvoltarea infrastructurii, cee ce a condus, în prezent, la mărimea gradului de atractivitate a stațiunilor.
BIBLIOGRAFIE
Ioncică Maria, „Economia serviciilor”, Editura Uranus, București, 2ooo
Mecu Gheorghe „Turism și tratament balnear pe litoral”, Editura Național, București, 2001
Minciu Rodica „ Economia Turismului”, Editura Uranus, București, 2000
Stănciulescu Gabriela, Lupu Nicolae, Țigu Gabriela, „Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism”, Editura All Educational, București, 1998,
*** Departamentul de Statistică – Prefectura Constanța
*** Institutul Național de Statistică București „Activitatea unităților de cazare tuistică în
anul 2001”
*** internet: www.infolitoral.ro
www.insse.ro
www.ministerulturismului.ro