1.1. Legislația privind managementul deșeurilor în Europa și în România
Introducere
Încă de la începuturile activității creative ale primelor comunități omenești, acestea au avut efecte asupra mediului natural, inclusiv prin deșeurile pe care le produceau. Pentru făurirea uneltelor de piatră, omul a realizat primele cariere sau exploatări de resurse minerale care au produs o cantitate foarte mare de deșeuri în raport cu cantitatea de rocă utilizată efectiv ca unealtă (produs finit). Descoperirea astăzi a unor asemenea exploatări preistorice de silex reprezintă situri arheologice de mare valoare.
Evoluția generală a societății umane s-a realizat pe baza exploatării resurselor naturale, iar exploatarea acestor resurse s-a putut face datorită inventării unor unelte tot mia evoluate, a unor mașini tot mai puternice, a unor instalații tot mai complexe și a unor tehnologii tot mai evoluate. Raportul om- natură a evoluat în sensul diminuării relației de dominare a omului de către natură, omul reușind să-și realizeze un mediu ambiental și socio- economic propriu, seminatural. Până în etapa industrializarii evoluția a fost relativ lentă, activitatea umană răsfrângându-se de o manieră nepericuloasă asupra mediului. Chiar dacă din această perioadă au rămas exploatările miniere și carierele din timpul romanilor, terenuri defrișate pentru agricultură și apoi deșertificate, acestea reprezintă suprafețe mici și cel mai adesea sunt considerate situri arheologice de valoare istorică (1(.
Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă România în ceea ce privește protecția mediului. Programul guvernamental stabilește principiile de bază ale politicii de mediu a României, în conformitate cu prevederile europene și internaționale, asigurând protecția și conservarea naturii, a diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor acesteia.
Aceasta se referă la activitățile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor. Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului „poluatorul plătește” sau după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”.
Cadrul legislativ european privind managementul deșeurilor este vast și complex, însă atunci când a fost transpus în legislația română au fost prevăzute perioade de tranziție pentru atingerea rezultatelor cerute în ceea ce privește managementul deșeurilor. Legislația românească referitoare la deșeuri, armonizată cu cea a Uniunii Europene, a avut un impact pozitiv în ultimii ani, dar sunt necesare, în continuare, eforturi considerabile în vederea asigurării conformării cu standardele europene (2(.
Scopul lucrării este trecerea în revistă a principalelor opțiuni de management a deșeurilor provenite din porturile maritime pe baza datelor din literatura de specialitate. Opțiunile moderne de management al deșeurilor pe care le-am promovat în această lucrare sunt reliefate în articolele de specialitate, de referință pentru domeniul studiat, analizate și prezentate în lucrare.
La partea originală se prezintă un studiu de caz privind gestionarea deșeurilor din Șantierul Portului Maritim Constanța de mărime mijlocie. Actualitatea și valoarea originală a lucrării sunt susținute de diagnoza realizată asupra acestei unități din Industria Portuară și recomandările/ sugestiile propuse privind opțiunile de management al deșeurilor din punct de vedere al minimizării, reutilizării, reciclării și valorificării.
CAPITOLUL 1
Generalități
Ca toate activitățile economice, activitatea portuară generează deșeuri din toate categoriile cunoscute. Pentru valorificarea cât mai completă a deșeurilor trebuie să se încurajeze extinderea și dezvoltarea capacităților de reciclare, a instalațiilor care utilizează deșeuri în procesul de producție, în mod special a celor care produc energie, urmărindu-se potențialul economic oferit de prețul materiei prime mai ieftină conținută în deșeuri. Aplicarea unui management eficient face ca mare parte din materiile biodegradabile, prin degradări aerobe/anaerobe, să fie transformate în compost, utilizat în agricultură și gaze utilizabile pentru producerea căldurii.
1.1. Legislația privind managementul deșeurilor în Europa și în România
Directiva cadru a deșeurilor 2008/98/CE promovează utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, asigură prevenirea impactului negativ asupra mediului datorat generării deșeurilor prin considerarea întregului ciclu de viață al proceselor. Deasemeni această directivă sugerează implementarea sistemelor certificate de gestionare a mediului EMAS și ISO 14001, introducerea eco-etichetelor recunoscute și de încredere și eco-design-ul
Directiva este în deplină concordanță cu principiul prevenirii și minimizării deșeurilor, încurajând valorificarea materială și energetică precum și reutilizarea și reciclarea deșeurilor.
Directiva cadru a deșeurilor 2008/98/CE introduce obiective de mediu pentru reciclarea deșeurilor menajere (DMS) și a deșeurilor rezultate din construcții și demolări (C&D) (până în 2020, de 50% pentru reciclarea DMS și de 70% pentru C&D).
Se stabilește un prag de eficiență energetică pentru incinerarea deșeurilor municipale și reclasificarea operației de incinerare, în funcție de acel prag, din operație de elimenare în operație de valorificare.
Practicarea valorificării energetice a deșeurilor municipale și asimilabile poate contribui (împreună cu reciclarea) la:
Atingerea țintelor impuse de legislația europeană
Alimentarea cu energie
Respectarea țintelor de emisii de gaze cu efect de seră
Combaterea poluării generate de depozitarea necontrolată a deșeurilor
În contextul contractelor de achiziții publice private, directiva deșeurilor prevede includerea unor criterii de protecție a mediului de prevenire a generării deșeurilor în cererile de contracte și în cele de ofertă.
În România, regimul deșeurior este reglementat de legea 211/ 2011 completată cu legea 27/ 2007 care clasifică deșeurile în:
Deșeuri menajere
Deșeuri de producție
Deșeuri de construcții sau demolări
Deșeuri periculoase
Legea 211/ 2011 definește noțiunea de subprodus – obiect sau substanță rezultată în urma unui proces de producție ce are ca obiectiv principal producerea acestuia și care îndeplinește, cumulativ, condițiile:
Reutilizarea obiectului sau a substanței este certă
Substanța sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica industrială obișnuită;
Substanța sau obiectul produs ca parte integrantă a unui proces de producție
Utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanța sau obiectul îndeplinește toate cerințele relevante referitoare la produs, la protecția sănătății și a mediului pentru utilizarea specifică și nu va produce efecte globale nocive asupra sănătății populației sau a mediului.
Conform legislației, toți agenții economici care generează deșeuri au obligația să țină o gestiune a acestora. Evidențele se centralizează de către autoritățile teritoriale și de către autoritatea centrală pentru protecția mediului.
Deținătorii / Producătorii de deșeuri persoane juridice, comercianții, au obligația să desemneze o persoană din rândul angajaților proprii care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege sau să delege această obligație unei terțe persoane. Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase.
Orice deținător de deșeuri, sau producătorii de deșeuri, este obligat să efectueze operațiunile de tratare, sau de a transfera aceste operațiuni unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor (3(.
Operatorii economici autorizați din punct de vedere al protecției mediului pentru efectuarea operațiunilor de colectare și transport au obligația să transporte deșeurile numai la instalații autorizate pentru efectuarea operațiunilor de tratare.
Toate întreprinderile sau unitățile care desfășoară activități de tratare sau transport al deșeurilor sunt obligate să obțină o autorizație / autorizație integrată de mediu emisă de către autoritățile competente pentru protecția mediului, care trebuie să conțină:
Cantitățile și tipurile de deșeuri care sunt supuse tratării
Detaliile tehnice și cele legate de amplasamentul în cauză pentru fiecare tip de operațiune autorizată
Măsurile de prevenire și de siguranță care trebuie luate
Pentru fiecare tip de operațiune trebuie aplicată o metodă specifică
Monitorizarea și controlul operațiunilor, după caz
Măsurile de închidere și de întreținere ulterioară, dacă este cazul
În scopul prevenirii generării deșeurilor, persoana juridică este obligată să întocmească și să implementeze, începând din anul 2012, un sistem de reducere și prevenire a cantităților de deșeuri generate din toate activitățile, pentru orice produs fabricat, inclusiv un sistem de măsuri care să respecte un anumit design al produselor, și să adopte măsurile de reducere a periculozității deșeurilor.
Producătorii de deșeuri, deținătorii de deșeuri, comercianții și brokerii, precum și operatorii economici care desfășoară activități de tratare a deșeurilor sunt obligați să asigure evidența gestiunii deșeurilor pentru fiecare tip de deșeu, în conformitate cu anexa nr. 1 la HG 856 / 2002 și să o transmită anual agenției județene pentru protecția mediului.
Persoanele juridice/ Persoanele fizice autorizate, precum și producătorii de deșeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizați pentru colectarea și transportul deșeurilor periculoase sau care acționează în calitate de comercianți ori brokeri sunt obligați să țină o evidență cronologică a cantității, naturii, originii și după caz a destinației, a frecvenței, , a metodei de tratare, și a modului de transport precum și a operațiunilor de eliminare/ valorificare și să o pună la dispoziția autorităților competente, la cererea acestora.
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la modul cum se realizează colectarea, tratarea, transportul, depozitarea și reciclarea deșeurilor. Termenul se referă la materialele rezultate în urma activităților umane și la reducerea efectului lor asupra stării de sănătate a populației, efectul asupra mediului, sau aspectului unui habitat.
Prin reutilizarea părților recuperabile gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea resurselor naturale Deșeurile gestionate pot fi lichide, solide, cât și gazoase, dar și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice pentru fiecare.
Organizația Maritimă lnternațională (IMO), agenție specializată a Națiunilor Unite, a elaborat, împreună cu comunitatea internațională, o serie de convenții, documente și recomandări în vederea reducerii și evitării poluarii de la nave.
Convenția lnternațională de Prevenire a Poluării de la Nave (MARPOL73/78) stabilește un set de reguli care prevăd ca, pe durata construcției și duratei de viață a navelor, acestea să fie echipate cu tot ce trebuie în vederea evitării și reducerii descărcărilor de substanțe poluante în mediul marin.
De asemenea, MARPOL 73/78 face anumite recomandări în ceea ce privește controlul, înregistrarea și administrarea deșeurilor de la bordul navei, precum și dezvoltarea unor facilități de recepție portuară pentru colectarea și eliminarea lor finală.
Implementarea MARPOL 73/78 în ceea ce privește navele de trafic intenațional reprezintă o realitate, fiindcă facilitățile de recepție portuară necesare pentru nave nu au fost implementate adecvat în ceea ce privește descărcarea deșeurilor provenite de la acestea (4(.
Datorită motivelor menționate în paragrafele anterioare, în vederea asigurării implementării reglementărilor intenaționale în toate porturile europene, Comunitatea Europeana a emis Directiva 2000/59/EC a Parlamentului și Consiliului European privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură.
Având în vedere faptul că România este țară membră a Uniunii Europene Guvernul României a emis Ordonanța 20/2012, care transpune în legislația națională Directiva 2000/59/EC precum și Directiva 2007171/EC de modificare a anexei 2 la Directiva 2000/59/EC.
Printre obligațiile menționate în Ordonanța 20/2012, la articolul 5 se stipulează obligațiile care revin administrațiilor portuare în ceea ce privește întocmirea unui plan de preluare și gestionare a deșeurilor provenite de la nave și a reziduurilor mărfii.
Cerințele Ordonanței 20/2012
Principiile și cerințele care trebuiesc îndeplinite derivă din Directiva 2000/59/EC și Directiva 2007/71/EC de modificare a anexei II sunt următoarele:
se aplică tuturor navelor maritime;
porturile maritime vor asigura instalații adecvate de recepție fără a produce întârzieri nejustificate navelor;
fiecare port maritim va întocmi și implementa un plan corespunzător de recepție și manipulare;
navele sunt obligate să notifice intenția de utilizare a facilităților de recepție portuare respectiv cantitățile și tipul deșeului de la bord, înainte de sosirea în port;
fiecare navă va preda tot deșeul generat de aceasta, înaintea părăsirii portului, excepție făcând acele nave care dovedesc faptul că există suficient spațiu destinat pentru depozitarea deșeului acumulat și care va fi acumulat în timpul voiajului prognozat al navei până în următorul port;
sistemele de tarifare pentru utilizarea instalațiilor de recepție portuare nu trebuie să constituie un motiv pentru ca navele să descarce deșeuri în mare;
toate navele care fac escală într-un port maritim românesc vor plăti un tarif care să acopere toate costurile aferente instalațiilor de preluare a deșeurilor generate de nave, inclusiv pentru preluarea și gestionarea deșeurilor/reziduurilor(5(.
Marpol 73/78 – prevenirea poluării cu hidrocarburi de la nave
Anexa I
,,Hidrocarbură” înseamnă petrol sub orice formă incluzând țițeiul, combustibilul lichid, sedimentele de petrol, reziduurile conținând hidrocarburi și produsele rafinate.
-petrol, amestecuri și reziduuri petroliere, apa de santină.
– slam petrolier, ulei uzat
– reziduuri petroliere provenite din operațiuni de curățare și spălare a tancurilor.
Marpol 73/78 – prevenirea poluării cu ape uzate de la nave
Anexa IV
ape de la toalete și WC-uri
ape de la spălătoare, băi și încăperi medicale, ape de la spațiile utilizate pentru animalele vii.
ape din scurgerile magaziilor de alimente, bucătării.
Marpol 73/78 – prevenirea poluării cu gunoi de la nave
Anexa V
Conform Anexei V la MARPOL revizuită corespunzator Rezoluției MEPC. 201 (62) adoptată la data de 15 iulie 2011, ,,gunoi” înseamnă orice fel de deșeuri alimentare, deșeuri gospodărești și din exploatarea navei, materiale plastice, reziduuri de încărcătură, cenușa de la incinerator, ulei de gătit, unelte de pescuit și carcase de animale produse în timpul exploatării normale a navei și care sunt susceptibile a fi evacuate continuu sau periodic, cu excepția acelor substanțe care sunt enumerate în alte anexe ale Convenției. ,,Deșeuri alimentare” înseamnă orice fel de substanțe alimentare stricate sau intacte și includ fructe, legume, produse lactate, păsări de curte, produse de carne și resturi alimentare produse la bordul navei.
,,Deșeuri gospodărești și deșeuri din exploatare” înseamnă toate tipurile de deșeuri care nu sunt prevăzute în alte anexe și care sunt generate în spațiile de locuit de la bordul navei. În categoria deșeurilor gospodarești nu sunt incluse apele gri.
Conform Rezoluției MEPC 76(40) din 1997 deșeurile provenite din exploatarea navei (deșeuri operaționale) cuprind deșeurile asociate mărfii și deșeurile de întreținere. „Deșeurile asociate mărfii” reprezintă materialele care au devenit deșeuri urmare a utilizării lor la bordul navei pentru legarea, împachetarea, ambalarea, asigurarea sau protejarea mărfii (paleti, ambalaje de carton sau de lemn, sfoară, chingi de armare, sârme, cabluri).
„Deșeurile de întreținere” reprezintă materialele rezultate în urma efectuării operațiunilor de întreținere/ funcționare a navei de către compartimentul punte și compartimentul mașini.
,,Reziduuri de încărcătură” înseamnă resturi de orice fel de încărcătură care rămân în magazii sau pe punte ca urmare a descărcării sau încărcării, inclusiv cele care se scurg sau sunt în exces, fie în stare uscată, fie în stare umedă sau care intră în apa de spălare. ,,Carcasele de animale” înseamnă corpuri de orice fel de animale care sunt transportate la bordul navei ca încărcătură și care mor sau sunt eutanasiate în timpul voiajului.
,,Uleiul de gătit” înseamnă orice tip de grăsime animală, sau de ulei comestibil utilizat la prepararea mâncări ori pregătirea mâncării, dar nu include mâncarea în sine. ,,Uneltele de pescuit” înseamnă orice dispozitiv fizic sau parte a acestuia, ori combinații de obiecte, care pot fi amplasate pe apă sau în apă ori pe fundul mării cu intenția de a captura organisme marine sau de apă dulce ori de a le ademeni în vederea capturării sau recoltării lor ulterioare (6(.
Serviciile prestate în porturi se clasificã astfel:
servicii publice portuare:
remorcajul navelor la manevrele de ancorare în port
legarea și dezlegarea navelor la cheu
preluarea apelor uzate, a reziduurilor și a gunoaielor de la nave
stingerea incendiilor la bordul navei și la instalațiile plutitoare aflate în porturi.
servicii portuare
depozitarea, încãrcarea, descãrcara, stivuirea, mãrfurilor
pachetizarea, containetizarea, paletizarea mãrfurilor
curãțare magazii și hambare nave
aprovizionarea navelor
curãțare și degazare tancuri
reparații nave
Operațiunile de manipulare a marfurilor în și din magaziile portuare, de încãrcare și descãrcare, de transport, stivuire, paletizare, sortare, precum și operațiunile de curãțare în hambare și magazii de la nave se efectueazã de muncitorii portuari.
1.2. Realizarea serviciilor de preluare a deșeurilor generate de navă și reziduurilor mărfii
Preluarea deșeurilor generate de navă și a reziduurilor de marfă se poate executa de administrația portuară direct sau prin intermediul unor agenți economici, în conformitate cu legislația în vigoare și sub controlul administrației.
Conform art. 4 din Ordonanța 20/2012 administrațiile portuare sunt obligate să dețină autorizație din punct de vedere al protecției mediului emisă în condițiile legii pentru instalațiile portuare de preluare a deșeurilor.
Autoritatea portuară trebuie să asigure cadrul legal de lucru pentru operatorii deșeurilor portuare prin eliberarea licențelor/ permiselor de lucru specifice. De asemenea, operatorii portuari care realizează activități de preluare a deșeurilor trebuie să fie autorizați pentru activitățile de salubrizare/colectare a deșeurilor de către autoritatea competentă pentru protecția mediului.
Preluarea apei de santină, slamului, uleiului uzat, amestecurilor de hidrocarburi, balastului murdar și apelor de spălare cu hidrocarburi (slops) se realizează de către administrația portuară, printr-un organism specializat.
Reziduurile de hidrocarburi (nămol) rezultate în urma curățării tancurilor sunt colectate de agenți economici care dețin licențe sau permise de lucru pentru efectuarea activității de ,,curățare și degazare tancuri”, în baza contractelor/convențiilor/comenzilor încheiate cu agenții/armatorii navelor.
Preluarea apelor uzate (de la toalete și WC-uri, spălătoare și băi, scurgeri de la magaziile de alimente și bucătării) se realizează de către administrația portuară, prin sucursale.
Preluarea gunoiului de tipul: materialelor plastice, deșeuri alimentare, deșeuri gospodărești, ulei de gătit, cenuși de la incinerator, deșeuri din exploatare (categoria ,,deșeuri asociate mărfii”), reziduuri de încărcătură, unelte de pescuit se realizează de către operatorul economic care a încheiat cu Administrația portuară un contract de prestări servicii.
Fig.1.1. (a, b, c) Deșeuri provenite din procesul de reparare a navelor maritime
Preluarea gunoiului din categoria ,,deșeuri provenite din procesul de reparare a navelor maritime (absorbanți, lavete contaminate cu substanțe periculoase, filtre de ulei) prezentate în fig. 1.1. (a, b, c) și a deșeurilor din exploatare cu proprietăți periculoase (baterii, tuburi fluorescente, ambalaje care conțin reziduuri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase) se realizează de către agenții economici care dețin autorizații/permise de lucru pentru desfășurarea activității de ,,colectare a deșeurilor periculoase”, în baza contractelor/convențiilor/comenzilor încheiate cu agenții/armatorii navelor.
Preluarea reziduurilor de orice fel de încărcătură ,,vrac solid” care rămân în magaziile navelor sau pe punte în urma operațiunilor de curățare se realizează de către agenți economici care dețin licențe sau permise de lucru pentru activități de, ,curățarea hambarelor și magaziilor navelor”, în baza contractelor/convențiilor/comenzilor încheiate cu agenții/armatorii navelor.
Preluarea reziduurilor de încărcătură care intră în apa de spălare a magaziilor/tancurilor navei se realizează de către administrația portuară, prin Sucursala Nave Tehnice Port. Carcasele de animale sunt preluate de un agent economic autorizat de către ANSVSA și Agenția pentru Protecția Mediului, în baza unui contract încheiat cu societatea care efectuează exportul de animale vii (7(.
1.3. Tipuri de deșeuri care pot fi generate de nave în porturi
Deșeurile generate de nave reprezintă toate deșeurile, inclusiv apele uzate și alte reziduuri decât cele ale mărfii, care sunt generate în timpul exploatării navelor și care intră sub incidența prevederilor anexelor I, IV si V la Marpol 73/78 precum și deșeurile asociate mărfii (anexa D, tabelul nr.1 ). Conform ,,Ghidului de bună practică pentru furnizorii facilităților portuare de recepție și utilizatorii acestora” (Circulara 671 din 20 iulie 2009 a Comitetului pentru Protecția Mediului Marin din cadrul IMO) aceste categorii de deșeuri sunt prezentate în Tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.Deșeuri generate de nave și rezidurile mărfii
Anexa Marpol 73/78
Categorie deșeu
Descriere
Anexa I Hidrocarburi
Apă santină
Amestec de ape de condensare, de infiltrație și hidrocarburi
Nămol
Reziduuri petroliere rezultate din purificarea combustibililor sau uleiurilor de lubrifiere precum și de la separatorul de santină al navei
Ulei uzat
Ulei de la sala mașini; de motor, de ungere
Amestecuri de hidrocarburi
Diverse amestecuri de reziduuri petroliere
Nămol
Reziduri lichide și solide rezultate din spălarea și curățarea tancurilor ptroliere
Anexa IV Ape uzate
Ape uzate
Ape de la toalete și WC-uri, spălătoare, băi și încăperi, medicale, de la spațiile utilizate pentru animalele vii, ape din scurgerile magaziilor de alimente și bucătării.
Anexa V Gunoi
Materiale plastice
Gunoiul care este format din materiale plastice sub orice formă, inclusiv plase de pescuit sintetice,parâme sintetice, saci de gunoi din material plastic și cenușă de la incinerarea materialelor plastice
Deșeuri alimentare
Orice fel de substanțe alimentare stricate sau intacte și includ legume, fructe, păsări de curte, produse lactate, produse din carne și resturi alimentare produse la bordul navei
Deșeuri gospodărești
Toate tipurile de deșeuri care sunt generate în spațiile de locuit de la bordul navei
Ulei de gătit
Orice tip de grăsime animală ori ulei comestibil utilizat sau care se intenționează să fie folosit la pregătirea sau prepararea mâncării
Cenuși de la incinerator
Zgura și cenușa care rezultă în urma incinerării gunoiului rezultat pe navă, la incineratoarele de la bordul navei.
Deșeuri din exploatare
Deșeuri asociate mărfii care cuprind materiale devenite deșeuri ca urmare a utilizării lor la bordul navei pentru legarea, împachetarea, ambalarea, asigurarea sau protejarea mărfii: paleți, ambalaje de carton sau lemn, sfoară, chingi de amânare, sârme, cabluri.
Deșeuri de întreținere care reprezintă materialele rezultate în urma efectuării operațiunilor de întreținere/ funcționare a navei de către compartimentul punte și compartimentul mașini: absorbante, lavete, filtre de ulei.
Anexa V Gunoi
Deșeuri din exploatare
Tuburi fluorescente și alte deșeuri cu conținut de mercur
Ambalaje care conțin reziduuri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase
Reziduuri de încărcătură
Resturi de orice fel de încărcătură vrac solid care rămân în magazii sau pe punte ca urmare a operațiunilor de descărcare/curățare
Resturi de încărcătură care intră în apa de spălare a magaziilor/ tancurilor navei
Carcase de animale
Orice tip de animale care sunt urcate și transportate la bordul navei drept încărcătură și care mor sau sunt eutanasiate în timpul voiajului
Unelte de pescuit
Orice dispozitiv fizic sau combinații de obiecte care pot fi amplasate pe apă, ori pe fundul mării cu intenția de a prinde organisme marine sau de apă dulce
CAPITOLUL 2
2.1. Situația actuală a gestionării deșeurilor în porturile Românești
Gunoiul de la navele tehnice aflate în proprietatea/exploatarea unor agenți/armatori care au încheiate contracte de agent/armator cu administrația portuară și care desfășoară servicii portuare de remorcaj, pilotaj, salvare, poate fi colectat și de către agenți economici care dețin licență de lucru pentru salubrizare și colectarea deșeurilor nepericuloase. Gunoiul este colectat în containere și pubele amplasate în locurile stabilite prin contractele/convențiile încheiate cu agenții/armatorii navelor.
Colectarea ,,deșeurilor de întreținere” și a „deșeurilor din exploatare” cu proprietăți periculoase se va realiza de către agenți economici care desfășoară activități de colectare deșeuri periculoase, la solicitarea agenților navelor.
Colectarea reziduurilor de încărcătură ,,vrac solid” rezultate din activitățile de curățare a magaziilor și hambarele navelor se va realiza de către agenții economici care efectuează aceste activități, în baza contractelor/convențiilor încheiate cu agenții/armatorii navelor.
2.1.1. Gestionarea deșeurilor din portul Galați
CN APDM SA Galați fondată în 1991, funcționează ca societate pe acțiuni și desfășoară activități de interes public național, astfel încât, în cei peste 20 ani de activitate și-a consolidat o reputație de marcă în ceea ce privește eficiența și profesionalismul serviciilor oferite.
Obiectivele principale ale activității au în vedere asigurarea serviciilor publice portuare la standarde europene, întreținerea și repararea infrastructurilor de transport fluvial, bunuri propietate publică a statului român aflate în patrimoniul propriu, diversificarea continuă a serviciilor oferite și creșterea eficienței în zona de activitate. Referințe asupra importanței fundamentale a predării adecvate a deșeurilor generate de nave
Apa constituie un element fundamental al mediului, fiind o resursă naturală esențială, parte componentă a avuției naționale a unei țări cu rol multiplu în viața socială și economică. Fluvul Dunărea, cu un bazin hidrografic ce cuprinde suprafețe amplasate pe teritoriul a 15 țări, este cursul de apă împărțit de cele mai multe state din lume.
În cadrul acestul bazin hidrografic, apele constituie atât un ecosistem acvatic de o mare importanță, cât și sursa primară pentru dezvoltarea economico-socială, fiind utilizată pentru un mare număr de folosințe, de la navigație și alimentare cu apă până la producerea de hidroenergie și agrement.
Deoarece calitatea apelor a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic și bacteriologic, trebuie luate toate măsurile tehnice, administrative și legale, pentru a îmbunătății parametrii de calitate ale apelor fluviului Dunărea pulsul inimii ecologice a Europei.
Prin elaborarea Planului de prelucrare și gestionare a deșeurilor în zona sa de activitate, CN APDM SA Galați are ca drept scop principal diminuarea desărcării deșeurilor generate de nave în apele Dunării în vederea îmbunătățirii protecției mediului acvatic.
2.1.2. Tipuri de deșeuri generate de nave care tranzitează portul Galați
Deșeuri domestice – toate genurile de deșeuri alimentare domestice, inclusiv cele care au fost folosite ca materiale de acoperire și ambalare, ca: recipiente și ambalaje, toate obiectele din material plastic, hârtie, carton, textile, sticlă, metal, gresie.
Ape uzate domestice – ape uzate provenite de la cambuze, săli de mese, băi și spălătorii precum și ape fecale.
Ape de santină – ape uleioase provenite din santină camera mașinilor, picuri, coferdamuri sau din compartimentele laterale.
Produse de hidrocarburi – uleiuri uzate sau alte grăsimi nereutilizabile pentru angrenaje sau instalații hidraulice
Șlam produse petroliere
Cârpe murdare de ulei
Baterii uzate
Filtre de ulei și aer uzate
Ambalaje metalice contaminate – cutii metalice murdare de vopsea, ulei, grăsimi pentru angrenaje
Reziduurile mărfii – resturile de marfă din magaziile sau tancurile de marfă care rămân la finalul operațiunilor de descărcare și curățire, inclusiv surplusurile sau scurgerile de marfă ce pot apărea pe timpul operațiunilor de încărcare / descărcare, revine în sarcina operatorului portuar care este responsabil cu menținerea curățeniei în zona de teren concesionată și care reprezintă coordonatorul principal al operațiunilor de încărcare / descărcare marfă.
2.1.3. Instalații portuare de preluare a deșeurilor existente în portul Galați
Prezentarea stației de depoluare Ecoport 2
Nava ecoport 2 nepropulsată, este concepută ca o stație complexă de depoluare cu rol de recepție și tratarea deșeurilor generate de nave – ape gri și fecaloide, ape de santină, reziduuri de hidrocarburi, deșeuri menajere de la nave și intervenție în caz de poluare majoră cu produse petroliere a apelor Dunării și a bazinelor portuare.
Nava bază ECOPORT 2 este dotată cu o caldarină, 160 kw pentru încălzirea tancurilor și echipamentelor, climatizată pentru a putea opera și în perioada sezonului rece (noiembrie – martie). Pentru separarea apelor de santină preluate de la nave și a apelor infestate cu produse de hidrocarbură în cazul poluării majore accidentale a apelor Dunării, nava baza ECOPORT 2 este dotată cu următoarele echipamente:
Instalația de separare ape de santină este de tip OSWU 16 Markleen cu două regimuri de separare:
În cazul unor poluări accidentale 57,6mc/h
Separarea apei de santină preluată de la nave 6 m3/h
Capacitatea de separare a rezidururilor de hidrocarburi este de 6mc/h iar în cazul unei poluări accidentale cu hidrocarburi, se poate asigura o capacitate de 57,6mc/h. Gradul de separare este mai mic de 5 ppm și este realizat prin completarea instalației cu o baterie de filtre. Instalația beneficiază de un sistem automat de monitorizare, măsurând nivelul de hidrocarburi din apa de ieșire. Când există excedent de reziduuri, sistemul reciclează apa până când se ajunge la nivelul solicitat.
2.1.3.1. Principalele faze ale procesului de separare a apelor cu hidrocarburi
Separarea de hidrocarburi are loc în trei etape:
Colectarea apelor de santină în tancul de primire (capacitate 47,8mc) în care se realizează o predecantare gravitațională (particulele mari se acumulează pe fundul tancului, iar uleiul se ridică la suprafață de unde este evacuat în tancul de hidrocarburi).
Separarea gravitațională a particulelor mici prin procesul de coalescență ce se realizează în instalația OSWU Markleen.
Când apele de recirculare ajung la o consistență redusă de hidrocarburi se trece la etapa de filtrare (monitorizată de un computer) care asigură evacuarea peste bord a apelor sub 5ppm. Uleiul rezultat în urma operațiilor de separare este valorificat la societăți acreditate (8(.
Epurarea apelor uzate menajere preluate de la nave se realizează cu ajutorul unui epurator tip Hamworty ST 50C Super Trident cu o capacitate de separare de 3,34mc/h. Sistemul folosește tehnologia de tratare activă a noroiului, cuplată cu o dezinfecție chimică.
Principalele faze ale procesului de epurare a apelor uzate menajere constau dintr-un sistem alcătuit din 4 etape:
Colectarea apelor menajere în tancul de primire (45,1mc) unde se separă gravitațional grăsimile care se ridică la suprafață și sunt evacuate cu o pompă în tancul de ape de santină.
Trecerea apelor menajere (cu pompa de fecale care face și operațiunea de tocare) din tancul de primire în tancul de aerare a instalației de procesare. Apele intră în compartimentul de aerare prin orificiile de admisie și apoi sunt amestecate și aerate prin difuzoarele de aerare cu bule, situate în partea de jos a compartimentului. În acest stadiu, bacteriile aerobe și microorganismele descompun deșeurile organice în bioxid de carbon, apă și material inert.
Din compartimentul de aerare amestecul trece în spațiul de decantare unde lichidul este limpezit prin reintroducerea sedimentelor în spațiul de aerare.
Lichidul limpezit este trecut în compartimentul de tratare chimică și evacuare. În acest compartiment clorul este adăugat printr-o pompă de dozare pentru distrugerea bacteriilor rămase. Declorinarea se face pe circuitul de evacuare pentru a realiza neutralizarea clorului rezidual. Dozarea se face complet automat. Acest sistem este conceput să se obțină o efluență care să satisfacă ultimele norme IMO 2010.
Preluare deșeuri menajere:
În cazul în care, în dana 15 – Portul Comercial Galați acostează nave maritime sau fluviale, acestea au posibilitatea predării de deșeuri menajere la nava ECOPORT 2.
Deșeurile menajere, depozitate în prealabil în saci de plastic speciali ( care nu trebuie să depășească 25kg) de către nava solicitantă, sunt predate la nava ECOPORT 2 de unde, mașina specializată în preluarea și transport deșeuri menajere, le preia și le transportă apoi la depozitul de deșeuri menajere autorizat al orașului.
Șalupa SĂLCENI 1 Generalități
Șalupă de 150 CP cu magazie de 19 tone, poate fi folosită pentru preluarea deșeurilor menajere de la navele maritime și fluviale care operează sau staționează (la dană sau în radă) în portul Galați
. Șalupa Sălceni 1 are următoarele funcționalități:
Preluarea reziduurilor menajere de la navele maritime și fluviale
Preluarea gunoaielor solide aflate în imersie și de pe suprafața apei
Stocarea reziduurilor menajere și a gunoaielor solide preluate
Recuperarea vegetației subacvatice și stocarea acesteia
Spălare cheiuri / pereuri / coca navei, îndepărtarea urmelor lăsate de hidrocarbură în cazul unor poluări accidentale
Materiale de depoluare:
Baraj absorbant Ø200 mm 200ml
Absorbant vrac 2 tone
2.2. Puncte de colectare deșeuri port Docuri Galați și port Mineralier Galați
Platforme special amenajate, dotate cu container modular, 7 pubele 120l, 2 containere 1mc. în vederea stocării temporare a deșeurilor preluate în saci speciali de la navele maritime și fluviale ce operează / staționează în portul Galați.
Deșeurile sortate pe categorii sunt preluate în saci de plastic speciali, puși la dispoziția navelor de către companie, saci care nu trebuie să depășească greutatea de 25 kg/sac conform Normelor de Protecție a Muncii în vigoare (9(.
Deșeurile periculoase sortate ambalate în saci speciali pot fi predate direct la punctul de colectare Cap de Mol de navele care operează în portul Docuri sau pot fi predate la nava specializată, nepropulsată Ecoport 2 de unde sunt preluate de către firma autorizată de asemenea și de la Cap de Mol.
Deșeurile sortate sunt depozitate temporar la Punctul de colectare deșeuri, pe categorii, urmând a fi predate direct la o firmă autorizată în vederea valorificării / eliminării, firmă care va asigura și transportul acestora.
Tipuri de deșeuri: slamul și filtrele uzate sunt depozitate temporar în cele două containere de 1mc, cârpele murdare de ulei, deșeuri plastic, deșeuri sticlă, deșeuri hârtie, ambalaje metalice contaminate, sunt depozitate temporar în pubelele etichetate pe tipuri de deșeu.
CAPITOLUL 3
Opțiuni moderne de valorificare a deșeurilor
3.1. Studiu de caz realizat în portul Southampton. (Anglia)
Navele de croazieră reprezintă mai puțin de 1% din flota comercială mondială dar se estimează că acestea sunt responsabile cu producerea a 25% din toate deșeurile generate de navele comerciale. Aceste deșeuri au un impact negativ asupra mediului și produc o serie de probleme vaselor care le generează (10(.
Această lucrare analizează opțiunile de gestionare și eliminare a deșeurilor generate pe navele de croazieră, precum și impactul acestor deșeuri în porturile respective. Se concluzionează că toate navele de croazieră ar trebui să urmărească cu fermitate o strategie de reducere a deșeurilor și o generare a acestora cât mai mică, iar porturile să poată oferi facilități adecvate de reciclare, reducere și reutilizare a deșeurilor generate (11(.
3.1.1. Tratarea deșeurilor la bordul navei.
La bordul navei deșeurile pot fi tratate prin mai multe metode, în funcție de facilitățile și dotările navei, respectând cerințele convenției de la MARPOL 73/78. Câteva metode comune de tratare a deșeurilor sunt prezentate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1. Metode de tratare a deșeurilor
compactarea
Reducerea volumul prin compactare pentru a permite stocarea deșeurilor până când acestea pot fi descărcate la țărm.
malaxoare
Reducerea resturilor alimentare în bucăți foarte fine care apoi pot fi diluate cu apă și deversate în mare.
defibratoare
Tocarea hârtiei și cartonului de la ambalaje care apoi poate fi evacuate în mare.
Tocătoare
Folosite pentru a fărma foarte mărunt, metalul, sticla și plasticul, care apoi pot să fie depozitate sau deversate în mare
Incineratoare
Sunt folosite pentru a arde gunoiul care nu poate fi reciclat și intră sub incidența MARPOL anexa V, aceasta exclude orice deșeuri periculoase și cele mai multe materiale plastice. Cenușă formată este
apoi îndepărtată prin deversare în mare sau stocată pentru a fi descărcată pe uscat.
Statiile de epurare si
tratare
Sunt utilizate o varietate de centrale pentru tratarea apei. Aceste centrale moderne conțin un sistem avansat de purificare a apei (PLA).
Un mod de reducere a deșeurilor la bordul navei este metoda de distrugerea a deșeurilor printr-un procedeu de Plasma cu Arc (PAWDS), care utilizeaza energia plasmei pentru a distruge deșeurile. Arcul electric care încălzește cuptorul, alimentat în curent continuu, este creat între un elctrod scobit în grafit și metalul condensatoarelor introduse în cuptor. Gazele de piroliză (fenomen ce se desfășoară la o temperatură de 16000 C) traversează arcul electric dând naștere plasmei la o temperatură minimală de 61000 C. Acest sistem a fost testat pe un vas de croaziera Carnival (M / S Fantasy) și este capabil de a trata hârtie, carton, materiale plastice, textile, lemn și produse alimentare [12]. Ca orice tehnologie nouă costul de instalare pe navele de croazieră este foarte mare.
3.1.2. Gestionarea deșeurilor din portul Southampton
Associated British Ports (ABP) asigură în Portul Southampton o politică foarte puternică de susținere a mediului: susținem dezvoltarea durabilă atât pentru afacerea noastră cât și a mediului [13].
Ei pledează pentru respectarea întregii legislații și pentru promovarea celor mai bune metode și practici, prin introducerea unui management de mediu solid. Această politică se aplică tuturor porturilor operate de ABP prin intermediul Planului – cadru de gestionare a deșeurilor, care respectă MARPOL 73/78, UE 2000/59 (Directiva deșeurilor din Porturi).
Onyx Marine este un antreprenor major care preia și elimină deșeurile generate de nave în Southampton, și are contracte cu toate liniile majore de croazieră. Onix Marine depune toate eforturile de a recicla și reutiliza aceste deșeuri având cele mai bune practici de mediu. Metodele de operare sunt prezentate în Tabelul 3.2. [14].
Tabelul 3.2. Opțiuni de eliminare a deșeurilor utilizate de către Onyx Marine
reciclare
Ulei, filtre de ulei, baterii, aerosoli, tuburi fluorescente, resturi de
metal, sticlă, echipamente electronice, frigidere
incinerare
Cârpe uleioase, nămol și deșeuri medicale
Tratamente biologice
Apă de santină, deșeuri fotochimice, canalizare și apă de canal
depozitele de deșeuri
Gunoi general, resturi de alimente, cenușa din incinerator (după
consolidare și de pretratament)
Materialele plastice care ar putea fi reciclate, sunt transportate la o groapă de gunoi în afara localității Portsmouth din cauza lipsei facilităților de depozitare a lui Onyx Marine din portul Southampton [15].
De asemenea cenușa de la incineratoarele de bord, resturile de alimente, cârpele uleioase, nămolul, deșeurile medicale și gunoiul în general este transportat la groapa de gunoi de lângă localitatea Portsmouth, atunci când în mod ideal ar trebui să fie tratate și reduse în continuare la nivel local. Tipuri și volume de deșeuri colectate prin Onyx Marine în 2004 sunt prezentate în Tabelul 3.3.
Tabelul 3.3. Tipuri și volume de deșeuri colectate prin Onyx Marine
Anexa I
Anexa III
Anexa IV
Anexa V
Ulei
riscant
Canalizare/apă uzată
Gunoi/deșeu solid
Ulei de santină
Deșeuri medicale
Canalizare/ape negre
Sticlă zdrobită
Apă de santină
Solvenți, lacuri și vopsele
Ape gri
Deșeuri metalice generale
Nămol cu ulei
Deșeuri foto
Panouri de azbest
Lichide chimice de curățare
Hârtie și carton
Cârpe uleioase și filtre
Materiale plastice
Pirotechnice, baterii,
Cutii de oțel și aluminiu
Cenușă de incinerator
Deșeuri alimentare
Tuburi fluorescente Lămpi cu mercur
Echipamente electrice
Ulei de gătit
Deșeuri voluminoase
Total (m3)
5500
467
5487
8637
Croazieră (m3)
5500
458
5487
5399
% Total
100
98
100
625
Oceana (anterior Ocean Princess) a fost construit în 1999. Ea are un tonaj brut înregistrat de 77499 și poate transporta 2250 de pasageri cu un echipaj de 900. În medie, sunt generate zilnic 7,8 tone de deșeuri solide, și 675 kg de deșeuri periculoase, care necesită tratare sau depozitare pentru debarcare. Instalații de gestionare a deșeurilor pe Oceana includ [16]:
Două incineratoare cu temperatura de 6000 C de ardere. Cenușă finală este colectată, răcită și evacuată peste bord în conformitate cu MARPOL 73/78, sau dacă acest lucru este nu este posibil, cenușa este depozitată pentru eliminarea în portul Southampton.
Instalațiile de epurare a apelor uzate (Super Trident 50) sunt capabile să prelucreze până la 50 tone / h de apă reziduală.
Instalații de fărmare a sticlei în granule, reducând astfel volumul deșeurilor din sticlă.
Mașină de compactat / presare pentru materialele plastice și ambalajele din carton
Southampton are șansa de a deveni nu numai cel mai mare port de croazieră al Marei Britanie, dar, are de asemenea posibilitatea de a conduce prin exemplul dat în adoptarea unui sistem de management responsabil și durabil în gestionarea deșeurilor generate de navele de croazieră.
3.2. Evaluarea ciclului de viață în gestionarea deșeurilor generate de nave în portul Luka Koper (Slovenia)
Portul Koper este unul dintre cele mai importante porturi de pe coasta Adriaticii de nord. În această lucrare, a fost efectuată o evaluare a ciclului de viață pentru a identifica și cuantifica impactul asupra mediului cauzat de gestionarea deșeurilor generate de navele din portul Koper. Substanțele Cancerigene (de exemplu, dioxine) și emisiile anorganice, în special metale grele, au rezultat ca fiind cele mai critice probleme de mediu, în timp ce consumul de combustibili fosili este redus prin recuperarea uleiurilor generate de nave. Aceste rezultate pot fi utile în identificarea celor mai bune practici și în punerea în aplicare a planurilor de gestionare a deșeurilor în porturi [17].
Acest studiu a fost axat pe managementul deșeurilor generate de la navele de marfă, Cargo și anume: deșeuri solide (sticlă, plastic, metale), deșeuri biodegradabile (deșeuri menajere), a apelor uzate (apele de santină uleioase), și alte reziduuri. Apele uzate ale navelor care nu sunt incluse în acest studiu sunt, de obicei, evacuate în apele marine. Studiul a analizat doar acele sisteme aflate în prezent în uz comun, și anume colectarea, sortarea, și diferite tratamente finale [18].
S-au analizat pe o perioadă de un an toate activitățile care au un impact asupra mediului, inclusiv deșeurile provenite din diferite activități de reparare și întreținere a navelor. Tabelul 3.4. arată cantitatea și compoziția deșeurilor colectate și gestionate de la diferite tipuri de nave de marfă Cargo în portul Koper în anul 2007 [19].
Tabelul 3.4. Deșeurile colectate în portul Koper în anul 2007
Navele de marfă
Suma
Conținutul
Deșeuri
(tonă)
Deșeu solid
1600
70%sticle, hârtie, metale feroase (și neferoase), 20%electrice și plastice, iar 10% din deșeuri textile și diverse
Deșeuri menajere
100
Carne, alimente gătite și deșeuri de bucătărie
Apă/ ulei de santină
500
Deșeuri amestec 55% apă și 45% uleiuri
Limitele sistemului definesc unitățile de proces, atât procesele care intră cât și cele care ies și care trebuie incluse în sistem pentru a fi modelate. Limitele sistemului studiului nostru de caz sunt prezentate în Fig. 3.1.
Fig 3.1.A reprezintă limita de sistem în studiu, în timp ce Fig 3.1.B reprezintă procesul bazat pe gestionarea directă de către, Luka Koper [20].
unitate de colectare a deșeurilor solide și a resturilor menajere. Acestea sunt colectate temporar într-o zonă în interiorul portului Luka Koper.
Stațiile de tratare a apei de santină (și anume separator ulei / apă). Apele sunt tratate pentru a separa uleiurile de apă printr-un proces fizic.
Stația de epurare, de la terminalele chimice de la Luka Koper unde apele reziduale sunt tratate.
Depozit de deșeuri municipale, în cazul în care deșeurile solide sunt depozitate.
Un incinerator cu recuperare a energiei (o instalație de producere a energiei din deșeurile menajere).
O unitate de producer a cimentului, unde sunt folosite ca și combustibil secundar uleiurile obținute din separarea reziduurilor.
Fig. 3.1. Ciclul de viață al sistemului A: limitele sistemului studiat; B: procesele de bază din interiorul portului.
Procesele (1), (2) și (3) sunt administrate direct de către Portul Koper (fig.). Apele de santină uleioase, după colectarea de către operatorii portuari, sunt tratate printr-un proces de separare fizică. Procesele (4), (5) și (6) de tratare a deșeurilor solide, cele menajere precum și deșeurile uleioase de santină sunt realizate cu operatori externalizați din afara portului Luka Koper. Consumul anual de energie (electricitate) pentru „colectare” a deșeurilor solide pe unitate „este de 45.000 kWh.
Apele de santină sunt transportate cu camionul la stația de epurare și tratare unde uleiul este separat de apă. Această metodă este concepută pentru a separa cantități mari de uleiuri din apele de santină produse de navele de marfă. Separatorul se bazează pe diferența de greutate specifică între ulei și apă [21].
Consumul de energie electrică a acestei stații este de 3600 kWh pe an. Distanța de la navă la zona de andocare a stației pentru separarea ulei / apă este la 2 km. După separare, 250 de tone de uleiuri sunt trimise cu ajutorul camioanelor la o fabrică de producere a cimentului la o distanță de 80 km de port. Valoarea energetică a uleiului separat este 14.000 J / g.
Apele uzate (250 tone) sunt trimise la ” centrala de tratare a apelor uzate” în port. Aceasta este o centrală mică de tratare a apelor uzate cu o capacitate medie de 800 pe cap de locuitor echivalenți (PCE) [22].
Acesta proiect pentru tratarea apelor uzate de la terminalele chimice ale navelor, include procese biologice, fizice și chimice. Tratamentul presupune trei etape: tratament primar, secundar și terțiar.
În timpul tratamentului primar, solidele sunt separate prin sedimentare din apele uzate. Materia biologică dizolvată este progresiv transformată într-o masă solidă, cu ajutorul microorganismelor. În cele din urmă, solidele biologice sunt neutralizate și apa este tratată și dezinfectată cu ozon (O3) (tratament terțiar) [23]. Apele obținute în stațiile de epurare sunt trimise la etapele de tratament terțiar. Acestea tratate, sunt în cele din urmă deversate în Marea Adriatică iar nămolul este colectat în depozitele de deșeuri Tabelul 3.5.
Tabelul 3.5. Sursele și categoriile de date utilizate.
Procese
Fază
Categorii de date
Surse de informații / numele procesului (*)
Unitate de colectare a deșeurilor solide
colectarea deșeurilor
date specifice
(calculat)
Informații confidențiale de la Luka Koper
Separator de apă și ulei
colectarea deșeurilor
date specifice
(calculat)
Informații confidențiale de la Luka Koper
Stație de epurare a apelor uzate
tratarea deșeurilor
Date generic selectate
Tratamentul ECOINVENT bazei de date 2.0, canalizare, de epurare a apelor uzate, clasa 5 /m3
camion de transport,
Colectarea deșeurilor și
tratarea lor
Date generic selectate
ECOINVENT 2.0 Transport bazei de date, camion 7.5-16 t, Euro 3 / km tone / RER
Barjă de transport
colectarea deșeurilor
Date generic selectate
ECOINVENT Transport 2.0, barja RER
Eliminarea, deșeurilor solide, depozite de deșeuri
Eliminarea reziduurilor
Date generic selectate
bazei de date 2.0 ECOINVENT / Aruncarea, deșeurilor municipale solide, 22,9% a apei, de la
depozitele de deșeuri sanitare
Eliminarea, deșeurilor de bucătărie, prin incinerare
tratarea deșeurilor
Date generic selectate
Eliminare ECOINVENT bazei de date 2.0, deșeurile biologice, 60% H2O pentru
incinerare, preț de alocare
Păcura grea, ciment
instalații de producție
tratarea deșeurilor
date generice
(literatură)
Huntzinger and Eatmon (2009), Seyler et al. (2005), Josa et al. (2004)
Energie (producția de energie electrică)
colectarea deșeurilor
Date generic selectate
ECOINVENT electricitate bazei de date 2.0, de medie tensiune, la grila / kWh / SI
(*) Denumirea Setului de date a produselor, de proces și servicii sunt selectate din baza de date ECOINVENT.
În concluzie, utilizarea unui model de LCA pentru analiza deșeurilor generate de navele Cargo face posibilă furnizarea factorilor de decizie cu privire la informațiile cantitative și calitative, de la evaluarea impactului asupra mediului al sistemului global la înțelegerea efectelor operațiunilor individuale și de proces. Autoritatea portuară din Koper a arătat un mare interes în rezultatele acestui studiu [24].
CAPITOLUL 4
Managementul deșeurilor din Șantierul Naval Constanța
Scopul părții originale este evidențierea opțiunilor de management a deșeurilor dintr-o unitate de confecții și reparații navale. Studiul de caz a fost realizat la Șantierul Naval Constanța. Situat în zona Marii Negre, Șantierul Naval Constanța S.A. se numără printre cele mai mari șantiere de construcții și reparații nave din Europa.
4.1. lntroducere
Accesibil pe cale maritimă prin Stramtoarea Bosfor, pe apele interioare prin Canalul Dunăre – Marea Neagră și pe calea aeriană folosind Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, Șantierul Naval Constanța SA furnizează armatorilor din întrega lume locul ideal pentru construcția și reparația navelor de până la 200.000 tdw.
Șantierul Naval Constanța SA a câștigat încrederea armatorilor de primă clasă prin capacitatea de a oferi clienților săi atât proiecte de construcții noi uzuale, conforme cu cele mai noi reguli și regulamente ale Societăților de Clasificare și cu cerințele specifice ale fiecărui armator, cât și o gamă largă de lucrări de reparații și conversii nave, efectuate la un nivel înalt calitativ și la prețuri competitive.
Din 2008 și până în anul 2013 inclusiv această societate și-a extins și modernizat spațiile de producție și reparații nave echipamente tehnologice, evoluția principalilor indicatori ce definesc profilul companiei fiind prezentat în tabelul 4.1. [25].
Tabelul 4.1. Evoluția indicatorilor financiari
Ron
Indicatorul
2008
2009
2010
2011
2012
Cifra de afaceri
2559
1864
1746
1738
1993
Profit brut
345
245
345
456
213
Profit net
243
172
189
137
148
Număr salariați
134
125
129
139
145
Deși în ultimi ani a înregistrat un regres datorită problemelor financiare (fig 4.1.), această unitate de reparații și construcții navale se menține în topul Șantierelor Navale din Europa.
Fig. 4.1. Evoluția indicatorilor cifra de afacere și profit în perioada 2008- 2013.
Șantierul Naval Constanța este dotat cu următoarele instalații și spații industriale:
– depozite/magazii, hale de lucru
– utilaje de transport
– căi de transport
– cale de construcție/doc uscat
– utilaje de ridicat
– instalații de transfer pe calele de construcție
– cale de lansare/doc de lansare cu dotări adecvate
– cheuri de armare
– stații de alimentare cu fluide energetice și rețele de distribuție a acestora spre locurile de muncă (energie electrică, aer comprimat, acetilenă, oxigen, amestec de gaz pentru sudare).
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat [26].
În tabelul 4.2 se prezintă sursele posibile de poluare a mediului în urma activităților portuare, obiectivele, țintele și acțiunile cuprinse în Sistemul de management al calității mediului în Șantierul Naval Constanța (SNC). Se observă că deșeurile, atât cele nespecifice (menajere) cât și cele specifice (generate de activitățile industriale) reprezintă surse importante de pouare a mediului cu impact asupra sănătății umane.
Tabelul 4.2. Sistemul de management al calității mediului în SNC
Problema
Obiectiv general
Obiectiv specific
Ținta
Acțiunea
Poluarea mediului datorită depozitării neconforme a deșeurilor
Eliminarea poluării datorită depozitării necontrolate a deșeurilor
Reducerea poluării mediului datorită depozitării deșeurilor
Amenajarea depozitelor ecologice zonale (regionale) și a stațiilor de transfer
Realizarea depozitelor ecologice, stațiilor de transfer, stațiilor de sortare, stațiilor de compostare și stațiilor de tratare mecanico-biologică
Poluarea mediului datorită accidentelor la locul de muncă
Eliminarea poluării datorată accidentelor la locul de muncă
Evitarea accidentelor prin aplicarea normelor de protecție a muncii
Prevenirea și înlăturarea accidentelor la locul de muncă
Prin instruirea și pregătirea personalului de protecție a muncii
Poluarea datorată depozitării neconforme a deșeurilor industriale
Eliminarea poluării datorată depozitării necontrolate a deșeurilor industriale
Diminuarea poluării din arealul de depozitare a deșeurilor industriale
Eliminarea surselor de poluare datorate depozitării reziduurilor industrial și reconstrucția ecologică a suprafețelor afectate
Planuri de acțiune pentru reabilitarea zonelor afectate de poluare datorată depozitării necontrolate a deșeurilor industriale
În activitatea de construcție și reparație a navelor, la unitatea studiată sunt utilizate următoarele materii prime: tablă E 36; A 36, sârmă sudură, pietre polizor, freză carban, keralină (ceramică), țevi, cabluri electrice, perii sârmă [27]. Procesele tehnologice/ activitățile în care se utilizează, destinația și modul de depozitare al acestor materii prime sunt prezentate în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3. Materii prime utilizate în activitățile de construcții și reparații într-un port
Materia primă
Procesul tehnologic/activitatea în care se utilizează
Destinația/ponderea în produs și în factorii de mediu
Table
Construcție nave
-99% înglobat în produsul finit
Sârmă sudură
Efectuat sudură la tancuri
-89% înglobat în produsul finit
– 11% pierderi (deșeuri)
Pietre polizor
Polizat sudura efectuată conform procedurii de lucru
-90% în procesul de producție
– 10% deșeu
Freză carban
Finisare cordoane asamblări
-73% înglobat în procesul de producție
-27% pierderi tehnologice
Keralină (ceramică)
Realizarea cordoanelor de sudură în procesul de asamblare a părților navei
89% înglobat în procesul de producție
-11% pierderi tehnologice
țeavă
Realizarea instalației de tubulatură din cadrul navei
-92% în produs
-8% pierderi tehnologice
Cabluri electrice
Realizarea instalațiilor electrice navale
-95% din utilitățile navei
– 5%
Racord cupru filet interior 22×1
Asamblarea țevilor din corpul navei
-89% înglobat în procesul de producție
-11% deșeuri
Electrod Wolfram 2.5
Realizarea cuplărilor și sudurilor
88% în procesul tehnologic
-19% deșeuri
4.2. Etapele activităților de construcție a navelor
Pentru construcția și armarea navelor noi în SNC sunt parcurse următoarele activități:
depozitarea materialelor metalice (table oțel și profile laminate de diferite dimensiuni și calități ale oțelului);
sablarea și pasivizarea tablelor și profilelor
debitarea materialelor
confecționarea pieselor (pozițiilor)
preasamblarea și sudarea elementelor de structură
asamblarea și sudarea secțiilor de navă (saturare și vopsire)
montarea secțiilor de navă pe cala de construcție/doc uscat și sudarea cuplărilor
montarea sistemelor de propulsie și guvernare
pregătirea navei pentru lansare și lansarea
armarea la cheu (instalații, agregate, amenajări) și probe.
Înainte de tăiere, tablele sunt duse în hală la sectorul de trasaj și debitare. Fluxul tehnologic, intrările și ieșirile din procesul de debitare al tablei sunt prezentate în fig 4.2.
Fig. 4.2. Intrări și ieșiri din activitatea de construcție și reparații nave
Lucrările care se desfășoară în șantierul naval se împart în doua grupe mari: de construcția corpului și de saturare și armare. Lucrările de construcția corpului se execută în următoarele ateliere:
– confecționat
– asamblat
– sudură
– montaj
Pentru lucrările de saturare și armare sunt necesare următoarele ateliere:
– lăcătușerie navală
– tubulatură
– prelucrări mecanice
– mecanică montaj
– electrică
– tâmplărie și velărie
– vopsitorie
Aceste ateliere se grupează pe secții de producție în funcție de specificul lucrărilor:
– Secția 1 Doc Reparații – sector de corp
– Secția 1A Doc Construcții – sector de corp
– Secția Tubulatură
– Secția Lăcătușerie Navală
– Secția Mecanică și Prelucrări Mecanice
În S. N. C., activitățile de vopsitorie și electrice sunt subcontractate.
Organizarea tehnologică a atelierelor de producție este o problemă foarte importantă în asigurarea unei productivități sporite și a unei eficiențe economice ridicate. Fiecare atelier are un anumit flux tehnologic, dar care trebuie să se integreze în fluxul tehnologic general al șantierului. Această organizare trebuie să asigure folosirea rațională a utilajelor, a suprafețelor de producție, a instalațiilor de ridicat și transportat, a muncitorilor productivi și a personalului tehnic de îndrumare.
Amplasarea atelierelor de producție se face astfel încât să se respecte fluxul tehnologic de execuție al corpului și să se asigure condiții optime pentru saturare și armare. Din amplasarea atelierelor trebuie să rezulte un flux tehnologic cât mai scurt și mai simplu. Deoarece lucrările efectuate în scopul executării corpurilor de nave au o pondere foarte mare într-un șantier naval, o importanță mare o prezintă, amplasarea rațională a atelierelor de la sectoarele de construcții corp nave, pentru a se realiza un flux tehnologic cât mai simplu. Fluxurile tehnologice pentru construcția corpului pot fi organizate după trei scheme:
a) flux direct (continuu)
b) flux lateral
c) flux mixt
Fluxul tehnologic direct se caracterizează prin așezarea atelierelor într-o succesiune continuă, astfel ca semifabricatele să urmeze un drum direct de la depozit până la lansarea navei. Acest flux se adoptă de șantierele care dispun de o suprafață mare de teren uscat. La S.N.C., fluxurile tehnologice de la sectoarele de corp, sunt organizate în general după aceasta schemă. Fluxul continuu prezintă avantajul deplasării pe distanțe scurte a materialelor și elementelor de construcție în procesul de execuție al corpului navelor.
Fluxul tehnologic lateral se caracterizează prin așezarea atelierelor perpendicular pe cheu. Se adoptă acest tip de flux la șantierele care dispun de un teren uscat limitat și un front de apă mai mare. Materialele și semifabricatele se deplasează pe un drum mai lung din cauza poziției atelierelor. Au avantajul însă că se pot organiza mai multe cale de construcție și lansare.
Fluxul tehnologic mixt se caracterizează prin aceea că parțial atelierele sunt așezate continuu pe traseul depozit, sablare și debitare, devine lateral la confecționarea și asamblarea secțiilor plane, pentru a se transforma din nou în flux direct la asamblarea secțiilor de volum și a blocsecțiilor.
Alegerea tipului de flux tehnologic este condiționată de așezarea șantierului, de înzestrarea cu mijloace de baza, de tehnologiile de execuție adoptate funcție de tipurile de nave construite. Un deziderat important care trebuie avut în vedere în organizarea fluxului tehnologic de corp, este acela că navele în momentul lansării să fie saturate în cel mai înalt grad posibil. Pentru aceasta, un volum mare de lucrări de la cheul de armare va fi transferat în atelierele de asamblat și pe cala de construcție montaj.
Astfel lucrările vor fi executate în condițiile unor productivități mult mai ridicate decât cele realizate la cheul de armare [28].
O navă maritimă rezultă din procesul de debitare, fasonare și asamblare a panourilor din tablă, urmând ca la final aceasta să fie livrată potențialilor clienți (fig.4.3.-4.5.).
Fig. 4.3. Intrări și ieșiri din activitatea de trasare și debitare a panourilor din tablă
Fig. 4.4. Intrări și ieșiri din activitatea de sudare și asamblare a pieselor metalice
Fig. 4.5. Intrări și ieșiri din activitatea de tratare și vopsire a navelor maritime
4.3. Gestionarea deșeurilor din Șantierul Naval Constanța
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.
În tabelul 4.4.este prezentată cantitatea deșeurilor generate de navele care au andocat în vederea reparării în portul Constanța între ani 2007 și 2011 (intranet(.
Tabelul 4.4. Evoluția deșeurilor din SNC Constanța
Media zilnică de reziduuri generate de navele care utilizează porturile maritime și pentru care trebuie asigurate capacități de preluare:
Reziduuri petroliere: 24 tone/zi
Ape uzate: 0,2 tone/zi
Gunoi: 2 tone/zi
Reziduuri de marfă: 4,4 tone/zi
Unitatea de construcții și reparații nave care fac obiectul prezentului studiu generează prin procesele tehnologice specifice deșeuri solide (resturi table, țevi, electrozi, sârmă sudură, ceramică, deșeuri menajere de la nave, precum și apă uzată menajeră și tehnologică.
Concret, sursele de deșeuri și deșeurile rezultate la unitatea studiată, detaliate pe principalele operații (aprovizionare piese, procesare, epurare ape uzate, incinerare) sunt prezentate sintetic în fig. 4.6 – 4.8.
Aprovizionarea cu materii prime reprezintă o sursă de deșeuri deloc neglijabilă. În cadrul acestui proces sunt consummate ca materiale auxiliare combustibil (benzină/motorină) și energie electrică și rezultă ca deșeuri cantități destul de mari de ambalaje de diferite tipuri: lemn, material plastic (folie, ambalaje de polipropilenă cuie, sârme), material composite (de la utilizarea tablelor și a țevilor), paleți.
Fig. 4.6. Tipuri de deșeuri rezultate de la aprovizionare
Fig.4.7. Tipuri de deșeuri generate în procesul de prelucrare a tablei.
Fig. 4.8. Tipuri de deșeuri rezultate din ambalarea produselor
4.4. Evaluarea sintetică a opțiunilor de management a deșeurilor
Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă orice unitate economică, iar un bun management al deșeurilor implică măsuri și acțiuni orientate către reducerea, reutilizarea, reciclarea, valorificarea deșeurilor și ca ultimă opțiune eliminarea acestora (fig. 4.9).
Prima opțiune
Reducerea Conservarea resurselor – reducerea deșeurilor
Reutilizarea Utilizarea repetată a materialelor
Reciclarea Fabricarea de noi produse din materialele reciclabile
Recuperarea Recuperarea energiei din procesarea deșeurilor
Eliminarea Zero conservare a resurselor – poluare
Ultima opțiune
Fig. 4.9. Opțiuni generale de management al deșeurilor.
În această unitate, care face obiectul prezentului studiu se respectă în mod corespunzător toate dispozițiile legale privind monitorozarea gestiunii deșeurilor, există acțiuni de evaluare sistemică a dinamicii cantitative și calitative a deșeurilor generate. Conducerea unității este preocupată de abordarea celor mai eficiente tehnici disponibile care permit reducerea semnificativă a deșeurilor, dar, din motive obiective (problemele financiare cu care se confruntă în ultimii ani), nu există la nivelul firmei un sistem funcțional, etapizat de management al deșeurilor care să vizeze măsuri și acțiuni clare de reducere – reciclare – eliminare (RRE) figurile 4.10. – 4.13.).
Fig. 4.10. Schema RRE pentru apa uzată
Fig. 4.11. Schema RRE pentru deșeurile provenite din ambalaje
Fig. 4.12. Schema RRE pentru deșeurile provenite din procesul de fabricație
Fig. 4.13. Schema RRE pentru deșeurile de supraproducție
4.4.1. Prevenire și minimizare
Deșeurile specifice și nespecifice rezultate din procesele de construcție și reparație a navei constituie o problemă de o deosebită actualitate, datorită creșterii continue a cantităților și a tipurilor acestora, cât și însemnatelor cantități de materii prime, materiale refolosibile și energie care pot fi recuperate și introduse în circuitul economic [29].
Prevenirea și minimizarea deșeurilor vizează:
Analiza și inventarierea deșeurilor pentru a evidenția și monitoriza sursele deșeurilor din procesele de producție
Analiza costurilor și impactul asupra mediului, pentru a evidenția importanța gestionării deșeurilor
Analiza metodelor și mijloacelor de reciclare / reutilizare și eliminare pentru găsirea celor mai optime soluții de gestionare a deșeurilor
Avantajele acțiunilor de prevenire și minimizare a deșeurilor sunt următoarele:
Conservarea resurselor natural
Reducerea poluării
Reducerea cantităților de deșeuri depozitate
Costuri reduse de depozitare și de manipulare
Beneficii materiale și financiare
Generarea deșeurilor poate fi minimizată prin utilizarea eficientă a materiilor prime și în paralel, separarea deșeurilor reciclabile rezultate. De asemenea, deșeurile rezultate în procesul tehnologic la nivelul activităților premergătoare obținerii produsului, care pot fi considerate pierderi pe fluxul de producție, se pot colecta manual [30].
În urma studiului efectuat se consideră utilă aplicarea următoarelor măsuri / tehnici de minimizare a consumurilor de materii prime și auxiliare, energie și combustibili la unitatea studiată:
Pentru consumul de energie:
Iluminarea temporizată a spațiilor și utilizarea echipamentelor cu consum scăzut de energie
Monitorizarea permanentă a timpilor de funcționare ai instalațiilor
Monitorizarea utilizării sistemelor de ventilație pentru reducerea funcționării acestora în afara necesităților
Izolarea corespunzătoare a sistemelor , recipienților și conductelorîncălzite / transportatoare de căldură
Etanșeitatea și izolarea sistemelor pentru menținerea permanent a temperaturii optime
Utilizarea, în limita condițiilor a sistemelor natural de uscare
Pentru minimizarea deșeurilor provenite de la operația de ambalare a produselor, este necesară redimensionarea și reducerea volumului ambalajelor utilizate. Pentru o riguroasă monitorizare a deșeurilor în vederea minimizării impactului asupra mediului, se recomandă respectarea standardelor privind ambalarea, etichetarea și transportul deșeurilor trimise în afara amplasamentului pentru recuperare sau eliminare. Prin aceste câteva măsuri / acțiuni de prevenire și minimizare a consumului de material și produse auxiliare se pot reduce costurile de producție și în paralel se reduc deșeurile generate [31].
4.4.2. Reutilizare – reciclare
Reutilizarea și reciclarea reprezintă forme / modalități de valorificare optimă a subproduselor obținute din industria navală, în vederea reducerii cantităților de deșeuri destinate eliminării.
Avantajele reutilizării – reciclării sunt următoarele:
Economii de energie și de materii prime
Costuri scăzute de management
Crearea locurilor de muncă
Un produs ce poate fi refolosit este de obicei mai ieftin decât unul de singură folosință
Prețuri de achiziție mai mici pentru produsele refolosite care sunt mai rezistente
Deșeurile rezultate din procesele de prelucrare a materialelor feroase pot constitui materii prime pentru obținerea altor produse. Reutiizarea produselor, atunci când această opțiune există, reprezintă o soluție mai eficientă decât reciclarea, întrucât produsul poate să nu fie procesat înainte de a-l folosi. În cazul reciclării, se poate realize revalorizarea, care urmărește convertirea materialelor cu valoare scăzută în noi produse valoroase. În mod concret, la unitatea studiată, deșeurile ar putea fi transformate, prin procesul de reutilizare [32].
Paleții de lemn degradați, scoși din circulație,devin deșeuri de lemn. Aceștia se colectează, se cântăresc, se etichetează ca deșeuri de lemn se depozitează pe o platform amenajată și se valorifică fie ca material de construcție, fie prin ardere pentru recuperare termo-energetică [33].
Se impune o gestionare riguroasă a tuturor deșeurilor rezultate (deșeuri de sticlă, deșeuri de plastic, de hârtie, deșeuri metalice), colectarea selectivă în unitatea de producție, etichetarea corespunzătoare și livrarea rapidă, înainte de deteriorarea / degradarea completă a acestora către unitățile specifice de coectare sau reciclare [34].
Alte surse de deșeuri care pot fireutilizate sau reciclate, sunt anvelopele, acumulatorii uzați, deșeurile metalice, uleiurile uzate de motor, de transmisie și ungere. Aceste material uzate/ degradate/ necorespunzătoare nu trebuie eliminate prin depozitare controlată ele putând fi reciclate sau valorificate corespunzător la unitățile specifice.
4.5. Propuneri privind îmbunătățirea respectării cerințelor de management a deșeurilor în SNC
Constatările privind respectarea cerințelor de mediu în SNC în primăvara anului 2015 sunt prezentate schematic în Tabelul 4.5.
Tabelul 4.5 Constatările privind respectarea cerințelor de mediu în SNC în primăvara anului 2015
Nr. crt
Activități/zone urmărite
Se respectă cerințele de mediu
Prevederi legale încălcate
DA
NU
1
At. Mecano-Energetic
X
2
Comp. Marketing CN
Comp. Marketing RN
X
3
Secția Corp
X
Legea 211/2011-nerespectarea art. 14 (1) OUG 195/2005, Cap 15 Art. 96, (1), pct. 12 și pct.15
4
QC/QA –Laboratoare/SIPP
X
5
Secție Confecție Montaj Saturări
X
Legea 211/2011-nerespectarea art. 14 (1) OUG 195/2005, Cap 15 Art. 96, (1), pct. 12 și pct.15
6
Secție Armare
X
7
At. Docuri
X
8
Dep.Tehnic Planificare
X
9
Compartiment Aproviz.- Dep
X
OUG 195/2005, Cap 15 Art. 96.
10
Secție Sablare Vopsitorie
X
Legea 211/2011-nerespectarea art. 14 (1) OUG 195/2005, Cap 15 Art. 96, (1), pct. 12, pct.15 și pct.34.
11
SPSU
X
12
Comp. Transporturi
X
13
Comp. Contabilitate-Financiar
X
14
Grupa Administrativ
X
15
Comp. Personal Salarizare
X
16
Bazin A
X
Legea 36/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare
17
Bazin B
X
18
Bazin C
X
Legea 36/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare
19
Nave/Proiecte CN/RN
X
Legea 211/2011-nerespectarea art. 14 (1) OUG 195/2005, Cap 15 Art. 96, (1), pct. 12, pct.15 și pct.34.
În continuare sunt analizate deficiențele constatate la fiecare compartiment care, conform observațiilor pe teren, nu a respectat anumite reglementări. Pentru fiecare caz sunt propuse termene și măsuri de remediere (Tabelele 4.6. -4.12. )
Tabelul 4.6. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția corp (p.3)
Constatări
Foto
Măsuri, termene
Deșeuri prezente pe sol în hală (foto a) și în depozitul de tablă (foto b)
Zonele prezentate vor fi ecologizate în perioada alocată efectuării programului de curățenie
Tabelul 4.7. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția confecție montaj saturări (p.5)
Constatări
Foto
Măsuri, termene
Deșeuri prezente pe sol în zona de acces (foto a) și platformă cantină (foto b)
Targă cu deșeuri prezentă în hală (foto d)
Zonele prezentate vor fi ecologizate în perioada alocată efectuării programului de curățenie
Tabelul 4.8. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția armare (p.6)
Constatări
Foto
Măsuri, termene
Prezența tancurilor reziduale pe sol A9 (foto a)
Targă cu deșeuri reziduale (foto b)
Recipienții care conțin reziduu petrolier trebuie depozitați în spațiul desemnat conform specificațiilor procedurale.
Targa va fi transportată la depozitul de deșeuri. în perioada alocată efectuării programului de curățenie
Tabelul 4.9. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la atelier docuri (p.7)
Constatări
Foto
Măsuri, termene
Prezența targilor cu deșeuri în zona mol central (foto a, b)
Zonele prezentate vor fi ecologizate în perioada alocată efectuării programului de curățenie
Tabelul 4.10. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la compartimentul aprovizionare depozite (p.9)
Constatări
Foto
Măsuri, termene
Saci cu deșeuri pe calea de acces depozite. (foto 2)
Butoaie de ulei sunt depozitate în zona nealocată și blochează pichetul PSI (foto 3)
Permanent recipienții care conțin reziduu petrolier trebuie să fie acoperiți cu folii protectoare și depozitați în spațiul desemnat conform specificațiilor
Tabelul 4.11. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la secția sablare, vopsitorie (p.10)
Constatări
Foto
Măsuri, termene
Grit pe sol în zona departamentului de grit (foto 3),
Bidoane amestec motorină, apă la platforma Premont (foto 6)
Se va acționa pentru depozitarea în spațiu desemnat a tancurilor, tărgilor, sacilor, recipienților cu reziduri.
Se va urmări efectuarea susținută a transportului rezidurilor petroliere din SNC.
Tabelul 4.12. Măsuri și termene de remediere a neconformităților constatate la bazinul A (p.16)
Constatări
Foto
Măsuri, termene
Scăpări de reziduuri la barajul pluvial (foto b)
Resturi de idrocarburi la luciul apei (foto e),
Bazinul va fi ecologizat și barajul pluvial va fi fixat corespunzător imediat.
CAPITOLUL 5
Concluzii
Deșeurile reprezintă una dintre cele mai acute și actuale probleme în contextul dezvoltării durabile. În toate statele sunt generate anual cantități enorme de deșeuri.
Protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației portului Constanța, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice. Autoritățile administrației publice centrale și locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din implementarea legislației comunitare din domeniul mediului și pentru programe de protecție a mediului. Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora, conform principiului „poluatorul plătește” sau după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”.
Practicarea valorificării energetice a deșeurilor generate în portul Constanța poate ajuta la:
– atingerea țintelor impuse de legislația europeană
– alimentarea cu energie
– respectarea țintelor de emisii de gaze cu efect de seră
– combaterea poluării generate de depozitarea necontrolată a deșeurilor
CONCEPTUL “ZERO DESEURI” descrie, în principal, o serie de tehnologii, instrumente economice și inițiative sociale. Strategii privind reducerea deșeurilor de-a lungul lanțului de producție:
a) producția mai curată;
b) descompunerea produselor;
c) reciclarea, refolosirea și crearea de compost.
Toate aceste măsuri duc la un mod de viață durabil, la reducerea consumului de resurse natural și la recuperarea energiei.
Industria portuară se încadrează în categoria producătorilor de deșeuri, prin totalitatea de subproduse feroase nedestinate consumului uman generate prin procesele de delaminare și tăiere a tablelor. Unitățile economice din industria construcțiilor navale pot valorifica deșeurile proprii prin reciclare, sau le pot dirija către unitățile cu instalații de tratare (pentru reducerea gradului de periculozitate) sau către unități cu incineratoare (pentru reducerea volumului și generarea de energie)
O gestionare neadecvată a deșeurilor poate conduce la situații de contaminare a solului, a aerului, a apei, a mediului în general, amenințând sănătatea umană și calitatea vieții. Deșeurile metalice nevalorificate sunt în general depozitate pentru topire și apoi refolosite.
Lucrarea inventariază tehnologiile de tăiere și prelucrare a materialelor feroase, dezvoltând problema gestionării deșeurilor rezultate. O bună gestionare și un sistem eficient de management al deșeurilor implică măsuri și acțiuni de minimizare, reciclare, reutilizare și valorificare. Sunt prezentate pe larg măsurile și acțiunile descries în articolele de specialitate citate în lucrare și în studiul de caz realizat la un șantier naval de construcție și reparații nave.
Întreaga lucrare promovează opțiunile moderne de valorificare a deșeurilor din activitățile portuare și în particular din construcția și repararea navelor maritime, care prin aplicare, pot modifica componentele și pot genera acțiuni concrete la nivelul producătorilor din industria navală: reutilizarea produselor folosind mai multe material reciclate și proiectarea prodiselor astfel încât să genereze mai puține deșeuri; separarea deșeurilor în vederea reciclării și valorificării.
Prezenta lucrare se dorește o pledoarie pentru o industrie de gestionare a deșeurilor, promovând ideeainvestițiilor pentru adoptarea celor mai bune tehnici disponibile din domeniul valorificării/reciclării deșeurilor în general și a deșeurilor din industria portuară în subsidiar.
BIBLIOGRAFIE
[1] Herz M. Cruise control. A report on how cruise ships affect the marine environment on behalf of The Ocean Conservancy; 2002.
[2] White G. Personal communication. Lloyds Fairplay; 2005.
[3] Sweeting JEN, Wayne SL. A shifting tide. Environmental challenges and cruise industry responses. Interim Summary Report from the Centre for Environmental Leadership in Business; 2003.
[4] Johnson D. Environmentally sustainable cruise tourism: a reality check. Marine Policy 2002;26:261–70.
[5] UNEP. Industry as a partner for sustainable development: tourism. A report prepared by World Tourism Council, International Hotel and Restaurant Association, International Federation of Tour Operators and the International Council of Cruise Lines; 2002.
[6] UNEP. Sea and land based pollution among key environmental threats to Caribbean Islands. Press Release. Available from: hhttp:// www.unep.org/Documents.Multilingual/
Default.Print.asp?DocumentID=421&i [accessed 14 June 2005].
[7] TCC International. Southampton Cruise Tourism. A report by TCC International & Roger Tym & Partners; 2005.
[8] Carnival. Carnival Corporation and Plc Annual Report 2003–2004. Carnival; 2004. Available from: h:http://www.library-corporate-ir.net/library/14/140/140690/items/185374 /2004%Annual%Report.pdfi.
[9] Gertsakis J, Lewis H. Sustainability and the waste management hierarchy. Available from: hhttp://www.ecorecycle.vic.gov.au/asset/l/ upload/TZW_-_Sustainability_and_the_
Waste_Heirachy_(2003).pdfi [accessed 15 March 2005].
[10] Oceana. Contamination by cruise ships. Available from: hhttp:// europe. oceana. org/english/news/cruiseships.htmi [accessed 21/06/05].
[11] PyroGenesis. PyroGenesis’ Plasma Arc Waste Destruction System—marine waste treatment market. Available from: hhttp://www.pyrogenesis.com/content _en/media_ center/releases.aspi [accessed 10 July 2006].
[12] Department of Transport. Transport Statistics Report: Marine Statistics, 2003. London: London Stationary Office; 2004.
[13] Associated British Ports. Associated British Ports Environmental Statement. Available from: hhttp://environment.abports.co.uk/ policy.htmi [accessed 13 June 2005].
[14] Onyx. Personal communication. Onyx Marine; 2005.
[15] VTS Southampton. Personal communication. VTS Southampto 2006.
[16] P&O. (2005). Personal communication. P&O Oceana; 2005.
[17] DEFRA Environmental Protection. Key facts about: waste and recycling. Municipal waste management (European comparison 2001). Available from: hwww.defra. gov.uk/environment/statistics/ waste/kf/wrk05.htmi [accessed 8 November 2004 Reference
(18( Arena, U., Mastellone, M.L., Perugini, F., 2003. The environmental performance of
alternative solid waste management options: a life cycle assessment study. Chemical Engineering Journal 96, 207–222.
(19( Aye, L., Widjaya, E.R., 2006. Environmental and economic analyses of waste disposa loptions for traditional markets in Indonesia. Waste Management 26 (10), 1180– 1191.
(20( Bergsdal, H., Strømman, A.H., Hertwich, E.G., 2005. Environmental assessment of
two waste incineration strategies for Central Norway. International Journal of Life Cycle Assessment 10 (4), 263–272.
(21( Bjarnadóttir, H.J., Friðriksson, G.B., Johnsen, T., Sletsen, H., 2002. Guidelines for the
Use of LCA in the Waste Management Sector. NORDTEST Project Number: 1537- 01. NORDTEST, Tekniikantie 12, FIN-02150 ESPOO, Finland.
(22( Butt, N., 2007. The impact of cruise ship generated waste on home ports and ports of
call: a study of Southampton. Marine Policy 31, 591–598.
(23( Buttol, P., Masoni, P., Bonoli, A., Goldoni, S., Belladonna, V., Cavazzuti, C., 2007. LCA of integrated MSW management systems: case study of the Bologna District.
Waste Management 27 (8), 1059–1070.
(24( Carpenter, A., Macgill, S.M., 2005. The EU Directive on port reception facilities for
ship-generated waste and cargo residues: the results of a second survey on the provision and uptake of facilities in North Sea ports. Marine Pollution Bulletin 50, 1541–1547.
(25( CEMBUREAU. The European Cement Association. 1997. Alternative fuels in cement
manufacture. Technical and environmental review. D/1997/5457/April.
(26( CEMBUREAU – The European Cement Association, Rue d’Arlon 55-B-1040,
Brussels (BE).
(27( European Commission, 2005. Communication from the commission: taking sustainable use of resources forward. A Thematic Strategy on the Prevention and Recycling of Waste (COM(2005) 666 Final). European Commission, Brussels, Belgium.
(28( European Commission, 2006. How inappropriate to call this planet Earth when it is
quite clearly Ocean (COM(2006) 275 Final). Commission Staff Working Document.
(29( Annexes to the Green Paper. Towards a Future Maritime Policy for the Union, A European Vision for the Oceans and Seas.
(30( Cordella, M., Tugnoli, A., Spadoni, G., Santarelli, F., Zangrando, T., 2008. LCA of an
Italian Lager Beer. International Journal of Life Cycle Assessment 13 (2), 133– 139.
(31( Darbra, R.M., Rona, A., Casal, J., Stojanovic, T.A., Wooldridge, C., 2004. The Self
Diagnosis Method. A new methodology to assess environmental management in sea ports. Marine Pollution Bulletin 48, 420–428. den Boer, J., den Boer, E., Jager, J., 2007. LCA-(32( IWM: a decision support tool for sustainability assessment of waste management systems. Waste Management 27 (8), 1032–1045.
(33( Ekvall, T., 2005. Introduction to the special issue: Environmental Assessments and
Waste Management. Journal of Cleaner Production 13 (3), 209–211.
(34( Emery, A., Davies, A., Griffiths, A., Williams, K., 2007. Environmental and economic modelling: a case study of municipal solid waste management scenarios in Wales. Resources, Conservation and Recycling 49 (3), 244–263.
(35( European Commission, 2002. Regulation No. 1774/2002 of the European Parliament
and of the Council of 3 October 2002 laying down health rules concerning animal by-products not intended for human consumption. Official Journal of the European Communities L273, 10/10/2002 P. 0001–0095.
(36( European Commission, 2007. Port Policy Consultations 2006–2007. Published by
Directorate-General for Energy and Transport European Commission, BE-1049 Brussels.
(37( European Sea Port Organization, 2003. Environmental Code of Practice. ESPO,
Treurenberg 6, B-1000 Brusells, Belgium.
(38( European Sea Port Organization, 2007. Annual Report 2006–2007. Containing a
Market Report on the European Seaport Industry. Prepared by the Institute of Transport and Maritime Management Antwerp (ITMMA) and an Overview of EU Policy Developments and ESPO Activities. Published 3 May 2007 on the Occasion of the ESPO 2007 Conference held in Algeciras, Spain.
(39( Frischknecht, R., Jungbluth, N., Althaus, H.J., Doka, G., Heck, T., Hellweg, S., Hischier, R., Nemecek, T., Rebitzer, G., Spielmann, M., Wernet, G., 2007.
(40( Overview and Methodology. Ecoinvent Report No. 1. Swiss Centre for Life Cycle Inventories, Dübendorf, 2007.
Frischknecht, R., Tuchschmid, M., 2008. Energy supply: electricity mix updates.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1.1. Legislația privind managementul deșeurilor în Europa și în România (ID: 700604)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.