UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR
FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE
Rolul societăților transnaționale în globalizarea economiei mondiale
Economie Mondiala
Conducator științific :
Absolvent :
Prof. Univ. Dr. Constanța Aurelia CHIȚIBA
JIANU A. Laura Cristina
BUCUREȘTI
2017
Cuprins
Cuprins 2
INTRODUCERE 4
1.1ABORDĂRI CONCEPTUALE 6
1.2.SEMNIFICAȚII ALE CONCEPTULUI DE GLOBALIZARE ECONOMICA 7
1.2.1Ambiguitatea terminologiei folosite 7
1.2.2. Trasaturi definitorii ale globalizarii economiei 8
1.3.TIPURI DE GLOBALIZARE 10
1.4. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE GLOBALIZĂRII ECONOMIEI MONDIALE 11
1.5. GLOBALIZAREA ÎN ROMÂNIA 12
1.5.1 Impactul globalizării asupra mediului de afaceri din România 12
1.5.2Implicațiile globalizării pentru România 14
CAPITOLUL 2. SOCIETATILE TRANSNATIONALE 15
2.1. SOCIETATEA TRANSNATIONALA 15
2.2. EVOLUTIA SOCIETATILOR TRANSNATIONALE 17
2.3. TIPOLOGIA SOCIETATILOR TRANSNATIONALE 18
2.4. MODALITATI DE EXPANSIUNE 23
2.5. Efecte ale expansiunii societăților transnaționale nivel globale 26
CAPITOLUL 3. ROLUL INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE IN APARITIA SI DEZVOLTAREA SOCIETATIILOR TRANSNATIONALE 29
3.1. INVESTITII STRAINE DIRECTE 29
3.2. CLASIFICAREA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE 31
3.3. POLITICI DE ATRAGERE A INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE 32
3.3.1. Capacitatea de a atrage investiții străine directe 34
3.3.2. Clasificarea politicilor de atragere a investițiilor străine directe 34
3.4. INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE IN ROMÂNIA 35
3.4.1.Modalitati de atragere a investitiilor straine in Romania 37
3.4.2. Cadrul juridic general privind masurile de sprijin din partea statului pentru investitile straine in Romania. 39
3.4.3Riscul investițiilor străine directe în România 41
CAPITOLUL 4.ROLUL COMPANIEI IKEA IN GLOBALIZAREA ECONOMIEI MONDIALE 44
4.1. SCURT ISTORIC SI EXTINDEREA PE PLAN MONDIAL 44
4.2. BRANDUL IKEA SI REALIZARI 47
4.3. .PERSPECTIVE PE PLAN MONDIAL 54
4.4. MODUL DE PENETRARE PE PIATA DIN ROMSNIA SI REALIZARI 58
4.4.1 Ikea in Romania 58
4.4.2. Perspective pe piata din Romania 65
BIBLIOGRAFIE 67
INTRODUCERE
Principala forță de presiune cu, care are de-a face dezvoltarea țărilor si a uniunilor de comerț international este dată de forța si influența societăților transnaționale, ca raspuns a acestora la globalizare.
Îmbinarea schimbărilor tehnologice, investițiilor străine directe, gamelor largi de măsuri de privatizare si de reglementare, dar si a piețelor financiare international, au făcut realizabil ca societățile transnaționale să fie printre principalii conducători ai economiei globale.
Pentru a evolua uniunile de comerț international si țările, este necesar să se urmărească ca aceste companii să respecte drepturile angajaților în orice loc din lume, unde influența lor este prezentă.
Societățile transnaționale au un rol foarte important în relațiile economice internationale si în economiile tuturor țărilor, fiind un subiect din ce în ce mai interesant pentru guverne.
Cu ajutorul investițiilor străine directe societățiile transnaționale pot aduce beneficii semnificative atât țărilor gazdă cât si țărilor de origine prin contribuții la utlizarea eficientă a capitalului, tehnologiei si resurselor umane între țări si astfel pot să aibă un rol important și în promovarea bunăstării sociale si economice.
Societățile transnaționale pot face abuzuri organizându-si operații dincolo de cadrul lor national, prin concentrarea puterii economice. Mai mult, complexitatea societăților transnaționale si dificultatea unei gândiri clare despre structurile lor diverse, operații si politici duc deseori la îngrijorare.
Statele au țintă comună să încurajeze contribuțiile pozitive prin care societățiile transnaționale pot realiza progresul social si economic si să micșoreze ori să eliminie problemle ce pot să apară din activitatea operațiilor lor.
De când operațiile societățiilor transnaționale s-au mutat in toată lumea, trebuie făcute eforturi de cooperare între state, mai ales între țările în curs de dezvoltare si cele deja dezvoltate, pentru a îmbunătății standarele de viață si bunăstare, prin încurajarea contribuțiilor ale FMN si prin micșorarea sau rezolvarea problemelor ce sunt în legătură cu activitățile lor.
Societățile transnaționale si firmele globale mari, au ca structuri de rezistență următoarele 3 caracteristici: posibilitatea de a obține avantaje din diferențele geografice dintre țări si regiuni în dotare cu factori și în politici guvernamentale, controlarea activităților economice în diverse țări, flexibilitate geografică si posiblilitatea de a obține resurse si operații între localități la scară globală.
Astfel, o mare parte din configurația schimbării sistemului economic globale este realizată de societățile transnaționale prin hotărărea lor de a investi sau nu in diverse zone geografice.
Societățile transnaționale, prin rolul lor devin cele mai puternice forte de presiune pentru adâncirea globalizării activității lor economice ce se desfășoară într-un mediu dinamic, turbulent, în anumite perioade sau zone, în economia mondială.
Primul capitol dn lucrarea mea de licență ne ajută să ne facem idei asupra a ceea ce înseamnă globalizarea si ce implicații are asupra întregii lumi.
Al doilea capitol, prezintă rolul si efectele societăților transnaționale, precum si acțiunile acestora asupra comerțului international, relțiilor dintre corporații și țări si nu în ultimul rând asupra vieții economice.
Capitolul trei ne prezintă partea teoretică privind importanța investițiilor străine directe in dezvoltarea si apariția societăților transnaționale .
În al patrulea capitol am tratat ca subiect societate transnațională Ikea si rolul pe care îl are in globalizarea economiei mondiale, deoarece aceasta este una din cele mai mari transnaționale, cu peste 388 de magazine în 50 de țări, atât în Europa cat si în Statele Unite, Canada , Asia si Australia.
Parte de final, concluziile, ne ajută să înțelegem această lucrare de licență, ne prezintă ideiile principale si importante si ne ajută să înțelegem ce înseamnă globalizarea si care sunt efectele ei asupra întregii lumi.
CAPITOLUL1. PROCESUL DE GLOBALIZARE
1.1ABORDĂRI CONCEPTUALE
Procesul de globalizare a economiei mondiale, a inceput undeva la jumătatea anilor l980 si a capătat noi valențe si adepți in deceniul ’90, iar acum continuă sa se desfasoare in fortă desi are de înfruntat concepții naționaliste si regionaliste.
În mare parte procesul de globalizare poate fi definit ca un process dinamic al dezvoltării interdependențelor dintre statele naționale, ca rezultat al extinderii si adâncirii dintre acestea si anumite sfere ale vietii, politice, sociale, culturale si economice.
Din punct de vedere financiar si economic, globalizarea poate fi considerată întărirea si lărgirea legăturilor dintre economiile naționale pe piața globală a serviciilor, bunurilor si desigur a capitalurilor.
Globalizarea a ajuns un proces obiectiv, ce se desfășoară cu o viteză amețitoare, incluzând în sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii.
Din punct de vedere economic si al eficienței utilizării si alocării resurselor, globalizarea economică este un fenomen rational, ce poate să furnizeze un volum imens de bunuri si servicii cu resurse tot mai puține.
În literatura de specialitate globalizarea este abordată in mai multe moduri, astfel desprizându-se diferite abordări conceptuale.
Ea este definită prin corelația economiei dintre state, datorită creșterii coeficientului de dependență față de economia mondială.
Globalizarea este realizată ca proces al renunțării la politica vamală, al micșorării taxelor vamale si renunțării restricțiilor de circulație a mărfuriilor, tehnologiilor, capitalurilor si serviciilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice internaționale. Ea este vazută ca un factor ce determină micșorarea rolului guvernului national ca rezultat al extinderii acțiunii capitalului investițional si a societăților transnaționale. Este apreciată drept process de administrare a lumii către forțe transnaționale.
În raportul Dezvoltării Mondiale editat de Banca Mondială in anul 2000 se consideră că in economia mondială au loc două procese paralele: descentralizarea si globalizarea.
Descentralizarea consta in atribuirea guvernului național către comunitațile locale a diverselor sarcini sociale, administrative, bugetare si educaționale, astfel rolul statului național diminuându-se la armată, diplomație, adoptarea legislației interne.
Globalizarea înseamna transnaționalizarea până la supranaționalizare îndeosebi in comerț, finanțe si tehnologiile de vârf.
1.2.SEMNIFICAȚII ALE CONCEPTULUI DE GLOBALIZARE ECONOMICA
1.2.1Ambiguitatea terminologiei folosite
Globalizarea este un concept abstract. El nu face referire la un obiect concret si nu este un indicator sau un indice static obținut prin diferite calcule concrete, astfel definirea nu a fost niciodată ușor de realizat.
Unii oameni afirmă că globalizarea înseamnă pur si simplu ”americanizare” însa nu putini sunt cei ce connsideră si susțin în lucrările lor că globalizarea face referire la ”cresterea importanței pietei mondiale” în relațiile comerciale si financiare internaționale.
Astfel globalizarea in acest context este vazută ca”o victoriei a pieței si democrației” asupra viețtii sociale si politice.
De la bun început cercatătorii au căzut de accord cu idea că un astfel de concept evocă o viziune mai largă, în măsură să îmbine aspect împrumutate din patrimonial mai multor stiințe, astfel acordându-i o poziție privilegiată in panteonul cunoașterii umane.
Prin elementele de noutate pe care le aduce si încărcătura științifică, globalizarea se află in decorul unor discipline de granițe, aflate in formare.
Din anumite puncte de vedere, nu economia a orientat omenirea spre globalizare, ci neoliberalismul care a tins mereu pentru eliminarea tuturor piedicilor puse in calea comerțului international.
Omul de rand este convins ca societățile transnaționale sunt principalul agent si arhitect al globalizării economiei. Astfel societățile transnaționale sunt în poziția de principal beneficiar al noii ordini economice mondiale.
Anumite apecte cu caracter de noutate din ultima parte a secolului XX au schimbat din temelii conceptul economiei mondiale. Astfel nu putem trece cu vederea următoarele elemente:
În tot acest timp s-a accentuat tendința de organizare a producției la scară globală;
Transferul sumelor mari de bani dintr-un punct in altul, se poate face in timp real, aproape pe loc datorită încheierii acțiunii de creare a retelelor computerizate;
Drept baza de pornire a procesului de globalziare a fost modelul si experienta anglo-americană;
Granițele au devenit tot mai accesibile, mai ales pentru tehnologii, iar modul de gândire si acțiune al tuturor comunitaților s-a schimbat datorită noilor presiuni competitive.
În multe cazuri globalizarea a constrâns statul, astfel punându-l in pozitia de a cheltuii mai puțin si doar pentru obiective foarte bine delimitate;
Societațiile transnaționale astfel si arhitecții noii ordini mondiale, au incercat din plin capacitatea organizatorică de a transforma economia globală intr-un avantaj la ceea ce ele cuceriseră in deceniile anterioare;
Dintr-un proiect al societaților transnaționale globalizarea economica este pe cale sa se transforme intr-unul al statelor înseși.
În final punctele de convergență între state au fost multiplicate de către globalizare.
1.2.2. Trasaturi definitorii ale globalizarii economiei
Globalizarea este vazută ca un moment in cadrul procesului de mondializare, actorul principal reprezentandu-l firma, indeosebi cea multinational, acesta afirmatie fiind sprijinită chiar de literatura anglo-saxonă. În unul din dictionarele engleze globalizarea este definită astfel;
“Globalizarea constă în tendința firmelor de a-și stabili unități de producție în lumea întreagă, adică oriunde piața este suficient de mare pentru a permite economii de scară. Aceasta conduce la creșterea numărului și a mărimii întreprinderilor multinaționale. Trăsătura de bază a globalizării rezidă în faptul că mărfurile, serviciile, capitalul, munca și ideile sunt transferate pe plan internațional prin intermediul firmelor” (1). Astfel globalizarea este vazută ca o tendiță de extindere a factorilor de producție pe piața internatională.
O definire asemanatoare a globalizării o găsim si în alte dicționare, precum si in unul apărut in Italia.
“Globalizarea reprezintă un proces recent care constă în realizarea unei piețe de dimensiuni mondiale. Acest lucru este posibil datorită nivelării trebuințelor consumatorilor și standardizării produselor, precum și dezvoltării fără precedent a comunicațiilor și mass mediei. Întreprinderile interesate de fenomenul globalizării sunt caracterizate printr-o structură elastică, dinamică și cu un conținut tehnologic înalt fie în ceea ce privește producția, fie distribuția bunurilor. Între altele ele sunt nevoite să-și reexamineze frecvent planurile lor strategice pentru a nu se găsi în situația de a fi excluse de pe piața puternic concurențială” [2] În acest caz diferența stă in accentul mare pus pe posibiltatea realizării acestui process, firmele poziționandu-se din nou, în centrul atenției, fiind oarecum obligate, după cum se vede din textul definiției, să se adapteze modelelor de producție si de schimb cerute de această piață imensa, deja formată.
Seminificațiile procesului de globalizare sunt adesea tratate si prin prisma diverselor coordonate cum de astfel sunt si distanțele. “ Globalizarea este un proces în care distanțele geografice au încetat de a mai fi un factor determinant în stabilirea relațiilor economice, politice și social-culturale ” [3]. În această pe scurt definiție identificăm intr-un tot, atât aspectele obiective, cât si cele subiective ale globalizării. Însa geografia a ajuns mai puțin relevantă datorită strategiilor actorilor economici si noilor tehnologii ale comunicării.
Din multitudinea de definiții întalnite , una s-a remarcat in mod special, cea pe care o prefer John H. Dunning cunoscut om de științe englez, ce s-a ocupat de corporatiile multinaționale si de fenomenul globalizării[11], aceasta fiind urmatoarea:
“Globalizarea se referă la multiplicarea legăturilor și interconexiunilor dintre statele și societățile care fac parte în prezent din sistemul mondial. Ea descrie procesul prin care evenimentele, deciziile și activitățile desfășurate într-o parte a lumii au consecințe semnificative pentru indivizi și comunități situate la mari distanțe una de alta. Globalizarea are două trăsături distincte: sfera de acțiune (întinderea) și intensitatea (sau adâncimea). Pe de o parte, ea definește un set de procese care cuprind aproape tot globul sau operează pretutindeni în lume, fapt ce împrumută acestui concept o conotație spațială. Pe de altă parte, ea presupune intensificarea nivelurilor de interacțiune, interconectare sau interdependență între statele și societățile care alcătuiesc comunitatea mondială. Prin urmare alături de extinderea legăturilor, are loc și o adâncire a proceselor globale” [12].
John H. Dunning evidențiază faptul că sunt două forme ale globalizării: una profundă si una superficială.
Forma profundă ține de tranzacțiile pe care un stat le face cu multe state din toata lumea iar cea superficială are in vedre angajarea unei țari, ca entitate economică de sine stătătoare, in schimburi comerciale, cu un singur produs, cu o altă țară, privită si ea ca o entitate distinctă. Aici nu mai avem de – a face cu schimburi izolate, ci avem in față o reală rețea a valorilor adăugate, in cadrul căreia tranzacțiile sunt coordinate in asa fel încat sa servească interesele commune ale unei comunități mondiale globalizate. Astfel o firmă globală are si controlează numeroase filiale situate pe diferite puncte ale pământului si este angajată in rețele de afaceri pe aproape toate continentele.
1.3.TIPURI DE GLOBALIZARE
Luând in calcul doar conceptele economice, putem spune că, globalizarea merge mână in mână cu protecționismul si naționalismul economic si este oarecum asemănătoare cu economia de piață liberă si neoliberalismul. O parte din caracteristiciile sale sunt împărțite cu internaționalizarea si este uneori interschimbabilă, desi unii aleg să folosească termenul de globalizare.
Globalizarea economică
Având in vedere ca vorbim de globalizarea economică, identificăm patru aspect ce se referă la anumite tipuri de fluxuri peste granite si anume: fluxuri de persoane, de tehnologie si capital, si de bunuri si servicii.(6)
Una din consecințele globalizării economnice este faptul ca relațiile dintre dezvoltatorii s-au îmbunătățit, dar si erodarea suveranității naționale asupra sferei economice.
Fondul Monetar Internațional numeste globalizare ca fiind: „creșterea în interdependența economică a țărilor din întreaga lume, prin creșterea volumului și a varietății tranzacțiilor de bunuri și servicii peste granițe, fluxul de capital internațional mult mai liber și mai rapid, dar și o difuziune mai largă a tehnologiei” (FMI, World Economic Outlook, mai 1997)
Globalizarea in management
Termenul de globalizare este un termen de strategie ce face referire la apariția unor piețe internationale pentru bunuri de consum determinate de nevoi si gusturi asemănătoare ale clienților , putând de exemplu, să ofere aceleași produse prin campanii de publicitate similar anumitor persoane ce fac parte din alte culturi. Această uzanță este opusă cu internaționalizarea, ce descrie activitățile multinaționalelor fie în marfuri, fie în instrumente financiare sau produse ce sunt destinate doar piețelor locale.
Globalizarea în domeniul software
Globalizarea este un termen tehnic ce îmbină procesul de localizare cu cel de internaționalizare.
Efectele negative asupra multinaționalelor concentrate pe profit, utilizarea unor tehnici financiare si legale de a atinge limitele legilor si pretenților locale pentu controlarea balanței dintre muncă si servicii al regiunilor inegal dezvoltate si pentreu a le întoarce împotriva lor. Extuinderea capitalismului din țările deja dezvoltate către cele în curs de dezvoltare
1.4. AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ALE GLOBALIZĂRII ECONOMIEI MONDIALE
În acest context este necesar să realizăm o evaluare a riscurilor si beneficilor ce le presupune globalizarea, lasând deoparte tendințele actuale de preamărire a consecințelor acestui fenomen. Sunt prezente in mod vizibil efecte benefice ce au apărut datorită extinderii acestui fenomen dar si anumite dezavantaje.
Prin procesul de globalizare, țările au fost nevoite să-și îmbunătățească eficiența sau cel puțin , să micșoreze rolul guvernării în economie. A condus totodată la creșterea interdependențelor si a mărit pericolul de propagare a problemelor interne ale anumitor zone, țări.
Numeroase țări s-au dezvoltat prin impulsionarea exporturilor datorită deschiderii comerțului internațional. Globalizarea a oferit accesul la cunoaștere si a micșorat sentimentul de izolare ce este foarte frecvent în țăriile sărace. Având in vedere criticiile ce sunt aduse multinaționalelor si tendinței acesteia de a elimina firmele autohtone de pe piața națională, este confirmat faptul că nu au politici tocmai ortodoxe , dar au adus tehnologii noi, creează sectoare de activitate si deschid piețe. De cele mai multe ori multinaționalele, generează bogăție față de stat, acesta având tendința de a abuza de propria putere. Concurența liberă la scară globală aeliberat talente creative si antrepenoriale, dar a si grăbit inovațiile tehnologice.
Globalizarea a ajutat la soluționarea rapidă a următoarelor probleme ce pot fi rezolvate doar la nivel global: accesul la informație si tehnologie, repartizarea resurselor, probleme ecologice, combaterea extremismelor contemporane.
Țările in curs de dezvoltare trebuie sa accepte fenomenul de globalizare atâta timp cât vor să combată sărăcia si să se dezvolte, dar în anumite țări si nu numai, globalizarea nu a adus beneficiile mult promise.
Globalizarea are desigur si efecte negative, ce constau in faptul că până in prezent are loc o tendința de concentrare a puterii de decizie, în mâiniile marilor companii.
Acestea printr-o extindere tot mai viziblă, pot scăpa de sub controlul statelor si pot ajunge să: sufoce firmele mai mici concurente si să determine o aglomerație de bogăție la un pol si să genereze sărăcie in alte părți ale globului.
Globalizarea poate avea un impact devastator asupra țărilor în curs de dezvoltare si asupra locuitorilor, deoarece, deși ea este benefică prin efectele de eliminare a barierelor, de integrarea economiilor naționale, putând totodată să îmbunătățească situația economică a lumii, trebuie să găsească un alt fel de a controla lucrurile si să acorde o atenție specială acordurilor comerciale internationale.
Dacă, în mare parte, binefacerile globalizării au fost mai reduse decât spun partizanii săi, prețul plătit a fost mult mai mare față de beneficiile obținute: numeroasele schimbări ce apar zilnic nu dau timp tărilor să țină pasul si să se adepteze, mediul înconjurător este afectat ireversibil iar corupția a acapart clasa politică.
1.5. GLOBALIZAREA ÎN ROMÂNIA
1.5.1 Impactul globalizării asupra mediului de afaceri din România
În momentul de față cercetătorii analizează viitorul țărilor aflate în tranziție in condițiile globalizării si a dezvoltării societățiilor transnaționale.
În România privatizarea este in continua desfașurare si economia este fluctuantă, mai ales din cauza modificărilor ce au făcut ca întreprinderile din România să se afle intr- o competitie la care participă organizații cu tradiție, ce au o experiență importantă in lupta concurențială.
Față de țările dezvoltate unde cresterea dimensiunilor unei întreprinderi corespunde maririi cererii de piață, întreprinderile din România, în majoritatea cazurilor, au fost făcute să îndeplineasca cererile de pe piața CAER.
Divizarea marilor întreprinderi românești a condus la divizarea fluxurilor tehnologice si scăderea competivitații produsului final.
O mare problemă o constituie felul in care întreprinderile mici si mijlocii pot sa facă față procesului globalizării. În acest context globalizarea este caracterizată de intensificarea competiției dintre întreprinderile nationale si international, de apariția unor noi zone de producție, ce dau noi oportunitați organizațiilor ce sunt in masură să beneficieze de ele si de marirea numărului de întreprinderi care aleg adoptarea unei strategii de internaționalizare.
Întreprinderiile mici si mijloci sunt de multe ori doar furnizori pentru întreprinderile mar ice se afla pe drumul globalizării.
Odată cu internaționalizarea activitățiilor unor întreprinderi românesti sau când o organizație străină ajunge pe piața din Romania , acestea trebuie sa- si schimbe atitudinea față de calitatea si promtitudinea serviciilor pe care le oferă , fată de politica de preț si distribuția produselor proprii si servicii.
Pentru a realiza aceste cerințe este nevoie de adaugarea unor structure organizatorice competitive, folosirea de noi tehnici si metode de conducere si mai ales elaborarea unor strategii judicioase pentru întreprinderile românești.
Astfel managementul trebuie sa acționeze in vederea:
Dezvoltării unei culture organizatorice, ce poate prin schimbarea mentalități față de schimbare , să favorizeze schimbarea si eficentizarea activitaților.
Mulțumirii angajaților pentru munca ce o realizează si să crească prstigiul companiei prin calitate si cresterea productivității.
Asigurării competivității organizației in contextual economic mondial si European caracterizat de reorganizare si restructurare.
Chiar dacă România are forță de muncă cu nivel mare de calificare si un nivel de salarizare redus față de celălalte state din Europa de Est, întreprinderile din Romania au de- a face cu probleme , mai ales in cazul asigurării cu resurse materiale si financiare.
De- a lungul anilor managementul marilor transnaționale a avut o creste a importanței acordate problemelor de natură financiară in comparatie cu domeniul productiv inca din anii 70. Astfel resursele financiare sunt cele ce decid existența unei organizații, dar trebuie sa luăm in calcul si faptul ca sunt într-o poporție important direcționale, în vederea asigurării resurselor tehnico-materiale. Dar în România ponderea acordată resurselor materiale nu este foarte foarte mare , astfel neînțelegandu-se faptul ca asigurarea cu resurse material înseamnă un prim fel de a obține avantaj competitiv.
1.5.2Implicațiile globalizării pentru România
Globalizarea economică a adus provocări tuturor țărilor, atât prin circulația liberă a capitalurilor dar si prin diferite modificări ale avantajelor rapide.
Cresterea deschiderii economiilor, mărirea complexității piețelor si liberalizarea financiară au dus la provocări la adresa stabilității macroeconomice, din punct de vedere al globalizării.
România se confruntă cu probleme datorate globalizării, din cauza întârzierii startului in acest maraton. Ea a beneficiat de inovațiile din transporturi, de informație, comunicații si productivitatea muncii printre ultimele si asta datorită faptului ca a fost parte a spațiului comunist, economiei dirijate si controlate de stat. După revoluție, societatea informațională si-a făcut prezența dar se pare cu efecte distrugătoare deoarece ne-a gasit nepregătiți. Economie ineficientă, concurența occidentală, inflație galopantă si produsele scumpe au pus la colț economia din România. Astfel întâlnirea cu Occidentul s- a produs foarte repede, lăsând România cu 2 milioane de șomeri, cu peste 5 milioane de pensionari,1 milion de locuitori mai puțin si cu o populație ce se chinuie in sărăcie in proporție de 85 la sută.
România este printre cele mai sărace de pe continent din punctul de vedere al pib-ului pe cap de locuitor, iar producția sa industrială este undeva la 60 la sută din producția din 1989 considerat cel mai prost an al regimului planificat.
Desi surprinsă de globalizare, economia din România încearcă sub presiunea capitalismului occidental să se reinventeze.
CAPITOLUL 2. SOCIETĂȚILE TRANSNAȚIONALE
2.1. SOCIETATEA TRANSNAȚIONALĂ
Pentru a defini societatea transnațională este folosită o terminologie variată, întreprinderi pluri sau multinaționale, companii sau societăți internaționale, societăți sau corporații transnaționale.
Însa există deosebiri între societatea transnațională si cea multinatională, deoarece în cele transnaționale se porneste de la o societate națională care se extinde internațional cu ajutorul filialeor, iar cele multinaționale sunt formate si controlate de catre capitalul mai multor țări.
Sunt păreri care susțin ca nu orice societate care are un nivel de activitate internațională este transnațională.
O linie de deosebire dintre societățile internaționale, multinaționale si cele transnaționale este greu de stabilit. Normal o societate internațională dinamică devine o transnațională in plin avant.
Atunci când o societate internațională trece la stadiul de transnațională, se încearcă stabilirea anumitor criterii cantitative, cum ar fi, procentul de propietate, numărul de filiale în străinătate, vânzările în străinătate, profiturile active, producția etc.
Controversele existente si dificultatea definirii societăților transnaționale derivă din mai multe caracteristici ale acestora si anume:
din performanța lor: volumul veniturilor, activelor;
din structura lor: naționalitatea actionarilor, numarul de țări în care operează, compoziția multinațională de la vârful conducerii;
din comportamentul de vârf al firmei.
Societatea transnațională reprezintă extinderea unei firme în afara granițelor propriei tări. Ea alcatuieste un ansamblu la scară mondo-economică, format din o societate mamă si mai multe filiale.
Tripla ipostază a unei societăți transnaționale poate fi explicată prin:
Conducerea firmei prin baza unei politici globale ce ia în considerare perspectivele si condițiile mondiale ale activității si nu pe cele ale unei singure țări;
Conducerea, conceperea si extinderea activităților firmei în multe alte țări decat țara de origine;
O organizație internațională a firmei care să facă operativă aceasta politică.
Scopurile urmărite de societățile transnaționale sunt: expansiunea si profitul, iar aceste societăți reprezintă una din cele mai vizibile laturi ale globalizării si un important factor al progresului economic contemporan. Dezvoltarea acestor companii a fost favorizată de liberalizarea fluxurilor de investiții si a comerțului internațional, ele desfasurându-se atât în țările dezvoltate cât si în cele in curs de dezvoltare.
Cu timpul au fost utilizate diverse definiții pentru aceste companii iar Raymond Vernon le definește ca acele societati ce pot sa îndeplineasca cumulativ condițiile:
să detină un număr mare de filiale in străinătate care să fie controlate de sediul central;
să opereze în cele puțin 6 tări, nu doar ca simple exploatări, dar să aibă si unități de comercializare si producție proprii pe piețele respective;
cifra de afaceri să fie de peste o sută de milioane;
indiferent de gradul relativei independențe de gestiune, lasată uneia sau alteia din unitățile companiei, politica urmată de aceasta este, în esență stabilită centralizat, profitul fiind urmarit pe ansamblul companiei, patrimoniul financiar fiind considerat unic si strategia fiind comună.
2.2. EVOLUTIA SOCIETATILOR TRANSNATIONALE
Societățile transnaționale se află astăzi pe poziții de prim ordin în economia mondială, deținând o forță economică foimensă. Cifra de afaceri a unor societăți precum Exxon, General Motors, Royal Dutch etc este cu mult peste produsului intern a anumitor țări precum Belgia, Norvegia, Finlanda etc. IBM consacră cercetării de peste un miliard de dolari anual, sumă care este de două cât bugetul Centrului Național de Cercetări Științifice din Franța. Deși acestea sunt dominante sunt și firme de dimensiune mai mici sau medii. Potrivit unor evaluări, societățile transnaționale reprezintă forma de concretizare a circa 80 % din investițiile externe directe mondiale. Ele posed rezerve monetare ce sunt aproape de două ori cât totalul rezervelor monetare oficiale mondiale. Majoritatea acestor societăți acționează în sectoare cu nivel înalt de productivitate. Ele au ajuns un vehicul important al capitalurilor, participând, în mod decisiv, la internaționaliza rapidă a activităților economice și financiare.
Firmele transnaționale sunt un factor cu o prezență semnificativă în structura schimburilor internaționale, având în control, comerțul cu produse și servicii de înaltă tehnicitate și cu un rol strategic foarte important.
Nivelul de transnaționalizare poate fii apreciat după următoarele criterii:
cifra țărilor unde societatea își realizează activitatea;
ponderea unei transnaționale în PNB al țării și cifra ei de afaceri;
ponderea profitului din
2.3. TIPOLOGIA SOCIETATILOR TRANSNATIONALE
Cauzele procesului de mondializare a activităților societăților sunt numeroase și de natură complexă. Ele se pot grupa astfel:
Cauze de natură comercială- din grupa aceasta, în primul rând putem amintii de necesitatea existenței pe mai multe piețe. Țările care au un spațiu mărginit de frontiere, în care sursele naturale sunt uneori la limită, iar specializarea internațională are nevoie de asigurarea aprovizionării din afară. Lipsa sau insuficiența pe teritoriul național a anuitor resurse naturale cu o deosebită importanță, a fost, de multe ori principalul motiv de extindere externă a activității societăților și nu căutarea profitului rapid. Grija pe care au avut-o adiverse țări de a proteja resursele locale, ne arată de ce unele societăți s-au orientat spre exploatarea resurselor minerale “de peste mări”. Aceste motive au dus la baza formării imperiilor coloniale, însă decolonizarea din anii ’50 nu a reprezentat sfârșitul dependenței economice, majoritatea ramurilor de bază necesare țărilor dezvoltate rămânând sub controlul societăților transnaționale. În acelasi timp, spațiile economiilor naționale au semnificat o piedică pentru extinderea comercială prin export. Necesitatea traversării barierelor protecționiste,ce nu s-au limitat doar la taxele vamale, ci au cuprins și reglementări tehnice ce se refererau la normele de igienă, poluare, securitate si a facilitat “producția pe loc ”, în spațiul în care se vând rezultatele acesteia. Această producție are avantajul de a se face potrivit preferințelor consumatorului. În plus, statele oferă diverse avantaje fiscale și financiare firmelor străine, care își lărgesc activitatea în spațiul lor. Astfel, zonele libere îndeplinesc o atracție deosebită. Totodată, multitudinea geografică răspunde strategiei de micșorare a riscurilor, limitând dependența față de diverse piețe și țări. La aceasta se plusează necesitatea “liberalizării” constrângerilor ce reies din situația de oligopol ce se stabilește în procesul de concentrare pe piața internă. Blocajul expansiunii pe piața internă a determinat firmele oligopolistice să treacă la modernizare, prin înființarea mai întâi de filiale de export și, apoi, de producție în străinătate. În cele mai multe cazuri aceasta a generat un efect de antrenare asupra firmelor concurente din aceeași ramură, preocupate de a nu lăsa libertate totală de acțiune concurenților ce s-au instalat pe o nouă piață.
cauze de natură economică ce favorizează producția în străinătate. În primul rând, în procesul activității firmelor, un rol important revine costurilor de producție. În cadrul elementelor de cost, pe primul plan se situează cheltuielile salariale. Investitorii străini urmăresc să profite de diferențele în costurile cu mâna de lucru, plasând capitalul în țările cu salarii mici.
Avantajele sunt cu atât mai mari cu cât firmele folosesc în proporție însemnată mâna de lucru cu un nivel redus de calificare. Chiar și în țările dezvoltate, luarea în considerație a costurilor sociale devine importantă. Aceasta a fost unul din motivele implantărilor americane în Europa în anii ’60. Expansiunea firmelor germane, franceze, engleze etc. în SUA din anii ’70 s-a explicat, în mare măsură, prin reducerea diferențelor de salarii între Europa și SUA. În al doilea rând, cheltuielile de transport pot determina reducerea costului total, ca urmare a apropierii unităților de prelucrare de sursele de materii prime și asigurării ritmicității aprovizionării. Însă în cadrul elementelor de cost, cheltuielile de transport nu joacă un rol cu totul secundar în explicarea acestui fenomen. În ramurile petroliere și miniere, unitățile de rafinare și prelucrare sunt rareori situate în apropierea zăcămintelor. Costurile de transport prezintă importanță numai în anumite cazuri: produse cu valoare unitară scăzută (ciment), produse ce necesită ambalare costisitoare (gaze naturale), produse alimentare cu durată de consum scurtă etc.
Alte motive de implantare în străinătate ar putea constitui localizarea cea mai avantajoasă în funcție de legislație și fiscalitate, dorința de protecție în fața unor fluctuații puternice ale cursurilor de schimb valutar etc.
În prezent coexistă mai multe tipuri de societăți transnaționale, pe care diverși autori le clasifică după diferite criterii:
Din punct de vedere al modului de implantare în exterior, și al strategiei de dezvoltare sunt delimitate trei tipuri de societăți transnaționale: (3)
firme etnocentrate – în situația în care implementarea se face prin sucursale sau filiale ce rămân subordonate, sub aspectul gestiunii și strategiilor de dezvoltare, societății – mamă. Ele păstrează vizibil amprenta mediului economic național al țării în care a apărut;
firmele policentrate – ce își realizează expansiunea în exterior sub forma unor unități propriu-zise, juridic autonome față de societatea – mamă.
firmele geocentrate – care indiferent de forma lor juridică de implementare (filială sau întreprindere “națională”), sunt constituite, organizate și gestionate conform unei strategii concepute direct la scară mondială.
Acestea se caracterizează printr-un înalt grad de autonomie față de autoritățile guvernamentale, atât din țara de origine cat și din țara – gazdă, de unde și denumirea de “societate transnațională”. Uneori, “societatea – mamă” se reduce la sediul staff-lui managerial, cu identitate națională difuză, cu domiciliul într-un “paradis fiscal”.
După apartenența capitalului investit pentru crearea structurilor internaționale de producție și comercializare se disting:
Societăți transnaționale cu capital național – când capitalul destinat desfășurării activității în exterior provine din țara de origine a societății; dincolo de un anumit punct al cifrei de afaceri filialele își lărgesc activitatea pe seama finanțării de pe piețele în care funcționează;
Societăți cu capital multinațional – când capitalul investit în structurile create în diferite țări a rezultat prin coparticiparea, în diferite proporții, a unor capitaluri din țara de origine a societății și din alte țări de implantare a filialelor.
În funcție de proporția participării, filialele sau întreprinderile societăților transnaționale pot fi:
filiale sau întreprinderi străine – ale căror capital este constituit prin participarea exclusivă (în proporție de 100 %) a societăților transnaționale;
filiale sau întreprinderi comune (joint – venture) – al căror capital este constituit prin asocierea capitalului societății – mamă cu cel național în proporții reglementate de legislația țării gazdă.
După funcțiile alocate filialelor în procesul de producție se disting:
filiale releu –ce produc la scară mai mică profitul de producție al societății mamă pe piața națională a altor țări; ele apar ca rezultat al politicii de substituire a importurilor, iar producția lor este, de regulă destinată pieței din țara gazdă;
filiale atelier – sunt rezultatul unei strategii de integrare verticală a producției la scară internațională, fiecare filială componentă a unei societăți transnatională are ca obiect de activitate o anumită secvență, bine delimitată, din circuitul de producție, distribuție sau circulație a unui produs.
După obiectul activității filialelor componente pot fi puse în evidență următoarele tipuri:
Societăți transnaționale“primare” – în cazul în care filialele își dezvoltă, în principal activitățile lor în sectoarele primare: extracție de minereuri și petrol, produse agricole etc..
Printre cele mai puternice societăți multinaționale unele se găsesc în sectorul petrolier sau agroalimentar (Exxon, Uniliver United Brands). Cu toate acestea, țările unde sunt implantate au căutat să controleze tot mai riguros activitățile lor, de unde a rezultat un proces de adaptare și de diversificare a societăților transnaționale, îmbrăcând forma unor conglomerate internaționale;
Societăți transnaționalecu strategie comercială – ce reprezintă o formă de multinaționalizare prin care implementarea în străinătate a fost făcută pentru a asigura piața de desfacere, în condițiile în care era din ce în ce mai greu de rămas sau de pătruns pe calea exportului. Producția” la fața locului” este realizată de „filialele releu”. Deși ele se numesc societăți transnaționale cu strategie comercială, nu este vorba de firme exportatoare, ci de producția „la fața locului” a „filialelor de releu” ce apare ca un substitut al exporturilor. Decizia de a investi este determinată de capacitatea de absorbție a pieței respective;
Societățile transnaționale cu strategie productivă – ce se caracterizează prin internaționalizarea procesului de producție. În acest caz, producția unui bun, de exemplu:calculatoare, automobile etc… este organizată la scară mondială, diferitele filiale, numite „filiale atelier” sunt specializate în realizarea unei părți din produsul final sau în montarea unor componente furnizate de acestea. Piața locală de implementare nu mai are importanță ca în cazul precedent, întrucât produsele „filialelor atelier” sunt, aproape în totalitate exportate, pentru a fi montate în altă parte, ceea ce permite ca produsele finite să beneficieze de eticheta unei țări dezvoltate (de exemplu: made in Japan, made in USA, made in Germany etc.);
Societăți transnaționale tehnologico – financiare – reprezintă mai mult modelul viitorului, în măsura în care acestea, mai ales cele din țările dezvoltate, vor renunța treptat la sectoarele manufacturiere, în favoarea unor activități de servicii ce necesită un nivel ridicat de cunoștințe științifice și tehnice. Aceasta presupune orientarea societății transnaționale spre vânzarea de materie cenușie (brevete, licențe, metode moderne de gestiune, management și marketing etc.) dezvoltarea de operațiuni financiare (realizarea de structuri care să favorizeze circulația internațională a capitalului) etc.
2.4. MODALITATI DE EXPANSIUNE
Investițiile în străinătate au fost făcute pentru exploatarea unor resurse de materii prime, care apoi să fie aduse țării de origine a investițiilor, apoi investirea de capital s-a mutat tot mai mult spre sectoarele din vârful industriei, astfel avînd ca obiectiv producerea de mărfuri care să fie desfăcute chiar pe piețele respective dar și pe alte piețe.
Transnaționalele s-au extins si in sectoare precum: bănci, turism, asigurări etc. si nu doar în industrie. Activitatea internațională a marilor giganți comerciali ce vor să-și creeze filiale in tot mai multe țări și-au extins activitatea: Sears Rosebuck-societate de vânzare prin corespondență si Safeway-leader de supermarket-uri, amândouă din SUA, s-au stabilit pe piețele vest-europene.
La capitolul publicității, cele mai mari agenții transnaționale sunt din SUA, astfel extinderea publicitătii peste granițe a fost legată de transnaționalizarea activității din celălate domenii.
Creșterea unei transnaționale se face prin: integrarea internațională pe verticală, integritate internațională pe orizontală, si conglomerarea internațională.
Pe orizontală, înseamnă mărirea taliei întreprinderii prin absorția pe plan internațional sau național a diverselor firme, dar si prin dezvoltarea pe loc gol de firme si astfel ca urmare mărirea numărului de filiale in același domeniu de activitate cu societatea-mamă. Genul acesta de integrare nu antrenează părăsirea ramurii de bază. Integrarea internațională a fost adoptată de General Motors, General Electric, Ford Chrysler, toate având cartierul general în Statele Unite.
Societatea General Motors s-a extins ca transnaționlă prin cumpărarea firmelor Vauxhall din Marea Britanie si Adam Opel din Germania, ca si ridicarea de întreprinderi de montaj în diverse țări. Însă a promovat si un proces de diversificare intrasectorială, fiind implicat si în producția de aparate electrice, motoare pentru nave si material rulant feroviar.
Dar societatea General Electric s-a extins peste graniță pe calea sporirii participarii la societăți ca Bull (Franta), AEG (Germania) si Olivetti (Italia), toate din electronică.
Pe verticală, se referă la creșterea taliei firmei, prin cumpătrarea sau construirii de întreprinderii situate in alte țări, în amonte sau aval, in raport cu activitatea societății mamă. Această integrare este specifică în mod obișnuit transnaționalelor ce lucrează in domeniul produselor primare. Astfel acestea achiziționează surse de aprovizionare cu materii prime, crează societăți de exploatare si fac si rețele de distribuție, comercializare pe tot globul.
Astfel aceste două forme de integrare sunt niște forme ”clasice de centralizare” si tind spre diversificarea producției. Sunt luate în vizor mai ales firmele aflate in declin, cu forță de concurență mică.
Prin intermdiul conglomerării sunt atrase firme în plină dezvoltare, de talie mare, care au poziție puternică pe o anunmită piață. În multe cazuri firmele atrase sunt alese printre cele ce au un raport profit, valoare bursieră, inferioară celei realizate de conglomerat. Diferența aceasta înseamnă punctul de plecare in declanșarea oprațiunii, dar sunt anumite situații când conducătorii firmelor vizate a fi atarse nu acceptă tranzacția propusă. În astfel de situații, se apelează la surse externe pentru a finanța operațiunea, făcând apel la acționari printr-o ofertă de cumpărare publică, asta însemnând emiterea unui număr in plus de acțiuni pentru procurarea capitalului necesar achiziționării forțate a unei anumite societăți.
Aceasta politică internațională de conglomerare este specifică în cele mai multe cazuri firmelor americane, în Europa Occidentală fiind întâlmită rar.
Specialiștii consideră ca piețele financiare europene au căi minime pentru finanțarea unor operațiuni de acest gen si astfel conglomeratele importante din Europa sunt ale statului.
Implementare filalelor peste graniță au anumite avantaje, printre care putem amintii:
Apare posibilitatea sa ocolești barierele vamale, datorită politicilor comerciale ce au ajuns tot mai perfecționiste, astfel fiind greu să păstreze piața doar pe calea exporturilor obișnuite, deveninând astfel necesar să se producă in străinătate.
Transantționalele au ocazia sa profite de pe urma fluctuațiilor monetare, operând totodată multe din ele.
Conglomeratele permit ocolirea efectelor antitrust, prin care s-a urmărit limtarea monopolizării producției prin integrarea verticală si orizontală
Având in vedere dispozițiile fiscale din țăriile dezvoltate, atunci când o absorție este achitată prin acțiuni ale societății absorbante, tranzacția nu este credibilă.
Unul din cele mai mari dezavantaje ale conglomeratelor este că, prin politica financiară pe care o au sunt obligate să apeleze la surse externe de finanțare astfel ajungând cu datorii foarte mari.
Implementarea societăților transnaționale se face in mai multe feluri precise, ce ajung de la o participare minoritară până la posesiunea întreagă a capitalului unei filiale: în cele mai multe cazuri preferându-se participarea minoritară la o firmă străină existentă.
Cea mai favorabilă strategie de implementare externă an firmelor japozneze si americane este achiziționarea unor societății deja in funcțiune. Achiziția este hotărâtă in ultimă instanță, de raportul dintre prețul plătit si profitul previzibil. Această modalitate economisește timp si bani, asigurarare ca salariații îsi cunosc bine munca dar si are avantajul unei conduceri ce stie caracteristicile pieței locale.
formă deosebită de implemntare a scocietățiilor transnaționale on reprezintă, întreprinderile comune cu reprezentanții statului, ce ține de asocierea intr-una sau mai multe firme străine cu altă firmă autohtonă, in condiții aproximativ egale, acestă formă fiind gasită mai mult in Japonia.
Crearea filialeor pe loc gol, o întâlnim cel mai rar.
Principalul element de atracție pentru societatea transnațională si avantajele ce le are sunt: transferul de profit, de impozite, de dividente,repatrierea capitalurilor, aprobarea investitițiilor străine, participarea admisă pentru capital.
2.5. Efecte ale expansiunii societăților transnaționale nivel globale
Fenomenul transnaționalizării firmelor are consecințe atât asupra țărilor gazdă, cât și a țărilor de origine, creează forme specifice ale concurenței în economia mondială și mărește aria și gradul de complexitate al relațiilor economice externe.
Pentru țările de origine, deși la prima vedere expansiunea societăților transnaționale ar antrena diminuarea investițiilor interne, reducerea exporturilor, cu efecte negative asupra balanței comerciale și de plăți externe , acestea sunt mai mult decât compensate de numeroase avantaje pe care le conferă: asigurarea și controlul surselor de aprovizionare cu materii prime; nivelul scăzut al salariilor din țările gazdă; posibilitatea ocolirii obstacolelor tarifare și netarifare din calea comerțului lor exterior; perspectivele recuperării rapide a investițiilor și ale repatrierii profiturilor; valorificarea avantajelor tehnologice și manageriale; exporturile antrenate de filialele implantate în exterior, care au nevoie de mașini și utilaje, de cunoștințe tehnice pe care le procură din țările de origine etc.
Pentru țările gazdă, mai ales în dezvoltare, deși există o anumită teamă de pierdere a controlului asupra unor ramuri de activitate, de repatriere a profitului și a fondurilor provenind din recuperarea investițiilor, de plata licențelor și specialiștilor și de accentuare a dependenței economice și politice, prezența societăților multinaționale în economiile lor antrenează totuși efecte pozitive, care sunt eficient de importante, ce determină aproape toate țările lumii să promoveze politici de atragere și încurajare a acestora. Dintre acestea pot fi amintite: aportul de investiții directe, atât prin contribuția societății mamă cât și prin facilitarea accesului la alte surse de finanțare internațională, ce compensează insuficiența disponibilităților interne; atragerea și integrarea acestor țări în sistemul relațiilor și instituțiilor internațional; creșterea gradului de satisfacere a cererii interne cu produse de calitate; facilitarea accesului la piața externă; creșterea încasărilor valutare din exporturi; atenuarea decalajului tehnologic și managerial.
Apariția și expansiunea societăților transnaționale au creat forme specifice de concurență în economia mondială. Semnificativă în acest sens este concurența dintre noii „veniți” (filialele lor urmăresc să câștige poziții) și firmele autohtone (care caută să și le apere). Datorită diferențelor de forță financiară sau de avans tehnologic și managerial, filialele societăților multinaționale nu au poziții asemănătoare în cadrul acestor confruntări. De exemplu, filialele societăților europene în SUA sunt nevoite să suporte impactul cu puternicele firme americane, fiind nevoite să recurgă la diverse forme de asociere cu acestea. Însă filialele societăților americane în Europa se bucură de condiții de concurență mult mai avantajoase, datorită potențialului financiar al societăților mamă, prezentei lor în sectoarele de vârf al acestor țări, al avansului tehnic și managerial.
O altă formă de concurență apărută este cea dintre filialele diferitor societăți transnaționale, care se desfășoară uneori chiar în această țară sau zonă și implică firme ce au aceeași țară de origine.
Prin poziția lor în economia mondială, societățile multinaționale au mărit aria și gradul de complexitate al relațiilor economice externe. În afara clasicelor relații interstatale, a crescut importanța relațiilor dintre societățile transnaționale și statele naționale, dintre societățile multinaționale din diferite țări, dintre societățile mamă și filialele lor externe sau dintre acestea din urmă. Consecința asupra comerțului internațional o constituie creșterea ponderii fluxurilor comerciale intrasocietate, estimată la o treime din totalul exporturilor și importurilor mondiale. În cadrul acestor noi relații cele dintre societățile transnaționale și statele naționale ridică probleme specifice. Dacă relațiile filialelor societăților multinaționale cu țara lor de origine apar ca relații între parteneri, mai complicate sunt cele dintre acestea și țările pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea. Centrul coordonator al societăților transnaționale, aflat undeva departe, poate impune unor filiale din anumite țări politici de investire a profitului în alte state, practicarea în comerțul dintre ele a anumitor prețuri, promovarea unei anumite politici de salarii sau de folosire a forței de muncă. El poate impune, de asemeni, unor filiale transferul de capital la alte filiale, restrângeri de activitate, concedieri etc., cu impact asupra evoluției acestor economii naționale. Sistemele productive sunt constituite din mai mulți agenți care își organizează activitatea într-un spațiu ce depășește limitele teritoriale naționale. Realizarea de profituri nu determină în mod necesar și noi investiții în țara respectivă, ci orientarea lor “în altă parte ” într-un alt spațiu economic național. Acestea pot antrena opoziția statelor țărilor gazdă, limitând, uneori drepturile acestor societăți în țările lor.
Complexitatea acestor consecințe impune analiza societăților transnaționale într-o “optică bilanț”; este necesară luarea în considerație atât a avantajelor, cât și a dezavantajelor, atât noilor șanse de dezvoltare și de mai bună valorificare a stocului național de factori de producție, cât și a restricțiilor și riscurilor pe care le antrenează acțiunea lor pe teritoriul național.
CAPITOLUL 3. ROLUL INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE IN APARITIA SI DEZVOLTAREA SOCIETATIILOR TRANSNATIONALE
3.1. INVESTITII STRAINE DIRECTE
Definirea investitiilor straine directe a reprezentat una din preocuparile cercetatorilor ce au aprofundat fenomenul fluxurilor internationale de capital, dar si a unor institutii precum Comisia Europeana, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, Fondul Monetar International, Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare sau Organizatia Mondiala a Comertului.
Investitiile straine directe sunt definite de Comisia Europeana ca:”Infiintare sau achizitionarea unui activ generator de venit intr-o tara straina asupra careia firma investitoare detine controlul.”
Astfel investitiile straine directe pot cuprinde:
Fuziunea cu firma sau preluarea unei firme;
Ridicare unei fabrici pe o suprafata goala(greenfield);
Construirea de societati mixte mai ales cand majoritatea capitalului il detine compania investitoare;
Cumpararea sau concesionarea unor facilitati de productie de catre o companie in vederea lansarii unei noi activitati de productie.
Fondul Monetar International in definirea investitiilor staine directe foloseste termenul :”grad semnificativ de influenta”, ce inseamna detinerea de cel putin 10% din totalul ordinelor emise de firma sau din numarul voturilor.
Cateodata investitiile straine directe sunt singura modalitate pentru firmele investitoare de a-si asigura intrarea pe piete strategice, accesul fiind greu sau poate chiar imposibil prin alte metode de internationalizare.
Investitiile straine directe inseamna de fapt o stratergie de extindere sau o directie strategica nouă, decat un simplu plasament in vederea detinerii unor venituri in plus.
Investitia staina direcat este vazuta ca un angajament pe o durata indelungata din partea firmei investitoare. Aceasta consta in existenta unei relatii pentru o perioada indelungata intre investitia directa si investitor, dar si implicarea semnificativa a investitorului direct la conducerea companiei.
Relatia de investitie directa cuprinde tranzactia initiala intre cele doua entitati dar si tranzactiile ulterioare ce au loc intre acestea si filiale.
Organizatia Mondiala a comertului numeste investitia straina directa ca opa chizitie a unui activ e un investitor originar dintr-o tara, intr-o tara receptoare cu dorinta de a conduce acel activ.
Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare numeste investitiile straine directe ca investitii concepute pentru a scoate profit pe o perioada mare intr-o intreprindere lucrand intr-un mediu economic diferit de cel al investitorului, intentia investitorului fiind implicarea in managemantul intreprinderii respective.
Principalul scop al unei investitii staine directe este de a genera beneficii financiare.
In concluzie, investitiile straine directe reprezinta fluxuri internationale ce cuprind resurse tehnologice, financiare, de expertiza manageriala si organizationala intr-un orizont de timp mare.
În 2016, fluxurile globale de investiții străine directe au scăzut cu aproximativ 2% până la 1.75 trilioane de dolari.Investițiile în țările în curs de dezvoltare au scăzut si mai mult, cu 14%, iar fluxurile țărilor cel mai puțin dezvoltate si economiile slab structurate rămân volatile si scăzute.
Deși UNTCD prevede o redresare modestă a fluxurilor investițiilor străine directe in perioada 2017-2018, se asteaptă să rămână sub pragul din 2007.
Aceste evoluții sunt dificile în special având în vedere necesitățile enorme de investițiții asociate obiectivelor de dezvoltare durabilă, detaliate în planul de acțiune al UNTCD pentru investiții în obiectivele dezvoltării durabile.
Progresele în ceea ce privește dezvoltarea durabilă necesită mai multe investiții în infrastructura de bază, energie, apă si canalizare, atenuarea schimbărilor climatice, sănătate si educație, precum si investiții în capacități productive pentru generarea de locuri de muncă si creșterea veniturilor.
Acum mai mult ca niciodată, este important să se asigure că mediul de politică globală rămăne favorabil investițiilor în dezvoltarea durabilă.
UNCTAD joacă un rol important în acest sens, oferind îndrumări privind regimurile naționale si intrernaționale ale politicii de investiții. Cadrul său de politică de investiții si foaia de parcus pentru reforma acordurilor internaționale de investiții au fost utilizate de mai mult de 130 de țări în formularea unei noi generații de politici de investiții.
Raportul annual privind investițiile din acest an se bazează pe experiența acumulată si prezintă sfaturi de politică cu privire la modul de abordare a aproape 3000 de tratate de investiții de vechi de generație.
O provocare cheie pentru factorii de decizie din economia globală de astăzi este dezvoltare digitală. Ecoonomia digitală are un impact major asupra modelelor globale de investiții iar politica de investiții poate sprijini dezvoltarea digitală.
3.2. CLASIFICAREA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE
In literatura de specialitate si practica internationala putem gasi diferite categorii sau tipuri de investitii, grupate in functie de anumite crietrii de clasificare.
Astfel avem:
1.Dupa natura lor:
Investitii financiare (imprumuturi pe termen lung si titluri de participare)
Investitii in active corporale (alcatuite din activul fizic al firmei, dar si mijloace fixe)
investitii in active necorporale
2.Dupa motivatia de investire
Investitii straine aflate in cautare de eficienta
Investitii straine aflate in cautare de piete
Investitii straine aflate in cautare de resurse
3. Dupa obiectivul urmarit prin realizarea proiectelor de investitii, investitiile pot fi:
Investitii de inovare
Investitii de mentinere (pot avea caracter ofensiv sau defensiv)
Investitii de expansiune (au ca scop crearea de noi capacitati de productie)
Investitii strategice
4. In functie de rolul functional pe care il joaca in cadrul proiectului.
Investitii colaterale (reprezinta cheltuieli de resurse investitionale legate de investitia directa teritoriala si functionala, ce asigura formarea de conditii pentru functionarea in conditii optime a obiectivului: infrastructura, utilitati necesare)
Investitii directe (sectii de productie, ateliere, spatii de depozitare)
Investitii conexe (cheltuieli ce se fac in domenii conmexe sau ramuri celui ce face proiectul; aceste investitii genereaza integrare verticala.
3.3. POLITICI DE ATRAGERE A INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE
Investițiile străine directe au fost folosite la nivel global pentru a atinge diverse obiective naționale de politică economică, acest lucru putând fi realizat in mai mai multe moduri.
Putem vorbii de un nivel pasiv, asta însemnând ca investitorul poate prin lege sa facă diverse activități economice, pe teritoriul unui stat. În mod normal modul de reglementare juridica ține de nivelul de dezvoltare in care se află țara respectivă, întrucât vom găsii acordarea dreptului de a investii a investitorului străin prin lege cu precădere în țările aflate in curs de dezvoltare, astfel in țările deja dezvoltate nu găsesti astfel de prevederi specifice investiților străine.
Un aspect interesant este că în țările partenere ale Organizației pentru Cooperare Economică si Dezvoltare, dar si în cele din U.E, dreptul de a realiza investiții străine directe este introdus in libertatea de circulație a capitalului.
Nivelul activ ține de folosirea diverselor metode ce pot atrage sau orienta investițiile străine, astfel ele putând într-un fel să influențeze investitorii să aleagă in favoarea unei țări.
O politică in domeniul investițiilor străine directe conține un set de trei elemente. Unul din ele se referă la strategia de atragere a inestițiilor străine directe, ce decide, ce se vrea prin atragerea investițiilor străine directe, si ce rol au în economia statului. Al doilea set cuprinde cadrul legislativ si instituțional privin ivestițiile străine directe, stabilind în ce condiții îsi desfășoară activitatea investitorul străin, cu ce instituții intră acesta in contact. Ultimul set de elemente ce influențează investițiile străine directe sunt pârghiile economice.
Astfel porinind de la cele trei seturi putem clasifica politicile privind investițiile stăine directe astfel:
Politici de promovare a investițiilor străine directe- această politică ține mai mult de marketingul realizat de către o țară pentru a devenii cunoscută ca locație a proiectelor de investiție;
Politici de menținere a investitorilor străini- atâta timp cât investitorii au fost prezenți in economie, ei trebuie menținuți acolo, aceasta realizându-se prin măsuri active, cum sunt serviciile post-investiție si cu ajutorul persoanelor specializate.
Politici minimale- acestea țin de oferirea posibilității investitorilor de a întreprinde activități cu caracter economic in o anumită țară.
Politic de atragere a investițiilor străine directe- acest fel de politică face referire atât la promovarea cat si la negocierea activă, adică stimulentul oferit investitorului pentru a-si stabilii locația in țara repsectivă.
Politici mixte – politici diferite față de cele enumerate mai sus.
3.3.1. Capacitatea de a atrage investiții străine directe
În privința capacității de atragere a investițiilor străine directe, un aspect important este reprezentat de asigurarea a cel puțin a unui cadru minimal privind societățile comerciale, concurența,falimentul, asigurările, sistemul bancar, impozitarea, sistemul contabil și altele.
Un alt aspect se referă la deschiderea economiei în fața investitorii străini, țările care au atrasmai mulți investitori străini au fost cele care au deschis complet economia, permițând respectareareglementărilor tehnice, de protecție a mediului dar și accesul investitorilor străini în toate domeniilede activitate.
Importantă în atragerea capitalului străin este și atitudinea populației și a partidelor politicefață de investițiile străine. Este evident faptul că în cazul unei atitudini ostile față de investitoriistrăini, atât la nivelul populației cât si la nivelul unor partide politice, investitorii străini vor fidescurajați și vor evita să acționeze pe piața respectivă.
Capacitatea de a atrage investiții străine directe poate fi privită si din punctul de vedere alcompetitivității unei economii. Gabor Hunya prezintă o analiză în care competitivitatea economiilornaționale poate fi considerată prin prisma capacității de a vinde, de a atrage activități și investiții,precum de a prezenta structuri economice flexibile, adaptabile evoluțiilor mediului economic internși internațional.
3.3.2. Clasificarea politicilor de atragere a investițiilor străine directe
Pentru atingerea unor obiective naționale de politică economica, utilizarea investițiilor străine directe se poate face sub o mare diversitate de forme. Politica economică a unui stat poate stabili priorități pe ramuri – domeniile în care se dorește efectuarea de investiții; pe regiuni – locul în carese dorește efectuarea investițiilor; pe probleme – problemele care trebuie rezolvate cu ajutorulinvestiției străine
Cu cât un guvern va stabilii mai precis astfel de obiective pentru fiecare perioadă, cu atât vaputea mai bine să folosească diverse pârghii economice pentru a dirija investițiile către obiectiveledorite.Politicile privind investițiile străine directe pot fi clasificate astfel:
Politici minimale ce prevăd doar posibilitatea unui investitor străin de a desfașura activități economice într-o altă țară;
Politici de promovare a investițiilor străine directe care pun accentul pe marketingul unei țărica destinație a proiectelor de investiție;
Politici de atragere a investițiilor străine directe care, în plus față de activitatea depromovare, prevăd si o componentă de negociere activă, cu acordare de stimulente deseorisubstanțiale, în vederea determinării unui investitor sa își localizeze investiția într-o țărădată;
Politici de menținere a investitorilor străini deja prezenți în economie. Dată fiind mobilitatea capitalurilor internaționale, menținerea unui investitor străin nu este un fapt automat, carevine de la sine.
Menținerea unui investitor o perioadă cât mai lungă de timp într-o economienecesită măsuri active si personal specializate;
Politici mixte care includ în diferite proporții variantele de mai sus.
3.4. INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE IN ROMÂNIA
Investitiile straine directe din Romania au ajuns la un prag record dupa 2009 in 2016, cand plasamentele venite de peste granita au ajuns la suma de 3,49miliarde de auro.
In tabelul de mai jos sunt prezentate datele cele mai recente privind investitiile directe pe principiul directional.
Putem observa un numar tot mai mare de investitii straine directe in Romania, zona cea mai cautata fiind Bucuresti-Ilfov, datorita infrastructurii. Astfel s-au extins foarte mult ca un factor de sustinere si crestere durabila a societatii si economiei.
In ultimii ani evolutiile economice au adus modificari mari in tranzactiile si pozitiile financiare inregistrate ca investitii straine directe. Dezvotarea gradului de globalizare a economiiilor a dus la o marire semnificativa a numarului de tranzactii investitiilor straine directe.
Grupurile multinationale au ajuns mai mari si mai complexe, iar tranzactiile intra-grup au ajuns o parte foarte importanta a investitiilor straine directe.
Luand in considerare faptul ca investitiile straine directe aduc o contributie semnificativa la cresterea economica si ca mediul de afaceri din Romania necesita libertate economica. Politicile guvernamentale s-au concentrat pe privatizarea anumitor intreprinderi de stat preexistente.
Datorita faptului ca au existat piedici in perioada de inceput a tranzitiei la economia de piata in conceperea unor programe guvernamentale si strategii de reforma economica si insuficient fundamentate, un prim lucru a fost de a privatiza intreprinderile de stat profitabile. Insa au ramas in portofoliul de stat intreprinderi cu pierderi, ce cu timpul multe au falimentat sau au fost divizate putand fii privatizate apoi.
3.4.1.Modalitati de atragere a investitiilor straine in Romania
Investitiile straine directe sunt o sursa de capital ce stimuleaza cresterea economica, ele jutand si la modernizarea si dezvoltarea infrasturcuturii economice a Romaniei si creeaza noi locuri de munca.
Astfel atragerea si promovarea capitalului strain se realizeaza prin:
Oferirea asistentei de specialitate pentru viitori investitori aflati in faza de implementare si post-implementare a proiectelor de investitii, in asa fel incat atunci cand doresc sa intre pe piata romaneasca si sa infinteze societati, sa le fie cat mai usor atunci cand intalnesc anumite dificultati. Dar si pentru investitorii straini deja prezenti in Romania, in asa fel incat sa fie stimulati sa isi reinvesteasca profitul.
Prin promovarea imaginii tarii ca destinatie buna pentru a investii prin informatii corecte si complete asupra oportunitatiilor de investitie.
Agentia Romana pentru Investii straine (Aris) are un rol important in imbunatatirea capacitatii de absortie a investitiilor straine directe prin:
Pozitionarea Aris ca punct de contact pentru posibilii investitori si investitorii deja existenti.
Elaborarea unei legi de stimulare a investitiilor directe, in colaborare cu sectorul privat si cu autoritatile centrale si locale dar si elaborarea unei strategii de a scoate in evidenta investitiile straine directe.
Investitiile straine in Romania in anul 2015 au avut un flux net de 3460 milioane de euro impartit astfel:
In valoare de 3 595 de milioane de euro aportul la capitalurile proprii ale investitorilor straini directi in intreprinderile investitiei straina directa din Romania.
Acest aport la capitalurile proprii este alcatuit din contributiile la capitalul intreprinderilor investitiilor straine directe, cu o valoare de 3085 milioane de euro, plud profitul reinvestit, cu valoare de 510 milioane de euro.
Profitul reinvestit a fost alcatuit din scaderea din profitul obtinut in anul 2015 de catre intreprinderiloe investitiilor straine directe cu profit, in valoare de 6038 milioane de euro, a dividendelor repartizate in anul 2015 de intreprinderile investitiilor straine directe, insumnand 2399 milioane de euro, iar apoi aceasta valoare a fost micsorata cu pierderile intreprinderilor investitiilor straine directe ce au terminat anul 2015 cu pierderi de 3129 milioane de euro.
Creditul net al investitiei straina directa cu investitorii straini directi si companiile din cadrul grupului acestora are o valoare negativa de 134 milioane de euro. El este alcatuit atat din creditele pe termen lung s mediu, dar si cele pe termen scurt.
In anul 2015 fluxul net a fost orientat spre comert (1000 milioane de euro) si spre intermedieri financiare si asigurari. (926milioane euro). Un aflux semnificativ de investitii straine directe a beneficiat si industria prelucratoare iar in cadrul acesteia principalele activitati care beneficiaza de investitii straine directe au fost prelucrare titei, mijloace de transport, poduse chimice, utilaje si echipamente, cauciuc si mase plastice dar si fabricarea de produse electrice,electronice,optice si calculatoare.
Participanti importanti la capital sunt in industria prelucratoare (887milioane de euro), tranzactii imobiliare si constructii (621milioane de euro), asigurari si intermedieri financiare (709 milioane de euro)
Mijloacele de transport si comertul sunt singurele sectoare ce au avut parte de finantari pe calea creditului mama-fiica mai mari de 100 milioane de euro iar in celalalte sectoare de activitate, valoare cresitelor de la investitori straini directi si de la companiile din grup este micsoarat sau depasita de rambursurile de credite aflate in sold.
In cadrul industriei industriei prelucratoare cel mai bine reprezentate activitati sunt produse chimice, prelucrarea de titei, mase plastice si cauciuc, metalurgia.mijloace de transport industria bauturilor, tutunului, alimentara , echipamente, utilaje si masini dar si fabricarea produselor din lemn si mobila. Iar tot in cadrul industriei apa, gazele si energia elctrica au atras 9,8 la suta din soldul investitiilor straine directe.
Activitati ce au atras semnificative investitii straine directe pe langa industrie sunt asigurarile si intermedierile financiare cu 13.1 la suta din sold , constructii si tranzactii imobiliare dar si comertul semnificand fiecare 12,2 la suta din sold si activitati stiintifice, tehnice, profesionale si servicii suport.
Orientarea investitiilor straine directe din punct de vedere teritorial se observa cu precadere spre zona de dezvoltare Bucuresti-Ilfov (59.3 la suta), iar alte regiuni ce au atras important de investitii straine directe sunt centrul, vestul ,nord-vestul si sud Muntenia.
Investitiile greenfield si cele din categoria fuziuni si achizitii au inregistrat in anul 2015 un nivel foarte mic, intrucat investitiile greenfield au contribuit cu doar 96 milioane de euro la fluxul investitional in participatii la capitalul social al intreprinderilor incestitiilor straine directe, iar achizitiile si fuziunile au dus la o reducere marginala acestui flux investitional.
Au fost puse in lumina si acumularile de investitii straine directe in intreprinderile infiintate prin investitii greenfield, numite de astfel intreprinderi greenfield pentru a pretui impactul de lunga durata al investitiilor greenfield asupra economiei.
3.4.2. Cadrul juridic general privind masurile de sprijin din partea statului pentru investitile straine in Romania.
Stimularea investiitilor in conformitate cu prevederile OUG 85/2008 se bazeaza pe:
Transparenta-amintirea celor interesati de informatiile ce se refera la procedura de acordare de facilitati pentru investitii.
Tratatment egal – aplicarea in mod egal a mijloacelor si criterilor de acordare de facilitati.
Confidentialitatea -garantia ca informatile ce se refera la drepturile de proprietate ce aprtin investitorilor dar si a anumitor date ce ar putea prejudicia interesele legitime ale acestora sunt protejate.
Eficienta utiliziari facilitatilor -aplicarea unor criterii de obtinere de facilitati pentru investitii si de urmarire a realizarii lor, ce scot in evidenta avantajele economice ale proiectelor de investitii, luand in vedere , efectele in domeniul protectiei mediului si social dar si promovarea unei dezvoltari economice durabile.
Eligibilitatea – dupa provenienta fondurilor de finantare
In baza OUG facilitatile tintesc investitiile ce asigura dezvoltarea domeniilor prioritare de activitate, in conformitate cu politicile economic-sociale guvernamentale, si astfel iau paste la realizarea unuia din urmatoarele obiective:
formarea si ocuparea fortei de munca;
coeziune regionala si dezvoltare;
reabilitarea si protectia mediului inconjurator;
producerea si utilizarea energiei din resurse regenerabile dar si cresterea eficientei energetice;
Pentru a asigura concentrarea resurselor existente in domenii de activitate cu impact major economic-social, corespunzator obiectivelor de mai sus, facilitatile se acorda investitiilor realizate in urmatoarele domenii:
comunicatii si informatica;
salubritate, distributia apei , gestionarea deseurilor;
domenii de top ale industriei prelucratoare;
activitati de inovare, dezvoltare si cercetare;
protejarea si imbunatatirea calitatii mediului;
activitati de procesare agroindustriala;
productia echipamentelor pentru eficienta energetica,productia si furnizarea de energie electrica.
Luand in calcul stimularile investitiilor, pot fi acordate diverse tipuri de facilitati de natura ajutorului de stat, ce asigura indeplinirea criteriilor de acordare in mod transparent si asigura compatibilitati cu legislatia comunitara in domeniul ajutorului de stat:
Acordarea contributiilor financiare de la bugetul de stat pentru locurile de munca nou create;
Acordarea de sume nerambursabile la achizitia de active necorporale si corporale;
Acordarea de bonusuri de dobanda la cotractarea unor credite, precum si alte tipuri de facilitati prevazute de legislatia in vigoare.
3.4.3Riscul investițiilor străine directe în România
Riscul, adică unul dintre ” mecanismele cheie ” ale evoluției economiei, reprezintă un concept care în teoria de specialitate nu a fost dezbătut îndeajuns, oamenii nereușind încă să stăpânească tehnicile de identificare și evitare a acestuia pe parcursul desfășurării activității lor. Fiecare decizie pe care oamenii o iau în activitatea lor implică riscuri cu efect pozitiv sau negativ. În principal, în economia românească „riscurile la care se expun agenții economici sunt riscul: cauzat de inflație, de evoluția cursului de schimb și de blocajul economico-financiar, adică riscul de neplată”. În economia de piață, al cărui mecanism de reglare se bazează pe concurență, pe oscilația prețurilor etc., incertitudinea și riscul sunt niște variabile de care trebuie ținut seama, suprimarea lor nefiind posibilă. În țările europene care au deja o experiență a economiei de piață s-a constatat că întreprinzătorii ar trebui sa fie pregătiți pentru schimbări permanente ale formelor sub care se poate manifesta riscul. Astfel, într-un studiu realizat de compania Marsh Inc. asupra unor întreprinderi mici și mijlocii din Europa Occidentală, se menționează că „pe lângă tradiționalele expuneri la hazard se adaugă și riscuri operațional serie de factori, ca de exemplu: modificări ale legislației, anumite standarde și coduri europene, riscurile impuse de evoluția Noii Economii, presiuni care apar datorită politicii de personal, necesitățile retehnologizărilor, eficiența costurilor, evenimente economice spontane (neașteptate, neplanificabile). Responsabilitatea pentru factorii de risc la care este supusă o companie este suportată în cazul marilor firme de un expert special angajat în acest scop, denumit „risk manager ” , iar în cazul întreprinderilor mici și mijlocii de directorul financiar și echipa de conducere în general.
Managementul riscului reprezintă un proces complex, care cuprinde o serie de activități menite să diminueze riscul care ar putea apărea odată cu inițiativa întreprinzătorului. Gestionarea sau managementul riscului implică identificarea riscurilor (cu sprijinul tuturor departamentelor din firmă), analiza riscurilor (ierarhizarea importanței și a impactului lor asupra companiei), tratarea riscurilor (adică prin reținerea finanțată sau nefinanțată a riscurilor, prin transferul riscurilor – contractual, sau prin intermediul asigurărilor și al piețelor de capital – prin reducerea riscurilor și prin schimbarea activității – dacă este cazul).
Instituțiile din România au nevoie din ce în ce mai mult de analize ale riscurilor financiare la care se expun, afirmă experții în domeniu. Diferitele tipuri de expuneri specifice atât sectorului bancar cât și companiilor comerciale includ toate riscurile financiare – riscul valutar, riscul de preț, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operațional și riscul legislativ. BRM Business Consulting, divizia educațională a Bursei Române de Mărfuri, a fost creată în 2001 ca urmare a identificării nevoii de educație financiară pe piața românească. Începând cu anul 2002, BRM Business Consulting oferă pieței românești o programă de curs și perfecționare în domeniul managementului riscului și al instrumentelor financiare derivate precum și cursuri dedicate, adaptate nevoii specifice fiecărei companii client.
. Mediul de afaceri prezintă numeroase riscuri, iar abilitatea întreprinzătorilor de a izola și analiza aceste riscuri determină în ultima instanță succesul sau eșecul în afaceri. Fără îndoială, unele riscuri sunt inevitabile, în schimb multe dintre ele pot fi controlate. În ultimii ani, în toate țările avansate s-a înregistrat o dezvoltare explozivă a proiectelor de controlare a riscurilor. O mare varietate de instrumente au fost introduse sau revizuite pentru a răspunde cerințelor managementului controlării riscului.
Gestionarea riscului se pare că este însă o atribuție nu doar a întreprinzătorului ci și a statului, a cărui intervenție ar trebui să fie cât mai echitabilă, fără să creeze avantaje unilaterale (după cum s-a întâmplat din păcate în anii tranziției economiei românești). „Pentru a fi reformator, statul trebuie să preia o parte a riscului, în scopul de a asigura mersul înainte al reformei ” . În acest context, ni s-a părut interesant să analizăm în ce măsură se poate vorbi de managementul riscului la nivel regional (prin implicarea organelor administrative locale) în strategiile de atragere a investitorilor străini.
Aceasta presupune de fapt un efort suplimentar al autorităților de identificare și ulterior de eradicare a riscului care ar putea apare în cazul unor investiții străine în anumite regiuni. Este necesară identificarea particularităților în stabilirea riscului investiților străine directe în diferite regiuni ale României, din perspectiva factorilor de influență a riscului și a metodelor de evaluare. Astfel, putem deosebi următorii factori:
generali, care acționează la scară națională și prezintă forme specifice de manifestare la nivel regional (cadru legislativ, instituțional, performanțele și structura economică, infrastructura fizică și de afaceri, etc.)
caracteristici la nivel regional (poziție geografică, resurse locale, acces la căile majore de comunicații, cultura locală, atitudini, mentalități, disponibilitate pentru cooperare interregională și transfrontalieră).
Atragerea de investiții străine este o sursă importantă de restructurare eficientă a regiunilor și, implicit, a economiei naționale. Capital financiar, metode eficiente de management, asigurare de piețe de desfacere, abilitate de poziționare pe piața europeană și mondială sunt câteva din beneficiile pătrunderii de capital străin. Pentru a crea un mediu atrăgător investitorilor străini trebuie să ne familiarizăm cu criteriile acestora de evaluare a riscului de a investi în regiunile din România care vor trebui să asigure o folosire cât mai corectă a fondurilor comunitare destinate restructurării economice și să exploateze eficient cadrul creat – legislativ, instituțional – în vederea asigurării unui mediu stabil și atrăgător pentru investitorii străini.
CAPITOLUL 4.ROLUL COMPANIEI IKEA IN GLOBALIZAREA ECONOMIEI MONDIALE
4.1. SCURT ISTORIC SI EXTINDEREA PE PLAN MONDIAL
IKEA este un producător și distribuitor de mobilă cunoscut peste tot în lume, datorită pieselor sale moderne și unice.Vastele sale magazine sunt localizate de obicei la periferi, în afara orașelor. Ele sunt vizitate de clienții doritori de prețuri accesibile și design modern.
Prețurile mici ale firmei se bazează pe realizarea mobilierului sub formă de piese individuale, vândute cu un kit de asamblare, acestea fiind preluate de cumpăratori cu propiile automobile și montate acasă.
IKEA reprezintă un mare interes deoarece ne arată cum și firmele de retail pot reușii să devină un nume global, atâta timp cat avantajele competitive cheie ale ofertei sunt standardizate. IKEA a reușit să atraga foarte mulți clienți în magazinele sale și să se extindă în Asia, Europa și America.
Pe parcursul evoluției sale, compania, a construit un cult, mai ales printre tinerii consumatori ce iși axează cererea mai ales pe prețuri mici. Dar aceasta extindere nu a fost mereu fluentă și ușoară, spre exemplu ea a fost destul de dificilă în Canada și Germania, dar mai ales în SUA.
Compania a fost fondată de Ingvar Kamprad, atunci cand Suedia devenea un exemplu de egalitate și asistență socială iar aceasta este o temă ce corespundea cu viziunea Ikea!
Ingvar Kamprad s-a nascut in Smaland in anul 1926, în sudul Suediei și crește la o fermă Elmtaryd de lanagă satul Agunnaryd. La frageda varstă de doar 5 ani, acesta începe să vandă vecinilor chibrituri iar în doar 2 ani ajunge și la alți clienți ce locuiau mai departe, deplasandu-se cu bicicleta! De la vanzarea chibriturilor acesta avansează, ulterior, la semințe de flori, felicitări, decorațiuni pentru pomul de Craciun, iar în final la creioane și pixuri.
La varsta de 17 ani, tatal sau îi oferă drept rasplată, pentru rezultate bune la scoală, o sumă de bani, pe care Ingvar o folosește pentru a-și crea propria companie.
Denumirea companiei este astfel formată din inițialele sale ,împreună cu cele ale fermei unde a crescut, Elmtaryd, și ale satului în care se gasea: Agunnaryd.
Prima dată, IKEA, vindea bijuterii, rame de fotogarfii, stilouri, șosete de nailon, ceasuri și șervețele de masă avănd un preț accesibil ce satisfăcea nevoile clienților.
În 1945, trece de la promovare din ușă în ușă, la reclame prin ziare, pentru a promova serviciul de comandă prin poștă. Kamprad folosea camionul ce livra laptele pentru transportul produselor până la gară. Dupa 3 ani mobila este adaugată portofoliului IKEA și este confecționată de producători din zona apropriată casei lui Kamprad, aceasta are un raspuns pozitiv asupra pieței iar producția mobilei se extinde.
În 1951, Ingvar publica catalogul IKEA, prin intermedul căruia reușește să vandă mobila în cantități foarte mari, catalog cunoscut și astazi în aproape toata lumea.
După aproximativ 2 ani se deschide și primul showroom, acesta fiind creat datorită competiției stranse cu principalul sau rival de pe piață, deoarece prețurile au fost reduse de ambele companii iar calitatea era „amenințată”. Astfel cu showroomul din Almhult, IKEA a aratat calitatea și funcționalitatea produselor, la un preț accesibil.
Primul magazin IKEA se deschide în 1958, în Almhult și are 6700 m2, fiind și cea mai vastă expoziție de mobilă din Peninsula Scandinavă, iar primul restaurant se deschide tot în Almhult, dar 2 ani mai tarziu.
Începe și testarea calității produselor după standarele de testare suedeze. În anii 1960 se stabileste o relație foarte puternică cu furnizorii polonezi, datorită producției de mobilă din lemn, în special datorită bibliotecii MTP , o piesa clasică.
IKEA se extinde în Norvegia iar în 1963 deschizând primul magazin în Oslo, dar cel mai mare fiind deschis tot în Suedia în orașul Stockholm. Deschiderea celui mai mare magazin este așteptată de sute de persoane, el având o suprafață de 31.000 m2 și o formă circulară, inspirată din New York, dupa muzeul Guggenheim. Datorită succesului pe care îl are se creează și un depozit cu auto-servire luând naștere un important concept IKEA, iar pe langă asta iși face deschidera și Accenten unde clienții iși pot cumpara divere accesorii pentru bucatarie la prețuri foarte mici.
Un succes răsunator a avut introducerea Pal-ului, din care a fost creată și canapeaua Privat cu o tapițerie maro, finisaj de lac alb, imprimeu floral și cadru din pal, ce a adus la numeroase vânzări.
În următorii 10 ani, IKEA își deschide porțiile și în Danemarca, Elveția, Australia, Olanda și Austria, cu magazine deschise în orașele: Copenhaga, Zurich, Sydney, Rotterdam și Viena. Dar și în anii ’80-’90 aceasta îșî continuă extinderea în Franța, SUA, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Cehia, Polonia, Spania, China și nu în ultimul rând se lansează pe internet cu website-ul: www.IKEA.com
Tot în anii ’90, apare și o politică prin care toți anagajații IKEA îșî iau răspunderea față de mediu în toate activitățile pe care le desfășoară, iar multinaționala lui Kamprad devine la nivel global, membru al organizației de certificare a padurilor și îșî angajează primul manager și vicultor ce se ocupa cu asigurarea utilizării de lungă durată a resurselor forestiere.
În ’99, IKEA atinge 50.000 de angajați din 29 de țări, ce lucrează în 158 de magazine. Anders Dahlvig este numit CEO-ul grupului IKEA dar și președinte luând sarcinile de la Anders Moberg.
Extinderea continuă în 2000, în Rusia cu magazin în Moscova și apare și codul nou al conduitei numit modalitatea IKEA de a achiziționa piese de mobilier pentru casă. Compania lui Kampard dezvolta un program comuitar în India contra cauzelor ce duc la exploatarea minorilor prin muncă. Acesta include peste 500 de sate iar aproximativ 1 milion de oameni vor face parte din el și aproximativ 80.000 de copii vor avea șansa la educație.
Opțiunea de a cumpara online este lansată în Danemarca și Suedia, iar din acel moment piețe de desfacere au înceut să ofere serviciul de achiziționare online de la IKEA. Sediul din Humlebaek, Danemarca se muta in Leiden, Norvegia.
IKEA îșî mărește operațiunile de transport feroviar cu IKEA AB. Acest tren efectuează 5 drumuri dus – întors într-o săptămână, între localitățile Almhult, Suedia și Duisburg, Germania dar 3 ani mai tarziu operațiunile feroviare sunt preluate de o altă companie externă, însă IKEA, uitlizează în continuare același traseu și astfel acest tip de transport este în continuare o parte importantă având în vedere promovarea livrării durabile a materialelor și produselor.
Recondiționarea produselor returnate începe în 2002, devenind astfel un nou concept și este aplicat în peste 100 de magazine din Europa, iar în anul 2004, aceasta lansează pe internet primul raport de responsabilitate socială și de mediu, ce le permite accesul clienților la informații, date și statistici. Tot în acest an, se deschide în Portugalia primul magazin iar în SUA cel de al 200-lea deschis în cadrul Ikea Group la nivel mondial, astfel aceasta continuându-și extinderea.
În anul 2006 are peste 100.000 de angajați, ce îșî desfășoară activitatea în 44 de țări, dintre care și în Japonia, asta după studierea pieței de acolo cu ajutorul parteneriatului din ’70. Tot în același an se lansează IKEA Food, aceasta fiiind alcatuită din o gamă de produse alimentare tradiționale, facute cu ajutorul rețetelor suedeze de calitate și vândute la prețuri mici în magazinele și restaurantele IKEA. Un an mai tarziu, începe să colaboreze cu WWF în proiecte ce țin de diminuarea emisiilor de gaze cu efecte de seră determinate de operațiunile grupului. Această înțelegere face referire la perfecționarea eficienței energetice, folosirea surselor regenerabile de energie, la furnizorii IKEA, dar și dezvolatarea anumitor mijloace de transport durabile de la și pentru aceste magazine.[2]
4.2. BRANDUL IKEA SI REALIZARI
Ikea este un brand utilizat de mai multe companii În cadrul unui sistem de franciză stabilit în anii 1980. Inter IKEA grup este francizor și proprietar al brandului și concepției IKEA iar IKEA grup este cel mai mare francizor cu aproximativ 90% din vânzarile IKEA și 340 de magazine în 28 de țări.
Inter IKEA grup și IKEA grup sunt două grupuri de companii independente cu managemant și proprietari diferiți. În total sunt 389 de magazine în 48 de țări la nivel mondial operate de 13 francize în conformitate cu acordurile de franciză.
Grupul IKEA operează magazine sub acorduri de franciză
Grupul IKEA este unul din cei 13 francizanți care operează magazinele în cadrul acordurilor de franciză cu Inter System B.V, proprietarul conceptului și francizorului IKEA la nivel mondial. Inter Ikea System B.V are sediul în Olanda și este deținută de Inter IKEA Group. ToȚi francizorii plătesc o taxă de franciză de 3% către Inter IKEA System B.V, taxa oferind în calitate de comerciant de retail, dreptul de a opera magazine sub marca IKEA concept și IKEA. Ea permite accesul la sisteme, metode și solutți dovedite, precum și training-uri de personal, manuale și actualizari ale conceptului, cum ar fi machetele de magazin, accesorii și concepte de afișare. În luna mai 2016, IKEA grup a semnat o scrisoare de intenție de a vinde companiile sale de dezvoltare a produsului, lanțul de aprovizionare și producție (IKEA of Sweden AB, IKEA Supply AG și IKEA Industry BV, plus alte companii conectate) către Inter IKEA grup. Noua structura a simplificat sistemul de franciză și permite grupului IKEA să se concentreze mai mult pe clienți și dezvoltarea retailarului și a distribuției pe mai multe canale. Tranzactța a fost finalizată în conformitate cu planul, la 31 august 2016 și transferul dreptului de proprietate a fost făcut prin vânzarea de acțiuni. Ca urmare, 26.000 de angajați au devenit parte a grupului Inter IKEA. [3]
Ikea un sistem de franciză, cu roluri mai clare
IKEA grup și Inter IKEA grup au fost întotdeauna într-un dialog continuu cu privire la modul în care să se dezvolte în viitor IKEA. Din punct de vedere istoric, dezvoltarea produsului și lanțul de aprovizionare au fost deținute și operate de IKEa grup, sub un acord non-exclusiv de la Inter grup IKEA.
Pe 31 august 2016, Inter IKEA grup a devenit noul proprietar al acestor companii prin vânzarea de acțiuni. Companiile de producție au fost de asemenea incluse în tranzacție, deoarece producția este strans legată de dezvoltarea produsului cât și a lanțului de aprovizionare. Schimbarea proprietarului simplifică și îmbunătățește sistemul de franciză IKEA, permițând celor 2 grupuri de comapnii să se concentreze pe afacerile lor de bază și pe crearea unor condiții mai bune pentru o creștere pe termen lung. Acest lucru urmărește logica din spatele sistemului de franciză care a fost odata înlocuit. Cu noua setare, se va concentra mai mult pe clienți, dezvoltarea vânzării cu amănuntul și de distribuție cu canale multiple.
„Intr-un peisaj de vânzare cu amănuntul ce se schimba rapid, acest lucru este o agendă plină de oportunități, care necesită toată atenția noastră.
Ikea grup și Inter Ikea vor continua să fie parteneri strategici in dezvoltare și inovație și vor continua în același timp cu brandul Ikea și vor împărtăși aceiași viziune și rădăcini.
Chiar daca suntem două grupuri de companii cu managemant și proprietari diferiți depindem unul de altul pentru a avea succes.”Peter Agnefjall Ceo-ul și președinte Ikea. [3]
Strucură de proprietate
Grupul de companii IKEA are o structură de proprietate care asigură independența și o abordare pe termen lung. Stichting Ingka Foundation din Olanda este proprietarul IKEA, iar fondurile sale pot fi utilizate în 2 moduri :
pot fi reinvestite în IKEA grup;
ori donate prin intermediul Stichting Ikea Foundation.
Grupul de companii IKEA Ingka Holding B.V este societatea mamă a grupuli IKEA, aflat în Leiden Olanda.
În data de 31 august 2016, Consiliul de Supraveghere este format din: Lars Johan Jarnheimer (președinte), Jon Abrahamsson, Stina Bergfors, Tore Bertilsson, Luisa Delgado, Jonas Kamprad, Goran Lindahl, Mark Newton-Jones, Lone Fonss Schroder și Ian Worling. Ingvar Kamprad, fondatorul, fiind principalul consilier al Consiliului de Supraveghere.
IKEA grup este condusă de președintele și Ceo-ul Peter Agnefjall, împreună cu grupul echipei de managemant. Operează centre de distribuție, centre comerciale, magazine și centre de distribuție pentru clienți.[3]
Taxe
Ikea are un angajament puternic in a-si manageria operatiunile in mod responsabil si in a contribui la dezvoltarea societatilor pe care le are. Vor sa dea o valuarea de lunga durata prin crestere, experienta si printr-un impact pozitiv asupra oamenilor si a planetei.
De a lungul anilor a avut o buna dezvoltare si a creat zeci de mii de joburi, atat direct in magazinele si depozitele sale, cat si indirect la furnizorii externi care la randul lor genereaza venituri impozabile. Aceasta continua sa investeasca in magazine, centre comerciale, distributii, energie regenerabila si preturi mici pentru clienti. Isi platesc taxele in conformitate cu normele fiscale national si internationale intr-un mod responsabil si durabil.
In 2016 Grupul Ikea a avut un impozit pe venit de 1,2 miliarde de euro la nivel global, ceea ce echivaleaza cu o rata efectiva a impozitului pe profit de 21,6%. Tot in 2016 factura fiscala totala, incluzand alte taxe si impozite s-a ridicat la aproximativ 1,9 miliarde de euro.
De-a lungul ultimilor 5 ani impozitul si alte taxe s-au ridicat la aproximativ 7,7 miliarde de euro. In plus au fost colectate sume fiscale substantiale in numele guvernului, taxe ale angajatilor si TVA. [3]
Devenind mult mai accesibili pentru Candieni
Pentru multi din cei 36 de milioane de oameni ce traiesc in Canada, a doua cea mai mare tara din lume ca intindere, cumparaturile de mobilier au devenit adevarate provocari geografice.
In 2015 , Ikea Retail Canada si-a inceput calatoria de a devenii un retailer pe mai multe piete si de a devinii mult mai accesibil. Un obiectiv care a inspirat conducerea punctelor de colectare de ordine din tara. Incepand cu decembrie 2015 cele 6 puncte de colectare din Canada, au oferit posibilitatea clentilor de a-si achizitiona online si de a -si ridica produsele din magazinele din apropierea lor. In timp ce clientii pot primi serivicii de asistenta, pentru a vizualiza intreaga gama, cu ajutorul cunostiintelor angajatiilor. Punctele de pick up au facut Ikea mai accesibila pe mai multe piete. In Canada asta inseamna ca este o experienta de cumparaturi mai convenabila pentru peste 800.000 de vizitatori pana in prezent.
Totul pentru combaterea schimbarilor climatice
In decembrie 2015, Franta a gazduit Conferinta privind schimbarile climatice, cunoscuta oficial ca a 21-a Conferinta a partilor(COP21) din Paris. Liderii mondiali s-au intalnit la eveniment, cu scopul de a obtine un acord universal privind combaterea schimbarilor climatice. Fiecare guvern, afacerist si cetatean au rolul de a se implica in construirea unui viitor mai bun si ma durabil.
„Acordul de la Paris, care a fost semnat la eveniment, a marcat un punct de cotitura pentru omenire, un angajament de reducere a emisiilor de carbon, pentru a evita cele mai grave efecte ale schimabriilor climatice.” a spus Steve Howard ,Chief Sustainability Officer, Ikea Group
Ikea Retail Franta a participat la COP21 prin instalarea unei turbine eoliene de 20 de metri inaltime si a 440 de panouri solare fotovoltaice pe bulevardul iconic Champs-Elysees, impreuna cu 120 de biciclete, 60 de leagane si 7 roti, astfel incat trecatorii ar putea crea energie din surse regenerabile.
Prin pedalare, alergare si leganare , aproximativ 1 milion de oameni au contribuit la crearea de 3000 Kwh de energie, care a fost suficienta pentru a lumina 800.000 de leduri de Craciun pentru intregul sezon de vacanta. Pentru a comunica cu oamenii care nu au putut vizita evenimentul, o platforma digitala a fost creat pentru a oferi sfaturi si idei pentru traiul unei vieti mai bune si durabile acasa.
Ikea Retail Franta a donat, de asemenea, 7000 de produse centrului oficial de conferinta COP21, ce au fost ulterior donate unei organizatii de caritate ce lucreaza pentru ajutorul oamniilor fara adapost din Franta. Prin prezenta lor la COP21, au dorit sa arate ca mici modificari, simple de zi cu zi, ne pot ajuta sa traim mai mult, economisind bani si reduc impactul asupra mediului.
„Am participat la conferinta cu scopul de a impartasi ceeace reprezentam,ceea ce facem si sa incurajam actiunile indraznete pentru a rezolva aceasta problema. Dar nu ne-am adresat doar guvernelor, intreprinderilor si asociatiilor, credem ca fiecare are un rol in abordarea schimbarilor climatice, trebuie ca toti sa lucram impreuna.” A spus Carole-Diagne, Sustainability Manager, Ikea Retail France.[3]
Angajatii dau o mana de ajutor
In 2016 in timpul crizei refugiatilor, colaboratorii din mai multe tari s-au imobilizat pentru a sprijini municipalitatea si organizatiile, pentru crearea unor conditii mai bune pentru refugiatii veniti. Acestia s-au mobilizat si au fost in masura sa furnizeze mobilier Ikea si alte necesitati.
Suedia
In Suedia, toate magazinele Ikea au organizat evenimente in care toti angajatii s-au reunit pentru a pregatii rucsaci pentru copii refugiati, pentru a le oferii sentimentul de siguranta,confort si sprijin. Mai mult de 37.000 de rucsaci de bun venit au fost umpluti cu jucarii si alte produse, cele mai multe fiind din gama Ikea pentru copii. Jannike Conradsen , coordanatorul acestei initiative a spus: „Sunt foarte mandru de numarul mare de angajati si colaboratori ce s-au implicat. Este asa de minunat sa vezi ca putem face diferenta, pentru cei care au nevoie cel mai mult.”
Danemarca
Dupa ce a lucrat indeaproape cu municipilitaile locale, Ikea Retail Danemarca a oferit posturi de stagiari pentru refugiatii ce au nevoie de un loc de munca. Pe timpul stagiaturii acestia sunt supravegheati de angajati, iar in prezent in toate cele 5 magazine au refugiati ce lucreaza in calitate de stagiari , unii progresand pentru un job full time altii pentru part time. In paralel magazinele faciliteaza de asemenea scoli de limbi straine si cultura, pentru a sprijini in continuare integrarea.
Norvegia
Intr-o incercare de a integra mai bine refugiatii cu comunitatea, Jens Listrup, managerul magazinului Ikea Ringsaker, a aranjat o seara St. Lucia, sarbatoare traditionala suedeza, in restaurantul magazinului Ikea. Cu ajutorul Crucii Rosii, Ikea Ringasker, 550 de persoane din 26 de natiuni diferite s-au adunat, luand cina si band cafeaua impreuna, facandu-si noi prieteni. „Aceasta a fost una dintre serile cele mai magice din toata viata mea de lucru pentru Ikea si am lucrat timp de 16 ani.” a declarat Jens.
Elvetia
In stransa cooperare cu autritatile, Ikea Retail Elvetia a lansat proiectul privind includerea refugiatilor, pentru a oferi sansa acestora de a intra pe piata de munca din Elvetia si pentru a capata experienta pentru viitoarele lor locuri de munca. La finalul proiectului refugiatii vor primii o scrisoare de referinta si un certificat de munca. Acest lucru ajutandu-i in viitoarele lor incercari de a-si gasi de munca in Elvetia.
Canada
Ikea Retail Canada a donat produse de mobilier si jucarii in valoare de 130.000 de euro pentru refugiatii din Siria de bun venit. Brendan Seal, Sustainability Manager, Ikea Canada a declarat:” Prin oferirea de donatii de mobiler pentru casele refugiatiilor, nu doar asiguram doar necestitatile de baza pentru noua lor viata in Canada,ci mai important oferim confortul de acasa intr-un moment in care acestia au nevoie de el cel mai mult.”
Germania
Ikea Retail Germania a dezvoltata initiativa „Dein Einstaz”, ceea ce inseamna „Angajamentul dumneavoastra”, cu scopul de a contribui la abordarea necesitatii imediate de mobilier si alte necesitati in centrele de refugiati locale. Angajatii au ales un proiect impreuna cu Ikea Retail Germania, pentru spirjin, prin donarea de produse in valoare de pana la 10.000 de euro pentru acest proiect. In total 500 de proecte au fost sprijinite iar peste 16.000 de refugiati beneficiaza de aceste initiative.
Austria
Prin colectare de aproape 24.000 semne de sprijin ca un „semnal de solidaritate’. Ikea Retail Austria nu au creat doar un sentiment de comuniune prin implicarea lucratorilor, clientiilor si partenerilor, ci au donat de asemena 30.000 de produse pentru mobilararea a 50 de case pentru refugiati in valoare de 300.000 de euro. Valoarea totala a intregii donatii pentru aceasta activitate ajungand la 500.000 de euro.[3]
Dezvoltarea pe piata din China
Ikea Retail este intr-o calatorie de crestere in China. Numarul de magazine este planuit sa se dubleze pana in 2020, noi puncte de colectare si puncte de ordine sunt explorate, si un pilot de e-commerce a fost lansat in Shanghai, in septembrie 2016. Dezvoltarea rapida a Chinei in ultimii 30 de ani, a avut ca rezultat o crestere in clasa de mijloc, mai ales in zonele urbane. Roy Li fostul manager al magazinului Beicai Ikea din Shangai afirma: ” Cand veniturile oamenilor sunt in crestre, asa sunt si nevoile lor pentru mobilierul de acasa „. Ceea ce Ikea schimba este atitudinea fata de viata de zi cu zi.
Incurajarea oamenilor sa nu accepte neplaceri, dar sa se focuseze pe functionalitate si sa isi organizeze o casa ce reflecta nevoile si personalitatea oamenilor ce locuiesc acolo. Pentru a continua sa conduca cu inspiratie si cunostinte despre mobilier intr -o piata ce este in crestere, este nevoie de recrutarea a sute de angajati in China.
Deja un designer de interior din Nanjing, Jeff a descoperit cu nevasta lui Ikea Shangai acum 10 ani.”Amandoi am fost incantati de toate sfaturile si ideiile. Impartim un apartament cu prietenul meu in momentul de fata si am gait o multime de inspiratie pentru a face spatiul mai functional si frumos. Un an mai tarziu magazinul Nanjing recruta personal si am aplicat fericit. La Ikea am putut afla cu adevarat despre mobilierul de casa si modul in care folosim expertiza noastra pentru a crea solutii ce functioneaza in casele chinezesti.”Jeff este astazi Visual Merchandising Leader la magazinul Ikea Nanjing.
4.3. .PERSPECTIVE PE PLAN MONDIAL
Ikea doreste mereu sa ofere clientilor inspiratie si un motiv pentru a-i vizita. In plus fata de produsele pe care le creaza la nivel modial, in fiecare an vor introduce aproximativ 2500 de produse noi, inclusiv colectii de sezon si oferte specifice pietei. Colectiile de editie limitate sunt un alt mod de a surprinde clientii.
Prin colaborarea cu designeri si artisti, pot sa explore idei interesante si expresii si in acelasi timp sa faca noi locuri de munca.
In 2016 au lansat o colectie in editie limitata, in colaborare cu designerul de moda britanic Katie Early, care este cunoscuta pentru designurilor colorate digitale printate.
O noua structura organizatorica
Cu scopul de a-si sprijini mai bine clienti, Ikea s-a concentrat pe mai multe strategii, iar structura de managemant a fost actualizata. Aceasta schimbare le permite sa se concentreze asupra a ceea ce este intra-adevar numit inima afacerii si anume clentii. Mergand mai departe Ikea va oferii o experienta mondiala de clasa, clientilor lor, printr-o mai buna cooperare intre domeniile de baza: retailer, implinirea clientilor si centrele lor, astfel lucrand impreuna o sa sprijinea extinderea companiei si experienta clientilor din toate punctele de vedere. Restructurarea inseamna de asemenea ca vor simplifica decizile pe care le iau, eliminand o parte din managemant, evitand astfel deciziile duble. Cu schimbarile pe care le au facut din 1 septembrie 2016, noua structura sustine mai bine cresterea centrului de marketing si astfel face Ikea mai accesibila pentru oameni. [3]
Noi forme de extindere pentru Ikea Retail U.K
In 2016, Ikea Retail U.K a luat niste pasi semnificativi in calatoria lor, pe mai multe piete, cu lansare noului site Ikea co.uk, cu dezvoltarea internetului, a pietei primelor patru „Ordine si puncte de colecatre” si cu deschiderea primului magazin in 7 ani.
In urma dedicarii si cercetarii in Valea Tamisei, in luna iunie 2016 s-a deschis magazinul Ikea si al 19-lea cel mai durabil in Regatul Unit, pana in prezent. Mai mult de 40.000 de oameni au vizitat magazinul de lectura Ikea, complet utilat inca din primele 3zile de la deschidere.
In urmatorii ani vor aparea noi magazine in Sheffield, Greenwich si Exeter. Punctele din Norwich, Aberdeen, Birmingham si Stratford din Londra planuiesc in primul rand sa achizitioneze mai multe complexe pentru bucatarii, dulapuri si canapele.
Grupul Ikea mergand inainte
„Uitandu-ne spre viitor, vom fi in masura sa ne concentram mai mult pe clienti si sa acceleram procesul de a lansa mai multe canale in toate pietele noastre.
Oportunitatile noastre sunt grozave. Multi oameni din intreaga lume nu au inca acces la Ikea. In multe din pietele noastre suntem relativ mici si avem multe oportunitati sa crestem in tarile in care operam. Cu peste 783 de miliaone de vizite in magazinele noastre, 2,1 miliarde vizite pe Ikea.com si 425 milioae de vizite in centrele comerciale suntem bine pozitionati si suntem inca la inceputul calatoriei.
Daca vom continua asa pur si simplu cum o facem si acum, nu vom tine pasul cu asteptarile clientilor nostri. Trebuie sa oferim fiecarui client o experienta fantastica online, in magazine si atunci cane ne folosesc produsele acasa.” Peter Agnefjall [3]
Crestem Ikea impreuna 2020+
Pentru a refecta mai bine noul rol si priotitatile strategice, Ikea a actualizat directia lor pe termen lung. Presedintele si Ceo-ul Ikea a zis: „Avem o vedere pozitiva asupra viitorului, dar cresterea noastra nu se va face singura. Lucrand impreuna putem realiza multe si sa dezvoltam Ikea in continuare, client catre client si piata catre piata. Dezvoltand Ikea impreuna in 2020+ este directia grupului nostru, cu o agenda holistica de dezvoltare, ce reflecta rolul nostru si strategiile prioritare. Directia este construita pe aceiasi fundatie puternica ca cea anerioara si este consolidata chiar mai mult pe concentrarea asupra centrului de marketing; pozitionarea ca brand Ikea, companie si angajator unic, semnificativ si de incredere, precum si transformarea intr un retailer cu mai multe canale pe toate pietele.
In multe din pietele noastre suntem relativ mici si avem multe oportunitati sa crestem in tarile in care operam.”
Fructe de mare certificate pentru toti clientii
90% din stocurile de peste la nivel mondial sunt fie pescuite la limitele lor ori supraexploatate conform Organizatiei pentru alimentatie si agricultura a Natiunilor Unite.
Prin urmare Ikea si-a asigurat sursa de peste si fructe de mare pe care le vinde si serveste in restaurantele si pietele suedeze, din fermele autorizate de catre consiliul Marine Stewardship (MSC) si Aquaculture Stewardship Council (ASC). Sistemele de certificare MSC si ASC sunt lideri mondiali si pe scara larga accepta programe de etichetare pentru peste si fructe de mare din pescuitul responsabil si ferme speciale. Ikea Food este mandra ca a devenit furnizorul de mancare ce ofera cea mai mare varietate de fructe de mare din surse responsabile, cum ar fii somonul, heringul si creveti, pentru peste 650 de milioane de clienti.
Totul pentru energie regenerabila
Pana in 2020, Ikea grup va produce mai multa energie din surse regenerabile, ca energia pe care o consuma in operatiile sale. Ca un pas inainte, aceasta investeste in extinderea unei ferme eoliene, existenta in Ajos, Finlanda.
Odata ce ferma este operationala va genera vant echivalent pentru energia pe care o necesitata 32.000 de case anual. Mai multa energie decat utilizeaza Ikea Retail Finlanda in toate magazinele si operatiunile sale.
Ikea grup a investit 1,5 miliarde de euro in energie din surse regenerabile incepand cu anul 2009 ,iar in 2015, a investit alte 600 milioane de euro pentru investitii in energie eoliana si solara.
In 2016 au produs energie din surse regenerabile echivalenta cu 71% din energia pe care o folosec in operatiile lor.
Viziunea IKEA
„Viziunea IKEA este aceea de a crea o viata de zi cu zi mai buna. Asta inseamna sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a crea o lume in care avem mai multa grija de mediul inconjurator, de resursele limitate ale pamantului si unii de altii .Stim ca imbunatatirile si schimbarile trebuie sa fie continue si ca este o munca fara sfarsit in care, uneori suntem o parte a problemei.Dar ne straduim sa devenim o parte a solutiei.”
Conform declaratiei presedintelui si Ceo-ul Peter Agnefjall: „Pentru a crea o viata mai buna pentru cati mai multi oameni, grupul Ikea are o viziune fantastica care ii ghideaza atata in zilele de astazi cat si pe viitor. Datorita muncii depuse de catre angajati, continua sa inspire mai multi vizitatori si clienti sa ii viziteze atat online cat si in magazinele lor.”
Anul 2016 a fost in mai mute feluri un an remarcabil. Ikea a creat o miscare, intalnire si a adus oamenii in jurul mesei, cu o tema despre mancare.
Grupul Ikea a facut si servit mancarea in magazinele lor, o mancare mult mai santoasa si durabila. Cu ceea ce vrea sa continue este investirea in energie regenerabila si pana la sfarsitul anului 2016 s-a angajat sa detina si sa opereze 327 de turbine eoliene peste tot in lume si a investit in 730.000 de panouri solare pe cladirile sale la nivel mondial.
Fie ca este responsabilitatea grupului Ikea sa combata schimbarile climatice oferind 100% LED sau bumbac de la o sursa durabila, va continua sa investeasca in angajamente pentru a face o diferenta pozitiva pentru oameni si planeta, in afacerea ei si dincolo de ea.
Investind in oameni, le ofera o sansa de a creste atat individual cat si profesional. Vrea sa atraga, sa dezvolte si sa pastraze oamenii cu diferite talente, deoarece atunci cand ei cresc si afacerea creste.
Ikea grup continua sa creasca in majoritatea pietelor si in toate canalele de vanzari. Ca rezultat al muncii grele depusa de toata lumea, vanzarile au crescut la 34.2 miliarde de euro. Impreuna cu veniturile din chiriile de la marile magazine, veniturile toatale au crescut cu 7,4% ajungand la 35,1 miliarde de euro. Pe durata anului, grupul Ikea s-a pregatit pentru o mare schimabre. Pe 31 august 2016 au vandut dezvoltarea de produs, lanturile de aprovizionare si companiile de productie catre Inter Ikea Grup. Ca urmare a acestei schimbari si cu inceperea unui nou an financiar, Ikea Grup are o noua organizatie gata sa se concentreze asupra apropierii de clienti, pentru a satisface nevoile lor in continua schimbare, fie ca este vorba prin magazine, puncte de preluare si comenzi online.”
Conform CEO-ului Peter Agnefjall grupul Ikea se afla in locul potrivit si are o calatorie intersanta in fata. Sunt pregatiti sa sa deschida magazine in India si Serbia si sa se extinda pe pietele in care sunt deja. Cresterea lor le da libertatea sa isi aleaga propriul drum, flexibilitatea sa se miste repede si independenta sa gandeasca si sa investeasca pe termen lung, fiind de asemenea crucial in indeplinirea viziunii lor. De aceea cu cat inainteaza in viitor, vor continua sa se concentreze pe valoarea clientiilor si sa continue cresterea si eficienta oprtunitatilor pe care le au.
Asta inseamna ca se vor folosi de resursele si capacitatea lor, in noi directii si sa deschida noi oportunitati. Au o calatorie fantastica inaintea lor si tocmai sunt pe cale sa o inceapa. [3]
4.4. MODUL DE PENETRARE PE PIATA DIN ROMSNIA SI REALIZARI
4.4.1 Ikea in Romania
Ikea unul din cei mai mari retailei de decoratiuni interioare si mobila din lume si-a deschis primul magazin din Romania pe 21 martie 2017 Baneasa Investment, cu o investitie de peste 10 milioane de euro, insa nu multi stiau ca suedezii erau activi la noi in tara de cateva decenii. Autoritatile comuniste l-au convins foarte greu pe la sfarsitul anilor ’60 pe Ingvar sa puna pe listele furnizorilor sai fabrici din Romania.
Plimob cel mai vechi producator de mobila de aici, cu o istorie de 116 ani, este unul din cei mai importanti jucatori din piata de profil, realizand mic mobilier si scune, iar Ikea fiind principalul clienti, dar in 1992 aceasta este privatizat, fiind luat de angajati. Cu timpul directorul Vasile Godja a devenit presedinte al Consiliului de Administratie si actionar principal, iar Kamprad detinatorul Ikea s-a implicat personal in demararea colaborarii cu firma romaneasca.
Singurul magazin Ikea din Romania ce a fost inaugurat in 21 martie 201, se afla in Bucuresti are peste 440 de angajati si detine si un restaurant de 470 de locuri. Acesta se intinde pe o suprafata de 26.000 m2 si are 150 de locuri de parcare, fiind al 253-lea deschis in a 35-a tara.
Timp de 3 ani a fost operat sub sistem de franciza, aceasta fiind detinuta de Moaro Trading S.R.L, dar in martie 2010, Ikea a cumparat franciza si drepturile de operare.
Prezenta pe piata romaneasca a brandului Ikea a anuntat incasari de 40 mil euro si se pare a luat din cota celorlati lideri traditionali.
Ikea Romania anunta un al doilea an de vanzari record
Numărul total de produse cumpărate a fost de 17,3 milioane. 3,2 milioane de oameni au vizitat magazinul și 6,6 milioane de vizitatori unici au accesat site-ul IKEA.ro
O creștere excelentă, bazată pe conceptul unic de Democratic Design și dezvoltarea de noi servicii
„În acest an financiar, magazinul IKEA din București a avut vânzări record și a adus o creștere solidă României și regiunii IKEA SEE. Aceasta se datorează în primul rând creșterii serviciului IKEA Comenzi online, care ne-a depășit așteptările. Produsele IKEA au jucat de asemenea un rol important în succesul de anul acesta, iar conceptul de Democratic Design (care se traduce prin cinci dimensiuni pe care trebuie să îndeplinească fiecare produs IKEA: Aspect, Funcționalitate, Calitate, Sustenabilitate și Preț Scăzut) a avut un rol important. Mai mult, echipa IKEA România a făcut o treabă excelentă în a îndeplini nevoile și așteptările celor mai mulți oameni și lucrează constant la îmbunătățirea serviciilor. Tema catalogului de anul trecut, „Gesturile mici contează”, a răspuns nevoilor celor mai muți români care au găsit inspirație și soluții pentru viața de zi cu zi în jurul bucătăriei,” a spus Stefan Vanoverbeke, Country Retail Manager IKEA South East Europe.
Cel mai mare număr de produse IKEA de până acum a intrat în casele românilor în anul financiar 2016. Dintre cele 17,3 milioane de produse vândute, 79,5% au fost produse de mobilier și 20,5% accesorii și decorațiuni. Dintre obiectele de mobilier, familia BESTÅ pentru camera de zi a avut cel mai mare succes, cu peste 80.000 de produse vândute. În departamentul de decorațiuni și accesorii, familia de farfurii OFTAST a avut cele mai bune vânzări, cu peste 311.000 de bucăți.
În anul financiar 2016 au fost înregistrate 103.975 de comenzi online, o creștere de peste 140% a vânzărilor generate în comparație cu anul financiar 2015. Cele mai multe comenzi au venit din București, Cluj, Timișoara, Iași și Constanța.
„Datorăm mare parte din succesul acestui an serviciului IKEA Comenzi online și creșterii sale incredibile: peste 140% mai mult în comparație cu anul precedent. Ne pasă de clienții noștri și ne dorim să îmbunătățim modul în care ne desfășurăm activitatea. Acesta este motivul pentru care principala prioritate în următorul an va fi să lucrăm la introducerea unor tarife fixe pentru a simplifica și crește transparența și pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor,” a adăugat Stefan Vanoverbeke.
Tema anuală „Gesturile mici contează”, inspirată de viața în jurul bucătăriei, a fost apreciată de consumatorii români și acest lucru s-a reflectat și în rezultate 5.500 de bucătării au fost cumpărate în acest an financiar. Rezultatele foarte bune din departamentele de bucătărie, gătit, servit masa și FOOD au făcut ca IKEA România să se afle pe locul 1 în lume ca index de creștere pentru aceste departamente. Tema de catalog inspirată de bucătărie va continua pentru un al doilea an. Tot anul acesta a fost lansată și gama de bucătării accesibile KNOXHULT, pentru oameni cu visuri mari și bugete mici. Restaurantul IKEA a urmat tema anuală, prin organizarea a 50 de evenimente pentru consumatori cu demonstrații de gătit.
Departamentul IKEA FOOD, format din restaurantul IKEA, Magazinul de Delicatese Suedeze și Bistro, a avut o creștere de 7,4% față de anul anterior. În anul financiar 2016, vânzările IKEA FOOD au reprezentat 6,3% din vânzările totale ale IKEA România. Mai mult, magazinul IKEA din București a vândut cele mai multe prăjituri Almondy din lume (297.000 de bucăți), iar produsele din pește sunt 100% certificate ASC/MSC.
Începând cu noul an financiar, au fost incluse noi servicii pentru a le oferi consumatorilor o experiență mai bună de cumpărături la IKEA România. Planificarea bucătăriilor a devenit mai simplă; de acum, consumatorii pot privi de acasă cum le sunt planificate bucătăriile în timp real, prin Skype, și prin serviciul de asamblare și instalare online. Mai mult, va fi implementat un nou sistem de costuri pentru asamblarea bucătăriilor. [4]
Crestera numarului de angajati si a vanzarilor
Numărul total de angajați din anul financiar 2016 a fost 569. Dintre aceștia, 264 lucrează pentru companie de peste cinci ani și 48% se califică pentru TACK, pensia privată oferită de IKEA Group tuturor angajaților care lucrează pentru companie de peste 5 ani. 52% dintre angajați sunt bărbați și 48% femei, dintre care 50% femei în echipa de management a magazinului IKEA din Băneasa. Același procent de 50% femei este valabil pentru echipa de management din organizația IKEA South East Europe. 13.000 de ore de programe de dezvoltare au fost oferite angajaților IKEA România în acest an financiar. 82% dintre angajați au încredere în compania IKEA, 86% sunt mândri să lucreze pentru IKEA și 96% spun că sunt mândri de modul în care IKEA România lucrează cu sustenabilitatea, potrivit sondajelor interne.
În mai 2016, salariul minim brut în IKEA România a fost majorat la 2.000 de lei, cu 47% mai mult în comparație cu decembrie 2015. Mai mult, au fost introduse noi beneficii: bonus pentru vacanță de 900 de lei net și decontarea cheltuielilor lunare de transport, în valoare de până la 150 lei.
În urma rezultatelor obținute la IKEA România, fostul manager al magazinului IKEA din București va conduce de acum magazinul IKEA din Belgrad, care se va deschide în vara anului 2017. În anul financiar 2016, IKEA România s-a implicat în mai multe proiecte pentru comunitate cu ore de voluntariat ale angajaților plus produse sau sprijin financiar.
•Magazinul IKEA din București a investit 2,5 milioane de euro în 2016 pentru eficiența energetică a clădirii, parte dintr-un proiect de modernizare a întregului magazin, ce s-a desfășurat în ultimii 6 ani.
•Proiectul SOS Satele Copiilor a fost continuat prin mobilarea unei case (2 bucătării, 8 băi, 8 dormitoare și 2 camere de zi).
•126 de elevi au vizitat magazinul IKEA din Băneasa printr-un program de educație.
•Magazinul IKEA din România a oferit ajutor în criza refugiaților, prin donarea unor bunuri esențiale, în valoare de 46.000 euro, către UNICEF și UNHCR Serbia pentru refugiații care au tranzitat această țară.
•IKEA România a donat mobilă în valoare de 9.000 de euro către spitale, maternități, activități educaționale pentru copiii cu autism și o tabără de vară pentru copiii bolnavi de cancer.
•Peste o tonă de textile a fost donată ca materie primă către antreprenori sociali și ONG-uri și peste o mie de produse de mobilier și accesorii au fost donate unor ONG-uri.
•În acest an financiar, a lansa Fondul IKEA pentru Mediul Urban – granturi pentru proiecte comunitare de mediu, sociale și educaționale, care vor fi oferite în 2017.
Două campanii de responsabilitate socială au fost organizate în magazinul IKEA în anul financiar 2016. În Campania Jucăriilor de Pluș pentru Educație, organizată între 1 noiembrie 2015 și 26 decembrie 2015, au fost vândute 48.371 de jucării de pluș. Pentru fiecare produs cumpărat, IKEA Foundation a donat 1 euro pentru proiecte educaționale implementate de UNICEF și Salvați Copiii în toată lumea. Campania „O viață mai bună pentru refugiați” (29 noiembrie – 19 decembrie 2015) a ajutat la vânzarea a 61.254 LED-uri. Pentru fiecare bec cumpărat, IKEA Foundation a donat 1 euro către UNHCR pentru a contribui la îmbunătățirea vieților refugiaților din toată lumea. 5,5% din vânzările totale au fost generate de gama de produse pentru o viață mai sustenabilă acasă, care a crescut cu 31% în comparație cu anul anterior. Programul „O viață mai sustenabilă acasă”, în care consumatorii vor testa produse IKEA pentru a economisi energie, apă, îmbunătăți managementul deșeurilor și reciclarea acasă, a fost implementat în noiembrie 2016, cu membrii IKEA FAMILY. Acest program continuă pentru consumatori, după ce a fost testat cu succes cu angajați IKEA România și bloggeri.
Un alt proiect se referă la un antreprenor social din România care lucrează la o gamă de produse fabricate în România, ce vor face parte dintr-o colecție globală IKEA.
Noutățile digitale – Aplicația Catalogul IKEA
În lumea digitală IKEA se întâmplă din ce în ce mai multe lucruri. Cea mai îndrăzneață noutate de anul acesta este re-design-ul complet al Aplicației Catalogul IKEA, care arată mai bine, funcționează mai bine și oferă mai multe informații celor care își doresc să exploreze conținutul catalogului. Aplicația Catalogul IKEA nu este numai o variantă digitală a catalogului; este o extindere și o îmbunătățire a acestuia. Iar în România va fi disponibilă de la 25 august 2016, ora 00:00.
•Conținut mai bogat și mai plin – noua aplicație este mai ușor de folosit cu ajutorul noului meniu intuitiv.
•Conține mai multe materiale video și mai multe moduri prin care să testezi soluții pentru acasă în format 3D.
•O altă îmbunătățire a aplicației este pentru modul de AR (Realitate Augmentată) care permite vizualizarea de produse în spațiul de acasă, pentru a vedea dacă se potrivesc.
Prețurile menționate în Catalogul IKEA 2017 includ TVA, sunt maxime și sunt valabile de la 1 septembrie 2016 până la 21 iulie 2017.
Cercetare Ikea: 81% dintre copii din Bucuresti ajuta la pregatirea mesei
81% dintre părinții din București îi implică pe cei mici în activitățile din bucătărie, însă doar 52% dintre ei cred că este important pentru dezvoltarea copiilor, față de 66% la nivel global.
Un capitol important din studiul Life at Home Report lansat de IKEA România anul trecut a fost dedicat activității desfășurate de copii în bucătărie. Părinții care au răspuns chestionarului cantitativ online au declarat că îi implică pe copii în activități de tipul: strângerea mesei (46%), așezarea și decorarea mesei (46%), alegerea felurilor de mâncare pentru toată familia – de la micul dejun, prânz sau cină (43%), despachetarea cumpărăturilor acasă (41%), cumpărături (33%), spălat vase (29%), pregătirea mâncării prin activități precum tăiatul legumelor, măsurare, strecurat, amestecat (28%), pregătirea ustensilelor pentru gătit, alegerea ingredientelor (23%), sortarea și reciclarea deșeurilor (21%).
„Ni s-au părut interesante răspunsurile date de părinți în chestionarul online din Life at Home Report, așa că am fost curioși să aflăm și ce cred copiii despre bucătărie. Rezultatul? Un workshop de gătit dedicat lor într-un weekend din magazinul IKEA, în care pur și simplu i-am întrebat ce cred despre acest subiect. Răspunsurile lor au demonstrat interesul copiilor pentru lumea bucătăriei, am avut parte de reacții pline de entuziasm și de multă implicare,” a declarat Daniela Stoican, PR Manager IKEA România.
În completarea studiului cantitativ, IKEA România a realizat și un studiu calitativ alături de copiii din magazinul IKEA din București printr-o serie de focus–grupuri sub îndrumarea Dr. Psiholog Carmen Anghelescu, desfășurate în perioada 26 – 27 februarie.
Întrebările pentru copii s-au axat pe experiența lor la pregătirea meselor în bucătărie. Astfel, cei mici au răspuns la întrebări care au vizat: tipurile de activități implicate în pregătirea mâncării (decizia asupra meniului, ingredientele necesare, listarea produselor pentru mersul la cumpărături, organizarea muncii, rutinele de igienă, regulile pentru evitarea accidentelor în bucătărie), membrii familiei alături de care lucrează de obicei, activitățile pe care le fac cel mai frecvent copiii în bucătărie.
Concluziile cercetării sunt:
Cei mai mulți copiii sunt implicați de către părinți la activitățile specifice pregătirii mâncării;
Copiilor le face plăcere să participe și știu care sunt secvențele și pașii în pregătirea mâncării;
Cunosc felurile de mâncare specifice pentru meniuri cotidiene și meniurile care se pregătesc pentru ocazii special;
Cunosc care sunt alimentele sănătoase și care sunt de evitat. Toți copiii știu că legumele și fructele sunt necesare pentru sănătate și că dulciurile sunt “nesănătoase”.
81% dintre copiii participanți la focus grup ajută la pregătirea mesei în bucătărie, procentaj care coincide cu cel identificat în declarațiile părinților din București, respondenți la întrebările din studiul Life at Home Report. Copiii care participă foarte rar sau niciodată la activitățile din bucătărie (19%) s-au arătat însă curioși și interesați să participe la atelierele de gătit. Mulți dintre aceștia nu ajung în bucătăria de acasă deoarece părinții au un ritm de viață alert și copiii sunt puțin timp acasă. Ei iau masa la grădiniță sau la servicii de afterschool.
„Specialiștii în dezvoltarea copiilor recomandă ca începând de la vârste mici copiii să participe și să fie angajați în activitățile gospodărești, mai ales la activitățile din bucătărie și la pregătirea meselor. În bucătărie, copiii se inițiază în viața cotidiană a familiei, învață și își exersează abilitățile motorii, mentale și emoționale: își îmbogățesc cunoștințele, își îmbogățesc vocabularul și sistemele de relaționare socială. Copiii învață să-și focalizeze atenția pe ceea ce fac, să dezvolte planuri și strategii pentru a rezolva și efectua o sarcină (participă la decizia meniului zilei, organizează listele de cumpărături etc.). Înțeleg relațiile matematice prin măsuri și unități de măsură și operațiile aritmetice de bază. În bucătărie copiii efectuează primele experiențe legate de procesele fizice și chimice (topire, fierbere, amestecuri, reacții de combinare a substanțelor). În activitățile desfășurate pentru pregătirea meselor, copiii învață și elemente estetice în decorarea și aranjarea meselor,” a completat Dr. Psiholog Carmen Anghelescu. [4]
4.4.2. Perspective pe piata din Romania
Grupul Ikea doreste sa construiasca pe viitor in Romania inca 8 magazine pana in 2025. Acestea se vor alatura celui din Baneasa Bucuresti ce a fost deschis in 2007, fiind singurul de la noi din tara.Urmatorul care este in plan,o sa fie construit pe bulevardul Theodor Pallady din sectorul 3 si necisita o investitie de circa 80 de milioane de euro.”In momentul de fata este finalizat Planul Urbanistic Zonal si la sfarsitul lunii noiembrie acesta a fost trimis catre aprobarea Consiliului General din capitala. Constructia necesita circa 12-15 luni, iar deschiderea lui este estimata la sfarsitul anului 2018.” a anuntat Stefan Vanoverbeke, Retail Manager Ikea South East Europe. Magazinul din sectorul 3 se anunta a fii cel mai mare din sue-estul Europei, si va fi intins pe o suprafata de 36000 metrii patrati. Noul magazin va avea in plus o intindere mai mare in zona de vanzare, dar si locuri de parcare in subteran. Dupa deschiderea magazinului din Pallady, extinderea grupului de magazine Ikea in Romania, va continua cu inca 3 magazine in Cluj, Timisoara si Brasov.
“Cu timpul trebuie gasite si cumparate posibilele terenuri care sunt in conformitate pentru astfel de investitii, iar in 2021 ar trebui sa fie gata si primul din cele 3 magazine.” a declarat domnul Vanoverbeke. Suedezii vor sa deschida unu, doua magazine pe an, iar pe cele din provincie sa le faca putin mai mici fata de cel din Baneasa, in functie de numarul de clenti posibili.
Ikea a atins in anul financiar 2015-2016 o crestere in premiera a vanzarilor mai mare cu 21,5% fata de anul trecut, astfel atingand suma de aproximativ 114 milioane de euro. In conditiile in care in Romania au un singur magazin plus o platforma de vanzari on-line.
Magazinul din Baneasa a fost imbunatatit prin investitii de aproximativ 2,5 milioane de euro in modernizarea lui si cresterea eficentei energetice,pentru a-l aduce la un standar comparabil cu al unuia nou.
Cea mai consistenta investitie facut de Ikea in Romania a fost cumpararea de 33.600 de hectare de padure, pentru care a achitat suma de 56 milioane de euro.Aceasta a tranzactionat cu ajutorul IRI Investment, societate ce se ocupa cu gestiunea afacerilor forestiere ale grupului. Padurea se afla in parte de nord est si centru a Romaniei, si a fost achizitionata de o firma detinuta de universitatea americana Harvard.
Ikea a dat startul exploatarii padurilor cu ajutorul contactorilor externi. Companaia IRI Forest Managemant este alcatuita din 52 de angajati ce se ocupa de operatiunile forestiere pe care Ikea le realiza in Romania, printre care sefi de district,padurari si personal administrativ. Romania este prima tara in care Ikea group a infiintat o alta companie care se ocupe de administratia proprietatilor forestiere, in timp ce in alte tari au fost administarate de companii externe.
Ikea a facut investitii de circa 150 de mil euro in tara noastra , de la patrunderea pe piata si intentioneaza sa investeasca alte 55 mil de euro pana in 2017.
In anul 2010 divizia mobiliara a grupului Inter Ikea a achizitionat terenul de 5,1 hectare al fabricii Timpuri Noi din Bucresti,pentru care a oferit contravaloarea sumei de 34,6 milioane de euro, iar urmatorul an acesta a achizitionat inca doua hectare de teren de la firma Baduc pentru suma de 13 milioane de euro. [6]
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.ikea.com/ms/ro_RO/about_ikea/the_ikea_way/swedish_heritage/index.html
2. http://www.ikea.com/ms/ro_RO/about_ikea/the_ikea_way/history/index.html
3. http://www.ikea.com/ms/ro_RO/pdf/reports-downloads/IKEA_YS_FY16_digital_FINAL_version.pdf
4.http://www.ikea.com/ro/ro/about_ikea/newsroom
5. http://www.capital.ro/ikea-a-inceput-sa-taie-din-padurile-cumparate-in-romania.html
6. https://www.arenaconstruct.ro/ikea-vrea-sa-mai-construiasca-8-magazine-romania-pana-2025/
7. http://documents.tips/documents/ikea-studiu-de-caz.html
8. http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/MODALITATI-DE-ATRAGERE-A-INVES17.php
9. http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=9403
10. Constanta Chitiba, Economie Mondiala 2012, Editia a-II-a revazuta si adaugita,Editura Pro Universitara
11. Ilie Georgeta, Investitii straine directe 2012, Editura Pro Universitara
12. http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/MODALITATI-DE-ATRAGERE-A-INVES17.php