UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
„Ion Ionescu de la Brad” Iași
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Proiect de an
POMICULTURĂ SPECIALĂ
Coordonator,
Prof. Univ. Dr. ISTRATE Mihai
Student,
GHERMAN Iustin
Iași
2016
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
„Ion Ionescu de la Brad” Iași
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Înființarea și întreținerea unei plantații pomicole în sistem intensiv la specia măr cu suprafața de 9 ha
Coordonator,
Prof. univ. dr. Mihai ISTRATE
Student,
GHERMAN Iustin
Iași
2016
CUPRINS
PIESE SCRISE
1.MEMORIUL DESCRIPTIV
Obiectul și necesitatea proiectului.
Stuația geografică și administrativă a zonei
Studiul factorilor social-economici
Caracterizarea cardului natural
1.4.1.- Studiul climatic (temperaturi medii lunare și anuale; temperaturi minime absolute, suma precipitațiior medii anuale și repartiția lor, umiditatea relativă a aerului, durata de strălucire a soarelui, accidente climatice).
1.4.2.- Studiul pedologic (profilul solului, structura, conținutul în macroelemente).
1.4.3.- Studiul vegetației pomicole spontană și cultivată.
1.4.4.- Concluzii privind aprecierea generala a condițiilor în care se plantează.
2.MEMORIUL JUSTIFICATIV
2.1. Organizarea teritoriului (parcelarea, trasarea drumurilor, zone de întoarecere, amplasarea construcțiilor).
2.2. Stabilirea sortimentului de soiuri și portaltoi în funcție de sistemul de cultură, tipul de sol, zona climatică și amplasarea soiurilor în parcele.
2.3. Stabilirea tehnologiilor de lucru privind:
2.3.1.- Stabilirea distanțelor de plantare.
2.3.2.- Stabilirea tehnologiilor de pregătire a terenului.
2.3.3.- Plantarea pomilor.
2.3.4.- Întreținerea plantațiilor pȃnă la intrarea lor pe rod.
2.3.5. – Împrejmuirea plantațiilor.
3 MEMORIUL TEHNIC
3.1. Planul de plantare
3.2. Antemăsurători – Devize pe categorii de lucrări privind:
3.2.1 – Antemăsurătoarea 1 – Privind pregătirea terenului în vederea plantării
3.2.2.—Antemăsurătoarea 2 – Privind procurarea materialului săditor
3.2.3.—Antemăsurătoarea 3 – Plantarea pomilor
3.2.4. – Antemăsurătoarea 4 –Întreținere platațiilor în anul I de la plantare
3.2.5. – Antemăsurătoarea 5 – Completarea golurilor în anii I si II de la plantare
3.2.6. – Antemăsurătoarea 6 – Întreținerea plantațiilor în anul II de la plantare.
3.2.7. – Antemăsurătoarea 7 – Întreținerea plantațiilor în anul III de la plantare.
3.2.10. – Deviz centralizator privind normele de muncă manuală, mecanică, transport și materiale consummate.
II. PIESE DESENATE
4.1. Schița de ansamblu a plantației la scara 1: 2000.
4.2. Schița amplasării soiurilor și a polenizatorilor.
BIBLIOGRAFIE.
I. PIESE SCRISE
1. MEMORIUL DESCRIPTIV
OBIECTUL ȘI NECESITATEA PROIECTULUI
Înființarea plantației de măr intesiv are drept scop obținerea unor producții corespunzătoare atȃt din punct de vedere cantitativ cȃt și calitativ pe o suprafață de 9 hectare.
Marul este cea mai valoroasa specie pomicola datorita rolului important pe care il au fructele in alimentatia omului. Acestea contin o serie de substante necesare organismului omenesc (zaharuri usor asimilabile, acizi organici, saruri minerale, vitamine etc. ). Ca urmare se consuma in cantitati mari in stare proaspata sau prelucrate sub forma de marmelada, compot, cidru, fructe uscate sau murate.
Merele prezintă importanță și pentrul faptul că suportă mai bine transportul și se păstrează mult mai bine decȃt fructele altor specii.
Mărul are o plasticitate ecologică foarte mare de aceea poate fi cultivat in toate zonele din România
1.2 SITUAȚIA GEOGRAFICĂ ȘI ADMINISTRATIVĂ A ZONEI .
Județul Botoșani, se află în partea de nord-est a României. Răul Siret la vest, este limită cu județul Suceava. În partea de nord și nord-est se învecinează cu Ucraina, graniță fiind convențională până la intrarea în țara a râului Prut, în dreptul localității Oroftiana. Vecinii sunt raioanele Novoselita, Herta din regiunea Cernăuți (Ucraina), raioane care până în anul 1940, făceau parte din județul Dorohoi. Trecerea prin punctul vamal de la Racovat-Dorohoi este pietonal și auto. De la Orofteana, este graniță naturală, pe Prut, până în dreptul localității Ivancauti (com. Păltiniș), după care vecin este Republică Moldova, prin raioanele Briceni, Glodeni și Rascani. Prin punctul vamal Rădăuți Prut-Lipcani, un pod nou (2001), deschis din luna februarie 2010, și punctul vamal Stânca-Costești, se înlesnesc legăturile cu Republică Moldova (pietonal și auto). În partea de sud, vecin este județul Iași. Matematic, că poziție pe glob, județul este încadrat de următoarele coordonate geografice: paralelă de 47 grade 24`16„ laț. N, ce trece prin sudul localității Prajeni, comună Prajeni; în partea de nord este întretăiat de paralelă de 48 grade 15`06„ lat. N, ce trece pe la nord de localitatea Horodistea, comună Păltiniș; limită vestică este data de meridianul de 26 grade 02`02„ long. E, ce trece prin dreptul localității Dresca, comuna Dresca; prin partea de est trece meridianul de 27 grade 24`32„ long E, ce întretaie prin SE localitatea Plescăni, comună Călărași. (Sursă: „Județul Botoșani în 2013-Monografie geografică”, Mihai Poclid, editură Taida, Iași 2013)
Orașul Botoșani este situat în zonă de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Șiretului, în vest, și cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din Podisul Sucevei – sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri ( Dealul Sulița), și cu altitudini minime-150 metri-în partea de sud-vest și nord-est. Între relieful înalt din vest, cu caracter de coastă și cel de câmpie colinara din est, există un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani.
Teritoriul orașului propriu-zis are o suprafața de 4.132 ha, și un caracter ușor alungit pe direcția nord-sud . Altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepășind decât excepțional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte lărgi, cu interfluvii că niște platouri și cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.
Suprafața este de 4965 Km2 (respectiv 2,1 % din teritoriul țării). Relieful este predominant deluros; Unitățile sale sunt: Dealurile Șiretului și Câmpia Jijiei Superioare, dispuse de la nord (partea deluroasă a câmpiei Jijiei, cu coline domoale ce nu depășesc 200 m), spre est (câmpia de lângă Prut) și spre vest (terasele înalte de pe malul stâng al Șiretului, care fac parte din zonă sud-estică a Podișului Moldovei, cu înălțimi de 300 m).
1.3 STUDIUL FACTORILOR SOCIAL-ECONOMICI
În vederea realizarii acestui proiect s-au luat în considerare posibilitățile de execuție dar in special condițiile pedoclimatice ale zonei.
Căile de transport rutier situatie in apropierea plantație fac ca transportul productiei pana la beneficiar sa se facă in conditii bune, fara a se deprecia calitatea productiei obtinut.
Totodată imediata apropiere, a căilor de transport, facilitează accesul personalului calificat în incinta plantației.
Direcția de producție pentru recolta ce urmează a fi obținută, vizează consumul de fructe în stare proaspătă, precum si pentu industrializare sau obtinere de distilate.
1.4 CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL
1.4.1. STUDIUL CLIMATIC
Clima este temperat-continentală, influențată puternic de măsele de aer din estul continentului, fapt ce determină că temperatură medie anuală să fie mai redusă decât în restul țării ( 8-9 C), cu precipitații variabile, cu ierni sărace în zăpada, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord-vest și sud – vest. Sub aspect geostructural, județul Botoșani este amplasat în întregime pe unitatea de platformă veche, numită Platformă Moldovenească. Privit în ansamblu, teritoriul județului se caracterizează în cea mai mare parte printr-un relief larg vălurit, cu interfluvii colinare, deluroase, separate prin văi cu lunci lărgi și pline de iazuri. Densitatea medie a rețelei hidrografice are valori cuprinse între 0,43 și 0,63 km/kmp. Fiind situat în partea de nord-est a țării, teritoriul județului Botoșani este supus influențelor climatice continentale ale Europei de Est și mai puțin celor ale Europei Centrale, deși majoritatea precipitațiilor sunt provocate de mase de aer care se deplasează din vestul și nord-vestul Europei. Vecinătatea cu marea câmpie Euro-Asiatică face clima județului Botoșani să se caracterizeze printr-un regim al temperaturii aerului și al precipitațiilor cu valori caracteristice climatului continental-excesiv.
Cursurile de apa: Apele curgătoare au majoritatea direcția de curgere nord-vest – sud-est și sunt formate din râurile Șiret, Prut și Jijia, cu afluenții lor.
Râurile, pârâurile, bălțile și iazurile sunt puternic influențate de caracteristicile climei temperat-continentale.
Iazurile sunt în număr de 148, cu o suprafața totală de 3.600 hă și un volum de 55.000.000 mc, mai importante fiind Dracsani, Hanesti, Negreni, Tataraseni, Mileanca, Esanca. Cursurile de apa sunt formate din Prut la est și Șiret la vest, Baseu și Jijia în centru, cu afluenții importanți: Sitna, Miletin, Dresleuca ce formează culoare depresionare lărgi cu lunci extinse ce brăzdează județul, determinând crearea artificială a peste 150 iazuri, utilizate pentru echilibrarea debitelor, irigații, alimentare cu apa, piscicultură. În zonă localităților Stâncă-Costești a fost construit un important nod hidrotehnic, realizându-se una din cele mai mari acumulări din țara, cu un volum de 1,5 miliarde mc apa, cu o suprafața de 1600 hă și o lungime de 70 km.
Lacuri: Din mulțimea iazurilor, ce conferă o frumusețe aparte putem aminti: Dracsani (440 hă pe valea Sitnei); Negreni (304 hă pe valea Baseu), Câl Alb; Hanesti; Mileanca, Havarna.
Rețeaua hidrografica a județului Botoșani este formată în principal de bazinul râului Prut afluentiii acestuia, într-o , de bazinul , nord-vestul județului. Bazinul Prut 88% din județului, iar 12% este ocupat de bazinul , situat partea județului. Repartiția pe bazine hidrografice se prezintă astfel: B.H. Prut – 4382kmp; B.H. – 603kmp . Densitatea medie rețelei hidrografice este de 0,41/km/kmp; de alimentare (86 %) consituind-o precipitatile atmosferice; un număr de 156 lacuri de acumulare, iazuri, pepiniere piscicole eleștee din care 152 aparțin bazinului hidrografic Prut, iar 4 aparțin bazinului hidrografic ; de adâncime, interceptată 2 15 m, are un potențial de scăzut, datorită structurii litologice. ceea ce privește orașul Botoșani, acesta este încadrat de râuri principale: Sitna (principalul afluent Jijia).
Tabelul 1.1./Table 1.1.
Temperaturile medii lunare și anuale ale aerului( 0C) în intervalul 2005-2015
la Stația Meteorologică Botosani
Luna
Anul|I|II|III|IV|V|VI|VII|VIII|IX|X|XI|XII|Media|
1990|1,1|4,1|8,8|10,2|15,7|18,6|20,4|20,5|14,6|10,6|6,7|-0,3|10,9|
1991|0,4|-3,4|2,8|8,8|12,1|18,0|20,5|18,9|15,4|9,4|4,2|-2,3|8,7|
1992|-1,0|-0,2|4,6|9,1|13,6|17,8|20,9|23,9|14,2|9,7|4,7|-2,4|9,6|
1993|0,4|-1,2|2,0|8,0|16,6|18,3|19,2|19,4|14,2|10,9|-3,1|2,4|8,9|
1994|2,1|-0,9|5,7|11,1|16,0|18,4|22,6|21,4|19,5|9,1|3,9|-0,3|10,7|
1995|-2,2|4,3|4,1|9,3|13,5|19,6|22,5|20,7|14,3|10,6|-0,1|-4,4|9,4|
1996|-6,6|-5,5|-3,0|8,8|18,6|20,6|19,4|18,8|11,3|9,4|7,3|-3,5|8,0|
1997|-3,8|1,3|3,7|5,7|16,9|19,2|19,9|19,1|13,4|8,0|4,3|-1,1|8,9|
1998|0,1|4,0|1,9|12,7|14,8|20,2|20,8|20,2|14,6|9,6|-0,5|-3,2|9,6|
1999|0,0|0,2|5,0|10,9|14,2|21,4|22,6|20,2|16,9|10,3|3,2|1,6|10,5|
2000|-3,1|2,5|3,9|13,2|17,4|19,7|20,5|22,1|13,9|10,6|7,9|2,9|11,0|
2001|-0,2|0,6|6,0|10,8|15,4|17,5|22,9|22,4|14,9|11,9|2,7|-5,2|10,0|
2002|-1,2|5,7|6,6|9,6|17,7|19,2|22,4|20,1|14,8|9,5|6,5|-6,2|10,4|
2003|-2,1|-5,8|0,7|8,6|20,5|21,1|21,0|21,8|15,4|8,4|5,3|0,2|9,6|
2004|-4,7|0,1|5,0|10,7|14,9|19,3|21,2|19,9|15,1|11,2|4,8|1,6|9,9|
2005|0,5|-3,6|2,2|9,7|15,5|18,3|21,4|19,7|16,9|10,4|3,6|0,8|9,6|
2006|-6,8|-2,9|1,8|10,3|15,0|18,4|21,5|20,3|16,6|12,0|6,6|2,7|9,6|
2007|5,0|0,3|7,2|10,5|18,4|21,9|23,9|21,5|15,5|10,4|2,1|-2,1|11,2|
2008|-1,9|2,5|6,6|10,7|15,0|20,0|20,4|21,9|14,3|11,7|5,0|1,2|10,6|
2009|-0,9|0,5|3,5|12,5|16,1|19,6|22,8|21,3|18,5|11,0|7,3|-0,7|11,0|
2010|-6,0|-1,3|4,6|11,0|16,7|19,7|22,5|23,5|15,0|6,9|10,1|-1,9|10,1|
2011|-1,3|-2,6|3,5|10,4|16,3|20,0|22,0|21,2|18,7|9,3|3,6|3,2|10,4|
2012|-1,9|-8,4|5,0|12,6|17,5|22,0|25,2|22,7|18,6|11,8|5,6|-3,2|10,6|
Media|-1,5|-0,4|4,0|10,2|16,0|19,5|21,6|20,9|15,5|10,1|4,4|-0,9|10,0|
În perioada analizată cel mai rece an a fost 1996, când valoarea medie anuală a temperaturii a fost de 8,00C, iar cel mai călduros a fost 2007, când s-a înregistrat 11,20C. Din ultimii 23 de ani analizați s-a constatat că 12 au avut valori ale temperaturii medii anuale de peste 10,00C, ceea ce constituie un prim indiciu al posibilității de cultvare cu succes a mărului.
Mediile lunare multianuale ale temperaturilor maxime zilnice au avut valori pozitive în toate lunile anului, crescând uniform de la anotimpul de iarnă spre anotimpul de vară. Creșterea mai accentuată a mediilor temperaturilor maxime zilnice s-a produs între lunile martie – aprilie, iar cele mai mari valori ale mediilor temperaturilor maxime zilnice s-au înregistrat în luna iulie.
Mediile lunare multianuale ale temperaturilor minime zilnice au avut valori negative în intervalul decembrie – februarie. La Botoșani, cele mai scăzute valori minime medii s-au înregistrat în luna ianuarie, iar cele mai ridicate valori medii minime s-au produs în luna iulie. Astfel, cele mai mari valori ale amplitudinii termice s-au realizat în luna mai, iar valorile cele mai scăzute s-au înregistrat în luna decembrie și ianuarie (tabelul 1.2).
Tabelul 1.2/Table 1.2
Temperatura aerului (°C ) în intervalul 1990-2012
Luna|Media maximelor|Media minimelor|Amplitudinea termică|
I|1,7|-4,1|5,8|
II|3,1|-3,2|6,3|
III|8,6|0,6|8,0|
IV|15,3|6,3|9,1|
V|21,6|11,5|10,0|
VI|24,7|15,1|9,7|
VII|26,9|17,2|9,6|
VIII|26,3|16,7|9,6|
IX|20,6|11,7|8,9|
X|14,7|6,7|8,0|
XI|7,9|1,7|6,1|
XII|2,1|-3,4|5,5|
Media|14,5|6,4|8,1|
Comparativ cu valorile medii ale temperaturii aerului analizate mai sus, temperaturile extreme absolute reprezintă valori instantanee, care se produc la un moment dat. Indicând limitele extreme posibile maxime și minime între care valorile de temperatură pot oscila, maximele și minimele absolute sunt în primul rând un rezultat al condițiilor de circulație atmosferică, apoi al influenței factorilor geografici locali (Gugiuman, 1963).
În perioada 1990 – 2012 temperatura maximă absolută a fost de 38,8 0C la Botoșani, în 25.08.2012, iar temperatura minimă absolută s-a produs în perioada analizată în data de 23.01.2006 la Botoșani (-24,2 0C ) (tabelul 1.3.).
Tabelul 1.3 / Table 1.3
Temperatura aerului (°C) în intervalul 1990 – 2012 (valori extreme absolute)
Luna|Maxima absolută|Minima absolută|
|°C|ziua/anul|°C|ziua/anul|
I|15,4|18/1993
21/2007|-24,2|23/2006|
II|21,0|24/1990|-22,0|13/1994|
III|25,6|22/1990|-12,3|1/2005|
IV|29,7|30/2012|-3,1|4/2004|
V|33,6|20/1996|1,1|2/2007|
VI|36,1|26/2007|6,8|19/2000|
VII|37,1|19/2007|9,5|7/1993|
VIII|38,8|25/2012|8,4|30/1998|
IX|32,0|1/1992|2,8|30/1995|
X|29,4|4/2006|-4,6|29/1997|
XI|27,0|8/2010|-13,9|12/1993|
XII|16,0|3/2004|-22,1|28/1996|
Valoare extremă|38,8|25.08.2012|-24,2|23.01.2006|
Analiza temperaturilor minime zilnice pe perioada 1990 – 2012 ne arată că primul îngheț de toamnă se produce în medie cel mai devreme pe 28.X la Botoșani, iar ultimul îngheț de primăvară pe data de 4.IV la Botoșani. Cel mai timpuriu prim îngheț de toamnă s-a produs în aer cel mai devreme în data de 1.X.1993, iar ultimul îngheț de primăvară în ziua de 23.IV.2009 (tabelul 1.4.). Durata medie a perioadei fără îngheț este de 207, cu variații între 187, respectiv 237 zile.
Tabelul 1.4/Table 1.4
Date medii și extreme ale apariției primului și ultimului îngheț (1990 – 2012)
|Primul îngheț|Ultimul îngheț|
Data medie|28.X|4.IV|
Data apariției celui mai timpuriu îngheț (0C/data)|-0,3 / 1.X.1993||
Data apariției celui mai tîrziu îngheț (0C/data)||-0,5 / 23.IV.2009|
Durata (nr. de zile) intervalului fără îngheț (1990 – 2012)|
Durata medie (nr. de zile)|207|
Durata maximă nr. de zile / interval|237 / 16.IV.1996-9.XII.1996|
Durata minimă nr. de zile / interval|187 / 22.IV.1997-26.X.1997|
Faptul că de multe ori cele mai timpurii sau cele mai târzii prime înghețuri se produc la date diferite demonstrează faptul că ele au o geneză radiativă locală. Însă concordanța unor date de producere a primelor înghețuri arată că nici latura genetică advectivă nu este de neglijat. De multe ori la formarea înghețurilor contribuie atât advecția cât și radiația, acest fenomen căpătând un caracter mixt.
Cele mai timpurii și cele mai târzii înghețuri de primăvară se produc de regulă mai târziu pe suprafața activă decât în aer. Sunt și cazuri în care advecțiile de aer foarte rece și de scurtă durată provoacă doar înghețul în aer, dar nu și la nivelul păturii de sol.
Începutul intervalului cu temperaturi medii zilnice ≥ 00C s-a produs, în perioada 1990 – 2012, în medie la data de 16.III la Botoșani, în timp ce sfârșitul intervalului cu temperaturi medii zilnice ≥ 00C s-a produs în medie la data de 11.XI la Botoșani. Durata medie a intervalului cu temperaturi medii zilnice ≥ 00C depășește 240 zile (tabelul 1.5.).
Tabelul 1.5/ Table 1.5
Începutul și sfârșitul intervalului cu medii zilnice ≥ 0 °C (1990 – 2012)
|Începutul intervalului cu medii zilnice ≥ 0°C (1990-2012)|Sfârșitul intervalului cu medii zilnice ≥ 0 °C (1990-2012)|
Data medie|16.III|11.XI|
Data apariției celei mai timpurii zile cu media zilnică ≥ °C (°C /data)|0,7 / 16.II.2002|-|
Data apariției celei mai târzii zile cu media zilnică ≥ °C (°C/data)|-|0,3 / 9.XII.1996|
Durata (nr. de zile) intervalului cu medii zilnice ≥ 0 °C (1990 – 2012)|
Durata medie (nr. de zile)|240|
Durata maximă nr. de zile / int.|278 / 19.II.2008-22.XI.2008|
Durata minimă nr. de zile / int.|197 / 9.VI.2003-24.X.2003|
Începutul intervalului cu temperaturi medii zilnice ≥ 100C s-a realizat, în medie la data de 13.V la Botoșani. În ceea ce privește sfârșitul intervalului cu temperaturi medii zilnice ≥ 100C acesta s-a produs în medie la data de 27.X. Durata medie a intervalului cu temperaturi medii zilnice ≥ 100C depășește 130 de zile la Botoșani (tabelul 1.6.).
Referitor la bilațurile termice se constată că în perioada anilor 1990-2012 valoarea bilațului termic global a fost de 3681,60C, iar bilațul termic activ a fost de 2735,80C (tabelul 1.7.).
Tabelul 1.6/ Table 1.6.
Începutul și sfârșitul intervalului cu medii zilnice ≥ 10 °C (1990 – 2012)
|Începutul intervalului cu medii zilnice ≥ 10°C (1990-2012)|Sfârșitul intervalului cu medii zilnice ≥ 10°C (1990-2012)|
Data medie|13.V|27.IX|
Data apariției celei mai timpurii zile cu media zilnică ≥ 10°C (°C/data)|10,2 / 16.IV.2002|-|
Data apariției celei mai târzii zile cu media zilnică ≥ 10°C (°C/data)|-|11,4 / 14.X.2006|
Durata (nr. de zile) intervalului cu medii zilnice ≥ 10°C (1990 – 2012)|
Durata medie (nr. de zile)|137|
Durata maximă nr. de zile / int.|171 / 20.IV.2012-7.X.2012|
Durata minimă nr. de zile / int.|98 / 31.V.1991-6.IX.1991|
Tabelul 1.7./Table 1.7.
Suma temperaturilor înregistrate în intervalul
cu temperaturi medii zilnice ≥ 0, respectiv ≥10 °C (1990 – 2012)
Anul|Suma temperaturilor înregistrate în intervalul cu temperaturi medii ≥ 0°C|Suma temperaturilor înregistrate în intervalul cu temperaturi medii ≥ 10°C|
1990|3768,4|2680,8|
1991|3261,2|1872,9|
1992|3494,2|2335,3|
1993|3446,8|2664,0|
1994|3803,1|3015,2|
1995|3461,4|2359,9|
1996|3525,1|2761,5|
1997|3152,8|2185,1|
1998|3531,6|2437,3|
1999|3699,8|2968,1|
2000|3897,2|2745,8|
2001|3629,5|2264,6|
2002|3757,0|2857,4|
2003|3523,9|3322,9|
2004|3742,6|2115,2|
2005|3588,2|2499,1|
2006|3568,7|2952,1|
2007|3994,3|3253,7|
2008|3912,6|2511,2|
2009|3833,3|3173,9|
2010|3976,1|3085,5|
2011|3706,4|3073,8|
2012|4403,6|3787,5|
Media|3681,6|2735,8|
Durata de strălucire a soarelui, prezintă un mers previzibil, ordonat, de o parte și de alta a unei axe de simetrie ce trece prin maximul anual și care împarte curbele de distribuție ale acestui parametru în două părți: una ascendentă în prima parte a anului, din luna decembrie până în luna iulie, alta descendentă din luna iulie până în luna decembrie.
Maximul anual al duratei de strălucire a soarelui, nu se produce în luna iunie, luna solstițiului de vară, când zilele sunt cele mai lungi din an, din cauza nebulozității mai ridicate și nici în luna august, când zilele sunt mai scurte decât în luna iulie, cu toate că în acestă ultimă lună nebulozitatea are valorile anuale cele mai reduse. Zilele lungi apropiate ca durată lunii iunie și nebulozitatea redusă apropiată valoric celei din luna august, sunt cele două aspecte care fac ca luna iulie, să fie cea mai însorită a anului. În perioada 1990-2012 durata de strălucire a soarelui a fost în medie de 2194 ore (tabelul 2.8). Pe termen lung (1990 – 2012) tendințele de evoluție ale duratei de strălucire a Soarelui sunt diferite. La Botoșani, trendul este ușor descendent cu o dispersie mică a sumelor anuale în raport cu media (Amăriucăi, 2012).
Dintre componentele radiației solare cea care înglobează în valorile ei influența tuturor factorilor perturbatori, astronomici și atmosferici este radiația solara globală.
Radiația solară globală (Q) este suma dintre radiația solară directă (S) și difuză (D). Ea este prezentă prin cel puțin unul din elementele sale constituente(Amăriucăi, 2012).
În cazul cerului senin: Q = S + D, iar în cazul cerului complet acoperit Q = D.
Variația diurnă și anuală a radiației solare globale este specifică latitudinilor medii, cu un maxim la amiază și în lunile de vară (iunie – iulie) și un minim la orele extreme ale zilei și în luna decembrie (solstițiul de iarnă).
Influența nebulozității este pusă în evidență prin contribuția componentei principale, radiația solară directă, care face să crească foarte mult, pe cer senin, radiația globală și cea a radiației difuze, care pe cer acoperit face să existe radiație globală (Amăriucăi, 2012).
În cursul anului valorile radiației solare globale se dispun simetric față de lunile iunie – iulie. Totuși, mersul ascendent din prima parte a anului se face relativ mai lent față de scăderea din a doua parte a anului care se face mai rapid.
Tabelul 1.8./ Table 1.8
Medii lunare și anuale ale duratei de strălucire a soarelui la
Stația Meteorologică Botoșani (1990-2012)
Luna
Anul|I|II|III|IV|V|VI|VII|VIII|IX|X|XI|XII|Suma|
1990|95,0|140,2|211,8|196,3|293,8|287,9|296,1|322,3|190,4|184,4|94,2|41,6|2354,0|
1991|104,3|79,0|88,4|131,1|163,7|222,8|256,8|258,5|218,1|158,6|82,1|50,7|1814,1|
1992|110,6|117,7|138,7|154,8|259,3|219,2|350,7|327,4|228,8|145,3|82,4|92,9|2227,8|
1993|141,6|132,2|131,3|163,4|282,6|280,5|308,3|273,8|209,2|108,5|104,8|106,3|2242,5|
1994|87,2|84,6|172,2|192,7|278,7|284,0|308,8|289,8|268,3|148,3|133,2|69,3|2317,1|
1995|65,8|130,7|118,4|206,7|249,2|271,9|361,7|287,0|206,6|186,1|100,3|31,5|2215,9|
1996|45,4|81,5|111,2|193,9|313,1|345,4|320,3|215,3|107,4|132,6|92,2|41,1|1999,4|
1997|96,3|162,4|202,0|174,1|305,5|271,9|289,8|221,6|214,2|170,6|91,5|59,1|2259,0|
1998|92,5|141,3|127,9|219,4|232,3|258,4|289,6|310,3|199,2|139,4|45,1|135,4|2190,8|
1999|65,1|104,4|161,6|181,8|258,1|323,8|331,3|281,0|210,2|139,4|137,9|99,1|2293,7|
2000|59,1|129,6|142,9|210,4|379,8|320,7|295,3|337,4|173,9|192,8|81,5|66,6|2390,0|
2001|67,5|109,5|132,6|225,4|300,6|208,3|325,3|301,1|159,5|173,3|88,2|66,9|2158,2|
2002|60,5|135,8|202,2|186,1|309,6|264,8|266,0|259,5|152,5|152,2|60,3|68,0|2117,5|
2003|49,6|75,8|132,0|205,6|335,1|321,2|258,3|314,6|211,3|117,0|60,2|89,9|2170,6|
2004|46,0|91,3|133,3|234,6|248,4|285,4|277,7|265,2|203,2|177,9|88,6|72,4|2124,0|
2005|98,5|71,5|211,6|171,7|268,8|276,2|258,3|236,9|243,6|171,4|82,6|75,7|2166,8|
2006|78,6|91,5|113,8|189,3|230,6|280,4|347,3|281,1|242,6|201,7|112,4|91,5|2260,8|
2007|89,5|47,0|210,9|234,7|304,5|328,4|357,1|238,6|209,7|133,0|91,9|31,0|2276,3|
2008|69,3|113,0|160,4|152,5|268,9|291,7|297,9|353,8|156,6|189,8|85,0|44,8|2183,7|
2009|74,8|69,0|127,7|285,9|307,1|286,8|361,7|312,8|235,3|122,4|83,5|40,6|2307,6|
2010|78,1|103,3|152,0|195,3|277,4|279,4|306,3|282,9|199,4|155,3|90,4|68,7|2188,5|
2011|74,5|119,1|182,9|184,5|246,8|240,8|249,9|288,8|216,1|171,2|99,1|72,2|2145,9|
2012|96,3|140,3|161,9|183,6|207,9|278,6|294,6|232,6|212,9|127,6|67,1|53,9|2057,3|
Media|80,3|107,4|153,4|194,5|274,9|279,5|304,7|282,3|203,0|156,5|89,3|68,2|2194,0|
Spre exemplu, între lunile martie și mai creșterea lunară a valorilor radiației globale se face în medie cu 15 până la 20% pe când, numai între lunile septembrie și octombrie, scăderea valorilor se face în medie cu 25-30%, iar pentru lunile octombrie și noiembrie, scăderea este și mai mare, aproape de 45%. Conform lui Amăriucăi, 2012, acest fenomen se diminuează în intensitate spre extremitățile zilei.
Cele mai mari valori ale fluxului radiației solare globale se produc vara, de regulă în iunie – iulie când înălțimea soarelui atinge valorile maxime din an (solstițiul de vară). În lunile de vară, la amiază, valorile radiației solare globale depășesc 700 W/m2 și nu scad sub 480 W/m2 între orele 9 și 15.
Nebulozitatea exprimată prin gradul de acoperire cu nori a bolții cerești și mai ales tipurile de nori influențează vizibil intensitatea radiației solare globale. Cu cât norii sunt mai puțin transparenți cu atât fluxul radiației globale este mai mic. Fenomenul este cu atât mai intens cu cât valorile lui ho (unghiul de înălțime a soarelui deasupra orizontului) sunt mai mari (Amăriucăi, 2012).
Fluxurile maxime absolute ale radiației solare globale se produc, de regulă, pe timp senin cu o atmosferă foarte transparentă, atunci când valorile opacității atmosferei sunt foarte mici (Mihăilă, 2006).
Fluxurile minime ale radiației solare globale sunt caracteristice orelor de la începutul și sfârșitul zilei atunci când valorile unghiului de înălțimeaa soarelui deasupra orizontului sunt minime și în general pe cer complet acoperit, când radiația solară directă lipsește (tabelul 1.9).
Regimul anual al umidității relative a aerului se caracterizează prin producerea maximului în sezonul rece al anului și a minimului în sezonul cald (tabelul 1.10). Amplitudinea medie multianuală a umidității relative are valori de 14% la Botoșani, valori specifice regiunilor cu climat continental, ceea ce indică o strânsă corelație dintre acest element climatic și temperatura aerului.
Tabelul 1.9 / Table 1.9
Valorile extreme absolute ale radiației solare globale
pe suprafața orizontală (W/m-2), la Botoșani (1964-2012)
Luna|Maxime|Minime|
I|4882,5|2444,1|
II|6853,2|3815,8|
III|6745,6|12610,5|
IV|12312|11431,9|
V|20193,3|12500,8|
VI|20814,7|11677,2|
VII|23243,1|14350,7|
VIII|21429,3|12301,1|
IX|13041,8|6723,7|
X|8664,6|4245,2|
XI|4536,8|2008,2|
XII|4020,8|1590,2|
Tabelul 1.10 / Table 1.10
Medii lunare și anuale ale umidității relative a aerului (%) (1990-2012)
Luna|I|II|III|IV|V|VI|VII|VIII|IX|X|XI|XII|Media|
Botosani|82,8|79,6|75,9|72,1|70,8|72,2|71,1|70,6|75|78,9|83,7|85|82,8|
În decurs de un an, evoluția sumelor lunare de precipitații atmosferice, se modifică de la o lună la alta în directă relație cu raporturile ce se stabilesc între marile centre barice ce impun circulația atmosferică și care dirijează masele de aer și fronturile atmosferice ce traversează estul României (Mihailă, 2005).
La Botoșani, sumele lunare de precipitații cresc treptat din luna februarie până în luna iunie, când se produce maximul pluviometric anual. Din luna iunie până în luna februarie când se produce minimul pluviometric anual, cantitățile lunare de precipitații se diminuează treptat (tabelul 1.11).
Excesul sau deficitul de precipitații, se datorează în special caracteristicilor circulației atmosferice, la care se adaugă o mulțime de variabile, printre care o importanță deoasebită o are evoluția temperaturii în timp și spațiu, cadrul natural prin multitudinea combinațiilor elementelor sale, introducând în evoluția acestui element, manifestări ce diferă de la un loc la altul, de la un moment la altul (Amăriucăi, 2012).
Media precipitațiilor în perioada analizată a fost de 554,7 mm anual, din care în perioada de vegetație 380 mm, fapt ce atestă un regim hidric echilibrat în podgorie.
Tabelul 1.11 / Table 1.11
Cantitățile (L/m2) lunare și anuale de precipitații
la Stația Meteorologică Botoșani (1990-2012)
Luna
Anul|I|II|III|IV|V|VI|VII|VIII|IX|X|XI|XII|Suma|
1990|8,3|25,6|6,8|74,5|46,6|58,4|44,3|22,8|6,6|29,7|23,8|59,0|406,4|
1991|13,7|29,2|17,2|43,2|140,4|89,0|225,0|153,1|47,1|32,6|23,5|11,1|825,1|
1992|7,4|6,1|27,7|35,7|39,1|166,2|18,0|16,1|66,8|37,1|10,5|27,9|458,6|
1993|5,5|14,4|80,4|76,3|61,5|53,8|72,7|28,2|100,0|12,0|62,3|49,9|617,0|
1994|19,3|18,2|11,2|20,7|30,7|107,6|21,2|41,8|9,9|64,5|20,1|28,2|393,4|
1995|18,6|10,3|24,8|19,3|117,6|82,8|47,3|48,7|119,2|7,3|38,0|25,8|559,7|
1996|24,5|19,3|28,8|41,2|61,9|49,5|82,2|57,9|157,1|27,5|46,9|72,1|668,9|
1997|6,1|5,1|6,2|74,8|37,8|102,1|88,0|56,4|33,1|29,4|18,0|35,4|492,4|
1998|37,9|4,5|34,1|44,8|96,6|112,5|84,0|38,5|83,6|115,6|49,6|13,3|715,0|
1999|8,1|28,3|15,8|77,4|18,1|58,3|105,7|57,0|9,1|39,4|43,1|22,9|483,2|
2000|17,6|11,6|17,4|50,4|26,4|38,5|89,8|26,5|43,1|9,0|19,6|12,0|361,9|
2001|20,9|16,8|14,5|46,1|47,5|103,6|57,7|16,0|135,9|39,9|56,0|19,6|574,5|
2002|7,0|3,8|39,6|28,2|23,6|69,0|169,7|93,5|36,3|42,4|58,4|8,1|579,6|
2003|30,0|20,0|11,4|22,5|17,0|25,7|104,2|55,3|17,3|54,0|6,5|13,5|377,4|
2004|40,1|20,3|25,0|12,8|33,4|14,8|164,4|80,0|41,1|22,0|30,4|9,7|494,0|
2005|31,3|48,9|16,9|52,2|64,7|66,4|44,3|137,3|25,4|16,7|27,4|24,0|555,5|
2006|25,8|15,8|95,6|51,6|55,4|114,5|73,2|124,1|11,5|19,2|6,4|2,3|595,4|
2007|12,0|35,3|39,3|30,0|41,7|40,2|69,4|72,5|47,8|83,7|53,2|48,7|573,8|
2008|11,4|12,7|22,8|127,4|54,9|84,5|203,2|61,3|58,9|41,4|11,7|59,9|750,1|
2009|49,8|37,5|44,9|8,2|45,3|136,1|58,0|16,5|13,4|46,7|17,8|56,2|530,4|
2010|59,2|37,6|27,4|65,8|109,7|128,8|87,2|41,3|86,6|79,2|63,7|45,6|832,1|
2011|8,7|28,0|14,0|58,2|12,8|114,4|70,8|13,4|18,0|31,0|1,1|16,4|386,8|
2012|16,2|62,1|14,4|71,3|90,4|44,2|27,8|28,2|12,2|27,9|27,6|103,8|526,1|
Media|20,8|22,2|27,7|49,2|55,4|80,9|87,3|55,9|51,3|39,5|31,1|33,3|554,7|
Numărul mediu anual de zile cu grindină la Botoșani este de 1,17 zile (tabelul 1.12). Grindina este semnalată cu frecvența cea mai mare în intervalul aprilie – septembrie. În intervalul studiat (1990 – 2012), fenomenul de grindină apare frecvent în sezonul cald în special în lunile mai și iunie când se înregistrează și un număr maxim de zile cu grindină. Dintre cele mai lungi și semnificative intervale de absență la Botosani putem cita intervalul 1994-1997.
Tabelul 1.12 / Table 1.12
Numărul mediu lunar și anual de zile cu grindină, în perioada 1990-2012
Luna|I|II|III|IV|V|VI|VII|VIII|IX|X|XI|XII|Suma|
Botoșani|0|0|0|0,22|0,3|0,3|0,09|0,17|0,09|0|0|0|1,17|
Numărul maxim de zile cu grindină, variază mult de la un an la altul. Pentru aprecierea variației numărului de zile cu grindină din diferiți ani și evidențierea abaterilor locale față de numărul anual mediu, numărul anual maxim de zile cu grindină constituie un parametru concludent. În perioada analizată (1990 – 2012) numărul maxim cu grindină a fost de 4 zile la Botoșani (în anul 2008). Valorile numărului anual maxim de zile cu grindină sunt de circa 3 – 5 ori mai mari decât valorile anuale medii.
Vânturile de E și NE, spre care coasta este larg expusă, au o frecvență și o intensitate redusă (doar crivățul manifestându-se mai dăunător), în schimb vânturile de NV, V și S însumează aproape 50% din frecvență, benefică prin componenta lor föehnică. Cele de sud și de nord se canalizează mai mult în lungul culoarului depresionar. Calmul atmosferic are o valoare anuală redusă, însă manifestă o creștere de peste 20-30% în august-octombrie, când timpul senin favorizează deplina maturare a strugurilor.
Curenții de aer din podgoria Botoșani au ca direcție principală nord-vest și prezintă o viteză medie de 5,2 m/s (tabelul 1.13). Primăvara are loc cea mai mare frecvență a vânturilor, ceea ce diminuează procentul de calm eolian, frecvența maximă a vânturilor suprapunându-se cu perioada cea mai ploioasă din an (fig. 1.13).
Tabelul 1.13 / Table 1.13
Frecvența (%) și viteza medie a vântului (m/s)
Direcția|N|N-E|E|S-E|S|S-V|V|N-V|Calm|
Frecvența|12,4|1,1|1,7|5,4|14,1|6,8|7,9|30,0|20,6|
Direcția|N|N-E|E|S-E|S|S-V|V|N-V|Calm|
Viteza medie|4,6|2,8|2,7|4,1|3,9|3,7|3,9|5,2|0|
1.4.2. STUDIUL PEDOLOGIC
Particularități structurale și litologice
Din punct de verede geologic, teritoriul județului Botoșani cuprinde două serii de formațiuni suprapuse, cu caractere diferite: un fundament cristalin cutat de vârstă precambriana și o stiva de sedimente de vârstă paleozoica, mezozoica și neozoica necutate.
Depunerile neogene care acoperă întreg teritoriul județului aparțin miocenului și cuprind două orizonturi, și anume: tortonianul, care apare la zi doar în malul Prutului între Oroftiana și Liveni, fiind alcătuit dintr-un facies marno-calcaros și sarmatianul, ce constituie formațiunea de suprafața care are răspândirea cea mai mare. Formațiunile sarmatiene sunt reprezentate printr-un facies calcaros recifal în Valea Prutului, între Crasnaleuca și Stefanesti și un facies argilo-nisipos care apare pe văile unor afluenți ai Prutului. De vârstă sarmatiana sunt și argilele, nisipurile și gresiile ce apăr în zonă Dorohoi, Botoșani, Copalau și Frumușică.
În partea de sud a județului, la sud de aliniamentul localităților Copalau-Sulița-Albesti și Sânta Mare, sunt răspândite argilele cenușii cu intercalații de nisipuri, în zonă dealurilor mai înalte sunt răspândite calcarele și gresiile oolitice, iar deasupra tuturor acestor formațiuni, pe culmile dealurilor, apare o cuvertură de depuneri leoessoide de vârstă cuaternară.
Solul
Pe teritoriul județului Botoșani, întâlnim mai multe tipurile de soluri. Cernozimurile se găsesc de-a lungul Prutului la nord de Stefanesti până aproape de Mitoc, de o parte și altă a Baseului între Mihalaseni și Saveni, iar mai la nord între Havarna și Dumeni; pe Jijia de o parte și altă a văii între Corlateni și Ungureni și în aval de Dangeni cu deosebire pe stânga văii. Cernoziomurile levigate sunt foarte răspândite, ocupând o mare parte din zonă de câmpie, începând cu interfluviile Prut – Volovat – Baseu, mari întinderi la nord și est de Jijia, coborând de pe culmi pe pantele slab înclinate. O largă răspândire în zonă de câmpie o au și cernoziomurile levigate zlotoase care sunt dezvoltate pe argile ori pe marne nestructurate chiar de la suprafața. Pratoziomurile sau solurile cernoziomide levigate în zonă umedă, fac trecerea spre solurile de pădure, caracterizând locurile cu umiditate mai pronunțată; ele se găsesc în Dealurile Cozancei și la est de Trusesti, până aproape de Mihalaseni. Solurile cenușii de pădure însoțesc adesea pratoziomurile dealurile dinspre , unde ajung , dar Dealurile Cozancei la est de Jijia, Guranda nordul județului Dealurile Ibanestilor. Solurile silvestre podzolite brune brune-gălbui caracteristice sectoarele din Dealul din Dealul Bour.
Pe solurile zonale, pe suprafețe reduse solurile intrazonale: solurile turboase, eutrofe, cu reacție slab localizate pe lunci Loznei la Dersca), situate pe versanții dealurilor Jijiei. Acestea caracterizate printr-o acumulare de humus.
Ape subterane
Din punct de vedere hidrogeologic, județul Botoșani se încadrează apelor subterane situate depozite nisipo-argiloase argilo-nisipoase, deluvio-cuaternare , nisipuri argile sarmatice (bassarabiene kersoniene).
funcție de relief morfolitologie, apele din se împart : ape freatice din versanților deluvio-coluviali – care cuprind interfluviile ușor înclinate, puternic influențate de variația elementelor climatice, cu mineralizare redu
1.4.3. STUDIUL VEGETAȚIEI POMICOLE SPONTANE ȘI CULTIVATĂ
Vegetatia. Raspandirea vegetatiei pune bine in evidenta deosebirile teritoriale, precizand cu elemente in plus cele 3 unitati geografice,  relevante pe studiul solurilor: Campia cu vegetatie de Silvostepa, zona Cozancea si Shaua Bucecii cu paduri de stejar mezofil, portiunile inalte din dealurile Siretului cu subetajul padurilor de fag sau de gorun si de amestec.Cozanceapare astfel clar definita si prin vegetatiee ca o regiune geografica distincta in cadrul Campiei Moldovei.
Vegetatia intregului judet sta sub influenta climatului racoros si relativ umed al Moldovei de nord, cu ierni bogate in zapezi, astfel ca si silvostepa se aseamana mai mult cu cea din Campia de Vest(cu paduri de stejar mezofil), decat cu cea din Cmpia Romana si Campia Moldovei de sud cu( arbori termofili )
Silvostepa, care acopera o buna parte a „campiei” , este clasificata ca „subzona de silvostepa nordica”, fiind formata din paduri de stejari mezofili cuprinzand stejarul Pedunculat(querucu robur) adesea in amestec cu alte specii de foioase printre care carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus foliaces si U.Procera), parul salbatic (Pirus pyraster), uneori si jugastrul etc. in luminisurile acestor paduri sau in jurul lor apar frecvent arbusti de felul cornului (Cornus-Mass), sangerul(Csanguinea), paducelul (Crateaegus monogyna) ,porumbarul(Prunus spinoasa), trandafirul salbatic (Rosa canina)s.a.
Vechile pajisti mezofile , in cea mai mare parte  cultivate , se caracterizeaza prin ierburi din categoria paiusului (Festuca vallesiaca) si a colilei (Stipa joanis) ,prima avand o raspandire mai mare . Putinele pajisti cate au mai ramas sunt degradate datorita unui pasunat intens , astfel ca au aparut asociatii secundare in care predomina : iarba barboasa (botriichola ischaemum ),firuta cu bulb (Poa bulbosa),pirul(Cynodon dactylon) ,aliorul (Euphorbia stepoasa) . Pe saraturi se intalnesc indeosebi branca sau iarba saraca(salicornia herbacea),si ca sau limba pestelui (statice gmelini) si alte cateva specii (intre care Aster tripolium ,Atropis distantis ) Din loc in loc in silvostepa din estul judetului apar, in padurile care incununa dealurilre sau coboara pe versantii umbriti ,frecvente palcuri de gorun (Quercus petraea ori Q.dalechampii) .Mentionam intre acestea :padurea de la vest de Vorniceni ,Rediul din comuna Radauti-Prut ,padurea de pe dealul Livenilor ,cea de langa Zahoreni. Rolul acestor mici paduri din silvostepa pare sa fie destul de insemnat in mentinerea echilibrului ecosistemului respectiv ,intrucat atunci cand ele se defriseaza o zona destul de larga in jur se stepizeaza .  Padurile de stejari mezofili caracterizeaza trei teritorii :Dealurile Cozancea,Dealurile Siretului dintre Leorda si Vorona,unde culminatiile nu trec de 350m, si jumatatea  estica a Coastei Ibanettilor intre Suharau si Paltinis Padurile acestor locuri fac parte din zona nemorala care continua si la vest de valea Siretului , fiind alcatuite din stejar (Quercus robur) si gorun (Q. petraea) in amestec cu carpen ,tei in ambele varietati (cu frunza mica si cu frunza mare),marul si parul paduret (Malus silvestris ,pirus pyraster ), frasinul(Fraxinus excelsior), artarul(Acer tataricum), ciresul pasaresc(Cerasus avium). Intre arbusti , mai frecvent intalniti sunt: gherghinarul sau paducelul (Crataegus monogyna), alunul (Corilus avellana). Vegetatia ierboasa este reprezentata prin firuta de stepa (Poa angustifolia), precum si alte ierburi (Agrostis tenuis
Subetajul padurilor de gorun si fag ocupa sectoarle inalte din dealurile Siretului , si anume :in partea de nord , intre Leorda si Ibanesti , domina padurile de gorun ,pe alocuri in amestec cu alte foioase ,aparitia fiind rara ,pe cand in zona cu dealurile mai inalte de la sud de Vorona, cu altitudini de peste  500M , fagul(Fagus silvatica) alcatuieste un masiv de mare intindere.pe bordura nordica a dealului Mare sunt paduri frumoase de gorun, iar pe teritoriul comunei Tudorase afla o rezervatie de tisa(Taxus baccata) mult raspandita in vechime
Stratul ierbos este format din flora de mull, la care se mai asociaza si unele specii de graminee, ca:obaiga(Brahipodium silvaticum) margelusa(Melica-unflora) si golomatul (Dactylis glomerata) s.a. In luncile raurilor, in deosebi in luncile Siretului si Prutului , apar mici paduri de salcii si plopi, o vegetatie ierboasa alcatuita din pir (Agropyrum repens) iarba campului (Agrostis alba) coada vulpii (Alopecurum pratensis), firuta (Poa pratensis)
  Pe calcarele recifale de la Stanca Stefanesti unde a fost descrisa o vegetatie specifica cu tufe de schieverekia podolica, remarcabila prin frumusetea exemplarelor, tufe de alissum saxatile cu flori galbene aurii, precum si existenta unor endemisme printre care ranunculus ilirycus.
Din marea varietate din vegetatie de pe teritoruiul judetului Botosani atrag in deosebi atentia vegetatia de padurii din sud vest si nord-vestul judetului, care reprezinta o resursa naturala de mare insemnatate inca insuficient pusa in valoare.
1.4.4. CONCLUZII PRIVIND APRECIEREA GENERALĂ A CONDIȚIILOR ÎN CARE SE PLANTEAZĂ
Avȃnd în vedere cerințele speciei măr față de factorii pedo-climatici: temperatura medie anuală 8-10.5°C; temperatura medie în perioada de vegetație 15-19 °C; temperatura minimă absolută -35…-36°C; suma precipitațiilor medii anuale 600-750 mm; reactia optimă a solului pH 5.5-7.6 ; rezultă ca zona intrunește conditiile necesare cultivării marului cu precizarea ca pentru obtinerea unor productii ridicate calitativ este necesar instalarea unui sistem de irigare pentru a asigura necesitatea de apă in momentele critice.
2.MEMORIUL JUSTIFICATIV
ORGANIZAREA TERITORIULUI (parcelarea, trasarea drumurilor, zone de întoarecere, amplasarea construcțiilor).
Nr crt.|Parcela (specia / portaltoi)|Dimensiunile|
||Lungimea|Lățimea|Suprafața|
||m|m|ha|%|
1|1.Generos/MM106|250|99|2.47|30|
|2.Florina/MM106|250|99|2.47|30|
|3.Romus 1/MM106|250|132|3.3|40|
||
||TOTAL LIVADĂ|8.235|91,5|
2|Alei tehnologice|0.117|1,3|
3|Zone de întoarcere|0.243|2,7|
A TOTAL TEREN AGRICOL|8.595|95,5|
4|Drumuri de exploatare principale|0.18|2,0|
5|Drumuri de exploatare secundare|0.17|1,9|
6|Centru de exploatare fermă|0.05|0,6|
7|Perdea de protecție|-|-|
B TOTAL TEREN NEAGRICOL|0.405|4,5|
|TOTAL GENERAL|9|100|
Plantația pomicolă are o suprafata totală de 8,235 hectare suprafața acesteia este împarțită in 3 parcele, 2 dintre ele cu suprafața de 2,47 ha si una e de 3,3 ha; toate însumȃnd un total 8,23 ha suprafață adică 91,5% livadă în folosință din suprafața totală de teren. În cadrul suprafeței agricole sunt incluse și aleile tehnologice cu o suprafața de 0,12 ha și zonele de întoarcere de 6 m lățime cu o suprafață de 0,24 ha reprezentȃnd 2,7% din suprafața totală.
În cadrul terenului neagricol al fermei pomicole ce însumează suprafața de 0,40 ha intră: drumurile principale ce ocupă suprafața de 0,18 ha ceea ce reprezintă aproximativ 2 % din plantație iar cele secundare ocupă suprafața de 0,17 ha adică 1,9 % din total. Centrul de expoatare a fermei ocupă suprafața de 0,05 ha adică 0,6%.
SISTEMUL DE CULTURĂ
La alegrea soirilor se tine seama vigoarea de crestere, rezistenta la factorii ecologici, rezistenta la boli si daunători, directia de productie, tipul de plantatie ce urmeaza a se înfiinta.
In cadrul inființării unei plantații superintensive de mar s-au luat în cultură 3 soiuri de vigoare mică-mijlocie : Generos, Florina, Romus 1. altoite pe portaltoiul MM106.
Generos – soi românesc, rezistent la rapăn, mediu rezestent la făinare de vigoare mijlocie-mare, cu coroană rară, aerisita, este precoce și productiv, fructifica în principal pe ramuri scurte. Fructul este mare (160-200 g), culoarea de fond galben-verzuie iar cea de acoperire roșu-rubinie, 2/3 din suprafața, cu multă ceară. Pulpă fermă, potrivit de suculentă, aromată, cu gust plăcut.
Florina (Querina) – soi francez, imun larapan, tolerant la făinare, precoce, foarte productiv, de vigoare mijlocie spre mare, fructicfica în speial pe ramuri lungi. Fructele sunt mari (150-180g), tronconice, crestate, roșii-vișinii cu puncte subcutanate. Epidermă este groasă și aciditatea scăzută le diminuează din calități, de altfel certe datorate fermității, parfumul și în general gustului plăcut. Se recoltează în octombrie și se păstrează 6-8 luni.
Romus 1 Pomul este de vigoare mica si rodeste pe ramuri scurte. Prezinta rezistenta mare la rapan.
Fructele sunt mijlocii, sferice, usor asimetrice. Pielita groasa si acoperita cu ceara, rezistenta la manipulare si transport, are culoare alb-verzuie acoperita cu rosu pe 50% din suprafata.
Pulpa este alb-galbuie, suculenta, acidulata, potrivit de dulce, cu gust mediocru.
MM106 – portaltoi de vigoare mijlocie, mai viguros decât M7, cu înrădăcinare bună, nu necesită susținere. Este rezistent la ger dar sensibil la secetă. Cere soluri fertile, profunde, bine aprovizionate cu apa dar cu drenaj bun . având compatibilitate cu soiurile de vigoare mică și pentru cele șpur este cel mai indicat în plantatiilecu densitate mare din zonă dealurilor, pe terenurile fertile de la bază pantelor și în luncile deschise ale râurilor ferite de curenți reci. Se înmulțește prin marcotaj vertical și orizontal și produce 14-16 marcote la tufă.
2.3. STABILIREA TEHNOLOGIILOR DE LUCRU PRIVIND:
2.3.1.- Stabilirea distanțelor de plantare.
Cele trei soiuri se vor planta la distante de 4 metri intre rânduri si la 3 metru intre pomi pe rand obtinându-se o densitate de 833 pomi la hectar .
2.3.2 Stabilirea tehnologiilor de pregatire a terneului
Pregatirea terenului în vederea înființării plantației constă în aplicarea unui complex de lucrări care să asigure realizarea condițiilor optime atȃt pentru plantarea pomilor cȃt și pentru creșterea lor.
Defrișarea culturii precedente sau a vegetației lemnoase sau arbustive este obligatorie, în așa fel încȃt terenul să fie curat de orice rest lemnos, care poate forma un focar de infecție.
Operațiile de defrișare se execută astfel: utilizȃnd ferastraie mecanice purtate de om pentru eliminarea parții epigee a vegetației lemnoase iar pentru elimiarea resturilor lemnoasea din sol se utilizează buldozerul echipat cu extractoar de cioate.
Nivelarea terenului este necesară pentru eliminarea denivelarilor care favorizează reținerea apei și pentru a crea condiții pentru mai tarziu, cȃnd terenul va fi irigat. Această lucrare se face cu 1-2 ani înainte de plantare făra însa a afecta stratul de humus. Aceasta lucrare o execut utilizȃnd tractorul echipat cu lamă de nivelare.
Dezinfectia solului se face prin prafuirea terenului cu diferite insecticide, pentru distrugerea larvelor, care afecteaza sistemul radicular al pomilor: viermele alb (Melolontha melolontha) si viermele sarma (Agriotes lineatus). Prafuirea solului se va face utilizand 45 kg/ha PEB+ Lindan. (1,305 to)
Fertilizarea terenului. Fiind culturi care se întind pe perioade mari de timp (zeci de ani), fertilizarea înainte de plantare este urma analizelor chimice efectuate asupra solului suprafeței de teren pe care se va înființa plantația pomicolă de măr au rezultat urmatoarele doze care vor fi administrate: 80 t/ha gunoi de grajd, 1000 kg ingrășăminte chimice (din care superfosfat 600kg/ha, sare potasica 400kg/ha) este obligatorie
Desfundarea terenului se face la adȃncimea de 80 cm și este condiția principală de reusită a unei plantații deoarece solul se mobilizează se aerisește, încorporează bine îngrășămintele, activează microorganismele.
Nivelarea terenului desfundat. Se face cu nivelatorul înainte de efectuarea pichetajului, prin două treceri consecutive, în sensuri perpendiculare. Pentru afȃnarea stratului superficial al solului se trece apoi cu grapa cu discuri.
Pichetarea terenului — este operațiunea prin care se marchează locul unde urmeazã a se efectua groapa de plantare și locul fiecãrui pom în parte. Lucrarea se efectueazã cu ajutorul panglicei sau cu o sîrmã marcatã, un toporaș și pichetii respectivi lungi de 40 cm. Sistemul de pichetare ales este dreptungi cu latura lungă de 4 m iar latura scurtă de 3m.
Stabilirea epocii de plantare — trebuie făcută cu multă atentie, in zonele cu toamne lungi si cu ierni nu prea aspre, cele mai bune rezultate le dă plantarea de toamnă. Ea poate începe imediat după căderea frunzelor si se poate continua pînă la venirea înghetului. Este -mai bine să plantăm pomii toamna deoarece rădăcinile lor pană primăvara, realizează cm contact strans cu pămantal, tăieturile lor se calusează, iar uneori emit rădăcini noi.
2.3.3 Plantarea pomilor
Plantarea pomilor
Săpatul gropilor se face mecanizat utilizȃnd un tractor U650 echipat cu burghiu de 600 mm în diametru, pȃnă la adancimea de 50 cm, în ziua plantării, pentru a se evita pierderile de apă. Înainte de plantarea pomilor pereții gropilor se vor finisa manual utilizȃnd cazmaua
Pregătirea pomilor pentru plantare — Pomii scosi de la stratificare, si adusi la locul de plantare, sau adusi direct de la pepinieră, se supun unui control riguros, urmărindu-se ca fiecare pom să aibă rădăcina sănătoasă să nu fie rănită, ruptă sau despicată. Tulpina de asemenea să fie sănătoasă si fără răni. Pomii care n-au fost fasonati, la rădăcină cu ocazia stratificării se fasonează la plantare. Operatiunea constă în scurtarea rădăcinilor principale la 15—20 cm iar a celor secundare la 2 – 3 cm. Tot cu această ocazie se îndepărtează, rădăcinile rupte. Tăierea se face cu o foarfecă bine ascutită, perpendicular pe axul rădăcinii.
Mocirlirea asigură un contact strans cu pămantul si stimulează calusarea si formarea de rădăcini noi. După mocirlire pomii se repartizează la gropi în momentul plantării.
Tehnica plantării – Pomii trebuiesc plantati la adancimea la care au crescut în pepinieră. Dacă se plantează mai la suprafată, vor suferi din cauza uscăciunii, „iar dacă se plantează prea adinc, pornesc greu în vegetatie si cresc slab.
Plantatul se face de către o echipă formată din 2 persoane care trebuie să aibă cu ei rigla de suprapichetaj descrisă la pregatirea terenului, sapă, lopată.
O persoana fixează rigla peste groapă intre cei doi tărusi fixati cu ocazia suprapichetajului, pentru a stabili locul pomului si adancimea în groapă. Apoi se introduce pomul în groapă exact la crestătura din centrul riglei si cu coletul la nivelul ei. Atunci cînd este prea putin pămant in groapă, se mai introduce pămant pe care să se aseze rădăcinile pomului cat mai bine. Dacă este pămant prea mult în groapă si rădăcinile pomului nu încap, se mai scoate din el pînă ce rădăcinile se asează bine.
După ce s-a aranjat pomul în groapă, în timp ce o persoana il tine fixat în pozitie verticală, altul trage pămînt mărunt si reavăn peste rădăcini. Pentru a asigura pătrunderea cît mai bună a pămîntului printre rădăcini, persoana care tine pomul il scutură vertical prin miscări-scurte, dar bruste, apoi introduce pămantul cu mana, printre rădăcini si il indeasă bine.După ce rădăcinile au fost acoperite cu un strat de pămant de 5—10 cm grosime, se face primul călcat, începand de la marginea gropii spre pom.
Persoana care calcă trbuie să aibă incăltămintea cu talpă moale ca să nu rănească, rădăcinile.
După primul călcat se adaugă in groapă incă un strat de gunoi putrezit în cantitate 8—10 kg, dacă s-a făcut ferlilizarea cu ocazia desfundatului, iar dacă nu s-a făcut, atunci se dă 10—15 kg gunoi la pom. După aceasta se umple groapa cu pămant pană la suprafață si se face al doilea călcat. Se completează apoi toată groapa făcîndu-se un mic musuroi la baza pomului, in cazul cand pămâtul este umed si nu este nevoie de udat.
2.3.4.- Întreținerea plantațiilor pȃnă la intrarea lor pe rod.
În anul I si II este obligatorie lucrarea de completarea golurilor, acestea nu trebuie sa depășescă 3%.
În primul an de la plantare se aplica o serie de lucrari:
începera formării coroanei dorite
combaterea buruenilor și afânarea solului
pritecția fotosanitară
lucarile în verde
Forma de conducere aleasă este; Palmeta etajată cu brațe oblice.
2.3.5. – Împrejmuirea plantației.
Împrejumirea plantatie se va face cu plasa din sârma zincată prinsa pe spalieri de beton ,
Pentru instalarea gardului sunt necesare urmatoarele materale: 366 spalieri de beton, 2230 m de plasa din sârmă zincata cu înătimea de 1,75m precum si 1098 bride.
Datorita densitatilor mari si a consumului mare de apă este necesră instalarea uni sistem de irgare chiar daca conformn studiilor climatice, precipitațiile anuale au valori de 580 mm acestea sunt repartizate neuniform ceea ce impune instalarea sistemului de irigare.
3.1. Planul de plantare
PLANUL DE PLANTARE
(Necesarul de pomi)
Nr. Parc.|Suprafața|Suprafața/ soi|Soi/portaltoi|% soi|Distanța de plantare|Nr. pomi|Rezerva 3 %|Total pomi|
|||||Între rânduri|Pe rând|La ha.|În parc.|||
0|1|2|3|4|5|6|7|8|9|10|
3|9|2.47|Generos / MM106|30|4|3|833|2058|61|2119|
||2.47|Florina / MM106|30|4|3|833|2058|61|2119|
||3.3|Cirpian / MM106|40|4|3|833|2749|82|
2831
|
|Total pomi|6864|204|7079|
PLANUL DE PLANTARE
(Necesarul de pomi)
Nr. Parc.|Suprafața|Supra-fața/soi|Soi/portaltoi|% soi|Distanța de plantare|Nr. pomi|Rezerva 3 %|Total pomi|
|||||Între rânduri|Pe rând|La ha.|În parc.|||
0|1|2|3|4|5|6|7|8|9|10|
1
|2.47|0.741|Gneneros / MM106|30|4|3|833|617|18|635|
||0.741|Florina / MM106|30|4|3|833|617|18|635|
||0.99|Romus 1 / MM106|40|4|3|833|824|25|849|
2|2.47|0.741|Gneneros / MM106|30|4|3|833|617|18|635|
||0.741|Florina / MM106|30|4|3|833|617|18|635|
||0.99|Romus 1 / MM106|40|4|3|833|824|25|849|
3|3.3|0.99|Gneneros / MM106|30|4|3|833|824|25|849|
||0.99|Florina / MM106|30|4|3|833|824|25|849|
||1.32|Romus 1 / MM106|40|4|3|833|1100|33
|1133|
TOTAL|||||6864|204|7079|
Bibliografie
Constantin Chitu – Relieful și solurile României. Edit. Scrisul Românesc, 1975.
Gonda I.,“Cultura eficientă a mărului de calitate superioară”, Editura GRYPHON, Brașov, 2003.
Istrate Mihai- (2009) Pomicultură Generala. . Edit. Ion Ionescu de la Brard, Iași.
Ivașcu Antonia, Ciora Mihaela – Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din Romania pentru anul 2012
Mitre V. – Pomicultură specială, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2008.
Zlati C. Gradnariu G, (2009)- Pomologie. Edit. Ion Ionescu de la Brard, Iași
Îndrumator pentru intocmirea proiectului de an privind infiintarea unei plantatii pomicole intensive- (2012) Univesristatea de Științe Agricole și Medicina Veterenară ,,Ion Ionescu de la Brad” Iași
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Boto%C8%99ani
http://www.recolta.eu
http://sfaturipomicole.tripod.com/id2.html