Întreprinderea virtuală. Soluție tehnologică pentru domeniul financiar-bancar.

Întreprinderea virtuală. Soluție tehnologică pentru domeniul financiar-bancar.
REZUMAT:Lucrarea de față descrie conceptul de întreprindere virtuală (organizație virtuală),componentele unei întreprindere virtuală,sistemul informațional al organizației virtuale,modele de organizare a întreprinderii virtuale,caracteristicile,particularitățile și avantajele întreprinderii virtuale,virtualitatea unei întreprinderi în plan contabil, virtualitatea în domeniul financiar-bancar.
CUVINTE CHEIE: întreprindere virtuală (organizație virtuală),componente arhitectură, caracteristici, particularități, avantaje, neteconomie, digitizarea, partajare, NTI, firmă tehnologică, firmă dispersată geografic, firmă externalizată, cyberîntreprinderea, rețea temporară.
,,În prezent trăim într-o economie bazată pe cunoaștere , al cărei motor este întreprinderea virtuală. Spre deosebire de economia tradițională , acest tip de economie se deplasează acolo unde există forță de muncă de înaltă calificare . Este necesar eliminarea granițelor pentru întreprinderea virtuală , prin îmbinarea tehnologiilor de comunicare în scopul realizării unei rețele virtuale complexe și flexibile”*
Întreprinderea virtuală – aspecte conceptuale
În ultimii ani, universul organizațional a fost completat de apariția unei noi forme revoluționare de organizare care a fost numită, în literatură, organizația virtuală.
Termenul, apărut la începutul anilor ’90, a fost inventat de doi futuriști (W.H. Davidow și M. Malone) și a suscitat interesul cercetătorilor și practicienilor. Rețelele de calculatoare permit constituirea entităților de lucru virtuale cu persoane reale eliberate de limitele spațiale și temporale. în acest mod iau naștere întreprinderile virtuale. Astfel odată cu procesul de digitizare continuă a informațiilor și concomitent cu unor noi tehnici de comunicație, devine tot mai prezentă întreprinderea virtuală sau întreprinderea pe Web.
*Dan Gârlașu, Country Manager al Nortel România-expunerea ,,Eliminating Boundaries-Solutions for the Emerging Virtual Enterprise”
Întreprinderea activă
|Teoria întreprinderilor virtuale1 a apărut în SUA în completarea teoriei Agile Manufacturing (AM), fiind subiectul unui raport al Departamentului Apărării SUA publicat în 1991. Potrivit acestuia întreprinderile industriale, cu poziție de lider, caută să dezvolte o nouă infrastructură pentru tranziția de la producția de masă la producția de tip Agile Manufacturing. Aceasta reprezintă o ocazie unică pentru ca industria americană să-și regăsească locul de lider mondial pierdut în ultimele două decenii (reamintim că anul de referință este 1991). Agile Manufacturing este un termen care se referă la o întreprindere activă, capabilă să-și modifice rapid producția în funcție de evoluția pieței pe care își desface produsele sau serviciile și să integreze din mers noile tehnologii informaționale, întrucât în practica românească termenul nu a fost deocamdată adoptat, putem folosi Agile Manufacturing sau Producția Activă. In zilele noastre, întreprinderea virtuală este deja operațională în toate țările dezvoltate din punct de vedere tehnologic și implicit în numeroase companii, întreprinderi și organizații.
Forța, în continuă creștere, a tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor se regăsește în instrumentele de producție care generează noi categorii de bunuri și servicii. în timp ce sistemul producției de masă diminuează costurile unitare, producând mari cantități de produse uniforme, noul sistem se dovedește a fi extrem de flexibil și poate fi capabil să producă cantități mici la costuri reduse, favorizând în același timp și creșterea calității.
Într-o întreprindere de acest tip, mașina de producție poate fi reprogramată rapid pentru a produce bunuri noi, de tip diferit. Aceste produse au un conținut informațional ridicat (figura1.1) Agilitatea este asigurată prin integrarea a trei clase de produse: tehnologia, managementul și forța de muncă într-un sistem interdependent și coordonat. Întreprinderea agilă (activă) este o organizație complet integrată. Într-o întreprindere virtuală se partajează know-how-ul, cheltuielile și accesul la piețele mondiale, fi prezentându-și și punând în valoare punctele sale forte.|
Sandoval, V., Les autoroutes de l ‘Information, Hermes, Paris, 1995, p. 54 .
Întreprindere virtuală
Un exemplu …
Lanțul valoric
Figura 1.1 Întreprinderea activă
Prin întreprindere virtuală înțelegem un grup de întreprinderi care decid să formeze o comunitate virtuală, adică platforme ce permit partajarea în comun a informațiilor despre membrii grupului. Există și întreprinderi care se adresează clienților prin intermediul Internet-ului, ceea ce face din ele tot niște întreprinderi virtuale. Este cazul notarilor electronici, a anumitor societăți de publicitate, instituții ale pieței de capital (spre exemplu, Societatea Națională de Compensare, Depozitare și Decontare -SNCDD, Societățile Registru).
În România, un exemplu concret de grupuri de întreprinderi care formează comunități virtuale îl oferă piața electronică RASDAQ în care se întâlnesc toate societățile de valori mobiliare pentru a tranzacționa titluri de valoare.
De regulă, o întreprindere virtuală se constituie pe
lanțul valoric: furnizori-producători-clienți. Schema unei asemenea întreprinderi se prezintă în figura 1.2.
Figura 1.2. Schema conceptuală de organizare a unei întreprindere virtuale
Componentele unei
întreprinderi virtuale
Arhitectura
întreprinderii
virtuale
Într-o întreprindere virtuală delimităm:
întreprinderea-celulă, adică întreprinderea care intră în grup și care pune la dispoziția rețelei virtuale o parte sau întregul sistemul informațional propriu;
rețeaua virtuală, care nu este proprietatea nici unei întreprinderi-celule;
drepturile de acces în rețea.
Întreprinderile virtuale pot dispune fie de o rețea privată de comunicații, cum este cazul RASDAQ-ului, fie de o rețea cu drepturi speciale, cum este cazul Autorității de Certificare a semnăturilor digitale. în figura 1.3. prezentăm arhitectura unei întreprinderi-celulă dintr-o întreprindere virtuală.
Figura 1.3. Arhitectura informațională a unei întreprinderi-celule
Particularități ale unei întreprinderi virtuale
Principalele particularități ale unei întreprinderi virtuale sunt:
-un aport important al tehnologiilor informaționale la
realizarea activităților;
-lucrul în comun la distanțe foarte mari;
-organizarea pe proiect sub forma unei rețele în care
structurile orizontale sunt evitate;
-o mare încredere din partea întreprinderilor participante;
-partajarea și exploatarea eficientă a informațiilor;
-lipsa unor frontiere fizice în lanțul valoric;
-calitatea sporită a serviciilor;
-reducerea unor costuri;
-eliminarea intermediarilor dintre producător și
-consumator, rezultând, în final, un prosumator.
-păstrarea independenței fiecărui participant în rețea;
-deținerea de active necorporale la valori mari, în
comparație cu cele corporale care pot fi nesemnificative;
-grad de lichiditate ridicat;
-clienții întreprinderii virtuale pot să nu se întâlnească
niciodată cu angajații acesteia;
-viteza foarte mare de circulație a valorilor tranzacționate.
Fluxurile de date și prelucrarea lor
Partajarea și exploatarea eficientă a informațiilor
Fluxuri de bani și întreprinderi de decontare
Munca oamenilor
Fluxurile de date și prelucrarea acestora presupune informații punctuale, iar înțelegerea lor externă necesită o înțelegere a modului de formare a rețelei, a regulilor ce au fost stabilite între participanți și a particularităților proceselor de producție(acolo unde este cazul). Fluxurile informaționale (figura1.4) țes o adevărată pânză de păianjen între toate compartimentele, producția se desfășoară simultan cu cercetarea, se dezvoltă produse noi.
Premisa fundamentală a Agile Manufacturing este simplă: pentru a face față competiției și globalizării piețelor, întreprinderea va trebui să-și dezvolte sisteme de producție dotate cu flexibilitate maximă. în acest scop, ea va integra ultimele tehnologii în materie de schimburi electronice și va utiliza baze de date centralizate și partajate (figura1.5)
Corespunzător fluxurilor de date și de informații există și fluxuri de bani, care, de regulă, vor avea corespondent în operațiile realizate cu băncile, de cele mai multe ori, electronice. Din acest motiv, apare necesitatea existenței unei întreprinderi de decontare în lanțul valoric care să se ocupe de decontarea sumelor la valoarea netă.
Munca oamenilor într-o întreprindere virtuală este principalul factor de producție. De calitatea muncii oamenilor din întreprinderea virtuală va depinde, în final, gradul de satisfacție pentru clienți necunoscuți, dar cu pretenții ridicate.
Figura 1.4. Fluxul informațional într-o întreprindere virtuală
Avantajele întreprinderii virtuale|Avantajele întreprinderii virtuale sunt următoarele:|
|favorizează crearea unui nou mediu concurențial pentru produsele industriale și pentru servicii, fapt ce va determina schimbarea profundă a industriei manu­facturiere;|
|asigură avantaje competitive; acest sistem economic nou va privilegia întreprinderile active, capabile să răspundă rapid cererii de produse de calitate;|
|adaptarea întreprinderii presupune integrarea tehnologiilor flexibile de producție pe baza calificării forței de muncă și crearea unor structuri de gestiune mai suple,capabile să corespundă inițiativelor de cooperare din interiorul întreprinderii și cu partenerii de afaceri.|
Figura1.5. Partajarea datelor în cadrul întreprinderii virtuale
Caracteristicile întreprinderilor virtuale
|Atribute generale: globalizare-yperflexibilitate, adaptabilitate-ameliorare continuă-toleranță pentru incertitudine;
Caracteristici structurale:structură plată,frontiere permeabile-internedescentralizare, absența frontierelor interne-rețea frontiere externe volatile- auto-organizație, coerență între structuri și procese de lucru;
Prelucrarea informației:integrarea tehnologiilor de telecomunicații-organizație electronică;
Concepția asupra posturilor de lucru:responsabilitatea individului și a grupurilor-învățare continuă-lucru interfuncțional,prin echipe;
Management: leadership fără control(mai puține directive, evaluări, mai multe facilitări, dezvoltarea comunicării și a lucrului în rețea –toleranță pentru ambiguitate,încredere între indivizi.|
Sistemul informațional al unei întreprinderi virtuale
Neteconomie
„Prosumatori”
Sistemul informațional
Preluarea
noilor
componente
Probleme potențiale
Actuala neteconomie spre care se îndreaptă societatea umană pune accentul pe întreprinderea virtuală și pe organizarea actorilor în așa-zise rețele de prosumatori, în care intermediarii dispar, se elimină barierele de timp și spațiu și în care va rămâne doar problema fluidizării fluxurilor de valori și de materiale.
Sistemul informațional al întreprinderii virtuale va fi constituit dintr-un ansamblu de sisteme informaționale ale întreprinderilor-celulă, ca părți componente ale întreprinderii virtuale. La rândul său, sistemul informațional al întreprinderii-celule se va extinde cu o interfață a utilizatorilor, cu sistemul de gestiune al drepturilor de acces și cu sistemul de servicii globale, așa cum se prezintă în figura 1.3.
Componentele vor fi preluate fie într-un sistem informațional de comunicații separat de sistemele informa­ționale existente, fie vor fi incluse în sistemul informatic al întreprinderii.
În aceste condiții, sub-sistemele informaționale ale întreprinderii-celule (logistic-operațional, financiar-contabil, resurse umane și marketing) din cadrul întreprinderii virtuale vor fi cuplate la cele trei noi componente. Pentru toate sub­sistemele informaționale, problemele care vor apărea vor fi
Soluții la probleme
de acces la date, la aplicații și la rețea, de proprietate și de compatibilitate a softului utilizat între întreprinderile-celule.
Considerăm că în soluționarea acestor probleme un rol important îl va avea proprietatea, știind că primul model de întreprindere virtuală ar putea fi considerat grupurile de societăți cu sisteme informaționale integrate și cu o rețea de comunicații privată de tip extranet. In măsura în care ele își facturează reciproc serviciile și produsele, deja se poate vorbi despre o rețea de întreprinderi.
Mutații ce privesc întreprinderea modernă în viitoarea societate a cunoașterii
Astăzi se vorbește deja despre cunoașterea și inteligența întreprinderii moderne, motiv pentru care ne putem întreba care sunt mutațiile ce vor trebui parcurse de întreprinderea modernă pentru trecerea în viitoarea societate a cunoașterii.
Viitorul
întreprinderii
virtuale
Digitizarea
activităților
umane
Prima mutație
În ceea ce privește viitorul întreprinderilor virtuale
considerăm că numărul acestora va crește concomitent cu volumul tranzacțiilor. Mai mult, credem că într-o primă etapă se vor constitui mai multe întreprinderi virtuale formate dintr-o singură întreprindere, pentru ca apoi să crească și numărul celor formate din mai multe întreprinderi.
Investițiile masive în tehnologiile informaționale vor conduce la extinderea utilizării calculatoarelor sau microsistemelor în toate domeniile de activitate la prețuri foarte mici. Societatea global informațională va dispune de un grad de digitizare avansat pentru majoritatea activităților umane. Se va ajunge până acolo încât dispozitivele pentru informațiile analogice vor fi mai scumpe decât pentru cele digitale, și aceasta pentru că nu vor fi utilizate.
În primul rând, toate activitățile ce se derulează în întreprindere trebuie să fie înregistrate sub formă de infor­mații digitale. Această înregistrare digitizată nu constituie decât un aspect al societății global informatizate, de la digitizarea fluxurilor ce au loc în întreprindere fiind necesar să se treacă ori de câte ori este cazul la cunoașterea despre
fluxuri. Acest lucru se poate realiza prin extinderea utilizării sistemelor inteligente pe scară largă.
A doua mutație În al doilea rând, angajații întreprinderii moderne vor
fi și așa-zișii muncitori sintetici, adică roboți cu chip uman. în aceste condiții, întreprinderea modernă va trebui să-și reproiecteze procesele pentru a evita conflictele de interese între muncitorii săi. Practic, reproiectarea proceselor între­prinderii nu se va sfârși niciodată.
A treia mutație În al treilea rând, întreprinderea modernă din
societatea cunoașterii va trebui să-și elaboreze alte proceduri pentru evaluarea rezultatelor sale. Noțiunea de profit va fi mult mai largă decât cea de astăzi, deoarece va îngloba și alte elemente greu de delimitat în momentul de față. Un exemplu în acest sens îl poate constitui creșterea cunoașterii muncitorilor într-un exercițiu financiar. în același sens, se prognozează o extindere a activelor imobilizate ale întreprinderii moderne prin înregistrarea capitalului uman de care dispune.
Organizații virtuale
În cele ce urmează vom cerceta întreprinderea virtuală prin prisma următoarelor modele de organizare existente pe piață:
întreprinderea virtuală: firmă tehnologică,
întreprinderea virtuală: firmă dispersată geografic,
întreprinderea virtuală: firmă externalizată,
întreprinderea virtuală: cyberîntreprinderea,
întreprinderea virtuală: rețea temporară.
A. Întreprinderea virtuală:firmă tehnologică
Întreprinderea virtuală:
firmă tehnologică
|
Modelul de întreprinderea virtuală a apărut datorită evoluției NTI (New Information Technology-Noi tehnologii informaționale) din ultimii ani. Figura 1.6 prezintă câteva exemple de NTI pentru care poate opta o organizație ce urmărește să-și rentabilizeze activitatea. Rayport și Sviokla (1995) definesc organizația virtuală ca o firmă care utilizează NTI în scopul eficientizării canalelor sale de creare a valorii.
Un canal de creare a valorii este compus, esențial, din două tipuri de activități:
• activități principale: logistică internă, producție, logistică externă, comercializare și vânzări, servicii;
• activități de susținere: aprovizionare, dezvoltare tehnologică, gestiunea resurselor umane și servicii administrative și de gestiune.
Definirea organizației virtuale ca firmă tehnologică îi conferă acesteia o caracteristică de bază care a diferențiază de organizația clasică. Evident, este vorba despre nivelul de dezvoltare tehnologică. Tehnologia este cea care permite virtualizarea tuturor activităților unei organizații.|
Figura 1.6. Organizația virtuală: firmă tehnologică
B. Întreprinderea virtuală: firmă dispersată geografic
Întreprinderea virtuală: firmă dispersată geografic
Caracteristici ale întreprinderii virtuală: firmă dispersată geografic
|
Pentru majoritatea autorilor, organizația virtuală este în principal o firmă ai cărei salariați sunt dispersați în timp și spațiu (figura1.7).
Această concepție asupra organizației virtuale se bazează pe mobilitatea spațio-temporală a angajaților întreprinderii: distanțierea este posibilă numai datorită recentelor dezvoltări a NTI. O definiție tipică a organizației virtuale (Ahuja & Carley, 1998) consideră că întreprinderea virtuală este o organizație distribuită geografic ai cărei membri sunt legați de un interes comun, urmăresc un obiectiv pe termen lung și comunică și își coordonează munca prin intermediul NTI.
• așa cum indică numele său este vorba despre o firmă dispersată geografic;
• dispersia geografică constă în dezvoltarea firmei prin delocalizarea relațiilor sociale dezvoltate în cadrul ei;
• acoperă diferențele spațio-temporale ce caracterizează munca din cadrul unei organizații;
• angajații unei întreprinderi virtuale pot lucra oriunde, oricând și își pot îndeplini cu succes misiunile;
• implementarea celor mai recente dezvoltări ale NTI face posibilă dispersia geografică;
• NTI permit salariaților aflați în locuri și la posturi diferite să intre în contact unii cu alții și să lucreze împreună;
• mesageria electronică, Internet, Intranet, Extranet și videoconferințele sunt în acest moment cele mai utilizate tehnologii din întreprinderi.
|
Figura 1.7. Organizația virtuală: firmă dispersată geografic
C. Întreprinderea virtuală: firmă externalizată
Întreprinderea virtuală: firmă externalizată
Outsourcing
Tehnologia BPO|
Dintre toate schimbările organizaționale externalizarea este, în prezent, fenomenul cel mai des întâlnit. O anchetă realizată în 2000 a demonstrat că 75% dintre întreprinderile europene se gândesc să opteze pentru externalizare, iar pentru 18% din acestea recurgerea la un prestator constituie o schimbare importantă. Dacă activitatea de acoperire a unei funcțiuni externalizate de un client se numește outsourcing și intră în categoria serviciilor, tehnologia care s-a dezvoltat datorită acestei evoluții și a dezvoltării platfor­melor e-business, se numește Business Process Outsourcing (BPO).
Companiile de outsourcing fumizează o gamă extrem de largă de servicii: de la aplicații de birou și sisteme de e-mail, până la conceperea și implementarea rețelelor corporative. Aceste companii găzduiesc servicii de la un sediu central folosind Internetul ca o conexiune între clienți și aplicațiile de care aceștia au nevoie.
In prezent, piața serviciilor de tip outsourcing este în plină expansiune Menționăm la acest nivel exemplul firmei IBM care a apelat la acest gen de servicii (outsourcing) pentru propria evidență financiar-contabilă.
In cazul acestei concepții, gradul de virtualitate al unei firme depinde, în principal, de numărul de funcții externalizate (funcții încredințate unor firme specializate). O organizație poate fi considerată virtuală dacă etapele procesului de producție a bunurilor și serviciilor sale sunt rezolvate în exteriorul firmei. Ea joacă rolul de coordonator al diferitelor etape urmărind optimizarea canalelor sale valorice.
Funcțiunile externalizate sunt, în general, funcții periferice. Funcțiunile-cheie (cele care generează direct avantajul competitiv al unei firme) sunt dezvoltate în interiorul firmei. Structura organizației virtuale (figura 1.8) poate fi reprezentată printr-un ansamblu de noduri (întreprinderi membre) și de interconexiuni, în principal electronice, toate legate la un nucleu central care reprezintă organizația generatoare de proiecte (organizația virtuală).
Business Process Outsourcing este prezentul și viitorul companiilor în actualul context internațional de globalizare a afacerilor. Din punct de vedere tehnologic aplicațiile sunt susținute de un larg evantai de platforme. Oferta pieței este variată și vine din partea firmelor care oferă:
Platforme IT Outsourcing: din această categorie fac parte firmele care oferă în special infrastructuri hardware, servicii de securitate și facilități de recuperare a datelor pierdute.
Servicii complete pe procese sau Business Process Outsourcing propriu-zis, firme care se angajează să preia un proces funcțional complet (de exemplu: contabilitatea sau finanțele).
Aplicații outsourcing – firme care administrează și asigură întreținerea aplicațiilor software. Pot fi delimitate două categorii: Application Service Provider (ASP) livrează clienților seturi de aplicații, administrarea se face la sediul acestora și Application Maintenance Outsourcing (AMO) întrețin aplicațiile de la sediul altor clienți sau de la cel propriu. Cea de-a doua sintagmă este rar întâlnită^ frecvent este utilizată prima (ASP) indiferent de locul de administrare a aplicațiilor.
Pentru firmele românești, BPO este o opțiune ce poate fi luată în calcul din următoarele motive:
serviciile obținute sunt de foarte bună calitate. Companiile apelează de obicei la un outsourcer care realizează procesul mult mai bine decât ele;
acces la cele mai bune practici din domeniu;
reducerea riscului de adoptare a noilor tehnologii;
valorificarea experienței companiei furnizoare de servicii;
împărțirea riscului afacerii; o dată adoptat outsourcing-ul, furnizorul va face parte din companie.
posibilitatea optimizării relațiilor cu furnizorii, angajații și clienții.|
Figura 1.8. Organizația virtuală: firmă externalizată
Avantajele și inconvenientele externalizării
Avantaje
|Inconveniente|
• organizația se poate centra asupra|• organizație la două viteze;|
aplicațiilor principale;|• pierderea substanței;|
• se poate profita de experiența|• pierderea coerenței și coeziunii;|
specialiștilor externi;|• adaptare slabă la necesitățile și|
|• flexibilitate și reactivitate înaltă;|specificitățile întreprinderii;|
|• integrare mai bună în mediul extern;|• acces la o gestiune pe termen scurt;|
|• concurența competențelor;|• explozia comunității de lucru;|
|• suplețea managementului;|• pierderea sensului colectivului;|
|• reducerea structurilor;|• responsabilități diferite pentru actori|
|• responsabilitatea actorilor (salariaților);|(ierarhie);|
|• concentrarea energiei asupra aspectelor|• fragmentarea organizației;|
|strategice;|• pierderea energiei (efort pentru coerență|
|• reducerea costurilor;|și coeziune, gestiunea și controlul|
|• conciliere mai bună a proiectelor|externalizărilor);|
individuale cu cele colective.|• pierderea memoriei;|
|• organizația este structurată în mod anonim;|
|• „șubrezirea” funcțiilor externalizate.|
D. Întreprinderea virtuală: cyberîntreprindere
Întreprinderea virtuală: cyberîntreprindere|
Autorii Lipnack și Stamps consideră că cyberîntreprinderea este o interconexiune electronică între persoane sau între grupuri de persoane. Misiunea întreprinderii este rezumată la colectarea comenzilor, alegerea modului de coordonare, organizare și gestiune a activităților de dirijare a produsului către client. Toate aceste activități se desfășoară în cyberspațiu (universul care se găsește în spatele ecranului calculatorului) și sunt legate de ceea ce se numește cyberîntreprindere. Cyberîntreprinderea utilizează o platformă de lucru cibernetică ce favorizează dezvoltarea comerțului electronic. Această formă de organizare a fost posibilă datorită dezvoltării și democratizării NTI și a progresului considerabil al fenomenului Internet. Internetul a permis crearea unui spațiu virtual prin care se pot conecta regulat și în orice moment milioane de utilizatori. Cyberîntreprinderile sunt formate, în general, din una sau mai multe persoane iar activitățile ei sunt în întregime imateriale. . O întreprindere virtuală nu trebuie să fie mare ca să reușească. Figura 1.9 schematizează simplu și sintetic modelul cyberîntreprinderilor. |
Diferențe fundamentale între cyberîntreprindere și întreprinderea virtuală: firmă externalizate|Putem delimita două diferențe fundamentale între cyberîntreprindere și întreprinderea virtuală în funcție de cea de-a treia concepție, cea a firmei externalizate:
-contactele permanente dintre cyberîntreprindere și colaboratorii ei sunt realizate, în principal, datorită NTI. în realitate, relațiile dintre părți se derulează exclusiv în cyberspațiu (site-ul Web al cyberîntreprinderii) sau prin intermediul mesageriei electronice;|
|-dacă firma externalizată este schematizată printr-un triunghi, cyberîntreprinderea poate fi reprezentată printr-un triunghi cu linii punctate. Dacă avem în vedere statutul juridic al unei întreprinderi, cyberîntreprinderea este, de fapt, o cvasi-întreprindere în sensul că nu posedă produse care să-i fie proprii. O cyberîntreprindere vinde produse fabricate de alte întreprinderi. Ea oferă servicii și nu
produse.|
Figura 1.9. Cyberîntreprindere
Cyberîntreprinderea este forma extremă a unei firme delocalizate ale cărei servicii sunt oferite 24 de ore din 24 de ore, 7 zile pe săptămână din 7. întreprinderea își deschide barierele geografice și temporale pentru a servi piața planetară. Tehnologia este coloana vertebrală a cyberîntreprinderii. Cyberîntreprinderea corespunde situațiilor cvasi-total imateriale. Intr-un asemenea context, informalitatea devine o regulă generală și încrederea este esențială în reușita firmei.
E. Întreprinderea virtuală: rețea temporară
Întreprinderea virtuală: rețea temporară
Atributele esențiale ale întreprinderii virtuale: rețea temporară
|Concepția întreprinderii virtuale ca rețea temporară aparține cercetătorilor Davidow și Malone . Potrivit acestor autori, întreprinderea virtuală este ca o moleculă care ia sau nu ființă, dacă atomi diferiți se cuplează. Constă dintr-un grup de întreprinderi reunite în jurul unui proiect comun care, o dată terminat, se dizolvă, fiecare membru poate să participe și la alte proiecte.
Întreprinderile membre ale grupului funcționează pe aceeași platformă informațională. Acestea sunt interconectate prin tehnologii de tipul videoconferințelor, mesageriei electronice și sistemelor Internet/Intranet; persoanele lucrează împreună la același proiect chiar dacă se întâlnesc față-în-față foarte rar.
O definiție mai completă și recapitulativă a organizației virtuale după această concepție este cea a lui Byrne: „… o rețea temporară de companii independente -furnizori, clienți și alți concurenți aliați prin tehnologiile informaționale și reuniți pentru a-și partaja calificările, costurile și accesul la piețele corespunzătoare. Ele nu au nici sediu social, nici organigramă. Nu au nici o ierarhie și nici integrare verticală”’.
Contrar primelor două concepții, virtualitatea este definită aici prin perspectiva rețelei și nu prin raportare la o întreprindere privită în mod izolat. Astfel, termenul de organizație virtuală se referă la un grup temporar format din două sau mai multe întreprinderi, care pot fi considerate membrele sau componentele grupului (figura1.10).
Atributele esențiale ale curentului rețea sunt delocalizarea, tehnologia și încrederea. Imaterialitatea afectează orice întreprindere care dorește să se integreze într-un mediu virtual prin dezvoltarea doar a unui număr limitat de competențe-cheie; celelalte sunt exportate altor membri ai grupului virtual. În plus, cooperarea strânsă dintre concurenți, furnizori și clienți face dificilă determinarea frontierelor corespunzătoare fiecărei companii și rețeaua rămâne în întregime informală.
În același timp, concepția de organizație virtuală – rețea temporară are în vedere și alte atribute față de temporalitate și agilitate. Organizația virtuală este înainte de toate o organizație temporară. Relația dintre companiile membre rețelei este limitată la durata realizării proiectului.|
Figura 1.10.Organizație virtuală – rețea temporară
Comparație între cele cinci concepții ale organizației virtuale
Având în vedere cele prezentate anterior, considerăm că ar fi oportună comparația dintre cele cinci modele de întreprinderi virtuale. Corespunzător tabelului 1.1 avem în vedere următoarele criterii: natura grupului ce-și desfășoară activitatea în mediul organizațional virtual, interacțiunea cu alte firme, frontierele, durata de viață și natura mijloacelor de comunicare. Din această comparație observăm că organizația virtuală revoluționează (în grade diferite) structurile organizaționale care au fost alese în cazul organizațiilor clasice (figura1.11)
Tabelul 1.1. Tabel comparativ a celor cinci concepții ale firmei
CRITERII|
Tehnologică
(A)|
Dispersată
(B)|
Externalizată
(C)|Cyber
întreprindere
(D)|Rețea temporară
(E)|
Natura grupului:
– membri|salariații|salariații|salariați și întreprinderi|- salariați și întreprinderi|- întreprinderi|
♦ existenta unui trecut și a unui viitor comun|*da|♦da|* în general da|♦ nu este necesară|♦ nu este necesară|
Interacțiuni interfirme:
– existența rețelei|nu|nu|da|da|da|
♦ existența unei întreprinderi nucleu|* nu poate fi aplicată|* nu poate fi aplicată|♦da|♦da|* nu|
– raporturi de forță||nu poate fi aplicată|asimetrice|asimetrice|asimetrice|
Limitele firmei:
– existența unui loc fizic|da|da|da|nu este necesar|nu|
* frontiere|* tradiționale;|♦ geografic stabilite|♦ geografic restrânse|♦ virtuale|♦ geografic confuze|
Durata de viață a întreprinderii|termen lung|termen lung|termen mediu sau lung|termen mediu sau lung|termen scurt|
Mijloace de comunicare|NTI și mijloace clasice|NTI și mijloace clasice|NTI și mijloace clasice|exclusiv NTI|în principal NTI|
Figura1.11. Prezentarea diferitelor concepții ale organizațiilor virtuale
Ce presupune în plan contabil virtualitatea unei întreprinderi
Necesitatea punerii de acord a contabilității cu actualele realizări în plan tehnologic este subliniată de către majoritatea organismelor contabile în materie. Practic, se constată o reticență în modernizarea conceptuală a sistemului informațional contabil.
Standardizare a procedurilor și a produselor informatice| Se consideră că este necesar să se realizeze o standardizare a procedurilor și a produselor informatice din domeniul contabilității, precum și a metodei de tehnică contabilă informatizată.
|
Elemente patrimoniale noi active/pasive virtuale| După o astfel de standardizare și certificare a produselor informatice pentru contabilitate, întreprinderea, în drumul său spre virtualitate, va trebui să accepte în categoria elementelor patrimoniale noi active/pasive virtuale, cum ar fi: cunoașterea întreprinderii, inteligența întreprinderii, capitalul uman, gradul de diversificare a rețelei virtuale, furnizori virtuali, clienți virtuali, salariați virtuali, produse finite virtuale etc. , ‘|
Recunoașterea unor procese virtuale| O altă mutație în plan contabil intervenită o dată cu procesul de virtualitate a întreprinderii ar consta în recunoașterea unor procese virtuale, cum sunt: recepția virtuală, document justificativ virtual, obținerea unor produse virtuale, expediție virtuală, licitații virtuale, inventariere virtuală etc. |
Evaluarea unor bunuri virtuale| Interesantă pentru profesia contabilă va fi evaluarea unor bunuri virtuale, concomitent cu respectarea principiilor contabile fundamentale
ca: prudența contabilă virtuală imaginea fidelă virtuală etc. În acest domeniu se va lucra intens în următorii ani de tranziție spre societatea global informatizată.|
Lista acestor mutații în plan contabil poate continua, dacă se consideră că; virtualitatea va afecta, așa cum ne place să-i spunem, întreg eșafodajul contabilității în costuri istorice. Totuși, credem că aceste schimbări vor surveni lent în viața de zi cu zi a întreprinderii modeme, astfel încât contabilul acelor zile (care sunt foarte aproape) va reuși să se descurce, chiar dacă sunt atâtea tehnologii informaționale și de comunicații și atâtea legi de respectat.
Virtualitate în domeniul financiar-bancar
Organizația SWIFT oferă soluții pentru domeniul financiar-bancar
Rețeta unei bănci profitabile: sistem informatic centralizat si on-line
Comerț electronic
|Organizația SWIFT oferă soluții pentru domeniul financiar-bancar,cum ar fi :
SWIFTNet permite instituțiilor financiare sa organizeze schimbul de informații privind raportarea lichidităților peste o infrastructura de mesagerie securizata si fiabila. Cererea în creștere de informații în timp real din partea instituțiilor financiare a fost una din rațiunile dezvoltării de către SWIFT a soluției SWIFTNet Cash Reporting. Printre primii adepți si utilizatori ai acestei soluții se număra Deutsche Bank, ai cărei reprezentanți au declarat ca banca a răspuns astfel unor cerințe pentru standardizare, consolidare si optimizare a administrării lichidităților venite din partea clienților săi. SWIFTNet asigura o platforma comuna pentru a suporta multiple cerințe de comunicații:
 Intre bănci si instituțiile lor centrale, de exemplu pentru raportarea informațiilor asupra lichidității in contul RTGS
 Intre bănci la nivel local si intre bănci corespondente, de exemplu pentru raportarea informațiilor despre conturile Nostro
 Intre bănci si clienții lor corporatiști pentru administrarea lichidității
O alta soluție dedicata industriei plaților este SWIFTNet Bulk Payments, care realizează schimbul de fișiere reprezentând plăti de mica valoare peste SWIFTNet, folosind serviciile FileAct. SWIFTNet Bulk Payments oferă o platforma robusta si securizata pentru schimbul de loturi de fișiere reprezentând plăti, in orice format si cu costuri reduse. Utilizatorii actuali ai soluției, incluzând case de compensație, bănci corespondente si corporații, au raportat reduceri substanțiale de costuri prin comparație cu utilizarea legăturilor proprietare punct-la-punct. Soluția este utilizata pentru schimbul de fișiere de plăti pentru salarii, pensii, asigurări si achiziții. Sunt suportate cerințe de comunicații multiple:
 Intre bănci si case de compensație regionale sau locale
 Intre bănci si corespondenții lor pe o baza bilaterala sau multilaterala
 Intre bănci si clienții lor corporatiști
Desemnata de revista Global Finance drept „Cea mai buna banca din România in 2004“, in cadrul premiilor anuale pentru cele mai bune bănci de pe piețele in dezvoltare, Raiffeisen Bank a reușit să-și mențină ritmul accelerat de creștere, ocupând la finele acestui an locul 3 in sistemul bancar romanesc. Dl. Calin Rangu, IT&C Director al Raiffeisen Bank România, ne dezvăluie ce sta la baza acestei reușite: investițiile intr-un sistem informatic performant, pentru construirea unei bănci solide.
Raiffeisen International a recunoscut ca unul dintre atuurile Raiffeisen Bank România a fost sistemul informatic. Si in acest moment Raiffeisen păstrează avantajul unui sistem competitiv si on-line. Sunt bănci in România de talie mica sau medie pentru care e foarte simplu sa aibă sisteme on-line, dar la bănci de dimensiune foarte mare apar probleme legate de infrastructura si de bani. Prin utilizatori on-line înțeleg ca tranzacțiile clienților sa fie înregistrate central, in timp real, din toate punctele tarii si informațiile sa fie vizibile pe toate canalele de distribuție. De exemplu, in acest moment, Raiffeisen realizează on-line decontări intre clienții proprii. Anul acesta, prin Transfond extindem acest sistem si in relația cu alte bănci, ceea ce înseamnă automat un mare beneficiu pentru banca si pentru clienții săi.
Printre proiectele acestui an s-a numărat extinderea serviciului myBanking astfel încât utilizatorii sa poată efectua transferuri de la conturile Raiffeisen Bank către conturile oricărei alte bănci. Transferul Inter si Intra Bancar este disponibil atât in tara, in aria de acoperire a rețelei Connex, cât și în roaming. E singurul sistem de myBanking din România care efectuează tranzacții in timp real pe conturile clienților, indiferent de tipul de cont, inclusiv plata facturilor Connex si reîncărcare de cartele in mod automat. Produsul a fost lansat in parteneriat cu Connex.
Raiffeisen are o experiența bogata in outsourcing. In 2004 am finalizat proiectul de outsoucing pentru întreaga activitate de procesare a cardurilor cu Euronet. Aceasta implica managementul întregii infrastructuri de subcontractori, adică nu numai procesarea propriu-zisa, ci și managementul de ATM-uri, a POS-urilor, intervențiile first level maintenance, second level maintenance, etc. Practic, acesta este cel mai mare contract de outsourcing din România. Un alt contract de outsourcing a fost cu Group4 pentru activitatea de procesare numerar.
De asemenea, Raiffeisen face outtasking pe partea de suport a end-user-ului în toată țara. Partenerul nostru fiind, in acest caz, compania IBM, care asigura suportul tehnic IT pentru toți salariații din unitățile teritoriale Raiffeisen.
Deși NTI sprijină alierea întreprinderilor și a clienților dispersați geografic, ele creează în același timp și probleme pe care organizațiile care doresc să treacă la virtualitate trebuie să le rezolve. Avem exemplul comerțului electronic prin care firmele pot să ajungă la orice altă firmă sau client din lume, după ce sunt insă rezolvate problemele legate de conceperea unui site Web și de integrarea sistemelor de securitate aferente plăților electronice și partajului informațional.
BCR mizează pe e-commerce Astfel BCR a încheiat primele contracte tranzițiile de tip e-commerce cu comercianții ce au magazine virtuale pe internet.
|
Concluzii
Prin modalitățile ei de organizare, întreprinderea virtuală oferă soluții tehnologice pentru toate domeniile:economic, financiar-bancar, învățământ, sevicii în general, etc. Întreprinderea virtuală corespunde (prin excelență) exigențelor de flexibilitate și de agilitate cerute de dezvoltarea piețelor globale,din ce în ce mai concurențiale,care acordă satisfacție nelimitată clientului.
Prin urmare numeroase firme se reorganizează sau se vor organiza virtual pentru a răspunde cât mai bine cerințelor societății, dar mai ales în vederea dezvoltării lor,pentru a obține un profit cât mai mare.
Biblografie
Țugui,Al., Fătu, T.,Managementul resurselor informatice,Editura Sedcom Libris, Iași 2004;
Țugui, Al.Produse informatice generalizate pentru contabilitate, Editura CECCAR,București 2003;
Țugui,Al.,Necesitatea utilizării tehnologiilor informaționale în activitățile profesioniștilor contabili din România,în volum Congresul CECCAR, București 2002;
Fotache, D., Groupware, Editura Polirom, Iași 2003;
Market Watch IT&C-Revista de soluții informatice pentru management –numerele 71,72 ;
Surse de pe internet: www.comunic.ro, www. marketwatch.ro, etc.