AUTORI Andreea Bobb, asst. drd., Universitatea din București Daniela Botone, asist. drd., Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu Septimiu Cheleea, prof. dr., Universitatea din Bucuresti Petru Iluț, prof. dr., Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca Loredana Ivan, lector dr. Școala Națională de Seudit Politice si Administrative Gabriel Jderu, lector de., Universitatea din București Fidelie Kalambayi, drd., Universitatea din Bucuresti Radu Malureanu, drd., Universitatea din București Andreea Moldoveanu, asst. drd., Universitatea din Bucuresti Elena Stânculescu, conf, dr., Universitatea din Bucuresti Alexandru Zodieru, ded., Universitatea din București UI] SEPTIMIU CHELCEA (coordonator) RUSINEA ȘI VINOVATIA IN SPATIUL PUBLIC Pentru o sociologie a emoțiilor 27048. HUMANITAS nucuneșri 070850 F292 Peace Brer2 Deerierea CIP a Bibliotesii Nationale a Romaniei CHELCEA, SEPTIMIU. ‘Ruse i vinovitis în pațul public: pentru o socologie n emoților 7 Andrea Bob, Duala Boyone, Pera I Coon: Seta Cees ~ curg: Humanitas, 208 Biog: BEN 976.973.5024054 1 Chelea Sepimin (ord) 1 Bobi Andrea IL Bofone, Daniela TV Th Pere Ei (© HUMANITAS, 2008 EDITURA HUMANITAS Para Prewi Libere 3, O70 Bocureă, România tel 021/408 6 30, fx 071/408 8) 8 Serena Comenzi CARTE PRIN POȘTĂ: el /ax 21/31 23 30 CECE.— CP, Bocures ull: coama Sima re fani Cuprins Ineroducere ……. Septimiu Cheleos area EMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ 1. Emoțiie: repere teoretice . Sept Cheleea și Peru lar Ce sunt emoțiile? .. . Elemente seracturale ale emoțiilor + Emile și structura nenea a cmserului man oana Clasificarea emoțiilor „aaa -Emogi pozitive e. emoti negative… Eroii primare, emoții cu speci tur i emoții cognitive mai elevate Emote copnitia Panic epic compete fcc “Teorii laice despre emoții “Teoria James-Lange “Teoria Cannon Bard… . ‘Teoria SchachterSinger …….. . “Teorii recente despre emoții n 7 8 2 7 28 38 „7 „sa s2 „55 „57 6 2. Conceptualizarea sociologică a emoțiilor …… Septimin eles și Gabriel der “Contribuții la fundamentarea sociologiei emotilor ‘Emile Durkheim arhitectul conutrucției sociale a emoțiilor -. “Teoretizări sociologice contemporane «….- „Teoria dramaturgică au Erving Goffman „Teoria li Theodore D. Kemper despre emoile primare si emoțiile secundare “Teoria Iui Steven L. Gordon despre eroii insiutionae și emoțiile impulsive “Teoria li Adie Russell Hochschild despre munca emotional. . . “Teoria lui Morris Rosenberg despre reflexvitate Teale gy A Tit dip managementul emofilor .. we “Teoria lui Candace Clark despre simpatie Emoille – o construct socială + Paneaa Its EMOȚIILE IN VIAȚA SOCIALĂ 3. Capital social, informație și implicare emoțională Para las Capital social: tipuri, componente caraterinici Increderea și explicația ei Informatie, mimetrie informațională și consecințe pentru politic sociale – a Implicarea emoțională E Raportul cultură/emoții Emofile și încredere : Capital social i mobilizarea capital erosional s se 7 so » 55 99 Ei 10 „3 na 120 124 128 19 st 4 4. Emoțiile in viața socială: munca emoțională ‘Septimin Checaa și Dela Bofone Specificul muncii emoționale ……. Expansiunea muncii emoționale în societiile moderne De la revoluția cognitivă Is revoluția emotional Munca în societatea postindustrială Munca emoionald intensivă O reconceptualizare 3 constructului de „muncă emoțională” ‘Un nou model: munca emoțională răspuns comportamental motivat Jn disonanga emoțională autoperceputh ..-….. (Cultura și munca emoțională… 5. Socializarea emoțiilor în copilărie ….. Elena Stănculetcu Influenya tipului de atagament asupra procesului de socializare a emoțiilor ~ modeleexplictive ……. Interpretarea semnificației emoriilor Mândra și rusinea la prescolari „aaa Exprimarea ste ga durerii = infige socializatoare Emoșiile și diferenele de gen Relația dintre igelegereaemogilor si comportamentul prosocial……… . Comaribuța părinților la dezwltareacompetenei emeșionale a copiilor = reacție față de emoile negative Stimularea controlslsi emoțiilor în școală . Partea a la RUȘINEA ȘI VINOVATIA: FRAUDA INTELECTUALĂ ÎN UNIVERSITĂȚI 6. Rusinea și vinovăția . Sepimin Chel ae 40 1a 17 219 150 as 156 158 161 102 15 170 im „176 1 183 188 197 Rușine versus vinovăție; două etichete, sau două emoții distincte? 17 ‘Content public/contest privat 200 Focalizarea pe sne/fcalizaea pe comportament 202 ‘Teoria atribuirii dinți rjine/vinowitie 208 Ieracfiunile sociale: emergenga emoțiilor de rayne și vinovitie …-..+..++++ 204 Rayne aie scl” primorduli Cl 207 „Tipologia rit «+. coe 209 Ruinea~emofe tance? 22 Rușine: relațiile cu alte emoții : 25 Vinonația = emoție moral și ant social vo 28 Vinorăția: reper deorece – 228 Vinovitia colectivă Tes 222 Cercecări psihosociologice privind rușinea yi vinovăția… 224 Roll social al emoților de ruine și vinotție =… 227 Raines în emergeața opinii publice… 2 Raines, tracturs social și mișcările sole – „22 Ravinea și vinovigs îvăzrea lor în procesele de socializare 25 7. Cultura universitară ~ cultură a plagiatul? 236 eptimin Cees ‘Plagiavul de a furl selerilr la furtul textelor 236 Dacă și profesor plains. 238 Si mudenti plagiazi. 24 8. Cercetări psihosociale concrete privind frauda intelectuală în universitayi 28 Sepimi Cheles i Andreea Bob Tales i snoevaharea ones: stud experimental .. 248 ‘Aribuirile pe car le fac studenții copiaului la examenele sie și previi eferatlor de pe lateret … 231 Emil de rușine și vinovăție atribuite de studenți cazurilor de fraudă invelecvală anchetă preliminară „…. 253 ccurnns 9 9. Anchetă sociologică: frauda intelectuală, ruginea și vinovifia în universe 270 Sepimin Cele, Loredana Io, Gabriel ern, ‘idle Keay, Rad Malus, Andreea Moldovears i Aland Zodie Preizări metodologice . m TORCA Taras Ai deter ao 273 Prezentarea datelor EU ays Opina studenților depre gravtstenactslor fraud imelecraal Opinie studenților privind recrea stele de audă imeleceuală în uivenitți pai Reprezintă frauda intlecnl tn univenitț o continsare a ecloeai practic dn invita prevniverita? 289 Emo și stele de fraudă intelecruals 286 Frauds ntlecrual ră rine, ră să e să viaowa 286 Frauds intelectual rain și/sau vinovăție =. 289 Predspocta generală de a ini emoga de ruine fi rad inelară Predispoziia generală de ei emoia de vinoviie „275 290 i frauda intelectuală . a 92 Emoiile morale și tiparile seicomporamenal 204 Discuție și concluzii a 299 – 307 Ls zpot2 Introducere În ultimele trei decenii, s-a cristalizat un nou domeniu de cercetare in știința despre traiul laolaltă al oamenilor – socio- logia emoțiilor. Theodore D. Kemper (1990, 3-4), profesor de sociologie la St. John’s University, SUA, cofondator al dome- niului, consideră că anul 1975 reprezintă momentul de demar- cafie a sociologiei emotiilor în cadrul sociologiei generale: în 1975, Arlie Russell Hochschild a publicat studiul The socio- logy of feling and emotion, ia la reuniunea de la San Francisco, a Asociatiei Americane de Sociologie profesorul Thomas Scheff a organizat prima conferință pe tema emoțiilor. În același an, Randall Collins a demonstrat în lucrarea Conflict Sociol că emotiile au un loc central în microdinamica stratificăr sociale, Au apărut apoi, într-un interval scurt, lucrările A Social Interactional Theory of Emation (Kemper, 1978) și Catharsis în Healing. Ritual and Drama (Scheff, 1979). După două dece- aii, sau publicat volumele de sinteză Emotion, Social Theory, «and Social Structure. A Macrosociological Approach (Barbalet, 1998) si Emotions in Social Life, Critical Themes and Contems- porary Isues (Bendelow, 1998). In prezent, numărul studiilor si volumelor consacrate sociologici emoțiilor, în general, și emoșilor sociale, în special, este impresionant (ase vedea biblio- praf). Lucrarea The Sociology of Emotions (2005) editată de Johatan H. Turner, profesor de sociologie, și Jan E. Stets, pro- fesor de psihosociologie, ambii de la University of California, 2 INTRODUCERE prezintă un bilan al cercetărilor teoretice si empirice în socio- ogia emoțiilor grupate in jurul principalelor paradigme din sociologia contemporană (interactionismul simbolic, drama- urgia, schimbul social ete). În 2004, sau publica cele mai semnificative contribușii ale primei reuniuni stintifice ameri- ‘cano-curopene având ca temă principală sociologia emoțiilor: Feeling and Emotion. The Amsterdam Symposium (edicori ASR Manstead, N rida gi A. Fischer). În fine, in anul 2007, î apărut primul tratat de sociologia emoțiilor (Handbook of the Sociology of Emotions (editori: JE. Stets și J.H. Turner. Urmare a interesului crescut pentru studierea sociologică aemoțiilor, în 1986 sa constituit o secție de „Sociologia emo- ilor” în catirul Asociației Americane de Sociologie (ASA), iar În 1989, din inițiativa profesoarei de sociologie Lya Smith-Lo- vin de la Universitatea Cornell, revista Social Pspcbolezy Quarterly editată de ASA, consacrat un număr special abor- diritinterdisciplinare a emoțiilor. În editorialul numărului special, intivulat Sentiment, Affect, and Emotion, profesoara de sociologie de la Universitatea Cornell apreciază că cerce- tătorii interesați de noua paradigmă sociologică în analiza emo- tillor formează o comunitate șiințifică în expansiune. Spre deosebire de psihologi, care cercetează universalitatea expresi- ler faciale ale emoțiilor, sociologii pornesc de la asumptia că emoțiile sunt construite social, că cele mai multe emoții își au originea în evenimentele sociale, că emoțiile trebuie evalu- ate totdeauna în raport cu normele culturale (Smith: Lovin, 1989, v). în 1984, a lua ființă „International Society for Research on Emotion“ (ISRE) cu scopul de a reuni eforturile biologilor, pshologilor, antropologilor și sociologilor care studiază emo- șiile și de a promova abordarea lor inter. și multidisciplinars. Anual, sub egida acestei organizați au loc conferințe, În 2007, a avut loc cea dea 23-a conferință (Sunshine Coast of Queens- land, Australia, 11-15 iulie 2007), președintele ISRE fiind rTaobuceRE B Agneta Fischer, profesoară in cadrul Departamentului de Psihosociologie de la Universitatea din Amsterdam. Progra- mul conferinței (disponibil pe Internet la adresa wwecbelug. edu.au/isre/2007/program. htm) oferă o imagine panoramică asupra preocupărilor de cercetare actuale. În luna januarie 2009, ISRE va lansa Emotion Review, avându-i ca editorieti pe James A. Russell si Lisa Feldman Barett, ISRE sprijină activ colectia Sociology of Ematioms (coordonată de Th.D. Kemper). Tn unele departamente de sociologie din universități de prestigiu (University of South Florida, University of Califor- sia, University of Pennsylvania, University of Georgia, Middle ‘Tennessee State University $.2) sunt previzute cursuri si semi- narii de sociologie sau de psihosociologie a emoțiilor. Prezenta lucrare = prima abordare sociologică a emoy în literatura de specialitate din România – îi propune: treacă în revistă teoriile clasice și moderne despre emoții; î) să analizeze emoțiile de rușine si vinovăție din perspectivă sociologică (inclusiv psihosoriologică); e) să evalueze manifes- rările emoțiilor de rașine și vinovăție (eventual, diluarea aces- tora) în perioada tranziției postcomuniste din România; d) să prezinte rezultatele cercetării psihosociologice concrete pri vind relația dintre emoțiile de rușine și vinovitie (ca variabile independente) și frauda intelectuală în învățământul univer sitar în perioada de tranziție de la „comunismul ceaușist” la „capitalismul sălbatic” de azi. Prof. univ. dr. SEPTDAIU CHELCEA Partea I EMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ Majoritatea sentimentelor sunt de origine socială. VASILE PAVELCU, 1936 Emotions really are social. RALPH ADOLPS, 2000 1. Emotiile: repere teoretice Serrouau CHELCEA și Perau lup În urmă cu 70 de ani cel care va deveni figura emblematică = psihologiei ieșene și românești, Vasile Piele, publica în Analele de Pibologie studiul „Funcția afectivității”, in care arăta că „lumea alorilor mu există pentr cineva carea pierdut sen- timentele, după cum lumea culorilor nu există pentru un orb din nastere, [..] iar cunoașterea altora [… este un act prin excelență afectiv” (Paveleu, 1936/1999, 172). Ce sunt emoțiile? (Serra CrieLcEa) Abordarea inf orc fenomen impune o define formală a obiectului de studiu. În ceea ce mi „am preluat definiția emoțiilor propusă de W. Gerrod Perot în ‘The Blackwell Encyclopedia o) Social Psychology (1995/1996, ¥ „Emoțiile sunt reacții l evenimentele semnificative pentru per Soane, incluzând reacții fiziologice, comportamentale, co tive și experiențe subiective (ling) de plăcere sau neplăcere De cele mai multe ori, în literatura anglo-americană ter- menul emotion (at. emovere) este utilizat ca un „concept-um- breli*, intrinsec fizzy, echivalent semantic cu cele de feling de affect (Hochschild, 1979; Kemper, 1981 5.2). Sunt însă și autori reputati care cer utilizarea mai selectivă a conceptelor {in domeniu (Damasio 14/4905; Ekman și Davidson, 1995 18 EMOVILE Și VIAȚA SOCIALĂ “Thoits, 1989 șa.) Se poate face distincție între emation și sen- tment Sa între emetion episode (sare psihică de scurtă durată, pe care indivizii o constientizeaza și despre care pot relata, având durata dela 0,5 până la 4 secunde), mood (tare psihică ce poate dura ore, zile sau săptămâni, emoție cu intensitate scăzută), emational disorders (sindrom psihiatric: depresie, manie, ansitate etc.) și dispositions (Ca trisituri de perso- nalitate ca tendințe spre o anumită emoție, ce rămân relativ constante dera lungul vieții). Dylan Evans (2003/2005, xi) spune: „Cuvântul sentiment trece prin vremuri grele. Abia dacă ese flosit sti iar ruda sa sentimental are conotații negative. Acum două secole și juzi rate, citre sfântul Tuminismului, lucrurile stăteau cu tocul alee. Pe atunci, sentiment insemana cam ceca ce înseamnă astăzi emoție“ ceea ce mă privește, vi folosi termenul de emoție” în sensul consacrat în literatura de specialitate anglo-american, considerând tocuși bine-venite sugestiile terminologice ale profesorului Petru lug (Anexa A). Elementele structurale ale emoțiilor Fără a intra în prea multe detali, e impun câteva precizări conceptuale în legătură cu emoțiile și cu teoriile lor explicative. Lester A. Lefton (1991, 408) iain discuție următoarea definiție: o emoție este „un răspuns subicctiv, acompaniat în mod it de schimbări fiziologice, care este interpretat de către indivizi care pregătește indivizii spre anumive acțiuni și care ‘ste asocia cu schimbarea comportamentală”. Această concep- ‘ualizare scoate în prim-plan elementeleseructurale al emoțiilor. 1LFentra mai mle informatiprivin terminologia, se veden Lider standing Emotions de Keith Oatley Jenifer M. Jenkins (99, 24-128) EMOTILE REPERE TEORENICE E Se acceptă, în general, că emoțiile se compun din trei ele mente: răire subiectivă (feling), răspuns fiziologie și com- portameat. Pentru că trirea subiectivd este dificil de măsurat, ei mai mulți psiholog și-au centrat cercetările asupra emoțiilor pe răspunsurile fiziologice și pe schimbările comportamentale. S-au lua în considerare: 1) simi emoțional, evenimentele care generează eplicers, 2) receptorii emoțiilor, mecanismele cerebrale (istemul nervos ‘central responsabil de procesarea răspunsurilor emoționale). rile emofionale (chimbarle dn actvitatea neural biochimică i faiclogicas 4) expresie emotilor (chimbirile observabie i măsurabile ale org: nismmului prin care cellși sunt informați despre stările ‘emotional 5) rine subjective determinate de furori cognitiv yi socal, are reprint interpretarea și evaluaea dacă de indivizi eacllor Co. ionale (Lefton, 9, 40), » În perspectiva psihologiei evoluționiste, Randol (1990, 268), profesor la Universitatea Michigan, conside „emoțiile sunt modalități specializate de operare formate prin selecția naturală de ajustare a parametrilor fiziologici, psiho- logici si comportamental i organismului în sensul creșterii ității lui și al tendinței de a răspunde adaptativ ame- nințărilor și oportunităților caracteristice situațiilor specifice” (Gpud Workman și Reader, 2004, 280) Se subliniază astfel Fanc- ția emotilor (de adaptare) și baza lo biologică Gelecția naturală) Emotile sunt strâns legate de morvație. Numeroase tratate de pihologie (Beniamin, Hopkins și Nation, 1987/1990; ela. man, 1987/1993; Lefton, 1991; Pspalia i Olds, 1985) abordează emoțiile în același capitol cu motivația. Există si exceptii, și anuze tratate de psihologie în care emoțiile sunt analizate în capitole distincte (Darley, Glucksberg și Kinchla, 1981/1991; ‘Wittig si Williams, 1984). 20 EXMOȚIL ȘI VIAȚA SOCIALĂ Deși emoțiile pregătesc acțiunea, ca și motivația, ele se deo- sebese de motivație – aja cum remarca Ross Buck (1988, 9) – prin trei componente: 1) ema impi singin (lng) xr ci pci Braman? cme op pcs Sea pin : ; op Ect ut mei cu ip fil pice precum aie pt ose Emoriile si motivația se presupun reciproc. În aceast caz, Robert Lazarus (1591) își pune îndreptățit întrebarea: suntem mmctivați pentru că trăim o emoție în legătură cu ceva sau avem o anumită emoție deoarece suntem motivati pentru atingerea ‘unui scop? Din perspectiva psihologiei evoluționiste, emoțiile par să susțină motivata, fiind din acest punct de vedere ulte- rioare apariției motivelor. Emosiile și structura anatomo-functionala a creierului uman Asemenea oricăror altor fenomene psihice, emotile ms pot {i ngelese fără cunoașterea mecanismelor neuropsihologice rex ponsabile de producerea lor. În cele ce urmează, prezint ele mentele de bază privind structura anatomo-funcrionala a creierului, acceptând că emoțiile organizează și coordonează activitatea creierului” (LeDoux, 2000, 225). Emoileșispocăslizarea fițională a emiserelor cerebrale. Orea- zarea creterlu ete Un dat eredtar, rezultat din procesul de selectie naturală, are un caracter biologic evolutiv Deyi ‘masa cerebrală nu reprezintă mai mult de 2-3 la sută din greu- tatea corporală, creierul utilizeaza 25 la sută din cantitatea de oxigen necesară unui om pentru a supraviețui. Creierul con- fine citeva miliarde de neuroni, iar legăturile sinaptice dau EMIOȚILE. REPERE TEORETICE a naștere unui număr de aproximativ 10 trilioane de conexiuni (Gf Franks, 2007, 43). ‘Mult timp ra crezut că cele două emisfere ale creierului uman sunt identice din punct de vedere morfofunctional. Abia în 1836, neurologul francez Mare Dax (1771-1837) intuit spe. cializarea funcțională a emisferelor cerebrale (lateralizarea cerebrală). Memoriul său „Observations tendant a prouver la coincidence constante des dérangements de la parole avec une lesion de I hémisphére gauche du cerveau* (Compre hebvdor. séural’Acad Scien, 1863, 56,536) a fost prezentat Academiei Fran ceze cu 35 de ani înainte ca Pierre-Paul Broca să fi descris „centrul vorbirii. Ideea dominantei cerebral a unei emisfere Sa impus definitiv după identificarea, în 1861 de către medicul si antropologul francez Pierre-Paul Broca (1824-1880) a zonei de proiectie limbajului în emisfera stângă. Mai târziu, sa dex coperit că emisfera dreaptă are un rol major in emo} S-a acreditat ideea că anumite comportamente emorionale sune în raport direct cu activitatea specifică a fiecărei emislere: emisfera stângă este specializată în operații simbolice și în limbaj, iar emisfera dreaptă În percepția spațială și în emoții In 1939, neurologul german Kurt Goldstein (1886-1965) descoperea că emisfera cerebrală dreaptă este mai mult impli- cată în comportamentul emoțional decât emisfera stângă: a constatat că persoanele cu leziuni ale emisferei drepte erau indi- ferente față de boala lor, prezentând chiar o stare de euforie Această constatare a fost confirmată și prin experimentele de injectare în carotid’ a unor substanțe (barbiturice) care produc diminuarea activității nervoase. Cand barbituricele ajung la emisfera cerebral stângă, apar „reacții de catastrofi*; când ajung; la emisfera cereebrală dreaptă” se instalează o stare euforici. Operaiile de „despicarea creierului“ (pli-brain), de sect nare a corpului calos, formațiunea de aproximativ 200 mili- oane de fibre nervoase ce leagă emisfera stângă („vorbăreață”) de emisfera dreaptă („mută”), inițiate de Roger Sperry (1965) 2 EMOTE ȘI VIAȚA SOCIALĂ pentru tratarea epilepsici, au elevat organizarea modulară a treienului și funcționarea relativ autonomă a celor două emi: sfere cerebrale. Aceleași module sunt duplicate in emisferele cerebrale. Când emisfera stângă este implicată in emoții aces- tea sunt de cele mai multe ori pozitive; când este implicată emisfera dreaptă, emotile sunt, în general, negative. Astel, se vorbeste în prezent despre „latealizarea emoțională” (6. Franks, 2007, 45). {aur-un experiment celebru, Stuart Dimond a testat separat răspunsurile emoționale ale elor două emisfere cerebrale. Sau proiectat trei secvențe dintr-un film, fiecare cu o durată de aproximativ trei minute: imaginea unor animale care în mod cbisauit produc simpatie, o operate chirurgical și peisaje din Elveția. Cu ajutorul unor lentile de contact opace, doar cu o fantă citre partea stângă sau dreaptă, sa direcționat percepția spre o emisferă sau altă a creierului. Secventele din film erau fără bandă sonoră, pentru ca „emisfera oarbă” să mu primească aici informatie. Rezultatul: subiecții din experiment care au văzut secvenele de film doar cu emisfera dreaptă le-au apreciat a fiind mai intristătoare” decât cei care le-au văzut doar cu emisfera stângă. Concluzia: emisfera dreaptă a creierului este mai depresivă decit cea stângă (e. Chelcea, 983, 415), Și alte cercetări (Reuter-Lorenz și Davidson, 1981) sugerează că emi sera dreaptă, comparativ cu emisfera stângă, este mai aptă să recunoască etnotile negative (f. Workman și Reder, 2004, 293) Experimentele conduse de GE. Schwarz (1977) au demon- strat că direcția priviri variază in funcyie de conținutul emo- tional al sarcinilor. Sarinile cu conținut afectiv antrenează mișcări oculare spre stânga. Creșterea numărului de mise oculare spre stânga se explică prin aceea că emisfera dreaptă este implicată în funcțiile afective. Orientarea feței i depla- sarea privirii într-o anumită direcție taduc activarea emiste cerebrale din partea opusă respectivei direcți, dat fiind tran- sferul interemisferic de informați via fibrele nervoase care se MOȚILE REPERE TEORETICE 2 încrucișează în corpul calos. Alfel spus, lateralizarea priviti constcuie un ideal dominanye cerebrale în funcție de suring. Sa descoperit, de asemenea, că un at indicator, emper cara Gpideramei variază in functie de sarcina cu contimutafet sau nu. La bolnavii cu tulburări afective s-a observat o modifi are a actvtitelectrodermale (MLL Myslobosky si Ratok, 1977). Aceste date susin ipoteza că emisferle cerebrale au un rol diterie în controlul stărilor afective. Rămân însă în discuție multe probleme, Emisferele cerebrale sunt strict specializate? Se poate susine ideea că emisfera stângă este absolut „domi- rant” și emisfera dreaptă „minori”? Avem dea face cu O schi valeaă Funcțional” a celor două emitere? lată căteva întrebări ‘are își ateaptă încă răspunsul. Emoțile și seructura creierului. Descoperisile relativ recente, datorate utilizării tehnicilor de scanare cerebrală (PET ~ Posi- tron Emission Tomography ~ și FMRI – Functional Magnetic ‘Resonance Imaging), au probat rolul amiglalei(tructură new ronală aflată în ambele emisfere cerebrale, element important al sistemului limbic) și al cortexului orbito-frontal din zona orbiculară a lobulu cerebral frontal in producerea emoțiilor. Cortexul orbite frontal (un strat neuronal de șase milimetri grosime, situat sub zona orbizală, făcând parte din lobul fron- tal — responsabil de procesarea limbajului și de conștiință – primește și analizează informațiile de la conexul lobului frontal side la sistemul senzorial, putând influența activitatea amigdalei și a sistemului limbic în ansamblu. Mai general spus, cortexul cerebral analizează stimulii, dezvoltă precepte și interpretează răspunsurile emorionale (Heilman, 2000, citat de Franks, 2007, 45). Distrugerea cortexului orbito-frontal aectează grav răspunsurile emoționale și personalitatea – după cum au relevat, între altele, si studile lui Antonio B. Damasio (2003). 2 EMOTILE ȘI VIAȚA SOCLALA MMOȚIL: REPERE TEORETICE 25 Caseta 1 „ADINA CHELCEA și SEPTIMIU CHELCEA Zonele cerebrale și «fecieitatea Creierul uman organizează viața afectivă, în principal, prin activi- acea + doui formatiani: zona linbică și hipotalamarul. Aceste rațiuni cerebrale, situate sub fafa internă a fiecărei emisfere cerebral, alcinies „paleocortel“ prezent, cu rare excepi la toate verrebratele, fape ce atestă importanța lui pentru supraviețuirea indivizilor și a speciei PaleocortesulfuncjionearA încă del patee,rspunzănd simulilor din lumea inconjuritoaeginducind sarea de bine, de confor, rin ‘atisfacerea trebuinelar de hrand, de soma ee, sau de anxietate, dora nesatisiaceritrebuinglor primare. Cu timpul, pe măsură macrizări experiențele de viață asociate sării de bine sau de die confore sunt memorizate de citre indivizi, suprapunindu-se pese ‘mole cate de spec. scale sunt comparate cu ceae memorii inniscute, fa de plicere, fie de sulina La rândul lor, oile percept sune sat mere, îmbogățind experienfaindivzilor Cu căto persoană posedi în memorie mai multe ewenimente fericite, ua ma mul Sores ele pepe pry thse emoții positive când primește stimuli sdecrați, și invers. Zona memorie jobului mic, care va declanyaactivare emeionată în caza nollor percep, estar la nivel celei dea cincea circum voli temporale nr conex frina srs + pocampal Lexiunea acestei zone provoacă dezorganizarea emotional fe a emoților pozitive, ea celor negative. Centrul nervos al emoriei de plăcere a fost descoperit, oarecum sccidental, în 194 de către |. Old. Implantind electron! (pla la © pedal) în creierul soarecilor de experiment, J- Olds a coastacat să yoareciapsas continuu pe respectiva pedal, semna ă stimularea ‘detuned a zonei în care erau impera clectrai le producea plăcere. Șoarecii de experiment „prefera“ să apese pe pedala decăt să se răneaseă sau si inere în Contact cu ali poareci Neurfiziologe! J Old a numit respectiva porțiune din cortex „zona cerebral pă. ceri” Cercetări cveroare au conu a conelazi că septum, for “națiune cerebrală foarte veche sat în ața lobului imbie, are en rol central în producerea emotilor positive. La celei concluzii a juna i în experimertele pe oameni, abi de experiment uitai mona aiurea pice ch ane fo plicere gen e rela în cuve. ‘Zona cerebrală vernil mi pin cereuă deci 200a Cerebală plserii Se pare că formatiunes nerves dn sto ‘eticalark rit so Cordes are rl anagonic enarula plier din septum. Fibrele nerve din locus coeruleus dsb fn ră mas cerebral incusv în cortex, propriate de a elibera Relay recent, sa descoperit un grup de celule care produc o sub sta (substanța P*) eu fanci aeuromodersoare ca endorfnee (ri mea 2) Acete celle sun dispnee [ta mea ce ee i mezencei ntlamus aang I ob roza ipoteza ch substanya „consul veacul aloe al senzația doric, al empl negative par plusbils ees e ised SA anaiecaea suferința, tea sane prodase pe cal clad, Dincolo de derestele teorie privind moca au nerofilogic ai emoțilr, cure s cer aprofundate prin ceresar experimentac, seodil rail dine aratura cerebrală afctivite las dt {btresirenck poala interven medicaments pomr ce libra sailor afective, cea c= tie recinoayiam = av ee patie ‘Adina Cheleea și Septimiu Chelees, Cunoașterea de sine — condiție a înțelepiunii,Bucurei, Edicura Albatros, 1986, pp. 6-0. Discuțiile specialistilor privind relația dintre emoyii gi tura anatomofunctionalé a creierului au condus la două conclu- zii foarte importante: 1) există o organizare biologică înnăscută a procesării emoționale; 2) emoțiile sunt un produs al evoluției (L Workman și W. Reader, 2004, 292). Emotes chimismul cerebral. A sunau truism si spunem că emoțiile depind de activitatea cerebrală, desi credința că „inima bate pene iubire” este păstrată în folelor. De fape, capri- le iubirii sunt dictate de neurochimia cerebrală 26 EMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ Creierul influenează trăirile emoționale prin două meca- nisme: a) prin controlul activitaii glandelor endocrine, care fabrică hormonii (de exemplu, adrenalina, testosteronul, cori- zonul), pe care îi regăsim într-o cantitate mai mare sau mai mică în sângele din sistemul vascular; b) prin substanțele pe carele produce (de exemplu; endorfinele), care reduc sau spo- resc activitatea neuronilor implicați în stările afective Pentru inyelegerea mai deplină a revelarilor neurochimiei cerebrale, imi permit si sintetizez unele informații prezentate în Cunoa;terea de sine – condiție a inflepeiunii de Adina Chel- cea și Septimiu Cheleea (1986). Caseta 2 „ADINA CHELCEA și SEPTIMIU CHELCEA “Transmisia chimică a influ neroos Fiecare dintre cele 15.20 de mare de celule nervoase (ncuron) ce aiccuies real uman sant de fap adevărate Taboratoare de pre. incre, tere, gradare i iuegare a informailor prownite din medi înconjurător i del propril organism. Neuronii sunt le zidi cor celui” i cin -prelungidecorpluclula ceea cn urmă find de două lui: dena (raatcai mul sure de nul iva miler) și scai prelungiri ale corpul cellar pai lungi (de activa cenimeeri pănă lau metro și Jumătate, cu “damecral de 022). Neuronit au te Munci exetabiiates {Capactates de arispane prompt Lori timlare prin producerea inlocui neros;3) conduca Datcu apactates de alin each ‘api și ră perder infu nerve); 3) remi ia (pacraten GE etunemhe fll nervosa li neuron in ciuda spay care însoară) of nerves, comparabl cu cueatl lect, dy del natură, nu rece direc de n n aewroa 4 ul, ap cura e itămplă când dă fire electze une conectat. De fap, curea nu intră in contact cca unii cu ais ier capu zonal (butonul terminal”) al en neuron i ae neuron exist un spațiu, nuit „ant sinaptică sau EMOȚIILE: REPERE TEORETICE 2 snap ‘Acs spat re aproximativ 500 L (unitate de măsură Primă pr Ce mei ae im pred ee sep mate e cr vant ii eee ey n ver, ce pe Ceea e SLO ae ee n aie ema era ine iza itm cica pnroeaiige, ee loiter rie baza neta, ee găina norme scai Sr aS eres arme new ian e criz mini îm pic mereu, ep ore cm mega uz ratan ien. Sen Marle ceri iza e lei, pe ai noni Prime cetei atacarea, cr „aid eg eet mg n ca ne nea Paz, iaca vezi Gu crt, părea te Getei e TE. umede nr ost iure asupra activității creierului, ca o „supraglandă”. ‘Adina Cheleea și Septimiu Chelees, Cumoajterea de sine condi. = inzlepeaont, Bacurey, Flitora Albatros, 1986, pp. 10. Clasificarea emoțiilor (Surrouu CrieLcEA) În problema clasificării emotillor se confruntă două orien- tări teoretice: abordarea structural-dimensională și abordarea prototipicală. Dacă abordarea structurală conduce la o clasi- ficare bazată pe analiza elementelor componente ale emoțiilor, rezultând categorii reciproc exclusive, prototipicalitatea se con- centrează asupra modului în care sunt asamblate elementele 28 [EMOTILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ componente ale emoțiilor. Phillip Shaver și colaboratorii (1987, apud Thamm, 2007, 12) apreciază că prototipicalitatea este mai sensibilă, surprinde cu mai multă fineze caracteristicile emoțiilor, spre deosebire de alți autori, de pildă Rick L Mor gan si David R. Heise (1988), care sunt de părere că este prefe- rabilă abordarea structural-dimensionals, De acord cu Neil J. MacKinnon și Leo J. Keating (1989, 83), vom spune și noi că cele două orientări sunt mai degrabă complementare decât ireconciliabile. În plus, vom semnala actualitatea încercărilor de construire a unor scheme de clasificare a emoțiilor pe baza nivelului, dimensiunilor și formalizării (vezi Thamm, 2007, 5) În monografiile consacrate emoțiilor, cele mai des însăl. nite clasificări se referă la: a) emoțiile primare versus emoțiile secundare; b) emotile pozitive cerss emotile negative; c) emo- ții primare, emotiiculurale și emoții cognitive mai elaborate. Emopit primare vs. emoții secundare n tmprejutisidiferite, oamenii tries și exprimă aprozi- mativ o sută de emoșii distincte (Turner gi Sete, 2005, 20), dar aumai a zecea part dintre ele sunt „suficient de distinctive Stat ca fenomenologie, căt și tn ceea ce privește eletele fizice” (Miller, 1996, 13). În acest moment, estimarea numărului emo- tillor întâmpină dificultăți aproape insurmontabile când nu există un tablou complet al culturilor lumii și un alas lingvis- tic pe plan mondial. Nimeni nu se îndoiește însă de paleta extrem de largă a emoțiilor, asfel că încercarea de clasificare î acestora constituie o preocupare constantă a psihologilor și sociologilo, În ceeace privește clasfcarea emofilor, nu ave încă un Carl von Linné sau un Dimitri L Mendeleev, așa cum să intimplat în boranică, în secolul al XVIea, sa în chimie, în secolul al XIXea. Robert A. Thamm (2007, 11) observă deplin intemeiat că în funie de asumpiile lozofic și rel- joase sau făcut clasificări ale emotilor arbitrare: „Aristotel 3 mentionar 15 emoții de bază, Descartes a listat 6, Hume EMOTE: REPERE TEORETICE » doar 2, Spinoza a menționat 3, Hobbes 7, d” Aquino 1L* René Descartes, de exemplu, recunoștea existența unui număr de ase emoții primare: admirația, iubirea, ura, dorința, bucuria, tristețea. În concepția lui René Descartes (1596-1650), care marchează începutul gândirii filozofice moderne, „Toate cele. lalte emoții sunt compuse din unele din aceste șase gi derivă din ele” (apud McDougall, 1908, 121). Datele cercetărilor concrete (Ekman, 1973, 1992; Ekman și Friesen, 1974, 1975, 1976; Ekman și Rosenberg, 1997) sustin teza universaltiqii emoyilor formulată în 1872 de Charles Dar- ‘win, Unele expresii ale emoțiilor sunt vestigii ale vechilor com- portamente programate genetic (de exemplu, deschiderea gurii și expunerea dinților în cazul furiei). Astfel de emoții, „universale, sunt considerate emoții primare, de bază sau fun. damentale (Figura 11) Fig 11. Expresia facial a emoșilor primare: mini, surpriză, deagust, fried, bucure, espe (după Ekman, Freen și lirworth, 1972) 1 Ta traducerea în limba română a lucrării lui Dylan Evans (2003/2006), emoție primare sunt denumite emoiiclementare™ » EMOȚIE ȘI VIATA SOCIALĂ Pentru demonstrarea universității emoțiilor, Daniel M-1: Fessler (1999) consideră că ar trebui stabilite: a) „logica” es yilor eul de condi care definesc când și ce emoție va fi ăi); Pb) urăirea subiectivă a acestor emoții (cum este resimțită fiecare emorie);c) expresia emoțiilor (exteriorizarea emoțiilor). Dat fiind faptul că trăirea subiectivă a emotilor este extrem de dii- cilă, în cercetările de teren desfășurate în intervalul 1991-1993 în Dusun Baguk, un sat semitradițional de pescari din sud-ves tul Insulei Sumatra (Indonezia), Daniel MT: Fessler sa referit 1. „logica“ emoriilor și la expresia emoțiilor numite de bătinași „ralu și „bang “Numărul emotiilor primare (de bază sau fundamentale) este limita: tabelul prezentat de Andrew Ortony i Terence J “Turacr (1990, I6) arată cu prisosință acest lucru (Tabelul 14). “Tabelul 11 Selecție din lista emoții și Turner, 1990, 6) Emoyile fundamentale Autoral ie funda Criteriul flosie fundamentale” (după Onony EEE zii Ba lpn menite [Arnold (1960) rațe: inne mein ce [gene oe 2 pa erei es [Ellsworth (anger, disgust, fear, joy, | Universal facial neg [eases |r Sigh bes meeps pa seen jr IMOȚILI, REPERE TEORETICE aL Furie și teroae, zare: > * |ponerne ramane (Gray 1982) [bucuria (rage a terror, aie, e) | manic disc, dez dis pera ic, norte, aceea, buci gin, teard (1971) [surpriză Pace ramiicate anger concempe, disgust, sere, for, gu incre, bey. shee, herr) ics, mthnire anca. [părea modi [James (1884) [iubire fure corporal ear ari love, rază [Body imvoteemen mânie, dezgust, enruziasm, incă supuzere! delicate |b, sige co (920) Gage, dit, eleaton,far,| eee e Relation to inune Sr emofonale Mower favoring, pere pci 960) iim please) Urlarmed emotional nie, dezgun, anaicate, [Nu neceită conținut JOatley i [mă Foleo Lind] Fei, tristețe proportional Heer taind ere dt acon, Doe rie ae) prepara content sntsepp —|eperanr, că, mini, panic |Pueenic ramificate 098) expecancy four, rage, panic | Hardwired) sccopare, frie, anticipare, dezgust bucurie, ric, |Tnselaie cu procesele ture |riere rureriză biologie adapestve 0789) mare Relation to adepatce loge proce [en snes sri se di, 32 EMOTILE ȘI VIAȚA SOCIALA gi ees, pre esse disperare erste, a bocure, teamă, surpriză, |Denstatea rețelelor (980) oma inter, contrat, Dem of neural ring | gandire fe heme err) acon co cir mine eee Weinee și teri, rime Aerul independ Graham (984) |(oappine. sadnes) deedee atribnton [Noth Nu tof teorticeni prezentați în acest abe au sustinut i aceeași ini demo ek eer i neo ob img (de exemplu, ar, 1971; Panksepp, 282; Punch, 180; “Tomkin, în imp ce petra ai presi un ier secur ev ‘in si discue propriuzs despre cmopide bază (de exempt, Mowrer, 1960, Weiner Graham, 1989, * Prima elie a vcrării An Introduction to Social Prycbology de ‘william McDougall a apiruc in 1908 [wa în 1926, m7) La cele șase emoții (manie, surpriză, dezgust, frică, bucurie, triste) lar recunoscute de către cercetători a fiind primare sau mai adăugat: disprețul (conterpe) de către Paul Ekman gi Wallace Frien (930); anticipates (icre șa a (acceptance) de către Robert Plutchik (1980); rusinea (Ghems și ¥inovtia gil) de etre Robert N Emde (980) și (Carroll E. Izard (1971, 1977, 1992, 1994. Alki autori au redus numărul emoțiilor primare (de exemple, Strufe, 1979; Kem- per, 1987) sau au înlocuit una saw mai multe emoții din lista inițială a celor șase emoții propusă de către Paul Ekman yi Sali V Fricen (77). Theodore D. Kemper (98), unul inure cei mai reputai specialist în sociologiei emo- fior, lua în considerare patru emoții primare: furia (anger), rica (ear), plăcerea (eo) și tristețea (adnes). Seymour Epstein (984), la rândul să, considera ca emoțiile primare sunt: plă- cerea (iy), iubirea (love), furia (anger) si tristețea (sadnes). EMOȚIILE: REPERE TEORETICE 33 Philip Johnson-Laird si Keith Oatley (1992) au eliminat sur- priza din lista celor șase emoții primate (Tabelul 1.2). „Tabelul 12. Emotiile fundamentale și frecvența lo în rodie dn lita prezeneată de A. Ortony și TJ. Turner (199, 316) Emorille fundamentale ÎN. studi [Ne moi acceptare, antcipare, wersiune, can, delicatee, descurajare, dxperare, entzism,| Jexpectani, mihnire, mihnire adâncă, panică | 1 » plăcere, speranță, sueriță, supunere, eroare, | oră, vinovăție anaictat,dspec, disperare, dorință mirare] > Fi rine erie, iveres,iobire mnie, eiteye bucurie, surpriză dengue nie res 3 2 EI 1 7 Exemplele ar putea fi multiplicate, dar gi aga ele ilustrează foarte convingător neconcordanța punctelor de vedere asu- pr a ceca ce se înțelege prin termenul de „emoții primare”. Cititorul interesat poate consulta tabelele cuprinzând exem. plele reprezentative de clasificări ale emoțiilor primare din Îvcrarea The Sociology of Emotions de Jonathan H. Turner și Jan E. Stets (2005, 14-16). Aici si acum interesează faptul autori reputați precum Carroll E. eard consideră rușinea și vinovăția ca find emoții primare. Pentru a putea spune dacă rugines și vinovăția sunt sau nu emo rare spice e prop de Pena (992, conform căreia emoyile primare: 4 EMOTILE ȘI VIATA SOCIALĂ 1) sume prezente il primate; 2) au rispunsurifaiolopce datinctve; 3) au antecedentesniverale distinctive; 4) arată coerență în expresia răspunsurilor 7) generează o evaluare automat (ou deiberată) a imulilor, 3) Sunt tite ca evenimente ale sineli, dincolo de controlul lor deplin (pad Turner și Str, 2009, 13). Luând în considerare aceste criterii, trebuie să acceptăm că emoțiile care ne interesează (rușinea si vinovăția) nu fac parte din categoria emoțiilor primare: sunt deci emoții secundare. În literatura de specialitate este prezentată și discuta primul rând Clasificarea emoțiilor secundare propusă de Robert Plutchik (1962, 1980, 2002), care are în vedere opt emo- Bi prmae:acepearee(aceptanctsurpriza (rp) fea (fear), mabnirea (orrow), dezgustul (disgust), anticiparea (expec zac), furia (anger) si bucuria (oy). Aceste opt emoții primare au functii generale, contribuind la starea de bine a indivizilor. „Fiecare dintre ele motivează un set complex de procese subiec- tive, cognitive, fiziologice și comportamentale care con- lucrează în vederea structurării unui răspuns la problemele importante” (după TeaHouten, 2007, 18). Din combinarea emoțiilor primare ar rezulta toate celelalte emoti (Figura 1), Conform modelului emoțiilor imaginat de sociologul Ro. beri Plutchik, emorile similare sunt plasate pe circumferință până la 90 de grade unele de celelalte, emoțiile disimilare la 90-180 de grade, iar cele care nu sunt nici similare, i milaze se poziționează exact la 90 de grade. Din combinarea a dovă cate două emoșii primare, in funcție de poziționarea lor pe circumferință, apar „diadele primare” (când emotiile primare sunt adiacente), „diadele secundare” (când emoțiile primare sunt in unghi de 90 de grade) și „diadele terțiare“ (ind emoțiile primare sunt la mai mult de 90 de grade). „Roata emo- 1MOȚaLa REPERE TEORETICE 35 tillor*, invartindu-se de la dreapta Ia stânga, generează – ca diadă primară —cinism (dezgust + așteptare), ca diadă secun- dară = dispreț (dezgust + furie), ca diadă terțiară ~ stare = iti, supărare Fig 12. Modelul emoilor propus de Rober Piuchik deapat + bucure = stare patoogics + iei = puch, temă dure + dest= Exemple de dade Amicipaea PET ( deagun + antipare = cinism sancipare + fick = dorny de răzbunare sotipare + accepae = bai Dergustal Accept (ops Turner și Ss, 2005, 7] Treinen Fro Surpriza 36 MOI ȘI VIAȚA SOCIALA patologică (dezgust + plăcere). Roata emoțiilor arată că ruși nea rezaltă din diada secundară (dezgust + frică) iar vinovigia din diada tertiari (plăcere + frică). Concepția lui Robert Plutchik despre emoții poate fisinte- tizată în următoarele propoziții fundamentale: 1) Concepral de „emeie ete apicabilla toate nvelurile de evoluție se aplică Ia toate animalele 2) Emile au o istorie evoușionară, au evolutt în forme variate 14 dilerte speci. 3) Emofille au o funie adaptativa, ajutănd În supraviewires animalelor ia raport eu problemele mediului 4) Exists patra stati elementare universale ale mediului încon- juritor: ierarhia, teritoriul, identitatea, temporaiata, 5) Dincolo de ele opt emori primare, toate celealte emoții sunt derivate sau combinayi ale emotilor primare. 6) Emile primare sunt constracteipotetice care nu pot i direc ‘observa 7) Emoșile primare pot fi considerate ca perechi de opoziții 5) Emoșiile variază în ceea ce prveyte gradul lo de similartate 9) Fiecare emoție are diferte grade de imensitae saw niveluri de cexctatie (după Tenbouten, 2007, 1821). Figura 13 ilustrează sugestiv ideea gradelor de intensitate a emoțiilor, plasate pe axa vericală, la bază situându-se emo- tille cu nivel minim al excitație, iar spre parea superioară emoție cu ce mai ridicat grad al excitație. De exemplu, sprehen- sinea, rca și teroarea se sinueazi pe acelaș ax vertical al inten- , dar la niveluri crescătoare de jos in sus (Figura 1.3). Oricăt ar fi de seducitor prin simetrie, modelul emoțiilor imaginat de Robert Plutchik nu este, în fond, decât o trans- punere ingenioasă a modelului tricromati al percepții culo- rilor propus în 1802 de Thomas Young si definitivat de Hermann von Helmholtz (1857). „Modelul Young Helmholtz”, bazat pe supoziția existenței a re tipuri de celule receptoare (conuri) În retină, ia în considerare ei culori de bază (roșu, verde si 37 Fig Modelul ierahizări pe verticală de jos în sus emotion, după gradul or de intestate, propus de Rober Pluie în 1962/1991 (după ‘TenHoutea, 2007, 19) albastru). Din combinarea acestor culori ar rezulta întreaga paletă cromat Față de teoria lui Robert Plutchik s-au ridicat numeroase obiecții din partea psihosociologilor construcționișt (Averill, 1980; Harré, 1986) și nu numai. Robert A. Thamm (2007, 13) le sintetizează astel: clasificarea lui Robert Plutchik este arbi- rară, se bazează doar pe luarea în considerare unui singur element al emoțiilor, este realizată în perspectiva procoti- picalcii, în în calcul un număr limitat de emoții (8 emoții primare, 24 de emoții secundare si 17 emoții tețiare). Warren D. Tenlouten (1996) a extins clasificarea propusă de Robert Plutchik, claborind o schemă evoluționistă (evolw- tionary scheme) in care sunt luate în considerare încă zece 0 -EMOTULE ȘI VIAȚA SOCIALĂ Psihologii evoluționiști, precum E Pratto (1991) sau Barbara Frederickson (1998), sustin că selecția naturală pentru rispun- sal comportamental față de emoțiile negative este mai puternic și tual specific decks rispuneul la emoțiile pozitive, În oedine ilopenetică, anu rispunde la stimulii periculoși avea consecințe mai grave pentru strămoșii nostri decăt a nu răspunde la si- mulii generatori de plăcere, Numeroși cercetători (Frijda, 1986; Lazarus, 1991, Tooby și Cosmides, 1990) sustin că moșiile negative = precum frica sau fara — sunt legate de impulsul dea trece a acțiune: retra- ere in cazul fricii și atac în cazul furiei (Workman și Reader, 2004, 299). Astfel de impulsuri sunt numite „tendințe spre acțiuni specifice ‘Rusinea gi vinovăția intr în categoria emoțiilor negative Ele pregătesc acțiunea de retragere din spațiul public (când individul trăiește emoția de rușine) sau de performare a unor comportamente prosociale, de compensare a dureri sau nepli- cerii produse cândva. [Barbara Frederickson (1998) explică de ce oamenii de stint și-au concentrat eforturile de cercetare asupra emoțiilor nega- tive, abordând arareori emoțiile pozitive “Emotile pozitive sunt 2) ma ar întâlnise gi mai puțin die: renfiate decât emoțiile negative; b) n general, nu erceaza pro- bleme pentru indivizi; c) au prototipuri mai puțin precise decât emoțiile negative (după Workman și Reader, 2004, 301). Cer: cetitoarea americană citată anterior sugertază că emoriile pozitive au funcii adaptativ și că există patru emoții pozitive disinete: bucura, inceresul, satisfacția i dragostea jo, interese, contentment, love) Revenind la modelele emoțiilor propuse de Robert Plut- chik (1962/1991) prezentate anterior, și aici distingem între emoțiile primare patru emoții pozitive și patru emoții nega: tive, după cum indivizi interpretează situaile elementare universale (Tabelul 13) PMOȚILE: REPERE TEORETICE a“ „Tabelul L3. Clasificarea emoțiilor primare dupi valent lor pozitivă su negativă (Patch, 1962, după TenFlouten, 2007, 23) roi Et [Comporamental_|Valena prop a [Ea rue = | | Deschiderea graniței | |reritoriu [inchiderea graniței Hacorporare ăenirtea porns ar Tempo — De reținut, din cele arătate până acum, că rușinea si vino- vatia sunt emoșii mai degrabă secundare și negative decit pri- mare si pozitive. Emofii primare, emoții cu specific cultural și emoții cognitive mai elevate Filozoful Paul E Griffith (1997) împarte emoțiile în trei clase: ) emoții programate afectiv saw „emoții de bază” (sa primare); b) emoții cognitive sau „emoții sociale“; ¢) emoții construite social, care nu sunt emoții propriurzise, ci „stări ‘uzorii* (după Adolphs, 2000, 473), lată căceva precizări pri- vind emotile propriu-zise în concepția lui Paul E Griffith. Emoțiile programate afectiv se disting de celelate emoții prin constelatia comportamentală și prin reacțiile stereotipe, reflexe Î clasa emoșiilor de bază sunt incluse: bucuria (bappi- nex), surpriza (prize) frica (far), Faria (anger), dezgustul (disgust și vristețea (sade), „acele emoții care, În anumite 2 EMOTIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ circumstanye, por i asociate stabil constant cu expresiile faciale umane” (Adolphs, 2000, 473). Așadar, sunt emoții de bază acele emoții ce pot fi citite“ pe fața omului. Ca și Paul Ekman (1973, 1992), Paul E Griffith consideră că expresiile emoțiilor, mai ales cele faciale, sunt semnale sociale autentice. ‘Emoțiile cognitive, în contrast cu emoțiile de bază, presu- pun un grad mai nalt de evaluare, nu sunt reacții reflexe; ele variază mult de la o cultură la alta si de la un individ la aleul. Vina, rușinea, jena, gelozia se regăsesc în lasa emoțiilor cog- nitive sau sociale. Astfel de emoții au un rol important în regla- rea comportamentelor sociale. Spre deosebire de emoțiile de bază, precum bucuria, frica, furia, risețea, surpriza și dezgustul, uncle emoții sunt învă- ate, nu apar decit dacă indivizii sunt expuși unor modele spe- cifice uneia sau alteia dintre culturi. Când am spus „nu apar“, am avut in vedere, pe de o parte, exprimarea emotilor și, pe de altă parte, trăirea lor subiectivă, În fiecare cultură există reguli de exprimare (reguli de afi- sare) a emoțiilor. Mitul „asiaticului enigmatic” a fost destri- ‘mat de experimentul lui Paul Ekman si Wallace Friesen (1969) În cadrul experimentului sau prezentat unor grupe de bărbați americani și japonezi câteva secvențe dintr-un film. Secvengele prezentau atât scene neutre sau plăcute (de exemplu, o excunie în canoe), că și scene dezagreabile (de exemplu, o intervenție chirurgicală la nas). Vizionarea secventelor filmate sa făcut în două condiții experimentale: a) in prezența experimentato- ului; b) în absența experimentatorului (subiecții de expe ‘ment urmăreau filmul siguri). Așa cum era de asteptat, când experimentatorul era prezent, subiecții japonezi au zimbit mai mule și a exprimat emoția de dezgust mai putin decât subiec- ii americani. Aces rezultat al experimentului nu a făcut decât să confirme ceea ce se știa: în cultura japoneză manifestările emoționale IMOȚIILE: REFERE TEORETICE, 2 excesive sunt considerate o impolitete. Spectaculoase au fost alte rezultate ale aceluiași experiment: ) cănd filmul era vizionat în absența experimentatorului, subiecții americani și japonezi au afigat expresii faciale similare; b) când experimentatorul era prezent in primele căteva sute de milisecunde, subiecții apo- nezi afisau aceleași expresii aciale ale emoțiilor ca i subiecti americani, abia apoi acestea erau inhibate în mod voluntar. Semnificația acestui experiment, dincolo de faptul că a adus dovezi indubitabile despre caracterul automat și universal al emoțiilor primare, constă în aceea că a demonstrat că expri- marea emoțiilor este determinati cultural i că regulile de expr mare a emoțiilor intervin abia după ce reacția emoțională a fost declanșată (of Evans, 2003/2006, 12) Teoria culturală a emotilor a primit o susținere puternică din partea cercetărilor antropologice. PL. Newman (1964) a descris o emoție specifică, foarte probabil, unei singure culturi: „starea de mistreț” întâlnită la populația Gururumba din Noua Guinee. Cei cuprinși de această stare aleargă precum nebunii, fură obiecte lipsite de valoare, atacă trecătorii. S-a remarcat că doar bărbați trăiesc „starea de mistreț și doar la vârsta de 25-35 de ani. Cu ajutorul acestei emoții trite sincer de bărbații ‘gururumba ei își obțin o amânare a obligațiilor financiare ce apara inceputul căsniciei. Psihologul James Averill (1980) ~ citat de Dylan Evans (2003/2006, 18) – consideră că emoții în general, au funcția de a-i ajuta pe Oameni si faci lață cerin: telor specifice culturii căreia îi apanin. Ca si Dylan Evans, cred că o asemenea funcție o au emoțiile în general, nu doar emoțiile cu specific cultural. Allituri de emoțiile de bază și de cele cu specific cultural, Paul Griffith consideră legitim si vorbim si despre o categorie specială de emoții, si anume despre xeraoțiile cognitive mai elevate”. Emotile din această categorie au caracter universal, a si emoțiile primare, dar, spre deosebire de acestea, pot fi 4 [EMOTULE ȘI VIAȚA SOCIALĂ influențate într-o mare măsură de gândirea logică. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că în cazul lor procesarea infor: mației nu se realizează preponderent la nivel subcortical, ci la nivelul neocortexului, De regulă, emoțiile cognitive ms elevate se formează mai greu, într-o perioadă mai lungă, si dis par, de asemenea, mai greu; uneori durează toată viața. Ele ~ aga cum susține Dylan Evans (2003/2006, 21) — „pas să fi fost create de selecția naturală tocmai pentru 2 ajuta pe strămoșii noștri să se descurce întrun mediu social tot mai complex”. Tubirea este un exemplu tipic de emorie cognitiva mai elevată. La fel gelozia, sau invidia, sau mândria. Dacă acceptim clasificarea trihotomicăa emoțiilor propusă de Paul Griffith, este clar că rusinea și vinovitia aparțin clasei emoțiilor cognitive mai elevate. Emoțiile si cognitia (Sermon CrriceA) Simțul comun ne spune că emoțiile tulbură gândirea si ne îndeamnă să suprimim emoțiile pentru a gândi limpede. În realitate, gândirea este organic legată de emoții. Acest lucru a fost intuit încă la jumătatea secolului trecut de către socio- Jogul german Theodor W. Adorno (1903-196), care sera în eseul Intellectussacrifcium intelectus: „A presupune că gândirea ar câștiga în obiectivitate de pe urma declinului emoriilor sau ar rămâne doar indiferentă față de fenomen constitui deja o expresiea procesului de prosire. [..] Odată suprimată ultima urmă de emoție, nu mai rămâne din gândire decât tautologia absolută” (Adorno, 1944/1999, 127-128). Cercetările recente, ma ales din domeniul neuroștiințelor, au pus în evidență legitura organică dintre gândire și emoții și, mai mult, primordialtatea afectivității față de raționalitate În ceca ce privește evoluția creierului în procesul hominizarii, IMOȚILI: REPERE TEORETICE 45 că și în ceea ce privește funcționarea creierului în timp real, Jean Delacour, profesor de neurogtinje la Universitatea Pars-Vil, în concluziile lucrări Producere în neurosintele cognitive (1998/ 2001, 209) afirmă: „Ateczivul și cognitivul nu sunt două facul- {iti distincte, ci intim legate [… Rolul afectivului nu se reduce la activarea, la mobilizarea mai mult sau mai puțin intensă a resurselor energetice cerebrale, acționând ca o forță din umbră; cl are o valoare cognitivă prin el însuși.“ ‘Acceptind acest punct de vedere, să vedem cum intervin emo- file în procesarea informațiilor, urmând îndeaproape alocu- șiunea Emotion and the History of Human Society a proesorului Douglas S. Massey, cel de-al 92-lea președinte al Asociații Americane de Sociologie (Anaheim, California, 2001). Regiunea prefrontal ete distinctivă pentru omul modern – se sti. Anatomic, este cu 40 la sută mai extinsă decât la huma- noizii ancestrali (Carter, 1998), dar ~ aga cum am precizat = informațiile ajung la ea cu o întârziere de un sfert de secundă față de creierul emoțional, astel că reacșionăm înainte ca zona prefrontală din neocortex „să Își dea seama ce se întâmpl (Massey, 2002, 18) Experimentele de laborator au arătat ci procesarea infor: mații a nivelul neocortexului este mai lentă decit la nivelul creierului emotional. In plus, -a constatat ci numărul cone- xiunilor de l sistemul limbic la neocortex este mult mai mare decăt al conexiunilor care pornese de la creierul rațional (neo- cortex) spre cel emotional (istemul limbic) (Carter, 1998; LeDoux, 1996; Panksepp, 1998, citați de Massey, 2002, 17). Pe baza rezultatelor unor astfel de cercetări de anatomie i fiziologie a creierului uman și făcând distincția cuvenită între raționalitate și rationalizare, Douglas S. Massey, șeful Depar- tamentului de sociologie de la Universitatea Pennsylvania din Philadelphia, ajunge la concluzia că emotionalitatea precede și influenteaza deciziile noasere raționale (Figura 14). Scimulul || Talamus Anita, (Crverl emotional Fig LA Reprecemarea schematic «proce copie a emoilor (Massey, 2002, 18) Din cele arătate pănă aici nu trebuie i conchidem că func- sionarea creierului emoțional este independentă de functio- area creierului rational si viceversa. Neurologul american Antonio R. Damasio, cel carea sesizat „eroarea lui Descartes” (distincția arbitrară între minte și corp), eroare perpetuată în cultura occidentală, spunea: Aparatl jiu, presupus în mod eadiional a fi neocortical, au pare să funcționeze fia aparatul reglri biologic, presupus în mod ‘Traditional subcortical Natura pare a ficonstraitaparatul rațiuni nu doar deasupra aparatalui relist biologice, dar și din el și împreună cu el. Mecanismele comportamentului de dincolo de pornri și instincte miliesrs cred, atăt partea superioară, că și cea imierioară: meocortezul participă mpreuuă cu nocieulcreicra mai vechi, iar rațiunea rezultă din acțiunea lor concerti Damasio, 1994/2008, 159). n același sens se pronunță și Douglas S. Massey (2002, 25): „Judecăile, percepție și decizie noastre au ata componente emotionale, ct și componente raționale. În locul opozii EMOȚILE. REPERE TEORETICE a dintre rațiune și emoție, va trebui să avem în vedere că emoțiile sunt indispensabile pentru cunoașterea umană. Metodologie, va trebui si incorporim în modelele de cercetare sini poritivise și valorile și emoție (Williams si Bendelow, 1997, xii). Dacă așa stau lucrurile, orice încercare de explicarea con portamentelor umane și a interacțiunii dintre acestea numai pe baza clemenilor rationale ese parțială (de exempt, teoria „alegerii raționale” sau teoria „cost beneficiu) ca și tentativele ‘mai vechii de fondare a psihosociologiei pe instincte. O 4 hhosociologie rece pierde din vedere emoșionaltatea, în timp ce „psihosociologia caldă“ este sărăcită de raționalitate. Va trebui să cultivim, așadar, o „pihosociologie umană”. Să vor. bim de fundamental cultural a personalității, dar fără să uităm că de mult datorează homo sapien biologiculi.Ineligenta emo- șională presupune un echilibru între emoție si rațiune, tocmai „calea de mijloc” recomandată de Aristotel. Oamenii dotati cu inteligență emoțională reușesc de minune să-și controleze emoțiile când este nevoie și să se lase conduși de emoții când este cazul (Evans, 2003/2006, 42) Emotile i cognitiile: complementaritate și conexiune (Peru Tr) Relaiile dintre emoții si cogniții reprezintă, la ora actuală, vunul dintre cele mai solicitare subiecte din psihologie și psiho- logia socială. Nu întâmplător, de câțiva ani apare revista Cog- nition and Emotions. Conceptul clasic în această privință este cel de „appraisal” adică de apreciere, estimare, evaluare a obiec- telor și situailor. Caraecerisicile și valentele percepute și atri- buite acestora determin reacții emotionale. Asa cum îndreptăție consemnează E Forgas și C. Smith (2007, 146-147), studierea proceselor de apreciere oferă răspunsuri la întrebările: „Cum configurează senzațiile și judecigile noastre emoyile? Cam se ocupă de antecedentele cognitive ale emoțiilor?” Cercetări mai 48 EMOTULE ȘI VIAȚA SOCIALA recente urmirese si răspundă a o altă întrebare: „Odată insta Im, cum canalizcază emorile gândea și iunile noastr, deci consecințele lor $i, desigur, studiile de laborator și de teren aduc date și conduc la formularea unor teorii referitoare deopotrivă la prima întrebare, ca și la complementara ei, care se ide deaspraconnatiri simple că nd cas emo ții iar emoțiile nasc gânduri. – Este clar că emoțiile determină, influențează sau cel puțin colorează felu în care oamenii și amintesc, interpretează, judecă și răspund la informațiile ce vin din mediul înconjurător, cu arăt mai pregnant la informațiile sociale. Cercetările e arată lasă căt de complexe și de rafinate sunt mecanismele impli- cate în aceste procese. Sau construit modele care integrează ‘arable d content cu cl e țin e araceisicle similor de natura si conținutul strategiilor folosite în prelucrarea Informapilor. Un st de model este cell infuzii aective (AIM) propus de P Forgas, care face predicția că doar cireum- stangele care produc strate ce presupun un nak grad de co struire și elaborare mentală, bazate pe informatie prealabilă extrasă din memorie, necesitând deci un accentuat efort de gândire, generează infuzie afectivă semnificativă (Forgas și Smith, 2007, 155-156) Studiind rolul emoțiilor fn viața social, in numeroase cazuri sociologii au au nevoie de luarea în considerare a unor stari acum el aes de cl cae de eu d mru structura emoțiilor. Multi analiști au emoțiile (rușinea esem- area, dezgustul, răzbunarea și altele) ca variabile in sine (inde- pendente sau dependente) în tabloul descriptiv si explicativ al tumor stări i fenomene socioeconomice i politice, inclusiv cele de ordin macrosocial (Barbalet, 2002; Turner și Stets, 2005), aproape toate comentariile cercetătorilor care se ocupă de emoții se insistă că exită toate motivele să privim emoție și cogniția nu numai ca fenomene complementare, i și ca leac ‘mene strins conezate, Se aduc în discuie urmitoarcleargurmente: 1) Ceretrle de neurolgiaemoțiler demoniiează că opoziția nu e îmi Blended Er paris de cei cau! and lob 1MOȚIILI: REPERE-TEORETICR 49 prefrontal al cortexului (responsabil de raționamente) ete deco- ‘ect de a central subcortical ce coordonează emoțiile, ind ‘ili întâmpină dificult în a lun decizii și aproape intotdeauna, dacă le ia, ele apar ca iraționale sau, oricum, suboptimale. Fără erei, Oamenii nu sunt capabilă ataeze valențe su utili = în limbajul econamigilor = difertelor erzaive (Turber și Stet, 2005. 2) Investigate psihosociale (Fog Smith, 2007) arată că a pe lini arcecedeneloremoionale cat pipe cea Conseil or, în derulare concrete code fnonescs un permanent Stere i ces | iveniment Mesaj procesat Răspuns e |n e [me te și la corp [Tratarea evenimerrului 1a nivel cortexuli B (Bmore tay] os wa } E Răspuns Cognitiea strumental (fuga) |rispunsului corporal| —2|Emoție (frica)| ni corporale e eexplicate_| Fig 15. Teorii ale emoțiilor: A) Teoria James-Lange; B) Teoria Can- ‘non Bard; C) Teoria Schachter Singer (după Papalia i Olds, 1985, 338) s2 EMOȚILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ “Teoria Jemes-Lange Aproape în același timp, doi savanți — uzul american, William, ‘James, și altul danez, Carl Lange, independent unul de celi- ut au explicat emotlle pe baza factorilor biologici În esență, teoria cunoscută sub numele .James-Lange” susține că stimu: liiemosionali din mediul înconjurător produc schimbări fizio- logice, care sunt interpretate de creier ca emoții. Pentru filozoful si psihologul William James (1842-1910), corpul are un rol central în emergenta emotilor: corpul posedă un „limbaj complex si articulat” prin intermediul căruia comu- nică rațiunii ce se întâmplă în lume. Împotriva ,bunului-sims”, cunoașterii a nivelul simțului comun pentr Care perceperea unei amenințări, de exemplu, generează o emoție (Erica) și aceasta, la rândul ei, determina schimbari corporale (accelerarea pulsului, paloare, fugă etc), filozoful si psihologul ames lansează ipoteza următoarelor secvențe in trăirea emoțiilor: perceptia stimulilor din mediul înconjurător răspunsul cor- poral » emoție. „Schimbările corporale urmează direct PER- CEPTIA stimulilorgi[.]resimgirea acestor schimbări ce apar ESTE emoția” (James, 1884, 189, apud Cornelius, 1996, 60). William James conchide: „Noi suntem trigti pentru că plan- gem, furioși pentru ci lovim, speriayi pentru că tremurăza.* „emoția urmează unei „schimbări corporale“ mai mult saw mai putin automate ca răspuns la stimulii semnificativi. ‘William James nu a definit foarte clar ce se înțelege prin „schimbări corporale” (bodily changes), fapt ce a condus la 0 înrexpretare schematică a teorii sale, vânduse în discuție doar „actele instrumentale” (lovi, a tremura ete). În prezentarea toric sale din 1984, William James sa referi la tri feluri foarte diferite ale schimbărilor corporale, si anume: comportamente expresive, acte instrumentale și schimbări fiziologice William James a dezvoltat ideca lui Charles Darwin (1872), argumentind că oamenii reacționează la semnalele interne și MOILE. REPERE TEORETICE 5 exerneale corpului. Emotile nu sunt altceva decăt perceperea proceselor fiziologice. Creierul monitorizează starea viscerelor Șiapoi noi eacționăra la semnalele produse de starea corporală internă. Aga cum remarca Randolph R. Cornelius (1996, 60), spre deosebire de Charles Darwin, care sa concentrat asupra funiei emoțiilor în procesul evoluției si asupra expresiei emo- lor, William James sa concentrat, in primul rând, asupra iri emoționale (emotional experience și, în subsidiar, asupra locului emoriilor în procesul evoluției. Așadar, după William James (1884), emotile emerg din răs- punsurile comportamentale: suntem furioși pentru că lovim. Prin extensie, resimim rușine ca urmare afaptului cine ascun- dem și mândri ca urmarea faptului că ne expunem în public (Gheldon et al, 2000, 254). Așa cum am precizat l începutul acestui subcapitol, inde- pendent de William James, în Olanda fiziologul Carl Lange (1834-1900) a publicat in 1385, 0 monografe despre emoții (care a fost tradusă in limba germană în 1887). Carl Lange (se pro- ‘nung „long ~ n.n.) a încercat să răspundă la întrebarea „Ce manifestări corporale acompaniază fiecare stare afectivă”. Ca și William James, fiziologul olandez a remarcat că toate emmo- fille sunt acompaniate de schimbări corporale de un fel sau situl, datorate modificint circuliei sanguine ca urmare a schimbărilor din activitatea mușchilor ce contractă vasele de sânge. Fără aceste schimbări, răirea emoțiilor este imposibilă ‘Desi William James (1890/1983, 1062) a apreciat că „Lane a simplificat puțin prea mult și a universalizat fenomenul” (pnd Cornelius, 1996, 67), cei doi savanți sunt cunoscuți ca fondatori ai „teoriei periferice a emoțiilor „Teoria James-Lange – dominantă mult timp in psihologia emoțiilor ~ are, fără îndoială, limite serioase: a) de multe ori, emoțiile sunt resimite înainte de a se produce modificări vis cera, fiziologice; b) nu totdeauna schimbările fiziologice gene- reazi emoții; c) nu există o corespondență biunivocă între s AMOȚILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ schimbările fiziologice și emoții; d) acelorași schimbări fziolo- ice le corespund emoții diferite. Totuși, aga cum au pus in evi- dență experimentele lui Paul Ekman, ca și ale altor cercetători, ea conține un simbure de adevăr. „Modelul organic” (organic model), în care sunt incluse tcoriile despre emoti ale lui Charles Darwin, William James și Sigmund Freud, „postulează o fixitate de bază a emoțiilor și o similaritate de bază a emoțiilor, dincolo de categoriile de populație” (Hochschild, 1983/2003, 215) In plus, conform acestor teorii – susține profesoara de sociologie de la Univer- sitatea Berkeley din California ~ expresia emoțiilor este earin- secă emoțiilor. “Totuși, unele cercetări moderne sugerează că modificarea expres cale gaperecză emoții ceace mine în for eo. ria JamesLange. Într-un studiu din 1974, James D. Laird a testat ipoteza feedback-ului facial, constatand că subiecți care afisau zâmbetul apreciau scenele dintr-un film ca având mai ‘mult umor, comparativ cu subicci care urmăreau aceleași scene, dar erau încruntați («pud Darley, Glucksberg și Kinchla, 1981/1991, 361) Într-un al studiu, Robert B. Zajonc, S-: Mur. phy și M. Inglehart (1989) au pus în evidență faptul că expres facială a bucuriei, zâmbetul, modifică circulația sangvină și temperatura creierului, ceea ce conduce În activarea substanțe: lor neurotransmițătoare și, în cele din urmă, a trăirea unor emoții plăcure sau neplăcute. Robert B. Zajonc și colegii săi ‘au argumentat că mișcările faciale singure sunt capabile să inducă emoții (apud Lefton, 1991, 411). Teoria Cannon-Bard în 1927, Waker B. Cannon (1871-1945) a publicat un studi extrem de critic la adresa teoriei James-Lange. In acest studi, profesorul de fiziologie de la Universitatea Harvard a arătat că sursa emoțiilor o constituie talamusul. Cand este perceput MOȚILE: REPERE TEORETICE 55 un stimul emotional, talamusul transmite impulsuri spre siste- aul nervos simpatic, care produce reacții fiziologice, În același ‘timp, talamusultransmite impulsuri și spre cortexul cerebral, care generează simțămânrul conștient al emotiei. După Walter B. Cannon, emoțiile sunt acompaniate de modificări fiziolo- ice, dar nu sunt generate de aceste modiicări. Promovand dualismul separarea dintre minte și corp, «teo- ria talamică alui Water B. Cannon a fost dezvoltată de Philip Bard (1938), ajungându-se astfel la ceea ce este cunoscut sub numele de „teoria Cannon-Bard*, care nu a fos nici ea scutită de critici. Principala obiecție față de această teorie constă în aceea că stimularea sistemului nervos simpatic nu este simul- ‘ani cu stimularea cortexului, În multe cazuri, oamenii resimt mai întâi emoția și abia apoi apar modificările fiziologice. Douglas S. Massey (2002) își fondează teza anteriortății emoionalității față de raționalitate tocmai pe nesicronizarea stimulării creierului emoțional și a creierului rational. “Teoria Schachter-Singer în 1962, Stanley Schachter (1922-1997) și Jerome E. Singer au elaborat o „teorie cognitiv-iziologică” a emoțiilor, in care sunt incorporate elemente ale celor două teorii prezentate ante- Flor. Cei doi psiholog americani susțin că oamenii interpretează emoțiile lor, dar nu numai pe baza schimbărilor fiziologice. Stanley Schachter și Jerome E. Singer au relevat importanța contextului. În experimentul pe care lau condus sau mani- plat activarea neurofiziologici și explicațiile date subiecților. Celor din grupul experimental isa injectat epiferină, o sub- stanță care pronoacă palptațiitremurături, rosea din grupul de control li sa administrat o substa farmacodinamice, Toți subiecții au fost informați ci se urmi- reste verificarea efectului substanței injectate (numită de către experimentatori ,suproxina”) asupra acuităii vizuale (tehnica 56 EMOTULE ȘI VIAȚA SOCIALA raportului al). După injecție, subiecților la cerut să aștepte 20 de minute până când substanța injectată avea să-și facă efectul. Subiecti care primiseră o doză de epiferină injectabilă a fost împărțiți in trei subgrupe. Unora li sau dat explicații corecte (vor simți palpitafil, vor avea tremuraturi, i se vor înroși obrajii, vor resimi crampe stomacale),altora li rau dat explicatii inadecvate (e vor amorti picioarele, vor avea prurit sicefalee) și, în fine, subiecților din cel de-al treilea subgrup nu li șa oferit nici o informație in legătură cu consecințele injecici administrate. Grupul de control, format din subiecți cărora li se injectase substanță placebo (fără efecte farmaco- dinamice), a fost informat că nu va simi nimic deosebit, S-au creat două situații experimentale: una euforică, cealaltă iitantă (ua „complice“ al experimentatorilor aflat în anticamera în care subiecții stepa ca injecia să-și faci electul se arăta când fericit ~ se juca, arunca în aer avioane din hânie etc. =, când enervat, dând răspunsuri sarcastice etc). Cercetătorii observau printr-o oglind flsă (geam cu vedere unilaterală) comporta- mentul subiecților în „perioada de așteptare”. Sa administra, în final, un chestionar cu ajutorul căruia sa sabil dacă în timpul experimentului subiecții sau sinyitsatisfăcuși sau enervat. S-a constatat că aceeași stare fiziologică produsă de epifarind 4 fost resimțită odată ca Bind plăcută, alăcată ca dezagreabilă. Deși reacțiile fiziologice erau aceleași, etichetarea acestora a condus a trăiri emoționale diferite. Subiecti informați inco- rect au reactionat mai puternic decăt subiecți care nu au pri- mit nici o informatie despre efectele iniecției, La rândul lor, aceștia au reacționat mai puternic decăe cei cărora Lisa spus corect Ia ce să se aștepte și decât cei care au primit o substanță placebo. Experimentul a demonstrat că socictatea oferă eleren- tele cognitici pentru interpretarea schimbărilor fiziologice, că situația socială în care ne aflăm este factorul cel mai impor. tant în privința emoțiilor pe care le simțim, dar că starea de alertă influenșează nivelul la care resinnțim aceste emoși“ (Hayes, și Orrell, 1993/1997, 92) IMOȚILE: REPERE THORETICE 57 Dia punctul meu de vedere, teoria SchachterSinger oleră suport asumpriei că emoțiile îi au originea în societate “Teorii recente despre emoții Voi semnala, pe scurt, doar câteva dintre teoriile recente care se bucură de o mai mare notorietate. Teoria Valins-Reisenzein. în 1966, Stuart Valins a făcut următorul experiment: a cerut unor subiecți de sex masculin si aprecieze atractivitatea unor nuduri de femei din revista Playboy. În timp ce priveau focograiile, ascultau înregistrate pe bandă magnetică bătăile inimi, care erau mai accelerate ln vederea anumitor nuduri. Subiecții din grupul experimental au fost informati ci se aud propriile lor bătăi de inimă (raport fals) iar subiecților din grupul de control li a spus că înre- gistrările de pe banda magnetică nu au nici o legătură cu starea lor fiziologică. Subiecii care erau convinși că ascultă propriile bătăile de inimă au declarat că le-au plăcut cel mai mult foto- srafile la care bătăile inimii erau cele mai intense. Mai mult, aceștia au persistat în evaluările lor chiar și după ce au fost informați de către experimentator că nu a exista nici o legă- tură între privirea fotografiilor si bătăile inimii înregistrate: pe bandă magnetică (Valins, 1972). Experimentul lui Stuart Valins arată că modificările fizio- logice (indiferent de cauza producerii lor) influențează emo- ile pe care le resimrim, dar că ele nu constituie o premisă necesară sisulicienta pentru trăirea emoțiilor: trebuie ca stimulul (oto- srafia/persoana) să aibă un minimum de atractivitate. Cerce- tările realizate de Rainer Reisenzein (1983) au condus la aceleași concluzii, conturându-se astel teoria numită ValinsReisen- 2ein*, care subliniază că „deseori gândirea (cogniti) ete cea care ne declanșează si ne orienteazi afectele” (Ciccott, 2007, 280). 58 EMOTILE ȘI VIAȚA SOCIALA ‘Teoria Ii Richard L Solomon. Psihologul american Richard LL, Solomon a propus în 1980 o teorie cunoscută sub numele de „teoria proceselor oponente”. Richard L. Solomon consi- deri că zonele cerebrale funcționează pe baza unor stări emo- șionale care se opun reciproc – ori plăcere, ori neplicere -, având ca finalitate restabilirea liniei de bază a nivelului indi- vidual. Când apare o emoție puternică (situația A), apare și stare emoțională contrară (iația B). Suma celor două situa sii (A + B) exprimă starea emoțională de moment, răspunsul afectiv manifest (după Benjamin, Hopkins si Nation, 1987/ 1990, 382). Teoria ui Nico H. Frijda. Această veori, fără a face abstrac- tie de importanța evaluări accentueazafaptul că emorilepre- supun pregitire pentru acțiune. Nico H. Frijda (988), profesor Ja Universitatea din Amsterdam, afirmă ci fiecare trăire emo yională mu ezaltă numai intro evaluare a situate, iși din- trun se de tendințe spre aciune sau de Comportamente pregătite pentru ca evaluarea cognitivă si se realizeze. “Teoria lui Lynn Smith-Lovin si David R. Heise. Așa cum semarca Steven M. Nelson (2006, 16), „teoria controlului afec- elor” (affect control theory) se fondează pe conceptia interac- jionismului simbolic, inițiată de George Herbert Mead (1934), și pe „teoria controlului perceptiv®, dezvoltată de ‘T. William Power (1973) Din sumara trecere in revistă a teoriilor despre emoții, se vede clar că nici o teorie nu explică în întregime fenomenul în toate manifestările lui. Probabil că emoțiile nu se lasă aco- perite de teorie, datorită complexității lor. SEPTMMU CMELCEA și GABRIEL JDERU (Gerrpau Crmicea) n „marile teorii* sociologice, chiar dacă mu li se acordă tot- deauna un loc central, emoțiile nu sunt ignorate, Theodore D. Kemper (1990, 323) a organizat discursul privind sociolo- gia emoțiilor pe baza antinomiilor: 1) Abordarea emoțălr la nivel microsociologic/macrosociologic 2) Utlizarea în studiul emoțiilor a metodelor cantitative/caltaive, 3) Orientarea poziivistă/antipozicvită. 4) Interesul pentru managementul emoyilor/explicaea emoyilor. 5) Scopul studilor find predicfa/descrierea emil 6) Abordareabiosocali/abordarea socal constrcionit a emogilor. 7) Analiza gender, 3) Economia politică a emoților. În continuare, voi urma aceeași schemă de analiză, rezu- mind discursul profesorului de sociologie de la Universitatea St. Joha’s (SUA). oa sutat prin societă —_ ci fundamentale: familia, economia, religiaga.ma. Mari gin- dori, precum Auguste Comte, Saint Simon, Karl Mars, Emile Durkheim, Herber Spencer, Georg Simin], Kar] Manheim, Charles H. Cooley și George H. Mead ~ citați în aceasi 60 AMOȚILE și VIAȚA SOCIALA ordine de ‘Theodore D. Kemper (1990, ) au adus contribuții aeriana ae Dna cca produs o specializare și o segmentare a sociologilor, contra- Punndurse oarecum artifical orientarea macrosorilogică celei microsociologice. Unii sociologi și cercetători si emo- țiilor (Collins, 1981; Gordon, 1981; Hamond, 1983; Lewis, 197%; Scheff, 1989) au depățit aceasta preudoproblems. Ali au privi emoțiile fie dinte perspectiva mictosocilogici fie dintro perspectivi macrosociologicl, Utilizarea metodelor cantitative vs. metodele calitative. Și această dihotomie mi se pare contraproductivă. Teoria ycon- trolului afectelor”, elaborată de David R. Heise și Lynn Smith-Lovin (1977, 1988), constituie un foarte bun exemplu de abordare cantitativcalitativ’ a emoțiilor. Totuși, sau adus contribuții deloc nesemnificative apelândurse doar la metodele calitative (Clark, 1990; Hochschild, 1975; Thoits, 1989) Dez baterea mai veche asupra stiintelor socioumane a condus la regruparea în prezent pe poziții opuse a celor care încearcă să cerceteze emoțiile in mod obiectiv, considerând obiectul lor de studiu ca lucruri”, fță de cei care apreciază că studiul emo- ților nu poate fi realizat dacă mu se are in vedere interpretarea pe care o dau indivizi acestor fenomene. Orientarea poziti- ‘vist presupune cercetarera cantitativă, după modelul științe. lor naturii Theodor D. Kemper (1987), care ia în considerare primordial elementele fiziologice subiacente ale emoriilor și funcția adaprativă a acestora, este unul dintre cei mai reputați ‘eprezentanyi ai orientării pozitiviste în cercetarea din domeniu. CONCEITUALIZAREA SOCIOLOGICĂ A EMOTIILOR. s oțile vebuie studiate ca eri (sed experince). ntcle fearres) esențiale ale emoțiilor trebuie izolate @ Emenie toi să fe nel ca un proces de exitare în sine, labore tn sae cu colo în sine. . eres inarpreaesenomencloyiclaemotilr m tebe tiie eral of Descrierii proces, Varia Vile ror’ i agent ema! ns mie ne preocpe © Orice interpreta a moșilor tebui ă Be oului Prin () capacitatea ei de a produce trăiri emoționale și prin (b) capacitatea ef a facta ping era care mu fon dei rpreare feomenolegcă a tirlor emorionale trbuie să A erai îi (Den 996,90) pia se care au ca scop găsirea modaliti tilor emoționale optime în relațiile interpersonale se bucură de popularitate, Cele mai multe dintre ele sunt asociate orien- tăriantipoziivise, fa specia interacșionismuli simbole (Clark, 1990; Gordon, 1981; Hochschild, 1975; Thoits, 1989). i controlate si schimbate de către iviz fie in plan comportamental, fie în plan cognitiv. Prin contrast, există studii nu mai puțin valoroase care au ca scop explicarea emoțiilor, nu și managementul lor. emoțiilor s-au limitat la descriere sila formularea unor enun- uri cu valoare de adevăr privind fenomenul supus cercetării. be măsura acumulărilor teoretice, unii cercetători Clark, 1990; e PMOTILE ȘI IATA SOCIALĂ Collins, 1981; Gordon, 1981; Hamond, 1983; Hochschild, 1975; Kemper, 1987) și-au propus în mod explicit să construiască modele pentru predicția emoțiilor. O problemi de mare interes in sociologia emoțiilor o constituie determinarea influenței factorilor fiziologici în producerea fenomenului, Este o problema mai general a socio- logiei (organicismul versus sociologismul). Dezbaterea asupra acestei probleme a renăscut odată cu apariția sociobiologiei (Wilson, 1975). Nimeni nu se îndoiește că emoțiile au un substrat biologic; problema apare când se pune întrebarea cit de important este acest substrat. Experimentele lui Stanley Schachter și Jerome Singer (1962) sugerează ci substratul fizio- logic are un rol relaiv lipsit de important, factorul cognitiv find determinant; dar unele cercetări moderne (Gordon, 1990; Kemper, 1981, 1987) pun la îndoială această concluzie. Analiza gender in studiul emoțiilor. Față de cercetările mai vechii in care factorul gender (gen social) apărea sub forma com- parării datelor după sex (masculin feminin) studi modern) sub influenta mișcărilor feministe, Sunt repuse în discuție relațiile dinere organizarea socială, comunitate, families trăirile emoționale (Denzin, 1990; Hoch- schild, 1983, 1989; Thoits, 1990). In concepția multor socio- log NE a er producție consticuieelementul central pentru înțe- legerea victi sociale, deși se îndoiesc de valabilitatea pretenției ideologiei marxiste dea explica toate fenomenele vieții sociale prin forțele și relațiile de producție. Arie R. Hochschild (1983, ‘CONCEFTUALIZAREA SOCIOLOGICA A EMOTHLOR 6 1989) a utilizat cu succes concepte din economia politică în analiza emoțiilor, mai precis, în studiul muncii emotionale 1990, 85) „Emoțiile si trăirile (experiences) generațiilor anterioare apasă Constiingele si viețile fiecărei generații care urmează.“ Sub acest motto, Norman K. Denzin a examinat modul în care produsele culturale (filmele despre alcoolici) influenează emotil încheierea scurtei treceri în revistă a orientărilor și preocupărilor principale din câmpul sociologiei emoțiilor, reproduc după același Theodore D. Kemper tabloul sinoptic al contribuțiilor metateoretice în abordarea sociologică a emo- tillor (Tabelul 2.1). Din cele arătate de Theodore D. Kemper (1990) rezultă că până în urmi cu două decenii sociologia emoțiilor urmărea, în principal, descifrarea relației dintre structura socială și instituțiile sociale (nivelul macrosocial) și emoții. ste de la sine înțeles că marii sociologi (A. Comte, K. Marx, E. Durkheim, M. Weber, G. Simmel, N. Elias șa.) nu au făcut abstracție in concepția lor despre societate de fenomenul numit generic „emoții“. Dintre clasii, Sa “Tabelul 21 Contribuție meueoreice în abordarea sociologic a emoților (după Kemper, 199, 21) MOȚILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ Macro| Camizivă | Poin | Ec. polii | Gender | Management | Price ] Biologics Gordon “Hochschild Sete SmithLovia CONCETUALIZAREA SOCIOLOGICA A EMOȚIILOR 65 (Gerrnau CHELcea) Unii specialiști, precum Thomas J. Scheff (1983) sau Gene A. Fischer și Kyum Koo Chon (1989) il considera pe Emile Durkheim „arhitectul“ abordării constructiviste a emoțiilor. Fondatorul sociologiei franceze moderne sa preocupat – așa cum îndeobște se sie — de identificarea liantul sistemelor sociale, mai precis de sursele coeziunii care mențin laolaltă oamenii în societate. După Emile Durkheim, coeziunea poate rezulta fie pe baza solidarității mecanice (asociată societăților ribale), fie pe baza solidarității organice (caracterisică societăților indus. trial), In ambele cazuri, oameni e identifică cu sistemul social, dată fiind împărtășirea acelorași credințe (in societățile tribal), pede o pare, și, pe de altă parte, dată fiind diviziunea muncii, care face ca datorită specializării oamenii să depindă unii de ali. Fără îndoială, coeziunea are și o dimensiune afectivă: iden- tificarea indivizilor cu un sistem social presupune formarea „sentimentului de noi Se știe, de asemenea, că Emile Durkheim a acordat o aten- tie deosebită totemismului. Cuvântul „tote“ provine din limba vorbită în zona Marilor Lacuri nord-americane șia fost introdus în antropologie de citre J. Long in lucrarea Voyages and Travels, apărută in 1791). Totemismul indică „legătura dintre o specie naturală si un clan exogen, credință potrivit căreia indivizii aparțin speciei in cauză atitudinea de respect fade specie” (Désveaux, 1991/1999, 672). Totemismul presu- pune ceremonii rituale și interdicții alimentare. în Les formes démentaires de a vie relgicuse, Emile Durkheim (2912) analizează „riturile piaculare”, acele rituri ce sunt cele: brate într-o atmosferă de neliniște sau de tristețe. Spre deose- bire de „riturile pozitive”, asociate cu bucuria anticipată a unui eveniment fericit arcurile piaculare” (din la. piaculu, ispășire, nenorocire, rău augur) sunt celebrări indurerate (de exemplu, 66 EMOTILE ȘI VIAȚA SOCIALA oli). în acest context, Emile Durkheim (1912/1995, 363) arată 3 a dolinl ma constitute expresa spontană a nei emoții ini duale*, fiind reglementat de uzane: „lacrimile trebuie să curgă, fie chiar și prin mijloace artificiale” Se elevă stil natura socială a emoiilr și existența unor reguli de exprimare alor. Analizând rvurile piculare centrate pe totem ale aborige- ilor warramunga din Austral, Emile Durkheim (1912/1995, 365) remarca faptul că „în general, nu există nici un raport între sentimentele resraite i gesturile executate de actorii ritualului”. În termeni moderni spus, din cauza diserepangei dintre ceea ce sim (rea imernă a emoție) și exprimarea emo “ici, impusă de grup ca o obligate, participarea Î aceste rizuri impune „managementul emoțiilor”. Caseta 3 EMILE DURKHEIM Ritarilepiaculare și ambiguitatea noțiunii de sacra Individul, dacă este ferm atașat de societatea din care fae pare, consideră că are datoria moral d a pareicipa tristețea și bucure Si ducă nu bar interes, a insemna că rupe legăturile care ÎL unesc e colectivitate; ae însemna că renunță las 0 dori și deci sar con- raze. Dacă eesti, în timpul sirbitorilor comemorative ale rit nu eu în zisa ieri a eră enim pos tesc ise mortified nuo fac pentru a da cur liber ve rstti span ‘ane, În asemenea circumstante, sarea interioara 2 credinciosului mu exten acord cu abstinengeleaspre la cae se supune. Este trist pentru că se srSduie să fe tists o face pentru ai afirma credinra FRritadines australian în timpul dolilui se explică in aceagi mod, Dac plnge,geme, no face pur și implu pentru a traduce o durere individual ct pentru a îndeplini o indatorite pe care societatea nu sită să Fo reaminteasc. Emile Durkheim, Formele elementare ale vii religioase, Di, “dica Polirom, (112) 1995, 366, CCONCEPTUALIZAREA SOCIOLOGICA A EMOTILOR 7 In acord cu ceea ce în epocă era general acceptat, modifi- carea comportamentelor individuale în situația de mulțime, fără a-l cita pe Gustave le Bon (1895) care explicase sporirea cemoionalitiii maselor prin fenomenul „contagiunii mintale“, Emile Durkheim (1912/1995, 366) spune: „Se știe, timentele umane se intensifică în colectivitate. Tristeyea, ca i bucuria, se exaltă, se amplifică, reflectindu-se dinur-o con- {ting în alt și, prin urmare, se exteriorizează sub forma unor. mișcări exuberante și violente.” Autorul regulilor metodei sociologice considera că de la un individ la altul se transmite sun fel de electricitate”, care produce o efervescență colec- {iva o stare de frenezie, întreținută de ritualuri. ‘Emile Durkheim (1895/1991) considera că „faptele sociale“ sunt distinctive prin exterioritate și anterioritate, dar si prin constrângerea exercitată asupra indivizilor. „Reprezentările colective”, care presupun interacțiunea constiinjelor indivi- zilor dintr-un grup sau dintr-o comunitate, exercită o presiune asupra reacțiilor indivizilor, în sensul adopiării acelorași idei și comportamente. ,Omogenitatea mișcărilor creează în grup sentimentul sinelui i, deci, conștinșa dea i” – conchide Emile ‘Durkheim (1912/1995, 213). Forma materială a reprezentărilor colective o constituie „emblemele”, care exprimă adeziunea la un anumit grup, unitatea socială a indivizilor. „Emblema nu reprezintă doar un procedeu comod de a clarifică sentimen- tele societății față de sine, i ia parte la nașterea respectivului sentiment, find unul din elementele ui constitutive” (bider). Se întrevede aici rezolvarea corectă a relației dintre cognitii i emoții: cele două fenomene nu se contrapun, ci se intrepi- trund ~ concluzie la care au ajuns cercetătorii contemporanii or (vezi subcapitolul ,Emorile și cogniția”). “Fără a trece cu vederea peste limitele orientări sale functio- naliste, putem spune că în concepția durkheimiană despre viața socială emoțiile ocupă un loc central. Fondatorul sociolo- zici franceze moderne a explicat geneza emoțiilor de bucurie, se MOȚILE ȘI VATA SOCIALA erativudine, tristețe și a arătat că între cognitie gi emoții există 9 relație intimă. Din punctul meu de vedere, Emile Durkheim este primul mare sociolog, care analizează geneza, natura, structura si funcțiile emoriilor, inspirând multiple direcții de Teoretizari sociologice contemporane (Serrmau CHELCEA) Multitudinea teoretizărilor din perspectivă sociologică a emoțiilor a condus la necesitatea grupării contribuțiilor din domeniu. Astfel, Jonathan H. Turner $i Jan E. Stets (2005, 23-25) propun luarea în considerare a urmitoarele grupări: 1) Sociologia dramaturgică și teorile culturale susțin că tmotionale sunt ghidate de norme culturale sti în ce privește nsitatea, cit și exprimarea lor în diferitesituaii concrete (Gotiman, 1959, B61, 167, 1971 1983; Gordon, 1, 189, 190; Hochschild, 179, 983, 1990; Rosenberg, 1979, 1990 1991; Thois, 1985, 1990; Clark, 1987, 1990, 1997). 2) Teorile despre rcualuti subliniază importanța proceselor care Sincronizeaai ritmic răspunsurile comportamentaleinterperso- ale șia rolului energizant al emotilor in sporirea coeziunii gr. polul Durkheim, 1912; Colas, 1975, 198, 2004; Semmer-Efler, 2002, 2004). 3) Teorllleinterationismuluisimbolic se axează pe idemtti și pe .selfconceptions ca elemente de reglare a comportamentelor, Consderindose că india ind să conserve Și să sin „selcaa ‘ceptions în dferitele static când persoanele reuse să reafirme ssellconceptions= sau propria identitate, sune tress emotii pozitive; în caz contrat, emoții neative (Mead, 1938 Cooley, 1902; Shott, 1979; Brathwaie, 1989, 2001; Sryker, 1980, 1987, 2004; Mel yi Simmons, 178; Elestad yi Stes Burk, 991, 996, “Heise, 1977, 1979, 1985; Higgins, 1987, 1985; Carver și Scheier, 1950, 1996, 1998), 4) Teorlleinteractionismuluisimbolic, care încorporează dele psi- hanalitic, adaugă perspective iteracpionisenuluisenbolic ana- liza mecanismelor pshice de apărarea sinelui în condiție în care CONCEPTUALIZAREA SOCIOLOGICĂ A EMOTULOR & selfconceptions” nu sunt confirmate, precum și modificarea {lilo emoțional în astiel de stai (Frewd, 1900; Scheff, 988, 1990, 2000, 2003; Turner, 2002; Tangney, 1995, 2002), 5) Teorie schimbului au in vedere faptul că emoyile reprezintă un. tip de resurse pe care indivizi le chim în inverașiunile sociale, urmărind obținerea unui anume profi când indivin mu obțin recompensa pe care O aiegeau, atunci esint Intro măsură mai ‘mare au mai mick emoții negative (Homans, 96 197; Blau, 1964; Emerson, 962, 1964, 172; Cook, 178; Mom, 1987, 197; Lawler și Yoon, 1993, 1998; Jasio, 1980; Lawler, 2001). 6) Teorile structurale pun in evident faptul ck poziția indivizilor în structura socials sigură putere și prestigiu: când răspunsurile ‘cloraiti confirma poziția socială, iuni ocupanții respectivelor poz din strucura socials eset emori pozitive in caz contrar, sia eroii negative (Kemper, 1978, 1980, Thamim, 1992, 2004, ‘Markovsky și Lawler, 1994 Berger, 1988, Ridgeway, 1978, 1994; Lovagla și Howser, 1996; Shelly, 2006; Barbalt, 1998). 7) Teorie evoluționiste se concentsează asupra eves emoțiilor pe bazaselecie naturale și supra modului în care intenționează „mecanismele biologice d producere emoțiilor cu formaținile sociocultural (Wentworth, 1992, 994; Turner, 199, 2000} Hay ‘mond, 1983, 1950, 199, 2004). Prin forța lucrurilor, vom schița in continuare doar ele- mentele de bază ale principalelor „teorii culturale” care ne ajută să înțelegem în mai mare măsură natura socială a emoțiilor. Teoria dramaturgica a lui Erving Goffman (Gases JoeRu) Modelul dramaturgic de analiză a vieii sociale a fost lansat de către sociologul american Erving Goffman (1922-1982), odată cu publicarea lucrării Presentation of Self in Everyday Life (4959). Pentru dezvoltarea modelului autorul a utilizat meta fora iata ca teatru”. Originalitatea acestui ‘model constă în fapeul că privește viața socială ca pe o scenă în care indivizii interpretează roluri definite socio-cultural. În această perspectivă individul nu este văzut ca actor social care 7 „EMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALA contribuie la acțiunea socială, ci ca interpret social ca persona} care face parte dintr-un ansamblu mai larg de scenarii pe care le definește societatea. Principiul care reglementează aceste „puneri în scenă” sau interpretări ale indivizilor este nevoia acestora de ase prezenta {intro lumină cit mai favorabilă în ochi celorlai. Această nevoie fi determina pe interpreți sociali să apeleze lao serie de stra- tegii de prezentare pe care sociologul american le-a reunit sub desumirea management al impresiei”. Din acest punct de vedere, miza interacțiunilor cotidiene este una socială, constând în afișarea în fața celorlalți a unui anumit tip de sine cu scopul influengirii conduitei lor. Prin această abordare Erving Goffman orientează analiza sociologică de la nivelul structurilor sociale, abordare pe care o putem numi traditionala în sociologie, către consideră că realitatea interacțiunilor directe poate fi privită ca realitate în sine, numind-o „ordine interactionali* (Goffman, 1983). Acest tip de realitate are propriile sale reguli, diferiue de cele impuse prin structurile sociale. În forma incipientă, întâlnim această idee sila sociologul ‘german Georg Simmel (1858-198), care, ntuind caracterul sui generis al realității interactionale, afirma că „obișnuita pre zentare reciprocă cu ocazia vreunei conversații de mai lungă durată sau cu ocazia întâlnirii pe același teren social, oricât ar părea ca o formă goală de conținut, este un simbol potrivit al acelei cunoayteri reciproce, cu valoare a prior, al oricăr relații. Acest lucru se ascunde adesea de conștiință, deoarece pentru un număr extraordinar de mare de relații ver reciproc nevoie să stim că există numai tendințele și calitățile absolut tipice pe care le observăm în necesitatea lor abia atunci când ele lipsesc” (Simmel, 1908/2000, 255). Dacă Georg Simmel a lansat această idee, Erving Goffman a ridicat-o la rang de obiect de studiu pentru sociologie. La Erving Goffman, cunoscut pentru aparenta inconsistent’ conceptuală, ideea importanței CONGIITUALIZAREA SOCIOLOGICA A EMOTIILOR n „ordinii interacționale“ în explicația sociologică poate fi sur- prinsă din cunoscuta sintagmă utiliza chiar în introducerea Iucrării Interaction Ritual (1967), în care se atrăgea atenția că trebuie să analizăm mai degrabă „momentele și oamenii lor“, decăt ,camenii si momentele lor”; prin noțiunea de „moment“ autorul infelege contextul social concret, direc, in care inter: preșii sociali se angajează in interacțiuni. Alfel spus, autorul a pornit de la asumpția existenței „ordini interacționale”, dfe- rith de ceea ce se fnjelegea prin ordine socială, și i-a aplicat acesteia concepte împrumutate din sfera dramaturgiei Modelul dramaturgie a mai fost abordat în lucrări ale unor. sociologi români (Bădescu, 1996; up, 2001; Mihu, 2008; Viss- seanu, 1982). Personal, consider că trebuie subliniată ideea de ordine interactionals*. Afla n prezența celorlalți, în cadrul Înteracțiunilor directe din viața de zi cu zi, indivizi vor realiza „un schimb de informați carele va permite definirea stației în care interacționează. Acest ip de schimb informational îi face pe ceilalți să gtie de la bun început ce așteaptă individul de la ei și ce por astepta, la rândul lor, de la el* (Goffman, 1959/2003, 29) Erving Goffman (1963) clasifică aceste interacțiunii directe în două categorii: „interacțiuni nefocalizate* și “interacțiuni focalizate“, ambele având ca principiu de regularizare nevoia de management al impresiei. Primele se referă l acele interac- țiuni determinate în care participanții sau, în termeni drama- vurgici, interpreții sociali, conștientizează reciproc prezența celorlalți, fără si existe un „centru oficial al atenției”. Există multe situații în viaga de ză cu zi în care oamenii sunt implicați în astiel de interacțiuni: nrâlnirile intamplatoare de pe stradă, la lift, din cadrul petrecerilor, expozițiilor, întâlnirile de pe plajă etc. Spre deosebire de acestea, interacțiunile focalizate” se caracterizează prin faptul că în cadrul acestora indivizi sau interpret sociali participă la ceea ce pun în scenă ceilli. Conversațiile spontane pe care le avem cu ceilalți, discuțiile ză MOTILE $1 IATA SOGIALA în care ne angajim în diferite contexte sociale reprezintă astfel de interacțiunii focalizate în care individul este nevoit să joace un anumit rol. “Trebuie mentionat, de asemenea, că Erving Goffman (1963) privește „interacțiunile nefocalizate” ca pe un fundal pentru interacțiunile focalizate. Altfel spus, „interacțiunile focalizate” pe carele avem cu ceilalt se derulează pe fondul unor țiuni nefocalizate“ cu alte persoane. Ceea ce prodomiină în cadrul „interacțiunilor nefocalizate” este starea de „neatenție politicoasă”. Aceasta se definește ca o stare prin care interpre- ții sociali își sugerează reciproc, utilizând in mod special lim- bajul corporal, că își recunosc prezența, dar ci nu constituie ‘un element central al atenției lor. Acest tip de comunicare: nonverbală corespunzătoare stări de „neatenție politicoasă” reprezintă un „discurs comenționalizat” cu caracter normativ, constând din reguli pe care interactangiitrebuie să le respecte în anumite contexte sociale de interacțiune. De exemplu, fxa- rea cu privirea a unei persoane necunoscute cu care ne întâl- zim întâmplător pe stradă este supusă unor astfel de regal A insista mai mult cu privirea decit a fos defini prin reguli Sulcurale constitue o abatere de la ceca ce este considerat normal, iar situația se poate trasforma dintr-una neproblematică pentru individ întraina problematică, ce se cere fi epuizată cognitiv: în viziunea lui Jonathan FA. Turner și Jan E. Stets (2005, 27-28), „pentru Goffman (1963), intalnirile focalizate sunt adipostite de structuri mai mar side unități culturale. Fiecare. întâlnire este încorporată într-o adunare, care reunește indivi zii în spatiu; la rândul lor, adunările sunt încorporate în ocazii sociale mai cuprinzătoare compuse din echipament fix, ethos cultural distinctiv; program si agendă, reguli de comportament și secvențe de activități prestabilite”. Cei doi autori pun în evi- dență importanța pe care Erving Goffman o acordă cadrului sociocultural în care au loc interacțiunile. De asemenea, se mai poate observa că fn lucrările lui Erving Goffman accentul ‘CONCEFTUALIZAREA SOCIOLOGICĂ A EMOȚIILOR 7 cade mai ales pe analiza „interacțiunilor focalizate™.Schimbul intee indivizi in cadrul interacțiunilor se reali- zează prin două modalități: prin ceea ce „ofer“ si prin ceca ce ,transmit* indivizi, în termeni de impresii. Primul canal este constituit, în special, din elemente verbale aflate sub con- trolul congtient al individului, iar cel de-al doilea este alcătuit, în special, din informații aflate in afara controlului conștient, în mare parte constituite din informații nonverbale (Goffman, 1959/2003, 30-31). interactiunea este definită de Erving Goffman (1959/2003, 43) ca „su actelor care se petrec pe parcursul unei anumite, ocazii, când un număr dat de indivizi se află continuu unul în prezența celuilal. În scopul prezentării pozitive în ochii celorlali, în cadrul interacțiunilor directe indivizii apelează la „performări” sau interpretări care sunt activități expresive având drept scop „influențarea în orice fl a celorlalți parti- cipangi*, Practic, a performa un rol înseamnă a interpreta un persona} dintr-o piesă socială cu scopul dea crea observatorilor sau publicului o anumită impresie. Modalitigile prestabilite: de interpretare a unui anumit rol sunt numite „rutine”, acestea. find dobândite de către individ în decursul procesului de socializare. Autorul postulează existența unei diferente între. realitate gi performare. Din punct de vedere al axei ealitate/performare, interpreții sociali pot fi plasați pe un continuum, la un capăt aflându-se „performerii onesti* ~ la care realitatea coincide cu perfor ‘marea, adică prezintă în fața celorlalți ceea ce sunt ei în rea- litate -, iar la celălal capăt se află „performeri cinici” – în Cazul cărora există o discrepană majoră Între ceea ce sunt ei fn realitate și ceeace afișează ci sun în fata celorlalți. Din nevoia de prezentare favorabilă de sine, în cadrul performărilor sau a punerilor în scenă a unor roluri indivizi au tendința de a oferi „impresii idealizate“, adică urmăresc încorporarea in performiri 3 valorilor unanim recunoscute În societate. Astfel, tendința ™ MOTILE st VIAȚA SOCIALĂ generală este ca aceste valori să se regăsească în performări in mai mare măsură decât se regăsesc ele în comportamentele din viaga de zi cu zi. Din acest punct de vedere, performările devin ceremonii care întăresc și reafirma valorile în care crede o anumită comu- nitate. În acest sens, Erving Goffman (1959/2003, 6) afirma: „Lumea nostri este, de fapt, o nuntă.“ De asemenea, perfor- mările nu sunt numai puneri în scenă individuale. Făcând parte din diverse grupuri sociale, individul trebuie să parti- ‘pe activ și la performiri colective sau „performări de echipă“, cum le numește Erving Goffman. Acestea sunt puneri in scenă ce necesită cooperarea tuturor membrilor unei echipe pentru a se crea publicului o anumită impresie. De asemenea, rolurile stabilite de societate nu sunt fixe. Tocmai modul în care un individ joacă un rol îl transformă pe acesta în personaj. De exemplu, rolul de președinte al țării este definit social, dar, pe scena politică românească, într-un fel a fost jucat de Ton iescu, în al fel de Emil Constatinescu și alfel este jucat acum acest rol de către Traian Băsescu. Jonathan H. Turner și Jan E. Stets (2005) prezintă succint implicațiile pe care le are modelul dramaturgie pentru o abor- dale sociologici a emogiilor. Însă ei accentuează imporeanca codurilor culturale în ceea ce privește experimentarea și mani festarea unor emoții de către interpretul social. Altel spus, dacă performările individului urmăresc codurile culturale ele determină emoții negative; dacă se aba de la aceste coduri cul- tural, determină trăirea unor moșii negative. Abordarea dra maturgică a emoțiilor sociale este plasată de către Jonathan H. Turner și Jan E. Stets (2008) alături de teoriile culturale ale emoțiilor. Deși acest tip de tratare ste justificat, modelul dramaturgi al emoțiilor este mai mult decât o simplă subspe- ie a teoriilor culturale, Chiar dacă dramaturgia socială pune accentul pe faptul că exprimarea emoțiilor este ghidată de coduri culturale, modelul dramaturgic al emoțiilor prezintă CONCEITUALIZAREA SOCIOLOGICK A EMOȚIILOR 75 caracteristici care se regăsesc ca trăsături centrale și în celelalte abordări, cum ar fi teoriile ritualice, teoriile interactionist, teoriile schimbului, teoriile structurale sau cele evoluționiste Plasarea de către Jonathan H. Turner și Jan E. Stets a mode Julai dramaturgic în cadrul seoriilor culturale se poate explica, pede o part, prin rațiuni didactice, iar, pe de alta parte, prin dificultatea dea prezenta abordarea dramaturgici a emoțiilor, dificultate determinata de faptul că autorul ei, Erving Goffman, nu a expus în mod sistematic o viziune centrată exclusiv pe problematica emoțiilor (in afara unui studiu centrat pe sea timentul de jenă), ideea despre rolul social al emotilorregisin- durse pe tot parcursul operei lui. De altel, Jonathan H. Turner si Jan E. Stets (2005, 30) afirmă: „Goffman nu a dezvoltat niciodată o teorie solidă a emoțiilor; pe baza acestui edificiu conceptual însă el a pus problema dinamicilor emosionale.* În raport cu analiza sociologică a emoțiilor, dramaturgia oate fi privită mai degrabă ca o paradigmă decât ca oteoriea emoțiilor. Acest model ne oferă „ochelarii“ paradig- maici care să ne permită să privim emoțiile. El constituie o platformă pe care se poate construi o teorie sociologică a emoțiilor, In sensul tradițional sociologic, emorille sunt privite ca „fapte sociale”, deci ca realități determinate social. Altfel spus, trăirea unei emotii este determinată de factori exteriori individului, in pofida bazei biologice a emoțiilor. Una dintre cele mai importante implicații pe care o are abordarea dramaturgici a emoțiilor constă în faptul că ne permite să analizăm emoțiile ca fapte înteracționale, ca realități sui generis rezultate din interacțiunile directe ale indivizilor, ca expresie a „ordinii interacjionale*. O a doua implicatie importantă constă în aceea că, în viziunea lui Erving Goffman, emoriile apar ca strict legate de procesul de prezentare a sine. lui. În consecință, emoile pot fi privite în termeni de „costuri sau beneficii” pentru sine. 76 IMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ fatexun tudia deapre jenă (o seisjeneal), Embernasoment and Social Organization (1956), sociologul american a analizat această emoție ca pe un cost pe care interpretul social îl plătește fie pentru situațiile in care prezentarea sa strategică nu este în conformitate cu rolul social (nu este familiarizat suficient cu rolul, Încearcă să joace un rol pentru care nu are competențele necesare sau rolul pe care îl joacă în fața unei audiențe a intrat în conflict cu alte roluri pe care individul le-a performat în trecut, fie pentru situațiile în care perfor- marea sa este perturbată de factori care mu tin de propria lui voință. Din acest motiv aparatul conceptual al sociologiei dra- maturgice poate fi utilizat în special pentru analiza emoțiilor, morale negative, cum ar fi jena, rușinea și vinovăția. „O altă posibilă urilizare a modelului dramaturgie ar fi în analiza și a altor tipuri de emoții pozitive, de exemplu, mân- dria, dragostea etc. La Erving Goffman, emoțiile gin de analiza individului în situați și, din acest motiv, autorul analizează în mod special jena privită ca efect al elementelor care per. turbi performarea individului. Însă sociologul american nu analizează și ce se întâmplă cu emoțiile când performările individului sunt reușite O a treia implicație a ilizări modelului dramaturgi ar viza analiza modului în care indivizii gestionează anumite tipuri de emoții sociale. Gestionarea emoțiilor poate fi pusă în legătură cu noțiunea gofimaniană de „echipă”. Membrii „unei echipe de performeri detin împreună si un tip de infor- ați secretă, care, dacă ar fi dezvăluită publicului, ar compro- mite imaginea afișată de echipă. Echipa este nevoită, așadar, să procedeze la un bun „control al culiselor*. Altfel spus, o, performare de echipă nu poate determina costuri emoționale pentru sinele membrilor săi atâta timp cit „secretele” sau informațiile compromițătoare nu ajung în atenția publicului. CONGEPTUALIZAREA SOCIOLOGICĂ A EMOTILOR 7 Teoria lui Theodore D. Kemper despre emoțiile primare și emoțiile secundare (Gerrmav Ciel cea) Profesorul de sociologie de la St. John’s University (SUA) a prezenta în lucrarea A Social Interactional Theory of Emo- tions (Kemper, 1978), de acum clasică, o teorie cunoscută ca „teoria puterii si statusului. Aga cum recunoaște îns torul acestei teorii, Theodore D. Kemper, ideea legăturii dintre. putere, status și ermoții se regăsește în filozofia greacă, la preso- cratici (Kemper, 2007, 87). Ideea de bază a acestei teorii este că „o foarte largă clasă de emoții rezulti din consecințele interacțiunilor sociale actuale, imaginare sau reamintite™ (Kemper, 2002, 4). Conform „teo- riei puteri si statusului”, majoritatea emoțiilor igi au origi nica în relațiile sociale care se desfășoară pe baza distribuirii puterii și a tatusurilor. La nivelul indivizilor și al grupurilor sociale, schimbările relative ale puterii (autorității) și ale tatu- sului (prestigiului) generează emoții pozitive (saisacție, încre- dere în sine, securitate etc) și, după caz, negative (anxictate, frică, pierderea încrederii in sine etc.) “Theodore D. Kemper (1978, 1984, 1990) a luat în consi- derare trei tipuri de emoții: a) „emoții structurale”, raportate la puterea si statusul indivizilor și grupurilor în structura socială; b) .emotiisituationale”, legate de schimbările la nive- Tul puterii si statusului în cursul interacțiunii dintre indivizi si rupuri; <) „emoții anticipative", produse de expectațiile privind puterea și statusul, Așa cum remarcau Jonathan H. Turner și Jan E. Stets (2005, 216), emoțiile anticipative joacă un rol central în modelul propus de Theodore D. Kemper, unul dintre pionierii socio- logici emoțiilor. Este logic să presupunem că persoanele care au înregistrat o pierdere a statusului (reducerea prestigiului, a respectului din partea celorlalți) și consideră că insuccesul 78 EMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ comportamentului lor se datorează acestei pierderi de status trăiesc mai mult sau mai puțin intens emoțiile de rușine sau de jenă, la limită, chiar o stare de depresie. Dinamica emo- tillor, în perspectiva pierderilor de putere sau de status, este foarte subtilă. Dacă individul se așteaptă să acceadă la un status ridicat, dar expectayia sa nu se realizează, emoțiile resimțite por fi de rușine (dacă își autoatribuie eșecul) sau de furie (dacă atribuie altora cauza insuccesului). Din interacțiunea dintre indivizi și grupu și puteri egale sau diferite rezultă patru emoții primare: furia (prin pierderea de status), rica (prin pierderea de putere) ris- tejea (prin pierderea de status iremediabil) plăcerea (prin creșterea statusului). Dacă în interacțiunea cu alții indivizii își păstrează neschimbat statusul, atunci, foarte probabil, ei “vor experimenta o stare psihică de satisfa Aplicând teoria „putere și status“, Theodore D. Kemper a încercat să explice emoțiile generate de atacul terorist asupra “Turnurilor gemene” din New York (1 septembrie 2001), în Tare și-au pierdut viaa 3000 de persoane, A luat în calcul zece categorii de public, văzute ca „tipuri ideale“ (Tabelul 2.2). Note la Tabelul 22 'New-yorkeaii i ei mai muli americani — ric de un nou atac > Agen de securitate din eroportst~ rick deo posibilă pierdere a locului de munch 5 Pacii și intelecrualii de stânga ~ fick si nu devină ținta lori tarilor eivie în SUA “”Tulamistii moderați – frică de răzbunarea SUA și de sporirea agresiviății lracjlui împotriva terorismului ” raelieniă ~bocurie că SUA a putt să înțeleagă mai bine chinurile zilnice ale isralieailor „Alii oporeuniși ai SUA ~ tic să me supere SUA dacă nu co- operează, dar de asemenea fick să nu fe atacați dacă vor coopera prea ‘malt cu SUA 7 Musulimanii din SUA = frică pentru că se putea fi atacați pentru crima coreligionarilor lor “Tabelul 22, Emo activate de taca terra aspra Turnurilor gemene” (după Kemper, 2002, 67) cemearTun A228 SOCCLOOIC AIE » i le esse E) Bl | & |] =] |x x| E\x = als = \flalz – =] la 21. ali] fa FIII ILIEIEIEIRIE s MOȚILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ “Teoria lui Theodore D. Kemper explică satisfăcător nu numai emergenta emoțiilor, dar și constituirea solidarității sociale, ca si erodarea acestei tări de spirit. Această teorie a fost testată cu succes în mai multe cercetări sociologice de Teoria lui Steven L. Gordon despre emoțiile instituționale si emoțiile impulsive (Gerrnau Crtetcza) Steven L. Gordon (1981) introduce o distincție între „emo- ții biologice” (de exemplu, furia, frica) și „emoții culturale” (de exemplu, iubirea, prietenia, gelozia). Primele reprezintă o configurație de senzații si gesturi ca răspuns la diferiți sti emoțiile din cea de-a doua categorie implică „o combi- nație de senzații corporale, gesturi și seranificații culturale pe care le învățăm pe parcursul desfășurării relaților sociale” (Gordon, 1981, 563, apud Turner si Stets, 2005, 30). După Steven L. Gordon (1990, 151-152), emoțiile se com- pun din următoarele elemente: 1) Senza corporale Emote presupun signs fiilogice. Din puna de rds al pablo ic ace niche cs Conpientiate™ (conscious semation) și „bibani corpora” (dadu change). În pempecaivă sociologică acestă deparsjare nu are important ducă ma se tanepune în acjune socal. 2) Gestuciexpreive și acțiuni: Mimi, gesture ele sean mea vrea dferitlor emit Uncle caprei cil și gear Sunt imibcute, însă pa fimasate su inhbate în ieri Sociale. Pest iezi expresile emotional nnăssae prezintă © importanță mai mick dete componcatelesocalizte ac emo flor și formele cuturale de expemare a lor 3) Sua social sn rela ocs Tele ma mle cazuri emo- fil reprezintă react a iasi sociale, schimbarea oilor toca acu sunt perepat i et cea stat sri 4) Cakara emoțional Fiecare! emoții sane asocate ante cuvinte prin care le identifi, precum și norme, și credințe CONCEITUALIZARIA SOCIOLOGICA A EMOȚIILOR a “Toute acestea alcătuies ceea ce Steven L. Gordon a numit „cul: ura emorională”. Termenul de „cultură emotional” se ier 14 „vocabularul emoțiilor (cuvintele pentru emoții, la normele (Gapresia rglementats și simpiminrele) i a eredlele despre emoții (de exemplu, ideea ck emoșiile„reprimate” produc dere- lis) (Gordon, 1990, 16) Steven L. Gordon conchide că structura socială, înțeleasă ca pattern-ul persistent al relațiilor sociale, și cultura emo- sionals, care include și riturile, si arta, produc efecte emoțio- nale independente, ipoteză susținută de datele cercetărilor care sugerează că reacțiile emoționale directe la relațiile și eveni- mentele sociale nu coincid cu prescripțile culturale (vezi în acest sens cercetările lui Arlie Russell Hochschild, 1983). Indivizii igi însușese cultura emoțională prin socializare, devenind astfel competenți si joace rolurile sociale impuse. de situaiile concrete, in functie de pozita lor socială (de exem- lu clasa socială căreia îi aparțin) și de apartenența la genul social (gender). Elaborarea cognitivă a emotiilor în procesul socializiri copiilor este influențată de variațiile în secvențele, constrângerile și diversitatea expunerii la emoșii. Ingelegem de ce emoțiile elaborate culeural sunt atit de diferite nu nusmai de la o categorie socială la alta, dar și de la un grup social la altul sau dela persoană la persoană, în funcție de stilul de viață al familii. O altă distincție introdusă de Steven I. Gordon în abor- darea sociologică a emoțiilor este cea referitoare la orientările din interiorul culturii emoționale: orientarea instituțională ‘versus orientarea impulsiva, Jonathan H.. Turner și Jan E. Sets (2008, 32) observă că această distincție derivă din concepția lui Ralph Fi. Turner (1976) despre selful eal, profund și inte- rior revelat fie de comportamentul institutional (normativ), fie de impulsuri (comportamentul antinormativ). 82 „EMOȚIE ȘI VIAȚA SOCIALĂ “Tabelul 23. Caracterizarea emotillor instituționale și a emoțiilor impulsive (după Gordon, 1989, 115) Ec moale more Tape [Au de real o durată unei [De recul durează pain | Ru. de ello imensate | de cele mai mute ov > Ea ee coral Tare [Const ee carl Ta norme ini Soni capra Sura normelor include a [Sure normelor încă ionivore persane pale ca tun, |pasanedi Emergenea în ați poezia apare între wandarde i ipocrizia apare intr impair crini ga unea corina apa Miuncaemoyionaltiplick etocootrol,abilissi expresive emo elibersoare și redocerea ” tiie Recaps proprie emoyit _[Pereptia proprilor emon ene Spine de modal in area fost |nesocaliae pi natorala ciliatt Cex mal competent expres |Cea mal competentl capre exe cca care corespunde perfect Jere ceu spontană, chiar dac are eandardelor mite cel nai bine în cama burilor dezvăluiri ale vaii pre ura ind sbandoncasi—Inaumcatice cand ve conformeass principle ss mediocrtatle presi sociale, inhibities, Vocabularul preerie al [Vocabularul provouipie emmoților include simpatia, lemoților include Fura, iritares, ener moni dgnaren|dergal rurrz, na i si mor lexctarea Conform diferentieri de orientare a emoție fie poate avea semnificații diametral opuse. aceeași emo- CONCEPTUALIZAREA SOCIOLOGICĂ A EMOȚLOR 83 Jonathan H. Turner si Jan E. Stets (2005, 34) consideră că distinctia intre emoțiile instituțional și cele impulsive ope- rată de Steven L Gordon permite nuanjarea concepției hui Arlie Russell Hochschild (1983) despre alienare in cazul mun- file cronice șia stresort interpersonal; ls locul de muncă. Sindromul urmau se definește pri trei dimensiuni: epuizare, cinisen și inefcac- tate” (Malach ral, 20) Peiiaepl american Herbert J. Freudenberger (57%) este primul care a descris sindromul burnout ca stare de oboseali Sau frustrare cauzati de devoriunea pentru o cauză, un mod de visti ‘io res, în absenga recompenseloragteptate Starea de epuizare emo țională și deziluzia ar caracteriza, după Herbert J. Preudenberger, 14 EMOȚILE IN VIATA SOCIALĂ 2) muncitorii emoțional; fc distincție fate ei și jobul ler, ceea ce Conduce mai puțin ln sulburări peibice de ip Dumont dr acești ‘muncitor e auoblamamează, considerândurse oameni nesinceri, ‘eabotinis, 3) muneisarii emotional fc dating ntre ei i jobul lo, dar nu se culpabilies2’ pentru aceasta, ci vid jobul lor ca pe ceriaă pozitivă de a acționa. Pentru această din urmă categorie există ua anume ic de cinism și de înstăinare de activitatea lor (Foc ‘child, 1983/2003, 187) Arlie R. Hochschild este de părere că prima situație este potential cea mai nocivă. Oferind servicii personalizate fără 1 se identifica cu jobul lor, la persoanele care depun asemenea MOLE IN VIAȚA SOCIALĂ. MUNCA EMOȚIONALĂ 145 care lasă „bolearuli” posibilitatea dea acționa raional in domeniul practic, dr care constituie toto nfirmitate dintr cle ma grave. ‘Omnalfalienat ~ nn] este arunci incapabil să e sintă pe el însuși ca find posesorul activ al unor acută și a unei bogăi i devine un „lent impoyinat, dependent de fore exterioare persoane) se, în care la proiecta propria sa ubntană,[..] Scictatea notă mode enarea ete aproape oral. Ea sfetează relaile oului cu munca sa, cu produsele ui de conu, cu ttul, ex tora ui cu el însuși Erich Fromm, „Societate aliens și societate săntoasă”, în Texte ae, București, Editura Politic, (1955) 1983, pp. 120-121, 123, 126 activități se instalează adesea un stres puternic: pentru ei costul uman al „muncii cu zâmbetul” ete ridicat și de lungă durată, Caseta 6. Alienarea lut-ne ajunși a punctl central a efectele capitalism asupra versonaltți:fesomeaul de lenare, O penosn în sar de alienate i percepe pe ea însăși ca pe un sti, deoarece ntre a sul, ca va rupa de sine, Ea nu mai ar congtings de fin centrul lumii sale personale și de a crea stele sl prope] Semnificatia veche a cuvântului alienare se referea Ia nebunia cimgpontiată, precum termeni ln în francess, lead în sp: ola Engeza se mai serve încă de termenul „ien entra a emana specail cre ngriete pe nebuni În secolul recut, Hegel și Marx au ntebuiopa acest terme pentr a evoca nu tare de nebuni; ci oră mi pin aură de sindromul burnout. În cei pese 30 de an de n identficareasindrome fui sau realizat numeroase erctăr concrete, increpindse asl tabloul simptomatologie. Sindromul burmon se dstinge de sees Și se care verizează prin frustare, deznădejde, ipsa energiei emotionae,detajare de relate, iiabiliate, izolare! erste. Munca emoțională nu se restrânge doar la ocupatile aso- ciate cu statusuri sociale inferioare. Medicii profesorii, psiho. erapeuții asistenții sociali, oamenii politici, ofieri de poliție, preoții prestează în egală măsură asemenea activități. Astfel de ocupați si profesii au fost studiate de ctre sociologi. Daniel D. Martin, profesor la Miami University, ne oferă o imagine de ansamblu a abordirilor (până în 2000) temei muncii emoționale: natura muncii emoșionale (Hochschild, 1983), relația socială implicând detectivi și criminali Stenross siKleinman, 1989), activitatea desfășurată de către colectorii de taxe Gutton, 1991), de către polițiști (Hunt, 1985) și garde ii din închisori (Zimmer, 1987), de personalul din comerț (alai și Sutton, 1990) Au fost studiate organizațiile ca „arene organizaționale” (Fineman 1993; Van Maanen și Kundra, 1989), în care oamenii dezvoltastrategi creative de interacțiune pentru a depăși aspectele problematice ale organizațiilor (Gotfman, 1561, 1986; Hochschild, 1983; Meyer și Rowan, 1977), În unele studii sa avut în vedere prezenta și managmentul emoțiilor în organizații: teama de a pierde locul de muncă (Flam, 1993), furia și tristețea (Hearn, 1993), jena (Flam, 1990), vinovăția (Schwariz, 1993), entuziasmul (Ash, 1984), fericirea (Rafaeli și Sutton, 1989), rușinea (Braithwaite si Fisse, 1985; Scheff, 146 EMOTILE IN VIAȚA SOCIALĂ 1995; Scheff și Retzinger, 1991; Wagonield si Wolowitz, 1968; Martin, 2000, 125). ‘in societățile moderne sa creat o piață a muncii emotio- ale extrem de dinamică. Se estimează că jumătate din joburi impun muncă emoțională și rei sferturi dinere joburile fere- ilor solicită managementul emoțiilor. Tipice pentru munca emoșională a femeilor sunt seuațiile seardeselor și ale politi telor; primele trebuie să-și controleze emoțiile, să exprime in orice împriurare emoții pozitiv, chiar în cazul unor pericole iminente, ar poliistee in exercițiul funceiunii, să nu exprime o emoție. ‘Unele organizati, precum spitalele, azilurile, casele de copii orfani etc. sunt identificate adesea ca „zone emoționale“ în care se prestează „muncă sentimentală“ – conform expresiei utilizate pentru prima dată de A. Strauss întrun studiu din 1982 privind activitatea surorilor medicale dintr-un spital puter nic tehnologizat. Desi termenul de „muncă sentimentală” are o arie de rispadire mai redusi, el acoperă aproxi realitate ca și cel de „muncă emoțională”, iar activi rilor medicale a concentrat atenția multor cercetători preocu- pati de înțelegerea rolului emoțiilor în instituțiile medicale Sharon C. Bolton (2005, 56-59), făcând o succintă trecere în revistă a studiilor asupra managementului emoțiilor în institu- fille medicale, subliniază importanța cercetărilor lui Nicky ‘ames (1992), 8. Phillips (1996), P Smith (1992). Convenționalizarea emoțiilor, arată Arlie R. Hochschild (1979/2001, 15), ace ca acestea să dobândească în bună măsură caracteristicile bunurilor de larg consum sau proprietățile măr- furlor. Transformarea in marfă a emotilor (commoditization of feling) ms exe la fel de proeminentă in toate clasele sociale 1 Arie Rosell Hochichildtngeleye prin lasă socială” nu numai sracasul ocupaional, Venieurle, educația, da și sarcina de a crea sau ‘dea inrcfine anuinie semnificații pin simplmaint, de exetnplu,Încre. \derea chentlor intro firm sa insicuie. [EMOTE IN VIAȚA SOCIALĂ: MUNCA EMOȚIONALĂ 147 Din punc: de vedere psihosociologic, var putea pune o serie de întrebări: ce se întâmplă cu selful în situația managementu- lui emoțiilor? Care sunt expecrațiile sociale față de prolearii emoționali de sex femenin? Este morală comercializarea emo- tillor? Este pregătită societatea românească să accepte since- ritatea în spațiul public? ete. Astfel de întrebări sar putea transforma în teme de cercetare, lărgind câmpul de investigare al psihosociologiei din România. De Ia revoluția cognitivă la revoluția emoțională (Dantes BOȚONE) în 1976, Herbert A. Simon a creat conceptul de „raționa- litate limitati*, argumentând că teoria rațional economică a eguat, deoarece mua ținut seama de limitele rayionaliitii umane. De alfel, teoria lui Herbert A. Simon a marcat începutul revoluției cognitive în economie si management, iar o parte din paradigma enunțată de acest autor se refer la acele decizii „iraționale“ i „araționale” pe care manager i angajații unei Organizații le adoptă adesea. directă opoziție, D.K. Mumby si L.A. Putnam (1993) au introdus termenul de „emoționaliate limitată”, dre contraargument pentru conceprul de „rațiozalitate limitată”. Aceștia au reanalizat conceptul de raționalitate limitată” și au ajuns la concluzia că este eronat si acordim o semnificație foarte mare puterii emoției în explicarea comportamentului organizational, sugerând că „emoțiile constituie o cal de cunoaș- tere care diferă, dar este complementară rationalitati tradiio- male” (Mumby și Putnam, 193,480). Drept urmare, în explicarea comportamentului organizarional, teoria cognitiva a eșuat din cauza abordării unilaterale a emotiei ca „irațională ia anali- zelor sistematice slabe efectuate pe această tema. Ulterior, sa extins ideea potrivit căreia emoțiile pot fi analizate sistematic 148 EMOTILE IN VIAȚA SOCIALĂ și ar trebui incluse în modelele comportamentului organizatio- al, ca și în luarea deciziilor. Așa cum „raționalitatea limitată” a marcat debutul revoluției cognitive, „emoționalitatea limi- tată” semnalează începutul revoluției emoționale Barsade, Brief și Spataro, 2003). Suudiul emotiei constituie încă un factor critic în managementul organizational (Mastenbrock, 2000), iar ideea de emotionalitatelimitatd este o idee emergenti din critica perspectivei feministe, perspectivă descrisă pe larg în lucrările autorilor americani referitoare la managementul ‘emotional și procesele organizationale (Van Maanen și Kunda, 1989; Fineman,1993) Emoșiile sune legate de comportamentul organizational în numeroase feluri, În general vorbind, când angajații sunt nefe- riciti, acest fapt se vede în comportamentul organizational deoarece „oamenii nefericiti sunt deconectati de la munca lor* (Frost, 200,33). Eșecul în înțelegerea aspectelor emoționale ale comportamentului organizational relevă faptul că organi- 2atia este foarte aproape de a produce „acțiuni tozice”, precum politii de personal nerezonabile, colegi sau client disruprivi, manageri abuzivi (Frost, 203, 14). Mai mult, angajații nu pot recunoaște și sustine eforturile acelora care încearcă să schimbe sau să se confrunte cu „consecințele comportamentului toxic” i. din acest motiv; nui pot reține în organizație pe aceeia care au capacitatea de a forma si susține o cultură organizațională sănătoasă. Așa cum se și, organizațiile sune entități complexe. Au fost vehiculate numeroase teorii și modele în încercarea de a obține o descriere cit mai bună a comportamentului organizational, dar in cea mai mare parte acestea sau bazat pe asumptia ratio nalitiii, excluzând noțiuni ce țin de emoționalitate, Aga cum menționează și profesoara de management Dorthe Eide (2005, 11) de la Bod Graduate School of Business din Norvegia, „este momentul să ne schimbăm punctul de vedere care consideră că emoția este ragusca cea urâtă sau un bun invizibil (..) [EMOTTILE IN VIATA SOCIALĂ. MUNCA EMOȚIONALĂ 19 [emofia este] pane fundamental și inseparabili a ființei umane și o consecință a cunoașterii si acțiunii umane în organizații” Munca în societatea postindustriala (DANIELA Botox) Spre sfărșitul secolului XX, sistemul ocupational din multe gări va schimbat. Datele din Armarul Statistical României (2006) arată următoarea structură a forței de muncă: 39.1% angajați în servicii, 5,5% în construcții, 23,5% angajați în industrie si 31,9% lucrători în agricultură. De reținut este procentul destul de ridicat de cetățenii romani angajați în domeniul serviciilor, prestatori de succes ai muncilor intelectuale și emoționale. Pe plan mondial, asistăm în prezent la declinul slujbelor și muncilor manuale din cauza procentului în continuă scădere al oamenilor implicați in industria producătoare. Cu privire 1a factorii care au determinat scăderea procentului de muncă manuală la nivel mondial nu numai in societățile occidentale, Anthony Giddens (1997/2000, 242) susține că printre cei mai semnificativi factori se numără „introducerea continua a mași- nărilor care economisesc timp, culminând cu răspândirea tehno logici informației sia computerizării în industrie, în ultimii ani“, Un al factor menționat de autorul citat este apariția îndus- iei prelucrătoare în afara Occidentului, îndeosebi în Extre- mul Orient, autorul argumentând că industriile mai veci din Occident au suferit reduceri majore din cauza inabilității de a concura cu producătorii mai eficienti din Extremul Orient, ale căror costuri de producție sunt mai scăzute. În concluzie, apariția societății postindustriale dezvoltă o activitate econ mică ce are la bază mai degrabă producția de informați și servicii decât bunuri materiale. Dacă spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, tipul principal de muncă era munca manuală si producerea de bunuri, spre sfărșitul secolului XX asistim la o restructurare 152 EMOȚILE IN VIATA SOCIALA (Ashforth și Hiombrey, 193, Ashforth și Tomiuk, 2000; Brotheride și Grande), 2002; Brotheridge i Le, 1998, 2002; Fisher Aikanary, 2800, Grandey, 20062001, 3003; Kram și Geddes, 2000; Mann, 1999; Puglisi, 199; Schaubrocck gi Jones, 2006; Tews și Glomb, 2000, Wharton și Erickson, 993), Complementar acestui enturiasm, sau dezvoltat tulipe abordări coretice, Unele dntre ete abordări teoretice com, ‘verg, altele sunt mai degrabă discrepante. În consecință, diferen- tele teoretice referitoare la natura conceptului au creat confuzii piu n mnt ge ret! npr se ca a une și mai corecte înțelegeri a acestui concepe. Mai enact, „concepranlizările curente ale muncii emofionale at fost Confundate su ratate ca echivalate cu dou’ constrocteteo- fetice distinct unl este area subiectivă apere) rezul tată din cerințele organizaționale, normele de expresivnate emoțională, iar cease exe comportamental motvar e cor. trol al stiri subiective prowocate de emorie” (Rubin, 2008, 189) în spriinalcelor enuate ma sum ssn punc de vedere al cercetătorilor J. Rubin (2005), S. Mann (1999), ].K. Wakefield (0969), care main că este awolat neces din pnt de vedere Conceptual să separă starea emoțională de corporate ‘Abordisle teoretce referitonre la natura concept de „muncă emoțional” por fi grupate in tei categorie 4) In prima categorie intr aceesorii care concep munca emorio- al ca sare emotional ce și are origine în normele erie fel sociale organizaionae. 2) În cea dea doua categorie inti aceleteorit care sugerează că muncă emoyionall conse in comportamente ora de coor nar i control al unei ări emotionale explicit sev implic tei certa În acest grup de teorii se cuvine slam traia pasiv crea coneepeal gcomportament™ implică sien race Tun, ar unele dere setez ar pute tree neobservates Cum st fi vorbirea cu sine (imbajol intern) au recall cognitive 3) Caldeal trea grup de cor explck una emoțional iar e lațorare seins intr str, comportament șa factor Sa tional această categorie iar și concepruahzarea la), Morris EMOTIILE IN VIATA SOCIALĂ: MUNCA EMOTIONALA 153 și D.C. Feldman (1996), care a definit munca emoțională ea o meuniune de cinci factor suționali (recvența durată, varietatea și imensitatea manifestări emoțiilor) și ua factor ~ sare indivi duală (sonanya emoțională); ali cercetători (Rafal și Sutton, 1989; Sutton, 191) su props definiții similar conceptului de mun emoșională. Ter în grupul acestor scorii se cuvine să amin tim teoria autorilor J. Schaubroeck și JR. Jones (2000) privi acesteia, conceșeul include factor situational „n vederea îndepi- mirii cetinelor postului” stiri emoționale „experiența cu anga- ași colegi și comportament „de suprimare morii negative i exprimare a emoții positive Cercetătoarea S. Mann (1999) a definit constructul ca o sumă a trei dimensiuni: a) așteptări sau reguli referitoare la manifestarea emoțiilor; b) suprimare emoțională; c) simulare motional Referitor la ultima definiție, autoarea remarcă: „ultimele două dimensiuni (suprimarea și simularea emoțională) magerează ideca de conflict, din moment ce emoțiile nu pot fi decât primus eu sivas, scents dori dscrepaapal date moa simțit cea arată (Mann, 199,354). Din aceasta sonar eee lapel ch ete orbs caza prise mens (ecua de maniletic cmotler) deo componentă Stuskonaliiarcea dea dous pa rela imense Guprimare paurmapini ut nn pini: imi fale. In conclutie, deca cercetitoare: 8. Mann implică nece- State unt rucpl comportmentale lao sare de oaie O conceptulizare umpurie 1 munci emoționale apărută în erature pancational foe a utr Blake E Ati si Ronald , Humphrey (1993, 90), pentru care munca emofio- Tall este sata de expresc al emoye adecvate™, Ace ai tciogit-prefeim obo couceatrinetegia espn iși de comportament decăt aupra presupusele emo care able ză un comportament in erei Pagină muri I argu tmentears idee: reale s decuplim enperienya une mat trite de expres une! emoții (hora 9 Humphrey, B93, 154 EMOTILE IN VIAȚA SOCIALĂ 90). Se face deci o distincție clară în identificarea muncii emoționale drept comportament versus stare emoțională, ‘Un model recent apărut în psihosociologie este modelul formula de Alicia Grandey (2000, 2003). Aceasta a construit ‘un model comprehensiv al muncii emofionale prin care con- ceprul este definit mai degrabă ca un act decăt ca 0 stare emotio- nal, cu factori situaționali si variabile efect. Din punctul de vedere al cercetătoarei, „munca emoțional este un proces de reglare emoțională legiferat de răspunsul la regulile organiza ionale, cum ar fi aștepcările interact i (Grandey 2003, după Rubin, 2005, 19), alese folostă atunci cind se produce confruntarea cu cerințele. organizarionale resimrite de angajați si poate fi achiziționată prin surface acting (reglarea expresii) și deep acting (reglarea sentimentelor)“ (Hochschild, 1983, după Rubin, 2005, 191) Robert S. Rubin et al (2005, 134) propun o nouă concep- tualizare a muncii emoționale, care completează modelul propus de Alicia Grandey (2900, 2003), Pornind de la distincția pe care a realizat-o Alicia Grandey între factori situationali (Cum ar fi disonanța emoțional percepută) si alte componente ale procesului de reglare a emoției, cercetătorii anterior citați au modificat și extins conceptualizarea prin specificarea naturii stării emoționale, respectiva disonangei emoționale percepute, siau extins conținutul conceptului ca un posibil rispuns com- portamental la starea de disonanță emoțională percepută. în prezentarea modelului se cuvine de la bua început să facem distincția între ceea ce autorii au denumit „stare intea- sionali* sau ceea ce urmează să se întâmple înlăuntrul unei persoane, și comportamentul real care a fost realizat, mit „act motivat”. De asemenea, actele motivate sunt definite în general ca acele comportamente ale angajailor care mu sunt întotdeauna vizibile de către ceilalți, cum sunt reevalvările cognitive. EMOTIILE ÎN VIAȚA SOCIALĂ: MUNCA EMOȚIONALĂ cuci pecce postul |. Sisu profesionals | Cinism Diternye individuale posite: efecte mediat yi moderste Efecte posible ‘Acre posibile marivate Stări individuale Cerințe siațienale Fig 6. Modell de cererea dione emotional a unc emetionse,propus deR S Rubin ea (005,83) FI 156 ‘PMOTIILEIN VIAȚA SOCIALĂ In explicația formulată de autor, „starea intentionali desem- nează rațiunea pentru acțiune, act gi, in consecință, explică comportamentul” (Wakefield, după Rubin er al, 2005, 192) Din acest motiv, autorii menționați sunt de părere că stările intengionale sunt cei mai buni predictor ai acțiunilor motivate într-un context bine definit, iar modelele curente ale muncii emoționale au confundat sau amestecat starea intentional expe- rimentată de un individ, cu acțiunea motivată sau răspunsul motivational lao stare intențională. Astfel, modelul lui J.C. Wakefield referitor la structura muncii emoționale sugerează faptul că o stare emoțională anume poate influenta comporta: mentul, dar se dtinge în mod obligatori de comportment În explicarea structurii interne a muncii emoționale, J.C. Wakefield (2005, 194) nu a fost singurul autor care a făcut distincția între stare emoțională gi act/acyiune motivat/i Un alt studiu referitor la problema distincției dintre stare emoțională și act motivat este cel al autorilor KM. Weiss și R. Cropanzano, realizat în 1996. În legătură cu definirea cor: ceptului de „muncă emoțională”, S. Mann (1999, 350) lansează următoarea provocare: »Accentul [rezultat din teoria prezen- tată anterior] variază între fortul intern, pe de o parte, și man. festarea În exterior, comportamental, pe de altă parte. Dar care din acestea doua este de fapt, «muncă emoțională >? Întrebarea lansată de cercetătoarea americană rămâne, mo- mpetan o intrebare prrocatere în eraura de specie re munca emoțională, deoarece se pare că până în prezent, Inconformaate a ode realiza disipa inte st com portamente și actori situațioal nu este bine definită, precizată Un mon model: munca emoțională – raspuns comportamental motivat la disonanta emoțională autoperceputa (DANIELA Boron) „Privind disonana emoțională ca pe o deconectare fntreemo- tile ce sunt sințite cu adevărat și emoyile cerute de o anumită MOL IN VIAȚA SOCIALĂ: MUNCA EMOȚIONALĂ 157 situație (Middleton, 1989, după Rubin, 2005, 192), acordăm, de fapt, o importanță mare acestui concept în explicarea muncii emoționale. Conceptul a fost privit de E. Rubin ca un pre- cursor important pentru ceea ce înseamnă munca emotional. O seri de teorii recente referitoare la satistactia profesională și teoria evenimentelor afective AET (Weiss și Cropanzano, 1996) subliniază rolul critic al stărilor afective în predicția unor ‘outpucuri de tipul atitudinilor și comportamentelor de la locul de munca. In mod similar, R’S. Rubin er al privese disonanta emoțională autopercepută drepe starea afectivă necesară pentru răspunsul comportamental al travaliului emorional și definesc două tipuri de disonanță emoțională întâlnite în comportamen- tul organizational: a) disonanță emoțională trăită de angajat naut de travail emotional propriu-zis b) disonanță emoțională trăită de angajat dupa realizarea travaliului emotional Analizând rolul disonanței emoționale în predicția muncii emoționale, WJ. Zerbe (2000, 202) face distincția între aceste două tipuri, si anume: primul tip constă în „gradul de necon- cordanta dintre emoțiile simțite și cele arătate sau mimate*, iar cel de-al doilea tip a fost descris ca -neconcordanta dintre ‘emofile arătate, exprimate, si normele locale, situaționale”. Pentru a face distincția între tări emoționale si comporta. ment motivat, R-S. Rubin et a. (2005, 194) redefinese diso- nana emoțională Ca „starea afectiva pură ce apare în prealabil actului de muncă emotionala*. In completarea celor menșie- nate, aceiași autor fac urmitoarea precizare „disomanța emofio- nală nu trebuie privită ca un conflict între emoțiile simțite și cerințele obiective organizaționale (reguli scrise sau instruc- fiuni ale supraveghetoralui); disonanga emoțională este mai degrabi rezulatul discrepantei dintre emoșiile simțite gi per- ceptia unui agaja referitoare la tipul de emoțional cerut de situ. sie“ (Rubin er al. 2005, 19). La el ca în cazul disonantei cognitive, disonanta emoțională produce un disconfort psihologic, disconfort care motivează individul pentru ai diminua, pentru a4 înlătura. Pornind de la această idee, în acest nou model conceptual, munca emotional 158 EMOTILE IN VIAȚA SOCIALĂ = travaliul emotional – nu est altceva decât comportamentul motivat, voluntar, realizat de angajații unei instituții, din dorinta acestora de asi reconcilia emoțiile, sentimentele, ca urmare instalării disonantei emoționale, Cult și munca emoțională (Danaea BooNI) Locul de muncă a fos descris de multe ori că un loc unde expresia unor emoții puternice est tera inadecvată, neașteptată, cosraindicată, arin cazul anumitor profesi, faptul este inclus în fsa postului și sancrionabil in mod legal „Oreanizațile așteaptă ca forța de muncă să nu lase frâu sau negativă, de teamă că acest {ape va diuna poliilor și culturii organizajionale” (Ashiorth și Humphrey, 1995). În consecință, organizațiile dezvoltă si mențin anumite reguli ale expresivității emoționale (display rule), ca parte componentă a culturii organizaționale. Jăeea a debustat în literatura de specialitate, prin anicolele pe această temă ale unor autori precum Paul Ekman și W. Friesen (1969); Ariie R. Hochschild (1983). Sa sugera in contimuare ideea potrivitcireia fapeul descris mai sus ar putea conduce la repr- marea tuturor expresilor emoționale considerate inadecvate, inoporeune de către normele si managementul ficcărei organi- ați în parte Penuraa descrie mai bine rolul pe care cultura îl joacă în sparta dezolata munci emoyonale, voi pune Indice ‘mai jos argumentele teoretice ale unei noi teorii apărute in puhosociologiaemotiller, și anume teoria distribuiți sociale a emoiei (SSE), elaborată de Bernard Rimé în anul 1998. Darie socials a emoții ee coneepoalizată ca pro cesul interpersonal ce apare ca efec al răirii unor evenimente e viața coo parere sznniicaț afetva pentru individ (Rimé et al. 1992, 23), În general, oamenii resien: un anumit impuls, o anumită dorință de ași împărtăși unii altora MOȚILE ÎN VIAȚA SOCIALĂ. MUNCA EMOȚIONALĂ 159 în viață. Pornind de la acest fapt, Bernard Rimé și colaboratorii pi ene ci ine ic nt en 1) Oameni își impinges expeienele și reale emoționale cu capul de ep îm mr i al Care iat natere dis emosle lor 2) Verbaizindoi experiența, oamesti snt capabili o tajeleagh sma bine, si organizes în mod cognitv problema. 3) Oumenii astă si recriveze credințele convingere despre i, așa cum au ese flosit în confruntatea cu evenimentl incirat Mec 4) Prin impartsirea gândurilor și emorilor ce celți, oamenii primesc prj socal din artes persoanelor pe car le contră Important în vias lor, conteacarsndgpropril seniwemt de 3) Iimpresires emoții proprii celora (iarbnirea sociala emo- filo) ee un mijloc prin care colectivul grupul poate bear și integra experiențe ete individuale ide asemenca poste dezv și ecomanda interpret eltrale accep Srudii experimentale referitoare la această teorie au fost realizate de psihosociologii Bernard Rimé, R. Philippot și S. Boca, (1991). Concluziile au fost următoarele: majoritatea per. soanclor investigate își împărtășesc experiențele, gândurile, emoțiile, iar, dacă este posibil, imediat dupa trăirea evenimen- ului sau experienței în cauză; de asemenea, „membrii unui grup ar putea continua să-și povestească reciproc experiențele în repetate ocazii” (Rimé etal, 1991), o corelație pozitivă fiind stabilită între intensitatea emoției trite și frecvența actelor de social sharing (Luminet, 2000). Cu referire directa la studiile prezentate mai sus, se nasc “următoarele întrebări: sirea emoțiilor cu colegul sau 160 1MOrULE Is VIAȚA SoCIALA colegii de muncă depinde doar de intensitatea emoțiilor pro- vocate de acel eveniment cu semanificatie deosebită din Viața ngjarului? De frecvența interacțiunilor dintre acesta și restul membrilor din grupul de muncă? Toate aceste comportamente arată la fel sau sun „colorate” de stilul de exprimare sau de manifestare al fiecărui angajat în parte? Dacă da, ce anume din stilul unui individ favorizează aceste schimburi emotio- nale: imbricimintea pe care o poarts limba pe care o vor beste, orientarea religioasi sau poziția fn ierarhia grupului? Rezultatele multor cercetări (Ekman, 1994; Friesen, 1972; Matsumoto, 1993) subliniază influența pe care o exercită cul ura asupra eglajulu și intensității emtionale prin intermedial normelor de comportament. Firi îndoială că putem vorbi despre o adevărată cultură a emoțiilor trite și exprimate fa ru unei organizații î rela direct cu cra organiza 5. Socializarea emoțiilor în copi ELENA STÂNCULESCU ‘Dela exprimarea afectelo în primele luni de viață (plânsul în hohote) și până a gestionarea incongruenței dintre ile interioare și emoțiile exteriorizate este o distanță con- siderabilă, care presupune parcurgerea unui traseu complex de maturizare emoțională, în contextul influențelor sociali- zatoare. Problematica socilizării reprezintă una din opicile foarte importante în psihologia dezvoltării. Cu toate acestea, sa acordat relativ pușină atenție socializarii emoțiilor în copi- lirie ~ proces prin care copiii învață în mod progresiv cum sii controleze și exteriorizeze propriile trăiri, în diverse ‘contexte, ținând seama de efectele asupra celorlalți. fn literatura de specialitate românească, Septimiu Chelcea (2007) a realizato iicursiune monografică a abordărilor care au contribuit la fundamentarea sociologiei emoțiilor. Pornind de la teoriile psihologice ale emotiilor și legătura dintre emoții “i cogniți, dela descrierea și explicarea manifestărilor emotio- nale, se ajunge la analiza fină a predicții sila managemencul acestora, la abordări microsociologice și macrosociologice, biosociale și social construetviste. Exprimarea trăirlor afectiv influențează stabilirea si men- inerea relațiilor interpersonale, Altfel spus, cei care Își auto- regleazi emoțiile, manifestindwle în mod adecvat, vor fi acceptați și plăcuți de coleg și prieteni, find căutată com- ppania. Capacitatea de control al expresivtății emoționale repre- zintă un predictor pozitiv al luării în considerare a nevoilor 162 EMOTIE IN VIAȚA SOCIALĂ celorlalți, precum gi al tendinței de a-i ajuta (comportament prosocial). Contextul social influențează dezvoltarea capaci- {fit de autoreglare emoțională în diverse moduri (Eisenberg, 2001; Parke, 1994); a) expunerea copiilor în tiuații care presu- {stfel ocazia de a experimenta emoții pozitive sau negative!; 3) familiarizarea și favățarea unor reguli derivate cultural referitoare a felul în care trebuie să reacționeze atunci când sunt trate diverse emoții (coaching); ) socializarea în contex- ul interacțiunii dintre copii gi părinți, copii și prieteni, colegi, profesori sau alte persoane semnificative, în acord cu regulile reserve cultural (reguli referitoare la expresivitatea emotio~ bali influențează dezvoltarea strategiilor de reglare afectivă „Trecerea de la exteriorizarea emoțională automată în copilă- sie la expresivitatea nuanțată, guvernată de reguli, care stimu- icază exteriorizarea sau, dimpotrivă, disimularea propriilor iri realizează gradual, în contextul influentelor socaliza- toare ale părinților ale alor persoane semnificative, prieteni, colegi si profesori. menta tip de peer supra proce a emotior meseleeplatice fin cele ce urmeaza voi prezenta modelele socializani elabo- ste de cltse Gyorgy Gergely si respectiv, de citre Miriam Stele, Consider că aceste două modele sunt cele mai adecvate pentru înyelegerea proceselor de socializare emoțională a copiilor. Modelul biofeebackului social al oglindiii afective elaborat de Gyorgy Gergely. In modelul biofeedbackului social, Gyorgy T De cxemplu, regres oportunitățile de a invita despre emoții (Giverstateaacestorn modaltii de eteriorizare yi teplare), prin con (lu expuneri copiilor ipur variate de emoși cu intensity ierte, SOCIALIZAREA EMOȚIILOR IN COPILĂRIE 163 Gergely (2004) analizează procesul de socializare a emoriilor, imvestigănd relația dintre tipul de atagament și oglindirea afec- tiva (affect mirroring) in diada mamă-copil. Aceste interin- fluene contribuie la formarea primelor reprezentări mentale ale conținuturilor afective (affect representations), precum și inzecit ve gre la Cope Tul are mai degrabă tendința să amplifice ceca ce a perceput decât să acționeze asupra mediului, pentru a modifica ceea ce aobservat prin intermediul mecanismului de oglindire afec- ‘iva. Gergely consideră că acesta din urmă stimulează extensia experienței copilului în legătură cu eficacitatea funcțională a folosirii semnalelor emoționale. Aces tip de experiență este ‘una din componentele relației complexe mams-copil. Recep- tivitatea mamei este un aspect central al dezvoltării atagamen: ului funcțional, pozitiv sau, dimmpoerivă, ambivalent sau ostil (cu cfecte dezorganizatoare asupra personalității copilului) În cazul în care se creează o relație disfunctionali, interac- siunile mami-copil se caracterizează prin maniestări afective predominant negative (de exemplu, mânia iascibliatea, expre- sii faciale de tristețe) si dificultăți în exteriorizarea adecvată 4 telirilor. S-a constatat că mamele care își resping propriii copi, îi încurajează mai puțin pe aceșia, Îi critică frecvent, controlandwi excesiv de des contribuind astfel la dezvoltarea unui sentiment de inadecvare și implicit a scăderea încrederii în sine. Dacă mamele fi preyuese atit de putin, arunci le va fi greu să se prețuiască ci înșiși. ‘Oglindirea afectivă este așadar un aspect important în dez- voles mprezatărilor emoționale al copâlo, fa carl în care copiii cu diverse tipuri de atașament sunt expuși unor medii diverse de oglindire afectivă, experiențele respective vor avea un impact diferențiat asupra dezvoltării reprezentărilor ‘mentale ale conținuturilor emoționale. “Modelul elaborat de Miriam Steele. Miriarn Steele (2004) a pornit de la concluziile subliniate în literatura de specialitate, 164 A1MOȚILE IN VIAȚA SOCIALĂ ‘conform cărora reglarea emoțiilor in copilărie depinde de clita. tea îngrjiilor materne, de nuantele răspunsurilor afective ale marei față de copil Gincronizarea reacțiilor materne in func- fie de stimulii transmisi de copil), precum și de continuitatea ‘pattermtilor create în cadrul acesti relații. Sensibilitatea, recep- tivitatea și sincronizarea față de semnalele transrnie stimulează o atmosferă securizantă, are îi va permite copilului să-și dez. volte capacitatea de reglare a emoțiilor. Dar ce se întâmplă în situația în care relația de atașament ese dezorganizată? Efectele se manifestă în special asupra reacțiilor de frică și mânie (procese afective primare). În alte cazuri, răspunsurile materne dezadaptative pot fi evidente numai în situatile n care este resimțit stresul implicit asociat relate’ de atașament mamă-copil. Aceste mame sunt capabile de o reglare moderati a emotiilor negative, dar întâmpină dificultăți când se confrunti cu reacții deosebit de intense Astfel, se vor înrăutăți atăc manifestările emoționale negative extrem, că și procesul de oglindire afectivă, Copiii acestor mame vor fi influențați de aspectele menționate și vor avea diicultăți de autoreglare, în special când este activată relația de atașament. Marele care își maltreatează copiii tind să reacționeze negativ și față de emoțiile pozitive, gi față de cele negative, gene- rând o oglindire activă isfuncțională și biți scăzute pentru a remedia disparitățile apirute în interacțiune. Copii res pectivi vor avea reprezentări indistincte ale emoțiilor. Astfel, ei pot deveni hipervigilenti fată de anumite emoții, cum ar f mania’ avand o npeleger primară a tor emoi,cadeexem- plu tristețea. se vorba despre un mecanism dele i să contracareze impactul văilor init soanelo cu care interacționează. n menit să sesizeze rapid generate de mânia per. SOCIALIZAREA EMOȚIILOR IN COPIL Anat 165 „Procesul de socializare a emoțiilor va i influențat negativ și în cazul în care părinții au afecțiuni psihice. Dacă acestea din urma nu sunt foarte grave, efectele se manifestă numai în cazul situațiilor implicând emoții negative. De exemplu, mamele care au simptome specifice stresului posttraumatic percep mai puțin fica într-un set de imagini cu expresii faciale. care sugerează teamă. Mamele care au dificultăți relarionale similare celor cu personalitate Borderline se manifestă distant emotional, fiind insensibile fata de proprii copii. “Miriam Steele (2004) consideră că atașamentul dezorganizat nu duce în mod necesar la reacții patologice. Intr-un studiu longitudinal al relației ine atasament si reglarea emoțională, ea a constatat că atașamentul dezorganizat este mai puțin stabil decât cel pozitiv (s-au menținut în aceeași categorie 84% din diadele aparținând inițial tipului de atașament pozitiv si doar 46% din cele clasificate ca având un tip de atașament dezor- ganizat). Aceste rezultate se explică prin faptul că o relație de atașament securizantă dintre copil si persoana care oferă îngrijire (substitut matern) poate contracara impactul negativ al atașamentului dezorganizat stabili între mamă și copil Interpretarea semnificației emoțiilor n procesele de socializare a copilului interpretarea semni- iei emoțiilor are o importanță desosebită, aa cum voi Influența comsersaților și interacțiunilor asupra înțelegerii emoțiilor. Controlul expresivititii emorionale se imbunati- texte ca urmare a dezvoltării cognitive (cunoașterea și ingelege- rea semnfcjiloremotilr, pice or n ție cu cei, în contextul interacțiunii cu alte persoane. Expresivitatea emoțională depinde nu numai de nivelul de dezvoltare cognitivă a copiilor, respectiv de capacitatea de 166 EMOȚIILE ÎN VIAȚA SOCIALĂ pr a intro ear ace cr și aie ea al enol ing a ae ma Te rari ta 0) gin nr tenes omnes ien me taiata i cei rr i i ce școlari în ceea ce privește capacitatea de a controla propriile morii ide a le exterioriza în funcție de regulile derivate cultu- ali parentală. În interacțiunea cu copiii, părinții își manifestă ae În mec Peri ni îmi ui d ici ace dete mie Boa A eta ea i ca al la preșcolari in cadrul ,paradigmei nemulțumirii”, Intelege- mubeoi cin penăerercăternee, razi cereri ce pe tae e ac depus și recompensa primită. Copiii au fost filmați, pentru ii Papă ce ait emntacie ton 1 Garner și Power (1996) menționează că preșcolari au o înțele- pere restrânsă în ceea ce privește. regulile derivate cultural referitoare [i maniletarea adecvată emoșilo În diverse situații. SOCIALIZAREA EMOȚIILOR IN COPI ARE 167 din urmă. Rezultatele arată că reacțiile negative ale copiilor în sauata dezamăgitoare (premi lore ic n corporație cu dificultatea sarcinii) erau invers corelate cu observarea expre- mei poeti a meme cu petale te de Conca varii emotion, Acstea Se cică pricina balan eta copilor cates peroune cae recom. osm (ae induce o ur de mau, de dancin Echilibrarea este favorizată nu numai de cunoașterea emoțiilor propel ci și de capucnwes de iai wars aer 3 altel persoane, luându-se în considerare indicatorii expresivi tip cue une lncongroenp cu aaa rege nore de exemplu, tristețea unui copil aflat la o reuniune veselă, în care este sărbitorită ziua de naștere a unui copil (autorii folo- tos expreia cretion rola) Acs role hingeoțiaaal influențează dezvoltarea empatiei si controlul emoțional tio cate are produc dară (opi tii ee le Fil de cea exteriors). Esper cent parental pont ttt pe copi să mențină o stare emoțională pozitivă pentru mult timp, datorită fenomenului de inducție afectivă sau contagiune. ața par e neers d in cope neon positivd «copier, retringănduri propria exprese negated En favoarea uncia predominant povtive In acest sens, a ev dengiat că aceste reacyii parentale favorizează creșterea capaci- tii copălce de sdapare n condi de sre prec i rapa fi comportmenttl prosocial fă de fn aut n situa Sie tensionate Truc observare expresivi emotional materne poo tive a fost corelată negativ cu reacțiile emoționale neplăcute iara ua deearigione ratrant (dem, 190) tear ‘ed inerea pozitie dine mani opi reprezintă un aspect important penru dezvoltarea mrategiilor de reglare SIT ropundlcopllor ino wnalate et predominant 168 EMOTALE IN VIAȚA SOCIALĂ pozitiv, descurajânduvse exprimarea neadecvată, perrurbatoare a emoțiilor negative (copiii care experimentează trăiri nega- tive intense au mai multe dificultăți în controlul acestora, in comparație cu cei cu trăiri pozitive), “Trebuie amintit și rolul colegilor în dezvoltarea capacității de reglare a exprimării emoșilor.Studile arată că mczivee pentru care copiii ajung să nu exteriorizeze în toraltate emoțiile față de colegi reflectă în principal dorința de a menține relații pozi- tive cu aceșia, de a reduce trăirile care provoacă durere sau tristețe si de a masea starea interioară, pentru a evita stânje- neala (mecanism defensiv) sau pentru i proteja pe ceilalți Legătura dintre dezvoltarea mentală, limbaj și înțelegerea emoțiilor. În cadrul analizei relației dintre dezvoltarea capa: cității de înșelegere a emoriilo și comportamentele pozitive (Easor și Hughes, 2005) sa evidențiat faprul că există diferențe individuale, generate atât de tipul de temperament și contex- tele socializatoare, cit și de achizițiile lingvistice. Achiziția “unor substantive noi, chiar și a celor foarte simple, se bazează pe interacțiunea complexa dintre capacitatea cognitivă, soc și lingvistică. Traseul evolutiv a ceca ce Camaioni 2001, apud Ensor si Hughes, 2005) denumește ontogeneza referințelor (ontogeness of reference) începe cu focalizarea atenției asupra anumitor semnificangi și culminează cu folosirea cuvintelor a simboluri, pentru a transmite diverse semnificații. În jurul vârstei de un an și jumătate, copiii înțeleg reacțiile de fericire, mânie sau tristețe și arată O oarecare înțelegere a situațiilor cu încărcătură emoțională, cărora li se asociază reach specifice. Revenind la studiul realizat de Ensor și Hughes! NEG elit în creare om oana i mura mp le douăzeci de minute a intrzeiumiimaă-copl copil-pricen in timpul jocului; sale de maswrare«abiltaitor serbae, sarin de rece catre eroilor evocate î fotografie puse la spore (cures mânie eee). SOCIALIZAREA EMOȚIILOR ÎN COPILARIE 169 (idem), trebuie menționat că rezulatele analizei de regresie arată că înțelegerea emoțiilor și abilitățile verbale a vârsta de doi ani si jumitate explică mai mult de jumătate din varianta com- portamentului prosocial. Efectele predictive au fost semni- ficarive doar pentru inglegerea emotilor, nu și petra abltăile verbale. Altiel spus, înțelegerea emoțiilor mediază relatia dintre abilitățile verbale și comportamentul prosocial. Ne putem întreba ce anume din experientele coridiene ale copiilor Ex putea explica acer rol mediator. În socat sons, oe pare că ‘un aspect important este atenția acordată in familie discuțiilor despre emoții. La trei ani, copiii încep să conștientizeze subiectivitatea. emoțiilor, în sensul că își dau seama că un anumit eveniment, poate genera diverse reacții l persoane diferite. Înelegerea emo- tillor și din perspectiva altora are implicații importante asupra stabilirii unor relații pozitive cu ceilalți. Susanne Denhaz et al. (1997) au evidențiat că diferențele individuale în înțelegerea emoțiilor la copiii de doi si trei ani erau corelate cu manifes- tările prosociale ca răspunsuri față de emoțiile celorlalți. ra pus problema dacă această relație este mediată de abilitățile verbale. Cu cât acestea din urmă sunt mai dezvoltate, cu atâi „vor crește oportunitățile de a discuta despre stările interioare: (contribuind astfel la dezvoltarea capacității de înțelegere a emoțiilor). Studiile longitudinale (Dunn și Brown, 1993) au demonstrat că există o corelație pozitivă între angajarea timpu- rie în conversații despre trăirile emoționale și performanțele ulterioare la sarcinile în care era solicitată capacitatea de inte- legere a emoțiilor. Mai mult decât atât, discuțiile referitoare Ja cea cea generat divers react emoționale negative îi stimu- Jează pe copii să fi interesați de surprinderea relațiilor cauzale: în ceea ce privește manifestările emoționale ale celorlalyi (La- attuta și Wellman, 2002). 170 EMOTILEIN VIATA SOCIALĂ Mandria și rușinea la preșcolari O atenție deosebită a fost acordată studiului emoțiilor pri- mare (mânie, spair) și curente (bucurie, dezgust, tristețe, plăcere) care apar încă din primul an de viață, și mai puțin emo- filor corelate cu conștientizarea de sine ‘emations), cum ar fi mândria, rupinea sau vina. Se consideră ch acest tip de emoții se manifest încă din al doilea an de viață (Alessandri $i Levi, 1596), Din punea de vedere cognitiv una din condiile esențiale al apariției acestora se concretizează prin: capacitatea de reprezentare mentală a standardelor folosite a compararea cu ceilalți, conștiința de sine, autoevaluarea. Studie empirice ale emotillor corelate cu constientizarea de sine au studiat în ‘pec reactile de mândrie rine instal de ceea, rev tiv de eșec. Emorile respective au fost măsurate prin ana- ză comunicării nonverbale ~expresia lacul i corporal. În general, mândria apare mai devreme decât rușinea, iar tezele Încearcă mai frecvent decât băieții reacii emoționale de tânjepeală sau rușine. Practicile de socializare a emoțiilor aplicate în mod diferentiat băieților și fetelor reprezintă una din explicațiile fapeului că băieții se simt mai puțin ruginayi în contexte evaluative care duc a rezultate nefavorabile. Rolul socializării emoționale în dezvoltarea mândriei și rusini se concretizează cel putin prin următoarele trei aspecte: „inept nee ni pen pee en canine onl pen pe air ae Sky i Comaroni gre Mandria si rușinea sunt intrinsec legate de apariția preo- cupărilor copiilor pentru modul in care se oglindesc în ochii ‘clonal. Lavdee și criticile din partea părinților duc au numai SOCIALIZAREA EMOTILOR IN COPEARIE wv la reacții emoționale cum ar fi mândria sau rușinea, ci stimu- tec interes penru cunoaperea factor care aud a succes sau exec. Amplificarea trilor negative experimentate în copilărie poate duce la structurarea unei organizări alective având la bază rusinea (generată de sentimentul de inadecvare și de respectul de sine scăzut) Scule au evidențiat că părinții abuzivi manifests mai pugin apropiere fizică, emoții si comportamente pozitive în inte- rane cu copii: Deore afta acestora din urmă va avea de suferit, în special acuratețea interpretării stimulilor emoționali și reglarea emoțiilor negative. Profesori îi evalu: cază ca find mai puțin competenți și cu o stimă de sine mai scăzută decit copii are provin din ami caracterizate de un climat securizare și de comunicare afectivă profundă. Așa cum am menrionat anterior, evaluările parentale, pre- uz și cele ale ator persoane semnificativ (proesor, prieteni, colegi, rude) contribuie a conturarea procesului de autoeva. luare, Procese evaluative joacă un rol important în experimen area emoțiilor corelate cu congtientizarea de sine. Rușinea se va manifesta în special când copiii nu reușesc să ducă la bun sfârșit sarcini ușoare, si nu dificile, iar mândria, atunci când sunt îndeplinite sarcini foarte dificile. Aceste reacti vor i mult mai intense în cazul în care părinții au tendinga să aducă critici aspre copiilor în caz de insucces și să as neobservate reitle Exprimarea iiseții și a durerii ~ influente socializatoare Copiii Își gestionează exprimarea emoțiilor, în parte, învă- sind un set de reguli derivate cultural. Folosirea regulilor duce 1 În caz de nereușită, acesti copii se sime deosebit de culpabili ânienii i sina Unii dinte ei vor ajunge probabil să aibe tendings spre perfectionism. Cercatirile arată că persoanele perictioniste 2 ‘iver mal săzune al satisfacții de vag și fericirii (unitara subie. vă swjecive well-being) decăt cel oameni, intrucit nu sunt nici odată mulgumipi de caca ce reușesc să că: 12 [EMOTILE IN VIAȚA SOCIALĂ Jan control intenționat, astel încât in anumite circumstanțe exeriorizarea emoțiilor va fi diferită de starea interioară. Socializarea emotilor se realizează in contextul relațiilor cu ceilalți, prilej cu care copilul descoperă treptat semnificațiile socioculturale ale emoțiilor, când si cum trebuie acestea expri- mate (de exemplu, atunci când un copil se află într-un impas, care îi provoacă tristețe și durere, trebuie manifestată compasit- nea si comportamentul prosocial, evitandu-se nepăsarea). ‘Dar cum înțeleg copiii care sunt consecințele exprimării emoțiilor siafectelor negative (ester, durere, mânie) în diverse ircumstanțe sociale? S-a constata că încă de la o vârstă tim- purie copiii învață că, din punct de vedere al dezirabilitășii sociale, exprimarea tririlor negative este mai puțin favorabilă decât a celor pozitive (Malatesta și Haviland, 1982). Așa se explică și faprul că înșiși copiii invocă diverse motive pentru care aleg sau nu să-și manifeste emoțiile negative. De asemenea, diversele experiențe trite ale copiilor fi ac pe aceștia să des. copere că exteriorizarea emoțiilor negative poate avea nu numai consecințe nedorite, i și pozitive. De exemplu, exprimarea isteții i a durerii trezesc n ceilalți dorința de liniști ajuta. și ingelege pe copil Există situații în care copiii înclină excesiv balanța cost-be- neficiui în favoarea celui din urmă. Este vorba de fapt despre șantajul afectiv; copilul învățând că poate obține multă atentie sau chiar favoruri din partea adulților dacă sunt mâniioi sau urși, Evitarea stării de iritare și a instalării unei relații bazate pe șantaj afectiv trebuie si se bazeze pe discernământ din par. tea părinților în ceea ce privește nevoile și dorințele (copiii trebuie să înțeleagă faptul că nu pot fi îndeplinite absolut toate 1. Contul e reeră Ia consecințele nedorite asupra elațilo inter. personale șia propriei imagini în hi celorlalți, în cazul în care sunt xorimace tris negative cum ar mâna, rimeșea și durerea Beneficiul Se refers la cășigul simbolic in siwaia În care emoplle negative sunt exprimate în prezenga alor persoane (compasiune, Înțelegere, ajutor) SOCIALIZAREA EMOȚILOR ÎN COPILĂRIE [zi dorințele, iar părinții si accepte că sănătatea emoțională a copii- lor depinde de satisfacerea nevoilor de securitate și afiliere, pre- cum și de calitatea relației de atasament). Măsura în care copiii primesc sprijin emoțional din partea părinților, prietenilor i aaltor persoane semnificative influențează nu numai bună- starea subiectivă Gubjective well-being), ci și capacitatea de adaptare în diverse contexte. Dacă adulții au atitudini hiperprotectoare, copiii învață că, ori de cite ori se află într-o situație dificilă, trebue să aștepte ajutorul din partea celorlalți (acesta poate fi unul dintre factorii care duc la conturarea unui stil pasiv sau evitant în situații care induc un stres ridicat) Exceriorizarea emoriilr diferă în funcție de persoanele pre- zente, de vârsta copiilor sau de apartenența la gen? Specialiștii (Zeman și Garber, 1996, Underwood și alti, 1992, Saarni, 1979) au dat răspunsuri afirmativ la aceasta întrebare. In acest sens, se menționează că la pubertate apare preferința manifestării emoțiilor negative mai mult în fata prietenilor decăt a părin- filor (a o vârstă mai timpurie părinții sau alți adulți impor ‘angi din viața copiilor fiind principalele persoane (ață de care acestia își exteriorizeaza trăirile emosionale). De exemplu, un copil de grădiniță cade și începe si plângă în special când părinții sunt în preajmă, și nu neapărat când sunt de ață educatoarea, sau colegi; un elev de vârstă școlară mică, mănos pe un coleg cu care a avut un conflict, îi exprimă nemulfumirea față de părinți, și nu de prieteni. De asemenea, s-a observat că mânia este gestionată mule mai bine în prezența unui profesor decăt a unui prieten (intervenția bariere sociale). 1. Creperea frecvenței folosirii regulilor de manifestare emoților se ralizează odată cu vărta (Garber și Zeman, 1996). Aceasta are drept fundament dezvoltarea cognstivi (capacitatea de a surprinde cauzele Și coaseinșele manifestărilor emoționale) socal și Bzilogică (controlul mușchilor implicați în comunicarea noaverbală a emoțiilor. 174 EMOȚIE N VIAȚA SOCIALĂ Revenind la relația dintre vârstă i expresivitatea emoțio- ‘ali, șa ajuns la concluzia că, odată cu dezvoltarea cognitivă, copii încep să conștientizeze și să explice relația dintre Cauzele siefectele manifestării emoțiilor pozitive și negativ, să sesizeze: nu numai propriile emoti, ci și pe ale celorlalți, să exterio- rizeze emoție în mod adecvat (inând cont de regulile derivate cultural) Realizând un inventar al principalelor motive pentru care copiii aleg săși exprime emorile negative, Janice Zeman și Judy Garber (1996) au observat că acestea se bazează in general pe așteptarea sprijinului din parea celorlalți, pe anticiparea unor interactiuni interpersonale pozitive, precum și pe impo- sibilitatea controlului din cauza intensității prea ridicate. Mai precis, atunci când este vorba despre mânie, copiii motivează exteriorizarea acesteia prin anticiparea unor consecințe pozi- ‘ive, cum ar fi ajutorul sau alte beneficii, precum și dificultatea de a o gestiona, din cauza faptului că este foarte puternică. În cazul cristeșii, primele două motive sunt: nevoia de a stabili interacțiuni pozitive cu ceilalți și așteptarea reacțiilor de sprijin din partea altora, pe locul al treilea situândurse imposibilitatea dea masca tristețea foarte intensă. Pentru durere, copii mentio- neazi drept principal motiv faptul că nu o pot controla atunci când este deosebit de mare. De asemenea, sunt menționate nevoia de a primi ajutor sau alte beneficii precum și antici- parea unor interacțiuni pozitive. Motivele pentru care copiii nu-și exprimă sau disimuleazi mania și tristețea presupun: a) teama de consecințele negative asupra relațiilor interpersonale (cum ar i rejecția din partea celorlalți sau ridiculizarea); b) sensibilitatea față de cei din jur, dorința de ai proteja de stresul care ar putea fi provocat de accesele de mânie; <) frica de consecințele negative (de exera- lu, pierderea unui privilegiu, retragerea unei recompense), ceea ce privește mascarea at disimularea dureri, primele două motive invocate sunt: anticiparea deteriorării relațiilor SOCIALIZAREA EMOȚIILOR IN COL ARE. 175 interpersonale și a altor consecințe negative, pe locul al treilea situându-se preocuparea pentru sentimentele altora (dorina de ai proteja). Se poate constata, așadar, că sunt invocate explicații mule tiple pentru evitarea manifestiri emoyillor negative: a) morivații de natură egocentrici (teama de a pierde anumite privilegii î) tendința autoprocectivi (dorința de a evita consecințele negative asupra propriului cu ~ de exemplu sânjeneala);«) exphi- capi care reflectă conșientizarea efectelor manifestării pro- prilor emoții negative asupra celorlalți, precum și dezvoltarea empatiei (dorința de a-i proteja pe cei din jur) ‘De subliniat că decizia de a exprima emoțiile negative este influențată de măsura în care copiii consideră că le pot con. rola (cea mai mare probabilitate de a fi exteriorizate o au emoțiile foarte intense, din cauza dificultății reglării acestora), pprecum și de asteptarea reacțiilor de sprijin din partea elorulți sau a aktor benefică (orientare centrată pe sine). Părinții care își linistese copiii și discută despre emoyiile lor negative îi ajută astfel să-și dezvolte capacitatea de a le exterioriza în mod dezirabil social, modulând intensitatea Astfel, copiii pot evita să devină iitai în situațiile cu încârcă. ură emoțională considerabil, În concluzie, practicile paren- tale menite sri curgeze pe copi st expine adera emoție, ficind față provocărilor, simulează nu numai dezvoltarea competenței emoționale (datorită faptului că aceștia se simt securizagi din punct de vedere afectiv), ci $i a competenței sociale. Este firesc ca ce care șiu cum să și manifeste Bucuria, plcerea simpatia, dar i nemulfuonies ingajoraes sau nai blească relații armonioase cu ceilalți. Grija față de reac. tile emoționale negative contribuie la crearea unui sentiment 1. Robert i Strayer (1987) au observat că reacile parentale orientate soe protlem solving în vat în cr copil sven nogave er corelate eu competența socials a copilor. 176 EMOTILE IN VIATA SOCIALĂ de securitate și încredere în forțele proprii favorizând forma- rea unui model pozitiva funcționării relațiilor interpersonale. De asemenea, reacțiile parentale de sprijin față de emoțiile negative ale copiilor simulează încercările acestora de a controla emoșiile, precum și sensiblitatea fata de trăirile celorlali. În contrast, reacțiile parentale negative față de manifestările emoționale ale copiilor cresc tensiunea și iitabilitatea aces tora, ati in situatile respective, cât și în cele vitoare (itrucit se realizează o asociație între emoția negativă și sancțiunea din partea părinților sa alte reacții dezaprobatoare). Compor- tamentul care nu oferă sprijin (n special pentru emotii cum ar fi fica, tristețea și anxietatea) al părinților fi poate face pe copii să se sims insecurizați afecte În situații tensionate, copii vor avea dificultăți în a-și controla propriile emoții. Emoriile și diferențele de gen Diferențele de gen în ceea ce privește reglarea emoțiilor spar în funcție de tipul de emoție care trebue exprimată. În procesul de socializare, fetele sunt învățate să-și mascheze mânia, iar băieții, tristețea, Aga se explică de ce băieții își manifesta imapulsivitatea și mânia mai frecvent decât fetele. Aceste dife- rente reflectă istorii socializatoare aparte (prin care sau trans- mis reguli diverse pentru manifestarea emoțională) primind mai multe feedbackuri negative in si si-au exprimat tristețea sau durerea, fetele primind mai mult sprijin emoțional în aceleași contexte. 1 Referitor la relata dintre reacile parentale și competența socio- emoțională a copiilor, Nancy Eisenberg etal, (996) wu cvidengiat că cei copii care primesc răspunsuri negative în momental in cae it eeroriarază trie neplăcute învață treprat si le ascund, Diimularea însă nu impiedicdexcitabilates coricala mărită, generată de activares vor asociti de tipul suapie tensivi-emogie~sanctoune SOCIALIZAREA EMOȚIILOR ÎN COPI ARIE 197 Un alt aspect important al socializării emoțiilor il consti- tuie influențele diferite exercitate de tați și mame. D. Fuchs i M. Thelen (1988) subliniază că tații si mamele sunt consi- derați de copiii ca având atitudini, așteptări si reacții diverse față de manifestările emoționale ale acestora. Ei conștienti- zeazi de asemenea ci părinții reacționează în mod diferențiat față de băieți și fee. Presiunile socializatoare ale părinților sunt văzute de copii ca fiind direcționate astel încât să mas- cheze tristetea În cazul copiilor mai mari și băieților mai mult decât fetelor (de exemplu, de a o virsta foarte timpurie i se spune băieților că ei nu trebuie să plângă, pentru că sunt bărbați — oare această practică de socializare emoțională, dacă exe folosită frecvent, mu reprezintă o invitație implicită la negarea prprilor rr nplicut!, fn specia durerea tree in ceea ce privește manifestarea rusinii (selfconscious emo tion), s-a observat ci există diferente între băieți si fete, mani- festate în special când nu reușesc să îndeplinească o sarcină, Fetele resimt o rușine mai intensă decât băieții, în special când nu duca bun sfărșit o sarcină ușoară. Acest aspect, care apare So depart ere car ra n(n dri si Lewis, 1996). Una din explicațiile aduse diferenței respec- tive se referă la importanța factorilor socializatori. De regula, fetele primesc mai puține feedbackuri pozitive decât băieții din partea mamelor, atunci când au performante egale in același tip de sarcini, Așa se va ajunge în cele din urmă la strue- ‘urarea unor atitudini diferite fata de propriile abilități, pre- cum și față de succes. Băieții au tendința să atribuie succesul propriilor abilitti, având așteptări mai ridicate pentru succes, În comparație cu fetele (care se pot confrunta uneori cu apa numita anxietate față de succes). Trecând mult mai ușor 1, Ese cunoseuefaprul că exprimarea neadecvtă a mânie, riseții lauren fizice reprezintă o corelată psihologică a agresivitiii en: Singei depresive și a somatizărilor (Garber si Zeman, 1996, Lelord și ‘Andre, 1998). 178 EMOTILE IN VIAȚA SOCIALĂ peste succesulfetelor, mamele contribuie a scăderea probsbili- tii ca fetele să atribuie succesul lor unor factori interni, Aceste experiențe socializatoare duc la mentinerea diferengelor de gen sila vârsta adultă, Studiind manifestarea rusinl șia mândriei la băieții gi fetele maltratate, in comparație cu cei nemaltratari, Alessandri și Lewis (1996) au observat că și în acest caz fetele resimțeau în mai mare mâsură sténjeneala, culpabilitate, rușine în situati de eșec decit băieții (maltratați și nemaltratai). De asemenea, cle erau mai puțin mândre decât erele nemaltratate și decât băieții aparținând celor două categorii analizate. Asadar, fetele maltratate dovedeau mai mu decăt băieții maltatați pertur- bri în dezvoltarea emoțională (concretizate prin teama de eșec, rujine excesivă în caz de nereușită, absența răirilor pozi- tive în momentul în care se obgin succese), precum și în ceea ce privește imaginea de sine (căderea respectului de sinea incre derii în forțele proprii și instalarea nesjuorării învățate ~ learned belplessnes). Pe termen lung, ele se pot confrunta cu tendințe depresive, din cauza faptului cd se autoprogramează mental pentru evenimente negative si se autoculpabilizează (Gadiferent dacă sunt de vină sau nu) pentru tot ceea ce nu reuges să facă. În cazul baicyilor maltratayi, șa observat un pattern diferit de cel obținut in cazul fetelor; în sensul că ei resimțeau mai puțină rusine sau mândri decât cei nemalertați, Ei aveat locul Controlului externalist, adică explicau att succesul ct și eșecul prin prisma unor factori independenți de propria persoană. Relația dintre reglarea emoțiilor i comportamentul prosocial “Formarea si consolidarea comportamentului prosocial nu pot fi realizare abstracție făcându-se de înțelegerea consecințelor emoționale ale nerealizării acestui tip de comportament. SOCIALIZAREA EMOTILOR ÎN COPILĂRIE 179 Înțelegerea consecințelor emotionale ale nerealizarii compor- zamentului prosocial la wdrsta preșcolară. Încurajarea copiilor direcția comportamentului prosocial reprezintă, fară indo îală, un aspect important al educației parentale. În perioada prescolari (caracterizată printr alele de egocentrismul infan- til), copiii manifestă rareori un astfel de comportament (de exemplu, le este destul de greu si impart jucăriile sau dulciu- rile cu ceilalți sau săi ajute pe părinți in anumite activități atunci când sunt solicitați) Studiul consecințelor emoționale ale nerealizirii compor- tamentului prosocial l vârsta preșcolară afost impletit co cer- cetarea fenomenului „persecutorulu fericit” (happy victimizer) Acesta din urmă se manifesta prin asocierea dintre emoții pozitive si victimizarea sau persecutarea celorlalți. Într-o cercetare realizată de Susan Sy er al, (2003) pe un lot de copii cu vârste între patra și cinci ani, sau folosit mai multe istorioare în care erau evocate rei tipuri de situații - comportamentul pro- social (împărțirea propriilor jucării cu un coleg de grădiniță și ajutorul acorda unui coleg în timpul desfăpurării unei acivi- tăți) eșecul în indeplinirea comportamentului prosocial (refu- ul de a oferi dulciuri colegilor si de ai ajuta la strângerea jucăriilor) si victimizarea (exploatarea altui copil sau chiar agre- sivitatea fizică). Copiii trebuiau să evalueze ceea ce au simțit protagoniștii povestirilor respective (autorii comportamen- telor, țintele și observatorii) având la dispoziție figuri stilizate lege vesele, cu expresie neutră și triste). Sa pornit del ipoteza că prezența educatorului ca observator va influența evaluările reacțiilor emoționale ale copiilor pentru personajul din isto- rioară, care nu schița nici un gest de ajutorare fayi de cei care aveau întradevăr nevoie, Rezultatele nu au confirmat însă această supozitie, întrucât sa constatat că evaluirile referitoare la emoțiile celui care nu a manifestat nici un fel de comportament prosocial (deși contextul ar fi cerut aces lucru) nu erau afectate de prezența sau absența unui profesor ca 180 MOILE IN VIAȚA SOCIALĂ observator. Mai mult decit atit, participanții au menționat că profesorul nu va avea reacții emoționale pozitive sau nega- tive (poziție de neutralitate) in cazul în care copiii nu îi ajută pe ceilalți. Atunci când au fost soliciați să explice alegerile făcute, nau știut ce să răspundă. Acest aspect reflect intelege- rea incompleti a ceea ce Înseamnă să oferi în mod necondițio- nat ajutor alta, precum și consecințele nerealizării unui astfel de comporiameat. Rent heel manifestări comporamen- tului prosocial este o omisiune, și nu o comitere a unui act, copiii pot crede că este dificil pentru profesor sis renta dintre neacordarea spontană a sjnoriu i acordarea în urma solicitării. In mod surprinzător, era atribuită aceeași reacție emoțio- ală atât în cazul îndeplinirii comportamentului prosocial, cât i în situația victimizării - bucurie. În plus, copiii consi derau că personajul se simte mai fericit în cele două situații în prezenta profesorului, decăt în absența acestuia. Ievaturitatea cognitivă (egocentrismul gândiri) și realismul moral! contri bbuie așadar la interpretări deformate ale reacțiilor emoționale în situații de victimizare ~ nefiind vorba de empatizare. Hedo- nismul naiv (tendinta de a respecta regulile, dea se comporta pozitiv pentru a atrage cât mai multe beneficii) explică dierea- ele de genul: copiii vor fi mai fericiți că i-au ajutat pe ceill;i în prezenta unui profesor, decit în absenșa acestuia. Probabil că ei se apeptau ca manifestarea comportamentului prosocial în prezența unui observator să fie recompensată (centrarea asupra beneficiilor personale). 1. Este vorba despre specificul heteronormiei morale (Paget, 1968), care se caracterizează prin judeciti morale în Funcție de consecințele “directe sau materia atea atulsi (d exempla, un copi care încălcat o reguli este considerat vinowat doar în sitația În care un adult a surprins pea), Teama de pedeapsă inlocmează evaluarea diversele ‘comportamente. Se consideră că până n vărsta de zece ani nu poate i vorba de o constientiaare profandi diferente! dintee bine i lu, ia era aceeasi, deși in mod normal ar trebui Să apară păreri de riu, stânjeneală sau vinovăție? În situațiile relatate nu era menționată nici un fel de pedeapsă. Beneficiul cera mult mai mare decat costul (bucuria de a folosi acuarelele altui copil sau bicicleta, după ce I-au dat cu forța jos, in com- paraie cu riscul asumat). Trebuie subliniat, de asemenea, că au evaluat corect reacțiile emoționale ale țintei vietimizării gi peacordării ajutorului atunci când ar fi fos necesar. Este un prim pas în dezvoltarea abilităților empatice. Odată cu maturizarea cognitivă, va fi posibilă articularea mai multor perspective și conștientizarea implicatiilor socio- morale ale implicării în ajutorarea celorlalți sau, dimpotrivă, în acțiuni care să îi lezeze pe ceilalți. Arizudinile școlarilor față de acordarea de ajutor celorlali. Atitudinil față de acordarea de ajutor celorialți,l vârsta seo- lari, au fot studiate ludinduse în considerare anumite aspecte ale comportamentului prosocial: împărțirea unor obiecte per- sonale, ajutorul oferit celor aflați în dificultate, cooperarea și consolarea (comforting) De menționat că existe diferente între felul în care reactio ei și fetele față de cei care au nevoie de ajutor = prie- teni sau necunoscuți. Băieții ind să manifeste un comportament prosocial mai scăzut ață de prietenii foarte apropiați Păieți), în comparație cu persoanele străine sau simple cunoștințe si strhini' Berndt (1981) considera că aceasta se explică prin faptul că o legătură strânsă de prietenie dintre băieți presu- pune și un anumit grad de comperiie. Dacă băieșii sime că sunt dezavantajați în situația în care Îi ajută prietenii, atunci vor fi mai reticengi în a ajuta, a împărți propriile resurse, a coopera și ai liniști Pare mai puțin plauzibilă aceasta interpretare. Gândind în prelungirea acestei idei, am putea spune că ten- dingele egocentrice, rivalitatea sau competiția ar fi mult mai 182 "EMOȚIE ÎN VIAȚA SOCIALĂ puternice decât sensibilitatea față de nevoile celor mai buni prieteni, Este cunoscut faptul ci empatia are un rol mediator în manifestarea comportamentului prosocial. Melanie Jackson si Marie Tisak (2001) au evidentiat că scolarii mici (i băieții, i fetele) consideră că ar jura un prieten care a suferit un accident. Dacă este vorba doar de o simplă cunoștință, atunci fetele vor acorda ajutorul în mai mare mi- suri decât băieți. S-au obtinut diferente de gen și în cazul în care era vorba despre ale situații, cum ar fi: contexte cu 0 încârcătură emoțională considerabilă (decesul unei rude), situatie academică (oferirea de ajutor penru pregătirea unui test), situație socială (disensiuni). Aceste diferente dispăreau acunci când era vorba de elevii din gimnaziu, în cazul situa- ilor academice și sociale menginandu-se doar in cazul celor care implicau emoții intense (fetele având o disponibilitate mărită pentru ai ajuta pe ceilalți). Mai mult decăt atât, sa evidențiat că școlari mici nu considerau ca fiind ceva rău refu- zal de a-i ajuta, de a împărți propriile resurse, de a coopera gi liniști pe cei aflați în dificultate. Copiilor le era greu să-i imagineze că pot să consoleze străini (acest comportament având o probabilitate mai mare de a se manifesta faă de rude sau prieteni). Un alt aspect important al disponibiltăți de a oferi ajutor este vârsta persoanei care are nevoie de acesta. Cercetările au sublinia că există tendința copiilor de a ajuta sia împărți cu cei de virstediferite, în special cu cei mai mici (Hartup, 1979). in concluzie, manifestarea comportamentului prosocial depinde de vârsta celui care oferă, dar și dea celui care primește, de apartenența la gen, de contextul respectiv, de tipul relației cu cel aflat în dificultate (prietenie sau simplă amicific). Cu cât figurile socializatoare importante (pirinti, profesori) vor oferi modele de intrajutorare a celorlalti, cu atăt copiii vor învăța că în relațiile cu ceilalți este important să se numai de propria persoană, ci și de emoyile și nevoile altora. SOCIALIZAREA EMOTIILOR IN CoPmLARIE 183 Contribuția părinților la dezvoltarea competenței emoționale a copiilor - reacțiile fata de emoiile negative Stabilirea unor relații interpenonale armonioase este influ ențată atât de competența socială, cit și de cea emoțională Caracteristicile definitorii ale competenței emotionale presu. ur cxpeiviatsemoyion eroica adecat pr. priilor ăiri), înțelegerea emoțiilor, capacitatea de a reacționa Adecat fa de manfestrle emorionae ale celora Foarte de timpuriu se observă că există diferențe între copii din punct de vedere al competenței emoționale. Acestea sunt determi- nate de factori individuali (um arf temperamentul, mai precis tile activității nervoase superioare ~ echilibrul dintre excitabiliatea și inhibiția corticală), precum și de influengele socializatoare parentale. Primii educatori ai copiilor - părin- șii— sunt cei care îi învață pe aceștia cum săi exprime in mod adecvat emoțiile și cum să reacționeze fara de manifestările emoționale pozitive sau negative ale celorlalți. Principalele mecanisme ale socalizăriiemoșiilor sunt: modelarea (Denham, 1993), infiuenjele contingente (Fabes etal, 1994), coachimg-ul (Katz si Gottman, 1995). Reacțiile părinților în diverse situaii cu încărcătură emotio- sali reprezinté influente implicite asupra copiilor. Prin mode- lare, se învață cum i n ce contexte trebuie exprimate emotile De asemenea, climatul din familie îi pune amprenta asupra dezvoltării competenei emoționale a copiilor. Dacă aceștia sunt expuși frecvent unui mediu tensionat, conflictual, vor ZE prime eee cece so et eri eine den de gem ie Dei eee dreamer vitate emoțională. pen ome 184 EMOȚIILE IN VIATA SOCIALĂ avea trăiri predominant negative, preluând modelul părinților (fenomenul poartă numele de contagiune său inducție afectivă, Astiel, emoțiile negative ale părinților vor i asociate cu cele ale copiilor lor, chiar si atunei când aceștia nu sunt de față. Același lucru este valabil și pentra emorile pozitive. Când luăm în discuție natura climatului din familie, ne gândim de fapt ‘nu mura a modul fn care părinții îi exprimă emorillecurente (are sunt reacții spontane, generate de diverse aspecte conteze: tuale), ci și la dispoziția alectivă a acestora, care, in virtutea ‘unui flux de comunicare implicită, it influențează pe copii S-a observat că expresivitatea emoțională parentală este strâns legată de înțelegerea de către copii a semnificației diver. selor emoții (Duna si Brown, 1994). Cu cit părinții exterio- rizează o gamă variată de emo ile oferă copiilor informatii referitoare la modul în care trebuie să reacționeze, cu atât aceștia vor avea șanse mai mari de a-și dezvolta competența emoțională Influențele contingente se referi la comportamentul părin pla în vedere ncurajri copile pentru maximizarea Pre. sivititii emoționale pozitive. Dar ce înseamnă oare diminuarea expresivititii negative în cadrul sorializării emoriilor? Este bine cunoscut faptul că registrul răirilor afective se caracte- rizează prin polaritate sau ambivalenta (existența emoțiilor. pozitive si negative). Aleel spus, bucuria, plăcerea, simpatia, vesela apar alături de tristețe, neplăcere, invidie, antipatie, ură Diminuarea expresivititi negative nu înseamnă negarea emo. tlilor negative, ci dezvoltarea capacității de autocontrol Reacțiile parentale față de emoțiile copiilor influengeazs rispunseile emoționale eroare le cetră din urmă in verse situații sociale, Astfel, copilul ai căror părinți răspund adecvat emoțiilor acestuia (cu calm sau oferind sprijin atunci când este necesar) va avea mai putine trăiri negative în relațiile cu colegii sau prietenii. SOCIALIZAREA EMOȚIILOR ÎN COPEARIE 185 Felul în care părinții se manifest atunci când copii fy exte- jură pe aceștia să fcă diferențieri fine între emoții învățând astfel cum să se manileste în funcție de context. De exemplu, reacile parentale diferite față de expre- sia mâniei copilului îi învață pe copii când anume este potrivit să se comporte astfel încât să arate că sunt maniosi si când nu (părinții pot răspunde cu neutralitate atunci când copilul ese minios pentru că isa stricat castelul de cuburi construit iu dezaprobare și nemulțumire intensă când copilul este foarte mănios în relația cu frații sau prietenii să). Un alt mecanism specific socializirii emotiilor este cos: chingiul, care presupune practicile educative parentale menite să contribuie la cunoașterea gamei variate de trăiri emoționale, în creșterea expresivității, la formarea capacității de modulare a manifestărilor emoționale în funcție de context sila rezo- nanșa afectivă față de prieteni (aceasta din urmă fiind o premisă pentru dezvoltarea empatiei, a altruismului sia comportamen- tului prosocial). Katz si Gottman (1995) consideră că există, în principal, dows stiluri parentale în ceea ce privește por. ‘area față de emoțiile copiilor a) părintele „antrenor” ~ care este constient de emoțiile copilului, in special de cele negative, fi vorbește acestuia in manieră diferențiată despre trăirile plă- cute și neplăcute, asistându- în experimentarea și reglarea lor sib) părintele dismiser, care dorește să fie de ajutor, dar ignoră sau neagă emoțiile copilului, diserăgânduri atenția de la ele, în loc să discute despre acestea. Este firesc faptul că părinții care discută frecvent cu copiii despre emoții, precum și despre modul in care trebuie folosite resursele pentru a face față situației îi vor ajuta să-și dezvolte capacitatea de autoreglare a trărilor negative. Denham et al. (1992) au evidențiat că aceste discuții stimulează gândirea cau- zali a copiilor, find astfel posibilă crearea unor adevărate sce- narii despre experientele emoționale. Dezvoltarea competenței emoționale contribuie la realizarea de relații interpersonale 186 EMOTULE IN VIAȚA SOCIALĂ armonioase. Copiii care sunt capabili sii regleze emotile sunt prietenoși, suținându și punctele de vedere fără xi afecta pe erupatizand și dand dovadi de comportament prosocial. “Eisenberg si Fabes (1994) au examinat relația dintre funcțio- narea socială și reacțiile parental față de emoțiile negative ale copiilor. Aceste reacții pot fi pozitive sau negative. Reacțiile pozitiv se concretizează prin sprijin emoțional și prin concen- trarea asupra rezolvării problemei. Copiii vo face față situa- tillor difcile și nu se vor simi copleiți de emoțiile negative. Reacțiile negative sunt: minimizarea emoiei negative copilu” Jui sau comportamente punitive. n urma acestor reacții copiii vor invija treptat să evite interacțiunile sociale în contexte Care implică emofii negative, pentru că nu au fost încurajați să rezolve problemele și să-și exprime emoțiile!. Interiorizarea practicilor folosite de părinți în socializarea emoților depinde de vârsta copiilor, respect de capacitatea cestoa de ingelegere a mesajelor explicite și implicite (aspecte. nonverbale și paraverbale~ gestica, mimica, conul), precum și de conștientizarea implicajillor respectării regulilor speci fice expresivititii emoționale în diverse contexte ‘Reactlle parentale fay de manifestările emoționale (mesaje verbale și nonverbale, comportamente) reprezintă elemente Importance care contribuie la dezvoltarea expresivityi si a cunoștințelor referitoare la registrul bogat al emor Întărirea negativă sau descurajarea copiilor în a-și exprima emoție exemple: „ceea pling” a „Ene o ine să plângit fun impediment puternic pentru nevoia O con Te dea parai între 1 Copii dificil, cu comportament oporițional, fi determink pe părin ă folosească măsuri coercitive. Prin nerespectarea regulilor ți Rxprimareafrecwenta și iteasă a emotilor negative - determinată de lama scăzută fată de frustrare = yor induce pirinjloro stare ten- Sonat care îi va determina si reacționeze negati. selor aspecte și implicați ale acestora îi ajută să descifreze și să înșeleagă reacțiile emoționale proprii și ale altora. Folosirea mesajelor care să ghideze cunoașterea și autoreglarea emorio- nala (guiding language: „De această dată mai supărat cu adevi- a pentru că ai șipat aa de tare" și socializing language: „Copiii mari nu pling așa de tare”) stimulează maturizarea emoțională și dezvoltarea competenței sociale. Susanne Denham at al. (1997) au observat că există o core latie pozitivă între pattern-urile cxpresivității emoționale ale preșcolarilor și abilitatea de a stabili relații interpersonale, un predictor indirect al acestei corelații fiind expresivitatea emoțio- nală a părinților. De menționat că relația dintre expresivitatea părinților șia copiilor este bidirecțională (reacțiile emoționale ale copiilor influențând, la rândul lor, stările si manifestările părinților - este cunoscut că în interacțiunea cu o persoană dificilă sunt mari șanse ca aceasta să ne trezească reacții emori nale negative și, invers, interacțiunea cu 0 persoană plăcută va stimula trăiri pozitive). Alkfel spus, procesul de socializare a emoțiilor este îngreunat în cazul părinților ai căror copii impulsivitate, furie, nemulțumire perma- nent, determinată de toleranța scăzută față de frustrare (vor ca toate dorinele să le fe îndeplinit). Părinții trebuie să aibă foarte multă răbdare, pentru a-i ajuta pe copii si învețe! cum 1 în volumul Cum al ne puntăm cx copii dif, R. Dobson (1997) descrie amănunțit tehnica decondijionătii pattervurilor negative ale copiilor dificil, prin flosires unui sister de recompense i suncțrani, ‘ate necesită fermitate și consecvență din panea părinților. A. Faber Și E. Maclish (2002) realizează (n carea Comumicareaeftien cu copii ‘eas și aseza) o adevărată pledoarie penta ideea că emoție copilor fu trebuie negate, ci traduse în cuvinte (când emoțiile copilului unt ‘gnorat chiar negate, acema se va descuraja repede). Aron’ când emo. {ile negative sune identificate și accepeate, copilul se simte încurajat să se stiduiasci să respecte regulile și să se comporte adeceat. 188 EMOȚIILE IN VIAȚA SOCIALĂ să și exprime în mod adecvat emoțiile negative, cum ar f mânia și nemulțumirea. Într-un studiu realizat de Garber și Zeman (1996), copiii au menționat că îi exprimă trăirile negative cel mai mult față de mamele lor. Pe măsură ce crese, e îi manifestă din ce în ce mai putin tristetes si durerea în fața taților (mamele det nând în continuare primul loc). Autorii explică acest lucru prin faprul că îi percep pe tai ca fiind mai puțin dispuși să accepte astfel de manilestări emoționale, Ar fi interesant de cercetat modul în care tații comunică atitudinea dezaproba: toare față de exteriorizarea trsteii i a durerii de către copi at feminitatea este implice asociată cu expresivitatea emoțională al mule deci masculinitaten, enamel sue mal preocupate de tot ceea ce înseamnă socializarea emoțiilor, fiind principalele persoane față de care copiii își exteriorizează emoțiile negative. Așa cum am menționat mai sus, modul în care părinții așteaptă s influemteze felu în care copii răspund emoțiilor se schimbi odată cu vârsta. Orice efect al practi- cilor parentale poate fi mai ușor sesizat la copiii mai mari decăt la cei mici, pentru că un comportament socioemoyional matur. este perceput ca fiind mai puțin acceptabil pentru cei mai mari. Stimularea controlului emoțiilor în scoala Din ce în ce mai mult educatorii au foarte mare nevoie să găsească răspunsuri pertinente pentru numeroasele probleme ivite în școală: tulburări de conduită, amploarea stărilor con- flictuale și a manifestărilor violente în rândul elevilor. Nece- sitatea unor ore care să dezvolte competențele sociale si emoționale ale elevilor sa păscut din dorința de a preîntâmpina Pr constatat că mamele vorbesc mai mult fetelor decât băieților. spre emoti. Fetele sunt mai preocupate decăt Băieți si nu rănească sentimentele celor SOCIALIZAREA EMOȚIILOR ÎN COMLARIE 189 comportamentul violent, delincvenga juvenilă, accesul la arme, consumul de droguri, fumatul, abandonul școlar. Frecvența manifestării acestor tendințe se va diminua dacă elevii vor ști ‘cum sii controleze impulsurile, să-i stăpânească furia, să “găsească soluții adecvate în situati dilematice. Creatoarea programei unei discipline care să simuleze auto- controlul emoțiilor este Karen Stone McCowen, fondatoare a Nueva School (apud Goleman, 2001). Aceasta consideră că nu trebuie si existe o breșă între dezvoltarea cognitivă și cea afectivă, „alfabetizarea emoțională fiind a el de necesară ca si învățarea cunoștințelor specifice științelor socioumane sau exacte. Subiectele preferate în cadrul noii discipline Gntălnită sub diverse denumiri - Stinja sinelui, Dezvoltarea socială, Capa- cităși necesare în viață, Studiul social și emoțional) sunt pre- uate din viața cotidiană, prin discutarea unor cazuri reale, care îi preocupă pe copii: neingelegerile care pot degenera în acte violente, suferinga dea fi marginalizai, neputinga în fața eșecului, invidia, mânia. Spre exemplu, la cursul despre mânie, KK McCowen îi ajută pe copii să gestioneze această stare, ficin- iri să înțeleagă faptul că aproape intordeauna există și o a doua reacție in fața emoriei negative. Cu cât există mai multe modalități de a fac față acestor trăiri, cu atât experienele exis- tențiale vor fi mai valoroase. Stăpânirea de sine se bazează pe înșelegerea a ceea ce se află în spatele unui sentiment (de exem- plu, nemulțumirea care generează nervozitate sau durere, rustră- rile care duc la anxietate), precum si asumarea responsabilități fara de propriile manifestări comportamentale, decizii et. Se ajunge aici prin strabaterea drumului lung către tine însuți altfelspus, prin conștientizarea de sine. Aceasta presu pune accesul lao imagine a propriei interiorități cit mai apro- piată de realitate, prin recunoașterea calităților sia punctelor vulnerabile. Elevii sunt stimulati să recunoască gama variată de exprimare emoțională, de2voltandu-si un vocabular pentru 190 EMOTILE IN VIAȚA SOCIALĂ denumirea diverselor trăiri. În acest context, se urmărește sur- prinderea imerdependeni dintre ginduri, scatimente și expri. ‘area lor, pentru a se constata ceea ce predomină în luarea îi. copahie nu eoople. ceca ce pie sbiitmea dea rzala situate confi rua, clevs ive a rele de i ela 8 important n tare canceten ic vite (fuga ete un mecanismn defensin) aloe punt scent pe oomunitare Pri ceata later ful de presupuneri, concluzii pripite sau mesaje încărcare de mali- orare carer putea ceea pe arati gi ar aera Faeroe Napp sou daaamonseen iodat eprirate de Vocile contractor. "Toure mu ec le abordate de cre profesor tn cadrul aces tei discipline vor avea tangență cu preocupările copiilor, cu exemple din viața cotidiană. Astiel crește profitul porențial prefigurat de scopul explicit al cunoașterii de sie și al capaci- Pie a sabi iai lnverpersonalc armcaloate Aspetele fetoriante te une! bune aptă în vaya soil depind de formarea deprinderii de a asculta partenerul de discuție, de {pune ud e digg într soa ce we opunea face i Porn rezist ode de a colabora des negocia biel, depatind prs niin su fren. La Sing ii nu se dau note, viata in sine este examenul de diploma. La sfâr- dul cusurloy la Nu School cere elev dun tes oor Eo Metoda evuatia cons intro examinare oral, me Sireflecte coca imaginii d sine aclevilor. Predarea cunoști mgelor legate de sfera emopionsbafectiva că concretă tn curiclum, jinindae sama de pat Prius phic ale clevilor. In aces sens, educatori învăța pe copii să perceapă trairiafecti - odd Foc of atace E depuse emoție seatimentele cart ouat compen isi le exprime cu ston mbsf tomerbal De menta copii pr fila ca sees tial bai ue anor mee Slonnd elermenre paralingviice, um af imtonatia, modclarea Vezi de expaimare Prof: SOCIALIZAREA EMOȚIILOR IN COPI Ante, 191 sorii de limba română au numeroase oportunități dea realiza analize fine ale trăiilor emoționale ale personajelor literare. La ptiingele socioumane elevii pot rezona afectiv, empatizand cx cei care și-au urmat idealurile cu exaltare, prin exerci de imaginație despre ceea ce au simtit oamenii care au fost impli- capi în evenimente dramatice (războaie, exodur) „_ Percepția corectăa propriilor emoții și acelor cu care intră în contact este o cale de a favoriza evitarea distorsionărilor in diverse situații contextuale. Prin gestionarea inteligentă a pro- priilo reacții afective vor fi prevenite conflictele. Gestionarea inveligentă a emoțiilor nu constă în evitarea trăirilor negative (find cunoseur fapeul că polaritatea este o trăsătură esențială a vieți afectiv), ci capacitatea de a le controla, menținându-se astfel un bun tonus psihic. Porolirea unor izbucniri emoționale se bazează pe regândirea unei situații în mod pozitiv (cognitive reframing)’. Drumul spre maturizarea afectivă, spre atingerea stabilității emoționale, și gestionarea inteligentă a reacțiilor nu se face in vitro, ci în contextul relaților interpersonale, în situații căt mai variate. Dacă emoțiile oferă informații esențiale pentru descifrarea semmnificațilo relațiilor interpersonale, atunci este de dorit să li se dea elevilor exemple concrete, fără să lise impună soluțiile. Trebuie să fie folosită o manieră personali- zată,astel încât aceștia să fie stimulati să analizeze argumen- tele pro gi contra, in vederea luării deciziei în situații dificile i care implică o mare încărcătură emoțională. Capacitatea de control sau adecvarea exprimării emoționale (așa cum sugera Aristotel în Erica Nicomaică) este posibilă prin armonizarea dintre rational și afeciy, stimulând conduita tolerantă, manifestarea autentică, nedisimulatd. Ar fi de dorit ca șooala să se preocupe mu numai de extensia capacității mentale CI Prin exersare, se poate dezvolta autoprogramarea mentală pozi- tiv, care și va pune amprenta asupra lntregi activtii poikice- 192 IMMOȚILE ÎN VIAȚA SOCIALĂ a elevilor, ci și de a induce arta de a asculta, de a accepta gi alte puncte de vedere, de a rezolva conflicte și de a coopera O altă temă asupra căreia specialiști atenția este cea a elevilor temători, timizi, anxioși, Pentru că nu creează probleme in ceca ce privește disciplina, trec neobser. vati de către profesor. Este foarte important ca profesorul să și dea seama că uneori elevii prea cuminți se pot confrunta cu fel de trariiritante, Elevii anxiosi au tendința de a se fri- manta în orice imprejurare, gândindur-se în special la posibilele siscuri gi pericole. Au o dorință accentuată de a fi acceptați, ceca ce are drept consecință preocuparea supradimensionată pentru a răspunde adecvat expectaiilor, sarcinilor, obligațiilor. De câte ori se simt în nesiguranță, anticipează numai eveni. ‘mente amenințătoare. Acordă atentie exagerată riscurilor, in comparație cu gravitatea faptelor. Hipervgilenta, chiar și pen tra sicuațile cu zis redus, este o sursă generatoare de noi ten- sui și suferințe, În eacrul acestei categorii există două tipologii 4) clevi care evită interacțiunea cu ceilalți, ma inițiază conver- sai, Încearcă să treacă toe timpul neobservati; b)elevii care trăiesc în permanență cu teama de eșec ~ renunță ușor in fața dlfcuiitor, mat conving că mu vor nai m zică ck uti la frustrare și o imagine de sine negativă, În general, au un comportament evitant, pentru a se proteja de posibilele experiențe negative, Activitățile solitare sau desfășurate în con- digit de oarecare izolare permit o valorificare considerabilă a Potenfialului lor (deoarece nu mai sunt timorați de impresia ecare o fac celorlali). De asemenea, fac tot posibilul pentru a nu fi tinta unor critici din partea profesorului sau a colegilor. Se tem de ridicol și de a nu fi respinși de ceilalți. Au o stimă de sine scăzută, subestimândurși de cele mai multe ori poten- șialul și reusitele Ge consideră incapabil, nearăgători, neadec. var). Din teama de eșec, aleg roluri lipsite de importanță sau sub capacitățile lor. Unii sunt extrem de suscepabili, nu au încredere in ceilalți. De aceca mu reusesc să aibă relații pozitive, durabile, izolândurse în propria solitudine. SOCIALIZAREA EMOTILOR IN COP Anu 195 De menționat că în adolescență există o fază in care apa unele manifestări specifice personalității evitante - nesiguranță de sine, timiditate, eama de ridicol, complexe de inferioritate. În timp, aceste trăsături dispar, în funcție de situațiile valo zante, menite să întărească încrederea în forțele proprii. Însă în cazul elevilor anxiosi nu se produce această evoluție. Cau zele pot fi calitatea relațiilor din familie: educație excesiv de autoritari, lipsa de comunicare cu părinții, relații bazate pe ostilitate, respingere, metode contraeducative (etichetarea, bla: marea - care duc la instalarea unor complexe de inferioritate, generând dificultăți considerabile în stabilirea de relații inter. personale). Evitarea interacțiunii cu ceilalt (ic adulți, fie de aceeași vârstă) poate fi determinată de timiditate sau de faptul că au avut relații insecurizante În primii ani de viață. Frica de eșec și convingerea că nu vor reuși în situații dificile sunt deseori determinate de fenomenul autoîmplinirii profeților (el/filflina prophecy “Trebuie adiugat că anxietatea duce la concentrarea asupra ândurilor și trarilr iritative, neacceptabile. Este consumată astel o bună pane din energia peihică necesară activității de învă. tare. Referindu-se la acest spera, D.P Ausubel i FG. Robinson 1. Timiidatea ete o trăsătură de personalitate care se caracerizeazi prin tririansioase i inhibit în situs sociale. Specialiști (Kagan, 19%) consideră că timiditatea este intro oarecare măsură înnăscută, urși dobandit, ca urmare a uodelelor și praciilor duca (Hendin și Cheek, 1999). Simpromele timidity: se manifest Ia nivel afectiv, ‘ogniti și comporamental, Reacile alective sunt fica, tensiunea, ne. vozitatea— care pot i însoțite de somatizări (item facial, remuriri, pură uscată, dureri de stomac). Din punct de vedere cognitiy timizi Su gânduri raționale reeritoare la performangele lor în diverse situait sociale La nivel comportamental se coasta: stânjeneală în sitvații oriale manifesta prin limbajul corpului, dificultatea exprimării opi- ilor personale 2. Fenomenul ese un ezalat al etichetri în urma căreia individul ajunge Să creadă că ete șa cum se spune și e comportă ca atare. 194 EMOTIILE IN VIAȚA SOCIALĂ (1969;1981) menționează că „atât anxietatea normală, cât și cea nevrotica facilitează învățarea mecanică și tipurile mai putin dificile de învățare receptiva conșieată, având însă o influent inbibitiva asupra temelor complexe, mai dependente de priceperea de improviza decât de perseverență” (Ausubel i Robinson, 1909;1981, 466-467). Sicuațiile inedit, imprevi- zibile? solicit din parea elevului spontaneitate, imaginație, gn dir euristică. Pentru leviianxioși, acestea reprezintă un surplus de anxictate, care se adaugă hij specifice (determinari de prezența unor factori care ar afecta stima de sine). Ce pot face profesorii pentru a veni în sprijinul elevilor anxiog! În printul rind, aceștia au nevoie de persoane calme, liniștite, empatice, care să ‘lay protejandus în același timp de cei care dau dovadă de lipsă de finețe (durtate agresivitate) în relațiile interperionale, Pro- fesorii trebuie si renunte la critici și să recompenseze imediat cele mai mici succese. ‘repeat se va îmbunătăți imaginea de sine și se va atenua teama de eșec sau de ainteractiona cu ceilalți. In situația „cronicizării” trăsăturilor menționate, profesorul poate colabora cu psihologul școli, care printr-un training aser- ‘va stimula învingerea anietății i imiditți. Antrenamen- tul autoafirmirii constituie o modalitate de exprimare deschisă a opiniilor si dorințelor personale, imbunărățindu-se astfel și imaginea de sine. Gândirea pesimistă va fi înlocuită de auto- ;ramarea mentală pozitivă (anticiparea succesului, con- emana supra aspectelor favorizante ou, Mobilizarea resurselor interioare pentru indeplinirea scopurilor). 1 Ta nivelul eo lementare ansetata În general face să scadă ran: damental scolar. Pe măsură ce se ininvează în viral, și cele mia ionale ale anzietății deva mai puternice in comparație cu cele nedorite 2, Rezolvarea unor probleme cu grad ridicat de dificultate la mate. marcă, fires au chimie, surprinderea unor legături corelative în elemente relativ disparate sau standarde foaree ridicate la toate disc plnele = sunt tr atătea exemple de situați cre reprezintă o amenințare, Puternică pentru sentimental de încredere în fore proprii Partea a III-a RUSINEA ȘI VINOVATIA: FRAUDA INTELECTUALA ÎN UNIVERSITĂȚI 6. Rușinea și vinovăția Seriau CHELCEA Rușine versus vinovăție: două etichete, au două emoții distincte? Ruginea și vinovăția sunt emoții definitorii pentru om: numai homo sapiens sapiens are „conșiință de sine“ și numai la nivel uman „sinele evalucază sinele” (the selfs evaluat the self. Aceste emoții au un rol important atăt în ceea ce pri vește comportamentul personal, cit si în funcționarea rela- ților interpersonale. Legenda biblică spune că, mâncând din roadele „pomului cunoștinței binelui si răului”, Adam si Eva și-au dat seama că sunt goi („li sau deschis ochii) și sau ruinat. Izgonirea din Eden s-a datorat păcatului (rinonăției) de a fi încălcat porunca lui Dumnezeu. Așadar, vinovăția și rușinea ar însoți dintru început viața omului pe pământ. Sculptorul francez. Eugene Delaplanche (1856-1890) și-a imaginat-o pe „Eva după a (Eve apris le péché) într-o postură ce exprimă deoporrivă rușinea si vinovăția: ochii închiși, gura acoperită cu brațul stâng, ce ascunde fața priviri celorlalți, mâna dreapră sprijină capul plecat spre pământ, trupul contor. sionat, picioarele încrucișate, laba piciorului drept sprijinin- ddu-se pe cea a celuilalt picior, așa cum stau copiii când li se face morală (Figura 34), Sculptura în marmură, realizată între anii 1867-1869, fost prezentată la Expoziția din 1870. Astăzi, 198 _ stIȘNEA ȘI VINOVĂȚIA FRAUDA INTELECTUALA IN UNIVERSITĂȚI este expusă la Paris, in celebra gară devenită muzeu, Musée d'Orsay. Fig 31 „Eva după siviegrea picarului, scupleură de Eugene Delaplanche (1869) ‘Rusinea si vinovăția au intrat în câmpul de cercetare psiho- sociologică chiar din momentul nașterii preocupărilor stin ifice de analiză a comportamentului indivizilor în context [ză p: științei ca fondator al psihosociologiei Farr, 1996) - descrie în Expresia moșiilor la om și animale (1872/1967, pp. 150-151, 191-192) atăt vinovăția, cât și rușinea ca urmare a încălcării legilor morale si regulilor convenționale. Despre expresia pare că vinovatul evită să se vite la acuzator sau il privește pe furiș. Se zice că ochii «devin binuitori» sau «ii fug ochii dintr-o parte în alta» sau că «pleoapele sunt parțial închise [..] Mișcările neastâmpărate ale ochilor se pare că decurg din RUSINEA ȘI VINOWATIA 199 faptul că [... vinovatul nu suportă să întâlnească privirea ui său“ (Darwin, 1872/1967, 151), Chiar in prima carte in care sintagma „psihologie socială” apare înscrisă pe copertă - este vorba de An Introduction to Social Peychology de Wiliam McDougall (1908, 145) ~ între alte emoții (admirația, gratitudinea, disprețul, invidia, repro sul, gelozia, resentimentul) este analizată și rușinea. Rusinea este Considerată de către William McDougall o „emoție secundari”. În timp, s-a acumulat o literatură impresionantă consa crati celor două fenomene, pe care June Price Tagney si Ronda L. Dearing (2002) o trec in revistă și din care voi reține, primul rând, contribuțiile din domeniul psihologiei sociale. Cei doi psihologi americani spun: urit care are un impace negaiv supra compantamentului inter: personal. Indivizii predispuy spre rune (heme prone individual) Sunt mai înclinați si i acuze pe ali (a, de atl, si pe ei însisi) șiempatizează mai slab cu alts, în general Indias predispuși spre Vinowiie (guilt prone individual) par mai capabili sk empatioeze cu alt și să accepteresponsablitates pentru evenimente interper în comparație cu cei orientati spre rusine, dar când se enervează, ră directă (Gs se poate pecula! intro manieră mai consti) (Tagney și Dearing, 2002, 3) Numeroși cercetători (Davitz, 1969; Damon, 1988; Fisenberg, 1980, 2000; Harris, 198%; Schulman și Mekler, 985 nediferengiat in categoria „emoțiilor morale“. Aga se explică de ce în lucrările de referință, de exemplu in The Blackwell Encyclopedia of Social Prychology editată de Anthony S.R. 1, William McDougal folosește termenul de sentiments nu pe cel de emations
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Velniciuc.florin@yahoo.com 194 Emotiile In Viata Sociala Text (ID: 700517)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
