Turbopesistem@gmail.com 727 C04 16 Martie Text

128 Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic Tabelul 33. Rețeaua unităților sanitare pe unele categorii de unități 1999 2000 2001 2002 | 2003 Total unități sanitare 6943 | 6.638 6037 | 6000 | soi Rural ise | 1487 ies | 349 1325 428 sa a | a7 07 ei | os 6s 6 56 97 253 mr 208 208 4 n 3 2 908 406 442 304 133 96, 7 sa Sanatorii TBC i 1 n n 9 Rural n n 8 7 s Preventori 1B n n 8 6 Rurl 8 7 7 5 5 Farmacii: 4807 | so10 4960 | 4ne7_| 4947 Rural i274 [1268 1296 1200 | 1203 – inclusiv puncte farmaceutice Sursa: INS Analizând evoluția numărului principalelor unități sanitare (spitale, policlinici, dispensare. sanatorii TBC, farmacii) se constată o evoluție generală descendentă, mai accentuată însă pentru rural. 3.5.4.4. ORGANIZAREA SPAȚIULUI RURAL PRIN DEZVOLTAREA ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA INFRASTRUCTURII RURALE Infrastructura rurală a țării noastre este foarte slab dezvoltată în prezent, devenind o frână în dezvoltarea viitoare a așezărilor rurale, fiind caracterizată prin ~ starea proastă a drumurilor județene și comunale, care în proporție de 60% sunt nemodernizare; – necesitatea creării unor noi drumuri comunale în urma restructurării exploatatiilor agricole; – lipsa stațiilor de epurare a apelor uzate; ~ lipsa canalelor și santurilor pentru scurgerea apei din precipitații (ce pot determina adevărate catastrofe naturale); ~ gradul ridicat de uzură a rețelelor electrice; ~ starea precară a unităților școlare și sanitare; Spatiul rural 129 ~ ponderea foarte redusă a dotărilor edilitare (alimentare cu apă, gaze, canalizare) etc., + În aceste condiții, în dezvoltarea rurală accentul trebuie pus pe mâsuri îtățirea infrastructurii. Printre obiectivele imediate și eficiente care să vizeze imbu generale ale acțiunilor de organizare și amenajare rurală se numără: = ameliorarea posibilităților de transport prin executarea de drumuri locale noi, care să permită accesul la drumurile publice, județene și naționale; executarea și/sau modernizarea drumurilor locale de interes public și de interes turistic, sau a căilor ferate: – alimentarea cu apă potabilă a satelor prin amenajarea rețelei de apă, a rezervoarelor și captarilor de apă potabilă; extinderea rețelelor de canalizare și amenajarea stațiilor de epurare a apelor uzate și tratarea acestora, in paralel cu realizarea unor proiecte integrate de infrastructură — care vor contribui la ameliorarea și conservarea mediului, — ameliorarea condițiilor igienico-sanitare ale locuitorilor prin construirea amenajarea si dotarea unităților Sanitare, creșterea numărului de medici si cadre sanitare medii în conformitate cu standardele în vigoare; ~ modernizarea gradului de confort al locuințelor etc. Aceste obiective majore trebuie corelate cu o serie de măsuri care să vizeze îmbunătățirea prelucrării și comercializării produselor agricole; dezvoltarea și diversificarea activităților economice alternative care asigură venituri si menținerea populației in rural; investițiile in exploatatiile agricole; crearea de noi unități domeniul infrastructurii turistice rurale; constituirea și modernizarea întreprinderi lor locale, cu precădere sub forma unor mici ateliere de artizanat, meșteșuguri, prelucrarea materiilor prime și reciclarea deșeurilor ete 3.6. DEZVOLTAREA ȘI DIVERSIFICAREA ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE – OBIECTIV PRINCIPAL AL ORGANIZĂRII SPAȚIULUI RURAL Deși noțiunea de rural nu este sinonimă cu agricultura, cu activitățile agricole, mai ales după 1990, ponderea gi veniturile obținute din alte activități decăt cele agricole a scăzut foarte mult, ceea ce demonstrează că, în prezent, in mediul rural nu sunt decât foarte firave alternative ocupaționale în afara agriculturii. De asemenea, competitivitatea redusă a producției agricole, imposibilitatea producătorilor agricoli de a acumula capital gi de a demara activități care să le aducă venituri suplimentare adancesc decalajul economic între spațiul rural și cel urban Notiunea de dezvoltare rurală cuprinde toate acțiunile îndreptate spre îmbunătățirea calități vieții populației care trăiește în Spațiul rural, spre păstrarea peisajului natural si cultural si care asigură dezvoltarea durabilă a spațiilor rurale conform condițiilor. Programul pentru dezvoltarea rurală poate conține, în funcție Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic de condiții și necesități, dezvoltări de: infrastructură, agricultură, turism, imureprinderi mici și mijlocii, precum si crearea de locuri de muncă, dar și idei privind protecția mediului învățământul, dezvoltarea comunității Programele de e rurală sunt de obicei complexe, se referă concomitent la mai multe deavoltart sectoare. În țările Uniunii Europene sunt sprijinite trei tipuri de măsuri de dezvoltare rurală Măsuri structurale tradiționale: investiț tinerilor fermieri. pregătirea profesională, dezvol produselor agricole, dezvoltarea silviculturii Măsuri complementare ale Politicii Agricole Comunitare: pensionarea timpurie a celor dare lucrează in agricultură, Sprijinirea complementară a spațiilor cu condiții nefavorabile și care întră sub incidența restricțiilor de protecția mediului, ocrotirea mediului agricol, împădurirea Promovarea acomodării si dezvohării spațiilor rurale: ameliorarea solului, reparcelarea, createa unor centre de consultanță pentru sprijinirea gospodăriilor agricole și de management al fermei, valorificarea produselor agricole și alimentare de calitate, oferirea unor servicii economice, precum si servicii fundamentale pentru populație, reînnoirea si dezvoltarea satelor, diversificarea activității agricole, asigurarea unor venituri alternative, gospodărirea surselor de apă destinate agriculturii, dezvoltările infrastructurale agricole, stimularea activităților turistice și mestesugaresti, protecția mediului, prevenirea catastrofelor naturale, respectiv refacerea stricăciunilor, planificarea financiară. În România, remodelarea spațiilor rurale, redresarea economico-social a ruralului se va putea realiza prin aplicarea principiilor dezvoltării durabile, prin promovarea unei economii viabile, a unei vieți sociale diversificate, într-un mediu ambiental sănătos. prin responsabilizarea comunităților rurale. O condiție esențială © reprezintă modernizarea și diversificarea infrastructurii (căile de comunicație. alimentarea cu apă potabilă, canalizarea ele.), care reprezintă de fapt simbolurile prosperității în rural. Dezvoltarea economică ~ altă latură a dezvoltării rurale durabile — trebuie să se orienteze spre activități care vor valorifica resursele locale agricole sau neagricole, printr-un management teritorial coerent, accentul căzând pe modernizarea micilor proprietăți, stimularea unor activități manageriale (agroturism, industrie rurală) și amplificarea serviciilor publice. n intreprinderi agricole, debutul prelucrării și valorificării 3.6.1. ACTIVITĂȚILE ECONOMICE NEAGRICOLE Activitățile economice neagricole desfășurate în mediul rural prezintă o „mportanță deosebită, deoarece determină creșterea gradului de utilizare a forței de muncă și asigură venituri complementare comunităților rurale. La nivelul anului 2002, în spațiul rural românesc, au desfășurat activități neagricole peste 363.000 de agenți econoinici, din care aproape 98% agenți economici individuali si circa 2% unități cu personalitate juridică. Spațiul rural 131 Agenții economici individuali au desfășurat preponderent activități de comert (peste 33%), pe locurile următoare situându-se operatorii din domeniul prelucrării laptelui (17,7%), strugurilor (17.1%), fructelor si legumelor (9,3%) și cărnii (7.99%). Se constată interesul foarte redus pentru activități precum mestesugurile, agroturismul, morăritul, piscicultură, morăritul ete. care dețin o pondere foarte mică n rândul agenților economici cu personalitate juridică tot cei cu activitate comercială dețin ponderea cea mai mare, unitățile de prelucrare a cărnii, de morărit, de transport, de mestesugirie (impletiruri, artizanat ete.) deținând ponderi mai reduse, între 7-9%. Acest lucru se datorează faptului că localitățile rurale se încadrează in categoria ariilor modeste in ceca ce privește dinamica inițiativelor antreprenoriale Conform Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea întreprinderilor mici și mijlocii, întreprinzătorul este definit ca o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau persoane juridice, organi © societate comercială, demumită intreprindere. in vederea desfăsurării unei activități în scopul obținerii de profit, prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii și din vânzarea acestora pe piață, îi ndiiile de concurență”. Majoritatea inițiativelor antreprenoriale se concretizează, în mediul rural, în întreprinderi mici, mai ales în domeniul comerțului, datorită faptului că în acest sector este necesar un capital de pornire mai mic, iar viteza de rotație a capitalului este mai mare decât în celelalte sectoare (Rașcă, Lavinia, 1998, pag 33), știut fiind faptul că înființarea i localizarea noilor întreprinderi este condiționată de nivelul castigurilor realizate de populația satelor și de puterea lor de cumpărare (lanoș, I., 2000b). + IMM-uri în mediul rural Dinamica IMM-urilor din mediul rural evidențiază existența a două perioade distincte in procesul de creare a acestora la sate. O primă perioadă este marcată de apariția a numeroase IMM-uri în anii 1991-1994. Din 1996, procesul de creare de IMM la sate scade constant, pentru ca in anul 2001 să înceapă o nouă etapă de revigorare a inițiativelor la sate, astfel că, până în anul 2003, au fost nființate (in mediul rural) un număr de 91.444 de IMM. Majoritatea acestora sunt întreprinderi foarte mici, cu 0-9 salariați (microintreprinderi), care reprezintă 94.5% din totalul IMM-urilor (68% din totalul firmelor înregistrate nu au de fapt nici un salariat) Dar pentru ca o întreprindere să fie propulsivă si să aibă un impact in organizarea spațiului trebuie să se caracterizeze prin mărime adecvată, evoluție dinamică, capacitate inovativă, relații intense de tip input-output cu alte firme, pentru ca efectele creșterii sale să poată fi transmise la nivelul întregului sistem. (Popescu, Claudia, 1998, pag. 158). În acest sens, in 2003, întreprinderile care au prezentat un potential mai mare de oferte de muncă au fost în număr redus 132 Organizarea, amenajarea yi dezvoltarea durabilă a spațiului geografic doar 4,6% firmele clasificate „mici (10-49 salariați) și 0,9% firmele „mijlocii” (50-249 salariați) Cele mai multe IMM-uri au fost create în domeniul comerțului (48,7%), care presupune resurse mai reduse, perioade mai scurte de recuperare a investițiilor, experiență de organizare și conducere mai redusă etc., urmând industria prelucrătoare (19.695). agricultura (9.8%), turismul (7,2%), transporturile (5,9%). construcțiile (3.3%). serviciile (5.3%). iar pe ultimul loc se plasează industria extractivă (0,2%) Impactul intreprinderilor mici și mijlocii asupra organizării spațiului are intensitaqi diferite în funcție de mărimea. domeniul de activitate și dinamica intreprinderilor. dar si de caracteristicile geografice ale spațiului în care se dezvoltă, manifestându-se prin: modernizarea infrastructurii de transport, dezvoltarea sectorului serviciilor, înnoiri edilitare, conturarea fluxurilor de materii prime și populație spre și dinspre localitățile în care se implantează etc © Turismul rural și agroturismul Numeroase zone rurale din România dispun de valori naturale si culturale care pot fi integrate in turismul national și chiar international. Au Iuat ființă organizații civice și asociații profesionale (Asociația Națională de Turism Rural Ecologie si Cultural – ANTREC; Federația de Dezvoltare Montană si Rurală – FRDMR) care servesc la dezvoltarea turismului rural Gradul relativ scăzut de confort al locuințelor rurale, subdezvoltarea infrastructurii. lipsa de cunoaștere a limbilor străine din partea localnicilor $i posibilitățile materiale reduse ale cetățenilor țări frânează deocamdată dezvoltarea mai rapidă și mai intensivă a ofertei turismului rural Turismul rural și agroturismul au cunoscut un trend ascendent în perioada 1998-2003. Numărul pensiunilor a crescut de la 600, în 1998, la 3500, in 2003. Pensiunile dispuneau, in anul 2003, de 28.000 de locuri de cazare, comparativ cu 3.776, câte existau in anul 1998. Pensiunile turistice și agroturistice se regăsesc în 27 de județe. acoperind toate regiunile de dezvoltare; o concentrare mai mare a pensiunilor este întâlnită in regiunile Centru, Nord-Est și Nord-Vest Tabelul ne 33. Evoluția pensiunilor rurale și agroturistice (1998-2003) Anul | Nr: pensiuni rurale și agroturistice | Nr camere | Nr, locuri de cazare 1998 600 1812 3.736 1999 1.500 3.450 6.900 2000 2500 4.230 8.460 2001 2.500 7.500. 15.000 2002 3.000 8.000 16.000 2003 3.500 14.000 28.000 Sursa: ANTREC, 2004 Spațiul rural 133 3.6.2. AGRICULTURA Agricultura postdecembristă suferă din plin în urma socului reorganizării, dar si a secetelor prelungite și frecvente. Reforma funciară a avut ca efecte imediate: ~ fărâmițarea foarte puternică a proprietății funciare; — reducerea accentuată a utilizării materiilor prime, a serviciilor mecanizate și creditului de către noua clasă de proprietari; = trecerea de la utilizarea unor tehnici și tehnologii moderne la cele tradiționale, crearea unci agriculturi duale, în care fermele de stat ce persistă și unele asociații particulare produc pentru piață, iar micii agricultori privați produc pentru autoconsum; ~ sărăcirea puternică a populației rurale și adâncirea decalajului economic; — deteriorarea climatului concurential și nefunctionarea mecanismelor pieței prin menținerea unui sector mare al întreprinderilor agricole de stat; În 1997, guvernul a început aplicarea unui pachet de reforme în agricultură, sprijinit de Banca Mondială printr-un împrumut de ajustare a sectorului agricol (ASAL) ~ eliminarea subvențiilor acordate sub forma primelor; ~ liberalizarea prețurilor produselor agricole; = exporturile au fost liberalizate; = a fost ridicată interdicția de vânzare a terenurilor agricole; = au fost simplificate reglementările privind arendarea etc De asemenea, în cadrul programelor de preaderare la UE (SAPARD, ISPA, PHARE) au fost elaborate direcțiile generale ale dezvoltării agriculturii, dar autoritățile locale și-au dovedit, din nou, incapacitatea de a atrage și gestiona fondurile repartizate agriculturii Cadrul organizatoric a fost asigurat, după 1990, de o serie de măsuri legislative care sprijină fie mica proprietate (Legea fondului funciar nr. 18 1991), fie marile exploatații agricole (Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea întreprinderilor agricole de stat (1.A.S.) și transformarea lor în societăți comerciale. Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, Legea nr. 66/1993 privind contractul de management, Legea nr. 69/1993 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decât pentru agricultură și silvicultură, Legea arendei nr. 16/1994, Legea impozitului pe venitul agricol, Legea Fondului Funciar modificată si completată nr. 169/1997). În prezent, agricultura joacă rolul unui tampon ocupational (ce absoarbe excesul de forță de muncă, ducând la o subocupare pe scară largă); un rol de protecție împotriva sărăciei extreme, in loc să fie un factor important al creșterii economice. Acest rol al agriculturii private corespunde unui tipar de producție specific gospodăriilor sărace, bazat pe diversificarea producției (pentru reducerea Spațiul rural 135 — construirea și/sau modernizarea serelor; – completarea, modernizarea unor ferme vegetale și pentru creșterea animalelor cu utilități si construcții aferente procesului tehnologic; — “managementul resurselor de apă pentru agricultură, refacerea sistemelor de irigații ete © Diversificarea bazei economice din spațiul rural prin: = elaborarea unui set coerent de politici pentru stimularea activităților din amonte gi aval de agricultură (prelucrarea produselor agricole, servicii mecanizate etc.); — ajutoare financiare acordate întreprinzătorilor care pornesc sau dezvoltă afaceri în mediul rural; – valorificarea resurselor locale, realizând producții ce iau calea orașului; – reconsiderarea meseriilor tradiționale și valorificarea abilităților și aptitudinilor locale; — dezvoltarea și diversificarea serviciilor productive; = înființarea și/sau modernizarea întreprinderilor locale, sub forma unor industriale mici sau mijlocii, a unor mici ateliere de artizanat, meșteșuguri, prelucrarea materiilor prime, recilarea deșeurilor etc.; ~ crearea de noi unități în domeniul infrastructurii turistice rurale etc.