Symalina@yahoo.com 331 Diana Stoica Limbajul Poetic Text

LIMBAJUL POETIC LA G. IVĂNESCU ȘI DUMITRU IRIMIA DIANA STOICA Detiira imbsulsi poetic presupune o cunoașere profundă a limbii implicit, opalrundere în mecanisa care au genera dzvolirea linbit poe. În acest content, se impune ca sublet de dscuie stabilea principile forari st functiondrs limbii petice, in conte in care aceasta se dezvoltă in interiorul intemal mbit, limba find at spay al comunicări lingvistice, et și spațiu al ‘comunichri ett. ‘Demers nosis își propune să analizeze limbajul petic în viziunea a doi mari ingen . vane i Dumitru Irimia (1) Vom pomi de la concepția ui G. Iânesca asupra limbajului poetic smaliza sb invenția lis clasic. De asemenea yor vea n vedere o analiză m pzapeciva aport mba poetics limbă ere’, urmărind. (2) în c măsură limbajul poetic ete său nu deviere de în norm lingvistica, (3) rlevn in, în constr semnal poe, fanciers acesta (4) În acestă direcție, vom abora și problema caracterlu indiviu colectiv si imu poetic în studile dedicate limbi atsice, G. Isdnescu ia în dscuie problema timbajtu poetic care, aga Cum afirmă lingvistl, e naște din trei sure ale limbi limbs veche limba populară i neologisme. Valoarea poste ete dată însă de inrebuinarea rară neobignt a unorewvine și forme apainână acestor variate ale limbii (ivanescu 1989: 168) care, pin aceasta eliberează limba de lt coca e ete conventions, atualizind n sere de serif posibile, guvernate de funcția eset care egitimează iba posi. 1. În raportul limbă literară — limbă poetică, transformările din interiorul vimbayului poeti sau mai precis faptele de limbs care variază de la un senior la situ, de It o epocă ln ata, se referă În dezvoltarea limbi literare în gene necesitind o analiză prin cosmparație cu sadiul de limbă al fiecărui seritor i, în același timp, o încadrare în epocă a acestuia, De aceea, afirmă Ivinescu, este Colegul Naina Gheorghe Royea Codreanu” Birla mr Nea eeu, 1 ALIL LAN, 2013, Bear, p 31-36 E DIANA STOICA 2 3 LIMBAJUL POETIC LA (6 INĂNEȘCU ȘI DUMITRU IRIMIA m neces „să e că din ne cca era norma limbii de comunicare în epoca pei șia scritorl eset gcc ceea la acea sritor pt de link cu alte atisăeă”. (him 1) În această ordne de ii, lingvistul și tunica analiza despre iba potcă pornind de la siistica cască n Antti grocet ci, în Onna sa, aceast este „baza oricărei lori despre clu sertontor™ In sen în care eu câteva Iegi univer le anl. le neta, le sl, gi căror e supune orice pac (idem: 236). Î vizata sa: futi de limbă e gripe în rei mar categorii sol iat sau solemn, sul Sal su sorina. ua Și su vulgar sau ionic, sate. Sul specie poe {ste lia Pozi pad fs impeumata și in cil li, axe că ae de limbs care exprimă conjintui vulgare, rgoice sun inglobate în poezia i find un yale fundamental al diveaiicări mbit ei e limba rară normală (idem: 153) Teme aptă funcție stea în interior imbajului pote, ast imun ler eu salowe ariică exe dear apansjul poeziei: acela de a Aeamirgin ral impine d limba iara. În acest sens, PânGscu ounce met men a e e mi acră cn ro mens, ce ui importa in creerea valorile esec ale limbit mâne” (biden: 199) stână că open ii Eminesew vene. în acl moment, limba sub tate SSpenle ci vec și populare, mai mul dock a oricărui al post e Până ao ș de după ci. Limba Îi Eminescu manifestă o bogăție și în ceea ce privste abateri imapetază ngvisu, săi pot ni sumă beaten de a supune limba anei transform, inprimindi specie poetic: Era de geaca scritorl cu limba ea ari hai și ee ma mut aster dela real martlogc și sinactie e limbi masa” (idem 192), ins în poe abaterile apar kg” um: 19) Pe e si pac, tend e mate a mihu pocic, Pancu în in dscue poezia îi Arges. unde mu doar lemeni care expimă fznosul se conul în man ete a poezii și si cae exprimă râu, actin având oul dea imbogati expresa pocăcă: „portul a obserst că și termeni are sunt oarecum rău petru ch unt vulgar ineegan sau dur, deci mepotvi cu Sentimental exprimat n. pot i inebuinfa im poezia lie, irda tea impresia de grin pe care o primă poezia” (den: 16) în tenia principe ete, Imbajul poetic cunoaște În G. Iânesca o cula distin: et mba erat căi pin flosiveafigurilr de sil sens iuți Al envi ibule considera ca ara” (vanescu 2000: 10) i ea limba efit, cre const în flosiea unor cuvint cu îtrebuinare rar, sienime ale ‘ivimtlor evate de autor tcmat penru Te scoate din banal, -tuvintele are, poe, devenind ari mu pin ses fpclr de limba considerate ca potice i Prin semne aucile acestor sensuri” (idem). Este subliiat ac roll bi moase dea etala îmba uzul conf ndu- valoare art. uneia poetică Sunset find sti pen apoi cu ah lemeste le sistemu ambii ‘Trina concentra analiza aspra cui e dies, imbsu poetic furt, end divina fe termeni uzual tment poetic, prin aportare la Proce! fois limbi române anitce, deoarece considers că limbajul poetic Mera este ingun pe cre au avut în vedere cercetari români, ir lial merigura a fost aproape negli, Bind asoriat ma se artasmelor și termenilor opr. De acea, definirea limbsjlui poets cule raporaty în vicunen Mmsvisului, la erspectva diseronică a limbii ee, în Gama limbi, nonna lingvstich nu ete imusbiă. În acest Sens, atunci când un termen arhaic ete inlocuit în limba cremă de un eologsm, termenul hale capătă Valoare poetă. pe care mo avea In cale de termen uaa. De exemplu sot ft d ură, sli Fa de ver. fire fa de natură. ind fa de lume ete. în care primul temea oară încărcătura poeta ar esiogismul devine termen wat. Valoarea poetă, teică, alimbi vehi, spune Ivănescu, e percepută de noi, moderni, cei pena 3 cate_o vorbea nu aNea aceste vit (vineseu 1989: 169), În ate cazari, eolozismul devine temea poet, ar termenul mal vechi dn limbă râmâne temea uzual: Funcția poetică a unor neologisme precum auroră, din, fntasmă. laur et a echivalenul în libajulobisayjt cor, durmezeese,inhipuire, din, ete dată de aspectul fonetie ot armonvog a onora ine ace, da totodată și de sensul Toc cre se releră la est port framoase (hier 170). În fps alin sei principile care defines limbajul poetic: principiul estetic i principiul cufone Selectarea preponderenta a unor lemn ear. arc, feplaali în procesl consuli semnificații potice se face și î uncie de capacitățile lor expresive, devenind rvelaorii în Rabla specificații limtjului pocte și. impli 3 mezi acestui în diacroia linii 2. În dezvoltarea limbajului poetic se creează o tensiune intre norma limbii tverare i norma, dacă o putem num așa, limbi poetice. Nascându-se din limba ‘ational, Bind astfel un aspect al acesteia, limba liteaturi artiste și, implici Timbajului poetic, este, spune Ivănescu, cu mult mai Bogată decit limba lerâră sau decăt limba națională (comună), cuprinzând în e și element care nu constituie. norma limbi Ierare” (ibidem: 159). G. Ivinescu abordeaza problema abaterilor de Ja norma Ierar, făcând distineie între limbajul poezii si limbajul prozei sau limbajul de caracterizare, cum îl numește lingvistul. Definirea limbajului poeti se face prin raportare la limbajul obișnuit, ca unul af în antiteză cu acesta, iar abaterile de la norm devin in limbajul poetic forma estetică „cea mai nală a măiesriei vorbii ca limbaj-ari” (Ivănescu 2000: 17) astfel că „limbajul poetic mu se gaseste în afara normelor limbii erat; dacă i a os în această siuați la originea să, el se integrează între normele limbii Merare, ca forma estetică a acesteia, ca forma care se apune acelei pări a limbii ierare care exprimă ideile” (bidem). in aces sens, devierea, aga cum afirmă G, Ivănescu, pote însoți limbajul de caracterizare care devine ard în momentul în care e folosit de scriitori cu scopuri realise, limbajul anistie- repectare a limbajului din societate ca limbaj al personajelor — descriind o categorie socială, o epocă ee. pe când „limbajul poetic ara rin el Insus și apare ca limbaj al autorului” (dep 15); aceste elemente de timbă devin „un bun al poeților”, deoarece în limba lor „se găsesc asemenea fapte de limbă care sunt specifice numi poeziei” (Ivanescu 1989: 159). dees este central în concepția lui Dumitru Irimia care, uând în discuție problema devieri dfineșe limbajul poetic, nu ca deviere de l sstemul limbii ci a DIANA STOICA , 7 LiBasUL POETIC LA @:1VANESCU ȘI DUMITRU IRIMIA sas ca inta aft în ape cu seta în sel care ciao imp Sa Tri. oda dopat noa e ate ttm 199939, nt 16 17, Cn m m saan et smonoma, vert de les propri limba poetic canoane n rul mim de {helt a our sane pote a og Ripe compar mima deere, „inca ent near Vai (ma 1990 4) Unc sen poops a nb pot orm nga nvm oct ct molt aaa emer poe e sr on) cm ee Cat sles dea es nonce a incon! scm nb. Det scr bi geet o venom enon ina pee rn a su ee Ton Lib peso p el tr ene arn ‘omnes ac nat mul rari ngs ext po mai cia lsu esta stated lend atl Poe ce Soins de retrimite 3. Spre demne de coana igrneă de ei itn de so let peel ee ia no hanna pe pip te i ISoat cone tevin pe cue opin ee tar ed cul ale eter ame specie! în car fern anes Cama {Sra i asc ore Durie i, Sn pol sss pe fete. costes bere eal e eee eat precisa PR eal pee prt Rios search reniue ara Piss eae” Cm Pe ie Since Pact cea pie ue mal ietzh pe rool era aa Se se întâmplă în comunicarea curentă, ci își are orig în dimensiunea potir a ec eee nen atică de tp poste d 6 ‘Oe hac pore ose nan mann sone chee poe ict apr cu pe an pen prt char dal ve un acl Seetickets conn poe pth jo e Ca dpe “en raita ev wo oi ed mules welt mite face aja ida Sarthe Got my tame aice enka pots mt pons 8 terme Ignis ere pot trace amie bor nna EX ma SA el pi ei ea {tenuate lsc mo eal ran poss de mat „estetică (ibidem: 181), oe Homan 4. 0 alti problema pe care o abordam est e aceea care privește caracterul imdividua colectiv al limbajului poetic, iat în discutie de G. Ivineseu. Acesta consideră, așa cum am arătat mai sus, că limbajul poeti ese art și apare calma al autorului: „Mulți red că limbajul poeti ar fi strict individual, adică s-ar găsi în 5 ara normolor Tibi iterare saw ale dilétuli,(.] Nu thgiduim că 1. orice er poet este ereatorul unor apte de limbă poctice inexistente pănă ta el. Dar aia poetic, chiar cel figurat, este in mare parte ceva colectiv, est un aspect Meci a anc! limbi oarecare” (Ivanescu 2000: 16) Îțeegem Să limbajul poeti i refer în imerioru unei limbi, ir în procesul de recreere resemantizare poetică, Tig asumă rola de creator solu, asigrinds rabajlui poetic Caracterul Postat” Încă, Faptul că în utilizarea artsicd a limbit se păstrează Wăsăturile nd bi nau că a scitor se întâlnesc elemente comune de limbă îi conferă eului poetic un caracter colectv. „Limbajul poetic de ambele calegorii sat și negura, nn) imerpretează lingvistul — trebui concep a o sumă de Vii achalizate sau încă nu de edie diferiți seit, viral actualizate Val în parte de ctre un scritor, Din dozajul deosebit al acestor virtuală Melia se nase în parte stilul individual a ficirui scriitor”, dar stilul unui {Stor pate semana nai sa a pin cu a n i dec i si poze fi SSD pal Uvanescu 1989: 160, f.). Limbajul poetic este, așadar, in viziunea în G Tvanescu, o iposta individuală a eului creator, man estată prin construirea TS rate de mă inexistente până În e, scualiznd virwlitii semantice care rai în mba în sare lentă, dar cunoașe si 0 components colectivă, prin Faptul că este un aspect al limbii comune Pe de altă parte, Dumiuru Irimia ce individual, în măsura în care se construc mb ecându-și o lume Specifică siuată în limbajel poetic Atvalizează limba-sstem într-o variant personali, filles a textuli, fixându:șiideniatea specifică întrun sti indi 00. 07). În rnportl pe care-l instituie cu limba comand în interiorul căreia se eovolt limbajal postic epărăsete» sistennul lingvistic ~ purtindu-L oricât ar src de paradenal, În acelaș inp cu sine ~ spre a pătrunde în sistemul artelor și PM burcază asfel specificul, in opoziție cu limba litera comună” Qrimia 47010, dobândind o entitate propre. „Dezvoltându-se in interiorul sistemvlui Tingvstic, consideră Dumitra Irimia, limbajul poetic «ignoră» norma în mod Viera 0 calea în fnfarea ei în timp, în esenta ei supradialectală în limitarea cola dm pezspeciva individual ~ social” (rimia 1979: 10), deoarece, în eomiul priniplului creativității estetice, .functia poetic absolntizează raportul teat Pease (Irimia. 1999: 44). Mal precis, ignorarea deliberată a normei Iv ie din textul poctc corespunde facut limbajului poetic de dezmărgini Title simemului limbii într-un ad maxim de libertate pe care il asumă! ator, mecla e a mu actualiza relii exraverbale deja „dale”: „Dacă penuru Stima vorbitrulu și a merlocutoului, semnul linguistic preexisă procesului Ge omuniare, semnol poctic ne are o existență anlerioară actului cea el ie CE are numa pin negarea lalecică semnului lingvistic. Anterior există numai pouibiltatea și căile acestei negăi” (Irimia 1979: 12). Astel că, guvermat de Principia! bora gi eratvii estetice, limbajul poetic ese la Dumitru Irimia Timber autonom de seme, cu existenfa individuală proprie, care se opune! sistem limbii consideră limbajul poetic ca find strict ie ca variantă autonomă a sistemului ‘poze cu norma lingvistică. Asti, iat, dimensiunea dual (rima 4 me DIANA STOICA ‘ ‘Observind trscul pe care il urmează limba în procesul devenirii sale ca limba poetică, cele două viziuni analizate se intersectează: ambii lingviști sază poezia int-un spaiu privilegiat a sistemului de semne al limbii, in condiție în are limbajul poetic acel Tatenti, în limba comund, în temeiul Principilui creativității și expresivă anisice BIBLIOGRAFIE imi 1999 = Damir ina nredcore n sc, tur Poem. Inne 1973 = Dan ne Loner mons a. Făina nica Inc Ina Dunit Srcar sul m rame cenemperane, Bucur, aere ‘Steps lope Indesign 2000 Gnas rnb romaine ingen e aay indice dc cvine Ge Mica Prachi 1 Edna Jame nn 98D = inerea îl oma rare ee nr posts de „AL Anes, a omen. POETIC LANGUAGE AT G.IVANESCU AND DUMITRU IRIMIA ABSTRACT “The atic deepens he problem of pole ngage of mo gre Tings Is G inec ‘nd Dum rei Sin fom the pencils whch peat the go Tunconig of peti Sieguge It ass fom thc sours of aug oh ng ok ge and nec Bu ee open yeaa ie offer and words ion ote pes ge ta {pc barf pc mening ovo by acts fact de gun oct: ge {The app sma at cete some specs which poses pute ase (tris rome at the bat of ty theory abot poets” se soul sut with ls Sisiex ngunge poping nto eee cargos: high apd sole ste at Garces Pu ina oe noel ule common ad ve seo ene, sacl CD Lnguge appear {oie Commun langage mal devatons fom the rm’ porte luam bee, n Pre Tange the he fr of ete mary of speck, known a angus (vanes n 3 Mita proces which nuh Knowle comes poss knowledge, terre tine ‘wah muza development of pic ngage ima). (8) Te poate npn sleet {Grn sth sos the the pti ex sc el oe om he cul re le Dee om econ theses mri ots purposes charac deget nile în reve neue emană: pos mp, hk: ct drain eee: ae, ary am TR MODELUL DE ANALIZĂ MORFOSINTACTICA PENTRU LIMBA ROMÂNĂ LA G. IVĂNESCU ELENA TAMA” În domeniu studierilimbiirgmine lingvistul ieșean G. Ivănescu elaborează sn model de analiză morfosintcije, Bazat pe raportarea la conțin, plecând. ssemenea lui Noam Chomsky mai tărziu, mai ales, de la gândire. Prima Incrare — e altfel, una fundamentală — în care G. Ivănescu ratează acest subject este Cursul de simava limbii române moderne, predat la Universitatea din lași în perioada 1947-1949 (i recdita de Oana Popa în anal 2004), fapt cae a faite accesul la sccast important operă penru domeniul morfologiei și al sintaxei limbii române. Volumul trasează direcțiile, esențiale stabilite de Ivănescu în teoria gramaticală a limbii romaine, gindta ca find una preponderent logicista. Mai indi, plecând de la ideea omniprezentci semnificație, G. Ivănescu proiectează studiul Tingvistc in mod extensiv, pnd laa face din acest adev rată teorie a cunoașterii {vezi Prefața la volumul menționat, semnată de Oana Popirda). Demersul sinjfic propus de Ivinescu pomește de la investigarea critică a doctrinelor ingvistice vechi si moderne (Humboldt, Wand, Porti, Ries Saussure, Milt ș.a); sabilind filial, indicând punetele tari și punctele slabe ale ideilor respective, ontextualizând, așadar, și stabilind modelele de analiză potrivite pentnu mână. Autorul adună, astfel, argumente în sprijinul proprii sale concept, polrivit căreia in limbă factorul logic coexist cu cel pihologie. Bazându-se pe această premisă, o analiză jdicioas a sintaxei trebuie să sbă în vedere analiza nding totodat a Sprituli (Sentiment, initc). Aste, sub aspectul i sintactic. Jima română este analizată de autor prin prisma. antropoiogismului lingvistic, ssadar din perspectivă psihologică i sociocultural, in special In concordanța cu perspectiva lrgă, integratoare a savantul ieșean, faptele sintactice sunt abordate din pune de vedere logic, psihologic, onologi, semantic și pragmatic, într-un demers interdisciplinar. Legătura indisolubilă între sintaxă, logică și psihologic, great pe ideeasaussuriand de sistem, oaduce, în lucrarea lui G Ivănescu, lao simbioză între structural și functional, lingvistul oferind modele stil de Filologie Rm Alexandr Pipi” ai st, Th. Coes m 2. 2013, Bacup. 377