Radu89rotaru@gmail.com 35 Lucrare Grad I Text

1 AVIZ DEPUNERE LUCRARE GRAD I Subsemnatul, Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Valer Necula, coordonator ܈tiin܊ific al lucrării – ܈tiin܊ifice cu tit profesorul de religie œ parteneri în educaĠia tine profes or Chira Nicolae, avizez favorab ob܊inerii gradului didactic I. Data: Semnătura coordonato _ _ 2 CUPRINS AZIV DEPUN ERE LUCRARE GRADUL I . . 1 CUPRINS . . . . 2 ARGUMENT . . . . 5 CAP. I. EDUCAğIA RELIGIOASĂ ÍN SOCIETATEA . 7 I. 1. Arta İi İtiinĠa educaĠiei . . . 7 I . 2. Valori İi finalităĠi ale educaĠiei . 2 I. 3 . Idealul educaĠiei religioase . . . 28 I. 4. Scopul İi obiectivele educaĠiei rel . . 30 I. 5 . Iisus Hristos œ Modelul viu al profesorului cre İtin . . 3 I. 6. Profesorul creİtin œ formator de caractere . . 40 I. 7 . Formarea iniĠială İi continuă a profeso . . 47 CAP . II. PREOTUL ğI PROFESORUL DE RELIGIE – ÍMPREUNĂ LUCRARE PENTRU TINERI . . 51 II. 1. EducaĠia religioasă realizată prin . . 51 I. 1.1 Ora de religie . . . . 5 I. 1.2. Cateheza . . . . 57 II. 1.2.1. Dialogul săptămân al sau Dialogul catehetic . . 60 I. 1.3. Predica . . . . 63 II. 1.4. Cercul de lectură biblică sau lecĠio divina . . 64 II. 2. EducaĠia religioasă realizată prin . . 6 7 I. 2.1. Buletinul parohial . . . 68 I. 2.2. Internetul . . . . 69 II. 3. EducaĠia religioasă realizată prin . . 72 II. 3.1. Íntâl nirea cu Hristos în Sfânta Liturghie . . 76 I. 3.2. Primirea lui Dumnezeu prin Sfintele Taine . . 82 3 I. 3.2.1 Suntem fi ai lui Dumnezeu prin Botez . . 83 I. 3.2.2 Ne întărim cu Dumnezeu prin Mirungere . . 85 II. 3.2.3 Ne unim cu Dumnezeu prin Ímpărt . . 86 II. 3.2.4 Ímpăcarea cu Dumnezeu prin Spov . . 87 I. 3.2.5 Binecuvântarea familiei prin Cununie . . 90 II. 3.2.6 Trimiterea la Apostolat prin Pr . . 92 II. 3.2.7 Vindecarea sufletească İi trupe . . 94 I. 4. EducaĠia religioasă realizată prin ac . 95 I. 4.1. Voluntariatul cre İtin sau Liturghia după Liturghie . . 95 I. 4.2. Pelerinajul İi vizitele la biserici İi ri sau Paİii spre Rai . 98 I. 5. Consilierea pastoral œ duhovnicească . . 10 CAP. III. COLABORAREA PREOT PROFESOR DE RE FORMAREA COMPETENğELOR SPEC IFICE PREVĂZUTE DE PROGRAMA DE RELIGIE LA CLASA A V – A. CERCETARE ACğIUNE . . . 105 I. 1. Coordonatele cercetării . . . 105 I. 1.1. Delimitarea temei de cercetare . . . 105 I. 1.2. Formularea operaĠională a problemei de . . 106 I. 1.3. Informarea İi documentarea asupra prob . 1 06 I. 2. Elaborarea design – ului cercetării . . . 107 I. 2.1. Obiectivele cercetării . . . 107 I. 2.2. Ipoteza cercetării . . . 107 I I. 3. Elaborarea proiectului cercetării . . . 108 I. 3.1. Locul de desfăİurare İi calendarul ce . . 108 I. 3.2. Profilul eİantionului de elevi implica . . 13 I. 4. Organizarea İi desfăİurarea cercetării . . 14 I. 4.1. Metoda autoobservaĠiei/ a ‚observării . . 14 I. 4.2. Metoda observaĠiei . . . 17 I. 4.3. Metodele sociometrice. . . . 19 I. 4.3.1. Testul sociometric . . . 19 4 I. 4.3.2. Matricea sociometrică (Sociomatricea) . . 121 I. 4 .3.3. Sociograma grupului . . . 123 I. 4.3.4. Interpretarea rezultatelor . . . 129 III. 4.4. Metoda testelor İi a altor prob . . 131 I. 4.5. Expe rimentul psihopedagogic. . . . 131 I. 4.5.1. Tehnica eİantionului/ grupului unic . . 132 I. 4.5.2. Etapele experimentului psihopedagogic cu grup unic . 132 I. 5. Organizarea, prezentarea İi sistematizarea datelor. . . 13 III. 5. 1.a. Gruparea statistică . . . 134 I. 5. 1.b. Graficele statistice . . . 134 I. 5. 2. Analiza, prelucrarea İi interpretarea datel . 136 III. 6. Elaborarea concluziilor finale al . . 139 III. 7. Valorificarea cercetării . . . 140 I. 8. Introducerea/ difuziunea experienĠei d . 140 CONCLUZI . . . . 141 BIBLIOGRAFIE . . . . 143 ANEXE . . . . 1 7 2 DECLARAğIE . . . . 250 5 ARGUMENT Lucrarea ‚Preotul İi profesorul de religie œ parteneri în educaĠi lor “ are ca temă un subiect ce m – a preocupat încă din primul an de învăĠământ , când am mer slujesc la catedră, unde am întâlnit copi meni bucuroİi de a – L afla pe Cel c e este Calea, Adevărul İi ViaĠa! EducaĠia, fiind dimensiunea armonioasă a personalităĠii umane, neces sta este P reotul, care veghează ca misiunea Biserici de a – i face pe oameni cetăĠeni fie realizată pe deplin. Ímpreuna – lucrare a Bisericii İi a ğcolii da au luat naİtere în Tinda Bisericii, acolo catehet, primul p rofesor de religie ce se ocupa, p formarea în biserică İi în comunitate a t drumul cunoaİterii İi al întâlnirii cu Dum Calitatea relaĠiei noastre cu Dumnezeu valoare veİnică, r piatra de susĠinere în urcuİul nostru per realiza având oameni de nădejde, oameni d oameni vii, capabil în܊elegere, de dragoste, capabili să dăruiască ܈i să dezvolte legături de unor rela܊ii personale, pentru a fi ascult tre cei cărora li se a trebuie să fie preoĠii İi învăĠătorii noİt Dumnezeu ne – a plămădit pentru a – L cunoaİte, iar în aces – a dăruit C hipu l Său: raĠiunea, voinĠa liberă/ liberul arbitru İi sentimen ajunge după asemănarea Sa prin împreuna – lucra re cu El, după măsura – Iisus Hristos. Educa܊ia autentică ܈i cea religioasă, trebuie să plec de la Ímpreuna – lucrare a celor trei piloni, Famili a, ğcoala İi Biserica, d la valorificarea bucurie i de a face İi de a trăi, împre ună, la respectarea libertă elui lalt İi la pr reciprocă, transmiĠând mereu mesaj e cu putere de v iaĠă. Pornind de la minunata menire a conlucrării definită inspirat de Părintele Profesor, Constantin Necula , că preotul İi profe Religie au menirea ‚de a naİte ucenici, de a dezvo 6 dezumanizarea la care este supusă lumea contempo rană“ (2013, p. 80) datori să î nsufleĠ im învăĠăturile Evangheliei fiind lu lucrarea catehetică să nu se încheie print – o predică sau prin prezen ci să se continue în Biserica S lavei, prin serviciul religios Euharistic, prin continuarea în ‚Liturghia Primul capitol al lucrării îİi propune artă, care se realizează prin multă drago oferă, dar İi dorinĠă de primire din part lumina harică. Iisus Hristos, Pedagogul, e este Partener principal pe Drumul Cunoaİterii, punându – ne în inimă İi în minte cuvinte ce vor rodi formând modele de cre CetăĠii lui Eu İi Tu, cât İi cei din Cetat Al doilea capit ol prezintă modalităĠile concrete de către preot İi profesorul de Religie, dimensiunea educaĠională a cultului atât î l a rolul educativ al activităĠilor extracu Capitolul al treilea încheie cercetare ipoteza lucrării. Preotul İi profesorul de religie trebui la Uİile Altarului, în rugăciune permanentă, în Liturg în Cetate, să – İi întindă Dreapta sa omului prins de valurile a cestei vieĠi, İi spre Ierusalimul cel de Sus, cu Cel ce est Doresc, cu multă bucur ie İi respect, să mulĠumesc Constantin Valer Necula, de la Facultate Universitatea ‚Lucian Blaga“ din Sibiu, pe îndrumare İtiinĠifică a prezentei lu crări. De ase menea, doresc să aduc mulĠumiri mir œMaria pentru ajutorul acordat la corectarea acestei luc , Efremia İi Teofan minunea de a fi, İi , nu în ultimul rând , colegilor İi elevilor mei mnazială Măgireİti în mijlocul cărora am avut bucuria de İi finaliza această c ! 7 I. EDUCA܉IA RELIGIOASĂ ÍN SOCIETATEA CONTE I. 1 . Arta İi İtiinĠa EducaĠiei ‚ği doar nu este o art aceasta. Care artă poate f a de a educa sufletul copilului, de a – i forma mintea tânărului? Cel care practi să fie mai priceput İi mai İi decât un sculptor!“ Sfântul Ioan Gură EducaĠia reprezintă un domeniu de cunoaİter icaĠii mari în dezvoltării umane İi sociale, conturat c fapt pluridimensional , aflat sub in abordărilor din domenii conexe : filosofie, sociologie, psihologie, biologie, antropologie, economie, politologie, igienă etc. Pedagogia, find tehn ică İi chiar o artă, în dimen – aplicativă, atins maturitatea epistemică a unei İtiin . Are ca obiect de studiu fenomenul educativ İi toate date acest proces . D ispune de metode specifice sau adaptate de investigare İi proceselor educative , aspirând la sistematizarea İi raĠional prin determinarea de norme İi legi (principiile pedagogice) İ corpus uni tar de concepte İi teorii. Cucoİ (2006, p. 15) nota că , ‚din momentul în care omul – a însoĠit, l – a modelat, l – a spiritualizat“, ‚fiind un act ascensiuni cătr e un scop ideal“ (Naclad, 2007, p. 29), apăru t ‚ odată cu socie umană İi este un act specific ei“ (Bârsăn pentru a da societ ce este expresia unei imagini perfecte care , după cum spune Platon , ‚vrem să fi reflectată de persoanele ce sunt supuse p “ ( Politeia I , 37 B, cit . in Naclad, 207, p. 30). 8 Hector, lege ndarul erou al lui Homer, mărtur : doresc ‚să fiu primul între ai mei İi înaintea tuturor s la fapte“. ‚Aceasta însemna asigurar ea dezvoltării armonioase œ euritmia œ adică dezvoltarea paralelă a sufletului İi corp u bine İi pentru Dezvoltarea fizică avea ca scop frumuseĠea, agilitatea İi fo oltarea intele presupunea cunoİtinĠe de scris – citit, aritmetică, literatur cultivarea spiritului, adică a capacităĠi ale; dezvol tarea morală avea formare a unor trăsături de caracter ca stăpânire a de sine, cumpătare a , respect ul pentru dreptate İi lege İi ven erarea divinităĠii“ (Bârsănescu, – 21). Astăzi educaĠia trebuie concepută ca ‚ confundă cu însăİi durata vieĠii İi care — (Fauré, 1974, cit . in Cucoİ, 2006, p. 161) , urcând persoana umană pe u ei , cultivând spiritualitatea , sănătatea fizică, psihică İ a İi pace a , egalitate a İi democraĠia, adevărul İi înĠelepciune a (Ješek, 2016, p. 327) Din punct de vedere etimologic, termen ul educaĠie poate fi d educo – educare ‚a alimenta“, ‚a îngriji“, ‚a creİt ‚a conduce“ (Smith, 2005, p. 40) pe cinev 201, p.105). Termenul mai poate f i dedus İi din latinescu educo – educere , care înseamnă ‚a duce“, ‚a conduce“, ‚a scoat ( DicĠionar de Pedagogie , 1979, p. 141 ), ‚a înălĠa“ (CreĠu, Nicu EducaĠia reprezintă ansamblul de acĠiu ăİurate în mod conİ – o societate (Barna, Antohe, 206, p. 10 – 1) İi văzut ca: ‹ EducaĠia ca proces œ semnifică transformarea (î umane, modelarea structurii İi comp ive İi dobândi persoanei , conform unui i deal educaĠional. Altfel înzestrare a fiinĠei umane cu cuno sentimente İi capacităĠi necesare in proces presupune plasarea educatulu – o poziĠie de subiec iv (care acĠionează İi reacĠionează în acelaİ ‹ EducaĠia ca acĠiune de conducere. EducaĠia semnifică o destinaĠie pozitivă, care Ġinteİte acĠiune eficientă. Ea rep rezintă dirijarea evoluĠie de la stadiul 9 de fiinĠă care are nevoie de asist latente, spre stadiul de persoană fo ‹ EducaĠia ca interrelaĠie umană İi s Fiind o acĠiune ului asupra omului, educaĠia reuneİte , într – un efort comun , doi particip (subiecĠi) educator İi educat. Pri find o personalitate relativ constantă , care – İi asumă responsabilitatea de – l ajuta pe cel c să cunoască, să İtie, să progreseze . ‹ EducaĠia poate fi privită İi ca o relaĠie între gen generaĠiile tinere , între un grup social İi un ‹ EducaĠia ca ansamblu de influenĠe . EducaĠia se realizea influenĠe organizate ale İcoli i İi altor facto ri educativi, ci cuprinde İi influenĠe neorganizate, spontane al , educaĠia poa fi definită ca un ansamblu de inf nesistematice sau neorganizate care co ntribuie la formarea persoanei , la realizarea uno r modificări pe plan fizic sa colectivităĠii din care face parte. educaĠie înglobează întregul mediu d sau poate fi educativ. Norbert Silamy prezintă educaĠi a ca ‚ arta de a dezvolta armonios , în mediul copilului , calităĠile morale, intelectuale, arti , pe care acesta le stare potenĠială, necesitând cunoaİterea mentale (Silamy, 198 ) . “ Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ‚a sufletească İi buna – cuviinĠă a copiilor İi a tineril – l creİte pe copil evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a – i modela inteligenĠa, a f Hrist os; pe scurt , a te îngriji de mântuirea sufletul ucaĠia este aseme arte. Artă mai mare decât aceasta nu există, accederii în lumea viitoare ( cit. in, Fecioru, 1937, p. 9) .“ Didactica înseamnă İtiinĠa de a învăĠa pe alĠii, a dragul cuvintelor ci pentru a ajunge la ad internă, ne spune Comenius , în opera sa Didactica Magna. Comenius , sp unea că : ‚a forma corect tineretul valo 10 Troia“, iar Sf. Grigorie de Nazianz , mărturisea : ‚arta artelor este să – l formezi pe om, cea mai instabilă İi cea mai complicată fiinĠă .“ A educa tinere tul cu prevedere înseamnă a îngr ferite de stricăciunile lumii İi ca semin fericit, prin neîncetate îndemnuri İi ex cunoaİterea ade vărată a lui Dumnezeu İi a felurit lor sale zămisliri a înĠelepciune pură […], aducătoare de binecuvântare (Pes – 70)“ İi , astfel , să se obiİnuiască să vadă lumea prin l cinstească pe Păr intele luminilor, mai presus de orice (Comenius, 1970, p. 14). EducaĠia reprezintă o preocupare a înt resurselor sale mater iale İi umane, la realizarea ei contribuind f amilia, mediul social, İcoala, B iserica, inst ituĠiile culturale, mass – media İi structurile as principala instituĠie socială specializată ‚atelier“ de elaborare, organizat pe teme cult urii (Ionescu, Bunescu, 2007) İi al inte anticipatoare İi al performanĠei efective procese de influenĠare organizată devine, , dar İi dintre cele mai pline de răspundere. ğcoala , ca atelier al umanităĠii İi drum re , se străduieİt – l facă pe om înĠelept la minte, prudent în acĠiun cucernic în inimă, p persoană raĠională, persoană care est e stăpână pe sine İi pe cel care este încântarea Creatorului său. Aİadar , în İcoli, să se trateze numai fi de folos permanent, atât pentru viaĠa œ İi , în special , pentru cea vitoare, trebuie să se înveĠe pe pământ ace İi în cer , ne îndemna Comenius ( 1970, p. 14). EducaĠia, arta regală de a face pe oame dăltuire a fiinĠei umane, asemenea acĠiu i care ciopleİte marmură spre a – i da formă, iar scopul este forma practicarea virtuĠii fără de care omul – ar putea deosebi de (Bârsănescu, 1969, p. 31). Kant spunea că a de disciplinare, cultivare, civilizare İi moralizare a omu individ toată perfecĠiunea de care este s Kant, 192, cit . in Cucoİ, 2006, 10) . Pestalozi (1746 œ 1827) înĠelege prin educaĠie ‚arta de a face om, de a deveni 1 om, de a rămâne om (Mureİanu, 1927, cit . in Bolocan, 2008, p. 16)“. – 1704) spunea că educaĠia este aceea care ( 1962, p. 7). Nimeni să nu se creadă, spunea Comenius te fi cu adevărat ce a învăĠat să acĠioneze ca om, adică a – l face pe om. Acest lucru este evident din exemplele tuturor – i servească omului , nu ajung la menirea lor dacă nu su nt pregătite pentru ac noastră . De exemplu, pietrele sunt create ca să servească turnurilor, a zidurilor, a coloanelor İ.a sunt cioplite, netezite İi împreunate de oastră. Mărgăritarele İi pietrele scumpe sunt destinate pentru împodobirea oamenil İlefuite İi lustruite. Metalele sunt create pentru nevoile cu totul speciale ale noastre, dar ele însă trebuie mai întâi s ă fie scoase, topite, pur turnate İi forjate. Fără aceasta, ele n – au pentru noi un folos ma pământului. De la plante noi obĠinem hrană, băutură İi m legumele İi cerealele le semănă m, le săpăm, le secerăm, le pisăm, iar pomii îi plantăm, îi curăĠim İ uscăm. ği, mai mult, dacă e să le întrebu trebuie să fie pregăti te în fel İi fel de chipuri (Comen Pornind de la varietatea situaĠiilor intenĠionali t ate acĠională, educaĠia prezintă tre informală (Bontaİ, 1996; Cucoİ, 2006 ; CreĠu, Nicu, Mara, 2005) TradiĠional, ed oferită de İcoală a fost considerată educaĠie formală , activităĠile educat alte instituĠii, cum ar fi Biserica, muz , cluburile elevilor etc., sunt educaĠie nonformală , iar influenĠele spontane sau neorga de prieteni, mas media etc., educaĠie informală . Delimitarea între ac educaĠiei este una teoretică, în practică sunt dificil de trasat. Mai mult, în ultima peri ‚formalizare“ a educaĠiei nonformale, car İcolar. ği İcoala – ca instituĠie – a răspuns provocărilor socia activ itate İi iniĠierea unor parteneriate cu diferite instituĠii culturale. Ín literat pedagogică, conceptul de educaĠie infor “ este, de regulă, tratat ca unul din formele/ modalităĠile consacrate ei, privit 12 într – o manier ă mai curând liniară, drept un ‚ complement“ al educaĠiei forma İi al educaĠiei nonformale . EducaĠia informală, ca İi educaĠia for , se realizea datorită capacităĠii fiinĠei umane de a f cesităĠii acesteia d comunicare İi experienĠe sociale prin car culturală, demnitate socială. Corelarea İi coordonarea valenĠelor mu cunoaİte educaĠia , consti tuie o misiune complexă İi dest care experienĠele nonformale İi informale necesară İi dorită de către İcoală. Un lu educaĠiei nu poate fi neglijată! Toate au contribuĠii asupra integrale a personalităĠii celor educaĠi pozitive ale acestora. EducaĠia formală İi cea nonforma au drept notă comu că ambele urmăres c grăbirea İi eficientizarea proce propice învăĠării continue, inclusiv prin informaĠii cu largi resurse de integrare î cunoa İterii. Ín zilele noastre , se constată atât o extindere, a le tuturor acestor forme, ceea ce face să formală nu are decât de câİtigat , în condiĠiile în care est mo dalităĠile İi efectele educaĠiei informa le celei nonformale. De acea, ğcoala din zilele noastre nu poate ignora timpul lor liber, petrecut în afara İcol le dobândite în İcoală, prelungesc İi întăr important ca influenĠele educative neinte personalităĠii copilului sau tânărului, op İcoala. EducaĠia formală trebuie să cunoască valo educaĠiei ocazionale, nonformale İi infor integrare a acestora în procesul unitar d tăĠii copiil tinerilor, a exersării capacităĠilor lor cultivare a proceselor afective, a motivaĠ Bruce Wilkinson, în cartea sa Cele 7 legi ale ÍnvăĠării (203) , ne prezint ă niİte maxime ale învăĠării pe care să le avem î educaĠia în artă: 13 Maxima nr. 1: Responsabilitatea profesorilor este d e a – i stârni pe el înveĠe! ÍnvăĠarea este adeseori ignorată de pr or, cei mai m dintre ei considerând că elevii trebuie acasă, trebuie precizat că bazele învăĠă profesorilor, deoarece aceİtia îi cunosc pe elevi să î eficient (CreĠu, Nicu, Mara, 2005, p. 166) Profesorul este cel responsabil să – i stârnească pe elevi deoarece copiii învaĠă mai uİor lucrurile i interesează (Engelma p. 28), făcând apel la educarea prin frumuseĠe : pe de o parte descop subiectului studiat İi expus, pe de altă subiectul respectiv. Nu neapărat o retori (Nicolescu, 2015, p. 173). Pentru a fi eficient, educatorul trebuie să îndreaptă, care sunt condiĠiile prealabile să înveĠe în continuare. Profesorul are o muleze interesul elevilor pentru ceea ce face İi transmite elevilor importanĠa factorilor , astfel încât aceİtia fiind capabili să se ‚folosească — de ei în procesul autoin struiri. Un aspect important este formarea aptitudinilor İco învăĠarea ulterioară atât în İcoală cât , dezvoltarea aptitudinilor İcolare contribuie la creİte re, la însuİirea a cunoİtinĠelor, a priceperilor İi depr posibilităĠilor de aplicare a acestora. A dinamică de funcĠii psihice, spirit de ob e perceptiv – motorie, aten memorie, imaginaĠie, gândire, care , alături de motivaĠie İi de alte aspecte ale personalităĠii , determină reuİita İcolară a elevului ‚Este aİa de greu când trebuie să …, İi aİa de uİor când ai o motivaĠi ! “, spunea Anie Go tlier (cit . in Călineci, Păcurari, 209, p. 62 ), iar eficienĠa max elevilor se poate obĠine atunci când este elev: Factorul ‚Plăcere“: defineİte elevul puternic mot de curiozitate, erea de a lucra İi de a se exprima prin ceea c e , po a t e fi atât de absorbit de cea ce fac e , 14 încât uită de toate, preferă să – İi stabilească singu r obiectivele İi activ să experimenteze ceva nou, să înveĠe din ceea e , adoră ceea ce fa c e . Factorul ‚Provocare“: defineİte elevii puternic m dificile, complexe, preferă activităĠile c preferă sarcini slab structurate İi să de Căut aĠi modul de a provoca setea copilului după cunoaİtere (Alexandrescu, 207) ! Factorul ‚Recunoaİtere“: defineİte elevii puternic m oferită de ceilalĠi. Aceİtia sunt sensib familiei, tind să aprecieze succesele prin referire părintele să – i stabilească clar ce are de făcut ( lucru ( Locke, 1971, p. 30). Factorul ‚Recompensă“: defineİte pe cei puternic m recompensă p care o vor primi pentru munca lor, au mer sunt capabili de un efort susĠinut pentr formulate. Câteva sugestii ‚motivatoare“ (Călineci, Păcurari, 209, p. 7 1 – 72 ) : ‹ G ratificaĠi progresele ! RecunoaİteĠi meritul unui el reuİită, fiecare progres, chiar dacă su cu rezultate mediocre sau slabe, iar p entru ca aprecierea sau l poz itivă İi să îİi atingă scopul esenĠia œ îmbunătăĠirea performa œ aceasta trebuie să se refere la eforturile dep personale, să se refere la comportamen particular , să fie obiective İi oferite pentr – 70). ‹ O feriĠi feedback predominant pozitiv ! ExprimaĠi – vă încrederea în İi resursele unui elev, chiar İi atunci când rezultatele s sublinierea aspecte lor pozitive, evitaĠi critica m ignoraĠi performanĠele slabe İi gratificaĠi – le pe cele bune ! ‹ S timulaĠi autocunoaİterea ! AjutaĠi elevii să se cunoa autoevalueze corect, propuneĠi activit ne în grup, autodezvăluire personală İi oferirea d conİtientizarea aspectelor pozitive ale lui! 15 ‹ F acilitaĠi asumarea obiectivelor ! ÍncurajaĠi elevii să – İi propună atinge obiective am biĠioase, dar realizabile, urmăr – i să acepte noi provoc ări İi obiective pe termen lung ‹ C reaĠi aİteptări pozitive ! ObiİnuiĠi elevii să se defi r meni pozitivi, insistaĠi pe calităĠi İi aptitudini, n itaĠi crearea uno pozitive cu privire la evoluĠia lor vii Această maximă susĠine răspicat că p responsabilitatea lui trebuie coroborată studenĠilor, a părinĠilor acestora, a altor persoa Profesorul nu este singurul răspunzător p studenĠi, însă la e în această lucrare. Maxima nr. 2: Profesorii vor fi răspunzători tru influenĠa pe care au avut – o! Când cineva ne încredinĠează un anumit pundem de performanĠele noastre! Răspunderea este mare, pentru c İi talantul este m Cuvântul lui Dumnezeu ne arată în mod c va da socote în faĠa lui Dumnezeu pentru modul în care tr ebuie să ne înfăĠiİăm înaintea Scaunului udecată al lui Hristos să – İi primească răsplata după binele sau ră – 1 va fi făcu t când trăia în ! “ [2 Corinteni 5,10]. Iacov spune limpede că învăĠătorii vor avea parte d partea lui Dumnezeu datorită responsabilităĠii lor m socoteală nu numai pentru modul în care t , ci İi pentru felul cum pre Vom fi judecaĠi mai sever datori tă rolului nostru de învăĠători! EducaĠia, ‚o comoară lăuntrică“ , presupune , în primul rând , asumarea responsabilităĠi i învăĠării într – o societate globală. Cei patru pilon i sunt: a învăĠ a să İtii, a învăĠa să faci, a învăĠa s ( CreĠu, Nicu, 2009, pp. 13 – 14) . Cel mai important aspect e fii“, care presupune abordarea complexă a Specialiİtii subli niază rolul deosebit pe care îl toate cadrele didactice, contribuĠia acestora ‚în meseria de a – i învăĠa pe elevi cum să în , adaptată nevo intereselor, calităĠilor personale, aspira importa nĠa formării İi dezvoltării profesion le cadrelor didactice, 16 schimbării în educaĠia elevilor. Profesor înİiİi nu practică comportamente İi ati responsabi lita tea învăĠării. Este necesar ca aceİtia să studieze, p stimula elevii să înveĠe continuu (Călinec 209, p. 7 – 78 ). ReĠinem că profesorii ‚priveghează asupra s PredaĠi când sunteĠi fer iciĠi İi când aveĠi necazuri! PredaĠi pentru că Dumnezeu v – a chemat la aceasta! PredaĠi pentru rezultate bune la a voastră notă la Testul Final! Maxima nr. 3: Responsabilitatea le revine profesorilor, deoarece ei stabilesc subiectul, aleg s tilul İi controlează vorbitorul! ‹ Co ntrol deplin asupra subiectului! Profesorul poate controla fiecare cuvânt pe care – 1 rosteİte. Dacă doreİte să s din orice motiv, o poate face. Dacă . Dacă vrea să aprofundeze un anumit subiec – 1 atingă în tr poate s – o facă. Dacă doreİte să facă o plictisită, poate İi asta. ‹ Control deplin asupra stilului! Profesorul îİi poate co di scursul İi metoda. Dacă vrea să vo stea liniİtit sau să sară, să aplaud depinde de el. Tot aİa, el poate fo tablă, o dezbatere, un film s au o schiĠă. ‹ Con trol deplin asupra vorbitorului! De asemenea, profes controlul total asupra lui însuİi. la o Ġinută formală, la una sport sau chiar mascat, dacă devreme İi pleca tâ rziu. P oate discuta cu elevi sau îi poate Ġ distanĠă. Poate sta jos, în picioa Profesorul are controlul total asupra vorbitorului. Maxima nr. 4: Profesorii ar trebui să – İi evalueze propriul s de sucesul el evilor/ studenĠilor ! Testul cel mai important al este performanĠa İcolară a elevului/ studentului. P rofesorii îi provoacă pe elev i să înveĠe materia, dar ma mare număr de elevi să înveĠe o mare parte din m aterie. Fiecare suces al nostru va 17 însemna o lacrimă İtearsă, un zâmbet nevi 1962, p. 372). Maxima nr. 5: Profesorii influenĠează mai mult prin caracterul dăruirea lor, decât prin mesaj! Exemplul de trăire creİ tină este un factor esenĠi Exemplul personal al creİtinului adevăra convieĠuieİte acesta, interesul pentru în leĠeİte trăirea İi face din el ‚ sare a pămân tului“. Conduita profesorului nu trebuie să fi sale, dacă nu intenĠionează să – İi strice elevii, spunea J. asemenea , Sf. Grigorie cel Mare spunea: ‚C ând graiul nu este ajuta ca să nu fie băgată în seamă cuvântarea acel ! “ (Moisiu, 1987, p. 207 cit . in Miron, 203, p. 40). Thomas Gordon, un reprezentant al psih nu poate avea loc în afara iubirii, iar i ea presupune a – i accepta pe tine sunt. Gordon recomanda profesorilor să f elevilor, să fie atenĠi cu ei, menĠinându – le, încurajându – le, totodată, indiv El solicita reducerea la minim a controlulu i exterior asupra elevilo intâlnirea reciprocă a trebuinĠelor acest mereu elevilor mesaje de încurajare. Profesia de educator este nu numai foa inedit , iar o persoana care îİi alege acest cunoască, să fie sinceră cu sine, să vrea İi abilitatea de a dezvo lta relaĠii interumane. ‚ Nimic nu este mai rău ca re este filosof numai în cuvinte. Acest a nu – i un dascăl ci un făĠarn , (Hrisostom, tom 60, col. 18, cit . in Bolocan, 208, p. 175), iar Pestalozzi întă educatorul trebuie să îİi dorească din toa p. 312). ‚Fie ca elevii voİtri să dorească să fie ca prof — Maxima nr. 6: Profesorii există pentru a – i sluji pe elevi/st ! lucru subliniat İi de Dobroliubov – Voi [educatorii n.n.] existaĠ voi (1962, p. 96) ! S tructura aptitudinal – atitudinală a personalităĠii p motivaĠia muncii , înĠeleasă ca ansamblul condiĠii 18 calitatea İi intensitatea comportamentulu pre dării vizează următoarele dimensiuni valo ‹ Altruism œ posibilitatea de a contribui la bi ‹ Stimulare intelectuală œ dorinĠa de învăĠare continuă ‹ Reuİită profesională œ munca motivată de dorinĠa de ă ‹ Prestigiu œ urmărirea creİterii prestigiului p ‹ Conducere œ manifestarea abilităĠilor manager ‹ Avantaje economice œ motivarea efortului prin remun ‹ SiguranĠă profesională œ sentimentul de securitate psi ‹ Ambian Ġă fizică satisfăcătoare œ asigurarea unui mediu de lucru relaxant ‹ RelaĠii cu superiorii İi cu colegii œ capacitate de relaĠionare ‹ Varietate İi creativitate œ spirit de independenĠă İi depusă. Maxima nr. 7: Aplicând le gile învăĠării İi predării, em deveni profesori remarcabili! EsenĠa Legii învăĠării este cuprinsă î a stârni pe cin înveĠe“. Profesorul ar trebui să accepte respons – i stârni pe elevi/ studenĠi să înveĠe. FiĠi extra vagant de generoİi! DăruiĠi celor din clasa vo care – 1 puteĠi dărui œ pe voi înİivă. Tuturor, pentru a fie binecuvântată ziua în care l – am întâlnit pe maestrul nost ! “ (Mikhaël, 1994 . in IPS And rei, 2016, p. 19), dăruiĠi – vă atât de mult pe voi înİi – i motivaĠi înveĠe în adevăratul sens al cuvântului, normal, spunea Bruce Wilkinson. Mai jos sunt enumerate cinci lucruri importante c are se regăsesc în İcoală duminicală, biserică sau loc de stu 1. Elevi/ StudenĠii – cei ce trebuie să înveĠe subiect 2. Subiectul – conĠinutul sau deprinderea ce trebu 3. Stilul – modul sau metoda folosită î n predarea conĠinutului 4. Vorbitorul – instructorul sau profesorul care s 5. Duhul – prezenĠa İi influenĠa Duhului Sfânt 19 Aceİtia sunt, în ultimă instanĠă, cei ce stârnesc la învăĠ Modul în care raportezi la cele cinci punc te importante menĠionate mai s eİecul tău la clasă. La o İcoală generală din Dallas era un candidat mai multe persoane. Ín sfârİit, – a făcut preselecĠia, răm Primul pre dase timp de treizeci İi cinci de ani , ,,o femeie, era abi an de predare. Profesorul cu experienĠă İi obĠine p ostul. Dar, la s fârİitul săptămânii, a fost alea mai în vârstă era livid. A năvălit în timpul İed ce nu fusese angajat œ la urma urmei, el era cel care experienĠă. Administratorul, înĠelept, a ăspuns: «œ Domnule, este adevărat că dumneavoastră predaĠi de – am putut vedea nici o îmbunătăĠire a stilului dumneavoas – a lungul anilor. văd, aveĠi un singur an de experienĠă rep de treizeci İi c inci de ori!» — (Wilkinson. 203). Bruce Wilkinson (203) ne dă İi câteva sugestii privind învăĠa IubiĠi – vă elevii/ studenĠii din tot sufletul İi n ! Sfântul Vasile Mare comunică drept regulă î n scrierile sale următoarele: cel ce iubeİte pe Dumnezeu are datoria de a se purta cu toată dragost înĠelepciune İi zel să se îngrijească de ci când învăĠătura să persiste până la moarte ! “ ( Bolocan, 208, p. 125 ). Ros s Campbel (201, p. 4 – 45, cit . in Teİu, 2015, p. 67), vorbeİte despre i un copil indiferent ce ar fi. Indiferent c trăsăturile de caracter. Indiferent de cine vă aminteİte copilul înconjoară. Indiferent de ce aİteptaĠi d comportă œ indiferent cum reacĠionează. Evident aproba comportamentul lui. Ínseamnă doa r că îl veĠi iubi întotd îi veĠi detesta comportamentul.“ EducaĠia presupune dragoste, dăruire, Iubirea nu domină, iar aceasta înseamnă mai mult“ (Petrea, 207, p. 16) . ComunicaĠi subiectul gândindu – vă la nevoile İ i interesele studenĠ pentru ca nu cumva elevi/ studenĠii noİtri să ple ce din clasă încărcaĠi de goale. Ei au venit pentru a mânca la banc 20 tot ce era pe platourile de argint fără să fi gustat ceva. Ca responsabilitatea de a ne pregăti elevi/ studenĠii să folosească deprindere în funcĠie de personalitatea İi AdaptaĠi – vă cu regularitate stilul la fieca Ín viaĠă, trecem toĠi prin experienĠele lui Gulliver, numai că ordin într – o lume de uriaİi, pe urmă, ca părinĠi İi fii un uriaİ între piticii care ne populea tru copilul/ elevul tău, un Gulliver gigantic İi puternic, iar el, uriaİi (Petrea, 2007, pp. 18 – 19) . Această sugestie este în legătură cu (Bruce Wilkinson) . Dacă v – aĠi ocupat de educaĠia copiilor, imediat schimbării metodei de disciplinare İi reab litare a copiilor voİtri nt neascultăt Unii au nevoie doar de o privire intensă, bi ne plasată ‚lovitură de încurajare“ în ‚ locul lor de înĠelegere“ critica constructivă, alĠii suferă İi se timp ce alĠii au nevoie de paİi mici İi s t studenĠilor sau copiilor pentru a renunĠ œ fie că nu au asc Dumnezeu, fie de om œ trebuie să le observăm cu grijă metoda potrivită pentru fiecare persoană să variem metoda la clasă pentru a obĠine rezultatel BazaĠi – vă pe talentele İi darurile pe care ! InfluenĠa profesorului asupra activită abilităĠi ca: selecĠia, organizarea İi st area materiei de învăĠa comunica, de a îndruma învăĠarea İi de a s crea un climat stimulativ la nivelul clase UrmăriĠi permanent atitudinile, punct ul de interes İi acĠ elevilor/ studenĠilor voİtri! Această sugestie este în legătură nr. 7 a Legii Ec AfirmaĠi în repetate rânduri valoarea elevilor/ studenĠilor indep ndent de nivelul performanĠelor! PuneĠi – vă în valoare punctel e tari pen tru a le compensa pe cele slabe! BazaĠi – vă pe Duhul Sfânt pentru o învăĠare , pentru ‚ a – l conduce pe elev spre lumea spirituală“ ( Opriİ , M. , 207 , p. 27 ) , pentru că ‚ puterea care – l face pe 21 om capabil de comuniune a cu Dumnezeu e de la Dumnezeu İi este însăİ L ui, dragoste care copleİeİte [ …], făcându – l Dumnezeu prin har“ (Bolocan, 208, p. 59) . Un profesor preocupat de calitatea İi trebuie să favorizeze o situaĠie de învăĠ ă İi să descurajeze învăĠare superficială, de suprafaĠă, orie rupte de realitatea cotidiană. O situaĠie de învăĠare aprofundată , conduc e la o aso ciere excelentă a rezu învăĠării. Pentru reuİita învăĠării, pentru dob importante atât predispoziĠiile, aptit u dinile, mecanismele de învă depinde de cel care învaĠă, cât İi asi gurarea condiĠiilor extern – l stimula influenĠa pe elev (metode, materiale di independent de cel care învaĠă. E ducaĠia secolului XXI este reprezentată ca sprijin – se pe patru st bază: deprinder ea de a İti, de a face, de a trăi î fi ( CreĠu, Nicu, 2009, p. 13) , ce trebuie ridicaĠi pentru partener pe drumul cunoaİterii, pentru a – i putea da o ‚vieĠuire dr spu nea Clement Alexandrinul în lucrarea sa, 2 I. 2. Valori ܈i finalită܊i ale educaĠiei r personalităĠii 1 umane Domnul profesor , univ. dr. Constantin Cucoİ, spu finalitatea de mersului œ prototipul de personalitate căt antrenând un sistem de valori spre forma religioasă să se realizeze într – un mod programat, instituĠion de astăzi c onstituie un privilegiu istoric, un a europeană İi o necesitate permanentă în p PF. Daniel , 2009, p. 3) de care trebuie să profit ru a forma İi ghida o casă, către ÍmpărăĠia lui Dumnezeu. Mai întâi, copiii noİtri sunt în Sfântul Duh, de aceea trebuie să fie fo întâi cunoİtinĠă cu cele cereİti (Comenius Religia 2 re prezintă relaĠia conİtientă İi lib trebuie cunoscută İi dezvoltată de fiecare un prilej de fortificare interioară (Bold de scoperire a idealurilor, de reconvertire 1999, p. 86), deoarece creİtinul este un 204, p. 16). Pedagogul român , G.G. Antonescu , încadrează educaĠia re a integrală propunând ca apropierea faĠă de 1 Personalitate , element stabil al conduitei unei persoane; altă persoană. Fiecare individ are particularităĠile voinĠă, la temperament), al căror ansamblu organiz asemănător cu ceilalĠi membri ai grupului İi diferit de ei prin amprenta Singularitatea sa, fracĠiunea cea mai originală a autori, aceasta ar fi determinată de constituĠia f n), după alĠ de influenĠele sociale (E. Guthrie). Ín realitate constituĠie) İi dobândite (mediu, educaĠie İi rea adaptarea originală a indiv idului la anturajul său. Această organ continuu sub influenĠa maturizării biologice (vârs (condiĠii socioculturale İi afective). Mai mult de căruia nu trebuie să – i minimalizăm importanĠa, condiĠiile psihologice joacă un rol co 231); Cea mai simplă definiĠie a personalităĠii ar care conferă unicitate unei persoane (Mecu, 2003, 2 NoĠiunea de religie (latinescul religo, religare – a lega din nou, a ataİa, a uni relego œ a restitui, religo œ pietate, cinstire divină) implică două aspecte: cr umnezeu, İi ritua practică de ceremonii. Religia este o formă a co (Mihălcescu, 1994, p. 7); Religia este legătura in 23 sentiment İi prin voinĠă (Antonescu, 1937 . in Naclad, 205, p. 9), ca elevul să ducă o viaĠă după modelul lui Hristos, cu Hristos İi în Hr Programa ğcola ră la Religie, Cultul Ortodox, – VI, apro bată p rin Ordin de M inistru în 209, prezint ă valorile pe ntru care İcoala este ch interiorizeze tinerilor, valori İi atitudi ‹ Conİtientizarea rolulu i învăĠăturilor Bisericii în v ‹ Dezvoltarea respectului faĠă de cele sf ‹ Asumarea propriei identităĠi religioase ‹ Responsabilitate în exercitarea dreptu apartenenĠa la diferite identi tăĠi (confesiune, naĠiune cultură etc.) ‹ Respect İi înĠelegere faĠă de semenii d ‹ Manifestare a respectului pentru ceilal ‹ Interesul pentru aprofundarea cunoİtin d eveniri spirituale ‹ Asumarea toleranĠei etnice, religioase cultural. Aceste valori religioase au rol integrator , de liant î ntre diferite el structuri cărora le imprimă pecetea eternităĠii, după religioase sunt integrative. Ele integrează, unifică, cons , î ntr – un tot solida coerent , toate valorile cuprinse de conİtiinĠa omu înalĠă arcul de boltă care uneİte valorile cele mai î ndepărtate, adună İi adăposteİt va riate. Un individ poate cuprinde diferite valori, pe cele ma lor unificatoare va lipsi atâta timp cât valo area religioasă nu li (cit . in Apostolat EducaĠional, 2010, p. 28). Măsura în care valorile re tegrate în mod explicit sau implicit în cadrul altor atributul universalităĠii İi al obiectivit Necesitatea interiorizării acestor val comportamentului uman spre un orizont moral İi o persona bine surprinsă de Kant: ‚binele constă la – l fac să îndeplinească datoria; İi , dacă omul care priveİte în maxima lui pu de care vorbim nu e încă sfânt, (căci e mare distanĠa de la maximă la ! ), mulĠumită ei e calea de a se apropia de sfinĠenie“ (1992, . in Cucoİ, 1999, p. 91), fiinĠei umane, pentru că a face din poporu 24 ome neİti, dar a – l apropia de învăĠăturile Evangheli 1935, p. 27, cit . in Naclad, 2005, p. 101), folosin sfinĠeniei“ (Bria , 195, p. 9, cit . in Munteanu , 2010 , p. 176). Raportarea omului la un plan valoric superior, st referinĠă (BuĠa, 2006, p. 12) , cum este cel al valorilor rel noastre. ‚MarcaĠi de o situaĠie atât de co au destule greută Ġi în a discerne valorile permanent armonizeze cu descoperirile recente. O ne . “ (Cucoİ, 1999, ajung să recunoască împreună cu Ecleziast ! “ [1, 2] , fapt ce ne îndeamnă spre o iniĠiere reli Băncilă spune că dacă copilul nu se intro niciodată farmecul İi binefacerea religie , degeaba va plou a mai târziu ! (196, p. 21, cit . in Naclad, 205, p. 101 ); lucru susĠinut İ Comenius: ‚ Copăcelul îngăduie să fie plantat, răsăd încoace, copacul însă în nici un chip. Cin – İi răsucească o coardă dintr – un le mn, trebuie să ia unul verde İi proaspăt, cel ! “ (1970, p. 34) İi întărit de Sfântul Ioan Gură d năravuri, greu îİi vor schimba purtarea c l este ca pânza albă İi curată care, dacă o vopsim î – o culoare, se vopseİte a de câte ori vom vrea s – o revopsim, mereu se va observa c İi copiii. Când se obiİnuiesc cu binele, [ . ]. Dacă – l educi cum trebuie pe copilul tău İi – l faci să aibă evlavie İi iubire etc., se va alcătui un lanĠ binecuvântat bine.“ (f.a., pp. 124 – 125, cit . in Necula, 2015, p. 105), de acea, de timpuriu, trebuie deschise simĠurile omului spre contemplar de cercetat İi de năzuit. Nu avem nevoie, oare, de un om complet Primul serviciu pe care religia îl poate face İcolii integritate a raĠiunii, a raĠiunii naturale, scrie filosoful Jaques Maritain (1969, p. 154, cit . in Cucoİ, 1999, p. 95). După cum tăria trup ile, tot aİa este İi cu tăria minĠii. Marele princ posibilitatea omului de a – İi stăvili propriile lui porni mintea îi spune că este mai bun, chiar at – ar îndrepta spre a 25 iar copilul trebuie să înĠeleagă mai întâ ci pentru că îi este folositor (Locke, 197 – 23). Ín formarea deprinderilor la copii, , mai apoi , a întregii pers Dobr oliubov, plecând de la îndemnul ÍnĠeleptului Solomon ‚Deprinde pe tâ purtarea pe care trebuie să o aibă İi chi ! “ [Pilde 2, 6], spunea că trebuie să li se insufle , înce pând din cea mai fr năzuin Ġa spre tot ce este bun, adevărat, fru morală, İi , atunci când se va dezvolta conİtiinĠ convingere, din dragoste, din imbold libe co pilărie vor constitui temelia pe care se sufleteİti (1962 pp. 158 – 160; Sf. Vasile cel Mare, 1989, p. 246, cit . in Bolocan, 201, p. 19; Vatamanu, 201, p. 96). Educatorii care doresc ca munca lor să ică, iar aceste val fie dezvoltate, trebuie să respecte următo ‹ ÍnvăĠătorul trebuie să se folosească d pe copii; el trebuie să insiste cu deo le vrea îndeplinite, asupra trăsăturilor p (Locke, 1971, p. 43) ! ‹ Copiii trebuie să cunoască precis İi l au de făcut İi de executat; de aceea v buie să fie exp clar İi deschis în toate ordinele dat învăĠământ ! ‹ Educatorul trebuie să aibă grijă ca în sau modificări prea dese; acest lucru – ar putea oferi copi lor prilejul de a fi capricioİi İi astfel, dorind să – i deprindă cu orice, educat sfârİeİte prin a nu – i deprinde cu nimic ! ‹ ÍnvăĠătorul trebuie să se străduiască e copiilor că ob supra veghează totul İi c ă İtie întotdeauna dacă ord întocmai ! ‹ El trebuie să – i încurajeze İi să – i stimuleze în permanenĠă să respecte cu plăcere, cu bucurie İi î scop , el trebuie să aibă întotdeauna faĠă de copii prietenească, fără a – İi pierde înfăĠi İarea serioasă İi gravă 26 orice prilej că nimic nu este în star – i schimbe voinĠa sau – i zdruncine hotărârea ! ‹ Copilor care nu pot fi con vinİi, care persistă cu încăpăĠâ nare în deprinde proaste İi se opun cu îndărătnicie ord supunere riguroasă. Cei care dau dovad îndemnaĠi la supunere liberă, bazată pe ngerea raĠională ! ‹ Atunci când învăĠătorul observă că le ordinele, el nu trebuie să dea înapoi numai continuând treptat İi repetând dificult ăĠile ! ‹ ÍnvăĠătorul trebuie să aibă o atitudi deosebire; el trebuie să le ceară tut stabilite; de aceea el nu trebuie să f slab İi condesce alĠii! ToĠ i trebuie să fie îndrumaĠi İi depri ! ‹ Ín legătură cu orice obiİnuinĠă este f să nu le apară copiilor lipsită de sens op face cutare sau cutare lucru! Jo hn Locke (1971, p. 43) prezintă İi el niİt să le luăm în seamă , atunci când lucrăm la dăltuirea ‹ Ín primul rând , să aveĠi grijă să formaĠi copiil aibă, prin vorbe blânde İi binevoitoare, ca İi cu au uitat, İi nu prin mustrări severe İ – ar fi făcut vin mod voit ! ‹ Ín al doilea rând, să nu căutaĠi să le încurcaĠi mintea İi nu veĠi obĠine nimic! Numai după ce o anumit deveni constantă İi va lucra uİor İi atunci se poate trece la formarea alteia. Comenius ne dăruieİte Zece principii ale predării İ snicioase ( 1970 , p. 68 İ.u. ), preluate astăzi de didactica postmo , dacă le urmăm, considerăm că instruirea tineretului se po I. Se v a începe de timpuriu, înainte ca min – S f. Ioan Gură Aur ne spune: ‚D acă vei întipări în sufletul lui încă 27 nu va putea să i le desprindă; ele se înt copilului tău trudeİti pentru tine însuĠi“ . I. S e va face cu pr egătirea corespunzătoare a spi – Trebuie aprins copil, în orice chip, dorinĠa de a İti İi învăĠării, pentru ca să nu – i displacă elevului İi să se sp ei tratează cu dragoste pe copi, reuİesc să le cucerească uİo ei să prefere să stea mai mult la İcoală, decâ acasă, ( Comenius, 1970, p. 70) ,[principiul învăĠării active İi conİtiente]( Bolocan, 209, p. 136 ) . I. S e va proceda de la general l a special, [principiul ac Bolocan, 209, p. 135 ) . IV. D e la uİor la greu – Puterile copilului trebuie ajutate İi formatorul tineretului trebuie să fie înto slujitorul naturi, nu İi stăpânul ei. Totul să se desfăİoare într – o succesiune gradată indis ce se învaĠă astăzi să întărească ceea ce s – a învăĠat ieri İi să nete ce urmează mâine. ğin eĠi seama de puterile copilului ( Engelman, 192, p. 64). Un copil tre buie ajutat cu învăĠături uİoare pentr mai aibă încreder e în forĠele lui de înĠelegere (Teiuİan, 1966, p. 51) . V . N imeni nu va fi supr aîncărcat cu prea multă mater Este un lucru ev İi de Pestalozzi: ‚ Trebuie u n învăĠământ pe seama dezvoltă se opri nimic din ceea ce este capabil s – İi însuİească, iar pe d – l supraîncărcăm cu cele pe care încă nu este !“ (1965, p. 323) . VI. Peste tot s ă se procedeze lent [principiul accesibilită Bolocan, 209, p. 135 ) ! VI. M inĠile să nu fie constrânse la nimi în funcĠie vârstă İi metodă [principiul motivaĠiei] ( Bolocan, 209, p. 138; Bolocan, 201, p. 124 – 126 ), pentru a nu transforma İcolile în niİte întregii energii , a puterii minĠii İi experienĠei ( Pestalozi, 1965, p. 325) . VI . T otul să se predea intuitiv [princip – Să le întipărim aduse în conİtiinĠă, î n mod precis, sigur İi cu clarita – a adus natura İi arta İi tot ceea ce le va mai aduce de acum înainte ( Pestalozi, 1965, p. 30) . IX. Totul să se predea pentru utilizare p [principiul îmbinăr practica] – Munca ele vului se uİurează când i se arată ce folos are cotidiană , ceea ce i se predă să înveĠe. Natura copi 28 îndrumă pe calea indicată de dorinĠele pă învă Ġământul mai folositor İi mai rodnic, cu Dobroliubov, 1962, p. 372; Bolocan, 209, p. 140) ! X. T otul după una İi aceeaİi metodă conti Respectând aceste principii, îndemnuri, de prinderi bune, nu se va putea spune desp mijloc minunat de educaĠie morală. I. 3. Idealul educa܊iei religioase Legea EducaĠiei NaĠionale nr. 1 din 20 , în articolul 2, alin , prezintă idealul educaĠional astfel : ‚ Idealul educaĠional al ğcolii R omâneİti constă în liberă, integrală İi armonioasă a indivi autonome İi în asumarea unui sistem de va dezvoltarea personal ă, pentru dezvoltarea spiritului cetăĠenească activă în societate, pentru entru angajare p muncii.“ Sintetizat , idealul educaĠional reprezintă mo societate, în concordanĠă cu valorile umane İi cu t Idealul educaĠional se caracterizează p ‹ Dimensiunea socială œ să fie congruent sau coex sociale ‹ Dimensiunea psihologică œ să răspundă nev oilor İi posibi individului ‹ Dimensi u nea pedagogică œ să permită o transpuner instructiv œ educativ. Idealul educaĠiei religioase nu poate (Apostolat EducaĠional , 2010, p. 25), constând ‚în a culti te forĠele de care d fiinĠă psihofizică, precum İi valorile id direcĠie; cu alte cuvinte, educaĠia va ti idealizarea forĠelor reale, deci la id ealismul activ“ (Cucoİ, 19 conducerea omului spre săvârİirea virtuĠ susĠinut İi de un mare pedagog creİtin al – apostolice: ,Iar noi, copi bunului Tată, odraslele bunului Pedagog, se cuvine să împlinim voinĠa 29 Cuvânt İi să modelăm în noi viaĠa cu adev tuitoare a Mântuitor Să avem, aİadar , pildă vie de nestricăciune vieĠuirea Dumnezeu, singurul la Care trebui e să privim, Care se intere poate ca vi aĠa oamenilor să ajungă mai sănă toasă. El ne pregăteİte uİori, gata de o călătorie spre viaĠa cea . “ (Sf. Clement Ale 1982, p. 168). Idealul educaĠiei creİtine porneİte de la e Dumnezeu, care întrupează idealul absolute, din punct de vedere mo omului, care se poate modela prin educaĠ 209, p. 63). Idealul pe care î l avem în vedere este desăvârİirea credinĠei İi iubirii de Dumnezeu İi de apr EducaĠia religioasă va urmări realizar uniunii omului cu D ‚Í mpărăĠia perfecĠiunii“ (Cucoİ, 2014, p. ea de patimi İi – o creİtere în virtute. Idealul educativ creİtin, arată domnul profesor Constantin Cucoİ, vizează instaurarea perfecĠiunii de dinain îndeamnă să fim ‚următori ai lui Dumnezeu ii iubiĠi“ [Efeseni vom ajunge toĠi la unitatea credinĠei İi bărbatului desăvârİit, la măsura vârstei este chemat la des ăvârİire pentru că Educatoru l Ínsuİi este desăvârİ İi ne propune să fim asemenea copiilor, p a unora ca acestora este ÍmpărăĠia Cerurilor [Mt. 19, 24] . ğcoala este chemată să împlinească ide , punând la în demâna tinerilor: ‹ Rugăciunea , ca mijloc de comunicare a omului c ‹ Postul , aflat în strânsă legătură cu rugăciu ‹ Sfătuirea sau îndemnul, încurajarea de – l împreun ă Călăuzitor pe Ínsuİi Domnul İi Mântuito , Iisus Hristos ‹ Conlucrarea cu ha rul divin care aduce iertarea, mângâierea İi iubire Prin educaĠia religioasă se asigură un s mod de a exista, o perspectivă care depăİeİte acest prezent . Prin educaĠia c urmăreİte formarea İi perfectarea a două tradiĠia creİtină, trupul este un element tratament spe cial , chiar dacă sufletul deĠine suprem , formarea caracte 30 a personalităĠii desăvârİite este idealul ioritar al educaĠiei rel este ceva care trebuie preferat cunoİtinĠelor İi pe care – a pus mai presus de to ate: simplitatea inimii İi modestia raĠi desăvârİirii credinciosului, prin prezenĠ educaĠiei creİtine nu are funcĠionalitate l găsim în cuvintele lui Iisus: ‚RămâneĠi în Mine İi Eu în voi Precum mlădiĠa nu aducă roade de la sine, dacă nu rămâne în i voi, dacă nu ră Mine. Eu sunt viĠa, voi sunteĠi mlădiĠele. Ce cela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteĠi fac aruncă afară ca mlădiĠa İi se usucă İi le întru Mine İi cuvintele Mele rămân în voi va da vouă“ [ 15, 4 – 7]. Omul este destinat , prin firea lui , desăvârİirii, veİniciei, d în dar împli binelui İi înaintarea în comuniune cu Hr persoanei umane va fi avută în vedere de creİtin, pentru ca se oprească niciodată din împlinirea fapte Nicolescu, 205, p. 129 – 134 ). I. 4. Scopurile ܈i obiectivele educa܊iei r ğtefan Bârsănescu prezintă dublul scop ctiv, de a lucra pentru păstrarea İi sporirea valorilor ob – l face pe individ să se preocupe İi să vibreze pentru valor ubiective İi să poarte ă de a le păst spori (1935, p. 24, cit . in Cucoİ, 2014, p. 234). S copul educaĠiei religioase constă în săvârİirea faptelor bune. Blaise Pascal spunea cândva: ,, prezentul; căci trecutul İi prezentul sun l scop al nostru este vitor ul.“ Trebuie să clădim viitorul pe tineret Bisericii İi a societăĠii, pentru a putea parcursul întregii vieĠi (Miron, 2007, p. EducaĠia religioasă, actualizare İi prelungire în timp İi vităĠii educative a lui Hristos (Miron, 207) , îİi asumă rolul de călă 31 cunoaİterii İi asemănării cu Dumnezeu, că dreptarul vieĠii prin îndreptarea voinĠei iraĠiilor numai spre în virtuĠii, cultivarea conİtiinĠei, a demnit Părintele Dorin Opris (2010, p. 125 – 13) prezintă triplul sco religioase ce presupune activităĠi didac e care să asigure informarea, formarea İi educarea tinerilor, îmbinate armonios, în creİtine. ‹ Scopul informativ al educaĠiei religioase u cunoİtinĠelor din Sfânta Scriptură e care tineri le vor fructifica pe plan p ersonal İi comunitar, alătu Hristos. ‹ Scopul formativ al educaĠiei religioase urmă sufleteİti ale creİtinilor: raĠiunea a predispoziĠiei religioase, în vederea aprop scop poate fi atins prin împreuna lucrare a elevul profesorul, cu preotul, cu familia, İi toĠi aceİti într – un mediu în care prezenĠa Duhului cată. ‹ Scopul educativ al educaĠiei religioase are creİtinilor spre dobândirea harului Rolul decisiv în realizarea acestui scop îi re chemat să ofere modele adaptate particularită individuale İi de elevilor, întărite de un puternic e cesul unui act educativ, menĠionează profesorul Constantin Cuc insistenĠa cu care educatorul îİi viitoare İi medite ază adânc la toate detaliile plus sau în minus, profil ce poate , find luat drept ghid İi model corector, atât p – l are de parcur pentru scopul ce – l are de atins (Cucoİ, 1999 , p. 89), care pentru un creİtin este comuniunea cu Dumnezeu. Obiectivele educaĠiei religioase repr finalităĠilor, desemnând tipul de schimbă a educativă este ch le realizeze. Obiectivele educaĠ ionale se împart în trei ca obiective cadru/ competenĠe generale , obiective de referinĠă/ competenĠe specifice İi obiective operaĠionale . 32 Cele cinci obiective cadru ale educaĠiei religioase la Programa ğcolară de Religi e, Cultul Ortodox, pentru clasele V – VI, 209 sunt: 1. Cunoaİterea İi iubirea lui Dumneze mântuirii omului 2. Utilizarea adecvată a limbajului d contexte de comunicare 3. Manifest area valorilor İi a cunoİtinĠelor comportamente 4. Cooperarea cu ceilalĠi în rezolvare cadrul diferitelor grupuri 5. Aplicarea învăĠăturii de credinĠă în munităĠii. Íncepând cu anul İcolar 2017 – 2018, programa İcolară la cla – a este cea ap robată conform Anexei nr. 2 la Ordinul / 28.02.2017, iar competenĠele generale sunt Cele trei Competen܊e general e/ obiective cadru ale educaĠiei relig , la nivel gimnazial, aprobate în Programa ğcolară de Religie, Cultul Orto dox, pentru clasele V – VI, sunt: 1. Utilizarea conceptelor specifice re manifestări ale credinаei 2. Manif estarea unui comportament moral în viaĠa personală İi acord cu valorile religioase 3. Raportarea experienĠelor din viaĠa respectarea identităĠii İi diversităĠii re Pe parcursul unui an İcolar, programa İcolară prevede realizarea obiectivelor de referinĠă/ competenĠelor specifice cu ajutorul conĠinuturilor, un an de studiu la altul. La finalul fiecărei activităĠi didacti obiectivelor operaĠionale de către fiecare elev în parte. O educaĠie religioasă nu reprezintă doa constituie İi o cale spre formarea unor r naĠională İi universală , stimularea dialogului intercultural din perspe ctiva libertă egalităĠii î ntre semeni pe care le propune , la modul cel mai înalt , religia creİt educarea în spiritul respectării drepturi ilor fundamentale a 3 spiritul demn ităĠii, al toleranĠei, al cultivării faĠă de valorile moral ဩcivice, faĠă de arte İi al respe ui faĠă de natură înconju rător care sunt , de fapt , finalităĠi ale Legii Í nvăĠămantului İi se b diferite formulări în proiectele privind l I. 5. Iis us Hristos œ Model viu al profes orului creİtin ‚Pedagogul nostru este Sfântu Cuvântul care conduce întreaga de oameni Dumnezeu ne este Pedag Clement Alexandrinul Iisus 3 Hristos, ‚eternitatea care punctează istor “, după cum spunea P (1993, p. 37), a fost dat neamului omenesc preot İi ca cel mai puterni c rege, fiind modelul formator 102) İi Catehetul Suprem (Naclad, 2007, p fie formaĠi după exemplul lui, luminaĠi puternici în fapte, iar atunci İcolile noastre vor fi forma cât mai asemănători lui Hristos (Co ÍnvăĠătorul prin excelenĠă [In 13, 13]. E lumi !“ [In 8, 1 2 ] sau: ‚Eu sunt adevărul ! “ [In 14, 6]. Pentru ed Mântuitorul Iisus Hristos este ÍnvăĠător , nu numai prin atotbunătatea Persoanei Sale İi prin desă învăĠătorească İi prin ro adele învăĠăturii Sale, spune Pr es te ÍnvăĠătorul prin excelenĠă: ‚ Unul este ÍnvăĠătorul vostru în sensul de singular İi exclu siv, ci de revelator suprem al A devărului (Gordon 9) , find ‚Profetul“ prin Sine, nu printr – un dar venit din altă par at İi de Pr. Gheorghe Petraru: ‚ Hristos este Dumnezeu după fire excelenĠă, neavând dobândită această demni . “ (2003, p. 70). Hristos este întruparea İ i expresia prezenĠei lui Dum restabilirii autorităĠii lui Dumnezeu ce p 3 Numele Iisus înseamnă ‚Do mnul este (Cel ce dă) mântuirea, Biblia , 2001, nota g, p. 146 mântuieİte“ sau ‚Mântuitor“ din gr. Ieİua care est 34 cit . in Petraru, 2003, p. 63), iar misiunea B Dumnezeu de a fi cu omu l İi de a – l mântui treptat, mai în disciplinând İi în cele din urmă instruind , p. 126). Iisus Hristos Íİi începe activitatea p propovăduind Ev anghelia Í mpărăĠiei lui Dumnezeu [Mc 1, 14]. ‚Plinitu – sa vremea İi Í mpăr ăĠia lui Dumnezeu s – a apropiat. PocăiĠi – vă İi credeĠi în Evanghelie ! “ [Mc 1, 15]. ‚ği a străbătut Iisus învăĠând în sinagogile lor İi propovăduin boala İi neputinĠa în popor .“ [Mt 4, 23; 9, 35]. Cea mai intensă İi mai e operei lui Iisus este predicarea Evanghel fiind foarte puternică: «[. ] İi erau uimiĠi de învăĠătura L că El îi învăĠa c are putere, iar nu în felul cărturaril or [ . ] încât se întrebau zicând «Ce este aceasta? ÍnvăĠătură nouă İi cu putere ! »“ [Mc 1, 22, 27]. El compară v lumină în care Íİi împlineİte O pera fără restricĠii. După lumină, când nu mai poate lucra [I n 1, 9 – 10] ( Bria, 192, p. 40, cit . in Bel, 202, p. 16 ). Persoana ‚ Marelui Dumnezeu İi Mântuitorul nă 171) este deopotrivă ÍnvăĠător İi învăĠăt că Subiectul învă ‚obiectul“ ei (Naclad, 200 7, p. 50), numit deseori ÍnvăĠătorul (Rabi 4 , Didaskalo 5 ) apelativ pe care Ínsuİi l – a confirmat: ‚ Voi Mă numiĠi pe Mine Ínvă bine ziceĠi, că sunt ! “ [Mt, 23, 8]. FericiĠi vor fi f UimiĠi adversarii Săi! Chiar İi cei mai înverİunaĠi di au recunoscut cu sinceritate: ‚ Niciodată nu a vorbit vreun om ca O !“ [In 7, 46]. ‚secretul“ acestei supremaĠii retorice? Ră – l dă E vanghelistul Mate căci îi învăĠa pe ei ca unul ca re are putere . “ [7, 29]. Pr. Costachi Gr face o detaliere a cuvântului ‚ putere“, referindu – se la Persoana Mântuitorulu direcĠii: ğtiinĠa deplină a celor învăĠate, Con Dragoste până la sac rificiul suprem, Putere de a se copărtaİă la putere (Grigoraİ, 2000, p. 67, cit . in Naclad, 2007, nota de mare era puterea ÍnvăĠătorului, încât – a atras İi i – a minunat nespus; iar din pricina dulceĠii cuvintelor Lui nu s – au depărtat de El, nici după ce İ – a terminat 4 Cuvântul ȇĮȕȕȓ apare în Evanghelii de 17 ori İi ică a termenului desemnează pe cel care este onorabil, învăĠător la 5 Cuvântul ǻȚįȐıțĮȜȠ este folosit sub toate formele aproape invariabil, Persoana Mântui torului, Cf. Naclad, 207, nota 120, p. 51. 35 C uvântul (Braniİte, 1992, p. 35, cit . in ğanta, 2010, p. 212). Ni – a coborât de pe Munte n – au plecat ascultătorii, ci toa – a urmat. Atâ dragoste sădi seră în sufletul lor cuvintele Lui! – au mirat mulĠimile puterea Lui, că Hristos nu repeta cuvinte vorbea de la El, ca unul ce are putere. C zic vouă “ când a amintit de ziua cea înfrico Judecătorul, că El pedepseİte İi El răspl 319). Textul Evangheliei de la Ioan, capito lul 10, rămâne peste vea în cea ce priveİte statutul exemplar al Păstor cei ce întruchipau impostura. Aici Mântu demnitate İi responsabilitate dar mai ale um ană: ‚Eu am venit ca viaĠă să aibă İi din b Păstorul cel Păstorul cel bun îİi pune sufletul pentru sale . Iar cel plătit İi ce care nu este p İi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede İi fuge; İi lupul răpeİt risipeİte oile. Cel plătit fuge pentru că are grijă de oi. Eu cel bun İi cunosc oile mele İi ele mă cun Mine p recum mă cunoaİte T Cunosc pe Tatăl. ği sufletul Ími pun pentr oi. Mai am İi al te oi care nu sunt din staulul acesta. ği pe acelea trebuie să le aduc. ği vor auzi glasul Me păstor [In 10,10 – 16]. “ Analiza textului amintit scoate în evid 1. Ni se revelează chipul veritabil İi ic al Păstorului. Í – o perioadă seacă sau secată de exemple, definiĠia pe – o dă Fiul lui Dumnezeu are o putere de negalat find , totodată, conform mărturiei evan cale de urmat. Sintagma această Păstorul c el bun a ‚venit din istorie, istorică İi a făcut istorie, marcând ceea ce numim Isto ântuirii“ (Vallet, cit . in Iosu, 208, p. 186) . 2. ‚Suprema dovadă İi forma de manifes este sacrifi ciul propriei vieĠi pentru salvarea e «Aceasta este porunca mea: să vă iu unii pe alĠii precum v – am iubit İi Eu pe voi! Mai mare dragoste decât aceasta ni are: să – İi pună cineva viaĠa pentru prietenii s [In 15, 12 – 13] »“ (Braniİte, 200 23, cit . in Iosu, 208, p. 186) . 3. ConsecvenĠa păstorului în a constitu 36 Acum Hristos Domnul îİi arată maxima d încredinĠaĠi. V – am dat vouă pildă ca să faceĠi İi v – am făcut eu ! [In 13, 15] . Se İtie că taina biruinĠei lui Iisus Hris totdeauna în cea mai mare parte în viaĠa exemplul desăvârİit pe care l – a prezentat neîncetat İi pr etutindeni. El sing întrebe deschis İi fără nici o teamă: Cine mă vădeİte de păcat ?, arăta Pr. Spiridon Cândea (2002, p. 82) . Nanine Charbonel (191, p. 34, cit . in Bolocan, 2008, p. 66; 51 – 52 ) îl consideră pe Hristos: ‹ Călău ză spre mântuire ‹ Cel care hrăneİte aducând hrana euharis ‹ Grădinar al Edenului, maestru al seceri ‹ Modelator care desăvârİeİte omul asemenea ol ‹ Scriitor dumnezeiesc care creează bunu sufletul omului ‹ Aduc ător de lumină İi luminător ‹ Păstor İi pescar de oameni ‹ Arhitect al lumi ‹ Tată prin excelenĠă ‹ Purtător al bogăĠiei İi al harului ‹ Vindecător de trupuri İi suflete ‹ Comandant al oİtirilor cereİti. Simion MehedinĠi îi consacră aprecieri de mare f e care spi cuim: ‚Íntr – un sat din Galilea s – a ivit acum vreo două mii de fruntea sa lumina unui mare ideal. Íncă d , pribeag prin Egipt, disonanĠele vieĠii İi nenumăratele scăder [ . ]. Na zarineanul cel inimos se simĠea atras nu spre cărturari, farisei Ierusalim, ci pentru robii care lucrau în pentru paraliticii din Vitezda, pentru or schilozi İi alĠi dezm Pe toĠi aceİtia voia El să – i ridice din mizeria fizică İi nemărginita Lui milă faĠă de scăderile om iubeİte pe aproapele tău, ca pe tine însuĠi [ .] fie acela cine va fi İi cu cea mai păcătoasă făptură omenească tot 37 omenie İi, cine İtie, o privire prietenea timp potrivit, va fi în star e să – l ridice din înjosirea în ca [ . ]. Greutatea cea mare pentru tânărul Nazarinean era deci s oamenilor maturi, înainte de a îndruma în . in Gordon, 204, p. 12). Iisus Hristos a stăruit pe tâlcuirea Legii İi a Prooro – a venit s – o strice ci s – o plinească [Mt 5, 17], adică să o desăvârİe de fapt, Testamentului Vechi: iubirea universală, extinsă, pe de o parte , de l a conaĠiona la toate neamurile, pe de alta de la cei apropiaĠi İi la vră până la jertfa de sine. Aİa se explică İi noutatea poruncii Domnului: ‚ Poruncă nouă d vouă, să vă iubiĠi unul pe altul, precum Eu v – am iubit pe voi [In 13, 34]. A noutatea constă în El, ca model al iubir , [.] ‚structura supremei iubiri“ (Stăniloae, 2003, p. 293), urmăreİte o e întregii creaĠii İi cu siguranĠă asupra o lă İi liberă iar satură pe nimeni, niciodată. Deci poate f început“ (Stăniloae, 2003, p. 2) iar ‚noi suntem pe Dumnezeu İi de semeni“, la care ‚vom ajun aĠa viitoare, dacă ne viaĠa de aici“ (Stăniloae, 203, p. 293). Cu alte cuvinte , cine iubeİte ca Iis va grăi ca El; Dumnezeu Se manifestă ca iubire pentru c rămâne în Dumnezeu İi Dumnezeu rămâne înt ru el“ [I Ioan 4, 16]. Mântuitorul Hristos Íİi va începe acti munte, acest mic manual al învăĠăturii Sa 5, 3 – 12; Lc 6, 20 – 23] ‚căci n – am venit să stric legea, ci să linesc“ [Mt 5, 17]; ‚ n – a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca e lumea, ci ca să s prin El lumea“ [Ioan 3, 17], c a Unul Care a făcut legea. ul Ínsuİi reinterpretat cele Zece P orunci în predica de pe Muntel Fericirile find sinteza legi morale pozitive a celui de – al doilea Testament. De Mântuitorul nu a cerut desfiinĠarea legii , legea celui de – al doilea Testament nu este expusă, din punc sub fo rma unor porunci exprese sau a unui cod sistematic de morală, c în mod deplin libertatea İi responsabilita Mântuitorul Iisus Hristos este un mode totul peste niv el, predica Sa fiind variată İi av 38 ascultătorilor. Íntr – un fel a vorbit în faĠa cărturaril oamenilor simpli İi umili. Păcătoİilor, b – a trezit sim ul remuİcării; celor ce aveau să sufere pent – a vorbit de slava cerurilor. Pe cei obidiĠi i – a mângâiat, pe cei bolnavi i – a vindecat, pe cei m – a înviat, pe copi i – a binecuvântat, iar adevărurile spirit erau înfăĠiİat – o formă concretă İi sugestivă, menită să d conİtiinĠei ascultătorilor. Căci Mântuitor – a adresat, deopotrivă, mi celor ce – L ascultau. Aİadar, adevăruri esenĠiale, vitale, for late simplu, limpe însufleĠit, iată fondul, forma İi forĠa pr Cuvintele lui Hristos se dovedesc divin İi suveranitatea. Cuvântul Lui are formă u les de ei, dar nu e numai omenesc, ci este İi Sale, chiar în traducere, impresionează İ (Florescu, 1973, p. 91, cit . in Naclad, 2007, p. 67), ‚Cerul or trece, dar cuvintele Mele, nu ! “ [Mt 24, 35]. Tema centrală a predicii Mântuitorului Dumnezeu. ‚PocăiĠi – vă, că s – a apropiat ÍmpărăĠia lui Du ! “ sunt cuvin programative în Predica Domnului [ Mt 4, 17, Mc 1, 15 etc.]. mpără Ġia mesianică întemeiază pe principiul iubirii ‚Poruncă precum Eu v – am iubit pe voi, aİa İi voi să vă iu ! “ [Ioan 13, 34]; mare dragoste decât aceasta nimeni nu are İi – l pună pentru p săi“ [Ioan 15, 13]; ği această poruncă avem de la El: ‚C ine iubeİte pe Dum iubească İi pe fratele său ! “ [I Ioan 4, 21]; ‚Ín aceasta am – a pus sufletul Său pentru noi, İi noi dator punem sufletele pen [I Ioan 3, 16], această iubire din care treb înainte toate raporturile dintre oameni , este o forĠă creatoare de ea se vor restabili î n societate înĠelege rea, dragostea, pacea, dre nemuritor pe cel pe care îl iubim; iubire celui pe care îl iubim […], deci însea – i dărui Adevărul dumne Dreptatea dumnezeiască, Iubirea dum nezeiască, Veİnicia dumne . “ (Popovici 198, p. 65). Strâns legate de tema centrală, Mântui principale: Dumnezeu, lumea, omul. 39 1. Dumnezeu – Treime a iubiri: Tatăl , a Cărui dragoste mărturisită de Iisus prin cuvintele ‚Atât de încât pe Fiul Său Cel Unul – Născut L – a dat ca oricine crede ci să aibă viaĠă veİnică ! “ [In, 3, 16], este reliefa Fiului Risipitor , a le cărei frumuseĠe İi adâncime este inegala aspect; Fiul , a Cărui iubire S – a dovedit prin actul supr cuvintele de pe Cruce: ‚Părinte, iart – le lor că nu İtiu ce ! “ [Lc 23, 34 Duhul Sfânt , izvor nesecat al harului iubirii adevărulu i [In 14, 26; 15, 26]. 2. Lumea înfăĠiİată ca ‚operă de artă, pusă contemplată İi ca să facă cunoscută î Cel Mare, 1986, p. 78) este, în ace dar İi un sacrame , după expresia bine cunoscută a părintelui 3. Omul , ca subiect el propovăduirii Domnu Ínsuİi El se numeİte pe Sine ‚ Fiu al Omului “ [Mt 17, 9; 18, 1]. Fiul lui Dumnezeu S – a întrupat în lume pentru a rel ul adevărat al o mijlocul creaĠiei. Prin fiinĠa sa, orice o – a lungul întregii face decât să caute fericirea. ‚SfinĠ İi virtuoİii œ absolut toĠi oamenii care au tr or trăi pe a pământ œ nu fac decât un singur lucru: î deosebeİte pe oameni, e doar modul, pentru a deveni fericiĠi . “ (Gheorghiu, 2005, p. 61) acest lucru, trasează drumul spre fericire, İi , în acelaİi timp , spre ÍmpărăĠ cerurilor. Fericirea se identifică, a comuniunea sa cu Dumnezeu, cu sfinĠe mnezeirea, căci îndumnezei nu înseamnă «a ne preface în cev ce nu suntem, ci a chip slăvit prin prefacerea în ceea c 148 A, cit. in Gheorghiu, 205 p. 62), căci starea din era fericirea İi raiul, sau , cum ne arată un teolog contemporan, sf i nĠirea est ‚lucrarea Duhului, care înf ăptuieİte naİterea lui H sufletului“ (Evdokimov, 1993, pp. 44 – 45, cit . in Miron, 207, p. 213). Activitatea desfăİurată de Iisus Nazar , în mod evi dent , un caracter predominant religios , dar aceasta a fost însoĠită d constituit suportul ac Ġiunilor edu ca tive ulterioare. ‚Í n predarea İi ră 40 Evangheliei, Iisus Hristos s – a folosit de metode pe care o putea depăİi. Aceste metode sunt: munca, exemplul, fapta, do cu men tarea, dialogul, convorbirea dialectică, parabola, intuiĠ mănarea, mângâierea, ameninĠarea, cuvântarea, rugă ciunea, postul, cercetarea bi cre dinĠa İi iubire a“ (Fele a, 194, p. 254, cit. in Opriİ, 208, p. 292). Predica Mântuitorului are, în chip abs omiletic autentic: frumuseĠe İi putere de Iisus a fost cel dintâi mare educator al omenirii, cum mărturiseİt Simion MehedinĠi (1992, p. 216, cit . in Naclad, 207, p. 65). Hristos ne oferă chipul cu generozitat rămân responsabili de calitatea asemănări . in Gordon, 204, p. 14). I. 6. Profesorul creİtin œ formator de caractere 6 ‚Meseria de profesor este o ma care nu seamănă cu nici o alta, rie care nu se p seara o dată cu hainele de lucru. O me ă İi mândră, exigentă İi liberă, o este permisă, unde pregătirea exc e abia satisfăc o meserie care epuizează İi înviorează exaltă, o meserie în care a İti ă emoĠie, î care dragostea e sterilă fără f apăsătoare, când implacabilă, ing ! “ Dumitru Salade. Profesorul de R eligie trebuie să conİtientizeze în İcoală İi în af ara ei, este un apostolat İi o 6 Caracter œ mod de a fi, de a simĠi İi de a reacĠiona a amprentă durabilă, care permite diferenĠierea indi atitudinilor İi comportamentelor lor. Se admite az İi efortului personal, grefate pe temperament, de la conturarea caracterului fiecărui in divid (Sillamy, 1998, p. 55); Terme derivă românescul ‚caracter“ înseamnă adâncitură, sculptură, dăltuire, ceea ce sugerează u definiĠie care se poate da educaĠiei: ‚EducaĠia este ceea ce educatorul d sufletul copii (Gordon, 204 , p. 87). 41 Mântuitorului, unde iubirea, rugăciunea İ argumentele logice İi normele didactice. Din DicĠionarul de Pedagogie (1979, p. 141), aflăm că p este persoana care răspunde de exerc itarea unor influenĠe educativ de natură să con dezvoltarea unei fiinĠe umane, İi care tre dragoste faĠă de copii, îmbinată cu fermi tinĠele neces priceperea de a – i organiza pe cei educaĠi ( DicĠionar Pedagogic , 1963, p. 371), preocupat mereu de cunoaİterea elevilor, a izvoarelo nimic altceva decât înlăturarea acestor i tul suferinĠelor p elevii să citească pe faĠa sa İi să despr că fericirea lor e fericirea lui, că bucu 1965, p. 234 – 235). Simion MehedinĠi enumeră câte va dintre însuİirile aces darul de a pătrunde în sufletul învăĠăcei , optimismul, de caracter (192, p. 2 – 26, cit . in Gordon, 204, p. 103) . Educatorul se doreİte a fi un om cu vo ce munceİte sub pe ectiva judecăĠii viitorului său sau , cum am spune noi , sub perspectiva judecă i Dumnezeu (Motru, 1935, p. 63) İi , după cum spunea vrednicul de po despre preoĠie , că ‚ nu este o profesiune, e un act de ruire“ (1996, p. 1 putea spune despre misiunea profesorului, Hristos, modelul desăvârİit al ÍnvăĠătoru , care İi – a trăit ÍnvăĠ Sa atunci când chema la păstrarea İi per petuarea nealterată a ade (ğtefan, 2007, p. 289): ‚Iar cel ce va f ÍmpărăĠia cerurilor ! “ [Mt 5, 19]. Biserica İi TradiĠia în creİtinism nu ci pe H ristos Cel Viu, ViaĠa İi Lumina, nu do 205 , p. 180), iar educatorul este responsab modelarea personalităĠii umane, de ceea ‚devenirea întru fiinĠă a omului“. Ín acest sens Pavel de a duce o viaĠă la înălĠime a celei pe care o propovădu propovăduind eu însumi să mă fac netrebnic“ [I C de Pr. Nico lae Achimescu: ‚P rincipiul fundamental pe care t – l aibă în veder dascăl de teologie trebuie să fie acela 42 cunoaİte el însuİi ceea ce învaĠă, dacă n Pra ctic, nu se poate face teologie fără rugă ! “ (2005, p. 195) . Pentru buna reuİită a educaĠiei religi factorul cel mai important al educaĠiei r profesori adevăraĠi, nici cea mai bună organizare a potrivite metode İi mijloace nu preĠuiesc Metodica predării ( 20, p. 23 – 26). Pentru un bun profesor se cer anumite c a) V ocaĠia œ Vocatia este o sim Ġire lăuntrică daruită omului de Dumne cu vocaĠie este cel care manifestă încrede apoi faĠă de elevi. El este preocupat de conİtiinĠa importanĠei misiu nii lui İi a faptului că este l lui Dumnezeu elevilor pentru a le preda învăĠătura revelată de Fiul Său înomen b) D ragostea œ Profesorul de religie are datoria s cum Mântuitorul a iubit copiii. Virt utea cea mai înaltă care t sufletul profesorului de religie este iub Ġelegerea copilărie a educa înseamnă a iubi . Iubirea îl face pe profesor s copiilor, să înĠeleagă scăderile lor pentru a le înlătura. I manifestă numai la İcoală, la bi serică sau pe stradă, ci İi cămara de rugăci a profesorului. c) S merenia œ Aceasta îl face pe profesor să – İi recunoacă limitele İ – l fereİte să c extremele s ubestimării sau supraestimării puteri să fie un om al s mereniei, raportându – se mereu la idealul sup rem, Mântuitoru Hristos. d) R ăbdarea œ A face e ducaĠie înseamna a avea răbdar Rezultatele munci unui prof esor nu se văd imediat decât într – o foarte mică măsură. Educ răbdare İi temeinic; rezultatele reale sun e) B lândeĠea œ BlândeĠea ajută pe profesor să câİt are nu este p osibilă educaĠia. ‚ Ín religie găsim cele mai lum spirituale, dumbrăvi pure de binefăcătoar prezenĠa implacabilă a meridianelor norma m întrebuinĠ expresi a duală blândeĠe severă , pe care am dori – o altă călăuză pentru sentimentului religios. E, desigur, greu s 43 İi e greu să fii blajin fără a fi pueril aĠia este întreprindere uİoară? — (Băncilă, f.a . , p. 82) . f) P rofesionalismul œ Profesorul de religie are nevo posibilitatea de a transmite elevilor bun sufletelor lor. Educatorul profesionist t rebuie să aibă anumite cal : – să fie un bun psiholog – să aibă tact pedagogic, a cesta se dezvoltă prin educaĠie cu person a litatea educatorului. CunoİtinĠele personalitatea profesorului dar, singure, n u pot face un educator autentic. – să cunoască Sfânta Scriptură, Sfân ta TradiĠie İi cultura prof – să stăpânească metodele de educaĠie İi mo ora – să – İi formeze o cultură generală car e să – l ajute în interdisciplinar itate İi în ut area mijloacelor de învăĠământ – să aibă capacitatea de autoevaluare a act ğtefan, 206, p. 69 ) . g) S inceritatea œ Prin sinceritate, profesorul de re lor. El trebuie să – İi păstreze ‚ curăĠia inimii“ pentru a putea pr eja sufletul curat al elevilor. h) B unătatea œ Bunătatea este iubirea manifestată elevi İi exclude răzbunarea, nervozitatea, ânia, sentimentele josni i) E vlavia œ Es te expresia credin tei mărturisite de către pro or prin viaĠa sa profesorul face dovada că activitatea sa tere educativă foarte mare, pen t r u că din evlavia profesorului se dezvoltă İi evla j ) U morul œ Simtul umorului este u n mod de existenĠă care ar un perfect echilibru sufletesc İi se bazează pe o temeinică İi frumoasă cunoİtere de sine İi e cunoaİtere nimicniciilor vieĠ ii. CondiĠiile umorului adevărat s sată cultivare a sufletului. Prin umor, profeso existenĠei İi are un scut de apărare împ educative. Având umor, profesorul câİtiga de muncă İi viaĠă, atâta timp cât umorul său nu îi a r este benefic, ci numai râsul optimist, încurajator, generos, să se întrevadă o reciprocitate favorabilă k) O ptimismul œ Un pro f esor optimist insuflă cuvinte cu putere multă“ n ecesare elevilor care nu au încă niİte convingeri religioase puternice . Optimismul ajută pe profes or să scoată în evidenĠă calităĠile , İi 4 faptul că, uneori, plan urile noastre nu coincid cu planurile lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Comenius mărturisea despre cei ce vor să conducă Acei care odată vor conduce pe alĠii ( cum sunt regii, prinĠii, cĠionarii, pre învăĠaĠii) au nevoie în primul rând de înĠelepci – le necesară întocm călăuze ochii, unui traducător limba, un (Comenius, 1970, p. 3). Sfântul Ioan Hrisostom îi aseamănă pe e trebuie să – İi folosească mâinile tot timpul pentru ‚a sculpta st îndepărtaĠi ce este de prisos, adăugaĠi c – vă cu grijă la ele care este darul natural al copilor, spre a – l dezvolta, care este def ectul, spre a – l îndepărta“, începând cu educarea dragostei ruga cu lacrimi İi a vă cere ca, înainte o bună educaĠie . […] Creİte un atlet pentru Hristos ! ÍnvaĠă – Ġi cop ilul din prima v trăiască cu evlavie în lume! — ( Gură de Aur, 2001, pp. 400 – 401). Sfântul Ioan Hr ne spune cum să ne a sumăm misiunea învăĠătorească: ‚ ği după cum omul, o – ar arăta , trebuie să se vadă că se deosebeİte de a İi învăĠătorul arate că este învăĠător İi când grăieİte , İi când tace, İi când stă , İi când fac orice altceva; trebuie să se vadă că este , İi din privire , İi din Ġinu într – un cuvânt , din toate ! “( Sf. Ioan Gură de Aur, 194, p. 823). Regulile morale ale educatorului trebu viaĠă, până la cele mai neînsemnate, neav dragoste, nu trebuie să simtă nici lene, n el nu poate exist bună sau proastă, el nu trebuie să fie u real izeze fără abateri legea morală İi să Ġină m ereu minte că în ochii persoana lor întruneİte toate perfecĠiunile posibi t baza principală pe clădeİte opera educaĠiei, scria N. A. Dobroliubov (1962, p. 85 – 103). Cicero face portretul oratorului idea ă este cerut educatorului: ‚O ratorul demn de acest frumos nume e bească cu eleganĠă a formei ajutat de o bună mem [ …] Unui orator trebuie să – i pretindem ascuĠimea de minte a l exprimarea poetului, memoria juristconsult , aİ zice , gesturile unui actor celebru ! “( Cicero, 1973, p. 36 cit . in Gordon, 201, p. 9 – 100), însoĠit 45 următoarele calităĠi: minte curată (Comİa , pe care trebuie să timpul în vedere İi la formarea elevilor, ualitate , pe care să o pună în practică, cultură agonisită din Sf 7 İi din Sfânta Tradi duhovnic bun care să – l călăuzească pe calea curăĠirii p . 65). Doar sfinĠii İi martirii œ scria Dumitru Stăniloa e œ pot conduce oameni la Hristos, atrăgându – le sufletele cu puterea dumnezeias o putere İi o capacitate de a iubi care î Oamenii sunt convinİi că sfinĠii İi marti sunt rezultatul puterii obĠine această putere, determinându – i , de asemenea , să devină sfinĠi İi s întregime lui Dumnezeu İi semenului ( 1980, p. 49, cit . in Pavel, 2010, p. 303) , iar profesorul trebuie să ia aminte la acest lucru. Asupra elevilor, direcĠia principală î religie este modelarea, crearea unei atmo psihosomatice prin prezenĠa sa, ca model î c înseamnă s te laİi îndrumat İi modelat. Asta – i situaĠia de ucenic: să te mai multe decât cel care te îndrumează. Să ci cea ce a zis Domnul Hristos, să mergi pe u rmele Lui (Pârâian, 1997, cit . in Bolocan, 2014, p. 161). Ucenicilor li se cere credinĠă : ‚Căci adevărat grăiesc vouă, «Dacă veĠi avea credinĠă muİtar, veĠi zice muntelui acestuia: Mută – te de aici dincolo İi se va fi vouă cu neputinĠă ! “ [Mt 17, 20] İi dragoste : ‚Prin aceast a vor cunoaİte sunteĠi ucenicii Mei, dacă veĠi avea drag ! “ [In, 13, 35]. Sfântul Serafim de Sarov ne mărturiseİte că e uİor să – i înveĠi pe alĠii, după este să arunci pietre din înălĠimea unei ar când e vorba să p ceea ce înveĠi pe alĠii este tot aİa de clopotniĠei. Aceasta este diferenĠa dintr . in Comİa, 2003, p . 75; Bolocan, 209, p. 64) . C ineva a spus: ‚C ea mai nefericită situaĠie pent când în mintea elevilor İi – a făcut loc îndoiala asupra cun .“ Vom adăuga că este İi mai nefericită situaĠia atunci câ rale. De 7 Enzo Bianchi face o recomandare celui care propov va trebui mai întâi să – l citească İi să – l mediteze pe îndelete, va trebui cuvântul ui İi un ecou liber, sincer, neînfricoİat al a – l deformeze, ajutându – i pe cei care – l ascultă să înĠeleagă însemnătatea Biblia cu Biblia (197, p. 15 – 16). 46 îndată ce încrederea a dispărut, İi chia – a zdruncinat puĠin învăĠătorului îİi pierde orice valoare, l r vaĠiile lui nu mai c ce copiii făceau mai înainte cu plăcere İ respect pentru el, se obĠine acum doar prin tiranie, pedeapsă, p. 103), lucru întărit İi de John Locke: ‚Nu trebuie să faceĠi în f ceea ce nu vreĠi să imite. Dacă vă scapă v săvârİiĠi vreo fapt – aĠi prezentat – o drept o greİeală când a comis – o el, cu siguranĠă că s exemplul dat de dumneavoastră İi se va p exemplu, încât cu greu vă veĠi putea ati a – i îndrepta cum greİeala respectivă .“ (1971, p. 43). ği să nu uităm, co exemple İi . exemple, felul nostru de a fi este c – i învăĠa s trăiască (Chiİiu, 2016, p. 240). Oameni se nasc cu înzestrări diferite, mai g educatorul va trebui să plece de la ace comportament dezirabil. Zestrea ereditară ajunge omul în cursul vieĠii sale , dar nu asigură İi atingere mediul 8 (societate a, educaĠia în familie, İcoala), calităĠi sau lipsuri a (comoditate, pasiuni colaterale). Pentru profesorul de religie au apărut , destul de complexă prin consecinĠele ei, este acee străinătate. Nu mai puĠin semnificativă r 8 A. Cosmovici (1 998) arată că acĠiunea mediului este multip – se aici la alimen climă) İi indirectă (nivel de trai, grad de cultu proximal (din imediata apropiere a omului) sau din medi ul distal (aflat la distan factori de climă, relief, floră, faună, alimentaĠ cunosc, astfel, diferenĠele care există între popo – o climă caldă İi umedă aĠă de cele care trăiesc în zone nordice İi reci. De asemene dezvoltarea fizică cât İi cea intelectuală. Studi copiilor este mult încetinită din ca uza malnutriĠiei, întrucât proteine rândul lor sunt precursorii neurotransmiĠătorilor) – o mare măsură. Referindu – se la o partajare a factorilor ce alcătuiesc mediul social, A. Muntea nem în discuĠie s ‚mediu social“ trebuie să ne gândim la mai multe d ‹ condiĠiile socio – economice sau, cu alte cuvinte aspecte legate de confortul material pe care familia îl poate asigura copilului ‹ condiĠiile socio – profesionale se referă la p rofesiunea părinĠilor İi la m influenĠează pe copil ‹ condiĠiile socio – igenice vizează măsura în care ritualuri ‹ condiĠiile socio – culturale care evocă atmosfera cultur oltă personalitatea ‹ condiĠiile socio – comunicative İi socio – afective care ‚cuprind climatu copilul, cât İi diversitatea relaĠiilor pe car ( cit. in PanĠuru, 207, p. 23 – 24). 47 gândirii İi conduitei tinerilor faĠă de no mâniei în Uniu Europeană. ği clericii İi laicii au căzu predarea religiei. Ín orice caz, la orele însă se are în vedere transmiterea, cu pa , de cunoİtinĠe De asemenea , se educă deprinderi de dialog ecum lte culte, a trăirii sub deviza un itate în diversitate în acest ‚ pământ al Crucii İi a definea Nicolae Iorga Europa (Bunescu, 206, p. 74) . Profesorul de religie trebuie să fie u – L însuİeİte Hristos İi îİi asumă gândirea Lui, acest comportamenta le: atitudini, gesturi, cuvinte. El devine un model dacă d afara sa, ca o lumină, modelul Profesorulu ‚Iată, Omul! — a zis Pilat [In 19, 5]. Omul bun, omul bl ând, omul liber iubitor İi împăciuitor, omul milostiv, om lepădării de sine, omul duhov nicesc, omul cel nou după car renăscut, re – creat İi îndreptat, omul virtuĠilor m œ acesta este creİtinul ! “ (Felea, 1946, p. 476, cit . in Bolocan, 2014, p. 165), acesta este modelul İi per sonalita tea pe care trebuie să le râvnească orice profesor d adevărat un formator de caractere. Ca un dascăl sau un părinĠe, să fie asc aibă el însu܈i valoare personală, să fie complexă, armonioasă înaltă moralitate personală İi profesiona valoarea personală decurgând din caracter exemplu în ceea ce este İi pretinde, face ucator o autoritate ed urmată, stimulator al formării İi deveniri I. 7. Formarea ini܊ială ܈i continuă a profes Desfăİurarea optimă a procesului instru – educativ este condiĠi de factori, dintre care competenĠa celui chemat s d idactică este cea mai importantă . Progresul în învăĠământ de pregătirea İi aptitudinile cadrului dida specialita te, rezultatele obĠinute reflectând n 48 de care dă dovadă. GaranĠia îndeplinirii profesorului este oferită de competenĠa rezu ltate cât mai bune în activitatea pe car – se cu exigenĠ unui învăĠământ modern, profe sorul trebuie să dovedească , pe lângă cunoİ specialitate, cunoİtinĠe de metodica predă ni ce îi permit să acĠioneze cu succes în pre Pregătirea iniĠială urmăreİte introduc profesional pentru care se formează, prin timpul stud iilor din colegii İi universităĠi. Ac ă este realizată cu Met odologia de organizare a programelor d certificării competenĠelor pentru profesi 5745 / 2012) de că universit ăĠi prin intermediul Departamentului (Cucoİ, 2014, p. 495; CreĠu, Nicu, 2009, – 351). Pregătirea se re niveluri de certificare: Nivelul I (iniĠia Pregătirea iniĠia lă are rolul de o forma, celor această meserie, o bază İtiinĠifică în do cunoaİte, înĠelege İi aplica filosofia edu Mihaela Aurelia ܇tefan (2016 , p. 101 – 104), din cadrul DPD, Universitatea din Craiova, ne prezintă un Program Educa܊ion didactică, iniĠiat de universitate, İi cu – un program experimental adres at candidaĠilor la profesia d specializare, İi anume: a) a ctivităĠi de iniĠiere în problematica b) a ctivităĠi aplicative centrate pe învă – rezolvarea unor sarcini İi p robleme concrete, elaborarea de materiale – suport pentru desfăİur didactice, simularea unor secvenĠe didacti c) a ctivităĠi aplicative centrate pe î metacogni܊iei, pe conİtientizarea de cătr roceselor psihice propria învăĠare, pe automonitorizarea, învăĠare d) a ctivităĠi de consultanĠă (în grup sau Pregătirea continuă cuprinde actualizăr ordin teoretic, metodic İi practic, printr – o serie de activităĠi de fo 49 Această evoluĠie în carieră s e realizează prin gradul dida examene de certificare a diferitelor nivel . Principalele modalită܊i de realizare a Ministerul EducaĠiei NaĠionale, sunt: programe ܈i activită܊i de perfec܊ionar ܈i didactice programe de formare în domeniile con ii, îndrumării ܈i învă܊ământului cursuri de pregătire ܈i sus܊inerea exa ܈i I programe de conversie profesională studii corespunzătoare unei specializăr De asemenea, activitatea did actică İi metodică desfăİu pedagogic İi al comisiei metodice, reprez împărtăİirea cu colegii săi a experienĠei Standardele de formare continuă p entru func܊iile de condu de control (inspector ܈colar general, ins inspector ܈co director Casa Corpului Didactic, directo cluburi ale elevilor) sunt aprobate prin OMECTS nr. 3638/ 27.03.2012. Standardele de formare continuă pentru preuniversitar (profesor, învă܊ător/ inst institutor pentru învă܊ământul pre܈colar, – instruc tor) sun t aprobate prin O . M. nr. 560/ 204. Astăzi rolul pedagogului se modifică î reprezintă unica sursă de informaĠii pent reduce la transmiterea de cunoİtinĠe, ci c stă în organizarea İi în învăĠare, astfel ca aceasta să favorizeze mai importante, cum sunt capacitatea de Pavalache, 2007 ) İi de adaptare la sit uaĠii noi, precum İi form deprinderi absolut necesare pentru a – İi desăvârİi pregătirea, cooperare, comunicare reală (Mecu, 2003, Albulescu, 1999). Teoreticienii ‚educaĠie noi“ promovau trecerea educaĠional axat pe educator, la İcoala c 50 specifice fiecărei vârste a acestuia. Din John Dewey, Maria Montessori, Édouard Claparède, Ovide Decroly Jean Piaget İ.a. ConcepĠiile pedagogice europene românească a reprezent anĠilor începutului de secol XX edagogia experime œ Nicolae Vaschide, Constantin Rădulescu – Motr u, Grigore Tăbăcaru (c editat în anul 1908, împreună cu C. Rădule – Motru, revista Pedagogia experimental prima din lume în acest domeniu (Opriİ, Op – 15). Elevii vin la noi dorind ‚s ă İtie“, ‚să fie“ sau ‚să fa , İi este de dator să – i ajutăm, iar pentru această chemare este nevoie atât în cadrul pregătirii iniĠiale cât İi . Bruce Wilkinson (203) spunea că actul predării nu este cea ce face el – profesorul – , ci cea ce fac elevi/ studenĠii, atenĠia nefiind îndreptată asu studenĠilor Predarea cu adevărat biblică nu se împline te dacă elevii nu rămân acă ei nu au învăĠat, atunci eu nu am predat !— Nu putem separa învăĠarea de predare! – un fel sau altul, activitatea profesorului İi cea a e le despărĠi. Profesorul nu mai trebuie v l învăĠării, ci este legătura vie dintre co – İi împlinească rolul, constituie esenĠa predă exigenĠele actuale ale acestei arte, care Pentru vit ori profesori, propunem evalua rea İi testarea acest la intrarea in programul de formare pentru a deveni pro programe coerente, sus܊inute de dezvoltar deveni ei pur tători ai frumuse܊ii umane. Conside viitorilor profesori pe abordarea integrat dezvoltarea personală, psihologia ܈i nu în pro fesorilor ܈i a părin܊ilor, a educatori curriculumului pot contribui la educa܊ia comportamentul copiilor ܈i a tinerilor (Ch 51 I. PREOTUL ܇I PROFESORUL DE RELIGIE œ ÍMPREUNĂ LUCRARE PENTRU TINERI ‚Pentru o educa Ġie creİtinea corectă sunt necesare primul rând, puĠine cuv rând, multe exemple İi mai multă rugăciune“! Sfântul Paisie A I.1. Ed uca܊ia religioasă realizată prin Cuv Taina lui Dumnezeu – Cuvântul întrupat constituie Scripturi, centrul vital al Sfintei TradiĠ în vederea cunoaİterii lui Dumnezeu İi a realizării comuniunii div – umane. Dumnezeu face posibilă cunoaİterea Lu întemeiază pe dialog, pe relaĠie, İi acea Cincizecime până la sfârİitul veacurilor. EducaĠia religio asă va dezvolta la creİtin conİtii idealului este posib ilă: ‚ğ inta educaĠiei nu este o idee p o imagine psihologică evocată pentru a înt Dumnezeul Ce l Veİnic İi mesajul Său către lumea . in Opriİ, 2010, pp. 60 – 61 ). Sophie Koulomzin, în Biserica İi copiii noİtri , prezintă cinci o educaĠiei religioase (2004, pp. 58 – 59): ñ Să sprijine copiii în conİtientizarea real ităĠii prezenĠei lu lumea creată İi în viaĠa omului ñ Să cultive sentimentul apartenenĠei la Bi Hristos 52 ñ Să aducă dreaptă slăvire lui Dumnezeu, ca formă de participare veİnică ñ Să cultive o autentică dezvoltare a minĠii İi sufletului ñ Să – i ajute pe copii să înĠeleagă fa persoană İi întreaga viaĠă. Atingerea acestor obiective comportă as organizare a educaĠiei religioase, de con uturile specifice, de me folosite. Toate acestea trebuie subordonate înĠelegerii de către ed identificării drumului propriu de mântuir spre Hristos. D in aceste obiectiv e, derivă finalităĠile pentru fiecar , la sfârİitul İcolarităĠii , elevii să aibă nu doar dorinĠa de mântuire, ci İi informaĠi ile necesare, care să susĠină acest parcurs. Misiunea principală a preoĠilor İi profesorilor de religie porunca dată de Mântuitorul: ‚Drept ace botezându – le în numele Tatălui İi al Fiului İi – le să păzeas toate câte v – am poruncit vouă, İi iat ă Eu cu voi sunt în toate veacului“ [Mt 18, 19 – 20], de a – i învăĠa, de a le îndruma cr Evangheliei, aİa cum ne redă în completa ‚MergeĠi în toată lumea İi propovăduiĠ i Evangheli a la toată făptura“ poruncă ce ne îndeamnă să lucrăm continuu 9 , poruncă ce – a determinat pe Nicolae Iorga , să se întrebe retoric: ‚ Când a fost, mai mul vremea apostolatului obligatoriu? “ (cit . i n Ciobotă, 2011, p. 46). Cuvântul misiune este definitoriu pentru constit timp. El are semnificaĠia unui element co Iisus Hristos, fiind îndeobİte termenul care din aceste învăĠătoare, sfinĠitoare İi conducătoare. , acest cuvân este folosit cu sensul de trimitere în sc 10 . Plecând de la originea lui latină observ sens este legat de verbul care exprimă acĠiunea de trimitere, însărcinar – o 9 Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Valer Necula, Ogorul cu îngeri , ediĠia a II – a, revizuită İi a Editura Agnos, Sibiu, 209, 1 p. 10 Misiune œ însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarc propagare a creİtinismului; originea acestui cuvânt este latinescul m isio, – onis, DEX, ediĠia 19 53 delegaĠie, funcĠie sau serviciu 1 . Limba greacă a consacrat t mai exact calitatea precum İi persoana în duce la îndeplinire s ea acordată de cineva din afară İi anume , acela de apostol – ĮѺ ʌȩıIJȠȜȠȢ (Mircea, 195, p. 38 – 39). Pr. Ion Bria vorbeİte de două dimensiun Misiunea internă are ca subiect pe cei ca fo rmal aparĠin Bisericii , dar care în sunt rupĠi de viaĠa ac esteia. De asemenea, Părintele îi vi celorlalte confesiuni creİtine care, spre – au înstrăinat de tradiĠia primului mi leniu creİtin. Misiunea internă are , aİadar , ca subiect o arie largă a societăĠii umane, cuprinzându – i pe cei care sunt d Biserică İi nu posedă nici o înĠelegere a aceİtia merge de la o stare d e indiferenĠă œ numită neînĠelegere inocentă œ İi până la ostilitate deschisă. Autorul atrage atenĠ această stare tragică are drept cauză ch behaviour ) a l Bisericii din trecut, ale că ru i efecte se manifestă acum. Es lecĠie a istorie din care trebuie să tragem concluzii pertinente p cu relevanĠă pentru omul de azi. Acest lucru implică însă İi greİite pe care le – a utili zat Biserica anterior în propovă reflecĠia asupra noilor mijloace prin car înstrăinarea unor membri ai Bise reparată. Referitor la misiunea externă a Biserici, ea are ca subiect pe cei care nici nu au trăit în modul de existenĠă creİtin. Biserica trebuie să se în în al doile mileniu nu a fost capabilă să le câİtige İi pentru scurte perioade de timp (Pavel , 2010 , p. 29 – 30; Oancea, 205, p. 142 – 15 8). Ín studiul Misiune İi mărturie creİtină faĠă contramărturie , Pr. Arhid. Ioan I. Ică jr. subsum privire la misiunea creİtină, care se pot terea Fiului İi a Sfântului Duh în lume de către Tatăl, Hristos, trimiterea Bisericii care, prin încredinĠată până la sfârİitul veacurilor – 31 cit . in Sandu, 202, p. 161; Sonea, 209, p. 15 – 127), ca pe o lucrare ‚precisă İ de prezenĠa lui Hristos İi sfinĠită de har 1 Misio, – onis œ trimitere, vine de la verbul tranzitiv mito, ere, misi, misum œ a trimite, Bria, 194, p. 25 54 o face inteligibilă contemporanilor noİt care să devină o primordială cu scopul redescoperirii sensu . “ 12 (Ungureanu, 201, p. 41). Propovăduirea Evangheliei, a Veİtii c , a venirii Ímpără Dumnezeu, a mântuiri proclamate de Hristos œDomnul, Dumnez eu adevărat İi adevărat, se poate realiza de către Biser medile (Teoctist, 204, p.149 – 150, cit. in Răducă, 2005, : lăcaİul de instituĠii de învăĠământ, instituĠii de cu tuĠii de stat, în mijl în mijlocul străzii locul unde oamenii se intervalului din care se cresc pâr ghiile întâlnirii cu Dumneze spaĠiu de întâl realitatea care nu îngăduie ifoase İi jumătăĠi de măsură, în ca morga de falsă cuminĠenie în care nădăjdui mai bine [ …] , spaĠiu ce provoacă la dialog, la atenĠie vrednice de a fi luate în seamă“ (Necula, 2006), prin cateheză, ora de religie, sfintele slujbe, – media. Pă rintele Ion Bria reliefeaz ă că, în educaĠia religioas realizare œ cateheză, omi lie, exegeză, lecĠie de religie œ trebuie Ġinut seama exigenĠele ciclului credinĠei. Prin ciclu istoria sfântă sau istoria mântuirii trec convertire a personală İi constituirea poporului lui Dum n e zeu. Acest ciclu c etape, potrivit celor trei virtuĠi creİtin a) iniĠierea în tainele credinĠei œ sau mărturisirea credinĠ fidelitatea f Iisus İi Evanghelia Sa b) lărgirea orizontului sp eranĠei œ sau celebrarea credinĠei, fidelitatea faĠ İi de Biserică c) desăvârİirea comuniunii dragostei œ sau practicarea credinĠ fidelitatea de aproapele İi de lume. Mărturisirea cred cult İi de practicarea credinĠei prin morală pe Bunescu, 206, p. 82 – 83), ci este necesară, reprezentând eleme numai prin cuvinte, ci prin chiar viaĠa ed ucatorilor (Ayuch, 2016, p. 40). 12 O astfel de lucrare, ancorată în realitatea acest tineri İi bucurie î vom descoperi citind cartea PC Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, VeniĠi İi vedeĠi! Cu cetate, Editura Agnos, Sibiu, 2018, 220, unde vom desco 5 I.1.1. O ra de religie Ora de Religie este ‚un apostolat, o misiune sf partea lui Dumnezeu pentru a forma sufl comuniune cu toate generaĠiile de sfinĠi d , un mijloc de transmitere a Cuvântului print preajma lui Hristos, pentru a ne împărtăİ de prispă“ (Horia, 195, cit. in Muntean, 2005, p. 164), İi a det a İi Sfântul Andrei ğaguna: ‚vreau să pot tră – am născut“ (Lupaİ, 1913, p. 6, cit . in Berényi, 2008, p. 49). Ora de Religie vizează formarea tineri chemarea – auzire, înĠeleg – trăire İi slujirea – dăruire (Chirilă, 200 5, p. 171), fiinĠând ca u culturalizează, socializează İi spiritual bunăvoire între semeni într – o formă instituĠionalizată İi c Comenius ne îndeamnă ca în timpul educa oase să asigurăm e climat favorabil, care să întărească cele stima faĠă de Dumnezeu, respectarea porunc 18), iar că liniİtea, ca mijloc de realizare a activităĠii educative, activităĠii educative aflăm la Pestalozzi EducaĠia religioasă pleacă de la dime urmare, nu poate fi decât activă, dinami ă cu interesele İi aspiraĠiile elevilor, îmbin 281 – 282): V exemplul personal V instrucĠia religioasă V activităĠile educative V rugăciunea individuală V cântecele religioase V ceremonialul religios V predica İi conferinĠ a cu subiect religios V literatura İi arta cu subiecte religioa Aceste forme de realizare se îmbină a (Cucoİ, 2014, p. 358), precum: 56 – lecĠia mixtă – lecĠia de comunicare/ însuİire de noi cunoİtinĠe: ñ lecĠia introd uctivă ñ lecĠia prelegere ñ lecĠia seminar ñ lecĠia programată – lecĠia de formare de priceperi İi dep ñ lecĠia de formare de deprinderi de ñ lecĠia de formare a unor deprinder ñ lecĠia de formare a unor deprinder ñ lecĠia cu caracter practic/aplicativ ñ lecĠia de laborator ñ lecĠia – excursie – lecĠia de fixare İi sistematizare ñ lecĠia de repetare curentă ñ lecĠia de recapitulare pe baza unu ñ lecĠia de sinteză – lecĠia de verificare İi apreciere a r ñ lecĠia de evaluare orală ñ lecĠia de evaluare prin lucrări sc ñ lecĠia de evaluare prin lucrări pr ñ lecĠia de evaluare cu ajutorul pro Părintele Constantin Necula 13 , cere dascălilor să prede conİtiinĠa că reprezintă ‚darul lui Dumnezeu pentru popo [ .] ce – İi propune să – l facă pe copil ceea ce el se doreİte a fi: omul – 19). Ín contextul înscrierii elevilor la or ConstituĠionale a Româ niei nr. 69/ 2014, s – a evidenĠiat în mod li intensificării cooperării dintre Familie – Biserică – ğcoală în domeniu educaĠio İi implicarea mărturisitoare a laicilor î Această coordona tă poate fi materializată prin: 13 Pe cine incomodea z ă ora de Religie , Editura Agnos, Sibiu, 2015, 240 p. 57 – încurajarea implicării părinĠilor în religioase în familie İi în İcoală, î AsociaĠia PărinĠ ora de Religie (APOR) – implementarea parteneriatului parohie – İcoală prin cooperarea direc preoĠi – părinĠi – profesori de Religie – realizarea în cadrul parohiilor İi l directe dintre preoĠi, părinĠi, profe programe concrete în domeniul edu caĠional – implicarea, pe lângă preoĠi İi profes aptitudini în activităĠile catehetice İi tinerii din parohie – implicarea unor laici cu competenĠe menii, în organizarea de întâlniri cu adolesce dintre educaĠie İi viaĠă, dintre cuno – organizarea unor întâlniri, conferin diferite domenii care să afirme rol specific al laicatu misionară a Bisericii (Lemeni, 2015, – 127). Toate aceste activităĠi, desfăİurăte c împreună cu profesorul de Religie, aduc o p un o piatră de temelie la formarea virt moralei cu fapta. I.1.2. Cateheza Cateheza, piatra de temelie a Biserici, reprezintă acea acĠi derulată în cadrul bisericii de către pers laici instruiĠi, İ introducerea metodică a credincioİilor în cult İi în tainele cre prin cunoaİte ‚Adevărului prin excelenĠă“ (Coresciuc, 20 , punerea în situaĠ efectivă a valorilor unei confesiuni (Cuc , 2009, p. 13), răspunz cerinĠelor unei educaĠii religioase. Íncă defineİte acĠiunea de a învăĠa [țĮIJȘȤİȚȞ 14 ] folosit mai întâi de S 14 Cuvântul katehein provine din unirea a două cuvin țĮIJȐ œ ‚în jos“ İi ȘȤİȓѺ Ȟ œ ‚a răsuna“, iar î literal este ‚a răsuna în jos“, Bulacu, 1949, p. 5 sus în jos“, d 58 în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învă de mii de cuvinte într – o limbă străină“ [1 Cor 14, 19] educaĠie de ordin spiritual, care vine de al Logosului divin, Dumnezeu œ C uvântul în inimile noastre Cursul de master la Catehetică , 2012). Verbul grecesc ‚țĮIJȘȤİȚ răsunetul viu sau ecoul universal pe care – l provoacă coborârea în Logosului dumnezeiesc, aflăm de la părint ele Jean Nicolae (207, p. 169). Catehizarea a fost la început de două f ocazională İi didactică . Ocazională , atunci când era realizată într – un mod neorganizat, în locur cateheĠi pasageri; didactică , într – un loc, spaĠiu İi t imp bine stabiliĠi , desfăİurându – se în cadrul unor instituĠii cu autoritate ( Biserica, İcoli catehetic ), fiind susĠi persoane pregătite İi autorizate de aceste Catehizarea presupune o însuİire sist – l in troducă pe cel bote zat în cult, formarea credinĠei İi a conduitelor subs 2009, p. 16). Izvorul catehezei este Logo sunt Calea, Adevărul İi ViaĠa ! “ [In 14, 6]. Cateheza nu est noĠiuni ci trecerea de la ele la trăirea virtuĠilo Catehizarea presupune o introducere a întâlnirea İi înĠelegerea religiei İi tra i mportanĠa respectării principiilor didac – 52; Metodica predă religiei , p. 51 – 62) în catehizare, pentru atinger autonomiei İi respectării libertăĠii ind particul arit ăĠilor de vârstă İi individuale / ‚fiecărei vârste pe măsu 2013, p. 25), principiul învăĠământului i temeiniciei İi al durabilităĠii, principi ente İi active, principiul hristocentric (teocentric) sau piatra cea din capul unghiului (Opriİ, 2010, p. 175) İi principiul eclesiologic. Experien İi să acĠioneze mai bine, îl invită la re ior. Religia est de toate, un sistem de norme morale; ea fundamentale: ascultarea İi supunerea faĠ adorat İi temut ca un stăpân, ci e iubit poate simĠi un înaltul înĠelepciunii İi puterii dumnezeieİti la a p. 224; țĮIJȘȤȑȦ œ ‚a învăĠa, a evoca“, Vrușiniș, 2016, p. 22 59 dânsul; İi viaĠa creİtină e traiul la un . in Cucoİ, 19 , p. 95 – 96). Cu Hristos, în Hristos (Necula, 20 Redactarea İi prezentarea catehezei im in ventio sau adunarea materialului, dispozitio sau aranjarea lui, elocutio sau grija pentru limbaj İi stil, memoria sau memorarea/ asimilarea, actio sau g mimică, atitudini (Gordon, 2004, pp. 30 – 31; Cf. Rhetorique a Herenius , 1989, cit . in Necula, 2008, p. 170), însă toate acestea personal, cât mai mult de o aptitudine na , pe un om drept un bun orator/ retor de calitate. Nu este vo pânirea unei tehnici care să creeze structura comu lăsa cuprinse î n lucrarea Duhului Sfânt, ne mărtur Pr. Constantin Necula (208, p. 170 – 171). Este important să amintim că Biserica acorde atenĠie catehezei, iar părintele Vasile Gordon ne – 39): a. Pregătirea aperceptivă 15 este momentul logico – psihologic cu ajut se pregăteİte terenul pentru abordare . b. AnunĠ area temei se face direct, în puĠi va constitui cel puĠin jumătate din c . c. Recapitularea sau fixarea este momen procedează la întrebări İi răspunsuri ui prezentat în pentru a se produce lăm urirea . d. Asocierea are menirea de a face mai asocindu – l cu un subiect similar . e. Generalizarea este o definire concisă patristic sau o co ncluzie personală . f. Aplicarea sau încheierea , e ste momentul concluzilor procedându – se la împletirea subiectului cu viaĠa practică. Programul catehetic trebuie să răspundă 2013, p. 13 – 29), care caută Izvorul vieĠii în m ultitudinea ofertelor acestei lumi, dar , negăsindu – L , se retrage într – o stare de ignoranĠă religioa ‚roİcovele“ societăĠii moderne, seculariz 15 Fr. aperçevoir = ‚a zări“, ‚a întrezări“, ‚a obse ordon, 204, p. 38). 60 Schmemann: ‚U n creİtin astăzi poate fi membru d dejde al parohiei, trăieİte după standarde İi filosofii de – a face cu cre creİtină, dacă nu chiar îi sunt opuse fă . “ (2009, p. 15), iar p Cuvântului, ‚exegetul trebuie să partici ocesul revelaĠie deoarece exegeza este un ‚proces teandric – umană bazată pe sau cooperarea dintre Duhul Sfânt İi inter Biserica trebuie să fie locul în care bianĠa pe car oferă Sfântul locaİ nu poate fi înlocuită necesare, aici este locul în care se intră duhovniceİte prin Euharistie, se unesc s ina NunĠii, credi tămăduiesc sufleteİte İi trupeİte prin Sp veİnicie prin slujba înmormântării. Notăm ceste cateheze se poate porni İi un mic dialog, cu toate că timpul es te limitat. Cei preze totuİi, să pună o întrebare, două, la care întrebarea necesită un răspuns mai amplu, legată de acea întrebare va fi reluat ă într – o cateheză ulterioară. I.1.2.1. Dialogul săptămânal sau Dialogul catehetic ( Naclad, 207 , p. 192; Cucoİ, 2009, p. 19 ) Această formă de educaĠie este necesar dezvolte toate subiectele care interesează cioİi. Este nevoie ca pe săptămână să aibă loc o întâlnire spec astfel de dialog se desfăİoară în biserică să nu depăİească, însă, o oră , ne a rată Pr. Vasile Gordon (20, p. 2 – 38; 204, p. 165 – 175). Tot dumnealui, propune un scenariu experimentat cu efecte benefice: dialogul propriu – zis se poate desfăİura İi fără o anumi ad – hoc întrebările ce – i frămân tă, iar preotul să răspundă p noastră, însă, am constatat că întâlnirea o tematică prestabilită. Iată, bunăoar ă, cum se pot organiza aces : – S e programează citirea sistem atic ă Bibliei. Este recomandat , în acest sens, epe cu Noului Testament, p entru că Vechiul Testament este 61 începători. Există multe locuri care pot puĠină răbdare se pot demor aliza repede, existând, astfel vom face mai întâi lectură İi studiu asup – întăriĠi c învăĠăturile Mântuitorului Iisus Hristos – vom parcurge cu mai mare eficienĠă pagin ile Vechiului Testament. Practic lectură câte 10 capitole, care se citesc de către fiecare pa cu creionul în mână“ – , iar în săptămâna următoare se c ză cele citite, c adresează în trebări, sau primesc întrebări, preotul răspunde răspunsurile İi explicaĠiile vor veni chi mai intense. După aceea se iau ca temă alte 10 capitole İi aİa . După câtev întâ lniri, preotul poate îndemna pe cei pre următoare un rezumat al celor citite, cu astfel, un ‚moderator“ care va interveni fap t, idealul: participanĠii să fie singur ortodox textele biblice, pentru a purta discuĠii İi cu alte c Pentru a se elimina pericolul rutinei, al plicti selii İi al saturaĠi ‚dialog biblic“ se va structura astfel: 1. R ugăciunea (Ímpărate ceresc, Tatăl nostru ), dup ă care toĠi cei aİază. 2. Preotul face o introducere, aprox. 5 minute, r – a discutat ora trecută, sau făcând un scurt tariu asupra unor evenimente religioase majore petrecute în acea săp tămână, în Ġară sau străinătat 3. Credinciosul rânduit prezintă ‚tema“, 4. Cei de faĠă adresează întrebări, la care încearcă s a pregă tit tema, sau altcineva dintre particip se poticnesc intervine preotul. 5. Ultimul sfert de oră al întâlnirii general, pe teme religioase, fără a se e x clude, însă, mici dezbate teme culturale, sociale, economice, chiar politice (când e rează cu problemele 6. Ín ultimele 2 – 3 minute ale orei se fixează tem tatorul ei pentru data vitoare. 7. R ugăciune de încheiere sau se cântă o price . 62 Se poa te întâmpla uneori ca participanĠii l în anumit discuĠii, İi astfel, să se depăİească 60 de minute. Ace bine ca regula să fie păstrată, iar preot foarte important din punct de vedere psihologic . Din când în când est dialoguri să invităm câte o personalitate sor de teologie, un duhovnic îmbunătăĠit, chiar İi un laic – specialist într – o problemă care – i i nteresează p enoriaİi) pentru ca dialogul să arate, a Anumite teme discutate la acest dialog Buletinului parohia l, despre care vom vorbi mai ulterior . Tot în cadrul mij loacelor de catehizare, după Pr. lugăr (1976, p – 17), se regăsesc: V Rugăciunea V MeditaĠia religioasă V Deprinderile morale V Cultul divin V Sfintele Taine etc. Programul catehetic Hristos împărtăİit copiilor! 16 complementar orei de Religie, arată p reocuparea Bisericii Ortodoxe de a împă de a le deschide inimile spre valorile aut Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ro , la nivel na Ġional , valorile legate de capacitatea de cr – catehumenală a copilului român modern (Nec 16 Implementat iniĠial în Arhiepiscopia Iaİilor, avâ este iniĠiat de WORDIRECT, o organizaĠie creİtină – profit, dezvoltată de ‚Gosp din S.U.A., cu scopul de a su sĠine activitatea de catehizare a copi s – a materializat prin editarea în limba engleză a m cuprinse între 6 İi 17 ani. Ín total vor fi edita ecare volum fiind împărĠ (două cărĠi distincte) a câte 18 lecĠii fiecare. Noutatea pe care o aduc aceste ghiduri catehetice propuse de Wordirect o reprezintă metoda modernă de predare (biblice, liturgice, istor ice, aghiografice, iconografice), precum İi acce acestor cunoİtinĠe. Fiecare lecĠie are, la sfârİit respectivei lecĠii, reunite sub titlul ‚Aca să İi în familie“. 63 I.1.3. Predica 17 Predica este , în mod fundamental , o realitate eclesială – İi împlinească scopul so teriologic İi întreit al său: luminarea minĠii , încălzirea ini İi înduplecarea voinĠei (Gordon, 2001, p. 96) spre fapte mijlocul care implică dinamismul uman, al înĠelege relaĠia dintre Dumnezeu İi creatură. Dumnez vorbeİte“ (Naclad, 2007, p. 161) İi astăzi pentru că numai ‚auzind Cuvântul, omul dob lui Dumneze u, obiectul harului İi al iubirii dum Ín timpul apostolic ea se numea keri gma (țȒȡȣȖȝĮ) ‚vestire publ ‚propovăduire“, [Tit 1, 3], care are ca o jurul Persoanei Mântuitorulu i Iisus Hristos [Rom 16, 25], revelaĠiei (Preda, 2005, pp. 36 – 37), vestit la cei nebotezaĠi Preotul ne poate îndruma prin cele tre pentru alĠii İi cea a transfigurării med n (Hausher, 19, p. 10, cit . in Muntean, 2005, p. 167), fiind chemat să c de la neİtiinĠă la cunoaİterea lui Dumne sufletelor (Sfântul Grigorie cel Mare, 199 având cuvântul înveİm înĠelepciunii în orice împrejurare s – ar afla. Sfântul Ioan Hrisosto m arată că singurele mijloace de deznădăjduite ale credincioİilor sunt pil am pu tea adăuga sfinĠenia vieĠii, smerenia, Acestea sunt instrumentele cu care preot – İi îndeplin misiunea sa. Preotul nu trebuie doar să învăĠăt ura primită trebuie să – l transforme İi pe el, propovă – 361), İi să răspundă obiectiv la întrebăr ‚Are vrednicia necesară? chemării? Este omul potrivit să se prez conco rdanĠă cu cerinĠele misiunii încredinĠ 17 Con Ġinutul İi locul predicii după doctrina canonic , este prezentat în – un mod amplu, de Pr. Lect. Dr. DănuĠ Popovici, în rev. Te – 8, mai – august, 2010, p. 62 – 78, iar câteva metode privind îmb unătăĠirea predicii sunt prezentate în Predicarea eficientă. depăİirea ‚RezistenĠei la persuasiune“ a auditor , a dlui Petru Cristian St Teologice, nr. 4, 2010, p. 135 – 148 64 materializării aspiraĠiilor turmei cuvântă “ (Iosu, 208, p. 183; IPS Teofan, 201, p. 5 – 14) . Slujirea Cuvântului este esenĠială, atâ i umane însăİi p omul este fiinĠă cuvântătoare care se man citeİte Sfânta Evanghelie ci trebuie să o trăit el însuİi cele vestite. Contextul et ual İi temporal este d scrierii Sfintei Scripturi, iar explicaĠi momentului. Pr. Prof. John Breck, vorbind despre necesitatea expl icării Sfin Scripturi, accentuează : ‚este bineînĠeles, nece sar İi folositor să de literal (adică ceea ce a înĠeles autorul plenior (adică ceea ce încearcă Dumnezeu dacă autorul a perceput sau nu acel mesaj, Breck, 1999, p. 37 İ inimile credincioİilor cuvântul lui Hrist slujitori ai cuvântului, arătători ai voin ai adevărului, străje ri, fondatori ai bisericilor lui oameni ai Duhului Sfânt (Pomerius, 2011, p – 189). Foarte importantă pentru preot este cu învăĠător al poporului, preotul trebuie i se adresează, pen conĠinutul, forma İi nivelul predicilor , al catehezelor İi al difer İi puterea de înĠelegere a credincioİilor săi, avâ pentru un public.“ (Ciobota, 2010, p. 62 ). Predicatorul îİi va structura cuvântar descopere credincioİilor Cuvântul divin, – se astfel Cel care se căruia I se vesteİte, pentru o lucrare t in Popovici, 2010, p. 73). II.1.4. Cercul de lectură biblică sau lecаio divina Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt creator, (Sfântul Ioan Gură de Aur), este revelato rii Tatălui. P cunoaİ tem T aina mântuirii, care se actualizează unde cuvântul omenesc, ca răspuns la reve vederea Celui negrăit (Todoran, 2008, p. 91). Ín Sfânta Scriptur 65 venind în existenĠă pentru ca să se descop – se cu Dumnezeu, nu numai ascultându – i vocea, dar İi răspunzându – i acestu ia. Evanghelia are un mesaj İi o putere pr find nu doar ‚o carte de ci tiri, ci una de trăiri“ (Iosu, 2013, ce asigură că Dumnez viaĠa oamenilor de adevărata existenĠă İi obĠină , încă de aici , facultăĠi İi simĠuri necesare ace stei experienĠe, dup İi P r. Dumitru Stăniloae, că omul creİte în Dumneze Tănăsache, 2004, p. 156). Comenius îndeamnă ca iniĠierea în Sfint cu ajutorul catehismului, apoi să se păİea puĠin adânci, pri pede rost a istoriilor sfinte, a sentinĠelor înĠelegere a copiilor, pregătindu – i pentru însuİirea lucrurilo İi, în felul acesta, înotând, ei vor ajunge , în sfârİit , să pătrundă tainele c 128). Participarea la Sfânta Liturghie ne as (Melniciuc – Puică, 2008, p. 111) İi interpretează etapele majore ale iconomie i mântuirii, fiind cel mai de adevărurilor religioase, al Sfintei Script moralei, al ascezei, al religiei în trup cit . in Miron, 2006, p. 154), umplându – ne de prezenĠa lui Dumneze Lectura Scripturii este hrana minimal credincioİilor, care sunt chem aĠi prin cuvântul preotului soarbă“ cuvântu Dumnezeu, căci acolo unde este preze nĠa bunului păstor, acolo lui Dumnezeu (BădiliĠă, 2016, p. 87), İi Sfântului Ioa n Gură de Aur: ‚ îndată ce ajungem acasă să lu jurul nostru soĠia İi copiii İi să le împărtăİim İi lor cele spuse 94, p. 6), luptând să cucerim ‚ viaĠa veİnică“ [I Tim 6, 12] la c a Sfintei Scripturi trebuie însoĠită de Dumnezeu İi om, căci vorbim cu El când ne rugăm İi îl asc dumnezeieİti (Bianchi, 2009, p. 22, p. 62 necesar ca mintea lui să fie transformată ochii İi minĠile apostolilor să fie ele însele transformate ca ei să poată percepe această lumină. 6 Lectio divina , prelegerea despre Dumnezeu cu Dumnezeu (Petraru, 2015, p. 24) sau lectura în rugăciune a Cuvântului lu u Cuvântul lui Dumnezeu prin citire, medita (Bianchi, 2009, p. 35), fiind o prelungire criptura İi Li sunt legate atât sub aspectul conĠinutului, c împreună desp relaĠia dintre Dumnezeu, om İi creaĠia în la Taina aceleiaİi Persoane, care este cen Scriptura, această carte scrisă cu con un ‚ ghid“ (Sf. Vasile cel Mare, 1988, p. 31 . in Bolocan, 201, p. 123), un mesaj al lui Dumnezeu, către om, indiferent de ca un apel adresat persoanei ca să – l cunoască pe Dumnezeu în mod pe Hristos İi să trăiască pentru E l prin săvârİirea faptelor bun Lectura meditată Cuvântului nu se poate despărĠi de împlin rodi în noi, căci viaĠa spirituală este i participare v deplină în lucrarea mântuitoare a lui Hris Íntreaga propovăduire a Bisericii, ca aİadar hrănită İi călăuzită de Sfânta Scriptură, căc Tatăl care es e în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinar Dumnezeu se află atâta putere İi tărie în iar pentru fiii Bisericii tăria credinĠei curat İi nesecat spirituale, ce curăĠă duhul, întăreİte co virtutea, ne ridică deasupra săgeĠilor d eliberază sufletul de legăturile trupului – i aripi uİoare İi face să i cititorilor tot cea ce s – a putut spune vreodată mai bine . in Gordon, 201, p. 10). Tot Sfântul Ioan Gură de Aur, cuvintele din Sfânta Scriptură, copiilor n în lume, când zice: necontenit în port, nu are atâta nevoie d căpitan, İi nici de marinari, după cum are aİa este cu omul din lume İi cu monahul . Unul stă nemiİcat ca co o viaĠă fără griji İi ocupaĠii grele, scu veİnic pe mare, İi veİnic pluteİte în mij – se cu multe valuri (1902, p. 216, cit. in Ne cula, 2015, p. 107). 67 Efectul interpretării Scripturilor s – a arătat în drumul spre E – au identificat cu Cuvântul Scripturii [în – au mai putut despărĠ – au împărtăİit İi unit cu Cuvântul care îi mâ ndu – le nedumeriri oferind răspuns întrebărilor (Tofană, 2002 Trebuie să İtim că studiul Sfintei Sc înĠelegere existenĠială a Scripturii, adi Dumnezeu İi izv or de viaĠă spirituală, întrucât ‚ cuvântul lui Dumnezeu pentru rostit, ci İi pentru a fi împlinit . in Necula, 2014, p. 17). Atunci textul nu mai e citit cu distanĠ t ext actual care – l interpelează pe cititorul de astă stimulente pentru timpul nostru İi – l ajută la interpretarea pr i la rezolvarea problemelor actuale timpul ui nostru. Ín lumina textului int l trebuie să se 1) Ce este el în raport cu textele İi 2) ar putea fi el în rapor O lectură actualizată caută în textul biblic o orie realizarea propriei vieĠi. Cartea biblică – İi are ori ginea în trecut, este cititor care e impulsionat de întrebările la problemele vitale İi o învăĠătură pent multe feluri: în omilii, în î nvăĠământ, î n lectura personală ( Eger , 206, p. 247 – 248, cit . in Todoran, 208, p. 97 – 98). II.2. Educa܊ia religioasă realizată pri Ín cartea domniei sale, Studi de pedagogie, (f.a., p. 48 – 52), Ernest Bernea, prezintă faptul că scrisul are calitatea d învinge spaĠiul İi timpu oameni pentru a – İi împărtăİi unii altora gândurile cunoİtinĠă unii de alĠii. De asemenea, scrisul presupune r İi conİtiinĠă, fiind purtăt or de cuvânt İi de idealuri İi, înălĠare a omului. Conİtientizând această religie vor folosi acest mijloc de propovăduire a C uvântului, urmă rind ca Veste a cea Bună să urce la min te, ca, mai apoi, să coboare la inima fie 68 I.2.1. Buletinul parohial. Buletinul Parohial reprezintă un mijlo zilele noastre, atât pentru creİtinii par – İi pot îmbogă astfel, cunoİtinĠele în materie de religi pot veni la biserică, dar se pot bucura d ri unor îndrumări liturgice. O dată cu acestea, enoriaİii pot a curent cu anumite probleme administrative, cu programul slu Revista parohială îndepline܈te un rol pas œ misionar, deloc de neglijat, ea find un mijloc prin care cuvântul din amvon se pr credincio܈ilor, cum am subliniat deja, ܈i un mijloc de cat Publica܊ia este un liant între preo܊i ܈ religioase, dar ܈i o carte de vizită a pa c uprins: editorial (care exprimă punctul d societate); eveniment (care ilustrează a realizări administrative); via܊a biserice presă, evenimente din via܊a Bisericii); pagini de ܈i activitatea preo܊ilor); popasuri duho învă܊ătură); amvon patristic (cuvinte ale terviul edi܊ (realizat cu un om din parohie etc.); paginile tinerilor (articole redactate de preot, profesori sau psihologi, articole scrise d Modernitatea prin dezvoltarea excesivă s – media este supusă permanent asaltului mediatic definitive acestui proces, este afectat în – o mare măsură de efectul lui devastator, spune bio – fizicianul Virgiliu Gheorghe 18 . Televiziunea nu face mai eficientă co icarea! Cu toate acestea, nici nu se poate igno ra acest mijloc, devenit extrem de popular, pe putem întâlni în casele tuturor credinci cateheză este major. Fiind mijlocul de co ândire İi c impactul decisiv în formarea unor opinii s efectul creat în rândul credincioİilor. P 18 Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziuni a supra minĠii umane İi despre cre , Editura Evanghelismos, Bucureİti, 2005, 432 p.; V Revrăjirea lumii sau vrem să ne desprindem de televizor , Editura Prodromos, Bucureİti, 20 eorghe, ğtiinĠa İi războiul sfârİitului lumii œ FaĠa nevăzută a televiziunii , Editura Prodromos, Bu 352 p. 69 Basilica, compus din: Televiziunea Trinitas, Radio Trinitas, Publica Ġiile Lumina, de Presă İi AgenĠia de İtiri, ce reprezin 2010, p. 7 – 16). Priorită܊ile pe agenda media sunt: in cateheza, formarea de speciali܈ti în pas r a܊ie prin n oile mijloace de comunicare, educa܊ia pentru o utilizare responsabilă a Bisericii se îndreaptă către o integrare ce este pentru laici o profesie, pentru un me mbru al Biserici devine sluj ire (Dascăl 2012, p. 307 – 308), la care trebuie să se împlete comunicabilitatea dinamică cultivată p responsabilitatea eclesială, starea spiri ce İi bucuria pentr discernământul multiplu, respectul İi ră imaginea ideală a comunicatorului creİtin I.2.2. Internetul 19 , la fel ca televiziunea , İi, în general, ca t oacele media, reprezintă ‚o sabie cu două tăiİu pericol e de tot felul, prezentat de către d l Asist. Univ. Dr. Andrei într – o sinteză accesibilă 20 , cu informaĠii la zi, totodată cu ice dintre cele mai reprezentative , constituind un avertisment al specialiİti internetului pentru tineri, adolescenĠi İ care – İi cultivă în timp o dependenĠă bolnăvic Specifi citatea Internetului ca mijloc de comunicare nu este doar caracterul lui de reĠea dechisă planetară, ci mai ales capac de a reuni toate celelalte mijloace de comunicare. Ín faĠa acestui mijloc de comunica re, Biserica este chemat prin întruparea mesajului creİtin în ‚lume İi să vină în sprijinul consumatorilor, cu atât mai m sunt percepuĠi mai multe ori, ca o prefigur are a viitorului unei societăĠ se constituie în ‚semne“ ale nivelului v 19 Internetul a început cât se poate de simplu, în Masachusets Institute of Technology , SUA) de calculatoare menită să faciliteze sc cercetători. Abia la începutul anilor 1990 apare I astăzi. 20 DependenĠa în cultura İi civilizaĠia morĠii , Editura Christiana, B ucureİti, 2008, 175 p. 70 Tinerii nu reprezintă doar viitorul unei acestui fapt , so licită o atenĠie İi o recunoaİt e deplină a statutului raport cu generaĠiile adulte (Bursuc, 2006 Transfomările caracteristice acestei et real, eficient İi consistent din p artea Bisericii, sarcina d – İi regăsească identitatea, credinĠa İi viaĠ Bisericii din orice timp İi loc. Această doar ‚printr – o legătură cât mai apropiată cu tinerii, ascu – i, vorbind cu ei, acordându – le atenĠie, respectându – i; prin intermediul părin – i în permanenĠă cum să reînnoade legăturile cu – i îndrume spre b abordând teme de interes direct pentru tineri; instrucĠia rel în continuarea celei laice İi sub directa cit . in Bursuc, 206, p. 164) Pentru educaĠia religioasă, calculato – un —mijloc d învăĠământ, deoarece oferă elevilor condi învăĠământ dar İi ale unei învăĠări active, a f l ăm în Metodica predării Rel (20, p. 175 – 176). Vorbind despre mijloacele pe care le a eİtin în zilele noastre, Preafericit ul Părinte Daniel subliniază c în mass – media trebuie discernem, să alegem, să adaptăm în mod deoarece nu orice imagine, orice cuvânt ,“ (203, p. 18, cit . in Dascălu, 2006, p. 32), arătând astfe cuvintelor în faĠa Cuvântului. Comunicat asemănătoare misionarilor de odinioară: comunicabilit ate dinamică, conİtiinĠă misionară spirituală de pace İi bucurie pentru sluj faĠă de alĠii. Slujitorii Bisericii pot folosi fără n ită rapidităĠii cu care acesta se extinde, da cuvântul Evangheliei. Nu trebuie uitat că intens de internet, punând la dispoziĠia t apartenenĠei religioase, sugerându – le vizitatorilor o adeziune la grupul lor. 71 Desigur, comunicarea directă cu credin situaĠii, însă, în care unii creİtini, ma apr eciabile până la preot. Ín cazuri de urg sfat de care au nevoie stringentă. Catehez İi prin acest mijloc. Unele parohii au, d are, pe lân datele informative generale, oferă İi po ( forum ) în care credincioİii utilizatori pot felurite persoanelor avizate. Se recomand rea unor forumuri cu specific ortodox, pentru a fi informat î – un spirit cât mai apro Bisericii. Există chiar İi mănăstiri sau astfel de dialog. Prin serviciul e – mail ( electronic – mail = p oİtă electronică , n.n.), credinciosul poate trimite pe adresa preotului divers seriozitatea, oferind cele mai potrivite Pentru cineva care descoperă pentru prima acest mod de interacĠi Bisericii, evenimentul poate constitui o poate ghida însă numai după aceste răspu preotului trebuie să vizeze întâlnirea con etă, directă, cu respect avea un impact complet diferit. Ín fiecar trebui să se oglindească faptul că o într potrivită, pentru a – i simĠi adev ărata religiozitate, a – i observa anumite tr pentru a – i impune respect faĠa de Biserică İi a – l determina să se apro modul cel mai eficient. Biserica, formată din mireni İi cleric pos tulatele imaginii de ansamblu a realităĠ capaciteze la acĠiune, căci ‚dacă Biserica mărturie convenĠională în lume, nu va ră univer sal al lui Hristos İi al Apostolilor, î sucomba din cauza omogenizării promovate p curajul să promoveze în mod autocritic İi cu pocăinĠă , atât la nivel ind i la nivel comunitar, duhul tradiĠiei sale, va replică la himera globalizării“ (Mantzarid – 181). 72 Aİadar ei , tinerii, cu a lor tinereĠe spirit œ care trebuie să f ‚duhului“ iar n u doar a vârstei sunt chemaĠi să reevalueze œ mărturisitoare İi misionară în aceste vr împotriva Bisericii într – un număr mare İi variat dint desacaralizarea, secularizarea İi laxismul religios, arghiro iconoclasmul post – modern, cu care ne confruntăm în înmulĠirea păcatului İi a patimii, care ‚normale“ ori ele, de fapt, ne secătuiesc İi ne vlăguies duhovnicesc! Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energilor sufleteİti İi trupeİti ale omului, cu mu luptăm sunt fără de trupuri, răcn ind ca un leu căutând pe cin toate acestea convinİi fiind că suntem m potrivit asigurărilor Sale, nici porĠile i Consumul de mesaje mediatice nu este considerat un m od de instruire valoros İi profund, totuİi, el reprezint continuă a orizontului intelectual al indi EducaĠia permanentă se constituie, aİad – un sist em de acĠiune, di poate fi exclusă valorificarea adecvată a actelor autoformative, posibile datorită însă conİtientizate de către subiect, înĠe ciate după criterii pr contextul activităĠilor sale cotidiene. II.3. Educa܊ia religioasă realizată prin Ín procesul educaĠiei tinerilor , legătura cu Biserica, l Dumnezeu, împreună cu ceilal Ġi (Coman, 2013, p. 1 90), trebuie să f consolidată, deoarece mântuirea nu se rea realiza prin intermediul cultului, ca med İi păstrare a adevărului revelat, dar İi l spiritual care a dus organizarea comunităĠii (Streza, 2008, p. Cultul, termen ‚ce derivă de la forma cultum , a verbului colo, colere , care însemnează: a cultiva, a îngriji, a . in Iosu, 73 2010, p. 379), este suma oricărei forme s – l relaĠioneze p Dumnezeu, fiind o ‚İcoală vie“ în care cr ale învăĠăturii de credinĠă a Bisericii ( , pe de o parte, cinstirea sau respectul faĠă de Dumnezeu, împărtăİirea harului dumnezeiesc. Preafericitul Părinte Pat riarh Daniel sublinia faptul ‚pe când cultura pe om la Dumnezeu, cultul îl coboar ă pe Dumnezeu la om, prin bune“ ( 201, p. 34 cit . in PS Galaction, 2012, p. 49). Cultul are İi o dimensiune didactică , alături de funcĠiile l fiind un izvor nesecat de învăĠături educ l care particip Faptul că ‚în concepĠia ortodoxă, scopul accesoriu İi subordonat faĠă de cele două scopuri fundamentale—, c profesor , Ene Braniİte, nu trebuie înĠeles ca o a importanĠei cuv cadrul serviciilor divine, ci arată speci confesiuni, catolică İi protestantă (Bran – 74, cit . in Grăjdian, 1998 9). Elementele latreut ice İi harismatice ale cu ltului îl fac mijloc educa spaĠiul liturgic stimulează afectivitatea (Miron, 2006, p. 152), pentru a ne înfăĠ viaĠa İi activitatea Mântuitorului İi a t rezi în sufletele credinci a – i imita modul de viaĠă. Biserica Ortodoxă este înainte de toat centrul vieĠii bisericeİti İi cea mai sigu a – İi integra copiii în Biserică, în acest prin participarea la sfintele slujbe İi obligatorie în realizarea educaĠiei relig – morale (Popovici, 2010, p. 106), pent ru că ‚de la leagăn până la mormânt, İi dincolo toate răspântiile cele mai însemnate ale d toate zilele, sfinĠindu – i străduinĠa, suferinĠele İi moa necazurile, prin rugăciune, rit İi sacrament“ (Miron, 2007, Omul fiind alcătuit din trup İi suflet articulat pe cele două laturi ale fiinĠe plămânii prin care respiră İi se exterio rizează viaĠa lăuntrică 74 totodată ambia n Ġa care îl sensibilizează İi transf i torul cetăĠean al lui Dumnezeu, mediul în care putem spune 987 de pri nĠul Vladimir pentru a examina credin care participă la Sfintei Liturghii în Haghia Sofia: ‚Noi nu am pământ nu este o aİa frumuseĠe İi splendoa o descrie. ğtim doar atât: că acolo Dumnez mai frumos decât al altor neamuri. Nu put ! “ (S.H. Cross, Sherbowitz – Weltzor, 1953, p. 10 – 1, cit . in Streza, 209, p. 81). ColecĠia de imne, catavasii, cântări din cadrul V Sfintei Liturghii İi al Tainelor, din per 21 , reprezintă o adevărată Teologie sub forma rând. Omul nu cunoaİte învăĠăturile dogmatice ale întreit în Persoane din cântările biseric sau despre rai İi iad, dar vede în biseri Sfânta Liturghie este o ‚adevărată İcoal virtuĠilor creİtine“ (Braniİte, p. 16, cit . in Naclad, 207, p. 126). Cultul creİtin, prin natura, structura , este revelarea İi de către Biseric ă a propriei ei naturi reale. ği ac cu Dumnezeu Duhul Sfânt, cunoaİterea Ade mântuirii, într – un cuvânt , înfăptuirea deplină a comuniuni Dumnezeu İi cu s ne arată pr. Al. Schmemann (2002, p. 71; Gomboİ Cultul ortodox este mediul de manifes atragere a creİtinilor la comuniunea cu D este în mod principal me diul de trăire al l ucrărilor Sfântului Duh de către cred cultul Bisericii Răsăritului , Dumnezeu este simĠit ca fiind diferit, potrivit cu trebuinĠele fiecărui fiecare în parte (Stăniloae , 1981, p. 6 – 7, cit . in Streza, 2009, p. 82). 21 ‚Psalmul este cartea elementară de învăĠătură pe înaintează în viaĠă, întărire pentru cei maturi. sărbătorile; psalmul creează tristeĠea cea după Dumnezeu; psalmul s psalmul este lucrul îngerilor, vieĠuire cerească, oare măreĠia bogăĠiei? Nu, oare exactitatea drept astităĠii? Nu, oar răbdării? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre învăĠătura desăvârİită despre Dumnezeu, prevestire judecata, nădejdea învi erii, frica de pedeapsă, făgăduinĠele s strânse, ca într – o mare İi obİtească vistierie, în Cartea Psa 75 omul este atras nu doar prin cult, ci İ bisericesc este ‚cerul pe pământ“, este ce se săvârİeİt e İi de unde se răspândeİte peste în ntuitoare a lui Hristos prin Sfântul Duh. Biserica, locaİ sfinĠit İi rugăciune“, ci este ‚casa Domnului“ în ca – vaste unice İi armonioase ale comunităĠii eclesi apropie, ne învăluie, ne învinge, ne încă , ne dă fiori, ne miİcă, ne cheamă, ne aİteaptă İi ne înt âmpină din Sf. Altar, din Sf. Scriptură, din Sf , din toată Biserica İi din slujba religioasă. Sfânta Evanghelie İi pe măsura oamenilor – 12, cit . in Miron, 2007, p. 216). Atotputernicul îndepărtat rugăciunile credincioİilor, ci Se oferă p atrage prin comuniune cu Sine la starea Sa Cultul ortodox oferă posibilitatea întâ bi serică, ci İi la casele acestora atunci momente din viaĠă, împrejurări de care pre unele aspecte din cult, pentru a determina la aceasta să se grăbească spre prietenia cu Dumnez Clement Alexandrinul, 1982, p. 276), după cuvântul, stăruie cu timp İi fără timp, unga răbdare İi învăĠătură“ [II Tim 4, 2]. ViaĠa în Hristo s, viaĠa la care suntem chemaĠi ‚FiĠi desăvârİiĠi vostru Cel ceresc desăvârİit este ! “ [Mt 5, 48], este o virtute dumnezeiesc, virtute ce începe İi se de ă cât timp trăim pe desăvârİirea ei se atinge abia când vom f ( Sf. Nicolae Cabasila, 2001, p. 21), alături de Dumnez plină de înĠelepciune, pentru că suntem fiinĠe raĠ ionale İi trebuie să ne ob conduİi de raĠiune, deliberând în toate: ce să facem İi cum să f procedăm drept, astfel încât să fim stăpânii acĠiunilor noa . Comenius spune că toate se vor schimba Ne – a dat un timp scurt pentru a trăi, fiindcă noi în viaĠa. Dacă noi , de pe acum, când, încă de la naİtere înc atârnă peste noi chiar de la început, noi ne pierdem în nimicuri, c – ar întâmpla atu 76 când noi am avea înaintea noastră sute sa – a acordat, aİadar, numai o viaĠă atât de lungă pe câ pregătim pentru o viaĠă mai bună. Pentru e suficient de numai dacă vom İti s – o folosim (1970, p. 56). Pentru viaĠa sufletească , Domnul ne vine în ajutor astf îl hrăneİte, El este lumina İi suflarea lu schide ochii, îi lumin dă puterea să – L vad ă İi pe El, Domnul. El e İi hrănitorul pâinea vieĠii [In 6, 35], pâine care nu – i altceva decât însăİi bun cei ce trăiesc, mireasmă pentru cei ce res nu numai că sufletul nostru merge spre El, dar tot – arată İi drumul, ca un lăcaİ de petrecere aici pe pământ, dar, î lum e. Noi suntem mădularele, El n e este capul. Dumnezeu este pretu tindene a, după cuvintele psalmistului: ‚ De mă voi sui la cer, Tu acolo e de faĠă eİti; de mi – aİ lua aripi İi – aİ zbura pe nori până la mar – acolo mâna Ta mă va povăĠui İi mă va sprijini dreapta . “ [Ps 138, 8 – 10]. Ín cult se dau , astfel , răspunsurile la chemarea lu credincioİilor, cât İi la chemările acest întâlnirii dintre Dumnezeu İi credincioİi transfig urării omenescului în ceea ce este du sc, în sfinĠenie pr Sfânta Liturghie, Sfintele Taine İi trăir a personală sunt cununa mântuiri atinge rea nimbul ui sfinĠeniei, făcându – se oameni părtaİi fericirii celei de II.3.1. Íntâlnire a cu Hristos în Sfânta Liturghie Sfânta Liturghie, mediul de comunicar intimităĠi cu Sfânta Treime, adevărată İc tezaur de doctrină İi o cateheză vie la tuturor, este locul privilegiat în care Scriptura devine Cuvân . 51). Ín aspectu S fint ei L iturghi nu este cuprinsă doar transmitere credinĠă, ci İi conİtientizarea persoane exemplului v iu al Mântuitorului prezent în S fânta Liturghie, care ne îndea trăită cunoİtinĠele religioase (Vintilescu 7 PrezenĠa lui Dumnezeu în Sfânta Liturg văzute İi toată ambianĠa eclezială conduc pe cel experierea ei. Biserica foloseİte simbolu sacramental căci prin ele omul este ajuta contemplarea spirituală İi la experierea tainică 2010 , p. 419). Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfânta tainic iar întreaga celebrare este atât a cât İi descop rire a realităĠi lor cereİti: ‚CredeĠi, spune el, că İ Ínsuİi ia parte. Căci nu este nimic care pe aceea El Ínsuİi a pregătit – o, cu mult mai mult o pregăteİ ceasta . Numai El İi nicidecum numai un om. Aİadar, atunci c Ímpărtăİanie, să nu te gândeİti că el fac întinde Ġie“ (1994, p. 582). Liturghia, ‚ Taină a locuirii lui Dumnezeu în İi printre oameni“ ( 298), debutează cu binecuvântarea solemnă faptului că Sfânta Liturghie reprezintă i Sfânta Liturghie începe prin rostirea d e preot a binecuvânt ‚Binecuvantată este ÍmpărăĠia Tatălui İi a în vecii vecilo r“. Ín limbaj liturgic ‚a binecuvâ a lăuda“. Liturghia debutează , aİadar , printr – o slăvire a Ímpăr ăĠiei Sfintei Tre adunarea liturgică din con diĠiile existenĠei căzute, din lumea aceasta“ İi ra – o la ÍmpărăĠia lui Dumnezeu, căci ‚ iată a ajuns la voi ÍmpărăĠia Aici İi acum , afirmă părintele Bria, Biserica par ticipă în mod liturgi spiritual la realitatea ÍmpărăĠiei viitoa İtinul este astfel antre lupta cea bu a credinĠei“, pentru a cuceri viaĠa veİnic p. 182 – 183, cit . in Buchiu, 20 10, p. 21 – 2). Scopul Sfintei Liturghii este intrarea A binecuvânt această ÍmpărăĠie înseamnă a recunoaİte İ supremă İi ultimă İi, ca urmare, a exprima dorinĠa a ea. Mai mult, binecuvântarea mare afirmă scopul Sfintei ăĠia lui Dumnez eu, fiind ‚ deschiderea lui Dumnezeu către lum către Dumnezeu“ (Necula, 2007, p. 206). 78 Liturghia, aİa cum se descop eră ea credinciosilor, este a care au o structură paralelă İi sunt in catehumenilor) (Schmemann, f.a., p. 105) Fiul İi Cuvântul lui Dumnezeu convoa că, vorbeİte, se istoriseİ oferă pe Sine ca hrană. La Liturghia Cuvântului, în timpul căre , în centrul Sfintei Me Evanghelie, Dumnezeu Cuvântul ne vorbeİte İi ni din Sfânta Scriptură, predica , rugăciunea İi cântarea, căci cel ce ascultă cuv İi crede în cel ce m – a trimis pe Mine are viaĠă veİnică Binecuvântând ÍmpărăĠia Treimică, pre Evanghelia deasupra antimisului 2 . Ev anghelia este ‚ icoana“ Cuvântului l de aceea, prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, se subl s – a deschis prin İi în Fiul İi Cuvântul lui Dumnezeu care, luând fir , a biruit moartea prin cruce arătându – ne iu birea veİnică a lui Dumne descoperindu – ne că nu putem intra în această Ímpă in jertfă, asum – ne crucea: ‚ oricine voieİte să vină după Mine să s – İi ia crucea İ – Mi urmeze Mie“ [Mc 8, 34] (Bria, 1996, c it . in Munteanu , 2010 , p. 176). ‚Amin“ – ul rostit de comunitate ca răspuns binecuvântare având s aİa să fie“, exprimă participarea plină de bu lucrarea sfântă a poporului, care începe. risire a dorinĠei cr fi părtaİi ÍmpărăĠiei lui Dumnezeu İi a în ednici de această Dar ‚A min“ – ul rostit ne İi responsabilizează de zeu nu intră nimic necurat sau î ntinat [Apoc 21, 2 7; Ef 5, 5] İi, ca urm Liturghie se cuvine să – i aducă lui Dumnezeu pocăinĠă pen Ectenia mare este rugăciunea lui Hristo Specifică începutului slujbelor, ectenia mare este o cuprinzătoare care îmbrăĠiİeaz întreaga lume, İi ‚ o înfăĠiİează înaintea lui Dumnez , este rugăciunea lui Hristos însuİi către Tată Bisericii ca lucrare de obİte (liturghie) i cosmic İi universa din particular İi ne introduce în conİti – ne să ne detaİăm de egoism , potr ivit poruncii lui Hristos: ‚ să iubeİti pe aproape 2 Antimisul (Sfântul Aer) reprezintă un obiect li Icoana punerii în m Mântuitorului Iisus Hristos 79 însuĠi“[Mt 22, 39]. Este împlinirea înde ului Sfântului Pavel d cereri, rugăciuni, mijlociri, mulĠumiri pentru toĠ ToĠi cei prezenĠi în biserică particip adresează succesiv credincioİilor îndemnurile s ându – i , astfel , ce să ceară, iar aceİtia răspund înălĠând spre scurtă dar profundă ‚Doamne , miluieİte!“. Este o invocare a mile dobândirii cererilor nu pentru meritele lo mnezeu , aflăm la Sfântul Ioan din Kronİtadt (2002, p. 191) . Antifoanele ne pregătesc pentru intrarea în Ím Ele sunt î n număr de trei pentru că Dumnezeu este înt , İi, prin aceasta simbol al infinităĠii dar al infinităĠii în iubire . Antifoanele ne pregătes părtaİi iubirii dumnezeiesti prin intrarea , înaintea primelor două antifoane , slăvim Sfânta Treime iar înain rugăm, precum tâ lharul pe cruce, să fim pomeniĠi în Antifonul I – starea în care pornim spre ÍmpărăĠ . Alcătuit la perso antifonul I este un îndemn pe care fiecare trebuie să İi – l adreseze spre o angajare to din adâncurile cele mai intim e ale fiinĠei, din adâncuri Dumn ezeu pentru binefacerile Sale: ‚ Binecuvintează suflete al cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al ! “. Sinteză întregului psalm 102, acest verse t ne arată starea în care pelerinajul nostru spre ÍmpărăĠia lui Dum Dumnezeu cel ce miluieİte pe cei ce se te acelaİi timp , preotul citeİte Rugăciun ea antifonului I ce expr invocând nemăsurata milă İi iu bire de oameni a lui Dumneze Doamne , Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemăna nemăsurată İi iubire de oameni negrăită, Í pâne, după milostivire noi İi spre sfântă biserica aceasta, İi fă cei ce se roagă împreună cu noi !“ Antifonul al I – lea – mărturisirea credinĠei în Hr . Íntregul conĠ credinĠei c reİtine depinde de modul în care se răspunde la între Cine este Iisus Hristos?“. Prin cântarea imnului Unule – Născut, una dintre cele m alcătuiri care se spun la o slujbă dumneze , peste care , însă , mulĠi credincioİ superficialitate fără a lua seama la bogă e, ră spundem 80 încă de la începutul Sfintei Liturghii la – lea este o mărturisire de credinĠă în Iisus Hristos, – a deschis calea spre ÍmpărăĠia lui Dumnezeu İi ne dăruieİte put ‚Unule – Născut, Fiule Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce esti fără noastră, a te întrupa din Sfânta Născătoa Maria; Carele neschimbat Te – ai întrupat İi răstignindu – Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânt Sfânt, mântuieİte – ne pe noi! “. Preotul citeİte Rugăciunea antifonului – lea, find cerere a mântuirii în Hristos. Rugăciunea İi antifonul al II – lea trec de la cererea mi lei lui Dumnezeu în general la cererea mântuirii î a se păstra în plinătatea Bisericii İi de ‚Doamne , Dumnezeul nostru, mântuieİte poporul Tău a Ta; plinirea Bisericii Tale o păzeİte, sfinĠeİte pe ce prea măreİte cu dumnezeiască puterea Ta İ oi, cei ce nădăjd Tine!“ Antifonul al I – lea – condiĠiile intrării în ÍmpărăĠ Dumnezeu (Naclad, 207, p. 137 ) . După rugăciunea de a fi pomeniĠi într Ta când vei veni, pomeneİte – ne pe noi Doamne], Hristos în – ne atenĠia asupra condiĠiilor intrării î 5, 3 – 12]. Preotul cite Rugăciunea antifonului al III – lea, fiind cerere a ÍmpărăĠie ‚Cel ce ne – ai dăruit nouă aceste rugăciuni obİteİti İi î – glăsuite, Cel ce İi la se unesc în numele Tău, ai făgăduit să le neİti cererile, ÍnsuĠi cererile cele de folos ale robilor Tăi d – ne nouă, în veacul de adevărului Tău, İi în cel ce va să fie, viaĠă veİnică dăruindu – ne!“. Se afirmă direc că toate rugăciunile Sfintei Liturghii, inclus iv cele rostite în taină obsteİti“, a ale întregii adunări liturgice, İi ‚ împreună – glă suite“, ne unesc într – un glas (‚ İi ne dă nouă cu o gură İi o inimă…“), glasul pr participarea tuturor. După aceste antifoane urmează Intrarea mică sau ‚ intrarea Evangh ( Schmeman, f.a., p. 7 ) . La Sfânta Liturghie ne adunăm î în ÍmpărăĠia lui Dumnezeu. Ínaintarea noastră, conduİi d , care vine în mijlocul nostru İi ne duce în ÍmpărăĠia Sa, este ex ritualul liturgic numit Intrarea mică sa mic. Acentul cade pe purtarea 81 solemnă a Evangheliei prin mijlocul credin İi asezarea ei pe Sfâ noul Sinai al arătări i lui Dumnezeu“ (Sfântul Ioan din K profundă încărcătură simbolică. Evanghelia va fi ascultat în adunarea euharistică, (Schmeman, f.a., p. 92). Purtarea Evangheliei prin mi uİile împărăteİti (simbol al uİilor cerul ÍmpărăĠiei lui Dumnezeu) exprimă întreaga Care S – a întrupa t İi a venit în lume ‚ ca să lumineze pe tot omul 9], a trecut prin mijlocul oamenilor pen – L face cunoscut pe Tatăl İi a – i conduce , astfel , în ÍmpărăĠie. Ridic area Evangheli exclamaĠia ‚ ÍnĠele pciune, drepĠi!“ este o mărturis atenĠionare asupra felului în care trebuie să – L întâmpinăm, cu sufletul deschis spre primirea ÍnĠelepciunii supreme İi cu trupu Credincioİii răspund îndemnului de a – L primi pe Hristos cu t cântarea: ‚VeniĠi să ne închinăm İi să cădem la – ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morĠi, pe n , cei ce – ği cântăm ğie: Alilui După înălĠarea Bisericii în cer, expr imbolic de ritualul oamenii İi îngerii se unesc în slăvirea s întreit sfinte cunos cută sub numele de trisaghion: ‚ Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieİte – ne pe noi!“. Cân tarea întreit sfântă împreună cu îngerii după înălĠarea noastră Mici, ne pregăteİte pentru momentul culmi tului: împărtă cu Dumnezeu – Cuvântul prin cuvintele Sale. Citirea Apostolului are loc înaintea descoperirii progresive al lui Hristos în 207, p. 19, cit . in Oros, 2010, p. 223), închipuind SfinĠilor Apo stoli, fie pe cea dintâi œ după alegerea sau chemare urmă œ după Ínviere [Mt 28, 19]: ‚MergeĠi în la toată făptura!“. Rugăciunea de dinainte de Evanghelie ‚S trăluceİte în inimile noastre, Iubitorul cunoaİterii Dumnezeirii Tale İi deschide evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în 82 poft ele trupului călcând, vieĠuire duhov nic cele ce sunt spre bună – plăcerea Ta. Că Tu eİti luminar noastre, Hristoase Dumnezeule İi ğie slavă l Tău Părinte İi Preasfântului İi bunului İ ururea İi în vecii vecilor Amin!“ Citirea Sfintei Evanghelii închipuie a aceea atât înainte cât İi după citirea ei salută cu cuvintele Doamne, slavă ğie!“, ca İi cum l – ar saluta pe Domnul Ínsuİi. supranatural în care se desfăİoară sfânta măsură ce ne apropiem de ritul euharistic, ntrul Sfintei Liturghi. După citirea Evangheliei urmează pred a, această ‚ artă pentru mân (Gordon, 2004, p. 181) ce trebuie să pătr răul, faptele cele bune İi cele rele. Pre sape în sufle putere İi cu dar de sus (Trifa, 2000, p. . in Necula, 208, p. 180), find parte a Liturghiei Cuvântului în care se interpret Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptur nsmisă İi de tr s (Bria, 2002, p. 211), fiind ‚î nĠelepciune spre mântuire, pri Tim 3, 15], pentru a proteja İi a transmi căruia, fii esenĠială pentru ‚ zidirea“ Bisericii, trupul lu i Hristos în istorie. I.3.2. Primirea lui Dumnezeu prin Sfintele Taine Dumnezeu ne – a făcut pentru a – l cunoaİte (Stăniloae, 1 . in Moİoiu, 2006, p. 56), İi fiecare Taină a Dumnezeu, İi de înaintare spre ÍmpărăĠia Sa, spre a într – o continuă conlucrare a omului cu Dumne . in Gomboİ, 2010, p. 23) [I Cor 6, 19], iar pentru ca această colabor divin să fie un lucru cu un sens İi cu un scop p – İi găsească încununarea în această viaĠă, în unirea Euharistie. ‚Ínaintarea noastră în virtut eİecuri, de nenumăra te căderi, de ispite İi de piedic noastră de oameni supuİi păcatului [ 1 In 1, 8 – 9], fapt care presupune dezlegarea de păcat, iertarea İi , deci , restaurarea în curăĠie, în vede 83 păcat İi î n vederea împărtăİirii cu Trupul İi Sâ Citirigă, 1986, cit . in Gomboİ, 2010, p. 23 ), trup care ne dă viaĠa İi ne Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei , în Catehismul său arat există între cele ğapte T aine spunând că ‚la Botez omul , la viaĠa duhovnicească. La Mirungere primeİte Haru Sfânta Ímpărtăİire este hrănit duhovnice spirituale (păcate). Ín PreoĠie primeİte harul în mod spiritu – i regenera İ – i creİte pe alĠii, prin intermediul învăĠăt u nii İi al Tainelor. L primeİte harul care sfinĠeİte însoĠirea, n (Taina Sfântu lui Maslu) este vindecat de bolile t de bolile sufleteİti“ ( Pomazanski, 209, p. 217 ). Hristos pătrunde cu Trupul Său, cu ene , în trupul nostru, prin materiile folosite în Sfinte să pună în trupul no sfinĠirii. Materia, văzutul nu e doar un s harului, ci ea este plină de putere dumne 21, cit . in Streza, 209, p. 80), iar Tai na, misterul sacramental, o co nstituie întâl credinĠă a două subiecte în ambianĠa Bisericii omul se întâlnesc în İi prin prezenĠa sacr – Omului. I.3.2.1. Suntem fi ai lui Dumnezeu prin Botez Botezul , ‚programul nemuriirii prin hristi p. 30) este ‚o Taină pascală“ (Schmemann, 200 comuniunii noastre personale cu Hristos, c te Taine: Mirungerea, Euharistia, PocăinĠa, Maslul, adevărată haină luminoasă, este Hristos Í – aĠi botezat, în v – aĠi İi îmbrăcat“ [Gal 3, 26], lucru înt finĠire a ape săvârİirea Botezului: ‚Arată – Te, Doamne, în apa aceasta İi se schimbe prin ea, să lepede pe omul ce îmbrace în cel nou, ce este înnoit după ch u, ca fiind împreu – sădit cu asemănarea morĠii Tale prin Botez, să s Molitfelnic (2002, p. 38) la rugăciunea de 84 La Botez primim ‚demnitatea înfierii“, in lucrarea virtuĠii de Tatăl, aflăm la Sfântul Vasile Ín continuare , trasăm câteva puncte de plecare catehezei baptismale: 1. Pregătirea pentru botez. Atunci când lor trebuie se desfăİoare o activitate intensă de Botezului se aplică copilului, benef însoĠitorii pruncului. (Necula, 201 – 35, p. 53). Oda generalizarea bote zului copiilor a dispărut acti trebuie să se orienteze asupra naİil întregi. Naİii trebuie să îndeplineas garanta creİterea duhovnicească a c opilului. Te rmenul de naİ are ‚însoĠitor“ al unei persoane care î mplică multă responsabilitate: ‚ dacă garantezi [pentru cineva] – te ca İi achi al sumei“ [Sir 8, 13]. Deoarece garantează – i învaĠă virtutea, tori sunt s arate multă trezvie, îndemnând İi sf d dragoste părintească, ne mărturiseİte Pr. Schmeman (209, p. 26 – 29). 2. Oficierea Botezului İi explicaĠia ri tualului İi a simbolist alt e aspect e impor tant în educaĠia cred incioİilor (Necula, 2013, p. 3). Părintele Profesor, Constantin Necula , (2013, p. 38 – 46) ne prezintă caz catehizare speciale, cu privire la Taina Botezului: a. Catehizarea familiei în cazul copiilo b. Catehizarea familiei în cazul copiil or cu autism c. Catehizarea ‚fratelui mai mare“ d. Catehizarea mirilor provenind din alte confesiuni, cu prilejul Botezului lor e. Catehizarea celor reprimiĠi după rupe f. Catehizarea colectivelor medicale İi să nătatea İi protecĠia copiilor g. Catehizarea persoanelor c are cer botezul în penitenc Pentru o bună reuİită comunicaĠională în ce priveİte Taina S Părintele Profesor, Constantin Necula , (2013, p. 46 – 47) ne îndeamnă să a vedere: a. Unicitatea Botezului 85 b. Roadele Botezului pentru mântuire c. Rostul Botezului în viaĠa pruncului/ botezatului 23 . d. De ce Biserica Ortodoxă acordă cele Mirungere, Euharistie ? e. Ce semnifică sfinĠirea apei ? f. SemnificaĠia anumitor ge sturi de ritual: dansul în lumânării, înveİmântarea în alb g. Care sunt mijloacele prin care naİii ctivi în mântuirea f Prin această taină instituită de Mântu credin܊ă, omu l este renăscut din ‚apă ܈i din Duh “ [ In 3, 5 ] la via܊a în Hristo membru al Bisericii Ortodoxe. Cură܊it ܈ duhovnice܈ti“ (Cabasila, 1989, p. 153) a păcatului strămo܈esc ܈i făcut părta܈ al Ímpără܊iei es chip tainic de iubirea lui Dumnezeu cel v Botez, ce trebuie păstrată ܈i dezvoltat ă prin sârguin܊a noastră, d Marcu Ascetul: ‚Botezul este desăvâr܈it, dar nu d poruncile“ (Filocalia 1, p. 275, cit . în Ciobotă, 2011, p. 49). presupune efort moral, luptă cu patimile, I.3.2.2 . Ne întărim cu Dumnezeu prin Mirung După administrarea Botezului, urmează (Schmeman, 209, p. 107 – 159), o adevărată Cincizecime per ce realizeaz prezenĠă mai intensă a lui Hristos prin D botezat (Stănilo p. 541, cit . in Nicolescu, 2005, p. 125), prin darur acestuia. Prin această Taină omul înaintea Hristos, realizată prin Botez (Schmemann, p. 120 – 121). Organele simĠurilor noului născut œ ochii, gura, nasul İi u œ ca İi părĠi mai însemnate ale corpului œ fruntea, pieptul, spatele, mâ œ primesc 23 Teza de licenĠă a Părintelui Profesor, Dumitru S Botezul copilor, elaborată sub îndr İtiinĠifică a profesorului Vasile LoichiĠă (1881 – 1958) İi susĠinută public în a tatea de Teologie Ortodoxă din CernăuĠi, reprezintă un adev necesitatea administrării botezului la copii. Se p Biblioteca Mitropoliei Ardealului, fiind publicată în revista Studii Teologice, nr. 1, 2013, p. 19 – 48, sub îngrijirea lui Io – Dragoİ Vlădescu 86 pecetea darului Duhului Sfânt, ungându – se cu Sfântul İi Marele stă ungere întăreİte sufleteİte İi trupeİte pe cel m viaĠa lui de ‚moİtenitor al cereİtii Sale împără Molitfelnic ) . Pentru o bună transmitere a conĠinutu activitate a catehetică putem folosi lucrările Sf în tratatul Despre Duhul Sfânt ne prezintă darurile pe care repunerea în rai, ridicarea în împărăĠia de a numi pe Dumnezeu Părinte, de a deveni părt luminii, de a fi părtaİ veİnicei slave, î – un cuvânt , împărtăİirea de toat acest veac İi în cel viitor, teme ce vor tehetică la car adăuga materia ungerii, aromatele ce o c acesteia în pregustarea ÍmpărăĠiei celei d astfel, cât de mare va fi des ăvârİirea ei aflăm la Ciprian Streza (209, p. 178). Aceste evenimente petrecute cu cel nou botezat t prin predică İi/ sau cateheză pentru a fi înĠelese de II.3.2.3. Ne unim cu Dumnezeu prin Ímpă După Ungerea cu Sfântul Mir ne apropi (Schmeman, 209, p. 170 – 177), piscul cel mai înalt desăvârİirea celorlalte Taine, (Dionisie – Areopagitul, PG, 3, col 425, cit . in Sf. Nicolae Cabasila, 2 01, p. 106) , la care dacă am ajuns odată, dobândim fericirea cea dorită, fiind Nuntă a sufletului în Dumnezeu 415, cit . in Nicolescu, 2005, p. 128). Pentru că a morĠii, î ngropării sau unei vieĠi mai bune, ci orba chiar de dobândir nviat. De acum , nu mai primim darurile Duhului Sfânt, Vistiernicul acestor daruri, comoara întru Euharist ia constituind culmea relaĠiei omului cu Dumn este plenar în noi, İi noi suntem în El, plenitudinea ei . Prin Botez, Mirungere, Euharistie İi r , ne încorporăm Hristos, primim existenĠa creİtină, adică İi viaĠa corespunzătoare. Ín acest mod , ‚Tatăl găseİte pe feĠele 87 [chipul] Fiului Său İi recunoaİte în noi rele Celui Unul Născut al Său“( Nelas, 202, p. 137), İi p rimim o nouă identitate de copi i ai lui Dumnezeu. Prin Mântuitorul noi am cunoscut cel m iar prin faptele Lui ni se arată cât de ‚ ât e de mare purtarea lui de grijă faĠă de noi pentru că este vorba İi de contribuĠia pe chipului pentru a ajunge la asemănare (Bri 19, p. 109) . ViaĠa cred incioİilor este , astfel , o viaĠă euharistică, o via preamărire a Creatorului, de mulĠumire pe spirituală în iubire către Dumnezeu prin , totodată , İi o imprim are în ei a energiei dumnezeieİti mânt Trupului İi a Sângelui lui Hristos Ínvia noastră, întreaga noastră fiinĠă , se adaptează İi se sensibilizea spre învierea pe al cărei germene îl constiuie pâinea İi vi Cuvântului lui Dumnezeu (Gomboİ, 2010 , p. 50 ). ConĠinuturile catehezei Sfintei Ímpărtă a. Cina cea de Taină, momentul instituir b. Pâinea İi vinul , materia de jertfă c. Locul, timpul İi săvârİitorii acestei d. Plinătatea sfinĠeniei İi deplinătatea II.3.2.4. Ímpăcarea cu Dumnezeu prin Sp Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei 24 este , prin excelenĠă, în ra rt cu celelalte taine , o taină a cuvântului ce se transfo rmă în rugăciune, a comun ce întăreİte nou unirea cu Hristos a celui ce prin păcate a pus o distanĠă într (Stăniloae, 1956, p. 169), fiind tratamentul terapeut ii de păcate. Grigorie Palama , remarcă în Omilia a XVI – a La Íntruparea Domnului , aceasta că: ‚prin dumnezeiescul Botez, deİi ne – a renăscut Domnul İi prin ha , ne – a pecetluit pentru ziua răscumpărării, totu – a lăsat să avem încă un trup murito pătimitor İi scoĠând pe căpetenia răutăĠi 24 Cu înĠeles de vindecare sau tămăduire, provine d ȝİIJȐȞȠȚĮ, care înseamn schimbarea gândului, răzgândire, căinĠă, converti , cit. in Ungureanu, 2014, p. 75), ‚părere de rău“ (Mircea, 1995, p. 40 8 ispitească pe dinafară ca omul înnoit, du Hristos, trăind în fapte bune İi pocăinĠă le İi exercitâ ndu – se prin ispitele duİmanului să se pregătească spre plinirea viitoare, din veacul cel nou“ ( Sf. Grigorie Palama, P.G., c ol. 213 cit. in Miron, 202, p. 7 ). Spovedania este o ‚ İcoală temeinică“ (P.S. Grigor e Comİa, 1929, p. . in Naclad, 2007, p. 174), o ‚ excelentă metodă de educaĠie Corneanu, 1977, p. 44), în care preotul d învăĠa pe credincioİi despre toate adevăru erică İi necesare arătând datoriile lor creİtineİti faĠă de Elementele ce alcătuiesc această Taină pocăinĠa adevărată căinĠa, mărturisirea păcatelor, rugăciunea de ie are İi împăcare comunitatea. Prin aceste elemente , duhovnicul îl pregăteİte pe de İi cu Hristos, curăĠin d casa sufletului prin a tenĠie İi exigenĠă, d – i face ucenicului o pregătire forĠată, ci îl tra n cuvânt , constatând sta sufletească İi trupească, urmând să – i dăruiască binecuvântarea lui Du înfierii, mireasma întăririi sufleteİti ( sfat, mângâiere sufle tesc, canon sau medicament (Dinu, 209, p. 85) . Subliniind importanĠa T ainei, Sf. Ioan Gură de Aur a ‚preoĠii locui pământ dar dispun de cer, căci au primit – a dat – o nici îngerilor, nici arhanghelilor căci n – a zis acestora: «Oricâte veĠi dezleg pămâ nt [ . ] vor fi dezlegate sau Ġinute în cer!» Această legătură a suf până la cer căci ori ce hotărăsc preoĠii jos confirmă . Aceİtia au p puterea nu asupra necurăĠiei trupeİti ci ori ai curăĠiri i ci a curăĠi radical de păcate“ ( Todoran, Zăgrean, 1991, ). Deci , mărturisirea păcatelor în scaunul spoveda , în faĠa preotului duh imperativ categoric. Dumnezeu cere în mod ‚nu pentru că nu i – ar cunoaİte greİelile, ci pentru încredere İi dragoste; prin mărturisire Dumnezeu“ (Tertulian, 1981, p. 218). Preotul este numai un mar luc rării divine, căci cel ce primeİte mărtu este Dumnezeu. El împarte darurile Sale f ecăruia, după măsura cr , ‚credinĠ începe să se dovedească prin sinceritatea (Tertulian, 1981, p. 218), iar harul 89 iertăr i i păcatelor este oferit în urma rostir administrare a Tainei, Acest har vine ca o răsplată a credinĠei, d credinĠa İ pocăinĠa se cheamă una pe alta. Nu poate Ġă sinceră nici pocăinĠă întreagă fără credinĠă dreap Dacă în celelalte Taine harul divin la propăİirea vieĠi duhovniceİti, în Taina Spovedaniei harul anume: căinĠa İi dorinĠa de îndreptare a penitentului, mă pe care acesta este dator să o facă îna întrebuinĠate de acesta în scopul însănăt acestora la îndeplin irea lor. Acestea ar fi etapele İ Ele sunt inseparabile, condiĠionându – se reciproc İi formând îm Sfintei Spovedanii. Trezită İi întărită păcatele săvârİite impulsionează voinĠa sădind în suf a nu le mai repeta, îndemnându – l stăruitor la mărturisire epitimilor prescrise de duhovnic. Formula de dezlegare, rostită de preot isir ea păcatelo este următoarea: ‚ Domnul İi Dumnezeul nostru Iisus H iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tin [ …] İi să – Ġi lase toate p ği eu , nevrednicul preot İi duhovnic, cu puter – mi es te dată, te iert İ toate păcatele tale, în numele Tatălui İ ! “ ( Molitfelnic, 1976, p . 59 – 60). Prin rostirea cuvintelor te iert İi te dez atingerea cu mâna dreaptă a creİtetului pe p otrivit făgăduinĠei İi pe bolnavi mâinile vă veĠi pune İi bine le v al lui Hristos care iartă greİelile, vinde la Botez. Ín lucrarea Tainei, harul ie rtării İi al dezlegării se İi dezlegarea pe care credinciosul însuİi eliberării interioare İi al împăcării cu – l îndreptăĠeİte să Sfintele İi Prea Cur atele Taine ale lui Hristos. Dezl cel mai important care pecetluieİte Taina acordate de Hristos prin mijlocirea preot reprezentant al Bisericii İi organ sfinĠitor al săvârİeİte tainele. 90 Actul dezlegării e actul împăcării cu euharistică a Bisericii căci păcatul sc l dezmoİteneİte İi – l dezmembrează din trupul ei. Se c noastră creİtină mai multe formule de dezlegare. Cea folos menĠionată mai sus iar cea folosită de duhovni cesc, care te – ai mărturisit nevredniciei mele, , umilitul İi păcătos , nu pot să iert pe pământ păcatele, fără numai Dumnez fost către apostoli după învierea Domnulu Iisus Hristos, zicând ărora le ve Ġi ierta păcatele le vor fi iertate İi cărora », pentru acest c noi îndrăznind zicem: ‚toate câte le – ai spus nevredniciei mele İ le spui fie din neİtiinĠă, fie din uitare zeu în veacul de ac viitor“ (Bănescu, 1981, p. 539). Íntre ce Amândouă întăresc realitatea faptului ‚că prin rugăciunile lui ca reprezentant auto Bisericii İi ca organ Hristos săvârİeİte Taina“ (Stăniloae, 1978 Ín ceea ce priveİte canonul sau epitim , se dă numai cu rol în vederea însănătoİirii vieĠii morale. Ac rează penitentului îl responsabilizează İi pe p – İi purta î permanentă rugăciune fiii duhovniceİti, as de comuniune İi de colaborare reciprocă m – se prin aceasta o l egătură strâ între credinciosul mirean İi preot. Duhovnicul cu surâs divin (Margerie, 1989, p. 53, cit . in Iosu, 209, p. 80), are menirea de a ajuta, ghidându – l pe cel în cauză spre a ajunge ‚Cine urcă pe prima dată un munte trebuie s ă urmeze un traseu marcat: tre drept însoĠitor İi călăuză pe cineva care [ …] Acesta este rolul preotului: de a f i însoĠitor İi călăuză“ ne IPS Kalistos Ware (196, p. 61, cit . in Iosu, 207, p. 30). II.3.2.5. Binecuvântarea familiei prin e Familia, sau biserica cea mică, face întemeiată de Dumnezeu în Rai İi binecuvân [In 2, 1 – 1] . Íntemeiată p rin actul căsătoriei İi Taina Cunu 91 continua activitatea creatoare a lui Dum acestora spre s lava Lui. Sfântul Apostol Pavel numeİte căsătoria, ‚mar [Efeseni 5, 2 – 23 ] İi o aseamănă cu legătura dintre Hristo legătura sufletească dintre soĠi stă pe p după modelul Sfintei Treimi. Spiridon Cândea, vorbind despre famil cel mai important de care depinde binele İi feric căldură İi mângâiere, o inimă care bate devotament İi participare neprefăcută la astre, unde, copii fiind, găsim cuibul cald de dragoste fără de prihană a copiilor noİtri (Cândea, – 126). Pentru ca aceste fapte İi sentimente c atehizarea tin erilor care se apropie de Taina Cun Taina Spovedaniei (Necula, 2007, p. 61) activitatea preotului de păstor al suflet abordate cu pred ilecĠie în apropierea tinerilor de – Locul İi timpul săvârİirii Cununiei œ dacă se poate în prelung dup ă cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur ‚Ceea ce au făcut cei d leii să facă İi cei care acum îİi iau fe mei: să – L aibă pe Hristos în mij poate face aceasta? Prin preoĠi! Căci zi primeİte» [ Mt 10, 40 ], [ . ] iar atunci İi Hristos prin ei, cu adevărat , va fi de fa dimpreună cu Mama İi cu fraĠii L ui. Căci zice. «Cel ce fa acesta este fratele Meu İi sora Mea İi (204, p. 3, cit. in Bădescu, 2015, p. 95). – Legătura naturală dintre bărbat İi fem îndatoririle de iubire reci procă, de ascultare, de bună legere, de preĠ naİtere de prunci prin adevărată jertfelnicie – 172) – Ridicarea nunĠii la rang de Taină prin participarea Mântuitorul unta din Cana Galilei – Identificarea legăturii dintre H ristos İi Biserică cu cea di 92 – IntervenĠia Maicii Domnului la săvârİire rugăciuni către aceasta İi către sfinĠi comun al familiei – Binecuvântarea Bisericii cerând binecuvântarea lui Dumnez esenĠiale ale tinerilor pentru revărsar sănătăĠii trupeİti İi sufleteİti, a bel îndelungate spre a vedea pe ‚fiii fiilor r“ – Rolul İi importanĠa naİilor ca ic oane vii, modele de rugăci mărturisitori İi garanĠi ai îndeplinirii – Lumânarea/ Lumina ce împreună cu perdeaua fină, a topit în văzduh, însoĠeİte omul la toate Tainele B – un fel de miez de noapte a Ínvierii (Necula, 2007, p. 73 ; Gavrilă, 2010, p. 137 ) . ConfecĠionat ceară curată, lucrul fecioarelor, albine ânarea arde odată cu jertfă de ardere de tot. II.3.2.6. Trimiterea la Apostolat prin Termenul de apostol vine de la grecescul ਕʌȩıIJȠȜȠȢ, ce reprez persoane alese İi trimise în misiune cu îm nostru Iisus Hristos (Mircea, 195, p. 38 – 39), spre vestirea Evangheliei la toate neamurile. Apostolul este martor atât din perspectiva – a trimis, cât perspectiva celor care îl primesc, dublă propovăduirii, aceea de a fi în A devăr İi de a înleni calea s (Ivan, 2010, p. 15). SfinĠii apostoli au primit Hirot prin suflarea Duhului Sfânt, primind put tainelor, avându – l pe Hrist os alături până la sfârİitul ve Preotul este în parohie urmaİul Aposto locului să fie păstorul acesteia, ce cond ‚Evangheliei ÍmpărăĠiei“ [ Mc 1, 14 – 15 ] pe car e trebuie să o cuno interpreteze în duhul Ortodoxiei, al SfinĠ Părintele conf. univ. dr. Constantin N descrie preoĠia ca un ‚Hristos în mijlocul nostru, sărutarea păcii İi îmbrăĠ ânt, puterea de a dezlega, puterea de a ierta İi de a purt 93 puterea de a frânge pâinea İi de a împăr morĠii, puterea de a învia înviaĠii, pute Cerul pe pământ İi pământul la Cer, puterea care îi aduce pe mijlocul îngerilor, puterea pe care Hrist – o unor mâini de l părelnic de nimic, pentru ca niciodată lu fie mai frumos decât umplerii de Duh Sfânt pe care o dăruieİte – 143), continu câteva pagini mai departe că lucrarea pre – fiinĠială cu l Dumnezeiescului Duh (p. 164). FuncĠiile sacerdot ale a învăĠa, a sfinĠi İi a cond dimensiuni esenĠiale ale slujirii, cea înv cele trei slujiri sau demnităĠi ale Mântu a Biseric ii, de către cel ‚ales“ din mijlocul o – I sluji lui Dumnezeu. Spre a trezi interesul pentru preoĠie bisericii trebuie să descopere vocaĠia sp Trupul tainic al Bisericii, să prezinte sublim împreună slujitori atât în cadrul Liturgh capacitatea de a face din casa sa casa co umnezeu le dăruieİte lui, darurile comunităĠii“ (Necu Virgil Gheorghiu, în cartea sa, Tatăl meu, preotul care – a suit la cer 25 îl prezintă pe tatăl său ca tată de copil, so copilor, soĠilor, soĠiilor, tinerilor İi bătrân parohia unde a fost numit să împlinească necesar astăzi spre a fi vrednic să sluj cu toată priceperea, înĠelepciunea İi puterea, sf ‚nevoia cea mare a timpului de faĠă este , mai ales , preoĠi sfinĠi“ (Popescu Prahova, 1935, p. 27, cit . in Cândea, 2002, p. 27). PreoĠ ia este semnul iubirii lui Hristos İ încredinĠează păstorului, este taina prin e leagă cu pământul, lnice cu cele eterne, cele trecătoare cu cele n omul le poate cuceri încă în această viaĠ . i n Cândea, 25 Editura Deisis, Sibiu, 2006. Această carte repre – a fost prezentat de către părintele prof esor Constantin Necula în anii stud PreoĠie ale Sf. Ioan Gură de Aur İi ale altor Pări 94 202 , p. 3 – 35), iar preoĠii , ca mântuitori İi ziditori de s lumină İi viaĠă, trebuie să răspândească letului lui, poată să bucure İi în acelaİi timp să lumi Printr – o pregătire care face mai presus de conİtiinĠa preoĠească în sufletul fiecăru ul ortodox româ recâİtigă toate poziĠiile pierdute İi ajun părinte al neamului nostru (Cândea, 2002 , p. 30). II.3.2.7. Vindecarea sufletească ܈i tru Taina Sf ântului Maslu continuă l ucrarea sfinĠitoare İi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ‚Doct p. 165) noastre, find slujba sfântă prin care Biserica pentru sănătatea bolnavilor, acordâ ndu – le iertarea de păcate pri sfinĠit (Sf. Nicolae Cabasila, 2001, p. 34 Maslul ne oferă posibilitatea întâlni âteva elemente principale pe care le putem folo săvărİirii acestei Taine, cât İi în cadrul catehezelo a. PocăinĠa, ca lucrare ce stă la baza t urcare pe drumul duhovnicesc alături b. Citirea celor İapte pericope biblice, stol İi Evanghelii , cu puternic rol pedagogic: Dreptul Iov, model de răbda Pilda samarineanului milostiv ce oferă cred osului nădejdea vind în ‚casa de oaspeĠi“ care este Biserica prin s lăvirea adusă lui Dumnezeu, Răspu chemarea lui Dumnezeu având partener u, Dragostea İi r ca temelie a ÍmpărăĠiei Cerurilor, Manda apostolilor, Cinstirea trupului ca Dumnezeului celu Urmarea lui Hristos İi împlinirea le semeni, ‚Rugăciunea multora“ adusă p StăruinĠa în rugăciune c. Adresarea cel or İapte rugăciuni de tămăduir către ‚Dumnezeu l nostru, doctorul sufletelor İi al trupurilor“ 95 d. Untdelemnul œ Materia sfinĠită İi sfinĠitoar citirea celor İapte rugăciuni İi unge celor bolnav(i) . Despre materia Maslului, a se vedea studiul domnului Costion Nicolescu (2010, p. 47 – 75), prezentând – o ca materie ce ‚comunică İi s tămăduirea sau sănătatea“, deoarece ‚ slujitorul Lui“ (Sfântul Efrem, cit. 2010, p. 51). Această Taină arată valoarea persoane proslăvit prin participarea după har la II.4. Educa܊ia religioasă realizată pri extracuriculare I.4.1. Voluntariat ul cre܈tin sau Liturghia după Liturghie Parohia constituie astăzi İi câmpul de – İi îndeplin scopul, Liturghia trebuie să fie prelungit liturghia rugăciunii İi slujirii perman ente de la altarul inimii cadrul Sfintei Liturghii nu este un act c Biserică. Ea trebuie să – İi arate roadele dincolo de mome Biserici. Comuniunea cu Hris tos, cu semenii noİtri, nu se İi la rugăciunea duminicală, ci ea pătrund Bisericii apostolice mărturisesc că litu comunităĠii“ ( Bria , 1 957, p. 427, cit . in Stan, 2010, p. 492; Mure Aİa cum remarca Părintele Profesor, Bria, filantropia este Liturghie, de dimensiunea evanghelizatoar dimensiunea sacramentală, comun ională a acestuia. Astfel, creİtinilor, după ce ascultă lecturile bib ofrande, se roagă pentru lume İi unitatea îmbrăĠiİează în numel e lui Hristos…“ (Bria , p. 324 – 325, cit . in Petraru, 2010, p. 252). Filantropia creİtină este integrată liturg holism eclezial în sensul biblic İi patri nou în care locuieİte dreptatea [2 Ptr 3 străluceİte lumina divină. Părintele Bria Liturghia după Litu nu în sensul relativizării actului liturgic pri socială dup scheme occidentale secularizate, ci al un 96 iubirea lui Hristos după modelul autohton experie nĠa comunităĠii care celebrează e xperienĠa cuminecăturii sugerează o formă de comunitate creİtină angajată în m ‚Iată regula desăvârİirii creİtine, defin ei: a căuta interesul comun [ . ] Căci nimic nu te poate fa ce imitator al lui de a te îngriji de aproapele“, ne îndeamnă Sf. Ioan Hrisostom (PG, LXI, col. 208 D, cit . in Voicu, 2010, p. 215). Cercetarea credinciosului este întări tă de exemplul Mântuitor care a intrat de multe ori în casele unor farisei, vame܈i ܈i păcăto܈i (Luc unde ܈i mărturi a Sfântului Ioan Gură de Aur: ‚ Preo܊ii să viziteze nu olnavi, ci ܈i pe cei sănăto܈i“ . Vizitele pastorale se impun ܈i familiei. Pentru rolul ei multifunc܊ional, în specia de sub ochiul ager al preotului, rămânând misionar. […]. Prin aceste vizite preotu Apostolatul s acerdotal se desfă܈oară ܈i în paroh predicat în sinagogă, dar ܈i în casele oa din biserică. Ín legătură cu modalitatea următoarele : să se facă după un plan bine stabi bianual, după numărul credincio܈ilor. Viz suflete܈ti dintre p reot ܈i credincio܈i. Vizitele inopinante sau anun܊ate d forma cea mai eficientă, urm ează ordinea numerelor de casă sa timpul în care se crede cel mai potrivit, potrivită, timpul afectat să fie socotit a scopului urmărit, iar discu܊iile să se poarte cu d – se cele inuti banale (Ghita, 195, p. 4) . Cultul liturgic İi liturghia se prelun extinderea orizontală a Liturghiei euhari ce sub formă de diaconii formă de liturghie numită İi ‚Liturghia aproapelui“ (Ocol ‚S acramentul fratelui “: ‚N – am poftit argintul, aurul sau “ (Bria, 20, p. 128 – 129, cit . in Petraru, 2010, p . 252) ‚Voi însă să İtiĠi că lucrat pentru trebuinĠele mele İi ale cel – am arătat c ostenindu – vă astfel veĠi veni în ajutorul celor !“ [FA 20, 3 – 35]. 97 Cu toĠii suntem chemaĠi să participăm rea misiunii învăĠ păstrarea, propovăduirea İi apărarea drept prin susĠinerea activităĠii clericilor, î – ne vocaĠia de fii ai asistenĠa religioasă asigurată în diferite instituĠii: spitale, armat prin desfăİurarea activităĠilor social – filantropice în toate secto că în faĠa lui Dumnezeu nu te poĠi prezen credinĠei concretizat pr in fapte (Semen, 205, p. 5) . AcĠiunile comunitare oferă suport afect educativă, mai ales în plan religios – moral, İi contribuie la i capabile să asigure regenerarea morală İi ovocările sociale İ mereu noi, promovând întrajutorarea, spir trăiască în aceeaİi împărăĠie a cerurilor. Profesorul de religie îİi desfăİoară a locului. Pre otul , ca reprezent ant al episcopului în parohie obligaĠia de a consilia İi evalua profesorul de religie. fie mai răspunzător, să se implice mai mult î pa rohiei. ği preotul ar avea ‚de câİtigat “ de pe urma unei bune cola de religie, fiind mai bine informat în problemele İi mentalităĠile tinerilor din Profesorul de religie are posibilit atea de a face o radiografie pertinentă a sufleteİti elevilor săi, iar printr – o colaborare cu preotul du îmbunătăĠire a vieĠii moral œ religioase a tinerei comunităĠ prin desfăİurarea tipuri de activităĠi curriculare İ i extracuriculare . ActivităĠile extr accentuează într – o mai mare măsură latura formativă la imaginaĠie İi creativitate. Această l realiza cu prilejul s ărbătorilor religioase İi naĠion ale, când profesorul de R eligie İi preotul împreună pentru : – realizarea progr amului artistic prin îmbinarea sc cântecelor de natură istorică, folcloric – realizarea unor expoziĠii cu lucrări a iilor: icoane, felic realizate prin diferite tehnici: pictură – strângerea de fonduri İi produse pe ca bă trânilor İi copiilor din cămine İi aİez 98 – vi zionarea de filme religioase, istorice, dezbateri având ca teme subiectul filmu ale participanĠilor – conferinĠe İi întâlniri cu mari duhovnic – lansări de carte religioasă – organizarea diferitelor activităĠi ce au creİtine. De asemenea , profesorul de religie este dator gă la biserică îm elevi pentru a – i implica în cântarea la strană, la cor, İi alte acĠiuni prin ca i mplicaĠi în mod activ İi conİtient în rân , elevi se pot rândui pentru a ieİi cu lumânarea la voh la cinstitele daruri, scoĠând în evi implicarea copiilor în desfăİurarea servic Se impune o implicare mai eficientă a comunităĠilor desfăİurarea educaĠiei religioase, în ame – ar putea oficia servicii liturgice săptămânale, în organizarea, susĠine unor activităĠi e xtraİcolare (vizite, pel erinaje, activităĠi carita material e didactice specifice Religiei. II.4.2. Pelerinajul ܈i vizitele la bise PaЮii spre Rai Pelerinajul este călătoria făcută în scop religios, că inaĠii naĠion internaĠionale, reprezentând un mijloc de în Dumnezeu. PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodo Călătorind c Dumnezeu œ ÍnĠelesul İi folosul pelerinajului , prezintă principalele motive ale pelerinajului: pelerinul doreİte să ajung încărca duhovniceİte, pentru a intensific – I aduce mulĠumi Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, pentru a se mărturisi İi pri iertarea din partea lui Dumnezeu, pentru (208, p. 4 – 5). Ín pelerinaj Dumnezeu İi omul se caută – se în mod spont misterios asemenea Mântuitorului în dr umul spre Emaus, pentru a face din fiecare pelerin o gazdă, un primitor de Dumnezeu. ceea ce nu este din lumea aceasta. Jean V 9 Avraam încoace toĠi oamenii credinĠei su nt pelerini mergând pri făgăduită, İi îİi dau seama că Hristos îi – L recunoască frângerea pâinii (cit. in PF Danieal, 2008 Pelerinajul este un act asemănător oric imentului religios. Am putea spune chiar că este ce , totu܈i, pelerinajul nu este o simplă expr care este izvorul deplin al credin܊ei. Pe a dorin܊ei cre܈t căutare a unei vie܊i pline de sfin܊enie ܈ poate ܈i trebuie să fie orice cre܈tin care mediu sfânt în care fiin܊a umană simte n a descoperi într – un mod cât ma evident prezen܊a lui Dumnezeu. Prin dimensiunea sa didactică, peleri fortificarea răbdării văzută la cei din ceilalĠi, la împărtăİirea bucu riei cu cei din jur, la îndemn a împărtăİaniei, la consolidarea identită îmbogăĠirea culturii popoarelor, la căutar Íntâlnirea cu locurile sfinte, cu oamenii duhovniceİti, binecuvântare, iubire, pace, bucurie İi revărsat asupra familiei İi comunităĠii în Vizitele la biserici İi mănăstiri pent nte de relaxare, ci İi posibilitatea dobândirii arhitecturale, a admirăii creaĠiei İi slăv la programul liturgic. Putem distinge mai multe tipuri de vi zite İi excursii: Vizite İi excursii introductive, organ înĠelegerea cunoİtinĠelor ce urmează a fi Vizite İi excursii organizate în vedere Vizite İi excursii de consolidare İi fixare a cunoİtinĠelor PF Daniel (2008, p. 16), încheie frumo astfel: ‚Pelerinajul sfinĠeİte timpul vieĠ 10 I.5 . Consilierea pastoral – duhovnicească Consilierea , ca dem ers acĠional realizat de preot/ psiholog/ consilier, rep un proces specializat de sfătuire, susĠin constituind un instrument indispensabil al preotului, psihologului, pedagogului, asistentului socia l İi a oricărei persoane ce posedă DicĠionarul explicativ al limbii român fiind un proces de sfătuire. Wallis J. (1 , cit. in . Micleuİanu, CuzneĠov p. 8) defineİte consilierea ca fiind un dialog în care o pe dificultăĠi semnificative. Cercetătorul G proces de orientare œ învăĠare care se desfăİoară în s persoane, cuplu , în care sfătuitorul cu competenĠă clientului său metode adecvate nevoilor a vieĠii, stabilindu – se în acest fel un program persona F. İ i John H . (1984) menĠionează despre consilie o cale de a relaĠ răspunde unei alte persoane, pentru ca ac – İi exploreze gâ emoĠiile İi comportamentul în direcĠia câ pen tru a învăĠa să găsească İi să utilizeze ale mai tari/ resursele, astfel încât să se poată confrunta cu viaĠa mai eficien coorespunzător (cit . in Micleuİanu, CuzneĠov, 2015, pp – 9). Zinaida Micleu İanu İi La risa CuzneĠov ( 2015, p. 9 – 10) prezintă mai m tipuri de consiliere: ‹ Consilierea medicală este cea care include procesu referitoare la asigurarea condiĠiil biofiziologică a organismului uman, ere a unei stări funcĠionalitate İi sănătate a acest de personalul specializat, medici İi asistenĠi medic ‹ Consilierea socială reprezintă ansamblul de măs acordate persoanelor so cial – vulnerabile. Astfel de probleme sunt de competenĠa asistenĠilor sociali İi bilitatea auto publice. 101 ‹ Consilierea religioasă reprezintă un sprijin, aju acelor pe rsoane care necesită asistenĠă spiritua religioasă. Con religioasă este realizată de preoĠi ogice. ‹ Consilierea psihologică reprezintă sprijinul İi a persoane care, în anumite momente a adaptarea la so licitările vieĠii, manifesta dezechilibre ale structurilor lor d este realizată de psihologi, consi psihoterapeuĠi cu competenĠe specific. ‹ Consilierea psih opedagogică este sprijinul, ajutorul, o elevilor İi părinĠilor acestora, p sihopedagogică în mediul İcolar este realizată de psih İcolar, cadrele didactice, iar în m sta este reali către părinĠi prin intermediul educ copi. Consilierea pastoral ă reprezintă o ‚slujire a comun ca scop vindecarea, eliberarea, reconcilie a persoanei“ (B 1993, p. 12, cit. in Jurca, 2008, p. 15), ñ p romovarea unei noi viziuni asupra s ñ a titudinea creİtinului în faĠa sufer ñ b olnavul , ca subiect de evanghelizare ñ s fere prioritare ale acĠiunii pastor . Eugen Jurca prezintă câteva calităĠi p i se cer astăzi consilierului/psihoterapeutului/ duhovnicului (208, p. 76 – 10): ñ V ocaĠie ñ Aptitudine/abilitate/capacitate/talent din înzestrare naturală de specialitate ñ F ormare profesională ñ Pregătire psihologică ñ ExperienĠă personală İi profesional ‚Este bine să nu ascunzi gându rile tale de PărinĠi, d le destăinu oricui Ġi – ar ieİi în cale, ci să le veste re au 102 darul deosebirii İi nu celor ce nu – s decât albiĠi de vreme ! “ (Filocalia 1, 1947, p. 137, cit. in Jurca, 208, p. 87). ñ Cultură İi pregătire permanentă œ exigenĠe actuale de ma ñ Conduită etică ñ Cunoaİtere de sine adecvată ñ Aceptarea d e sine ñ Maturitate psiho – afectivă/ spirituală De asemenea, enumeră İi câteva calită se doreİte a fi îndrumător, sfătuitor: ñ Capacitate de comunicare İi comunica ñ Empatie ñ Capacitate de ascultare ñ Stimă de sine echili brată ñ Responsabilitate terapeutică/moral – soteriologică ñ SimĠul umorului ñ InteligenĠă İi înĠelepciune ñ SimĠ al observaĠiei İi al tratării c ñ Răbdare, calm, constanĠă, echilibru ñ DiscreĠie ñ Credibilitate, corectitudine, imparĠ ñ Flexibilitate, înĠel egere, îngăduinĠă ñ Optimism, simpatie, harismă, o uİoar Toate acestea, prin împreuna – lucrare a consilierului cu cel care cere îndrumare, răspund concomitent ambelor (Jurca, 208, p. 106). Scopul consi lierii/terapiei centrată pe benef se autoevalueze realist, să se simtă libe – İi nege sau s – İi deformeze opiniile İi atitudinile pentru a importante pentru el (Micleuİanu, CuzneĠov, 2015, p. 3 . 103 St adile procesului de consiliere, dup ă Giland B. E. , (cit. in Micleuİa sunt: Cercetarea problemei œ consilierul stabile܈te un con încredere reciprocă. Este necesar ca toĠi consilierii să asculte ܈i să urmărea atent ce spun beneficiari observân d limbajul nonverbal al acestora ; să manifes sinceritate, empatie fără ca să recurgă a etichetare sau manipulare Aprecierea bidimensională a problemei œ la acest stadiu consilierul va aprecia problemele beneficiarului, identificân Analiza problemelor se realizează până beneficiarul ajung la concluzii comune i m odului de rezolvare a lor . Identificarea alternativelor œ aici se propun ܈i se analiz posibile în rezolvarea problemei. Fol , consilierul va stimula beneficiarul să identifice cât mai mu sta le consideră acceptabile . Planificarea œ prevede evaluarea alternativelor de ac܊iuni, luând în considera܊ie res impul necesar, metodele etc. Aplicarea œ prevede ac܊ionarea în conformitate estabilit. Consilierul are misiunea de a stimula beneficiarul – i activitatea ܈i – l să depă܈ească po sibilele e܈ecuri ܈i greută܊i . Evaluarea Юi feedback – ul œ la acest stadiu beneficiarul împreună cu profesorul consilier evaluează rezultat ele ob܊inute . C onsilierul vine în sprijinul, ajutorul İi îndrum învăĠa: ñ să atingă un nivel optim de congru comportamentele proprii, între cee a ce gândeİte, simte İ ; ñ să se accepte aİa cum e ste, conİtientizându – İi capacităĠi potenĠialităĠile (punctele forte), d abilităĠil (punctele slabe) ; ñ să se simtă bine, confortabil cu si propri, opti mist İi să gândească pozitiv ; 104 ñ să creadă în posibilitatea schimbăr oportunitaea parcurgeri unor prog rame de formare İi d propriei personalităĠi, programe ofe corespunzăto ri cu problemele benefic iarilor ; ñ s ă abordeze cu luciditate problemele chiar dureroase, İi să fie capabil e disconfort İi/ sau de criză ; ñ să – İi modifice atitudinile İi comport İi / sau indezirabile social ; ñ să aibă capacitatea de a – İi maximiza disponibilită autodezvoltării İi a autorealizării personale ; ñ să ia decizii İi să – İi asume responsabilitatea comp ortamente, moduri de a g ândi ; ñ să – İi exprime opĠiunile İi să ia de profesională, evoluĠia în carieră capacităĠi (ceea ce poate), cu nive oferta societăĠii (ce ea ce este, trebuie, se cere) ; ñ să adopte un stil de viaĠă sănătos, – i asigură confortul starea de funcĠionalitate optimă (Micleuİanu, CuzneĠov, – 38) . 105 I. COLABORAREA PREOT œ PROFESOR DE RELIGIE ÍN FOR COMPETEN܉ELOR SPECIFICE PR EVĂZUTE DE PROGRA MA ܇COLARĂ DE RELIGIE LA CLASA A V – A. CERCETARE œ AC܉IUNE III.1. Coordonatele cercetării I.1.1. Delimitarea temei de cercetare Prezentarea competen܊elor specifice İi prevăzute de Programa ܈col ară de Religie la clasa a V – a, a căror formar împreuna lucrare a preotului ܈i profesoru , prin desfă܈urarea tipuri de activită܊i curriculare ܈i extrac Tabelul I.1 Nr. crt. Competen܊e specific ConĠinuturi 1 1.1. Explicarea ro Vechiul Testament î istoria mântuirii 2.1. Exprimarea unor aprecieri personale privind comportamentului persoanelor din textele studiate Prima familie: Adam İi Prietenia lui Dumnezeu cu Noe İi Avraam Iosif İi fraа œ model de iertare Moise, omul care a vorbit cu Dumnezeu De la regele D Hristos 2 1.3. Identificarea mesajului moral – religios din texte sau suporturi expresive date ( biblice, religioase, literare, plastice, istorice) 2.2. Selectarea unor reguli de comportament moral – religios din dif din perspectiva unor criteri date Decalogul : importa viaĠa omului Respectul în l 106 3 1.2. Descrierea unor aspecte caracteristice religiei proprii, u 3.1. Eviden܊ierea u propriei identită܊i Mărturisirea Vechiul Testament Dialogul desp Dumnezeu 4 3.2. Identificarea sine İi fa܊ă de com prin raportare la valorile moral – religioase Ajutorul oferit semenilor CalităĠile omu Dumnezeu 5 3.3. Prezentarea mo re a diferitelor s ărbători İi tr în via܊a personală İi apartenen܊ă Sărbătoarea œ timp sf de bucurie Relaаia dint religioase İi III.1.2. Formularea opera܊ională a probl etat ñ Experimentarea diferitelor activită܊i e ñ Analiza modului în care activită܊ile ex profesorul de religie conduc la dezvoltarea interesului pentru disciplina Religie ñ Studierea influen܊ei diferi܊ilor facto tamentului religios al elevilor III.1.3. Informarea ܈i documentarea asup EducaĠia religioasă İi realizarea acest de către slujitor i ai altarelor İi ai catedrelor pe inima copiilor, spre a le fi învăĠători, p Sfânta Scriptură reprezintă principalu Testament, ne î ndeamnă să dobândim înĠelepciunea, determină să dobândim iubirea faĠă de Dum patristică, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfâ Sfântul Grigorie de Nazian z, Clement Alexandrinul, îİi îndemnurile privitoare la educaĠie în di aplecarea cu foarte mare trăire, dăruire umane, din îndrumarea directă İ i personală a ucenicului. De religioasă İi – a perfecĠionat metodele, İi – a îmbogăĠit conĠinuturi – a păstrat 107 scopul: formarea personalităĠii umane dup prezintă scopul educaĠiei ca fiind pregătirea oamenilor pen prezintă idealul educaĠional concretizat – İi dovedeİt credinĠa prin iubire, Dobroliubov prezin idealul prioritar al e ase, simplitatea inimii İi modestia raĠiunii , Augustin prezintă idealu căutarea lui Dumnezeu İi odihna în Dumneze Cercetând aceste izvoare, descoperim s CredinĠă, din Har, din Iubire, din Persoan ne educă pe pă spre a locui în ceruri. I.2. Elaborarea design – ului cercetării III.2.1 Obiectivele cercetării ñ Aflarea nivelului general de pregătir pedagogică la disciplina Religie ñ Identificarea de activităĠi ce pot fi realizate de căt împreună cu preotul în vederea creİteri ñ Ínregistrarea, monitorizarea İi compa implicaĠi în experimentul psihopedagog niĠial, la testele e, la testul final İi la retest III.2.2. Ipoteza cercetării Demersul investigativ s – a bazat pe următoarea ipotez Implicarea elevilor din Юcoală/parohie în activităаi educative Юi re ligie Юi a preotului, conduce la model religios – morale concretizate în creЮterea interesului pentru ora d achiziаia de cunoЮtinаe religioase, armon – elev, participare la slujbele bisericeЮti Юi la modificări com 108 I. 3. Elaborarea proiectului cercetării I.3.1. Locul de desfăİurare İi calendarul ce Cercetarea s – a desfăİurat la clasa a V – a de la ğcoala Gimnaz ială Măgireİ mediul rural, ce are un efectiv de 25 de elevi. Colectivul clasei a V – a este format din 18 ele vi din care 12 băieĠi İi 6 fete, prezen Tabelu l I. 2 NR. CRT. INIğIA GEN V‰RSTA OBSERVA 1 A. N. F 1 C.E.S. 2 A. A.D. B 10 3 B. C . F 1 4 B. G.ğ F 1 5 B.J. R.G. B 10 6 D. A.C. F 1 7 D. D.I. B 1 C.E.S. 8 D. M.N. B 10 9 G. ğ.I B 1 10 I. C.F. B 1 1 M. A.N. B 1 12 M. D.C. B 10 13 P. A. B 1 14 P. C. B 1 15 R. M.M. F 1 16 S. D.G. F 1 1 7 U. P.I. B 10 18 Z. I.C. B 1 D iagramă de structură pe gen a el 109 Íntrucât cercetarea İi – a propus İi observarea unor modificări comp care necesită intervale mai mari de timp, – a desfăİurat pe par İcolar 2017 – 2018. Calendarul activităĠilor desfăİurate de în perioada 01.10.2017 – 15.08 .2018 în conformitate cu toate conĠinuturile pr de Programa İcolară la disciplina Tabelu l I.3 Nr. crt. Data / P erioada Activitatea Observ 1 01 octombrie 2017 Startul ce Prof. Chira Nicolae 2 26 octombrie 2017 Participare l la bise rica ‚Na܈t Domnului“ din Măg Sfântul Dimitrie (v ezi Anexele nr. 3 4) 3 08 noiembrie 2017 Cateheză cu t Sărbăt œ timp sfinĠito la bise rica ‚Na܈te Domnului“ din Măg SusĠin PC Pr. Sorin (vezi Anexa nr. 5 ) 4 Octombrie œ Decembrie 2017 Vizionare film religios Noe œ Prie tenul lui Dumnezeu Iosif œ Model de iertare Moise œ Omul care a vorbit cu Dumnezeu Realiz sala d 5 Octombrie 2017 œ Iunie 2018 Ateliere de p literară, av Chipul Sf. Cuv. Parascheva Lumina din C Anul Cente narului Biserica Neamului Meu (v ezi Anexele nr. 6 œ 2) 10 Dumnezeu, Bi Cuvânt İi Cul copil 6 21 noiembrie 2017 Participare l la bise rica ‚Na܈t Domnului“ din Măg Intrarea Maici Domnul Bi seric (vezi Anexa nr. 23) 7 30 noiembrie 2017 Cateheză cu te Relaаi sărbătorile r sărbători œ Sfântul Andrei SusĠin PC Pr. Marius Constantin (vezi Anexa nr. 24) 8 01 decembrie 2017 1 Decembrie – Ziua Naаio a României la Sala de Festivită܊i a Tedeum Program artistic (v ezi Anexele nr. 25 9 01 decembrie 2017 Ajutorul oferit celorla lĠi œ 1 Decembrie a noİtri , la Căminu Bătrâni din V nilor, Vizită İi sus program artistic (vezi Anexa nr. 27) 10 6 decembrie 2017 Participare l la bise rica ‚Na܈t Domnului“ din Măg Sfântul Nicolae (vezi Anexa nr. 28) 1 20 œ 26 decembrie 2017 CalităĠile omului İi Dumnezeu Desfă܈urarea Elevi cla sei a V – a, a VI – a, 1 filantropice Colind pentru Teodora , prin activitatea de colindat la bisericile din Comuna Măgire publice ܈i s Moine܈ti, pen fonduri coordon prof. Chira Nicola bibliotecar Chira Adriana (v ezi Anexele nr. 29 œ 31) 12 25 decembrie 2017 Participare l la bise rica ‚Na܈t Domnului“ din Măg Sus܊inere con ‚Hr istos de naЮ – L ! “ (vezi Anexele nr. 32 – 3) 13 27 decembrie 2017 Finalizarea concertului caritabil, Colind pentru Teodora , prin s usĠinerea u artistic dedicat tr obiceiurilor de Anul Nou, la Sala de Festi M ăgireİti Parteneri: U. ğcoala Gimna Ardeoani, ğcoala Gimnaz , ğcoala Gimnaz (vezi Anexa nr. 34) 14 23 aprilie 2018 Participare l la biserica ‚ Domnul ui“ din Măg Sfântu Mare Mc. Gheorghe (v ezi Anex a nr. 35) 15 24 aprilie 2018 Molizii Cent Grădina Eroil , activitate de plantat în par ohia (v ezi Anexe le nr. 36 œ 37) 12 ‚Na܈terea Mai din Măgire 16 17 mai 2018 Marİ închinat noİt 1918 – 2018 , ÍnălĠ Domnului/ Ziua Eroilor Tedeum İi pro (v ezi Anexele nr. 38 – 39) 17 30 iulie œ 5 august 2018 ğcoala de V ară Episcop Ioachim Ma , ediĠia I, (v ezi Anexele nr. 40 – 54) 18 August 2018 Finalizare cercetare ActivităĠi catehetice İi pastorale d de către profesor în paralel cu cercetarea p 1 August 2015, 2016, 2017, 2018 ğcoala de Din pridvorul biserici, în mijlocul , ediĠia I, 201 – a, 2016, a I – a, 2017, a IV – a, 2018 Parteneriat cu Pr. Florariu Constantin, Parohia ‚Adorm Maici Domnul Stăne 14 œ 20 august 2017 ActivităĠi d Proscomidia p mici Toaca – n Cer İi – n Tinda Sa Pe urmele er œ excursi e la Monumentul Eroilor Măgura Ocnei Măgura Ocn Film religios Desene pe asfalt Participare l (v ezi Anexele nr. 5 – 62) 13 la hramul biserici 2 2013 – 2018 Activitate Vecernie Spovedanie İi Parti cipare la S Ateliere de c plastice ActivităĠi f în fiecare ora 15.0 – 16.30 la Parohia ‚ Domnului“, PC Pr. Marius Constantin PC Pr. Matei Victor (v ezi Anexele nr. 63 – 71) I.3.2. Profilul eİantionului de elevi impl Doamna profesoară Olivia Andrei, Lector Univ. Dr pentru pregătirea personalului didactic, prezintă următoarele car acteristici psihologice ale elevilor de clasa a V – a (201, p. 340 – 341): ñ Din perspectiva stadialităĠii cogni operaĠiilor concrete ale gândirii İ operaĠiile mintale rămân dependent e İi limitate de conĠ pot prelucra: materialul concret ñ Din perspectiva stadialităĠii psihos e află în st hărnicie vs. i nferioritate, în care e importa constructivă, fără compara Ġii între cei buni İi cei ñ Din perspectiva stadialităĠii moral tranziĠiei de la moralitatea constr preconvenĠional la convenĠional. Es are loc perc eperea regulilor, supunerea la regulile of – se mai mult din respect faĠă de autorităĠi sau pentru impres 14 ñ Este perioada în care se constată psihice ñ Scade respectul faĠă de profesori ñ ConİtiinĠa rolurilor sexuale İi conduitele prin afirmarea negativă a perso n a lităĠii ñ Acum se dezvoltă conİtiinĠa de sin comunităĠii. De as emenea, trecerea la clasa a V – a este marcată de o seri în plan İcolar: ñ Creİterea numărului de cadre didact stiluri de predare İi evaluare difer e ñ Evaluarea prin notă ñ Creİterea numărului de ore pe săptăm ñ Implicarea părinĠilor în procesul ed I I.4 . Organizarea ܈i desfă܈urarea cercetă Cercetarea pedagogică s – a desfăİurat în patru etape constat în cercetarea bibliografică İi pr cuprins desfăİurarea experimen tului pedagogic, etapa de con comparativă a rezultatelor (posttest œ pretest) İi etapa de rete analiza comparativă a rezultatelor (retest œ posttest) İi formularea c Meto dele de cercetar e utilizate în această luc : metoda autoobservaĠiei, metoda observaĠiei dir psihopedagogic, analiza produselor activităĠii elevilo ( compunerea, eseul literare İi artistice ) İi metoda testelor İi a altor probe de evaluare s I.4.1. Metoda autoobservaĠiei/ a ‚observăr Reprezintă o metodă de cercetare care experienĠa sau în situaĠia de cercetare an afective, gânduri, stări interioare, sentimente, 15 comportamente, cu scopul înĠelegerii prof de fapt, de o observaĠie experienĠială, a le p roprilor situaĠii/ experienĠe trăite (Opriİ, Opriİ, Bocoİ ValenĠele principale ale autoobservaĠi sunt: crearea momentelor de reflecĠie İi semnificati ve, uneori relevante în cercetare, c autoevaluare, autocunoaİtere, autoplanific AutoobservaĠia este necesară İi pentru învăĠătura de credinĠă İi modul pro priu de trăire a acesteia. de conİtiinĠă are rolul de judecător al înaintării în plan spiritual. Trăirea înv acesteia, motiv pentru car e nu se poate detaİa latura cog volitivă. AutoobservaĠia este importantă întruc profesională İi morală a profesorului de din aceasta. Ac eastă metodă am utilizat – o la sfârİitul acĠiunii de strângerea de fonduri, necesare operaĠiei – a İi pentru ajutorul material acordat unui numă Redăm C hestionarul acordat elevilor clasei a V – a CHESTIONAR 1. Care a fost prima reacĠie pe care ai – o când ai aflat des organizată de profesorul de religie? _ _ _ 2. Ce motive te – au determinat să participi? a. _ b. _ c. _ 3. A exi stat vreun moment înainte de acĠiun _ 16 4. Ce ai simĠit în momentele în care int audiaĠi colindele? a. _ b. _ c. _ 5. Ce ai învăĠat în urma desfăİurării ac a. _ b. _ _ c. _ 6. Dacă ar fi să se repete acĠiunea, ce a. _ b. _ _ c. _ 7. După gradul în care te – ai implicat afectiv, cum apreciezi activitatea ta? _ _ _ Interpretarea rezultatelor La prima întrebare 90% dintre elevii c İi faptul că sunt utili în ajutorul oferit A doua întrebare a identificat motivel rii acestora la ac care amintim: dragostea faĠă de cei aflaĠ mulĠumirea adusă lui Dumnezeu pentru fapt implicaĠi direct în pregătirea concertulu nde, a acĠiunii în sin care au simĠit – o ajutând pe cei din jur. Doi elevi au declarat că a activitate a İcolii. Răspunzând la întrebarea a III – a, aflăm că nici un elev n chiar dacă au fost d ouă săptămâni de activităĠi int programul İcolar. La a patra întrebare regăsim răspunsur interpretării colindelor, sentimente de a celor ca re erau în public, în momentul concert au simĠit că de Naİterea Domnului pot fi m 17 Din a cincea întrebare aflăm că elevii o familie, că atunci când ai nevoie de ajutor, Dumneze – l oferă prin cei faptul că mereu trebuie să acordăm ajuto mărturisit faptul că Biserica, prin profes nevoie. La a İasea întrebare găsim în răspunsuri o mai mare implicare din partea tuturor activităĠilor, acordarea unui timp mai înd ma i lungă pentru a putea colinda mai mult t După gradul de implicare, de la a İapt dintre elevi au avut o bună implicare İi au fost în public İi nu pe scenă, dar au putut compensa p Acest chestionar ne – a dezvăluit implicarea unui n coordonarea profesorului de religie İi dr comunitatea acestora. I. 4.2. Metoda observaĠiei ObservaĠia presupune urmărirea intenĠ obiectelor, fenomenelor İi evenimentelor, existenĠă İi manifestare/ desfăİurare, cu mai profund İi le descoperi trăsăturile esenĠiale (Opriİ, ObservaĠia trebuie să fie obiectivă, persoane, iar rezultatele oferite să poat zează fie prin contactul direct al observator recurgându – se la diferite tehnici de înregistrar – video. Ín ceea ce priveİte situaĠia de observa ñ ObservaĠie spontană/ naturală œ situaĠie în care c ercetarea nu este intenĠionată, de exemplu, observare – o excursie ñ ObservaĠie indusă/ creată deliberat œ situaĠie când cercet un anumit scop, obiective clare İi, observaĠie cu indicatori de observaĠie b 18 observarea comportamentului unui elev pe parcursul unui interviu de grup. ObservaĠia implică analiza atentă, în interpretări abile, comparaĠii, corelări relaĠionări între obie completate de reflecĠii personale, operaĠ asupra celor observate, dezvăluind relaĠi – efect, care se află î observate. Comportamente implicate în evenimentele observate ñ Comportamentele non – verbale constituie miİcări furniza informaĠii utile în acĠiun le unei persoane, respectiv în deducerea cunoİtinĠelo Recomandabil este să a vem în vedere ansamblul re – verbale İi contextul concret în care acestea s – au produs, pentru ca decodificarea lor să fie corectă. ñ Comportamentele spaĠiale indică menĠ fizice dintre oameni sau dintre per obiecte, oferind despre reacĠiile unei persoane la co în care o persoană se raportează la ñ Comportamentele extra – lingvistice sunt legate de comunicarea paraverbală İi includ viteza, tonu lumul, inflexiunile sau alte caracteristic i ale vorbiri. ñ Comportamentele lingvistice se refe sau ale materialelor scrise İi vizea Această metodă a fost utiliz ată prin completarea a do Fiİe de observare comportamentală ale elevilor (vezi Anexa nr.1 İi 2 œ 30. 04. 2018. Din prima fiİă aflăm Ġinuta elevilo disciplina İcolară, observată în perioada fiİă descrie m pregătirii lecĠiilor la religie İi implic œ învăĠare œ evaluare. De asemenea, aflăm timpul acor cunoİtinĠelor. 19 I.4.3. Metodele sociometrice IniĠiate de so ciologul american, de origine româ 26 , în prima jumătate a secolului XX, metodele sunt u subiecĠi investigaĠi ca grupuri cu structu Ele vizează investigarea naturii, config ntensităĠii relaĠiil din cadrul unui grup İi a fenomenelor care apar pe b influenĠare, de colaborare, de competiĠi sociom etrice sunt utile în perspectiva valorificării cooper ării dintre subiec cerc etării, precum İi în perspectiva interinfluenĠării lor în s (Opriİ, Opriİ, Bocoİ, 2006, pp. 174 – 189). I.4.3.1. Testul sociometric reprezintă un instrument dintr – un an samblu de întrebări care le solicit ă subiecĠilor investiga preferinĠele socio – afective, sentimentele de simpat i grupului din care fac parte. Íntrebările testului sunt el concrete, stabilite la începutul cercetării. sociometric, referitoare la preferinĠe co mpletează matricea sociometrică (socio iar pe baza ac esteia se întocmeİte sociograma ce evidenĠiaz ă pe membrii grupului car dimpotrivă, izolaĠi/ respinİi, alegerile reciproce, calculează d iferiĠi indici sociometrici. Ín cad domeniul educa religioase este esenĠială cunoaİterea re aĠiilor interpersonal e , deoarece obiectivele predării Religiei în İcoală prevăd real morale între membrii unei comunităĠi. Re clasei sunt acĠiuni care se cer diminua n întreaga activitate religie. 26 Născut la Bucureİti în 18 mai 189 , decedat la 14 mai 1974 , SUA , a fost un psihiatru austriac – american , de origine evreu , născut în România , psihosociolog, creatorul psihodramei , al sociometriei ܈i unul din fondatori psihoterapiei de grup . 120 Test sociometric Numele İi prenumele ğcoala Data 1. Numeİte 3 colegi de care ai dori să fii ajutat în realizarea t ! a. _ b. _ c. _ 2. Numeİte 3 colegi de care nu ai dori zi ! a. _ b. _ c. _ Faza de aplicare : ñ Elevii îİi exprimă în scris, după atracĠie, de respingere sau de ind grupului. ñ Chestionarul a fost aplicat la clasa a V – a, la un număr de 18 İi 12 b ăieĠi) ñ Se dau câte trei răspunsuri la fieca (+3, +2, +1), iar respingerile cu ( œ3, œ2, œ1 ). 121 III.4.3.2. Matricea sociometrică ( Sociomatricea ) Reprezintă un instrument de cercetare alcătu cu două intrări, în care, atât pe orizontală, cât ă sunt consemnaĠi membr Ín tabel sunt trecute datele testului tul fiecărui subiect, a datelor respective , a preferinĠelor İi respi Datele sunt sumarizate/ totalizate atât pe orizontală ă, obĠinându – se totaluri cu următoarele semnificaĠii: – totalurile de pe orizontală indică dat expansiunea / expresivitatea socială œ câte alegeri sau câte respingeri a fectuat subiectul respectiv – totalurile de pe verticală indică dat incluziunea socia œ câte alegeri sau câte respingeri a primit su 12 Matricea sociometrică pentru clasa a V – a Ele vi A. N. A. A. D. B. C. B. G ğ B. J R. G. D. A. C. D. D. I. D. M. N. G ğ. I. I. C. F. M. A. N. M. D. C. P. A. P. C. R. M. M. S. D. G. U. P. I. Z. I. C. A. N. – 2 – – 1 – 2 – – 1 – – 3 – 3 – – – – – A. A. D – – – – – – 2 – 3 – 1 – – 3 – 1 – – 2 – B. C. – – 3 – 1 – 3 – 1 – 2 – – – – – – 2 – – B. G.ğ – – 3 – 1 – 2 – 1 – 3 – – – – – – 2 – – B.J R.G – – – – – – 3 – 1 – 2 – – – 3 – – – 1 2 D. A.C – – 1 3 2 – – 2 – – – – – – – – 3 1 – – D. D.I. 3 – – – – – – 3 1 – 2 – – – 1 – – – 2 D. M. N. – – – – – – 3 – – – 1 – 2 3 2 1 – – – – G. ğ. – – – – – – 1 – – 1 2 – – 2 – 3 – – 3 – I. C.F – 3 3 – – – – – 1 – – 2 – – 2 – – – 1 – M. A. N – – 2 – – – – 1 – 2 – 3 – – 1 – – – 2 – M. D.C – – – 2 – – 1 – – 2 – – – – – 3 1 – 3 – P. A. – – 2 – – – – – 2 – 3 3 – 1 – – – – – 1 P. C. – – – – – – 1 – – 3 – 2 – – 3 – 1 – 2 – R. M. M. – – – 3 – – – – 2 – 3 – – 1 – – – 2 – 1 S. D. G. – – 1 1 2 – – – 3 – – 2 – – – – – 3 – – U. P.I. – – – – – – – 3 – – 1 1 – 2 2 – – 3 – – Z. I.C. – 2 – – – – – – 1 – – 3 – 1 3 – – – – 2 A 3 5 1 12 0 3 1 0 3 5 4 17 13 2 1 5 1 2 R 3 4 0 0 0 6 21 19 2 2 4 7 0 2 5 3 0 9 2 123 I.4.3.3. Sociograma grupului , care presupune: ñ sociograma atracĠiilor din care se observă: – 5 subgrupuri între subiecĠii: BC œ BGS œ DAC BC œ SDG œ BGS MDC œ ICF œ UPI MDC œ UPI œ RM PA œ ICF œ UPI – 15 relaĠii de atracĠie recip rocă între: MDC ļ BGS MDC ļ UPI MDC ļ RMM BC ļ BGS BC ļ DAC BC ļ SDG BGS ļ DAC BGS ļ SDG DAC ļ SDG DDI ļ MAN ICF ļ PA ICF ļ UPI MAN ļ GSI RMM ļ UPI SDG ļ RMM 124 – 27 relaĠii unilaterale ñ sociograma respingerilor din care se observă: œ 1 respingeri are subiectul G.ğ.I. œ 10 respingeri are subiectul D.M.N. œ 9 respingeri are subiectul D.D.I. œ 4 respingeri: D.A.C., U.P.I. œ 3 respingeri: A.A.D., M.A.N. œ 2 respingeri: I.C.F., Z.I.C. œ 1 respingere: A.N., P.A., P.C., R.M.M. œ nici o respingere: B.C., B.G.ğ., M .D.C., S.D.G. œ nici o atragere İi nici o respingere B.J.R.G. Indici sociometrici sunt datele incluse în matric calcularea anumitor indici individuali İi Formula de calcul a indicelui sociometric este: I = n / N – 1 n = n umărul alegerilor/ respingerilor pr / a cordate de subiectul respectiv (datele expansiuni / incluziuni sociale pentru fiecare elev) N = număr ul total al membrilor grupului Indici individuali : Statusul pozitiv (Sp / Is c ) reprezintă numărul de alegeri po zitive primite de un subiect, reflectând măsura în care un el atracĠie exercitată asupra colectivului. interpersonale sunt mai puternice. Statusul negativ (Sn / I a c ) reprezintă numărul de alegeri negative primite de un subiect, reflectând măsura în care subiect Cu cât este mai apropiat de 0, cu atât rel Gradul de expresivita te (expansivitate) reprezintă de alegeri/ respingeri exprimate de subiect, reflectând preocupa cu ceilalĠi colegi, intensitatea simpatie faĠă de cole ctiv. 125 Tabelul I. 4 Elevi Sp / Is c Sn / Ia c Ei + / Is i Ei – / Ia i Et A. N. 0,05 0,05 0,17 0,17 0,34 A. A.D 0,1 0,17 0,17 0,17 0,34 B. C. 0,29 0 0,17 0,17 0,34 B. G. 0,29 0 0,17 0,17 0,34 B.J.R.G 0 0 0,17 0,17 0,34 D. A.C 0,17 0,23 0,17 0,17 0,34 D. D.I. 0,05 0,52 0,17 0,17 0,34 D. M.N. 0 0,58 0,17 0,17 0,34 G. ğ. 0,1 0,64 0,17 0,17 0,34 I. C.F 0,17 0,1 0,17 0,17 0,34 M. A.N 0,1 0,17 0,17 0,17 0,34 M. D.C 0,47 0 0,17 0,17 0,34 P. A. 0,29 0,05 0,17 0,17 0,34 P. C. 0,1 0,17 0,17 0,17 0,34 R. M.M. 0,29 0,05 0,17 0,17 0,34 S. D.G. 0,17 0 0,17 0,17 0,34 U. P.I. 0,35 0,23 0,17 0,17 0,34 Z. I.C. 0,05 0,1 0,17 0,17 0,34 Indicele de statut preferen Ġial œ ISP ISP = nr. a legeri – nr. respingeri / n – 1 A. N. A. A.D B. C. B. G B.J. R.G. D. A.C D. D.I. D. M.N. G. ğ 0/17 0 1/17 0,05 1/17 0,64 12/17 0,70 0/17 0 – 3/17 – 0,17 – 20/17 – 1,17 – 19/17 – 1,1 19/17 – 1,1 I. C.F M. A.N M. D.C P. A. P. C. R. M .M. S. D.G. U. P.I. Z. I.C. 1/17 0,05 – 3/17 – 0,17 17/17 1 1/17 0,64 – 3/17 – 0,17 8/17 0,47 5/17 0,29 2/17 0,1 1/17 0,05 126 Indici de statut preferen Ġial œ ISP Tabelul I.5 Nr. pre Nr. subi acelea preferi ISP Valoare psih osocială de t 17 1 1 Populari 12 1 0,70 1 2 0,64 8 1 0,47 5 1 0,29 AcceptaĠi 2 1 0,1 1 3 0,05 0 2 0 IndiferenĠi – 3 3 – 0,17 – 19 2 – 1,1 MarginalizaĠ – 20 1 – 1,17 Indici grupali Indicele de coeziune colectivă (nivelul e consolidare): I Cg = )1 ( 2 – ì ƒ N N reciproce Alegerilor = 15* 2/18(18 – 1) = 30/306 = 0,09 127 Sociograma colectiv ă a atragerilor PA MDC BGS BC SDG DAC RM AN DMN DI B J RG AD PC ICF ZIC UPI MAN GSI 128 Sociograma colectiv ă a respingerilor PA MDC BGS BC SDG DAC RM AN DMN DI B J RG AD PC ICF ZIC UPI MAN GSI 129 I.4.3.4. Interpretarea rezultatelor : Am remarcat că, din rândul băieĠilor, M d în topul preferinĠelor cu 9 atrageri İi n ici o respingere, urmat de P.A. cu 5 atrageri, iar din rândul fetelor, B.C. İi B.G.S. se buc sunt comunicativi, sinceri, conİtiincioİi, cooperează cu majoritat gilor, fapt apreciat de toată cl asa. M.D.C., P.A., B.C., B.G.ğ. ocupă poziĠii centr sociogramei. Elevi U.P.I., R .M.M., S.D.G. sunt acceptaĠi de restul respingeri, cooperând atât cu cei populari n acceptaĠi. Elevul B.J.R.G. nu are nici o atragere İi nici o respinge în acest grup, o poziĠie de indiferent, dar , de multe ori, intră în conflict Interpretând sociograma respingerilor, la G.ğ.I., 10 respingeri la D.M.N., 9 respingeri la D.D.I. İi nici o atragere in cauza agresivită Ġii acestora İi a faptului că, de multe ori, refuză să respecte regulil la coperare. Sociograma evidenĠiază un colectiv cu u scăzut de leg ătură, de unit înĠelegere reciprocă între membrii grupului. Indicele de coeziune este 0,09. Aceste rezultate m – au determinat să fac în aİa fe indiferenĠi să fie măcar acceptaĠi de căt te activită precum: lucru pe echipe, organizat de căt – i İi pe ce respinsi printre cei populari İi accepta C aută cuvântul ascuns, Turul galeriei, Ciorchinele, Ími p œ Nu – mi place, Jocul ecuson, Jocul de vizită, Punga cu surprize, Jocul Bingo , ce i – au ajutat să se cunoas relaĠioneze în scopuri comune, realizarea sorĠi, astfel încât İi elevii marginalizaĠ descriİi İi să li se morale prin care se pot face descoperiĠi pictură, desen, lectură, care au scos la asemenea, mersul împreună la biserică, la diferitele sărbă descoperirea aproapelui İi acceptarea aces pe drumul mântuirii. La finalul tuturor activităĠilor am r d ezvăluit următoarele schimbări, ce pot sociometrică. 130 Noua Matrice sociometrică pentru clasa a V – a Ele vi A. N. A. A. D. B. C. B. G ğ B. J R. G. D. A. C. D. D. I. D. M. N. G ğ. I. I. C. F. M. A. N. M. D. C. P. A. P. C. R. M. M. S. D. G. U. P. I. Z. I. C. A. N. – 2 – 1 – – 2 – – – – 3 – 3 – – – – – A. A. D – – – – – – – 2 – 1 – – 3 1 – – – 2 – B. C. – – 3 – 1 – – 1 – 2 – – – – – – 2 – – B. G.ğ – – 3 – 1 – 2 – 1 – – – – – – – 2 – – B.J . R.G – – – – – – 3 – 1 – – – 2 – 3 1 – 1 – – 2 D. A .C – – 1 3 2 – – – – – – – – – – 2 1 – – D. D.I. 3 – – – – – – 1 – 2 – – – 1 – – – 2 D. M. N. – – – – – – 3 – – – 1 – 2 3 2 1 – – – – G. ğ. – – – – – – 1 – – 2 – – – 2 3 – – 3 – I. C.F – 2 3 – – 1 – – 1 – – – – 2 – – – – – M. A. N – – 2 – – – – 1 – 2 – 3 – – 1 – – – 3 – M. D.C – – – 2 – – 1 – – 2 – – – – – 3 1 – 3 – P. A. – – 2 – – – – – 2 – 1 3 – 1 – – – – – P. C. – – – – – – 1 – – – 2 – – 3 – 1 – – 2 R. M. M. – – – 3 – – – – 2 – 3 – – 1 – – – 2 – 1 S. D. G. – – 1 1 2 – – – – – 2 – – – – – 3 – – U. P.I. – – – – – – – 3 – – 1 1 – 2 2 – – 3 – – Z. I.C. – 2 – – – – – – – – 3 – 1 3 – – – – 2 A 1 2 5 5 2 2 1 0 2 3 2 8 6 2 5 3 2 2 R 1 3 0 0 0 3 5 7 7 2 4 0 0 4 2 0 4 1 131 Remarcăm că, din rândul băieĠilor, tot M.D.C. este liderul informal al clasei, fi nd în topul prefer inĠelor cu 8 atrageri İi nici o respingere, urmat de P.A., cu 6 atrageri İi nici o respingere , iar din rândul f etelor, B.C. İi B.G.S. se bucură , în continuare, de 5 atrageri İi nici o respingere. M.D.C., P.A ocupă poziĠii c entrale în ca sociogramei. Elevul B.J.R.G. din poziĠia de indiferent, are acum do uă atrageri İi n respingere, find aceptat , İi nu a mai intrat în conflict cu cei margi Interpretând sociog rama respingerilor, observăm rămâne cu 7 respinger i İi nici o atragere , G.ğ.I. cu 7 respingeri, İi cu cu doar 5 respingeri İi 1 atragere . Aceste schimbări au fost posib – lucrare a elevilor cu profesorul de religie İi preo curriculare extracuriculare! III.4.4. Metoda testelor İi a altor pro Metoda testelor are un rol important în c permite obĠinerea de informaĠii legate de Pe parcursul desfăİurării cercetării au cunoİtinĠe: pretestul, două teste formativ elevi la pretest ne – au permis stabilirea nivelului in la testele formative ne – au oferit informaĠii privind evol rezultatele de la postest ne – au permis realizarea de analize comparative pentru testarea ipotezei, iar rezultatele de la retest ne – au furnizat informaĠii pri ind durabilitate a cunoİtinĠelor dobândite de elevi în urma I.4.5. Experimentul psihopedagogic Termenul ‚expe riment“ provine din latinescul experimentum , semnificân d probă, verificare, experienĠă. Acest a presupune modificarea intenĠiona controlată a condiĠiilor de apariĠie İi le fenomenelor inves înregistrarea efectelor obĠinute. Íntr – un experiment intervin variabile independente (‚intervenĠie“) İi variabile depend ente (efectul produs), (Opri 95 – 97). 132 Variante le metodei experimentale sunt: teh tehnica eİantioanelor paralele/ echivalent Ín cercetarea de faĠă s – a utilizat tehnica eİantionului/ grupului unic. I.4.5.1. Tehnica eİantionului/ grupului unic Se bazează pe utilizarea unui singur variabilele independente urmărindu – se İi cuantificându – se efectul acestor diferite. Tehnici i grupului unic îi corespunde un design experimental i , care presupune urmărirea grupului în toate sale: Design experimental intrasubiec Tabelul I. 6 Eİantionul experimental: P IntervenĠie I.4.5.2. Etapel e experimentului psihopedagogic cu grup unic a. Etapa preexperimentală/ Etapa cu caract Ín această etapă s – au stabilit eİantionul de lucru, ia în moment iniĠierii ex perimentului İi datele de start ( nivelul general al grupul İi structura sa valorică) prin următoarele modalităĠi: ñ Organizarea de discuĠii cu cadrele d – a ñ ObservaĠia sistematic ă a activităĠii İi a com (observaĠia curentă), ce mi – a oferit informaĠii în educaĠionale ale elevilor, aptitudi studiu, stilurile de învăĠare, ritmu ñ Analizarea medilo r obĠinute la religie, în an ñ Aplicarea testului de cunoİtinĠe ped ñ Aplicarea de probe de evaluare 13 b. Etapa experimentală/ Experimentul forma Această etapă a presupus introducerea , a noi m odalităĠi de lucru İi controlarea situaĠ încât proiectarea, realizarea, evaluarea İi re rea activităĠii didacti – au realizat din perspectiva modificării introduse. Pe parcursul acestei etape am administrat prob e de evaluare İi tes cunoİtinĠe, în scopul verificării grad ului de asimilare İi înĠel a cunoİtinĠel achiziĠ ilor, stabilirea valorilor vari abilelor dependente İi ad unor măsuri ameliorative. c. Etapa postexperimentală/ Etapa de control/ Postestul Ín această etapă, la sfârİitul experim testul final de cunoİtinĠe, în următoarele ñ Stabilirea modului în care a evolua experimentului ñ Compararea rez ultatelor finale cu cele iniĠia ñ Stabilirea eficienĠei noii modalităĠi d. Verificarea la distanĠă/ Retestul Retestul a fost realizat la interval de două luni de l având rolul de a stabili trăinicia achi ziĠiilor elevilor prin administrarea de probe de evaluare İi teste. III.5. Organizarea, sistematizarea İi p Ín această etapă am utilizat gruparea – se în vedere indicatori: amplitudinea (întinderea scăr İi frecvenĠa (absolu (număr care ne arată de câte ori valoarea 134 III.5. 1. a. Gruparea statistică Tabel sintetic cu notele obĠinu pentru condensarea datelor Tabelul I.7 Nota 6 7 8 9 10 FrecvenĠa absolută 2 4 8 3 1 I.5. 1.b. Graficele statistice D iagramă de structură cu no tele prezentate în tabelul s Tabel sintetic cu notele obĠinut pentru condensarea datelor Tabelul I.8 Nota 6 7 8 9 10 Frecve nĠa absolută – 2 2 3 1 135 D iagramă de structură cu no tele prezentate în tabelul s Tabel sintetic cu notele obĠinu pentru condensarea datelor Tabelul I.9 Nota 6 7 8 9 10 FrecvenĠa absolută 1 2 3 5 7 D iagramă de str uctură cu no tele prezentate în tabelul s 136 Diagramă de comparaĠie cu rezultatel experimentale la pretest, posttes I.5 . 2. Analiza, prelucrarea ܈i interpretar atelor ob܊inute Interpretarea rezultatelor s – a realizat prin luarea în rezultatelor pretestului İi posttestului. semnificativ diferită de zero, am aplicat ea testului de comparaĠie ‚t “. a. Tabel analitic cu rezultatele indiv obĠinute de elevi Tabelul I.10 Subiec Nota la pretest Nota la postest Diferen dintre note (d) Pătratul diferenĠe (d 2 ) A. N. 7 9 +2 4 A. A. D. 9 10 +1 1 B. C. 10 10 0 0 B. G.ğ 8 10 +2 4 B.J. R.G. 8 9 +1 1 D. A.C. 8 10 +2 4 D. D.I. 6 7 +1 1 D. M.N. 7 8 +1 1 G. ğ.I 6 7 +1 1 I. C.F. 8 9 +1 1 137 M. A.N. 7 8 +1 1 M. D.C. 9 10 +1 1 P. A. 9 10 +1 1 P. C. 8 10 +2 4 R. M.M. 8 10 +2 4 S. D. G. 8 10 +2 4 U. P.I. 7 10 +3 9 Z. I.C. 8 10 +2 4 N = 18 Ȉd = 26 Ȉd 2 = 46 Media diferenĠelor m d = T/N m d = 26/18 = 1,4 m d este diferită de zero. Urmează să diferită de zero sau nu. Pentru a – l determina pe ‚t “, trebuie să de terminăm dispersia d cu ajutorul expresiei: ıd = Ȉd 2 œ (T 2 /N) / N – 1 = 46 – (676/18) / 17 = (46 – 37,5) / 17 = 8,45 / 17 = 0,49 ıd = √0,49 = 0,7 R ezultă că valoarea lui ‚t “ este: t = m d / (ı d / √N) = 1,44 / (0,7/ √18) = 1.44 / (0,7/4,24) = 1,4/0,16 = 9 Ín acest caz, n = N – 1 = 18 – 1 = 17 grade de libertate Ín tabelul lui Student, observăm că la pragul de semnificaĠie P = 0,01 este 2,90 iar la pragul de semnificaĠie P = 0,02 este de mult mai mare decât valoarea din tabel la chiar decât la pragul de semnificaĠie P = irma, că diferenĠele dintre mediile elevilor s variabilelor independente a ridicat semnificativ rezultatele elevilor. b. Tabel analitic cu rezultatele individuale la pretest İi re test, obĠinute de elevi Pentru an aliza rezultatelor obĠinute de ele valoarea lui ‚t“ se calculează prin formul t = m d / (ı d / √N) Media diferenĠelor m d = T/N ıd 2 = Ȉd 2 œ (T 2 /N) / N – 1 138 ıd = √ ıd 2 Tabelul I.1 Subiec Nota la pretest Nota la r e test Diferen dintre note (d) Pătratul diferenĠe (d 2 ) A. N. 7 8 +1 1 A. A.D. 9 10 +1 1 B. C. 10 10 0 0 B. G.ğ 8 9 +1 1 B.J. R.G. 8 8 0 0 D. A.C. 8 10 +2 4 D. D.I. 6 7 +1 1 D. M.N. 7 7 0 0 G. ğ.I 6 6 0 0 I. C.F. 8 9 +1 1 M. A.N. 7 8 +1 1 M. D.C. 9 10 +1 1 P. A. 9 10 +1 1 P. C. 8 9 +1 1 R. M.M. 8 9 +1 1 S. D.G. 8 10 +2 4 U. P.I. 7 9 +2 4 Z. I.C. 8 10 +2 4 N = 18 Ȉd = 18 = T Ȉd 2 = 26 ıd 2 = Ȉd 2 œ (T 2 /N) / N – 1 = 26 – (324/18) / 18 – 1 = (26 œ 18) / 17 = 8/ 17 = 0, 47 ıd = √ 0,47 = 0,69 R ezultă că valoarea lui ‚t “ este: m d = T/N = 18/18 = 1 t = m d / (ı d / √N) = 1/ (0,69/√18) = = 1/ (0,69/4,24) = 1/0,16 = 6,25 Valoarea lui ‚t“ calculată de noi, 6,2 – 1 = 17 grade de libertate, arată că diferenĠa dintre rezulta tele obĠinute de elevi la re este semnificativ statistic mai mare la pr ‚t“ este 2,90. Astfel, putem considera că 139 I.6 . Elaborarea c oncluziilor finale ale cercetăr Desfăİurarea activităĠilor împreună cu – un cadru special cum a fost Biserica, İi spa Filantropic, Grădina Eroilor, curtea bise s la modelarea comportamentului religios moral, la o mai bună acceptare a elevi İi manifestarea unui comportament re Prin participarea frecventă la slujbel nta Liturghie Sfintele Taine, prin vizitarea acesteia posibilitatea de a se ruga împreună, de a descoperit Biserica a fi un loc aproape rinte, un prieten de nădejde! Aplicarea testelor sociometrice, com chestionarelor de autoobservaĠie, au fost – back – ului, atât pentru profesorul de religie, c esori care predau la clasa a V – a, ceea ce a condus la reglarea İi autor Antrenarea elevilor în activităĠi prac acestora pentru actele caritabile, au dezv ocă. Participarea elevilor la atelierele de la dezvoltarea abilităĠilor İi competenĠel la participarea cu creaĠii proprii la di re İi extraİcola obĠinerea diferitelor premii, elevii au p – au dat seama de talanĠii primiĠi İi de necesitatea înmulĠ folositori comunităĠii. Responsabilitatea pent ru viaĠa veİnică a elevilor re educaĠie: preoĠi, profesori, părinĠi İi în Formularea acestor concluzii a demonst extracurriculare desfăİurate de preot İi de religie İi au con cercetării. 140 I.7 . Valorificarea cercetării Rezultatele cercetării vor fi valorifica te printr – o serie de activităĠ ñ Prezentarea acestora în cadrul Comisie edagogic de Religie ñ Organizarea de experimente la alte clase, cu alte conĠinuturi İi etode de cercetare ñ IniĠierea İi derularea de parteneriate desfăİurarea activităĠilor extracurricu ñ Elaborarea İi editarea de ghiduri meto vind desfăİurarea extracuriculare ñ Editarea unei broİuri cu titlul Preotul İi profesorul de œ parteneri î educaĠia tinerilor I.8 . Introducerea/ difuziunea experien܊ei Aceste activităĠi desfăİura te împreună cu preotul ne parteneriatele İi să intensificăm conlucr pentru creİterea frecvenĠei la sfintele religie, progres semnificativ în dobândirea achiziĠiilor İi a – elev, elev – profesor, elev – preot, elev – comunitate, İcoală – familie – comunitate. 141 CONCLUZI Lucrarea Preotul İi profesorul de Religie œ parteneri în educaĠ a dorit să evidenĠieze importanĠa İi necesitatea Conluc pentru formarea moral – religioasă a tinerilor. Primul capitol prezintă Datoria profeso din İtiinĠă în Artă, pentru a pătrunde spr i İi pentru a – i determina parcurgă împreună cu aceİtia calea formă – Domnul, fiind El Ínsuİi Calea, ne este Pedagog İi Índrumător p educaĠiei, punându – ne la dispoziĠie metoda Iubirii nic de formar transformare. Al doilea capitol a prezentat mijloac religioase, dintre care amintim puterea C importanĠa scrisului în adaptarea mesajul Ġelesul tineril necesitatea integrării tinerilor în inter desfăİurate de către preot İi profesorul d prezentate pot determina tinerii să ia pa te, cu energia İi dragost la împreuna creİtere în Hristos İi în Bise Al treilea capitol prezintă testarea cercetare, îmbinate İi aplicate în cadru ului İi profesorului de Religie. Această cercetar p astora܊ia tin trebuie realizată împreună cu İi prin tiner i, întrucât ace܈tia au , împreună cu adu , o responsabilitate comună, aceea de a înde de c onvertire İ ‚reconfigurare“ intelectual ă la adevărul Evangheliei, morală , la legea divi sacramentală , în părtăİia de Hristos Cel Viu prin euharistică. Participarea la programe de consiliere tutun, drogur de alcol , cât İi de alte dependenĠe, implicarea în activită܊i pastorale ini܊iate acestea constituie exemple de pastora܊ie a le tinerilor realizate chiar de tineri. Ei se pot implica în ini܊ierea de programe cu tine m conferin܊e, grupur pelerinaje ܈i tabere la mănăstiri, implic , culturale, ar 142 sportive . Pentru ca demersul pastoral al Biserici noastre adresa t tinerilor să a trebuie să ܊inem cont de patru dime nsiuni fundamentale ale pas adreseze tinerilor, să se realizeze împreu i să se realizeze pentru tineri. Ímpreuna – lucrare preot œ profesor de R eligie este o misiune mai mult ca oricând. Preotul , deĠinător al harului, poate împărtăİi celor Harul primit printr – o deschidere a lor faĠă de el. Toate culturale, comunitare se pot realiza printr – o bună comunicare, spr ajunge la Ímpreuna – Cuminecare! 143 BIBLIOGRAFIE: I. 1. Izvoare: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită Prea Fericitului Părinte Teoctist, Pa aprobarea Sfântului Sinod, EIBM BOR, Bu cureİti, 2002 2. Biblia sau Sfânta Scriptură, EdiĠie diortosită după Septuaginta, redactat A nania, EIBMBOR, Bucureİti, 2001 2. DicĠionare: 3. Academia Română, Institutul de Linv istică ‚Iorgu Iordan DicĠionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Universu l Enciclopedic, B 198 4. DicĠionar de Pedagogie , Editura Didactică İi Pedagogică, Bucur 5. DicĠionar Pedagogic , Editura Didactică İi Pedago 6. Bria, Pr. Pr of. dr. Ion, DicĠionar de teologie orto . A – Z , EIBMBOR, Bucureİti, 1994 7. Mircea, Pr. Dr. Ioan, DicĠionar al Noului Testamen , EIBMBOR, Bucur 195 8. Silamy, Norbert, DicĠionar de Psihologie , tra d. de Dr. Leonard Gavriliu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureİti, 1998 3. CărĠi de cult: 9. Aghiasmatar , EIBMBOR, Bucureİti, 2002 10. Molitfelnic , EIBMBOR , Bucureİti, 2002 14 II. Literatură patristică: 1. Clement Alexandrinul Pedagogul, traducere, note İi in Dumitru Fecioru, în Col. PSB , v ol . 4, EIBMBOR, Bucureİti 12. Idem, Scrieri, traducere, note İi indici de Pr v ol. 4, EIBMBOR, Bucureİti, 1982 13. Idem, Stromate , traducere, note İi indici d PSB, vol. 5, EIBMBOR, Bucureİti, 1982 14. S f. Grigorie cel Mare, Cartea regulei Pastorale, trad. de Pr. Prof. Alexandru M oisiu, EIBMBOR, Bucureİti, 1996 15. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologia v creİterea copiilor , trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucu reİti, 2 01 16. Sf. Ioan Gură De Aur, Omili la Matei , în PSB, vol. 23, t note İi comentarii de Pr. D. Fecioru, 17. Idem, Despre EducaĠie , trad. de Dumitru Fecioru, 207 18. Sf. Ioan de Kronİtadt, ViaĠa mea în Hristos , ediĠia a II – a, Editur a Oastea Domnului, Sibiu, 205 19. Sfântul Ioan din Kronİtadt, Liturghia œ cerul pe pământ, Cug despre Biserică İi cultul divin ort , trad. de Boris B introductiv de Diac. Ioan I. Ică jr. Editura Deisis, 202 20. Sfântul Ioan Maximovici, Iliotropion sau acordul di lui Dumnezeu , Editura EgumeniĠa, 2012 21. Sfântul Nectarie al Eghinei, Cum să naİtem İi să creİtem i , Editura Sf. Nectarie, Arad, 2016 2. Sf. Nicolae Cabasila, Despre Vi aĠa în Hristos , Studiu introducti e din limba greacă de Pr. Prof. Dr. Teodor Bo dogae, EIBMBOR, Bu 201 23. Pomerius, Iulian, Despre vocaĠia contemplativă , introducer traducere de Dragoİ Dâscă, în Teolog – 8, Mai œ August, 201, p. 171 – 189 145 24. Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie , traducere de Preot Victor Manolache, Editura EgumeniĠa/ Editura Cartea Ortodoxă, 25. Tertulian Despre pocăinĠă , în ApologeĠi de limbă latină , trad. de Prof. Nicolae ChiĠescu în PSB, vol. III, Bucureİti, 198 26. Tertulianus, Quintus Septimius, Către martiri , în Ortodoxia, nr 205 – 217 27. Sf. Vasile cel Mare, Omilii İi cuvântări , traducere, stud comentarii de Pr. D. Fecioru, în PSB, BMBOR, Bucureİt i, 1986 28. Sf. Nicolae Velimirovici, ÍnvăĠături despre bine İi , Editura Sophia, Bucureİti, 2006 29. Idem, Omili la Psalmi , traducere, studiu, note Fecioru, în PSB vo l. 17, EIBMBOR, Bucureİti, 198 III. CărĠi: 30. Albulescu, Ion, Albu lescu, Mirela, Didactica Disciplinelor Umane , Ed. Napoca Star, Cluj Napoca, 19 31. Antologile Humanitas, 321 de vorbe memorabile ale , Bucureİti, 1993 32. Apostolat EducaĠional. Ora de Religie œ cunoaİtere İi deveni , Editura Basilica a Patr iarhiei Române, Bucureİti, 2 3. Barna, Andrei, Antohe, Georgeta, Curs De Pedag ogie – Partea I – Introducere î n Pedagogie, Teori a EducaĠiei, Teoria C – u lui, Editura FundaĠiei Universitare ‚Dunăr 34. Bârsănescu, Prof. Dr. ğtefan, coord., Istoria Pedagogiei , Editura Didac İi Pedagogică, Bucureİti, 1969 35. Bel, Valer, Misiunea Bisericii în lumea con , Presa Univer Clujeană, Cluj – Napoca, 202 36. Benga, Cristina, Idealul educaĠional în pedago n Alexandria, Sfântul Ioan Gură de Aur , Editura Sophia, Bucureİti, 2009 146 37. Berger, Ieromonah Calinic, Provocări ale gândirii İi œ reflecĠii despre temeiurile creİtine , traducere de Maria Co I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2012 38. Bernea, Ernest, Studi de Pedagogie, Editura Predania, Bucu 39. Bianchi, Enzo, Introducere în lectura duhovnic rugăciune , tra d. de Maria Cornelia Ică jr. Ed Deisis, Sibiu, 20 09 40. Bolocan, Ca rmen – Maria, Catehetica İi didactica re œ interferenĠe deosebiri , Editura Sfântul Mina, 2008 41. Bonchiİ, Elena, Familia İi rolul ei în educare , Editura Polirom, Iaİi, 2011 42. Bontaİ, Prof. Univ. Dr. Ioan, Pedagogie , ed. a I – a, E ditura Al, B ucureİti, 196 43. Botiİ, Adina, Tărău, Anca, Disciplinarea pozitivă , Editura ASCR, Cluj – Napoca, 204 4. Bunescu, Conf. dr. Gheorghe, Negreanu, dr. Elisabeta, cord., EducaĠia informală İi mass – media , Institutul de ğtiinĠe ale – laboratorul Te oria EducaĠi ei, Bucureİti, 2005 45. Băncilă, Vasile, IniĠierea religioasă a copi , Editura Anastasia, Bucureİti, 1996 46. Breck, Pr. Prof. John, Puterea Cuvântului în Biser , trad . de Monica E. Herghelegiu, EIBMBOR, Bu 47. Călineci, Marcela Claud ia, Păcurari, Otilia ğtefan Cunoaİterea ele , Editura Edu caĠia+, Bucureİti, 2009 48. Călugăr, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Catehetica pentru Institutele Teologice, Bucureİti, EIBMBOR, 1976 49. Cândea, Spiridon, Studii İi articole de Pasto Editura Ar hiepiscopiei Sibiului, 202 50. Cobzaru, Arhimandrit Dumitru, ‚Fiule, m – am vrut să – Ġi fiu candelă târziu…“! , Editura Renaİterea, Cluj – Napoca, 2017 51. Comenius, Jan Amos, Didactica Magna , trad., note, comen introductiv de Prof. Univ. Dr . I osif Antohi, Bucureİti, 1 52. ConcordanĠă Biblică Tematică , E ditura Trinitas, Iaİi, 2 147 53. Costea, ğtefan, ğerdean, Ioan, Flor pregătirea personalului didactic Sinteze Ani I œ IV , ÍnvăĠământ la d Editura FundaĠiei Român ia de Mâine , Bucureİti, 2003 54. Cuciureanu, Monica, Velea, Simona , Educa Ġia moral – religioasă în s de educaĠie din România , Bucureİti , 208 5. CreĠu, Daniela, Nicu, Adriana, Mara, Pedagogie œ Formarea iniĠ a profesorilor , Editura Universit ăĠii ‚Lucian Blaga“ Sibiu, 2 56. CreĠu, Daniela, Nicu, Adriana , Pedagogie œ pentru definitivat Editura UniversităĠii ‚Lucian Blaga“ 9 57. Cristea, Sorin, EducaĠia. Concept İi analiză , Editura D idactica Publishing House, 2016 58. Cucoİ, Constantin , Pedagogie , ediĠia a II – a revăzută İi adăug 206 59. Cucoİ, Prof. univ. dr. Constantin, Catehizarea İi EducaĠ Abordare comparativă , în vol. Cultură İi religie. S instrucĠia İcolară , coord. Prof. univ. dr. Lucre Vasilescu, Ed. Un iversităĠi din Bucureİti, 2009 60. Idem, EducaĠia religioasă. Repere teoret Iaİi, Ed. Pol 19 61. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe ğtiinĠa Mântuirii mistică İi misionară a teologiei , Editura Basilica, Bucureİti, 2014 62. Idem, Călătorind cu Dumnezeu œ ÍnĠelesul İi folosul pe , Editura Basilica, Bucureİti, 2008 63. Dobroliubov, N.A., Texte pedagogice alese , Editura de S tat Didactică İi Pedagogică, Bucureİti, 1962 64. Dumitrescu – Buİulenga, Zoe, Maica Bened icta, CredinĠe, mărtu învăĠăminte Interviuri İi dialoguri , Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2013 65. Dvorski, Monica, Păcurari, Otilia, F Predarea interactivă centrată pe elev œ Seria învăĠământ rural, EducaĠia 2000+, Bucu 6. E ngelmann, Siegfried İi Tereza, DaĠi copilului vostru superioară , trad. din lb franceză d e Marina Rotaru, Editura CEDC, 192 148 67. Ford, David C., Bărbatul İi femeia în viziunea traducere din limba engleză de Lumin na N iculescu, Editura Sophia, Bucureİti, f.a. 68. Gordon, Pr. Prof. Dr. Vasile, Introducere în Catehetica , Bucureİti 204 69. Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra œ İi despre creİterea copiilor în ziua de azi , Editura Evanghelism os, Bucureİti, 2 70. Gheorghiu, Pr. Virgil, Cum am vrut să mă fac sfânt Editura Deisis, Sibiu, 205 71. Graciov, Preot Alexie, Ce ar trebui să İtie orice duhovniceİti despre ce este cel mai , traducere de Cristea Florentin a, Editura EgumeniĠa, 2017 72. Grigoraİ, Pr. Costachi, Kerygma apostolică în pred Pavel , Editura Trinitas, Iaİi, 2001 73. Grăjdian, Pr.Vasile, Cântarea ca Teologie , Editura Universită Ġii —Lucian Blaga“, Sibiu, 1998 74. Hinshaw, Daniel B., SuferinĠ a İi natura vindecării , traducere de Florin Caragiu, Editura Sophia, Bucureİti, 2 75. Ilie, Vali, Mogonea, Florentina, EducaĠie İi spiritua , Editura Mitr opoliei Olteniei, Craiova, 2016 76. Ignatie, Monahul, Buna œ cuviinĠă în educaĠia creİt , Editura Andreeas Print, Bucureİti, 2008 7. Ionescu, Mihaela, Bunescu, Dr. Gheorghe, cord., Raporturile î generaĠii œ Aspecte educaĠionale , Bucureİti, 2007 78. ÍnvăĠătura de credinĠă creİtină ortod Apologeticum, Bucure 79. Jinga, Ioan, Istrate, Elen a, Manual de Pedagogie , Editura ALL, Bu 201 80. Jurca, Eugen, Spovedanie İi psihoterapie œ interferenĠe İi dif , ediĠia a I – a, Editura Rotonda, Piteİti, 2008 81. Koulomzin, Sophie, Biserica İi copiii noİtri , traducere de Doina Rogoti, Editura Sophi a, Bucureİti, 2010 82. Kraiopoulos, Arhim. Simeon, PărinĠi İi copii , vol. I, traducere de Garoafa Coman, Edi tura Bizantină, Bucureİti, 2005 149 83. Locke, John, Cîteva cugetări asupra educaĠ , trad., studiu co mentarii de Mioara Cimpoieİ, Editura Didactică İi Pedagogică, B 1971 84. Idem, Texte pedagogice alese , Editura de Stat Didac Bucureİti, 1962 85. Lorgus, Protoiereul Andrei, Darul tatălui œ Carte despre paternitate , traducere de GuĠu Diana, Editura EgumeniĠa, GalaĠi, 86. Maica Magda lena, Sfaturi pentru o educaĠie or , ediĠia a II – a, Editura Deisis, Sibiu, 206 87. Mada, Ieromonah Teofan, ViaĠa în Hristos după Sfân , Editura Agnos, Sibiu, 207 8. Mantzaridis, Georgios I., Globalizare İi universalit te. Himeră İi a , trad. Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Ed 89. Mica Filocalie , trad. de pr. Victor M anolache, Editura Egu a Cartea Ortodoxă, GalaĠi, 2009 90. Mecu, Carmen – Maria, Eu, Profesor ? Eu?. Profesor! Introdu cere în psihologia educaĠiei , Editura Arhiepiscopiei Romano – Catolice, Bucureİti, 203 91. Micleuİanu, Zinaida, PotenĠialul formativ al cons de învăĠământ (liceu) œ Teză de doctorat în İtiinĠ , Chiİinău 2016 92. Micleuİanu, Zinaida, CuzneĠov, Larisa, Bazele consilieri œ Ghid metodologic , Chiİinău, 2015 93. MihăiĠă, IPS prof. dr. Nifon, ğtefan ImplicaĠii a religiilor asupra securităĠii în con extinderi UE , Valahia Uni versity Press, Târgoviİte, 20 06 94. Mihălcescu, Irineu, Teologia luptătoare, Editura Episcopiei Roman Huİilor, Roman, 1994 95. Mihoc, Pr. Lect. Dr. Ioan, Morala predicii de pe Munte gândirii İi vieĠii creİtine , Editura Universi tăĠii Lucian Blaga, 96. Miho c, Pr. Prof. Dr. Vasile, Predici exegetice la duminicile de peste an , Ed.Teofania, Sibiu, 201 150 97. Miron, Arhim. Lector. Univ. Dr. Vasile, Sfintele Taine İi i liturgic ortodox , EIBMBOR , Bucureİti, 2002 98. Montesori, Maria, Taina Copilăriei , tradu cere de Anca Irina Ionescu, Editura Vremea, Bucureİti, 2018 9. Motru, C. Rădulescu, VocaĠia, factor hotărâtor în cu Bucureİti, 1935 10. Naclad, Pr. Dr. Constantin, EducaĠia religioasă în preoĠeİti , Editura Trinitas, Iaİi, 2007 101. Nec ula, Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin, Índumnezeirea maid œ pastoraĠia Bisericii în spatele blocu , Editura Agnos, Sibiu, 206 102. Idem, Provocările străzii œ mic catehism vorbit, Editura Agnos, Sibiu, 206 103. Necula, Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin, PorĠi le Cerului , vol. I, Editura Agnos, Sibiu, 207 104. Idem, PorĠile Cerului , vol. I, Editura Agnos, Sibiu, 207 105. Necula, Preot Constantin, Duminici de fiecare zi , Editura Agnos, Sibiu, 2016 106. Idem, PastoraĠia Bisericii în vreme de , Editura Agnos, Sibiu, 2012 107. Idem, Pedagogia poveİtii , Editura Agnos, Sibiu, 2016 108. Idem, Pe cine incomodează ora de Religi Dumnezeu, Editura Agnos, Sibiu , 2015 109. Idem, . Citire! Predici İi meditaĠii la , Scrisori către profesorii de religie , Editura Andreiană, Sibiu, 10. Necula, Preot Constantin, Rusu, Alexandru, Farmacia de cuvinte , Editura Agnos, Sibiu, 2014 1. Necula, Pr. Constantin, Mada, Pr. Teofan, VeniĠi İi vedeĠi! Cetate, Editura Agnos, Sibiu, 2018 12. Nelas, Panay otis, Omul – animal îndumnezeit , Studiu introd traducere d e Diac. Ioan I. Ică jr. Editura D 13. Opriİ, Dorin, Dimensiuni creİtine ale peda , Editura Sfântul Mina, Iaİi, 2010 14. Opriİ, Monica, Opriİ, Dorin, Bocoİ, Cerce tarea pedagogi domeniul educaĠiei religioase , Editura Sf. Mina, Iaİi, 206 151 15. Opriİ, Dorin, Opriİ, Monica, Metode active de predare œ învăĠare , E ditura Sfântul Mina, Iaİi, 2008 16. Opriİ, Monica, Idealul educaĠiei religioase destinul uman , în Dorin Opriİ (coord.), EducaĠia religioasă societatea , Alba Iulia, Editura Reînt regirea, 2010 17. Opriİ, Monica, cord., Demersuri investigative î , Editura Reîntregirea, Alba – Iulia, 2010 18. Opriİ, Monica, Metodologia ev aluării. Abordări teore în educaĠia religioasă, Editura Sfântul Mina, Iaİi, 19. PanĠuru, Prof. Univ. Dr. Stan, Necİ Teoria İi metodologia instruirii, Bra İov, 2007 120. Parhomenko, Protoiereu, Constantin, Parho menko, Psiholog Elizaveta, Educarea copilului întru credinĠă , volumul I, traducere Editura EgumeniĠa, GalaĠi, 2018 121. Pestalozi, Johan Heinrich, Texte alese , studiu introductiv comentari de Iosif Antohi, Editura Didactică İi Pedagogică, Bucure 12. Petraru, Pr. Dr. Gheorghe, ‚MergeĠi în toată lumea Evanghelia la toată făptura…“ O , Editura Sfântul Mina, Iaİi, 2013 123. Petrea, Irina, ği tu poĠi fi Supernanny. Cum – Ġi creİti bine copilul, Editura Trei, Bucureİti, 2007 124. Pomazanski, Pr. Mihail, Teologia dogmatică ortodo , Editura Sophia, Bucureİti, 2009 125. Popa, Gheorghe œ Cristian, Preotul misionar în are Mijloace moderne de comunicare în pas , Editura C uvântul Vie܊ii a Mitropoliei Munteni ei ܈i Dobrogei, Bucure܈ti, 126. Popa, Preot MihăiĠă, Índrumar pentru restabilir , Editura Evanghelismos, Bucureİti, 2009 127. Popovici, Ierom. Justin, Epistolele Sf. Ioan Teologul , Edit ura Bizantin Bucureİti, 19 98 128. Puric, Dan, Cine suntem, Edi tura Platytera, Bucureİt 129. Plugaru, Liviu, Pavalache, Mariela, cord., EducaĠie Intercu , Editura Psihomedia, Sibiu, 207 152 130. Preda, Lect. Dr. Constantin, Propovăduirea Apostoli œ Structuri retorice în Faptele Aposto lilor , EIBMBOR, Bucureİti, 200 131. Radu, Ioan T., InvăĠămantul diferenĠiat , Editura Didactică İi Pedagogic Bucureİti, 1978 132. Semenik, Dmitry , Problemele psihologice, o duhovniceİti , Edi tura Sophia, Bucureİti, 2015 13. Sufletul copilului vos tru œ Răspunsuri la întrebăr , traducere din limba rusă de Adrian ditura Sophia, Bucureİti, 2017 134. Schmeman, Alexander, Din apă İi din Duh œ un studiu liturgic al Botezului , trad. din lb. engleză İi prefa i lă, Editur Sophia, Bucureİti, 2009 135. Idem, Introducere în teologia liturgic , trad. de Ierom . Vasile Bîr Bucureİti, 2002 136. Idem, Euharistia Taina ÍmpărăĠiei , trad. De Pr. Boris Bonifaciu, B ucureİti, f.a 137. Smith, Rene Rogelio, Procesul pedagogi c œ Agonie sau renaİ abordare din perspectivă biblică , EITA, Cernica, 205 138. Stăniloae , Pr. Prof. Dr . Dumitru Studii de teologie dog , Craiova, 190 139. Idem , Sfânta Treime sau la Ínceput a Bucureİti, 2005 140. Idem, Teologia Dogmati că Ortodoxă , vol.1, EIBMBOR, Bucu 141. Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol.2, EIBMBOR, Bucu 142. Streza, Ciprian Ioan, Anaforaua Sfântului Vasile – text – analiză comparată – comentariu liturgic , Editura Andreiană, S 143. ğe bu, Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian, Dorin, Metodica predării Religiei , Editura Reîntregirea, A 14. Tecuscki, Ioan Dan, Sfântul Matei ‚Teologul“ – Trăsături speci perspectivei teologice mateiene , Braİov, 20 03 145. Teiuİan, Prof. Ilie Popescu, Din istoria pedagogiei , vol. I, Editura Didactică İi Pedagogică, Bucureİti, 1966 146. Toma, ğtefan Lucian, TradiĠie İi actualitate la , Editura Agn os, Sibiu, 208 153 147. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor Zăgr ean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Teologia Dogmatică , EIBMBOR, Bucureİti, 1991 148. Tănase, Părintele Nicolae, SoĠul ideal, soĠia ideal Editura Anastasis, 201 149. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfân ale vieĠii veİnice , Editura Tr initas, Iaİi, 2008 150. Vlaicu, Pr. Patriciu, Locul İi rolul recunoscut Uniuni Europene , Edi tura Arhidiecezană, Cluj, 1 151. Vlachos, Mitropolit Hierotheos, Psihoterapia Ortodoxă traducere de Irina LuminiĠa Niculescu, Editura Partoİ, Tim iİoara, 2016 152. Wilkinson, Bruce, Cele 7 Legi ale învăĠării , trad. Odet Fe rentinos, Ed. Logos, Cluj, 203 IV. Studii İi articole: 153. Al I – lea congres naĠional ‚Hristos împ , în rev. B.O nr. 3, 2010, p. 36 – 40 154. Aluaİ, Maria, Radioul ca mijloc de comunicare a mesajului evanghelic, în Studii Teologice, nr. 4, octombrie – decembrie, 2010, p. 93 – 108 15. Ayuch, Daniel, Puterea eliberatoare a Evangheliei. Pericope evanghelice ale vindecării tinerilor , în rev. Ortodoxia, nr. 3, 2 016, p. 32 – 42 156. Achimescu, Pr. Prof. Dr. Nicolae, SemnificaĠia İi rolu pentru viaĠa noastră de azi , în rev . T eologie İi ViaĠă, nr. – 4, 202 157. Idem, RelaĠia dintre facultate İi Biser , în rev. Studii Te a I – a, nr. 1, Bucureİ ti, 205 158. Alexandrescu, Institutor Cecilia, Principile Pedagogiei Freinet , în rev EducaĠia Plus, Universita tea —Aurel Vlaicu“, nr. 5, 159. Andrei Arhiepiscopul Vadului, Felea Clujului, Maramureİului İi Sălajului, Familia, copiii İi tinerii, İi viitorul omenirii, în rev. Ortodoxia, nr. 3, 2016, p. 12 – 21 154 160. BădiliĠă, Pr. Dr. Ioan, Povestirea II, 17 a Sfântu œ Model de Mistagogie Ecleziologică Ort în rev. Teologie İi Via 9 – 12, Se ptembrie – Decembrie, 2016, p. 65 – 8 161. Bănescu, Pr. Prof. Marcu, FuncĠionalitatea dezlegăr PocăinĠei , în rev. Mitr opolia Banatului, nr. 7 œ9, 1981 162. Bel, Pr. conf. univ. dr. Valer , ExigenĠele misiunii cre Părintelui Profeso r Ion Bria, în coord. Pr. Conf. univ. d RelevanĠa operei Părintelui profesor socială actuală: direcĠii noi de cerc unităĠii Bisericii , Editura UniversităĠii —Lu cian Blaga“ din Sib 243 – 246 163. Belu, Pr. Prof. D., Predicatorul în concepĠia Sf , în BOR, nr. 3 – 4, 1959 164. Benga, Daniel, Câteva reflecĠii asupra rapo ecumenism, în Teologia, Editura UniversităĠii ‚Aur el Vlaicu“, Arad nr. 3 – 4, 202 165. Berényi, Maria, Activitatea unor femei cel ortodoxiei româneİti din Transilvania – lea , în coord. Maria Berényi, Simpozion – PublicaĠie a Institutu Românilor din Ungaria , Giula, 208 16. Boldiİor, Drd. Adrian, DefiniĠia Religiei la Luci Dumitru Stăniloae , în rev . Ortodoxia, nr. 2, 209 167. Bolocan, Conf. Univ. Dr. Carmen – Maria, Sensul lecturii scr rânduiala Sfintei Liturghii, în co ord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânta Liturghie izvoare , Editura Trini 208, p. 4 – 45 168. Idem, Principiile didactice moderne în , în Revista Teologică , nr. 2, 208 169. Idem, Principi did actice în opera Sfântului C , în rev. T eologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, 209 170. Idem, EducaĠia religioasă este doar sa devină un obiectiv İi pentru celelalte di ? , în rev. Teologie İi V nr. 1 – 4, ianuarie – aprilie, 209, p. 54 – 68 15 171. Idem, ‚ Pedagogul “ lui Clement Alexandrinul, model de cod al bunelor maniere, în Teologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8 , mai – august, 2010, p. 79 – 93 172. Idem, Principiul intuiĠiei İi cel al mo a Sfântului Vasile c el mare , în Teologie İi ViaĠă, nr – 8, Mai – August, 201, p. 18 œ 128 173. Idem, Botezul creİtin în catehezele baptismale a de Aur œ aspecte catehetice , în coord. Sava, Pr. Prof – Puică, Pr. Lect. Dr. Ilie, Familia în societatea contemp , Editura Doxologia, Iaİi, 2011, pp. 90 – 102 174. Idem, Profesorul de religie, între pr , în Vicovan, Pr. Ioan , Roman, Emilian – Iustinian , Laicii İi misiune Realitate istorică, vocaĠie persona sitate eclesială Editura Doxologia, Iaİi, 2014, pp. 155 – 183 175. Idem, CompetenĠele profesorului de rel – învăĠare – evaluare a Religiei, în context c în cord. Vicovan, Pr. Ioan, Hârlăoanu, Pr. Paul – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustinian, Teologie İi Pedagogie. Identitate specifică İi re , Editura Doxologia, 2016, p. 307 – 3 176. Borca, Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile, Parohia œ structură socială coeziunii İi comuniunii eclesiale , în rev. Th eologia Orthodoxa, nr. 1, ianuarie – iunie, Baia Maria, 2015, p. 141 – 152 17. Breck, Pr. Prof. John, Căsătoria creİtină İi prob , în rev. Ortodoxia, nr. 3, iulie – septembrie, 2015, p. 160 – 172 178. Bria, Pr. Prof. Ion, Biblia İi Evanghelizarea , în rev. B OR, nr. 7 – 9, 202 179. Idem, Puterea profetică a Evangheliei , în rev. BOR, nr. 7 – 9, 202 180. Buchiu, Pr. Prof. Univ. Dr. ğtefa Specificul teologiei ortodoxe româneİti în viziunea părintelui prof , în coord. Pr. C dr. Nicolae Moİoiu, RelevanĠ a operei Părintelui prof viaĠa bisericească İi socială actuală doctrinei, misiunii İi unităĠii Biser , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga din Sibiu, 2010, p. 219 – 2 156 181. Idem, Fundamentul teologi c – antropologic al educaĠ teologia Sfântului Ioan Gură de Aur , în rev. Ortodoxia, – decembrie, 2015, p. 12 – 3 182. Bunescu, Conf. Univ. Dr. Gheorghe, Identitatea naĠional europeană , în coord : IPS prof. dr. Nifon Mihăi Ġă , Pr. lect. dr. Florea ğtefan, ImplicaĠii ale religiilor asupra secu extinderi UE , Valahia University Pres, Târgoviİte, 2006 183. Bursuc, IonuĠ, PastoraĠia tinerilor ca misi , în rev. Teologie İi ViaĠă, nr. 7 – 12, 206 184. Buİag ă, Ioan, Proiectul ‚Alege İcoala!“ lan în BOR, nr. 3, 2010, p. 32 – 35 185. BuĠa, Prof. Univ. Dr. Viorel, Religia în viaĠa socie , în cord : IPS prof. dr. Nifon MihăiĠă , Pr. lect. dr. Florea ğtefan, ImplicaĠii a religilor as upra securităĠii în contextul extinderi UE , Valahia University Press, Târgoviİte, 2006 186. Bădescu, prof. Ilie, Familia ca manual divino – uman de îndruma cuplului în lumina ‚Catehezelor marit , în rev. Ortodoxia, nr. 4, 20 15, p. 80 – 10 187. Ciobotă, Pr. Marius Daniel, Dimensiunea interpersona omiletice , în rev. Studii Teologice, nr. 4 – decembrie, 2010, p. 49 – 84 18. Idem, EducaĠia Baptismală astăzi. Repe – Catehetice , în rev. Ortodoxia, nr. 3, 201 , p. 42 – 6 189. Cârstoiu, Protos. Conf. Dr. Justinia Locaİul de cult, loc Dumnezeu İi al comuniunii cu omul , în rev. Ortodoxia, nr. 1 – 2, 208 190. Câdă, Pr. Drd. Nicolae œ Cristian, Scripturile İi Liturg eclesială , în BOR, 1 – 4, 2 09 191. Citirigă, Pr. Vasile, Experierea conĠinutului dog intermediul cultului divin, în rev. Ortodoxia, nr. 1, 2 – 31 192. Coman Studiul Noului Testament , Pr. Prof. Dr. Constantin, suport de curs, Bucureİti, An. I, sem. 2., 2005 193. Coman , Pr. Constantin, ViaĠa duhovnicească în soc , în rev. Ortodoxia, nr. 1, 2013, p. 187 – 201 157 194. Coman, Prof. Ioan G., Sensul İi sarcinile preoĠi primelor 4 secole , în rev. Mitropolia Olteniei, nr.1 – 2, 1972 195. Comİa, Pr. Lect. Dr. Petre, Despre calităĠile intele profesorului de religie , în rev. Studi Teologice, nr. 3 – 4, 203 196. Consfătuirea naĠională anuală a insp Română de la Mănăstirea Brâncoveanu, Reda cĠia, în re B.O.R., nr. 3, 2010, p. 50 – 53 197. Coresciuc , Pr. Dr. Roger, Cateheză İi isihasm: par propuse de teologia Sfântului Grigori , în rev. Teologie 1 – 4, ianuarie – aprilie, 2015, p. 5 – 69 198. Idem, Cateheză sau cunoaİte re: premise ale teologie Palama pentru o înĠelegere autentică , în rev. Teologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, mai – august, 2015, p. 189 – 202 19. Idem, Cateheza contemporană: rolul aleg , în r ev. Teologie İi ViaĠă, nr. 9 – 12, septembrie – decembrie, 2015, p. 86 – 102 20. Coresciuc, Pr. Asist. Dr. Roger, Paradigme catehetice palamite, în rev. Teologie İi ViaĠă, nr. 1 – 4, ianuarie – aprilie, 2016, p. 5 – 2 201. Cosma, Pr. Prof. Dr. Sorin, RecunostinĠa ca virtute creİtină İi imp ei în misiunea Bisericii , în Anuarul FacultăĠii de e —Andrei ğagu 2010 – 201, Editura UniversităĠii —Lucian Blaga“, 202. Chirilă, Pr. Conf. dr. Ioan, Misiunea prin activitatea , în Studi Teologice, nr . 3, 205, p. 168 – 178 203. Chiİiu, Carmen – Maria, EducaĠia pentru valori. œ rezultat al învăĠării İcolare integra , în Revista Teologică 235 – 243 204. CreĠu, Pr. Vasile, Sfântul Ioan Gură de Aur İi pentru pre dica contemporană , în rev . Ortodoxia, nr. 3, iulie – septembrie, 2015, p. 50 – 72 205. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodo Nu vrem liceu Dumnezeu. Predarea Religiei în sistem dreptate İi o necesitate permanentă , în BOR, nr. 1 – 4, 209 206. Idem, Cuvântul lui Dumnezeu transmis p – media , în rev. St Teologice, nr. 4, 2010, p. 7 – 16 158 207. Dascălu, Pr. Nicolae, Limbaj religios İi cultur , în rev. Te ologie İi ViaĠă, nr. 7 – 12, 206 208. Idem, Comunicatorul creİtin İi v ocaĠia lui de a fi ‚sa , în rev. Studi Teologice, nr. 4, octombrie – decembrie, 2010, p. 31 – 48 209. Idem, De la mas – media clasice către mediil Biserici , în rev. Ortodoxia, nr. 3, iulie – septembrie, 2015, p. 40 – 49 210. Dinu, Pr. Lect. Dr. Adrian, Duhovnicul: doctor al sufletelor oamenilor İi educator în procesul formării lor , în rev. T eologie İi Vi nr. 1 – 4, 209, p. 69 – 93 21. Idem, Sfintele taine ale Botezului İi existenĠiale , în cord. Sava, Pr. Prof. Dr. Viorel, Melniciuc – Puică, Pr. L Dr. Ilie, Familia în societatea contemporană , Editura Doxologia p. 12 – 145 212. PS Galaction, Misiunea monahismului în Bise , în Almana Bisericesc, Editura Episcopiei Giurgiu lui, 2012, p. 38 – 52 213. Gavrilă, Pr. Vasile, Dumnezeiasca Liturghie œ cea mai înaltă e graiului liturgic , în rev. Ortodoxia, nr. 1, ian – martie, 2010, p. 129 – 141 214. Gomboİ, Drd. Stelian, Problema existenĠei orei d – o abordare teologică İi apologetică , în Revista Teologică , nr.1, Sibiu, 208 215. Idem, Valoarea pastorală İi duhovnice œ Temelie a Bisericii, a unităĠii ei İi , în rev . Revista Teologi că, nr. 1, 2010 216. Gordon, Pr. Lect. Dr. V asile, Bunul nume al propovădu sine quanon a reuİitei predicii , în rev. T eologie İi ViaĠă, nr. – 7, 201 217. Idem, ImportanĠa principiilor didactice , în rev . Ortodoxia, nr. 1 – 2, 202 218. Idem, Mijloace practice de catehizare î rică , în Glasul Adevărului œ Buzău, iulie – sept, nr. 7 – 9, 20 219. Gordon, Pr. Prof. Dr. Vasile, Redactarea İi prezent Repere teoretice İi metodice , în rev. Ortodoxia, nr. 1 – 2, 204 20. Idem, Simpozion cu temă catehetică: H , ‚Vestitor ul Ortodoxiei“ din 31 ian, 2006 159 21. Idem, Mijloace practice pentru o cateh œ temă de cercetare pentru cursul de master la . 2. Himcinschi, Pr. Prof. Univ. Dr. Mihai, Comunitatea paroh în Vicovan, Pr. Ioan, Hârlăoanu, Pr. Paul – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustinian, Teologie İi Pedagogie. Identitate sp actul educaĠiei , Editura Doxologia, 2016, p. 179 – 192 23. Idem, Provocări misionare actuale , în cord. Pr. Conf. univ. dr. Nicolae Moİoiu, Rele vanĠa operei Părintelui profes bisericească İi socială actuală: dir doctrinei, misiunii İi unităĠii Biser , Editura UniversităĠii —Luc din Sibiu, 2010 , p. 309 – 320 24. Holbea, Pr. Conf. Ghe orghe, PastoraĠia tinerilor în globalizării , în rev. Ortodoxia, nr. 4, octombrie – decembrie, 2015, p. 41 – 59 25. Hurduzeu, Ovidiu, O Românie personalist – conservatoare , în rev. Sinapsa, Ed. Platytera, Nr. I, 208 26. HriĠcu, Pr. Dr. Vasile, Sob ornicitatea la Sfântul însemnătatea ei pentru misiunea Biser în rev . Teologie İi V nr. 1 – 4, ianuarie – aprilie, 2015, p. 12 – 125 27. Idem, Taina ÍmpărăĠiei İi dimensiunea e Sfântului Vasile cel Mare , în rev . Teologie İi ViaĠă, nr. – 4, ianuarie – aprilie, 2014, p. 5 – 21 28. Ică Jr., Ardih. Prof. Dr. Ioan I., Părintele Dumitru Stăni – ‚clasic“ al teologiei secolului xx İi misiunea te , în rev. Studi Te ologice, nr. 1, Bucureİti, 2005 29. Ivan, Pr. Adrian, Mărturisirea adevărului de propovăduirii creİtine , în rev. Ortodoxia, nr. 4 – decembrie, Bucureİti, 2010, pp. 103 – 19 230. Iosu, Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai, Iată, vin să fac voia ne o – testamentare privitoare la preoĠie , în Anuarul FacultăĠi e —Andrei ğaguna“ 2007 – 208, Editura Unive rsităĠii —Lucian Bla 231. Idem, —ÍnvăĠătorule, ce să fac…?“ P , în Anuaru FacultăĠii de Teologie —Andre i ğaguna“ 2008 – 209 , Editura Univ ersităĠii —Lucian Blaga“, Sibiu 160 232. Idem , Repere morale în activitatea sac , în Revista Teologică , nr. 2, 207 23. Idem, Părintele Profesor Ion Bria. Dem , în coord. Pr. Conf. univ. dr. Nicolae M RelevanĠa opere i Părintelu profesor Ion Bria pentru viaĠa biseri cercetare în domeniul doctrinei, mis , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga“ din Sibiu, 2010, – 383 234. Idem, Părintele Stăniloae despre eficienаa studiului pastorală , în Revista Teologica , nr. 4, 2013, p p . 61 – 72 235. Istrati, Pr. Asist. Dr. Ioan Valentin, Timpul liturgic al Biserici œ poartă a veİniciei în iubirea Sfintei Treimi , în rev. T eologie İi ViaĠă, nr – 8, 209 236. Ješek, Váklav, Idealul educaĠional Bizantin: ei anagogică , în rev. Ortodoxia, nr. 1, 2017, p. 32 – 3 237. Lemeni, Conf. Dr. Adrian, Miza educaĠiei religioase , în rev. Ortodoxia, nr. 3, 2016, p. 43 – 50 238. Idem, ExigenĠe mis ionare ale învăĠământului asumate în relaĠia dintre parohie İi în rev. Ortodoxia, nr. 4, octombrie – decembrie, 2015, p. 16 – 128 239. Loviİteanu, Episcop – Vicar al Arhiepiscopiei R Misiunea Paro hiei prin activităĠi social – filantropice İi edu , în Teologie İi ViaĠă, nr. 1 – 4, ianuarie – aprilie, 2015, p. 5 – 25 240. Macavei, Prof. univ. dr. Elena, Rolul AsociaĠiunii emanciparea femeii İi educaĠia copii în vol. ConferinĠel Astra, nr. 50, 2010 241. Melniciuc – Puică, Lector univ. dr. Ilie, Lecturile Biblice din cadrul Sf. Liturghii în Creİtinismul Oriental , în PlƝrǀma , nr. 1, 208 242. Mihoc, Pr. Prof. Ioan, Sfânta Scriptură în cultul în cord. Vizitiu, Pr. Lect. D r. Mihai, Sfânta Scriptură İi S izvoare ale vieĠii veİnice , Editura Trinitas, Iaİi, 2 476 – 485 243. Mihoc, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile, Biblie, TradiĠie İi B în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânt ie izvoare ale vieĠii veİnice , Editura Trinitas, Iaİi, 2008, 320 – 38 161 24. MihăiĠă, prof. dr. Nifon, Arhiepis Teologie, cultură İi dialog inter – religios în misiunea Bis în Ortodoxia, nr. 3, iulie – septembrie, 2015, p. 12 – 39 245. Miron, Arhim. Lect. Dr. Vasile, Preotul de azi, misiona Hristos , în rev. Studi Teologice, nr. 3 – 4, 203 246. Miron, Arhim. Conf. dr. Vasile, ImportanĠa pedagogie formarea caracterului İi personalităĠ – morale , în BOR, nr. 1 – 6, 207 247. Idem, Cultul divin public ortodox, mij credinĠe , în rev . Theologos, Editura Epis copiei Romanului, nr. 1 – 6, 206 248. Idem, Scopul harismatic sau sfinĠitor a , în Theologos, nr. 1 – 6, 207 249. Modrea, Margareta, De la sinele psihanalitic la selfismul contemporan. I ., art. în Revista de Psihologie , Editura Academiei Româ m. 54, nr. 1 – 2, Bucureİti, 2008 250. Moldovan, Conf. Dr. Sebastian, Pastoratie, filantropie, servici sociale? Biserica İ i provocarea adictilor , în rev. Revista Teologica , nr.1/2013, p.137 – 156 251. Moİoiu, Pr. Lect. Dr. Nicolae, Dumnezeu ne – a făcut pentru a – l cunoaİte Scurtă întroducere la Theognosia în g , î n Studi Teologice, nr. 4, 206 252. Moİ oiu, Pr. Conf. Dr. Nicolae, RaĠionalitatea lumii Dumnezeu – Iubire, suport de cur s, Sibiu, An. I, sem. 2, 208 253. Muntean, Pr. Drd. Cristian, Locul İi rostul preot contemporan , în rev. BOR, nr. 1 – 6, 203 254. Muntean, Pr. Dr. Cristi an, Preot İi parohie azi , art. în rev. BOR, nr. 4 – 6, 205 25. Munteanu, Prof. Univ. Dr. Daniel , Liturghie İi ecume fundamentale ale teologiei ortodoxe Bria, în coord. Pr. Conf. univ. dr. Ni Releva nĠa operei Părintelui profesor Ion Bria pentru direcĠii noi de cercetare în domeniul , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga“ din Sibiu, 201 – 189 162 256. Mureİan, Asist. Drd. Ra du, Misiunea Misiologiei. C actuale privind misiologia ortodoxă , în rev. Studi Teologice, nr. 1, 206. 257. Mălureanu, Drd. Alexandru, Rapoprtul dintre Taina Consilierea psihologică din perspect d uhovniceİti , în Altarul Banatului, nr. 4 – 6, 2014, p. 68 – 81 258. Naclad, Pr. Dr. Constantin, ImportanĠa religiei cr – ortodoxe în educarea tineretului, în rev . Te ologie İi ViaĠă, nr. 7 – 12, 205 259. Neacİu, Protos. Dr. Nathanael, Temeiul Hristologic al pedagogiei sau lecĠia învierii din moarte , în Vicovan, Pr. Ioan, Hârl – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustinian, Teologie İi Pedagogie. I responsabilitate comună în actul edu , Editura Doxologia, 2016, p. 27 – 234 260. Neagu, Ierom. Iu stin, Duhovnicia İi iertarea p Spovedaniei, în coord. Vataman, Diac. Lect. Spovedanie İ Euharistie , Editura Doxologia, Iaİi, 2014, – 98 261. Necula, Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin, Dimensiunea catehu operei părintelu i profesor Ion Bria , în coord. Pr. Conf. Moİoiu, RelevanĠa operei Părintelui prof bisericească İi socială actuală: dir doctrinei, misiunii İi unităĠii Biser , Editura Universi tă Ġii —Lucian Bl Sibiu, 2010, p. 385 – 397 262. Idem, Teologia ca exerciĠiu de bucurie œ pretext la bucuria rostiri despre teologie , în Revista Teologică, nr. 1, 2 263. Idem, Statutul misionar pastoral al B œ ImportanĠa p remisei catehetico – omiletice în dimensiona intra – parohiale (elemente de pastorală ca , în Anuarul Fa de Teologi e —Andrei ğaguna“ 2007 – 208, Editura Univ ersităĠii —Lu Blaga“, Sibiu 264. Idem, Antropologia educaĠională a Sfânt ului Ioan Gură de A , în rev. Ortodoxia, nr. 4, octombrie – decembrie, 2015, p. 101 – 15 265. Idem, Dimensiunea religioasă a formări între reflecĠia religiozităĠii İi ade , în rev. Ortodoxia, nr. 3, 2016, p. 51 – 63 163 26. Idem , Principile catehezei biblice. Clasicism si actualizare , în Revista Teologic ă, nr.1/2014, p.15 – 12 267. Idem, Ed ucabilitatea religioasă a omul Catehetica modernă , în Vicovan, Pr. Ioan, Hârl – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustinian, Teologie İi Pedagogie. I responsabilitate comună în actul edu , Editura Doxologia, 2016, p. 36 – 351 268. Necula, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D., Sfânta Scriptură ortodox, în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură Liturghie izvoare ale vieĠii veİnice , Editura Trinitas, Iaİ 295 – 301 269. Nechita, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile, Centralitatea lui Hri Sfânta Scriptură İi actualitatea ei , în coo rd. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânt vieĠii veİnice , Editura Trinitas, Iaİi, 2008, – 150 270. Idem, Centralitatea lui Hristos oglind în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scrip tură İi Sfânta Litur vieĠii veİnice , Editura Trinitas, Iaİi, 2008, 456 – 475 271. Nicolae Mitropolitul Banatului, Sfânta Taină a Spov credincioİii ortodocİi români , în Índrumătoru l Pastoral, I, Alba Iulia, 197 272. Nicolescu, Costion, Fr umuseĠea , în rev. Ortodoxia, n – 175 273. Nicolescu, Pr. Dr. Nicolae, Baza hristologică a s învăĠătura ortodoxă , în rev. Te ologie İi ViaĠă, nr. 7 – 12, 205 274. Nistea, Pr. Iulian, Internetul: tendinĠe İi pa , în rev. St Teol ogice, nr. 4, octombrie – decembrie, 2010, p. 85 – 92 275. Oancea, Pr. Prof. dr. Dorin, FacultăĠile de Teologie , în rev. Studi Teologice, nr. 3, 205, p. 137 – 158 276. Ocoleanu, Lect. Dr. Picu, Misiunea Bisericii prin s , în rev. St udi Teologice, nr. 3, 205, p. 183 – 190 27. Opriİ , Pr. lect. univ. dr. Dorin, ContribuĠii la reali religioase în diaspora românească din în Al tarul Reîntregir 208 164 278. Oros, Mircea, Recapitularea mesajului scri ii în Hristos în Sfânta Liturghie , în Theologia Ortodoxă, U 2010 279. Pavel, Pr. Prof. Univ. Dr. Aurel, Misiune prin sfinĠenia vie părintelui profesor Ion Bria , în coord. Pr. Conf. uni RelevanĠa operei Părintelui prof esor Ion Bria pentru vi socială actuală: direcĠii noi de cerc unităĠii Bisericii , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga“ din Si 29 – 308 280. Pavel, Drd. Mihai, Ritualul Tainei Sfântului B z. Gest İi cuv œ corespondenĠă İi complementaritate, în coord. Sava, Pr. P Melniciuc – Puică, Pr. Lect. Dr. Ilie, Familia în societatea , Editura Doxologia, Iaİi, 2011, pp. 19 – 218 281. Pestroiu, Pr. Lect. dr. David, Misiunea Biseri cii Ortodoxe postmodernitate , prelegere susĠinută la Facu ‚Patriarhul Justinian“, Universitatea 282. Petcu, Diac. Drd. Liviu, Folosul citirii Sfintei Sfântului Ioan Hrisostom, în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânta Liturghie izvoare , Editura Trini 208, p. 262 – 292 283. Petcu, Diac. Dr. Liviu, Botezul copiilor în viziun în cord. Sava, Pr. Prof. Dr. Viorel, Melniciuc – Puică, Pr. Lect. Dr. Ilie, Familia în societatea contemporană , Editura Doxologia, Iaİi, – 197 284. Petcu, Pr. Asist. Dr. Liviu, Mărturisirea păcatelor comuniunii cu Dumnezeu în învăĠătura , în Biseri Ortodoxă Română, nr. 1, 2014, p. 149 – 167 285. Idem, PărinĠii Bisericii despre valorif tinerilor , în rev. Ortodoxia, nr. 4, octombrie – decembrie, 2015, p. 129 – 149 286. Petraru, Pr. Conf. Dr. Gheorghe, Temeiurile biblice ale misiuni Biserici , în rev. T eologie İi ViaĠă, nr. 1 – 6, 203 287. Idem, Parohia, orizont misionar, sacram viziunea părintelui profesor Ion Bria în coord. Pr. Conf. u Moİoiu, RelevanĠa operei Părintelui prof bisericească İi socială actuală: dir 165 doctrinei, misiunii İi unităĠii Biser , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga din Sibiu, 2010, p. 247 – 25 28. Idem, Parohia ortodoxă. IndiferenĠa eno , în rev. Teologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, mai – august, 2015, p. 20 – 57 289. Pătru, Lect. Univ. Dr. Alina, Tinerii İi implicarea – ecumenică: exemplul dialogului bilate – EKD , în coord Pr. Conf. univ. dr. Nicolae Moİoiu, RelevanĠa operei Pă rintelui profesor Ion Bria pentru viaĠa bisericească İi soc domeniul doctrinei, misiunii İi uni , Editura UniversităĠ —Lucian Blaga“ din Sibiu, 2010, pp. 4 – 439 290. Popa, † Prof. Univ. Dr. Irineu, Fiul lui Dumnezeu S – a înomenit ca îndumnezeiască pe om în decursul ist , în coord. Pr. Co Nicolae Moİoiu, RelevanĠa operei Părintelui pr bisericească İi socială actuală: dir doct rinei, misiunii İi unităĠii Biseric , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga din Sibiu, 2010, p. 81 – 106 291. Popa, Pr. IonuĠ, Problema familiei creİtine as tinerilor İi a bătrânilor , în rev. Ortodoxia, nr. 4, 2 292. Popa, Pr. Prof. Uni v. Dr. Gheorghe, Conceptul teologic de İi semnificaĠiile sale biblice , în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânta Liturghie izvoare , Editura Trini 208, p. 45 – 61 293. Popescu, Pr. Dumitru, Origin ea religiei din perspectiva apologetici ortodoxe , în rev . Ortodoxia, nr. 2, 209. 294. Popovici, Pr. Lect. Dr. Dumitru Dăn Laicii credincioİi propovăduirea İi învăĠarea dreptei cr , în rev. T eologie İi ViaĠ – 4, 2010 295. Popovici, Pr. Lect. Dr. DănuĠ, ConĠinutul İi locul pre canonică a Bisericii ortodoxe , în rev. Teologie İi via – 8, mai – august, 2010, p. 62 – 78 296. Preda, Radu, Rolul catehetic al laicilor în İi provocare profetică , în rev. Inter œ I, – Revistă română de st İi religioase, 2007 16 297. Putnic, Instit. Monica, Interdisciplinaritatea – Necesitate a ÍnvăĠă mântului Preİcolar în rev. EducaĠia Plus , Universita tea —Aurel Vlaicu“, nr. 5, 2007 298. Remete, Pr. Prof. Dr. George, Ii sus Hristos, contemporanul necunoscut, în rev. Studi Teologice, nr. 3, 204 29. Răducă, Pr. Prof. Dr. Vasile, Teologia pastorală İi mi , în rev. Studi Teologice, nr. 3, 205, p. 158 – 168 30. Sando, Pr. Prof. Dragomir, EducaĠia în parohie İi lie versus educaĠia umanistă İi İcolară, în rev. Ortodoxia, nr. 4, octombrie – decembrie, 2015, p. 34 – 40 301. Sandu, Pr. Lect. Dr. Dan, Teologia İi practica misi tratare comparativă , în rev . T eologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, 202 302. Idem, Caracteru l formativ al educaĠiei relig , în rev. Teologie İi viaĠă, nr. 7 – 12, 205 303. Idem, Cateheza înainte İi după botez sa parcursul vieĠii , în coord. Sava, Pr. Prof. Dr – Puică, Pr. Lect. Dr. Ilie, Familia în societatea contempor , Editura Doxolog 201, p. 103 – 121 304. Sandu, Pr. Conf. Univ. Dr. Dan, ‚Cultul“ culturii œ o exigenĠă formarea catehetică ortodoxă , în Vicovan, Pr. Ioan, H – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustin ian, Teologie İi Pedagogi specifică İi responsabilitate comună , Editura Doxologia, 2016, p. 354 – 378 305. Sava, Pr. Prof. Dr. Viorel, Preotul duhovnic İi Tai în coord. Vataman, Diac. Lect. Dr. Căătă Spovedanie İi Euharistie , Editura Doxologia, Iaİi, 2014, pp. 21 – 38 306. Semen, Pr. Prof. Dr. Petre, İi Seme V alenĠele forma ale psalmilor davidici în cult İi cu , în rev. Te ologie İi ViaĠă, – 12, 205 307. Semen, Pr. Prof. Dr. Petre, Un pas spre Dum nezeu œ Sfânta Mărturi în coord. Vataman, Diac. Lect. Dr. Spovedanie İi Eu , Editura Doxologia, Iaİi, 2014, pp. 62 – 90 167 308. Sonea, Cristian, Trimiterea Fiului în lume pe lumii, condiĠie a apostolatului tutur ilor , în Theologia Or Studia Universi tatis Babeİ Bolyai, nr. 2, 2009 309. SchifirneĠ, Prof. Univ. Dr. Consta Comunicarea didac educaĠia religioasă , în coord : IPS prof. dr. Nifon MihăiĠă , Pr. lect. dr. Florea ğtefan, ImplicaĠii ale religiilor asupra securităĠii în co extinderi UE , Valahia Uni versity Press, Târgoviİte, 2006 310. Stan, Pr. Asist. Univ. Dr. Nicolae Principiile spir ortodoxe reliefate în opera părintelu în coord. Nic Moİoiu, RelevanĠa operei Părintelui profesor bisericească İi socială actuală: dir doctrinei, misiunii İi unităĠii Biser , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga din Sibiu, 2010, p. 481 – 494 31. Stan, Pr. Dr. Florin, Misiu nea parohiei azi , în rev Theologia nr. 1, ianuarie – iunie, Baia Maria, 2015, p. 7 – 23 312. Stoian, Petru Cristian, predicarea eficientă. Teh ‚rezistenĠei la persuasiune“ a audito , în rev. Studii Teo octombrie – d ecembrie, 2010, p. 135 – 148 313. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Mărturisirea, mijloc duhovnicească , în Mitropolia Olteniei, nr. 4 – 5, 1956 314. Stăniloae, Pr. Dumitru, Botezul copilor, în rev . Studi Teologice, nr. 1, 2013, p. 19 – 48, sub îngrijirea l ui Ion – Dragoİ Vlădescu 315. Streza, Conf. Univ. Dr. Ciprian, Dinamica Simbolismului Sfintei Liturghi , în coord. Pr. Conf. univ. dr. RelevanĠa ope Părintelui profesor Ion Bria pentru direcĠii noi de cerc etare în domeniul doctrinei, , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga“ din Sibiu, 201 – 429 316. Idem, ValenĠe ale Misterului cultic în , în rev . Revista Teologică, nr.1, 2009 317. Idem, Teologia Botezului după Sfân tul Marcu Ascetul , în Revista Teologică , nr.3, Sibiu, 209 168 318. Idem, Liturghia Sfântului Ioan Gură de œ Icoană a Ímpără prezenĠă sacramentală , în vol. Sfântul Ioan Gură de Aur œ Teolog œ Filantrop (407 – 207) , Editura Andreiană, Sibiu 319. Idem, M isterul cultic œ mod al prezenĠei lui Hri , în Revista Teologică, nr. 4, 2008 320. ğanta, Gheorghe, Caracterul misionar İi măr religioase , în Theol ogia Ortodoxă, UBB, nr. 2, 20 321. ğelaru, Pr. Sorin, Vâlcu, George, Studiul Rel igiei în İcolile statele membre ale Uniuni Europene , în rev. Studii Teo ianuarie – martie, 2012, p. 29 – 252 32. ğtefan, Prof. Mioara, EducaĠia în Familie, ğcoa , în Ortodoxia Maramureİeană, An XII, nr. 12, E ităĠ i de Nord, Baia Mare, 207 323. Stoian, Petru Cristian, Predicarea eficientă. Teh ‚RezistenĠei la persuasiune“ a audito , în rev. Studii Te 2010, p. 135 – 148 324. Teodorescu, Pr. Lect. Dr. Mihail, ViaĠa veİnică, Ġelul creİtine autentice în baza cunoaİterii adevăru biblică, în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură Liturghie izvoare ale vieĠii veİnice , Editura Trinitas, Iaİ 61 – 172 325. Teofan, IPS, Arhiereul œ slujitor demn İi conducăt , în rev. Teolgie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, Mai August, 201, p. 5 – 14 326. Teİu, Pr. Prof. Ioan, EducaĠia, între İtiinĠă principiilor pedagogice ale Sfântului , în rev. Or todoxia, nr. 4, octombrie – decembrie, 2015, p. 60 – 79 327. Teİu, Pr. Prof. Dr. Ioan C., ÍnvăĠături ale Sfântulu despre educaĠia copiilor , art. în Teologie İi ViaĠ – 12, septembrie – decembrie, 2016, p. 5 – 27 328. Idem, ImportanĠa educaĠiei reli gioase pentru edificare ale ‚teologului iubirii“ œ Părintele Dumitru Stăniloae , în Vicovan, P Hârlăoanu, Pr. Paul – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustinian, Teologie İi Pedagogie. Identitate specifică İi re educaĠiei , Editura Doxologia, 2016, p. 47 – 62 169 329. Idem, Nevoia İi sensul reformei educaĠi teologic , în rev. Teologie İi ViaĠă, nr. 1 – 4, Ianuari e – Aprilie, 2013, p. 145 – 169 30. Idem, Sfaturi İi îndemnuri duhovniceİti i Paisie Aghioritul pentru familia creİtină, în rev. Teologie İi ViaĠă, – 4, ianuarie – aprilie, 2015, p. 26 – 54 31. Idem, EducaĠia între İtiinĠă İi artă. A ale Sfântului Ioan Gură de Aur , în rev. Ortodoxia, nr. . 60 – 79 32. Tănase, Lect. Univ. Dr. LaurenĠi EducaĠie religio İi responsabilitate socială œ C omportamente İi tendinĠe , în Vicovan, Pr. Ioan, Hârlăoanu, Pr. Pau – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustinian, Teologie İi Pedagogie. Identitate sp İi responsabilitat actul educaĠiei , Editura Doxologia, 2016, p. 287 – 30 3. Tănăsache, Pr. Costea, Rolul coordonator İi terap spiritualitatea ortodoxă , în rev. BOR, nr. 1 – 4, 204 34. Todoran, Pr. conf. dr. Simion, Sfânta Scriptură œ Cuvântul lui Dum İi importanĠa acestuia în viaĠa credi , în Altarul Reînt 208 35. Tofană, Pr. Conf. Dr. Stelian, Euharistia İi arătarea Emaus (Lc 24, 13 – 35) œ repere exegetice İi teologi , în Ortodoxia, – 2, 202 36. Trif, Protos. lect. drd. Ignatie (Ilie), Liturghia œ ‚ÍmpărăĠia Cerur desfăİurare“ œ marginalii la volumul Cartea însoĠire liturgică pentru preoĠi İi m , în Al tarul Reîntregirii 37. Ungureanu, Pr. Drd. Drago İ, Misiunea creİtină în co intereligios , în rev. Teologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, Mai œ August, 201, p. 36 – 53 38. Ungureanu, Pr. Dr. Dragoİ, Sfânta Spovedanie œ Taina Vindecăr , în rev . Teologie İi ViaĠă, nr. 1 – 4, ianuarie – aprilie, 2014, p. 7 2 – 86 39. Vasile, Pr. Iulian, Un pedagog înĠelept modelea bucură İi Dumnezeu, İi oamenii , art. în ziarul Lumina EdiĠ ia de Moldova, 2010 170 340. Vatamanu, Diac. Dr. Cătălin, Valori educaĠionale bib familie prin cateheză , în rev. T eologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, Mai œ August, 201, p. 95 – 17 341. Vidican – Manci, pr. Asist. Univ. Dr. Liviu, provocările cateh faĠa digital natives , în Vicovan, Pr. Ioan, Hârlăoa – Cezar, Roman, Pr. Emilian – Iustinian, Teologie İi Pedagogie. Id entitate speci responsabilitate comună în actul edu , Editura Doxologia, 2016, p. 379 – 391 342. Vild, Pr. Lect. Dr. Marian, Cadrul eclezial al catehezei biblice patristice , în rev. Teologie İi ViaĠă, nr. 5 – 8, mai – august, 2015, p. 138 – 160 343. Vintilesc u, Pr. Prof. Dr. Petre, FuncĠia catehetică a S , în Studi Teologice, nr. 1 – 2, 1949 34. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, ‚Nici o proorocie a S tâlcuieİte după socotinĠa fiecăruia“ Sfintei Scr ipturi œ chezăİia unităĠii de credinĠă în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânta Litur , Editura Trinitas, Iaİi, 2008, pp. 151 – 160 345. Vizitiu, Pr. Prof. Visarion, Noul Testament în Sfânta în c ord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânt vieĠii veİnice , Editura Trinitas, Iaİi, 2008, 486 – 521 346. Voicu, Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin, ConcepĠia Sfântului de Aur despre muncă în relaĠiile uman , î n cord. Pr. Conf. univ. dr. Nicolae Moİoiu, RelevanĠa operei Părintelui prof bisericească İi socială actuală: dir doctrinei, misiunii İi unităĠii Biser , Editura UniversităĠii —Lucian Blaga d in Sibiu, 2010, p. 21 – 217 347. Vâlciu, Pr. Conf. Univ. Dr. Marian Sfânta Liturghie ca întâlnirii omului cu Dumnezeu, în coord. Vizitiu, Pr. Lect. Dr. Mihai, Sfânta Scriptură İi Sfânta Liturghie izvoare , Editura Trini 208, p. 39 – 407 348. Vlad, Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile, Dinamica Ortodoxiei: Iden înnoire œ în perspectiva Părintelui Profeso în coord. P Conf. Univ. Dr. Nicolae Moİoiu, RelevanĠa operei Părint 171 Bria pentru viaĠa bi sericească İi socială actuală domeniul doctrinei, misiunii İi uni , Editura Universită Ġii —Lucian Blaga“, Sibiu, 2010, pp. 449 – 459 349. Vrușiniș, Prof. Radomir, RelaĠia dintre cateheza l contempo rană. O analiză teologico – istorică , în rev. Ortodoxia, nr. 3, 2016, p. 2 – 31 172 Anexa nr. 1 FIğĂ DE OBSERVARE COMPORTAMENTALĂ A ELEVILOR ÍN PERIOADA 01.1 œ 30.04.2018 Nume prenume elev CompetenĠe evaluate ğinuta Disciplina İcolară Păstr eaz obiectele personale în st bună Are gr de lucrurile din İc clas ă Are o Ġ vestime corectă îngriji Este ordonat MenĠi ordinea İi disciplina Are un vocabular civili comunicarea cu elevi Índeplin sarcinile date, respons abili Dă dov de respect atunci relaĠi cu profesori Genere conflicte între Distrage atenĠ în ore A. N. V V V V V V V V V A. A.D. V V V V V V B. C. V V V V V V V V V V B. G. V V V V V V V V V V B.J. R.G. V V V V V V V D. A.C. V V V D. D.I. V D. M.N. V V G. ğ. V I. C.F. V V V V V V V V V M. A.N. V V M. D.C. V V V V V V V V V V P. A. V V V V V V V V V V P. C. V V V V V V V V R. M.M. V V V V S. D.G. V V V V V V V V U. P.I. V Z. I.C. V V V V V V V V V 173 Anexa nr. 2 FIğĂ DE OBSERVARE A ACTIVITĂğI I DIDACTICE A ELEVILOR ÍN PERIOADA 01.10.2017 œ 30.04.2018 Nume prenume elev CompetenĠe evaluate Pregătirea pentru lecĠii Íİi efect temele compl corect Íİi a obiectele necesare activ İcola ÍnvaĠă regulile, exemplele, expl icaĠ imediat după c fost predate Demonst curiozitate, adresea întrebă pentru a înĠeleg informa Parti activ la procesul de predare, învăĠ evaluare Manife disci în luc pe parcursul orei Scrie fiecar explic ile profesorului de pe Este intere citeas lecturile propuse Realize fiİe suplimentare, caută informa suplimentare Íİi înd sarcinile cu responsabilitate A. N. V V V V A. A.D. V V V V V V V V B. C. V V V V V V V V V V B. G. V V V V V V V V V V B.J. R.G. V V V V V V V V D. A.C. V V V V V D. D.I. D. M.N. G. ğ. I. C.F. V V V V V V V M. A.N. M. D.C. V V V V V V V V V V P. A. V V V V V V V V V V P. C. V V V V V R. M.M. V V V V S. D.G. V V V V V V V V V U. P.I. V V Z. I.C. V V V V V V V V V V 174 Anexa nr. 3 Ín Mireasma Izvorâtorului de Mir œ 26 octombrie 2017 175 Anexa nr. 4 Copilărie alături de Hristos œ Sfântul Cuvios Dimitrie Cel Nou œ 27 octombrie 2017 176 Anexa nr. 5 Cateheză cu tema Sărbătoarea œ timp sfinĠitor İi de buc urie SfinĠii Arhangheli Mihail İi Gavriil – 08. 1. 2017 17 Anexa nr. 6 Chipuri luminoase zugrăvind chipul Sfintei œ 05 octombrie 2017 178 Anexa nr. 7 Festivitatea de premiere œ 31 octombrie 2017