Mihai13bm@gmail.com 815 Gramatica Muzicii Psaltice Text

CURS ELEMENTAR DE MUSICA ORIENTALĂ (BISERICEASCĂ) APROBAT DE SF. SINOD PENTRU USUL SEMINARIILOR ȘI SCOALELOR DE CÂNTĂREȚI PRIN ORD. No. 150 DIN 12 mari 1900 LUCRAT DE NICOLAE SEVEREANU Frofesor de Musica Vocală la Licet, Cântăreț si Dirigintele Corului Vocal al sf. Episcopii Buzéi. PREFAȚĂ Dacă m’am decis a da publicităței această carte, nam făcut’o din dorința de a mé impune ca autor, ci ca cunoscător al musicei orientale și vechii cântăreț, nu pot rămâne indiferent văzând că această artă in loc de a progresa a rémas în urmă. Nu zic că nu sunt cărți, dar acestea nu rcalisează nici de cum scopul lor, cu alte cuvinte nu sunt (departe de a zice pedagogice) practice, fiind-că cei ce au mai reliparit vechile cărți de musica orientală, sai mărginit numai in a inlocui literile cirilice cu cele latine si nimic mai mult. Nu voi face aci critica acelor manuale, dar este destul a spune cum că de la început se dă scara cu mărturiile ei, inainte d’a se cundste sem- nele de notațiune. Apoi limbagiul? Iată o definitiune a glasului: «Glasul este o abondentă informare a duhului (r&suflărei), care se scâte prin niște armonii si prin ajutorul arterelor etc,»… Musica orientală fiind absolut indispensabilă seminaristilor și scdlelor de cântăreți, naște întrebarea: pot fi manualele existente folositdre celor deslinați pentru această carieră ? Deci, văzând lipsa totală a unei cărți de teorie a musicei orientale, m’am gândit că ar fi bine ca și această artă să progreseze si am facut lot ce mi-a stat in putință, de a moderniza limba veche atat de ciudată pentru noua generație și a expune teoria in asa fel, ca să le fie cu totul accesibilă celor ce o vor învăța. Nu e vorbă că teoria fâră practică nu e înțeleasă, dar după mine, cred că ori-ce începător căruia “i va cădea în mâini această teorie, o va înțelege cu prisos, expresiunile fiind cele de tote zilele iar materia alcâtuiță cât se pote de progresiv. Nu știu dacă am reușit, aștept observatiunile celor în drept. Clutorul Obscevatiune, La fie-care lectiune trebue a se intona mai intaiti scara, pentru ca elevii să se deprindă a intona just sunetele; aceasta se va face de către toți elevii in acelaș timp, marcând fie-care sunet cu o bătae a mânei în bancă fără însă a face sgomot. După ce elevii intonează cu ușurință scara atât in suire cât și în pogorare, se va trece la exercițiile de paralaghie, unde trebue a li se recomanda de a cânta fără să tipe, ne-fiind permis unui elev de a a- coperi vocea celui-l-alt. Este de recomandat ca profesorul să atragă atentiunea elevilor de a nu face absolut nici o mișcare din corp saii membre; de asemenea figura să ia o înfățișare senină, nepermitandu-le schimonosituri din sprincene, nas etc. A se insista mult asupra citirei notelor, prin interogatiuni și exer- ciții la tablă. Să se revie des la exercițiile studiate și să nu se trâcă înainte până când cele precedente nu se vor ști bine. CURS ELEMENTAR DE MUSICA. ORIENTALA (BISERICESCĂ.) MUSICA Musica este arta de a produce si a combina sunetele intr’un mod plă- cut auqului. SUNET Tot ce putem distinge prin aud se numește sunet. Sunetele musicale se produc de vocea umană (musica vocală) și de ins- trumentele de musică (musica instrumentală). NOTE Sunetele se represintă prin niște semne, numite note: fm x <> pentru a căror numire s’aii adoptat următoarele monosilabe: Pa, vu, ga, di, che, 20, ni pa. Această succesiune de sunete constitue ceea ce se numește scară sat yuma. Monosilabele pronunțate în ordinea de mai sus formează seara suitore, iar pronunțate invers: pa, ni, 20, che, di, ga, vu, pa, tormeză scara pogordtore. TON Se numește fom distanța de la un sunet la altul. SCARA sau GAMA. In musica bisericească sunt trei feluri (moduri) de scări: diatonice (naturale) cromatice si enarmonice. Distanțele (tonurile) ce despart, un sunet de altul. nu sunt tot-d’auna aceleași, ele variază după felul (modul) scărei. 6 Scara diatonică In scara diatonică sunt trei feluri de tonuri: mari, mică si mai mici, adică de 4 sferturi, de 3 sferturi si de 2 sferturi. “EXEMPLU : PA VU GA DI CNT Ton mic Ton Ton mare Ton mare Ton mic Ton Ton mare = 1 (3 sferturi) mat mie (4 seturi) | A (4 sferturi) [es sta) > lea] = sferturi) “Va. DA YD Ta 0 89 OOCOCO02 IN Vad vd Semnele de Notatiune si Numirile lor Sunetele se notează prin următoarele 10 semne care se numesc: Ison……..-. an Ipsili ….f% Oligon…….. — Apostrof. . = Petasté……. “> Iporoi. …s Două chendime. w Elafron . . = Chendima….. s Hamili. . . »— Semnele de notatiune se impart in doué categorii: suitore și pogoritore. Atributiunea semnelor de notatiune Ison “m represintă acelaș sunet (unison), aga că de câte ori intal- nim acest semn, nici nu suim nici nu pogorim vocea, ci repetăm sunetul până la întâlnirea altui semn. De ex: tl Sa m “mm pa pa pa pa. SEMNELE SUITORE: Oligon. …… ween, arată că sue un ton. Petasti …… «> sue tot un ton însă mai cu putere. Doué chendime wm sue un ton însă mai ușor. Chendima…. ~ sue două tonuri sărite. Ipsili. ……. Jf sue patru tonuri sarite. SEMNELE POGORITORE : Apostrof….. ~~ pogérd un ton. Iporoi ……. s pogdră două tonuri treptate. Elafron ….. e—. Pog6ră dou tonuri sărite. Hamilt…… Xp. Pogoră patru tonuri sărite, DESPRE GLAS In musica bisericâscă prin glas nu se înțelege voce, ci o melodie 6re- care destinată cântărilor bisericești. Intreaga slujbă bisericească se cântă pe 8 glasuri, adică pe opt melodii diferite, având fie-care «ate o scară proprie, de- rivată din cele 3 moduri (feiuri) de scări, despre care am vorbit. Glasul I și al V-lea se cântă pe scara diatonică, având ca fundamentală pe pa; glasul al V-lea se mai numește si lăturașul glasului I-it, pentru că aii aceiași melodie. Glasul al IV-lea si al VIIf-lea se cântă tot pe scara diatonică, schim- band însă nota fundamentală ; cu alte cuvinte se cântă pe o scară derivată din scara diatonică. Asa, în glasul al IV-lea nota fundamentală a scărei este di în loc de pa (ca la glasul J-iti) și în glasul al VIII-lea nota fundamen- tală a scărei este nz. Glasul al VIII-lea se mai numește /ăfurașul glasului al IV-lea. Glasul al Il-lea și al VI-lea se cântă pe scara cromatică. Nota fundamen- tală la scara glasului al II-lea este m2, iar la scara glasului al Vi-lea este pu. Glasul al VI-lea se mal numește Jăturușul glasului al II-lea. Glasul al IUl-lea și al Vll-lea se cântă pe scara. enarmonică. Nota funda- mentală la ambele glasuri este ga. Glasul al Vil-lea se numește /ituvașul glasului al III-lea. Cu un cuvânt glasul I, II, III si IV-lea se numesc proprii, iar glasul V-lea, VI, VII si al VIIL.lea se numesc lăturașe sati derivate din cele dintâi. Despre mărturii Mărturiile sunt niște semne cari se pun la începutul ori-cărei bucăți de musică, arătând glasul și felul scarei in care trebue să cântăm, precum gi su- netul cu care trebue să se înceapă sait să se sfârșească bucata. Fie-care monosilabă (numire de nota) ’si are mărturia ci proprie, căreia i-se mai dice si scaun. Mărturia, are o îndoită insemnatate: 1) că litera de d’asupra, ne arată sunetul cu care trebue să se înceapă sait să se sfarseascd paralaghia unei bucăți de musica si 2) că mărturia (scaunul), ne arata felul scarei din care e constituită bucata de musică. Scările diatonice si cromatice ‘si ati mărturiile lor proprii, iar cele enar- monice se servesc de mărturiile scărei diatonice. MĂRTURIILE SCARE! DIATONICE MĂRTURIILE SCAREI CROMATICE ‘ 9 ‘ > co PV n 6 5 A $z > PV n 6 YI A 8 Z we vNAMNMAqgAN a a fe E Stim că scara cromatică servește pentru glasul II-lea și al VI-lea, așa că la glasul al VI-lea când scara începe cu pa, mărturiile primesc 6re-care U U ? modificare. Ex: dU 6 Ie E Ze Scara Diapasonului și a disdiapasonului cu mărturiile lor Limita sunetelor de la pa de jos la pa de sus formează ceea-ce se nu- meste diqpason (equivalent cu octava din musica occidentală), de unde gi numirea de scara diatonică a diapasonului. Când avem însă nevoe de o întindere mai mare de sunete, indoim dia- pasonul, formand ast-fel scara disdiapasonului. Este de observat că in diapasonul I-ii mărturiile se scriii dedesubtul sunetelor: 4 iar in diapasonul al II-lea în pogorâre se scriii d’asupra: % sa a * i în suire însă mărturiile se scrii tot de-desubt numai că d’asupra ) sunetelor se pune câte un accent. 4 ? yr PN [] 2 9×86 *% Deex: xaadnxud | Dacă avem revoe să trecem la al III-lea diapason atunci punem 2 accente: x: % 6% și asa mai de , XUOX NG GF Sa parte Scara meee a diapasonului Ra Xe i _ „ete da ÎN ăi i Deea = Ip = II See F Zi E NE INNA INI INA INA ÎL i Scara diatonică a disdiapasonului PP ne În § re PY ei xe 34 a at AU, Be. _ “ N {* m | ol rp] yp wo =| cit m | co bo | Hen sespeiogpeuencer Saisie ota leat wae = ™ aia abia a — A aia A PR ay = ts Tactul In musica bisericească fie-care sunet se determină cu o bdtae a mânei în jos care se consideră un tact. Tactul se bate mai rar saii mai repede după indicatiunea semnului ce’l găsim in tot-d’auna scris la începutul bucăței de musica. Așa pentru mișcarea, rară se întrebuințează semnul : T numit tact pupadic sai sthiraric, pentru mișcarea repede se întrebuințează semnul: T numit luci irmologic (troparesc) iar pentru mișcarea cea mai repede se întrebuințează semnul : T numit tact alergător sai citanic (recitativ). Semne de prelungire și prescurtare a sunetelor Câte-odată se simte nevoe de a da notelor o maf mare saii mai mica valgre adică de a tine un sunet mai mult saii mai putin de cât o bâtae. In acest cas se întrebuințează niște semne numite feporule care se pun d’asupra sait de-desubtul notelor ce voim a li se prelungi saii prescurta sunetul. Semnele temporale sunt: Clasma = Gorgon .. < Apli.. - Digorgon. = Dipli . - Trigorgon. -— Tripli. ~- Argon... = Clasma = indoeste valérea notei adăogând încă un tact, așa că s bate un tact pentru notă și unul pentru clasmă. so, Apli - are aceiași însemnătate ca si clasma, 7 ca a 10 Dipli => acată că nota de-desubtul căreia stă, să se tie trei tacturi — Tripli – arată că nota trebue ținută patru tacturi. => Gorgon < prescurtează valérea notelor, arătând că trebue luate două la o bătae, adică în timpul unui tact. Ex: Azi A Si - _- - pa vu pa vu ga vu ga di ga vu ga vu pa. Cand gorgonul are apli înaintea lui: eS “> aE: pa vu ga vu gadi ga diche Când argonul e svris ast-fel: 7, atunci se bate 3 tacturi, doué pen- ‘ ‘ AS tru argon zi unul pentru oligon. e nd wd aed pa vu ga vu gadi ga di che iar scris ast-fel: omu. SE bate 4 tacturi, 3 pentru argon si unui pentru gligon pa vu ga vu ga di ga di che Uorgonul pus Wasupra lui ipotoi (3) se raportă la primul ton. PAR ALAGHIE A paralaghisi va să zică a cânta notele cu numele lor. La începutul ori-cărei bucăți de musică se pune o mărturie, care indică glasul si felul scărei in care trebue să cântăm, precum și numele notei cu care trebue să înceapă paralaghia. Exerciții de intonatie Intrebuinjarea clasmei, dipli și tripli. Sf – cid ; 1. Pa vu ga di ke zo ni pad pa ni zo ke di ga vu pad 9 ae = – – ? -> ‘Sie Si cen, n “omen oon, J Tamm, -3 3 4 > -3 3 n Pa vu ga di ke zo ni pat pa ni zo ke di ga vu pad 5 NN a et n Seca, “> 2 „>? ~> 2 > “> n Pa vu ga di ke zo ni pad pa ni 2o ke di ga vu pat ee ee UTS, “SAN, APAREA, ANBENEIEIN, Semcon, ‘ © mes. _ > i 3 “> a a “> ip. 3 rs awe we „. wwe oor var woe VW won sae von owe ome PIE AO woe N Pa vu ga di ke zo ni pat pa ni zo ke di ga vu pad 5. ae Pa pa vu vu ga ga di di ke ke zo zo ni ni pa 4 Cree, Ceommen, —ap Sawa, ay Sern, “ae Seem. “ap Coen, ae ane ic mmm 2 pa pa ni ni zo zo ke ke di di ga ga vu vu pa 1 6. Pa pa vu ga ga di ke ke zo ni ni pa 4 pa pa 3 Nee d a. 2 2 2 7 ni zo zo ke di di ga vu vu pa 4 re Cee, Somme, 3 “comma, enema, 53 ei a 20 Somme, -33 Women, “een, 2 So, Seem, > Pa vu pa vu ga vuga di ga di ke di ke zo ke zo ni zo L] ni pa ni pa vu pa 4 pa ni La ni zo ni zo ke zo ke di ke di ga 7 wa, > ~~~ => “de ene, -— di gavu ga vupa vu pani pa 4 8. – – ES e – = ? CR. SOBE “ap ENE a> e În eee E SE, EEE, pee, “Ne. > See, eee JT Pa vu ga vu ga di ga di ke di ke zo kezo ni zo ni pa pa ni zo ni zo ke zo ke di ke di ga di ga vu ga vu pa 4 3, Cm Nesom, “2p women, -23 mm ema —2 emma 2 ea “2p ea, a Neem, > coe, Pa vu pa vu pa vu ga vu ga vu ga di ga di ga di ke di ke di ke zo ke zo ke zo ni zo ni zo ni pa ni pa ni pa vu pa ‘ a > > vu pa 4 pa ni pa ni pa nizo ni zo ni zoke zo ke zo kedi ke di ome, 0 Seep, 0 > ia => ” Semmuate, =i: i, ap “2 oe, 2 ke di ga di ga di ga vu ga vu ga vu pa vu pa vu pa ni pa ni pa q 10. Pa vu ga di ga vuga di ke di ga di ke zo ke di ke Soran, Non, “ap i ere ee id > Neen, “ome, ema, 5 nh Seung, > “> „2 “A, zo ni zo ke zo ni pa ni zo ni pa vu pa pa ni zo ke zo ni zo ke di ke zo ke di ga di ke di ga vu ga di ga vu pa vu ga vu pa ni pa 11. Cata ema a 9 “> “> m “ene, “ae Nem “> “2 2 “eu, Pa vu ga di ke di ga yu ga di ke zo ke di ga di ke zo ni zo ke di ke zo ni pa ni zo ke zo ni pa vu Li Re, N 5 te em Ne een, a NR Ne, SG, pa 4 pa ni zo ke di ke zo ni zo ke di ga di ke zo ke di ga vu ga di ke di ga vu pa vu ga di ga vu pa ni pa 4 12, Pa vu ga di ke zo ke di ga vu ga di ke zo ni zo ? ke di ga di ke zo ni pa ni zo ke di ke zo ni pa vu pa pa ni zo ke di ga di ke zo ni zo ke di ga vu ga di ke zo ke di ga vu pa vu ga di ke di ga vu pa ni pa + 13. Pa vu ga di ke zo ni zo ke di ga vu ga di ke zo ? ni pa ni zo ke diga di ke zo ni pa vu paQ pa ni zo ke di ga vu ga di ke zo ni zo ke di ga vu pa vu ga di ke zo ke di ga vu pa ni pa 14. Pa va ga di ke zo ni pa ni zo ke di ga yn ga di ke zo ni pa vu pa ni zo ke diga di ke zo ni pa vu ~ 7 ga vupa ni pa 9 pa ni zo ke di ga vu pa vu ga di ke zo ni zo ke di ga vu pa ni pa vu ga di ke zo ke di ga vu pa a > m aer m —2 n ni zo ni pa vu pa 4 Petasti, două kendime și iporoi L a 15. 4 PAT SC în «> ș Ca ‘wm > sg wm fC Dp 5 ua wee Pa vu ga vu pa vu ga di gavu ga di ke diga di ke a s n 2 95 we — > ad wm — n C-— 5 zo kedi ke zo ni zoke zo ni pa nizo ni pa 4 pa nizo —_ sg em, g =, 3 —= s “EEE, g ~~, g . —. d ni: zoke zo kedi ke diga di gavu ga vupa vu pani pa În aa când se găsesc de desubt: may se cântă ele întâiii. Apli de-desubtul lui iporoi ¥ se rapârtă la al doilea ton. 16. 6 Cand chendimile stat d’asupra oligonului: JSS se cântă în urmă, iar . LJ a we . > jn > Jt —See eee Oe CL – Semne de expresiune Inaintea sai de-desubtul semneloi. de notatiune, se pun tot-d’auna niște semne, care arată modul cum trebue a se accentua diferitele sunete. Aceste semne sunt: Varia …… . Antichenoma . —— Psifiston ., . . Varia N Acest semn arată că sunetul pe care ‘I precede să se arcen- tueze cu putere. Omaton > arată că atacând sunetul sub care e pus, să atingem cu dre-care torță și sunetul superior, de unde desevescând vocea, revenim la sn- netul prim. Antichenoma ~-~> se pune tot de-desubt, arătând că notele trebue a se cânta siltat, Psifiston ~- atată ci nota sub care se pune, trebne accentuată cu putere. Eteron (Legato) «— Acest semn e— se pune tot-d’auna de-desubtul a două saii trei note: Ex: To sail m ny es Zz ~~ arătând că sunetele ce represintă acele note trebue să se cânte ne întrerupt între ele adică legal. Eixercitii de intonatie ASUPRA SEMNELOP DE EXPRESIUNE Varia și petasti cu clasma foe 17. q PA T a 7 | or ee >> wan ma > =~ >t.» > (o> DPN =a ui => toad Velen q 18. Psifiston 4 PA T Co “amin “Jp m nn ep“ 2 SS Se SN AER CN, SNE “Sp EAT, SET, “TAREE „2 “Oo “HERI. nace, — naa ee Re Lae JS 4 19, Omalon si eteron q PA T > wae eee a ee ap Toon, seem Crearea 7 “aaa id pi 4 N e e—~> E LPF m—a ec a 16 NOTE STĂPÂNITE Oligon si Petasti își pierd valoarea când găsim scris d’asupra lor: ison, cele patru semne pogorătoare, chendima și ipsili pentru care se numesc note stăpânite iar semnele de dasupra stăpănitoare. Asa dar în executiune se cântă numai notele stăpânitoare cele stăpânite servind numai de simple accente: Ex. a 5 ee BO SE J e. “n. 0 ee. ee, * — REA Tabloul semnelor suitoare și pogorâtoare Semnele suitoare si pogorâtoare până la 4 tonuri ne sunt cunoscute încă de la semnele de notatiune, pentru distanțe mai mari însă se intrebuin- teada următoarele combinatiuni de semne: Suitoare Acelas sunet ; ~ LL on SS unison ee See 8 tonuri SS sati a Ll CT ud fi 10 fo ff sy — DOO bo n» — 1) 1. e __> » .—— 2 > a. Sr ca © Fn mm Sâ ez ll, sal SS N JL JL 9) 2 LT & “, | 13 2 a4 i] ASA I SIS JL 6 , au 54 E 14 n wee > A, 4 f d | 4 Tr 17 Pogoritoare Acelag s YQ nee a ste mmm, Scam, See, See, 9 tonuri “ 1 ton ~> i 10. —*77 Ma— L am 2 a o sali s we 11, we SS 5 n “> 19 as 4 a wa. ” Na Na ~~ SQ 6 > PP | SI 7, eS wt , Na 15 » ~ 5 2 wy as ESSE RCIMȚII DE INSTONATIE ASUPRA NOTELOR STAPINITORE mi q PA * om, at ZS zac zu => = Da Se AD Cca dap => a, inka, a ‘ Seas 5. 5” pret ma aes baad Sea ee es Fe e Bea eine RAR EZZERCIȚII DE INTONATIE Diferite combinațiună de semne representind tonuri depărtate. Sf ~ 21 2 tonuri 4 PA T ‘ Pa ga vu di” ga nr di zo Sue ni zo pa pa zo ni che zo di che ga di vu ga pa vu ni pa 22 3 tonuri Pa di vu che ga zo di ni che pa 4 pa che ni di ‘ean. CS Sere SH SG zo ga che vu di pa 23 4 tonuri Sewn 3 ah aaa ee ewe i la I “a el “— Pa che di ga yu zo chedi ga ni zochedi pa nizoche di ga A il — ie ~~ ni zochedi gavu zo che diga vu pa che diga vu pa ni di ga vu pa ni zo ga vu pani pa pa che pa che pa pa ni zo che di 4 woe, HQ 8 > wee OD meen Se ~~ pa di pa ni pa yu gavu ga di pa che di che zo ni zo ne a wy ne een, omen, q ni pa che pa .vn ga pa wu ni pa 19 24 5 tonuri Pa vu ga di che zo chediga vupa zo pa zo pa zo che che di ga ga di che zo ni pa nizochedi ga pa ga pa ga pa we Lee an eee FM ANRE A -> | ~~ TP — ga ga vu pani pa pa zo chediga vu ni zo che di ga pa > “> > >> “D> “SE >> 2 >> 2 Ge > 2 2 2 > 2 SEs > 2 > “=u “eu ~ OO — ST zo che di ga vu pa nizo che di gavu panizoche di ga vu pani pa. 26 7 tonuri Sf S * a See ee ee ee m o to î5 eum “> “> „> „> „2 „> “ atl Pa vu ga di chezo ni pa pa pa pa pa ni zo che digavu JL S a a > nig A $ al TO” eg vu pani zoche diga ga vu pani pa pa pa ni zo che di ga vu a a * “=> „> > “> „> „2 „> “D> > > mm > 2 „> > 2 3 > 3 “See, —> 3» > ——. rr pani ni zochedigavupanizo zo chedigavupa ni zoche che di gayu SF n a = eal panizoche di di gavu pani pa. Exerciții de intonatie Asupra semnelor temporale <4 27 Gorgon 4 PA e a x — ae Asi wean, = ana 2 “warm, iii 7 E, ey e pia te gl een een, > ——- —- —- pony 1 SF 28 Antichenoma cu apli d PA wa vv x — Crem, > Neem, Nemwann CD A “Wm, “em “ome ay Neu “em Ser, omen, Wem, — a Neen Stee See Shee SL FL FL Fe 29 Digorgon si trigorgon fi PA we au Gen > oo ey — 3 os ea 3 “ons ta LS a ian — iii adi ays – 30 Argon 4 PA q & = 2? 7 7 why Jt *, « < x ee, Te, “ecm, > “aman, „2 ener a> marca, 2 “ens, | nom Ș ee ee A A si AS = A Si = Ji ~~ ff “emer fi ee ȘI ma m Cy ee ie i a ad E ză an a a | Fy Sf 31 Gorgonul precedat de apli «4 PA n t oe oo ou a saai oe ew – ae Rn Zp SEMA Ses, “uae, > sor = See, q SF 32 Gorgonul urmat de apli 4 PA n ve owe wo a E sama “sarees d Când elafron e precedat de apostrot: ze pogoră numai un ton și se iail amindoi în timpul unui tact, se exceptează ceasul când sunt despăr- titi: > ey, i 38 q PA ‘ fx . Ss a ÎS — 7 iy e ee Eee Oe i a oS | emma ay > > Se ae ear a a e Pa m a a mm a neg al i al aa alll J a oo Despre pause sail tăceri Pausele sunt niste semne care arată întreruperea monientand a sunetelor. In musica bisericească semnele prin care sc însemnează pausele sunt + (crucea) si \- (varia cu apli). + Îndică o întrerupere ce se lasă la aprecierea cântărețului. De ordinar se întrerupe atât, cât trebue a se respira. N Avată o întrerupere de un tact. Când varia este urmată de dipli, se bat în tăcere două tacturi, când ce urmată de fripli se bat 3 tacturi si așa mai departe. 22 SF 34 4 PA Li ‘ RECA PITUDLATIE 4 36 § PAT Samm, a O – Sms da – n a Se ee SYS — q Can Cea E ani <_— oo = Z —... a —. bla Te LLS ta În Asi vc we => om A Si A sai wr ~~ n soe a \ bai mere, – , 2 > Că A si g whee Ce = “> în NOD Se Nomen n tt. DP >> i > au —— = fj —— > PP ee, > Jt SF E sui A cr – y 2 Co wa <= Co. CL ._D “> wee. *_ 2 ese Ghent denen ANY “__5 = wee, See, —> wy – _—s Za S— > XX canal ce > Se > – voc OT n – > ad al wa 1) Cand psifistonul se scrie sub oligon cu doué chendime — se ra- portă la al doilea ton. 23 TORALE De multe ori o melodie nu se scrie într’o singură scară de la început gi până la sfârșit, ci în cursul ei, ‘i-se schimbă pentru un moment felul scă- rei, aducând prin aceasta o 6re-care coloritură în execuțiune. Ast-fel trece- rea pote să se facă dintr’o scară diatonică în cromatică sai enarmonică si vice-versa. In acest scop se întrebuințează niște semne numite: forale. Ele sunt de 3 feluri: diatonice, cromatice și enarmonice. Toralele diatonice sunt în număr de 8 și se pun pe urmatérele note: 2 o & o we © £ e ni pa vu ga di ke zo ni Toralele cromatice sunt in număr de 5: a . e of. x Cele d’întâiii dou& aparțin glasului al II-lea, iar cele-l-alte două glasului al V-lea, căci după cum se știe ambele glasuri se basează pe seara cromatică.. Această tora -e» se pune pe: ni, vu, di și 20. Tar aceasta „ se pune pe: pa, ga, he și ni. se pune pe pa si ke, iar: se pune pe: di și pa de sus. wo MUSTAR A cincea tora se numește muștar, și se pune in tot-d’auna pe di. Ea influenteazd asupra sunetelor inferidre, apropiindu-și la distanță de un sfert de ton sunetul lui ge, distanța dintre ya si vu făcându-se de 5 sferturi de ton, aceea, dintre vu și pa rémane de un sfert, iar cea dintre pa si nt se tace de 6 sferturi de ton. Cu un cuvînt muștar modifică distanțele ast-fel, in cât între di, ga si vu, pa, să fie distanță de câte un sfert de ton. AN ° acm Pe Perey i) ey Toralele enarmonice sunt în număr de 5: ww, 9, m 8, @. Această tora © se numesce agem. Ka se pune pe qa și 20, arătând ca trebue a li se pogori sunetele, apropiindu-le de treptele inferidre vu si he la distanță de cate un sfert de ton. O be) | [-f So 34 Sp (ae ou Be. Ea. Această tora 9 se numesce nisabur. Ea se pune pe ori-ce notă, însă locul ei este pe di. Nisabur influențează numai asupra sunetelor inferidre, adică de la di în jos, modificând 3 distanțe: pe ga, „și-l apropie la distanță de un sfert de ton, distanța dintre gu și vu remâne de 2 sferturi si distanța, dintre vu si pu se face de 6 sferturi de ton, sunetele de la di în sus se cântă diatonic. >} 5 4 ae =F mi ate oe: | = | Ma a | bo i + | | E, Pe Pa Bn #4 aș fin gr. Be. Ss od Această tora -g se numește Aisar. Ka se pune pe ori-ce notă din scară, însă locul ei este pe Ae. Hisarul nu iniluențează asupra notei la care se pune, ci asupra sunetelor alăturate. Așa pus înaintea lui /;e de ex: ’si apropie su- netele alăturate 20 si di, la distanță de câte un sfert de ton, tote cele-l-alte sunete „și păstrează locul lor. OD She Se O O IS ano DT eae ees pere emir ORZ, = sage ed | | i i |! © | % | | ~ | = | RE | îs | m | E Je ee eS l Ia = aia Pues [Eure e Jl > 2 Lo Yo 34 fe Sia Zu. Se. as. Această tora 6 se numește general dies și se pune pe yi, apropiindu-st pe nu (sunetul inferior) la distanță de un sfert, de ton. (General ifes @ Această tora se pune pe fe, apropiindu-si pe 30 (sune- tul superior) la distanță de un sfert de ton. Aceste torale ati aceiași influență când se vor găsi si pe alte note. 25 vo? al = = a © = N 1 go Za Se a Soy] IS SeIq [19103 BIRIG w- &a. Întâlnind o tora d’asupra saii de-desubtul unui sunet, schimbăm atât nu- mele sunetului cât și scara în acelea ale toralei, avend în vedere distanțele scărei ce ne-o arată toraua, si nu părăsim scara, până la întâlnirea altel to- rale, care să desființeze pe cea d’iutăiii. Toralele deci, sunt nigle semne cari urala trecerea dintr’s scară într alta. CADENTA Am védut că mărturiile, pe lângă că ne arată nota cu care trebue să începem, se mai pun si în cursul bucdtei de musică, pentru a ne convinge daca am paralaghisit bine, arétandu-ne tot-d’odată si un punct de repaos. Acest punct de repaos se numește: (adență, aci respirăm si putem sta cat voim. Cadentele sunt de dout feluri: perfecte sasi definitive si imperfecte sait nedefinilive. Cadenta pertectă sfârșește tot-d’auna cu nota fundamentală, iar cea im- perfectă sfârșește cu ori care altă notă din scară. GLASUL |. Glasui L-iti se cântă pe scara diatonică, având ca notă fundamentală pe pa. Mărturia lui este: A PA, iar când începe de la he: a Glasul I-iti are cadență perfectă pe : pe, iar imperfecta pe: cdi, ke, su si gu: ag pa 7) a Îi ai aes = me ee SE ae ane ae Sani Ee II | low |e ™ 3 ee i DI | IN | AR te ee re te ee Se Se See os SR Yo 34 re mee AN ge. ea 26 GLASUL II. Glasul al Il-lea se cântă pe scara cromatică, având ca notă fundamen- tală pe: mi. Melodia glasului însă începe tot-d’auna cu: di, fiind fundamen- tala glasului; une-ori începe și de la : vu. 5, Pa Mărturiile acestui glas sunt: ZE, dt, iar când începe dela vu Tar bu. Glasul al II-lea are cadență perfectă pe: di când se cântă stihirariceste sail papadicește si imperfectă pe: vu, ni si 20. Irmologicește însă, se servește de scara glasului al VI-lea (lăturașul glasului IL), având cadență perfecta pe pa, iar imperfectă pe di. & SS ———————— rup zi amram —— Se E ce eS oo bo 02 ie bo al = SS EI E ——— | aa = AR f= fe ‘8 fe – Dai GLASUL Iil. Glasul al III-lea se cântă pe scara diatonico- -enarmonică, avend ca notă fundamentală pe: ya. Mărturiile acestui glas sunt: îi va sai Weems na. Se recunâște daca glasul al IlI-lea se cântă diatonic sati enarmonic, după torale; asa în scara diatonică se întrebuințează toraua aceasta: © iar în scara enarmonică aceasta: wo (agem). (Glasul al III-lea se mai servește enarmoui- cește și de general dies si general ifes (60). Acest glas are cadență perfectă pe: gu si imperfectă pe: pu, di, ke, s0 și ni. 09 © > ee | ÎI A Mi |: | = 24 re Big YN ge. d E Aa GLASUL IV. Glasul al IV-lea se cântă pe scara diatonică, avénd ca notă fundamentală pe di în melodia papadică si pe vu în melodia stihirarică si irmologică. Mărturiile glasului al IV-lea sunt: 4 di sait 4 vu (leghetos). 27 Toralele acestui glas sunt cele diatonice. Glasul al IV-lea are cadență perfectă pe di, cand se cântă papadic si imperfectă pe: vu, pa, 20 și ni. Când se cântă stihiraric, are cadență perfectă pe vu si imperfectă pe: pa, di, 20 si m. In melodia irmologică, are cadență perfectă pe vu si imperfecta pe di si z0. Scara glasului IV cu ramurile ei: (1) @ F 3S 5s = A gs B fe T= [ele] = lelele | pe ee Ae Do. Le. Xa. D4. Și:p- = a 3 as) < 2] z > ci e = a Se fa Xe da Pe Ea Rude. 2) £ 8 em» F s 5» 3 4 . Ho dn Pip Za zu. e. BAL Yo. GLASUL V. Glasul al V-lea se cântă pe scara diatonică si enarmonică, având ca nota fundamentală pe pa (in melodia papadică si stihirarică) si pe ke (in melodia irmologică). Mărturiile lui sunt: 4 na sat d na 2M. Glasul al V-lea se servește de toralele scărei diatonice, iar când se cântă enarmonic se servește de agem. (1) Prima servește pentru melodia papadică si (2) A doua servește pentru melodia stihirarică și irmologica. De și acest glas începe si de la DI și de la VU, totu-si nu ne dă impresiunea tonală de cât NI 28 In melodia papadică si stihirarică are cadență perfectă pe: pa și imper- fectă pe: ga, di, ke, 20 si ni. Când se cântă irmologic, are cadență perfectă pe ke si imperfecta pe ni și pa. Glasul al V-lea fiind lăturașul glasului I-it, se servește de scara a- cestuia din urmă in melodia diatonică, iar în cea enarmonică se servește de scara agem. GLASUL VI. Glasul al VI-lea se cântă pe scara cromatică având ca nota fundamen- tală pe pa. Mărturiea lui este: —, Aa Toralele glasului.al VI-lea sunt: m x Prima se pune pe pi si he, iar cea da doua pe di si pa de sus. Cand se cântă papadic saii stihiraric, are cadență perfecta pe pa si im- perfectă pe di și ke, Irmologiceste însă, se servește de scara glasuluy al II-lea, avend cadență perfectă pe vu și imperfecta pe: ni, di și 20. =a) m io | a _— ate] | | | 3 wee cate meee eee _ a N fae GLASUL VII. Glasul al Vll-lea se cântă pe scara diatonică și enarmonică, având ca notă lundamentală pe ya în scara enarmonică, și pe zo în scara diatonică. Mărturiile lui sunt: wy ya în modul enarmonic și ay 20 în modul diatonic. Toralele acestui glas sunt: » g. Prima se întrebuințează la scara enarmonică iar secunda la scara dia- tonică. Glasul al VII-lea atât stihirariceste cât și irmologiceste are cadență perfectă pe 44 (în scara enarmonică) iar imperfectă pe: pa, he si nd, une-ori si pe ci. Când se cântă pe scara diatonică, are cadență perfectă pe zv si im- perfectă pe pa și di atât stihiraric cât si irmologic. 29 Glasul al VII-lea fiind laturasul glasului al III-lea se servește de scara acés- tuia din urmă în melodia enarmonică, iar în cea diatonică de scara următâre:: (1) Se ¢ E = II II 4 £ 3 â See | | i | ÎN =90 | bo | nN | eo bo | i | aN oo | ză = e, „i i | li li | oF se ee = aS Se Se Ea ye ga Sib ae oo i} GLASUL VIII. Glasul al VIII-lea se cântă pe scara diatonică, având ca notă fundamen- tală pe ns. Mărturia lui este: că, i sai d, ra @ Toralele acestui glas sunt: e e Cea d’ântâiii se pune pe 77 de jos, iar cea d’a doua pe 32; de sus. Are cadență perfectă pe ni și imperfectă pe: vu, di, pa și ga. Câte-odată glasul al VIII-lea începe si de la ya; în acest cas se ser- vește de această tora: @ care se pune pe ga împrumutând numele ei sune- tului, așa că mergem înainte de la ya ca de la ni, adică cu 3 tonuri mai sus, pentru care se si numește scara (rifonului. E – rg << > FR 9 2 4 = ae 8 & S 4 a | IEI { ae ul | i AI | | ÎL — = —— = $e S28 Yast Bp cau. Be. a 10 Ea . ig) A = So pi N A oe = d > ds ma 5 4 = & & | ro | ce [ro | m |i oe o | Ma | = aA = ee seem pa ee 2 vod a a = & Pu Sh Jo pa Lb KA BW. pia In scara (rilonicd mărturiile sunt schimbate; ast-fel de la ga în sus, st- netele merg ca de la n, dupé cum ne arată scaunele. (0 Glasul al Vil-lea se mai numește si Proto-varis când se cântă diatonie. 30 DIES și IFES Diesul ¢ și Ifesul © sunt tot niște torale, deosebirea, însă constă în a- ceea, că ele influențează numai asupra sunetului la care se pun, fără a aduce vre-o schimbare de scară. Diesul și Ifesul se pun pe téte sunetele și in téte scările, Diesul se pune de-desubtul unei note, arătând că sunetul acelei note să se ridice cu o jumătate de ton. Ifesul se pune d’asupra și arată că sunetul trebue să se pogdre cu o jumătate de ton. A Este de observat că aceste semne, se pun numai pe tonurile mari din scară, adică de 4 sferturi, căci altmintrelea n’am avea de unde scădea 2 sfer- turi de ton. fu 2 MS 72) ca ra a ae aaa a a ra a ee e e ele o [el] -] bate: pag a tS bo oi po [i i P | ! a == a ei moi ca | Ya da Pip a BR. Be Lx. ee eee Dm mmm CÂNTECUL Sunetele produse de organul nostru vocal după legile musicale, formează cintecul sai melodia. Cântecul este expresiunea sentimentelor nostre prin cuvinte și tonuri. Până la Gre-care grad, cei mai multi dmeni posedă calitatea de a cânta, însă nu se pote ajunge la un adevărat cântec frumos, de cât în urma unui înde- lungat și stăruitor exerciții de voce. Emisiunea sunetului Organele care concură la formarea sunetului Acțiunea de a produce sunete cu vocea, se numește in musică emisiunea sunetului sai a voces. Organele principale care concură la emisiunea sunetului sunt: 1). Plămdânii care împreună cu tracheea-arterd servă pentru a trage si a scote aerul afară; aceste două acțiuni se numesc prima: aspirație iar a dona: expiratie. 2). Laringele cu mușchii și membranele sale (cârdele vocale), care servă la formarea sunetului și 3). Faringele împreună cu cavitățile gurei si ale nasului, care servesc la modificarea sunetului produs. Sunetul se emite ast-fel: se deschide gura și se aspiră, aerul se duce prin tracheea-arteră la plămâni, care se lărgesc ca un burete când intră ae- rul si se strâng când ese afară. Aerul stă în plămâni atât, cât se dispune gura pentru pronunțarea vocalei cu care trebue să se intoneze sunetul, apoi se expiră. Aerul eșind afară din plămâni prin tracheea arteră, ajunge in laringe, unde întâmpină o resistenta de către cârdele vocale, care stati în- tinse orizontal ca două perechi de corddne. Această resistenti face ca aerul esind, să lovească cérdele vocale, făcân- du-le să vibreze și producându-se ast-fel snnetul. 32 Sunetul produs în laringe, se resfrânge în faringe si în cavitățile gurei si ale nasului, unde se modifică. Aci e de observat a nu conduce sunetul spre fosele nasale, căci atunci ar deveni displăcut, prin aceea că ar fi nasal. Pentru a se emite sunete frumâse, trebue a se avea în vedere positiu- nea corpului. Cea mai avantagidsd positiune pentru cântăreți, este de a sta in picidre, corpul drept, peptul putin afară, umerii lăsați în jos si capul drept. Mâinele vor cădea natural d’alungul corpului. Gâtul și limba nu trebuesc încordate. Fălcile să se miște cu ușurință. Capul si tâte cele-l’alte parti ale corpului se vor tine ne-miscate, nu însă intepenite. (1) Ceea ce contribue încă, ca sunetele prin emisiunea lor să nu fie defectudse, este: respirația. Tot-d’auna trebue să se aspire numai atât aer, cât ar fi ne- cesar pentru frasa sait sunetele ce trebue a se executa, și a respira înainte ca aerul să se fi isprăvit, căci ținând un sunet până când nu mai avem de loc aer, vocea oboseste si sunetul perde din volumul săi. Restul de aer ce rémane, se scéte afară daca nu mai avem nimic de cântat, saii se aspiră im- preună cu alt aer, pentru a emite sunetele urmitére. Nu trebue a se respira nici prea des, nică prea var, căci în amândouă casurile plămânii se ostenesc. O bună respirație e cea d’întâiii calitate a unui cântăreț. Ea nu se ca- pătă de cât încetul cu încetul, printr’un exercititi lung și stăruitor. Nu putem termina fără a aminti că un bun cântăreț, trebue să execute corect și cu istetime, exprimând cuvintele cântecului cu deplin înțeles și fru- mos, căci se știe de t6iă lumea, că multi dintre cântăreți dic: Dom-neste în loc de Démne-milueste, min în loc de amin si așa mai departe. Nu este mai putin adevărat, că ori-ce defect nu se péte îndrepta fără stăruința elevului, exemple bune date de Profesor și audirea unor buni cân- Vareli, căci arta cantulul se “nva\a pe jumetate prin imitatie. roni aan e fe 0 retea (1). Protesorul trebue să insiste mult pe lângă elevi spre a un face mișcări din sprâncene, witeri saă alte părți ale corpului,