Medsprt@yahoo.com 545 Suport Curs Krnm Pdf Text

PREGATIREA BIOLOGICĂ DE CONCURS, FORMA SPORTIVĂ, STARE DE START Pregătirea biologică de concurs si refacerea post efort reprezintă două componente ale antrenamentului sportiv, care corelează semnificativ cu nivelul performanțelor, al sării de sănătate, cu profilaxia patologiei favorizată sau indusă de activitatea Sportivă În acest context „pregatirea biologica de concurs” consta în pregatirea organismului de a face fata la cei mai înlti parametri, eforturilor maximale cerute de competitie în anumite momente sau perioade prin eliberarea unui maxim de energie din sursele proprii si refacerea ei în cel mai scurt timp posibil, pentru a da astfel posibilitatea organismului Să repete efortul Aceasta capacitate de repetare a efonului este posibila numai în situatia reinearcarii rezervelor energetice, În acest context „pregătirea Biologică de concurs” constă în pregătirea organismului de a face față Ia cei mai înalți parametri, eforturilor maximale cerute de competiție în anumite momente sau perioade prin eliberarea unui maxim de energie din sursele proprii și refacerea în cel mai scurt timp posibil, pentru a da asfel posibilitatea organismului să repete efortul. Această capacitate de repetare a efortului este posibilă numai în situatia reîncărcării rezervelor energetice. Scopul presătirii biologice de concurs este .cresterea randamentului sportiv”. Pentru aceasta este necesară pregătirea biologică de concurs care este o componentă a procesului de antrenament. Această constă într-un complex de factori fiziologici și metodico-pedagoici re aplicați 7-14 zile înzintea unui obiectiv competițional cresc potențialul energogen al organismului sportivului, având ca scop creșterea randamentului sportivului. în elizarea pregătiri biologice de concurs se uilizeaz4 următoarele mijloace 1. Antrenamentlsportv 1.1 Antenamcatu a alitudine medie 1.2. Antrenamentul de simulare a compete 1.3. Elecrostimulrea 2. Dieta sportiva 3, Milocefarmacologi 4. Mijace pihologice,regim de vita spori. odihnă activă 5. Optimizarea refacerii 1. ANTRENAMENTUL ;PORTIV în organizarea și execuarea antrenamentului sporti intervine colectivul ehnic format di arene, personal medical, psihologi. Acesta trebuie să respecte anumite principii de metodică recomandate de toți autori, cum ar i: relația volum ~ imensitte, relația efon specific — fort nespecifc, aportul complexitate = simple. Asti, relay de regulă cu un ciclu săptămânal, se inversează față de perioadă antericară în favoarea imenstății și diminuarea volumului. De asemenea, se urmărește si creșterea treptată a efortului specific până la valori de 95 ~ 100%; se are in vedere si reducerea complexitii or. Orientarea se vă face către exerciii simple pe care sportivul le execută foarte bine, în scopul de ari da încredere și nemaifiind timp pentru învățarea si consolidarea de noi deprinderi. Formele speciale de antrenament menționate mai sus, respectă și ele aceleași principi volum ~ intensitate in antrenamentul care operează înaintea compeliției, 1.1. ANTRENAMENTUL LA ALTITUDINE MEDIE Este utlizat ca metodă de antrenament în special în sporturile cu componentă mare aerobă. dar și în sporurile mixte sau cu componentă anaerobă, constatându-se numeroasele benefici fizice și metabolice aduse de acestea. Brooks si colaboratorii au constatat că efect al aclimatizării o scădere a consumului licogenului muscular pe parcursul desfășurării efortului și o creștere a urilizării glucozei sanguine. La aceleași rezultate a ajuns și studiul efectuat în 1996 de Roberts și colaboratorii care a concluzionat următoarele: = utilizarea glucozei crește la atitudine atât în repaos cât i în efon submaximal; dupa aclimatizare acesta utilizare crescută se reduce, menjinindu-se mai crescută decăt la șes; — aceasta comutare metabolică către glucoză este medi adrenergic; =. rezulta că subiecții aclimatizati 1a altitudine se caracterizează prin capacitatea de a cruța glicogenul muscular în efort” de un mecanism beta- în acest mod se obține o rezev de licogen muscular dei de energie în ert. Practic sa constat și o imbunitățire a calităților motice prin creerea fre și vitezei În ceeace privește VO2 max. sa constatat o creșere de 15% în ziuă 14 ~ 21 del revenirea la aitudine just Un alt efect este creșterea valorilor biochimice in special a numărului de hematii și a hemoglobinei ca adaptare a hipoxie. Dacă la începuturile utilizării acestei metode, se considera necesar efectuarea unui efort mediu la început acum s-a ajuns la concluzia că dimpotrivă, același rezultat se poate obține aplicând un efor intens din primele zile de antrenament la atitudine, (de intensitate egală cu efortul prestat la ses înainte de plecare). Beneficiul acestei noi abordări constă în faptul că reduce perioada de aclimatizare si crește astfel, în aceleași costuri, timpul afectat pregătirii specifice, De aceea trebuie ținut cont de aceste lucruri în planificarea întoarcerii în vederea panicipări la concurs, cât și de dozarea efortului în antrenament pe parcursul stagiului la altitudine. Numai în aceste condiții organismul sporivului va ajunge să beneficieze de acumulările scontate. 1.2. ANTRENAMENTUL DE „MODELARE A COMPETIȚIEI” este o altă formă de antrenament specific al cărui scop este de a adapta organismul sporivului din punet de vedere biologic si psihic la cerințele competiției Aceste cerințe pot i structurate astfel: – intensitate și volum cit mai apropiate de valorile din competiție – durata antrenamentului i timpul diurn de desfășurare vor fi identice cu cele din competiție (dacă fusul orar o permite). – alimentația pe parcursul zilei, va f stabilită cât mai asemănătoare cu cea care va fi la competitie, ținând cont de nevoile energetice, obiceiurile alimentare ale sponivilor, factorii geografici unde va avea loc competiția, cu posibilitățile de alimentație de la aa locului, Acest lucru este foare important în adaptarea sporivilor, mai ales în sporturile individuale unde sponivii vor trebui educați in acest sens, deoarece de mule or participa la concursuri fără echipa de speci, i de susținere Ultima cerinta foarte importantă este reprezentată de pregătirea psihologică a sportivului prin simularea atmosferei de concurs, Acest tip de antrenament se organizează de regulă spre sfârșitul perioadei de „pregătire biologică de concurs” pentru a obișnui organismul sportivului cu ritmul biologie specific competiției. De exemplu, dacă concursul va începe la ora 8. 00 AM, atunci in această perioadă programul de desteptare, mic dejun, dejun și cina, va fi adaptat acestor Cerințe de desfășurare a efortului, obligând organismul sportivului să se obișnuiască cu un ritm circadian de masă si efort identic cu cel cu cel la care va fi supus pe parcursul etapei compelitionale. Aici colectivul tehnic are cel mai important rol în structurarea antrenamentului, ținând cont de specificul fiecărui sport, probe sportive, sport individual sau de echipă. Cunoscând caracteristicile competiții, (desfășurare în una sau mai multe zile, orarul de desfășurare cu pauzele de rigoare, dacă se desfășoară într-o zi de dimineața până seara), se au în vedere aceste amănunte foarte importante în funcție de care se structurează acest ip de pregătire 13. ELECTROSTIMULAREA. Este un antrenament inet, împrumutat din clectroterapie care consti în objnerea prin stimulare elecrică a grupelor musculare, a restr masei și Frei musculare identică cu cea objinut prin antmament clasic dr într-un m și poate timp mult mai scurt. Avantajul metodei consta în faptul că se economisește t ă segmentar după necesități De asemenea, este foarte utilă în minutele premergătoare încălziri propriuzise. Fiind aplicată pe zonele cele mai solicitate în sporul respectiv, se face o pregătire a musculaturii pentru încălzirea propriu-zisa, ducând la reducerea timpului de încălzire nespecifică cu 508, acest timp fiind utilizat în încălzirea specifică, deasemenea putind fi lucrate și grupe “musculare greu abordabile clasic. Este un mijloc util de optimizare a pregătirii organismului în vederea efectuării unui efort maximal. 2. REGIMUL DIETETIC ÎN PERIOADA COMPETIȚIONALĂ- PARTICULARITATI DIETETICE Perioada competițională poate fi definită ca perioada din ziua competiției în anumite sporturi sau o perioadă de câteva zile, în competiții gen tumeu sau cu calificări. În acest caz efortul competițional maximal est interupt de pauze care pot fi de ordinul orelor sau zilelor. Astfel, vor wvute în vedere, atunci când se concepe un astfel de regim alimentar, câteva caracteristici importante cum ar fi – specificul sportului si competiției + intensitatea efortului și timpul de desfășurare i prestare alui + paricularitți ale sportivilor = cum ar fi preferințe culinare în perioade de sres, toleranța gastrică Scopul dietei în perioada competițională este de a menține o proba si în momentul probei. Dieta nu va fi o sursă de energie pentru concurs, deoarece timpul scurs între aport alimentar si consumul energetic, de aproximativ trei ore, cat se considera optim pentru organism, este insuficient să transforme energia chimică din alimente în energie cinetică musculară. icemie stabilă inainte de În conceperea rației alimentare trebuie avut în vedere caracterul și cerințele efortului din concurs. Astfel printr-o schematizare simplă și pur didactică am putea recomanda următoarele: – în sporturi care necesită viteză, forta-viteza, cu solicitări mari neuropsibice si viteza de execuție — regimul alimentar va fi în primul rând hiperproteic, cu pondere mare a proteinelor animale, acesta menținând un Ph intern acid, care va favoriza viteza – in sporuri de anduranța cu pondere aerobă (atletism, ciclism, alpinism, ete.) vom insista pe creșterea proporiei de carbohidrați în vederea menținerii glicogenului hepatic si muscular la nivel înalt la începutul efortului sia unui Ph alcalin, prin consum preponderant de fructe și legume. – în probe de rezistenta-viteza, jocuri sportive, regimul va fi echilibrat, conținând atât ‘lucide cu indice glucidic scăzut că și prolein-fosforae, acestea fiind necesare menținerii „unui Ph acid si vitezei de execuție la care se adiugi vitaminele și sărurile minerale Aceste principii trebuiese avute în vedere în perioada premenzătoare de 24-48 ore înaintea concursului Ultima masă înaintea concursului având doar scopul menționat mai sus, de menținere a ce am pregătit până acum, va trebui să aibă următoarele caracteristici: ușor diserabila, plăcută la gust și aspect după preferințele sportivului și administrata la intervalul de timp optim pentru a permite organismului efortul maxim (toi autorii propunând intervalul de aproximativ tei ore). În cazul unor competiții care se desfășoară cu pauze, unii specialiști recomandă ,rayia de așteptare *, hidro-glucidica cu scopul de a cruța glicogenul muscular si hepatic. Administrarea carbohidratilor respect principiul „întensităii efortului”: + în eforturi constante de intensitate redusă de până la 75% din VO2 max. – carbohidrati aministrați îmbunătățesc performanța prin cruțarea licoenului muscular. = in eforturi constanie dar de intensitate moderată de 75% din VO2 max., îmbunătățirea performanței se datorează prevenirii instalării hipoglicemii. De asemenea, s-a constatat că forma de administrare optim este cea lichida in cantități mici și repetate. Cele mai recomandate sunt soluțiile de fructoza (carbohidrați non nsuinic- secretor) în concentrație de 20 g %o, constatat că admini După inceperea efortului e slucozei nu mai pune probleme metabolic, și atunci s-a optat penru un amestec de xtozăulucoră 25g %e în eforturi ce cdepășese 1 ră, discutându-e în acest caz de cect “ergogenic” al ingestici de carbobidrai „așa numită “rație de alimentare pe parcurs”. Practicată în sporturi de anduranta aerobă (maraton, ciclism, schi fond, et.) aceasta poste să ma cuprindă i proteine ușor asimilabile în cant mici În sporturile în care intervin pauze in competiție se va opta în funcție de durată acestora Jana din soluțiile următoare: Variantă 1 – pauze scurte – între reprize in cazul jocurilor sau în sporturile individuale – regim hidro-zaharat: apă plată, apă ușor mineralizată cu adaos de carbohidrați săraci în zaharoză, cu fnuctoză+șjucoză sau polimeri de glucoză – maltodextrina cu gust dulce puțin pronunțat concenirația de preparare a soluției variind în funcție de temperatura ambientală, astel pentru anotimpul cală se praccă hidratare cu 60g Ma în imp ce pent anotimpul rece seia în cosideratie și o suplimentare energetics, crescând proporția Ia 80-1003 e Varianta II daca pauzele sunt mai lungi de 30 min, până la căteva ore (Scrimă, tenis, etc.) vor fi consummate și alimente solide de preferat in cantități mici si fractionate. Se recomandă carbohidrati-fracte uscate, banane, batoane de cereale, biscuiți, prăjituri uscate și proteine: brânză, șuncă slabă, came slabă. De asemenea în obținerea hidratării corecte se apelează și la preparate tipizate cu conținut de vitamine, aminoacizi, carbohidrați, după un studiu atent al compoziției, ca acesta să fie adecvat scopului nostru 3. MIJLOACELE FARMACOLOGICE ALE PREGĂTIRII BIOLOGICE Acestea operează cu 0 categorie af te de substanțe ~ cunoscute și sub denumirea senerică de “susjinitoare de efort”, substanțe medicamentoase de sinteză sau naturale care pot sprijini efortul pe plan metabolic, utilizate în procesul de antrenament după reguli medicale stricte. În general considerate substanțe ergotrope, ele sunt sistematizate în următoarele grupe: – Glucide – Aminoacizi și concentrate proteice amine si minerale – Trofice și tonice generale – Antioxidante – Neurotrope – Hepatotrope – Medicamente cu rol în suplimentare lipidică, Scopul utilizar lor este de a ajuta organismul sportivului să facă față unui efort mare, pe o perioadă lungă de timp, asa cum se întâmplă în sportul de mare performanță. această perioadă incluzând pregătirea precompeiționala, paniciparea la competiții intermediare, culminând cu competiția de obiectiv (campionat european, mondial sau olimpic). Acest efort continuu, cu vârfuri maximale, depigeste în mod obișnuit posibilitățile fiziologice ale organismului. Numai în această situație se recomandă utilizarea mijloacelor medicamentoase. Acestea intervin în potenjarea reacțiilor eliberatoare de energie, la momentul optim, acționând fiziologie și împiedicând supraselicitarea organismului Tinind con de caracterisicile forului depus se uilizează cu precădere anumite grupe de substanțe în funcjie de scopul urmări, îmbunătățirea performanțelor — metabolice, neuromusculare, neuropsibice, ec, in acest capitol ne referim la anumită etapă a procesului de preghire, aceea premergătoare competi, în care sponivul este sănătos, echilibrat metabolic, pregătit psihic si fizic pentru concurs, el va efectua un efort maximal pentru realizarea căruia organismul trebuie pregătit În aces cop dacă vom priv disipinele sponive in funcție de carateristcil forului vom putea alege acele produse care aduc beneficii maxime, astfel: 4 MIJLOACE PSIHOLOGICE 8). Pregănirea psihologică de concurs urmărește transformarea | stressului precompeiional în performanța prin creșterea motivatiei sportivului, combaterea sării de start negative (febră de start sau apatia de stan), acest lucru find posibil numai în cazul unui sportiv bine antrenat și pregătit fizic și psihic pentru competiție. 1). Respectarea regimului de viață și mumă. Programul zilaic în care vebuiese respectate perioadele de somn, masa, antrenament refacere, repaus, repaus activ, este foarte important, deoarece declanșează trei fenomene fiziologice care influențează performanța si anume: Pregăirea biologică de concurs se concretizează în „urma spori” cea tare pe care derim să o objinem în perioada competi. Calitatea acesteia este reflectah și se poate monitoriza prin parametri funcționali, cardiorespiratoi, metabolic, endocrin, neuropsihici Cu că acest parametrii sunt mai buni, cu atăt putem spune că pregătirea biologică de concurs și-a atins scopul FORMA SPORTIVĂ Creșterea capacității funcționale a fiecărui aparat sau sistem, precum și desăvârșirea mecanismelor de coordonare constituie baza fiziologică a performanțelor superioare realizate în perioada formei sportive. nah perfomanta si forma sportivă sant dovă noțiuni diferite,deoarece, în mod excepțional, se pot obține rezultate sportive inalte, în absența unei adevărate forme sportive. Aceste rezultate se datorează unei mobiizări de excepic la porii cu un inalt grad de măiestrie spotv și o mare motivație, dar fără a avea un subsrat morfo-functional adecvat și având un cost energetic foarte ridicat. Starea de forma sportivă se poate aprecia după valorile unui complex de indicatori de natură: 1. morrica- rezultatele la probele deși în concurs; lor cardio-respiratoie, neuro-musculare, metabolică, endocrină, masurati in condiții bazală, in repaus, in efort și în perioada de Durata formei sportive are un caracter individual foarte pronunt. In medie est de 4-6, exceptional 8 săpun Forma sportivă este o formă de adaptare in care sportivul reacționează optim la situații de stres, neputând fi mentiunta multă vreme, Se va vorbi de „vârfuri de forma sponivă”, care ‘rebuie să conicida cu cele mai importante concursuri. Sportivi de înaltă performanță, cu un grad înalt de antrenament, măiestrie sportive și stare de sănătate, pot obține într-un an calendaristic două vârfuri de forma sportivă, excepțional 3. Acestea, sunt rezultatul unui ciclu de pregătire de minimum 3-4 luni, pentnu ficare vâr de forma sportivă planificat Perioada propriu-zisă de întrare în forma sportivă pornește de la un grad înalt de antrenament si durează 3-4 săptămâni Pierderea formei sportive 1. După un interval de 4-6 săptămâni, urmează, inevitabil ieșirea din forma sportiva, previzibila, chiar dacă sportivul poate obține încă rezultate de valoare. Aceste rezultate se datorează unei mobilizări de excepție, și au un cost biologic foarte ridicat Primele semne de ieșire din forma sportivă sunt evidențiate la nivelul scoarței cerebrale, pe tresee EEG, in absența unor semne clinice, de comportament sau randament. Alteori, procesul de antrenament este condus planificat ctre scoaterea din forma, sportivă prin – scăderea volumului și intensității efortului, – dezantrentrenarea pe plan psihofi – trecerea la odihnă activa și lucru nespecific Această situație se întâlnește după marile competiții, când au fost îndeplinite obiectivele principale ale anului sponiv respectiv, În alte condiții, ieșirea din forma sportivă se datorează în urma acțiunii uneor factori defavorizanți, nedoriți, neașteptați + afectarea stării de sănătate. – încălcarea regimului de viața sportivă (excese de orice natură). – variații bruste ale mediului geografic; – sări conflictual + evenimente grave în familie Forma sportivă este caracteristică tuturor nivelelor de pregătire, începând de la copii și fe înaltă performanță, cu precizarea ca, forma sportivă are un caracter iar perioada de de înaltă performanță, foarma sportivă este mai stabi menținere la un nivel superior este mai îndelungată. Caracteristica esențială a formei sponive este dată de caracterul ei fazic, cărui corespund cele trei perioade ale unui macrociclu de antrenament: 1. perioada pregătitoare – corespunde fazei de instalare a formei sportive; 2. perioada competițională – corespunde fazei de valorificare sau manifestare a formei sponive; 3. perioada de tranziție – corespunde fazei de scoatere organizată din forma sportivă și de refacere a capacității de efort Stabilitatea_formei sportive depinde de modul in care este dirijat antrenamentul pe parcursul intregi perioade pregătitoare! STAREA DE START Starea de start este acea stare specială, caracterizată printr-un complex de manifestări comportamentale si vegetative, care se instalează pe măsură ce se apropie © competiție importanta și care infiuențează direct randamentul sporti. Reprezintă reacția organismului la stresul indus de competiție. În apropierea concursului, sportivul trăiește uneori stări emoționale deosebite, caracteristice, cu un puternic caracter motivational. Aceste stări se răsfrâng nu numai asupra activității prihice, ci și asupra organelor interne prin intermediul SNC și a verigii neuro-endocrine. Conditite variate de climat, altitudine, fus orar în care se desfășoară competiție, performanțele sportive în continuă creștere, creează conditii de suprasoicitare nervoasă, i i somato-vegetative de predominantă simpatică sau parasimpatica, a care se ‘adiugh descărcări hormonale multiple. Intensitatea si durata acestor reacții prezintă mari diferente individuale gi condiționează performanțele fizice sau psihice. Ele sunt determinate de o serie de factori endogeni (tipul de sistem nervos central, imensitatea, echilibrul excitație si inhibifei), starea de sănătate, gradul de antrenament, experiența personală, motivația si exogeni (valoarea competiției sia adversarului:ora și locul de desfășurare a competițiilor, frecvența competițiilor, atitudinea spectatorilor, factori climatic, tipul de încălzire) Din punct de vedere al manifestărilor s-au evidențiat 3 tipuri de manifestare ale stării de start: 1 starea de stan pozitivă, “gata de concurs”; 11 febră de start TIL apatia de start. 1. Starea de start pozitivă = “gata de concurs”, caracterizează sportivii bine antrenați din punct de vedere psiho-fizic; este mobilizatoare, stimulează curajul, luciditatea și dorința de a învinge. Sportivul inainte de start are un tonus Optim al proceselor fiziologice, datorită unui bun echilibru si armonii între excitație și inhibitie, un comportament adecvat i recat vegetative normale. Sportivul are motivația de a căștia, deoarece are un grad bun de sănătate și pregătire IL. Febră de star = este exprimată printr-o stare de hiperexcitabilitate corticală, Sportivul prezintă manifestări vegetative și comportamentale: anxietate, irascibilitate, agitație, impulsivitate, Iabiliate afectivă, incapacitate de concentrare, tahicard 7 palpitatii, tremur al extremităților, hipersudoratie, senzație de frig, paloarea tegumentelor. Sportivul are rezultateslabe, în profilaxia și tratarea acesti stiri trebuie să intervind medicul, anrenonul și psihologul. Cu citea 2-3 săptămini inaintea compet neurozoă de tip sedativ prin tehnici de relaxare, training autogen, sugestilautosugese Efectuarea încălzirii inaintea antrenamentului trebuie să fie mai lungă și cu ritm mai lent. se face tratament cu, medicație I. Aparia de start ~ se manifest la sporivii cu un tip de SNC mai putin react oboseală, depresie, apatie, Somnolență lipsă de interes față de competiție, atitudine eumatică; sporivii sunt retrași față de colectiv, se autoizolează si au un facies de om suferind, intensificarea proceselor de secreție, transpraia extremităților. Randamentul este scăzut ei pierzând competi inainte ca acesta ă înceapă, desi gradul de pregătire este bun. În profilaxia acestei tări negative de stat de asemenea trebuie să intervină antrenorul, medicul si psihologul. Ea va cuprinde psihoterapia agresivă (sugestie, consiliere, ete) ‘medicatie neurotrofă stimulentă ete. Se urmărește convingerea sportivului de importanța competiției, iar încălzirea va fi mai scurtă dar mai intensă, Apatia de start este mai greu de tratat decât febră de star Referințe 1.. loneseu A. Medicină sportivă. Performanță și sănătate, Ed. Medicală, 2013. Bota Comelia-Ergofiziologie, Editura Globus, Bucuresti, 2000 Bruckner P., Khan K. — Clinical Sports Medicine 4th ed, MeGraw Hill, Australia 2012 4. Chan KM, Micheli L., Smith A., Rolf C., Bachl N., Frontera W., Alenabi T. ~ LMS. Team Physician Manual, 2nd ed., F.LM.S., Hong Kong 2006 5. Dragan I, Medicina Sportiva, Editura Medicala 2002