Geneza Group@yahoo.co.uk 384 F1 Decizie Cab 29.04.2013 Text

Dosar nr. 23092/3/2007* (Număr în format vechi 484/2012) ROMÂNIA CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A CIVILĂ DECIZIE Nr. 166/2013 Ședința publică de la 29 Aprilie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE MARIA-SPERANTA CORNEA Judecător GEORGETA GURANDA Grefier CAMELIA ROMAȘCU Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC GENEZA GROUP SRL, în contradictoriu cu intimata BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE – GROUPE SOCIETE GENERALE SA și intimata — chemată în garanție BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva în ii din data de 6.09.2011 și a sentinței civile nr.16385/20.09.2011 și data de 3.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr.23092/3/2007″ Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru următoarele date 08.04.2013, 15.04.2013, 22.04.2013 respectiv 29.04.2013 când a decis următoarele CURTEA Deliberând asupra apelului de față: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București ~ Secția a VI a Comercială sub nr. 213092/3/2007, din 20.06.2017, reclamanta SC GENEZA GROUP SRL a chemat în judecată pe pârâta BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE–CROUPE SOCIETE GENERALE (B.R.D.), solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 13.000.000 lei (RON), reprezentând contravaloarea a 4.000.000 USD la data de 9.08.2004 și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data de 9.08.2104 până la data soluționării, cu cheltuieli de judecată În motivarea cererii reclamanta a atătat că la data de 6.08.2004 a depus la B.R.D. – GSG – SUCURSALA BRĂTIANU un biletla 2 ordin emis de SC REGTOWN INVESTMENT în favoarea SC GENEZA GROUP SRL, în valoare de 4.000.000 USD, cu scadenja la data de 9.08.2004, pentru a fi înaintat spre încasare la Banca Națională a Greciei SMB, ca bancă platitoare. La momentul depunerii biletului la ordin în data de 6.08.2004 pârâta a eliberat reclamantei borderoul care atestă primirea biletului la ordin stampilat atât la rubrica „intrat în bancă” cât și la rubrica „transmis spre încasare”, Pârâta nua înaintat însă spre plată acest bilet la ordin, reținându-l fără nici o justificare legală și fără a comunica reclamantei motivele: Pârâta a fost invitată la conciliere directă pentru data de 6.10.2004, dar nu a dat curs solicitării. întrevederea cu reprezentanții pârâtei din cadrul Directi Juridice a avut loc la 21.12.2004, dar răspunsul pârâtei a fost comunicat reclamantei în data de 18.01.2005, pârâta anunțând că nu va da curs solicitării de a plăti despăgubiri. A arătat reclamanta că prin neintroducerea la plată a biletului la ordin pârâta i-a creat un prejudiciu de 13.000.000 lei (Ron) contravaloare a 4.000.000 USD la data scadenfei biletului la ordin. în drept au fost invocate dispozițiile art. 1000 alin. 3 raportat la art. 1073 și următoarele Cod Civil, Legea nr. 56/1934 a cambiei și biletului la ordin, Normele B.N.R. nr. 6/1994 privind aplicarea Legii nr. 56/1934, Regulamentul B.N.R. nr. 10/1995, Circularea B.N.R. nr. 31/1995 privind compensarea cambiilor si biletelor la ordin Au fost solicitate probe cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă bancară. La data de 19.02.2008 reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a Băncii Naționale a României pentru ca alături de BRD-GSG. să repare prejudiciul de 400.000 USD. Reclamanta a arătat că în cadrul cercetării penale, urmare a plângerii penale pentru abuz în serviciu pe care reclamanta a formulat-o în anul 2005 împotriva BRD- GSG, in rem, banca BRD a trimis o adresă către DNA în care arată motivele pentru care nu a introdus la plată biletul la ordin și în care a făcut referire la o adresă a B.N.R. prin care aceasta ar fi sesizat societățile bancare cu privire la introducerea în circuitul bancar a B.O. emis de Regtown, în vederea dispunerii măsurilor de prudentialitate adecvate 3 De asemenea, a mai arătat reclamanta, în dosarul penal nr. 1 8041/301/2007 aflat pe rolul Secției a II a penală, la termenul din 11.02.2008 avocatul reprezentant la BRD a afirmat, așa cum reiese din caietul grefierului, că B.N.R. a solicitat oprirea tranzacției și nu Oficiul National de Prevenire și Combaterea Spălării Banilor, precum și că nu B.R.D. a considerat că operațiunea e suspectă, ci B.N.R. Așa fiind, reclamanta consideră că B.N.R. se face vinovată și răspunzătoare de repararea prejudiciului alături de B.R.D. – GSG. pentru blocarea tranzacției fără un temei legal, B.N.R. este atât emitentul Normei nr. 3/2002, cât și al Normelor – cadru 6/1995, al Regulamentului nr. 10/1995, Circularei nr.37/1995 emise pentru aplicarea de către bănci a prevederilor legale ale legii cambiei și biletului la ordin, nr. 58/1934, iar prin lege și prin statut B.N.R. are obligația de a supraveghea activitatea bancară în România, de a controla unitățile bancare pentru verificarea respectării de către acestea a normelor și legislației bancare și de a lua măsuri în cazul în care constată abateri. În drept, art. 60 și următoarele Cod procedură civilă. În ședința publică de la 16.10.2007 pârâta B.R.D. a declarat că nu formulează întâmpinare. La data de 27.03.2008 BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI a depus întâmpinare, invocând excepția de netimbrare, excepția prematurității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a B.R,N. și excepția prescriptiei dreptului la acțiune și, pe fond, respingerea cere a neîntemeiată, față de faptul că între reclamant și B.N.R. nu există nici un fel de raport juridic, nicio obligație legală sau contractuală care să justifice atragerea răspunderii B.N.R. pentru cazul când reclamanta ar cădea în pretenții, fiindu-i respinsă acțiunea introdusă împotriva B.R.D – G.SG,, precum și pentru că B.N.R. nu a participat la derularea operațiunii privind neintroducerea în compensare a biletului la ordin în discuție, iar în atribuțiile B.N.R. nu intră și soluționarea diferendelor dintre băncile comerciale și clienții acestora și nici controlul, verificarea sau certificarea legalității tuturor operațiunilor efectuate de instituțiile de crec Deasemena, susținerea reclamantei că B.N.R. a blocat tranzacția fără un temei legal este o simplă afirmație, în lipsa oricărei probe care să ateste că B.N.R. ar fi dispus neintroducerea în circuit a biletului la ordin, din probele existente si din acțiunea reclamantei rezultând cu claritate că B.R.D. a refuzat efectuarea acestei operațiuni, considerând-o suspectă și nejustificată corespunzător, aspect ce rezultă 4 din adresa nr. 2003 din 9.08.2004 prin care B.R.D. ~ G.S.G. a comunicat B.N.R. Raportul de tranzacții suspecte nr. 2002/9.08.2004. A mai susținut B.N.R. că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile atragerii răspunderii delictuale – existența culpei, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciu. A invocat B.N.R. in sprijinul sustinerilor privind inexistența prejudiciului, concluziile din considerentele sentinței penale nr.975 din 26.10.2007 conform cărora la data scadenței B.O., emitentul Regtown Investment LTD nu avea disponibil în conturile deschise în evidențele Național Bank of Greece SMB, după cum rezultă din relațiile comunicate Parchetului de către Banca Românească-Sucursala Brătianu, cu adresa nr. 1276 din 20.04.2006. La data de 1.04.2008, reclamanta SC GENEZA GROUP SRL a formulat cerere pretizatoare (modificatoare) prin care a solicitat obligarea pârâtei BRD și a chematei in garantie B.N.R. la plata daunelor interese în valoare de 10.000.000 Euro, pentru repararea prejudiciului adus reclamantei prin publicitate negativă și mincinoasă, defăimătoare, atât la adresa societății cât și la adresa administratorului acesteia, ceea ce a dus la blocarea activității reclamantei. Astfel, la solicitarea BRD, B.N.R. a sesizat toate societățile bancare cu privire la introducerea în circuitul bancar a B.O. emis de Regtown în vederea dispunerii măsurilor de prudențialitate adecvate. Nu rezultă însă, a arătat reclamanta, în ce mod tranzacția respectivă putea afecta semnificativ. reputația și/sau situația BRD- G-S.G. SA întrucât nu s-a solicitat acestei bănci scontarea B.O., ci simpla transmitere la plată, astfel încât BRD nu se afla în situația de a asuma un risc de credit și de neplată și nici în sfera de aplicare a măsurilor de prudentialitate astfel cum sunt definite de art. 45 alin. 2 din Norma BN.R. nr. 3/2002, modificată prin Norma B.N.R. nr. 13/2003, Informațiile false, mincinoase referitoare la SC GENEZA GROUP și la BO transmise gi recepționate de către unitățile bancare ale partenerilor de afaceri au condus la întreruperea și anularea oricăror relații de afaceri și/sau contracte comerciale în derulare sau negociere. A mai solicitat reclamanta și obligarea BRD și a BNR. la plata de penalități în valoare de 0,19/zi și dobânda în valoare de 0,5%/zi pentru întârzierea la plata valorii B.O. de la data scadentei 9.08.2004 și până la data plății efective a sumei, astfel cum este precizat de către s BRD. GS. în contractul de cont curent și de către BNR. în Regulamentul nr.1/2002, art. 25. În drept, art. 1082 și următoarele Cod procedură civilă, art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă. Pârâta B.R.D. – G.S.G a formulat întâmpinare, la data de 13.05.2008, solicitând respingerea cererii precizatoare/modificatoare, invocând în principal, excepția insuficienței timbrării a acesteia, iar în subsidiar, tardivitatea acestea, conform art. 132 coroborat cu art. 108 Cod procedură civilă, precum și excepția prescriptiei dreptului la acțiune pentru plata daunelor – interese, a penalitatilor și dobânzilor. A solicitat pârâta și respingerea ca neintemeiata a acestei cereri. Prin încheierea pronunțată la 30.09.2008 tribunalul a anulat cererea modificatoare formulată la 1.04.2008, ca netimbrată. La termenul de judecată din data de 25.11.2008 pârâta BRD a invocat excepția autorității de uicru judecat, în temeiul dispozițiilor art. 22 Cod procedură penală, conform cărora „hotărârea definitivă a instanței penale, are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a savargit-o și a vinovatiei acesteia …”, raportat la existența sentinței penale nr. 975 din 26.10.2007, pronunțată în dosarul nr. 8041/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea petentei SC GENEZA GROUP SRL împotriva. rezolutiilor procurorului de la DNA prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Prin decizia penală nr. 263 R din 25.02.2008 Tribunalul București a respins ca nefondat recursul declarat de petenta SC GENEZA GROUP SRL împotriva sentinței penale nr. 975/2007 care a devenit irevocabilă Prin sentința comercială nr. 13558 din 9.12.2008 Tribunalul București – Secția a VI a Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC GENEZA GROUP SRL în contradictoriu cu părâta B.R.D. – GS.G. pentru existența autorității de lucru judecat. A respins cererea de chemare în garantie formulată în contradictoriu cu B.N.R, ca neintemeiată, Prin decizia comercială nr. 553 din 14.12.2009 Curtea de Apel Bucuresti ~ Secția a V – a Civilă a admis apelul formulat de reclamanta SC GENEZA GROUP SRL, a desființat sentința comercială nr. 13556 din 6 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Secția a VI a Civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Recursul declarat de către B.R.D. – GS.G. împotriva deciziei comerciale nr. 553 din 14.12.2009 a Curții de Apel Bucuresti – Secția a V — a Comercială a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Comercială, prin decizia nr. 2251 din 15.06.2010, Instanta Supremă apreciind că în mod legal completul de apel a statuat asupra neîndeplinirii condițiilor necesare pentru existența autorității de lucru judecat. Astfel, a arătat Înalta Curte, nu este îndeplinită condiția de obiect între faptele suspuse analizei în procesul penal și cele supuse analizei în procesul civil, în fata instanțelor penale fiind contestată rezoluția procurorului de inexistență a faptei penale (infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod procedură civilă), în timp ce obiectul cererii de chemare in judecată este reprezentant de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, având ca temei juridic art. 1000 alin. 3 Cod Civil, cu referire la art. 998 — 999 Cod Civ De asemenea, a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, analiza efectuată de instanțele penale s-a circumscris doar la aspectul penal al existenței sau inexistenfei infracțiunii cu care a fost sesizat procurorul și pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, aceste instante nefiind abilitate să se pronunțe sau să analizeze fapta din punct de vedere al ilicitului civil, cauzator de prejudic Nici identitatea de cauză nu poate fi reținută, a mai arătat Instanța Supremă, instanțele penale au analizat fapta doar din perspectiva ilicitului penal fiind sesizată doar cu plângerea împotriva rezoluției de neincepere a urmării penale, procurorul constatând că nu au fost identificate elementele constitutive ale infracțiunii cu care a fost sesizat. . Inexistenta ilicitului penal nu conduce automat la constatarea ilicitului civil, acest aspect nefăcând obiectul de analiză în plângerea împotriva rezoluției de neincepere a urmării penale. În fine, nici identitatea de părți nu se regăsește a precizat Înalta Curte, analiza efectuată în procesul penal s-a oprit la momentul identificării elementelor. constitutive ale infracțiunii, în faza actelor premergătoare, fază în care părțile nu sunt conturate, analiza vizând doar existența infracțiunii. Abia la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale pot fi identificate. părțile procesului penal, respectiv partea vătămată, (sau 7 23092/3/2007* din 15.10.2010, La data de 22.02.2011, reclamanta SC GENEZA GROUP SRL a depus la dosar o altă „cerere Precizatoare/completatoare”, prin care arată că înțelege să se judece cu B.N.R. în calitate de pârâtă, soli obligarea în solidar a celor două pârăte la plata:-sumei de 13.000.000 lei pstuelizată cu rata inflației, reprezentând contravaloarea + 4.000.000 USD înscrisă, în BO, pentru repararea prejudiciului produs prin neintroducerea BO. în compensare al scadență; – la plata de daune corespunzând beneficiului nerealizat aferent sumei de 4.000.000 USD si Penalități în valoare de 0,1%/zi întârziere de la data scadentei și până la data plății efective, conform Regulamentului BNR. nr.1/2002, art. 25, Pentru a se acoperi beneficiul nerealizat de reclamanta prin potențiale investiții ce nu au mai fost realizate; – plata de daune în valoare de 10% din valoarea B.O. anual pro rata temporis, începând cu data scadentei, 9.08.2004 și până la soluționarea definitivă a cauzei; – precum și la plata sumei. de 10000000 Euro, reprezentând daune materiale pentru nerealizarea unor contracte comerciale și a unor Prescriptiei dreptului la acțiune. Prin sentința comercială nr. 16385 din 20.09.2011 Tribunahal Bucuresti – Secția a VI a Civilă a respins A respins cererea principală formulată de reclamanta SC GENEZA GROUP SRL în contradictoriu cu parata B.R.D. – G.SG. SA, ca neintemeiată. A respins cererea de chemare in garantie formulată de reclamanta SC GENEZA GROUP SEL împotriva chematei în garantie BN.R, ca neîntemeiată. Prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 3.01.2012, tribunalul a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta SC GENEZA GROUP SRL, ca neintemeiată. Pentru a hotări astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește cererea principală dedusă judecății, că reclamanta a formulat o acțiune în răspundere civilă delictuală, solicitând obligarea pârâtei BRD la repararea prejudiciului cauzat prin refuzul pârâte de a transmite spre încasare la Național Bank of Greece SMB (bancă platitoare) biletul la ordin cu scadenta la data de 9.08.2004, emis de Regtown Investment LTD, pentru suma de 4.000.000 USD. Instanța de fond a apreciat că in cauză nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul ce se cere a fi reparat. Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită și vinovăția pârâtei, prima instanță a reținut că pârâtei B.R.D. i se impută de către reclamantă © inacțiune, respectiv de a nu înainta spre plată BO în litigiu, prin neintroducerea acestuia în circuitul de compensare interbancară. Tribunalul a apreciat că subzistă o cauză de înlăturare a caracterului ilicit, respectiv exercitarea unei activități impuse sau permise de lege, BRD acționând în conformitate cu Norma B.N.R. nr. 3/2002, privind standardele de cunoaștere a clientelei (în vigoare la acel moment), prin care se urmărește prevenirea și sancționarea spălării banilor și necesitatea diminuării riscului reputational, operational, de credit, de lichiditate și de conformare la cerințele legii, precum și protejarea siguranței și stabilității băncilor și, prin aceasta, a integrității sistemului banca: Potrivit dispozițiilor art. 45 din Norme, Banca va putea refuza efectuarea operațiunilor considerate suspecte și nu va efectua operațiunile care sunt contrare legii sau care nu pot fi justificate corespunzător, totodată, va raporta operațiunile suspecte B.N.R. BRD a procedat în acest sens, a apreciat instanța de fond, refuzând efectuarea operațiunii solicitate de către reclamantă, prin raportare la situația financiară a reclamantei si față de valoarea foarte ÎN 9 mare a operațiunii, care îndreptățeau pârâta să suspicioneze tranzacția, astfel încât refuzul de a efectua operațiunea nu este o acțiune ilicită, ci este permisă de către lege, condiții în care, inactiunea pârâtei fiind permisă de art. 45 din Norme, nu se poate refine nici existența vinovăției. A mai apreciat prima instanță că în cauză nu este îndeplinită nici cerința existenței unui prejudiciu în condițiile în care chiar dacă BRD nu ar fi refuzat înaintarea B.O, nu s-ar fi putut încasa contravaloarea B.O. scadent la 9.082004, deoarece emitentul nu avea disponibil în cont, astfel încât nu este îndeplinită cerința ca inactiunea părâtei să fi produs reclamantei un prejudiciu, iar reclamanta nu s-a prezentat la Bancă, urmare a invitației nr.57 din 18.01.2005, pentru a ridica originalul B.O. și să-l depună la o altă bancă. A mai considerat tribunalul că împotriva emitentului reclamanta putea să introducă o acțiune directă sau să procedeze la executarea nemijlocită a B.O,, conform art. 106, 107 și 46 din Legea nr58/1934. Pe cale de consecință, neexistând o faptă ilicită a pârâtei și nici un prejudiciu, nu este îndeplinită nici cerința legăturii de cauzalitate între aceste două elemente. ‘A mai reținut instanța de fond că unele aspecte au fost statuate cu putere de lucru judecat de către instanța penală care a confirmat neînceperea urmării penale și care a apreciat că „refuzul băncii de efectuare a operațiunii de transmitere spre încasare a B.O. este un refuz pe care legea îl prevede și îl permite”, iar „motivele legale invocate de bancă pentru justificarea accotui refuz, rospoctiv eaneiderarea operațiunii ca fiind suspectă și că nu a putut fi justificată corespunzător. sunt prevăzute de lege”. De asemenea, cu privire la prejudiciu, instanța penală a reținut că netransmiterea spre încasare a B.O. nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale petentei, având în vedere că emitentul Regtown nu avea disponibil în conturile deschise în evidențele Național Bank of Greece -Sucursala București. Aceste aspecte, a arătat instanța de fond, soluționate definiti v de instanțele penale, nu ar mai putea fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a apreciat ca neintemeiate atât excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de BNR, cât și excepția prescriptiei dreptului material La acțiune. oT 10 Pe fondul cererii, tribunalul a arătat că niciuna dintre faptele imputate de către reclamantă chematei in garantie nu reprezintă fapte ilicite apte să atragă răspunderea civilă delictuală a acesteia. Astfel, în ce privește „blocarea tranzacției fără temei legal”, tribunalul a reținut că pârâta BRD este cea care a refuzat înaintarea B.O., aspect recunoscut inclusiv de către această pârâtă. Împrejurarea că B.N.R. a emis diverse acte normative nu reprezintă o faptă ilicită, ci exercitarea unui drept conferite de lege in atribuțiile specifice ce revin B.N.R. conform art. 25 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul B.N.R, aceasta neputând fi trasă la răspundere pentru faptele instituțiilor de credit. A mai arătat prima instanță că din nicio dispoziție legală nu rezultă instituirea unui raport juridic de garanție între reclamantă, în calitate de client al unei bănci comerciale, și B.N.R-autoritate publică centrală care autorizează și supraveghează instituțiile de credit. Cât privește cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate in încheierea de ședință din data de 6.09.2011, formulată de către reclamanta SC GENEZ GROUP SRL, instanța de fond a reținut că reclamanta critică lipsa unei consemnări „ad literam” a sustinerilor sale verbale, ceea ce nu ar fi posibil decât în condiții de stenodactilografiere a dezbaterilor, situație neincidentă în cauză. A mai susținut tribunalul că cele invocate de către reclamantă in cerere nu reprezintă aspecte de natură a altera esența discursului său judiciar, fiind consemnate toate sustinerile și argumentele esențiale iar, potrivit dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să conțină doar ,sustinerile în prescurtare ale părților”, dispoziții care sunt aplicabile și încheierilor de ședință, față de prevederile art. 255 Cod procedură civilă. Împotriva încheierii de ședință din data de 6.092011, a sentinței comerciale nr. 16385 din 20.09.2011 și a încheierii de ședință din data de 3.01.2012, pronunțate de către Tribunalul Bucuresti — Secția a VI a Civilă (fostă Secția a VI a Comercial), în dosarul nr, 23092/3/2007* a declarat apel reclamanta SC GENEZA GROUP SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V – a Civilă, sub nr. 23092/3/2007*, din 27.02.2012. În motivarea apelului, reclamanta a susținut că în mod greșit prin încheierea din ședința publică din data de 6.09.2011 au fost respinse pentru tardivitate cererile din data de 22.02.2011 și 1.04.2008, că, în principal, hotărârea de respingere a cererii principale este lovită de in nulitate pentru nerespectarea dispozițiilor art. 157 Cod procedură civilă, art. 261 alin. 5 Cod procedură civilă, a principiilor oralitati contradictorialității, dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil, dreptul de acces la instanță, principiul egalității de arme prevăzut de CEDO, art. 6.1. și în subsidiar, în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată. De asemenea, în principal, cererea de chemare în garantie a BNR. a fost respinsă, hotărârea fiind lovită de nulitate deoarece a fost încălcat principiul disponibilititii, nefiind cercetată cererea, iar în subsidiar, cererea în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată. Tot in mod greșit au fost respinse și probele solicitate de către reclamanta. A considerat apelanta reclamantă că, contrar sustinerilor instanței de fond în legătură cu publicitatea primei zile de înfățișare, există posibilitatea revenirii la prima zi de înfățișare în rejudecarea fondului în primă instanță atunci când în primul ciclu procesual nu s-a intrat în cercetarea fondului, aspect ce a fost confirmat și de practica altor instanțe. Așa fiind, instanța de rejudecare revine din nou la prima zi de înfățișare, motiv pentru care cererea din 22.02.2011 nu este tardivă și cu atât mai puțin cererea din 1.04.2008 care este anterioară rejudecării și care, și în ipoteza in care nu s-ar reveni la prima zi de înfățișare nu ar fi tardivă, întrucât în primul ciclu procesual, prima zi de înfățișare, a fost abia la 25.11.2008, si nu la 22.01.2008 cum, eronat, a apreciat instanța de fond, întrucât la acel termen în mod greșit instanța a dat cuvântul pe probe înainte de a fi solutionat reducerea taxei de timbru în Camera de Consiliu. Chiar dacă cererea din 22.02.2011, care constituie o modificare sub aspectul completării obiectului cererii cu un nou petit, ar fi fost tardiv depusă după prima zi de înfățișare, a mai arătat apelanta, aceasta nu trebuia respinsă, ci cel mult disjunsă pentru protejarea interesului pârâtei privind celeritatea soluționării cauzei, dar și pentru protejarea interesului reclamantei privind accesul la justiție. Același raționament juridic se aplică și cerii din 1.04.2008 care a completat obiectul cererii cu noi capete și care ar fi trebuit cel mult disjunsă. Cel de-al doilea motiv de apel, care vizează respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garantie, critică faptul că instanța de fond nu a pus în discuție fondul cauzei, la termenual din 6.09.2011 fiind discutate excepțile gi cererile. de probe si s-au pus 2 doar scurte concluzii, instanța amânând pronunțarea pentru depunerea de note scrise, orele fiind înaintate, încălcându-se dispozițiile art. 157 Cod procedură civilă, deoarece instanța nu a acordat un alt termen, la cererea administratorului societății reclamante, pentru discuțiile asupra fondului și nici nu a admis cererea de repunere pe rol. Prin cel de-al treilea motiv de apel reclamanta apelantă a susținut că instanța de fond a motivat hotărârea reținând doar apărările BRD, urmărind firul concluziilor scrise depuse de BRD in care se regăsesc argumente principale susținute pentru prima dată de către BRD, fără a analiza apărările apelantei reclamante, pe care le-a ignorat cu desăvârșire și a preluat paragrafe din textul sentinței penale. Cât privește existența faptei ilicite, a arătat apelanta reclamantă, au fost preluate de către instanța de fond considerentele din concluziile scrise ale BRD de la punctele 42,43,47,49,53,59,60,65, 67,76,62, 63,64,73,8491, aprecierile instanței privind cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei constituind pct. 53 (articol nou Cod Civil) din concluziile BRD, ce nu au fost aduse la cunoștința reclamantei. De asemenea, instanța de fond a reiterat articole din Norma BNR. 3/2012, aceleași articole și în aceeași ordine ca și în sentința penală. Apărările reclamantei nu au fost luate în considerare de către instanța de fond. . Astfel, instanța de fond a ignorat să examineze apărarea principală a reclamantei, anume faptul că BRD nu a refuzat operațiunea, a primit biletele, a emis borderoul ștampilat „transmis”, deși acest argument’ se regăsește în repetate rânduri pe parcursul dosarului. Referitor la condiția existenței prejudiciului, a mai arătat apelanta reclamantă, instanța de fond a analizat mai întâi această condiție prin prisma . lipsei disponibilului în contul emitentului la scadenfa, aspect ce rezultă din relațiile emise de Banca Românească SA, și a respins proba cu efectuarea unei expertize bancar-contabilă la Banca Românească, motivând că adresa Băncii este concludentă în condițiile in care emitentul inscrisului își asumă responsabilitatca pentru cele afirmate. De asemenea, aprecierea instanței de fond, care este în fapt o preluare a apărării BRD, în sensul că reclamanta a fost invitată să ridice B.O. iar aceasta nu s-a prezentat, motiv pentru care nu poate să invoce propria culpă în legătură cu imposibilitatea de a acționa prin executare 3 lipsa B.O,, este eronată, instanța de fond ignorând complet sustinerile reclamantei în sensul că executarea silită a emitentului și a avalistului nu ar fi putut avea loc fără a fi fost prezentat B.O. la plată, la BRD sau la „altă bancă”, iar scopul sesizării B.N.R. către bănci a fost tocmai acela de a împiedica prezentarea B.O. la altă bancă și executarea silită a emitentului. Instanța de fond a ignorat și nu a examinat nici argumentele reclamantei în sensul că prin legea cambiei și normele cadru B.N.R. de aplicare privind somatia de executare cambială, nici un’ executor judecătoresc nu ar accepta începerea executării silite în baza unui B.O. neprezentat la plată. A mai arătat apelanta că nu acțiunea cambială directă invocată mai ales de B.N.R, și însușită și de către instanță, ar fi fost soluția recuperării prejudiciului, deoarece aceasta este îndelungată, față de rapiditatea investirii executării și executării silite a emitentului în caz de neplată a biletului la scadenta. Instanța de fond a reținut puterea de lucru judecat asupra anumitor aspecte a hotărârii penale, fără să le fi pus înșă în discuția părților. Toate aspectele invederate, a susținut apelanta reclamantă, sunt de natură a atrage nulitatea hotărârii astfel pronunțate. Cât privește aspectele de netemeinicie a hotărârii atacate, cu privire la respingerea ca neîntemeiată a cererii principale, apelanta reclamantă a arătat că acestea vizeazi – aspectele reținute cu privire la canzale ara | inlXtuek caracterul ilicit al faptei în situația exercitării drepturilor sau exercitării unei activități impuse de lege care nu se extind și asupra situației când dreptul este exercitat abuziv (art. 1353,1364 N.C.C), ceea ce s-a întâmplat în cauză criticile privind fapta ilicită, refuzul, norma BNR, prudentialitatea bancară, prejudiciul si alte aspecte rezultă din detalierea aspectelor de fond (reiterare concluzii scrise); -puterea de lucru judecat a sentinței penale a fost reținută cu încălcarea legii, instanța de rejudecare fiind obligată să se conformeze deciziei Curții de Apel, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cel de-al patrulea și al cincilea motiv de apel critică netemeinicia și nelegalitatea respingerii cererii de chemare in garantie a B.N.R.; instanța de fond preluând întocmai susține fond preluând întocmai sustinerile B.N.R. din intamy B.N.R, instanța de 1 aceasta și din concluziile scrise, fără a analiza sustinerile reclamantei – apelante și fără a încuviința reclamantei probele solicitate în dovedire. Cat privește fondul cauzei, apelanta reclamantă a susținut că fapta ilicita a paratei BRD există, culpa acesteia fiind extrem de gravă. Astfel, BRD nu a refuzat operațiunea, nici nu a considerat-o nejustificată, susținând în mod fals că ar fi aplicat art. 45 alin. 1 din Norma B.N.R. 3/2002, întrucât în speță era vorba despre o operațiune de cont curent și nu despre o tranzacție financiară proprie băncilor în care BRD să fi fost implicată, iar riscul reputational este incident tranzacțiilor proprii financiare ale băncilor, nu și operațiunilor de cont curent, singurul risc incident operațiunilor de cont curent fiind cel de conformare la cerințele legii spălării banilor. Legea spălării banilor, atât în varianta Legii nr. 21/1999, cât și a Legii nr. 656/2002, în vigoare în anul 2004, prevede însă o derogare la art. 4 prin care este acceptată raportarea ulterioară efectuării operațiunii în cazul unor operațiuni bancare pe care prin natura lor banca are obligația să le efectueze imediat. În cazul operațiunilor de prezentare la plată a biletelor la ordin cu scadenfa fixă ajunse la scadență, chiar și în situația existenței unor suspiciuni, legea spălării banilor permite fără a sancționa efectuarea operațiunii anterior raportării. În speță, BRD a transmis Raportul de tranzacție suspectă către Oficiu în data de 10.08.2004, astfel că în cazul operațiunii de compensare a B.O. al reclamantei nu mai era incident nici un alt risc. BRD, a susținut apelanta rectamantă, nu a respins, ci a oprit executarea obligației de transmitere la plată a B.O. prin introducerea în compensare, încălcând astfel dispozitiei Circularei B.N.R. nr.37/1995 privind compensarea cambiilor și biletelor la ordin. Cat privește „verificările preliminare” invocate de BRD drept temei al refuzului, acestea ar fi avut sens numai anterior emiterii borderoului și nu ulterior acceptării biletului și documentelor ceea ce înseamnă că BO a trecut cu succes de verificările preliminare interbancare, iar argumentele privind suspiciunea, refuzul sunt doar investiții ulterioare ale BRD pentru a-și motiva neindeplinitea ubligayici asumate. Susținerea BRD, preluată de instanța de fond, că banca a refuzat efectuarea operațiunii, considerând-o suspectă și nejustificată corespunzător, a mai arătat apelanta – reclamantă, este lipsită de orice temei, Banca având la dispoziție contractul de factoring pe care trebuia 16 vol) și a depus înscrisuri (filele 166-177 vol.), solicitând respingerea apelului ca neintemeiat. Intimata a invocat și excepția de netimbrare/insuficientă timbrare a apelul A susținut intimata că încheierea de ședință din 6.09.2011 este temeinică și legală, cererile de modificare a acțiunii fiind tardiv formulată, sens în care s-a pronunțat și Instanța Supremă (decizia nr. 691 din 11.04.1960), _ Pe fondul apelului, a susținut intimata că nu suntem în prezența art. 157 Cod procedură civilă, care să fi impus amânarea cauzei la judecata în fond, iar instanța de fond a respectat principiile care guvernează procesul civil. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, a arătat intimata B.N.R, din probele administrate la judecata fondului a rezultat că nu există prejudiciu, aspect ce rezultă și din considerentele sentinței penale nr.975/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 București, emitentul neavând disponibil în cont la data scadentei B.O, iar posesorul se putea îndrepta împotriva acestuia printr-o acțiune directă sau în regres, B.N.R. a susținut că nu avea printre atribuțiile sale stabilite de Legea nr. 312/2004 si nici nu a dispus blocarea BO, hotărârea de respingere a cererii de chemare în garantie reținând justificat că cererea este neîntemeiată întrucât BRD este aceea care a refuzat înaintarea B.O,, astfel încât nu se poate vorbi despre o blocare a B.O. de către BNR . ine (norma nr. 3/2002) nu reprezintă o faptă ilicits, ci exercitarea unui drept conferit de lege. Dealtfel, a mai arătat intimata B.N.R,, acțiunea inițiată de reclamantă în contencios administrativ, în contradictoriu cu B.N.R, având ca obiect constatarea nelegalitatii Normei B.N.R ne. 3/2002 a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2839 din 1.07.2009 a Curții de Apel Bucuresti – Secția a VIII ~ a Contencios Administrativ și Fiscal, fiind irevocabilă prin Decizia ne. 100 din 15.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția Contencios Administrativ și Fiscal, care a respins recursul declarat de SC GENEZE GROUP SRL. Și intimata pârâtă BRD. – G.S.G. SA a depus întâmpinare la data de 14.062012 (filele 179 – 214, vol) solicitând respingerea apelului. Cererea precizatoare/completatoare nu se putea formula decăt cel mai târziu la prima zi de înfățișare care, în speță, a fost cea din data de 18.09.2007, sancțiunea formulării după prima zi de înfățișare ” fiind cea prevăzută de art. 103 Cod procedură civilă, respectiv decăderea și nu disjungerea, Cât privește sustinerile apelantei referitoare la ședința de judecată din 6.09.2011, acestea sunt contrazise de consemnările din hotărârile judecătorești și caietul grefierului, instanța fiind suverană în aprecierea întinderii dezbaterilor orale. De asemenea, atât încheierea din 6.09.2011, cât și sentința comercială nr. 16385 din 20.09.2011 cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Sentința atacată este temeinică și legală, a arătat intimata pârâtă, nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, instanța de fond refindnd în mod corect că pârâta B.R.D. nu a săvârșit nicio faptă ilicită, reclamanta Geneze Group SRL nu a suferit nici un prejudiciu, iar pârâta nu se face vinovată de pretinsul prejudiciu pe care reclamanta susține că l-a suferit, astfel încât nu există nici legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Intimata B.R.D. a mai reiterat că hotărârea sa de a face aplicare art 45 din Normele B.N.R. nr. 3/2002 a fost întemeiată, iar art. 4 din Legea nr. 656/2002 stabilește un drept si nu o obligație a Bănci, cum susține reclamanta, în speță neexistând urgența cu care se impunea efectuarea tranzacției și, oricum, între Legea nr. 656/2002 și Norma BNR nr3/2002 nu există un raport de subordonare, art. 4 din lege neaplicându-se cu prioritate față de art. 45 din Normă. A mai susținut intimata că atât contractul de factoring, cât și contractul de coiurue încheiat de SC GENEZA GROUP sunt lovite de nulitate absolută, lipsind temeiul în baza căruia reclamanta putea solicita B.R.D. înaintarea spre plată a B.O, întrucât reclamanta a încălcat principiul specialități capacității de folosință la data de 4.12.2000, schimbarea obiectului de activitate având loc abia la 30.09.2004, . În fine, susținerea apelantei în sensul că pârâta a defăimal-o și iar [i cauzat blocarea activității apare drept hilară și lipsită de logică, deoarece potrivit propriilor declarații oficiale, reclamanta nu a avutin toată perioada de la înființare și până în prezent. (perioada 2000-2017) nici o activitate, nu define lichidități, proprietăți sau valori mobiliare sau imobiliare și nu are angajați, deci nu există prejudiciu din acest punct de vedere spre a fi reparat. În ședința publică din data de 22.10.2012 apelaniei reclamante i s-a incuviinfat cererea de stenografiere a dezbaterilor, in 18 temeiul dispozițiilor art. 149 Cod procedură civilă, in cauză expert stenograf d-na Marcu Maria. În ședința publică de la 14.01.2013 apelanta reclamantă SC GENEZE GROUP SRL a invocat excepția de neconstitufionalitate a art. 212 alin. 1 din Legea nr. 16/1997 privind taxele de timbru. Prin încheierea pronunțată in ședința publică de la 14.01.2013 (filele 41-44, vol. II), Curtea a respins cererea de sesizare a Curtit Constituționale cu soluționarea excepției de neconstitutionalitate invocată de către apelanta reclamantă, ca inadmisibilă pentru considerentele ce s-au arătat prin încheiere. Prin aceeași încheiere, din 14.01.2013, Curtea a admis în parte cererea de probatorii formulată de apelanta reclamanta, încuviințând proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu a celor două intimate. A incuviinfat pentru intimate proba cu înscrisuri. în ședința publică de la 4.02.2013 (filele 128-129, vol.I, au fost depuse înscrisuri și răspunsurile la interogatorii, incuviintandu-se apelantei reclamante supliment de interogatorii, față de inscrisurile depuse în probatoriu. Răspunsurile la suplimentul de interogatorii au fost depuse în ședința publică de la 4.03.2013. Părțile au depus concluzii scrise. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, constată apelul fondat în parte, pentru următoaiele considerent Cât privește cererile modificatoare formulate la data de 1.04.2008 și, respectiv, 22.02.2011, Curtea constată că instanța de fond, în rejudecare, in mod corect le-a respins ca tardiv formulate. Astiel, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă „La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantei un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi”. “ Prima zi de înfățișare este definită de art. 134 Cod procedură civilă ca ziua in care părțile, legal citate, pot pune concluzii scrise. În speță, prima zi de înfățișare, astfel cum este definită de către dispozițiile legale precitate, a fost ședința publică din 22.01.2008 (fila 88, voli, dosar T.B.), dată la care tribunalul a acordat părților cuvântul pe probe și a încuviințat acestora probe cu înscrisuri. ind numită 19 Dispozițiile alin. 1 art. 132 Cod procedură civilă au caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că paratul poate consimti expres sau tacit la © modificare sau întregire a cererii ulterior primei zile de înfățișare. Încălcarea normelor dispozitive poate fi invocată de partea interesată, cel târziu până la prima zi de înfățișare care a urmat săvârșirii neregularități. În speță se reține că- reclamanta apelantă a formulat cerere modificatoare la termenul de judecată din 1.04.2008, ulterior primei zile de judecată care a fost la data de 22.01.2008, însă pârâta intimată BRD s-a opus, invocând excepția tardivitatii cererii modificatoare, având in vedere dispozițiile art. 108 raportat la art. 132 Cod procedură civilă (fila 149 vol.I, dos. T.B.). . Aceeași excepție a fost reiterată de către parata B.R.D. și prin întâmpinarea formulată la această cerere precizatoare/modificatoare din 1.04.2008, întâmpinare depus la data de 13.05.2008 (fila 158, vol. I, dosar T.B.). ) Asa fiind, cum pârâta BRD. s-a opus in mod expres cererii de intregire/modificare a acțiunii, chiar în ședința publică de la 1.04. 2008, Potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate și practiciii constante a Instanței Supreme, cererea reclamantului nu mai poate fi primită (a se vedea în acest sens decizia nr. 2958/1998. dec. Nr. 188/2005a ÎCCJ, dec. Nr. 338/1997 a Tr. Suprem). Nu poate fi reținută susținerea apelantei reclamante în sensul ci în mod greșit prima instanță a dat cuvântul pe probe la termenul din 22.01.2008, înainte de a fi solujionata cererea de reducere a taxei de timbru, întrucât această cerere a fost solutionati de către instanță Ia aceeași dată, 22.01.2008, in Cameră de consiliu (fila 89, vol. O modificare sau întregire de acțiune nu poate avea loc nici în faza rejudecării cauzei, ca urmare a casări cu trimitere, deoarece în această fază procesuală judecata se desfășoară in limite precio determinate, în sensul dispozițiilor art. 315 Cod procedură. civtă, aplicabile și în cazul desființării hotărârii în apel, limite care nu pot fi depășite sau ignorate prin soluționarea unui obiect a acțiunii cane nu era formulat la momentul la care s-a judecat prima dată cauza oi față de ate 20 părți decât cele între care s-a stabilit initial raportul juridic dedus judecății. Și în această situație practica Instanței Supreme a fost constantă în a considera că „modificarea acțiunii nu poate avea loc la instanța care rejudecă fondul după casare Cu trimitere” (a se vedea în acest sens, TS, dec. Nr. 691/1960; dec, Nr- 1403/2005 a ÎCCJ – 2100/1994 a CS]. șa.) Sancțiunea care intervine în această ipoteză este respingerea cererii de modificare sau întregire ca inadmisibilă și nu disjungerea scesteia cum, eronat, susține apelanta reclamantă. Monten aceste considerente, Curtea. constată că încheierea pronunțată în ședința publică de le 6.00.2011 este legală și temeinică, apelul fiind nefondat sub acest aspect Nici sustinerile apelantei reclamante în legătură cu nulitatea încheierii din 6.09.2011 pentru nerespectarea dispozițiilor art 157 Cod |. procedură civilă și a principiilor oral dictorialității, dreptului fa apărare, dreptului de acces a instanță nu sunt fondate, nefiind probate | de consemnarile din caietul grefierului și practicaua hotărârii |. judecătorești, aceste însemnări atestand faptul că instanța de judecată a Pus in discuția părților tote solicitările acestora, 4 permis dezbateri orale prelungite ale părților, ședința de judecată find condusă cu respectarea fispozițiilor procedurale care guvernează judecata, instanța de judecată fiu suverană in a aprecia întinderea dezbaterilor orale și închiderea acestora, potrivit art. 128 și art. 150 Cod procedură vilă Cele susținute de către apelanta reclamantă cu privire la omisiunile de consemnare fidelă si integrală a dezbaterilor orale din ședința publică de la 6092011, neputând avea loc decât în condițiile Stenografierii dezbaterilor sau a înregistrării audio a acestora, așa încât, Santen constată că apelul declarat împotriva încheierii pronunțate la $.012012, de respingere a cererii formulate de reclamantă, de îndreptare sevorilot materiale strecurate în încheierea de ședință din data de € 092011, este nefondat, instanța de fond refindnd în mod. corect dispozițile art. 261 alin. 1 pet. 3 Cod procedură civil’, aplicabile și Shehelerilor de ședință, fata de dispozitile art. 225 alin. 2 Guu procedură civilă. pe fondul cauzei, Curtea constată fondat apelul reclamantei pentru considerentele ce se vor arăta: a Așa cum a reținut și prima instanță, temeiul juridic al cererii dedusă judecății îl constituie dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod Civil, cu referire la art. 998 – 999 Cod Civil. N Potrivit dispozițiilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954, “actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor care le-au fost conferite, sunt actele persoanelor juridice însăși”, iar, „faptele licite sau ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor”. Dacă fapta nu a fost săvârșită de către organele persoanelor juridice, ci de către un reprezentant al acesteia, cu prilejul exercitării atribuțiilor ce i-au fost încredințate, răspunderea, civilă a persoanelor juridice va fi angajată, însă nu ca o răspundere pentru fapta proprie, ci cao răspundere pentru fapta altuia. Art. 1000 alin. 3 Cod procedură civilă cuprinde dispoziția potrivit căreia comitentii răspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor în funcțiile ce li s-au încredințat, iar literatura și practica au consacrat prezumtia legală absolută de culpă in sarcina comitentului, urmărind să acopere, în acest context, atât ideea de vină în exercitarea atribuțiilor comitentului, cât și ideea de garantie generală privind fapta prepusului (în acest sens, a se vedea decizia de îndrumare nr.2/1960 a Plenului fostului TS.). Instanța Supremă a statuat în sensul că persoana fizică sau juridică ce are calitatea de comitent răspunde pentru prejudiciul cauzat de prepusul său în funcția ce i s-a încredințat, numai dacă în persoana Prepusului sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 – 999 Cod Civil, victima trebuind să facă dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției prepusului pentru comiterea faptei ilicite (CS.J. dec. Nr. 3649/2002). Sub aspectul săvârșirii unei fapte ilicite instanța de fond a apreciat că inactiunii imputate pârâtei B.R.D,, de a nu înainta spre plată biletul la ordin în litigiu, prin neintroducerea acestuia în circuitul de compensare interbancară, îi lipsește caracterul ilicit, întrucât pârâta a acționat în exercitarea unei activități impuse sau permise de lege, respectiv in conformitate cu dispozițiile Normei B.N.R. nx;o/2002 puiv al standardele de cunoaștere a clientului, art. 45, care abilitează Banca să poată refuza efectuarea operațiunilor considerate suspecte și să raporteze aceste operațiuni B.N.R. 2 În acest context, instanța de fond a apreciat că prin raportare Ia situația financiară a reclamantei și față de valoarea foarte mare a operațiunii, pârâta B.R.D. era indreptatita să suspicioneze tranzacția și să refuze efectuarea operațiunii, situație permisă de lege, art. 45 din Norma B.N.R. nr. 3/2002. Față de cele reținute cuprivire la inexistența faptei ilicite, prima instanță a concluzionat în sensul că nu se poate reține nici existența vinovatiei, ca element al răspunderii civile delictuale. Curtea apreciază că cele reținute de către tribunal cu privire la inexistența faptei ilicite și a vinovatiei pârâtei B.R.D. sunt netemeinice și nelegale, instanța de fond ignorând cu desăvârșire dispozițiile legale speciale incidente în materia biletului la ordin, respectiv ale Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, după cum a făcut și o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale generale, art. 998 și 999 Cod Civil, referitoare la fapta cauzatoare de prejudicii și a vinovatiei celui a cărui „greșeală ori ,neglijenta” sau „imprudență” a ,ocazionat” prejudiciu Se refine astfel de către Curte că inacfiunea constituie faptă îlicită, ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. Această inactiune reprezintă un comportament, o acțiune împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său. În speță este vorba despre un titlu de credit, un bilet la ordin, reglementat de dispozițiile art. 104-107 ale Legii nr.58/1934, emis de către Regtown Investment LTD în favoarea apelantei reclamante SC GENEZA GROUP SRL, pentru suma de 4 mil. USD, scadent la data de 9.08.2004, plătibil de către Banca Națională a Greciei – $.M.B. bancă la care emitentul avea deschis cont în USD. Biletul la ordin în litigiu, fiind un titlu de credit conferă certitudinea dreptului în sensul că: -acest drept nu poate suferi nici o influență din partea raportului juridic originar, care a dat naștere titlului; -titlul nu poate fi combătut sau completat o alte înscrisuri sau cu împrejurări de fapt Această însușire a titlului, care decurge din formalismul său, este denumită literalitate. Biletul la ordin, ca titlu de credit, conferă creantei autonomie fata de raportul juridic fundamental, în sensul că emitentul titlului este obligat nu în virtutea răportului juridic fundamental (originar): vânzarea interpretat cu a sau cesionarea drept litigioas’, ci exclusiv in virtutea semnării titlului, motiv pentru care sunt recunoscute ca valabile și titlurile „de complezență“ semnate fără ca emitentul să aibă o datorie preexistentă fata de posesorul titlului. Titlul de credit are un efect limitat în timp, după scurgerea unei anumite perioade, aceasta nemai prezentând valoare. În speță este vorba despre un titlu de credit abstract, având valoare juridică prin el însuși, astfel încât absența cauzei este irelevantă pentru existența obligației (fila 4, vol. I, dosar T.B.). Conchizând, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1934, biletul la ordin este un titlu de credit formal, care încorporează o obligație abstractă, autonomă, iar cauza obligației (raportul fundamentul, originar) este un element extern, care nu are nicio influență asupra titlului, Raporturile juridice care preexista biletului la ordin justifică emiterea acestuia, însă, odată emis, biletul la ordin constituie un titlu de sine stătător. Toate operațiunile privind biletele la ordin fac abstracție de raporturile fundamentale și sunt supuse unot reguli speciale, diferite de regulile care reglementează raporturile fundamentale. În aplicarea dispozițiilor legale precitate, BN.R. a emis Normele – tehnice nr. 10/1994 prin care sunt determinate standardele tehnice ale inscrisurilor care materializează cambia și biletul la ordin, raportat la care se constată că B.O. în litigiu este emis și respectă aceste norme. Față de cele reținute, rezultă că B.R.D. avea obligația față de reclamanta SC GENEZA, în virtutea raporturilor juridice existente între acestea în baza contractului de cont curent deschis de către SC GENEZA. la BRD, de a presta anumite servicii pentru clientul său, printre care și operațiunea de introducere spre compensare a unui titlu de credit, respectiv a B.O. scadent la 9.08.2004 și prezentat de către client băncii La data de 6.08.2004 B.R.D. îi revenea, de asemenea, anumite obligații față de SC GENEZA, clientul său. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 58/1998 — privind activitatea bancară (in vigoare la data operatiu păstra confidentialitatea asupra tuturor faptelor, datelor și referitoare la activii „Banca va formațiilor tea desfășurată, precum și asupra oricărui fapt, dată sau informație, aflate la dispoziția sa, care privesc persoana, E] proprietatea, activitatea; afacerea, relațiile personale sau de afaceri ale clienților prin informații referitoare la conturile clienților – solduri, rulaje, operațiuni derulate, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienții”. Conform art. 52 din lege, “În cauzele penale, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanței judecătorești opri, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului, băncile vor furniza informații de natura secretului profesional”. Așadar, opozabilitatea secretului și protecția, interesului clientului băncii este prioritară pentru Bancă, fiind, în. principiu, generală, cu excepția expres prevăzută, a art. 52 din lege, lar sfera informațiilor confidentiale cuprinde datele și faptele care, devenite publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei societăți bancare sau ale unui client al băncii, precum și numele titularului contului și operațiunile înregistrate în conturile lui. Pe lângă obligația de discreție (confidențialitate) Banca mai are și obligația de informare, de prevenire și de sfătuire a clientului, ca accesoriu al serviciului prestat de banca clientului. În practica instanțelor, în sensul încălcării acestei obligații de către Bancă, s-a reținut culpa Băncii deoarece aceasta nu 1-a informat pe clientul care i-a prezentat o cambie pentru scont că trasul este insolvabil și în acest scop nu s-a informat ea însăși asupra solvabilitatii tarsului, prezumând că, clientul ignoră riscul insolvabilităj În speță, B.R.D. nu numai că și-a încălcat obligatia legal de confidentialitate impusă de art. 49 din Legea nr.58/1998, rep,, dar sipe cea de informare, prevenite și sfătuire a clientului, aceasta neinformându-se asupra disponibilităților existente în contul emitentului BO, deschis la BN a Greciei ~S.M.B. și neinformandu-si clientul asupra solvabilitatii emitentului, ci, dimpotrivă, ignorând dispozițiile legale speciale incidente asupra B.O. – ca titlu de credit, din propria inițiativă a desfășurat anchetă supra propriului client, SC GENEZA, blocându-i acestuia operațiunea de scontare a titlului de credit. În virtutea principiului neamestecului Băncii în afacerile clienților săi, în absența unei anomalii aparente, Banca nu arc daturia de a efectua un control care ar implica o ingerință în afacerile clientului. Este considerată aparentă anomalia care nu trebuie să scape unei vigilențe bancare normale, Banca verificând doar aparența de legalitate a operațiunilor. 2s În cazul existenței însă a unui titlu de credit — Biletul la Ordin = care nu prezintă anomalii materiale, aparente (corodări, alterări sau suprapuneri de scrieri) și tra specifice ale titlului de credit, mai sus enunțate, neprezentarea la plată a titlului de credit primit de către B.R.D. în condițiile prevăzute de art. 370 pet. 1 paragraf 2 din codul comercial (în vigoare la acea dată), reprezintă o culpă gravă a băncii. Astfel, prin circulara nr. 37/1995 privind compensarea cambiilor și biletelor la ordin – a B.N.R. se prevede la pet. 3 că în vederea respectării art. 41 din Legea nr. 58/1934 și a pct. 237 și 238 din Normele cadru nr.6/1994, societățile bancare care urmează a încasa biletele la ordin cu scadență la termen fix, vor urmări ca ziua compensării acestora să coincidă cu data scadenței sau cu una dintre cele două zile lucrătoare care urmează datei scadenței iar, la pet. 4 se prevede expres că „În procesul de compensare, in cazul refuzului de plată a cambiilor acceptate sau a biletelor la ordin, pentru a face posibil protestul acestora, unitățile bancare privitoare (destinatare) ale refuzurilor de plată au obligația transmiterii de urgență a acestei informații către beneficiar (posesor)”. Așa d, cum în cauză B.R.D. a emis borderoul „transmis la încasare”, avea obligația să prezinte biletul la compensare la data ‘scadentei 9.08.2004, fiind irelevantă susținerea intimatei pârâte B.R.D. în sensul că a „suspicionat” operațiunea și a sesizat B.N.R. si O.N.P.C. SB, sesizarea respectivă neputând opri operațiunea de compensare a BO. nici Legea nr.538/1998 și nici Legea nr. 656/2002 neobligând la aceasta. Astfel, entitățile prevăzute la art R din Logea ne. 656/2002 as obligația de a raporta Oficiului, înainte sau după efectuarea lor, operațiunile de depunere sau retragere în numerar care depășesc echivalentul a 15.000 Euro și a transferurilor exterrte mai mari decât acest echivalent (art. 4 din Legea nr.656/2002). Dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 656/2002 în sensul că „Persoanele prevăzute la art. 8, care au cunoștință că o operațiune ce urmează a fi efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operațiunea fără informarea prealabilă a oficiului, dacă tranzacția se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădămici 2 în care aceasta se impune a fi efectuată imediat, având în schimb obligația, potrivit paragrafului ultim al art. 4 alin. 1 din lege”, să informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 ore, despre tranzacția efectuată, precizând și motivul pentru care nu a fost făcută informarea, potrivit art. 3”. Textul de lege face vorbire doar despre „operațiune ce urmează a fi efectuată” sau „operațiunea efectuată”, ceea ce înseamnă, fără dubiu, că operațiunea trebuie efectuată, Banca neavând drept de opțiune între a face sau nu operațiunea respectivă, ci doar opțiunea de a informa Oficiul „prealabil” sau ulterior” efectuării operațiunii, ținând seama de caracterul acestei operațiuni, dacă tranzacția se impune a fi efectuată imediat sau neefectuarea ei ar zădămici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacției În speță, operațiunea de introducere în circuitul de compensare a unui titlu de credit, fiind o operațiune ce trebuia efectuată imediat, conform dispozițiilor legale precitate, ale Legii nr. 58/1934 și ale Normelor – Cadru nr. 6/1994 de B.N.R, precum gi ale Circularei nr. 37/1995 a B.N.R. intimata pârâtă avea posibilitatea de a efectua operațiunea fără informarea prealabilă a Oficiului, fiind obligată să facă această informare de îndată, nu mai târziu de 24 de ore de la data efectuării tranzacției De reținut că această obligație a Băncii ia naștere doar in situația în care persoanele prevăzute la art. 8 „au cunoștință că operațiunea ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor (-..)”, in speță intimata B.R.D. susținând că doar a suspectat operațiunea solicitată de către SC GENEZA GROUP SRL și nu că a avut cunoștință că scopul încasării B.O, il reprezintă spălarea banilor, așa încât, în spiritul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 656/2002, B.R.D. putea să aprecieze dacă este cazul să informeze Oficiul, dar nu și dacă efectuează sau nu operațiunea de compensare. acceptată conform art. 370 pet. 1, paragraf ultim din codul Comercial: „Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comer sau a unui alt titlu de credit e presupusă făcută sub « rezerva încasării »” Cum BRD. a acceptat operațiunea, emitând borderoul pentru încasarea Biletului la Ordin la data de 6.08.2004, pentru suma de 4 mil. U.S.D. (fila 6, vol. I, dosar T.B.), iar operațiunea era conformă legii nr.58/1994, neexistând anomalii aparente ale titlului de credit prezentat spre încasare, aceasta nu mai era în drept să refuze ulterior transmiterea spe compensare a B.O,; însăși norma invocată de către B.R.D. și reținută 2 ca atare de către instanța de fond, art. 45 din Normele B.N.R. nr. 3/2002, permițând efectuarea operațiunii, atâta timp cât nu interzice expres efectuarea acestei operațiuni. Textul actului normativ invocat dispune în sensul „Banca va putea, refuza efectuarea operațiunilor considerate suspecte și nu va efectua operațiunile care sunt contrare legii sau care nu pot fi justificate corespunzător”. = În speță însă, Banca nu mai putea refuza efectuarea unei operațiuni după ce o acceptase deja și nici nu era abilitată să desfășoare verificării asupra justificării raportului judiciar fundamental ce stătea la baza emiterii B.O,, față de dispozițiile legii speciale nr. 58/1934 cu privire: la titlurile de credit, astfel cum le-au expus în considerente, motiv pentru care controlul efectuat de B.R.D. excede obligației sale prudentiale, prezentând o ingerință în afacerile clientului. Nu pot fi reținute sustinerile intimatei pârâte B.R.D. în sensul că între Legea nr. 656/2002 și Norma B.N.R. nr.3/2002 nu există un raport de subordonare, în sensul neaplicării cu prioritate a art. 4 din Legea nr.656/2002 față de art. 45 din Norma BNR nr3/12002 și nici aprecierea instanței de fond care a reținut incidența în cauză, în mod exclusiv, a art 45 din Norma BNR nr.3/2002. Astfel, principalele forme juridice în care se exprimă izvoarele dreptului civil sunt legile – actele normative adoptate de Parlamentul României și hotărârile Guvernului României. Normele nr. 3/2002 ale B.N.R. privesc standardele de cunoaștere a clientelei și sunt emise în considciaiea prevedertior Legi nr. 21/1998 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, Legea nr. 21/1999 fiind abrogată prin art. 31 din Legea nr. 656/2002. Așa fiind, cum Normele BNR nr.3/2002, după cum rezultă din preambulul acestora, au fost emise în considerarea prevederilor Legii nr. 21/1999, lege ce a fost abrogată prin art. 31 din Legea nr.656 din 7.12.2002 pentru prevenirea si sancționarea spălării banilor, rezultă că La data efectuării operațiunii de scontare a B.O. (a solicitării adresate BRD. de către reclamanta SC GENEZA) respectiv la data de 6.08.2004, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 656 din 7.12.2002, preeminenta acesiar dispoziții legale față de reglementările 3/2002 ale BNR emise in considerarea unei legi (abrogate), fiind de necontestat. acest context, refuzul B.R.D. de a efectua operațiunea de transmitere spre încasare a B.O. depus de către apelanta reclamantă SC GENEZA GROUP SRL nu este un refuz pe care legea să îl prevadă și este o .iiiiiiiiiiIii-— | 2 permis, dar nu impus, doar de Normele 3/2002 ale B.N.R. care nu au preeminent în cauză, acestea fiind date în considerarea Legii spălării banilor (abrogate) și trebuie interpretate și corelate cu dispozițiile Legii nr. 656/2002 ~ în vigoare la acea dată, cât si cu dispozițiile Legii speciale nr:58/1934 – asupra cambiei și biletului la ordin, fiind interzis ca prin reglementări de ordin intern să se dispună contrar legilor în vigoare incidente asupra raporturilor juridice existente între parti. Față de cele reținute, rezultă că intimata pârâtă nu și-a : îndeplinit în mod culpabil obligația impusă de cerințele legale, inactiunea sa reprezentând „o acțiune” împotriva legii, de natură a 5 angaja răspunderea acesteia, caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii nefiind înlăturat prin îndeplinirea unei activități impuse ori : permise de lege. Cât privește vinovăția, aceasta presupune întotdeauna și indiferent de forma ei, un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și a urmărilor eventuale ale acestora. Art. 999 Cod Civil precizează că răspunderea este angajată nu |. numai pentru „faptă (în înțeles de intenție) dar si pentru „neglijență și imprudență”. Spre deosebire de dreptul penal, unde gravitatea vinovatiel prezintă o importanță deosebită, constituind un factor determinat pentru incriminarea faptei și pentru aplicarea pedepsei, în dreptul civil | răspunderea civilă delictuală operează pentru cea mai usoară culpă si. indiferent de gravitatea vinovatiei, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală – cuantumul despăgubirii depinzând de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovitiei. = Uzurile bancare permit aprecierea gravității culpei prin determinarea nivelului diligentei profesionale a bancherului. În speță, neindeplinirea, culpabilă de către reprezentanții băncii a obligațiilor ce le reveneau pentru efectuarea operațiunii de compensare a B.O,, inactiunea acestora fiind însușită fără echivoc de către BRD. antrenează răspunderea BRD. pentru repararea prejudiciului cauzat clientului, respectiv apelantei reclamante, banca acționând abuziv împotriva intereselor propriului client, printr-o ingerință nepermisă în afacerile acestuia și blocarea operațiunii in mod nelegal. Așa fiind, B.O. nu a putut fi încasat de către beneficiar, respectiv de către apélanta reclamantă, nu datorită faptului că la data scadentei nu există suma necesară în contul emitentului, ci datorită 29 faptului că BRD nu a efectuat operațiunea necesară in vederea încasării sumei prevăzute în B.O. Astfel, potrivit art. 58 din Legea nr.58/1954, obligatia posesorului de a prezenta biletul la ordin, la plată, la termenul scadent este esențială pentru conservarea acțiunii de regres, datorită caracterului subsidiar al răspunderii obligațiilor de regres, Posesorul unei cambii (bilet la ordin) are următoarele drepturi în ceea ce privește titlul de credit pe care debitorul cambial (în speță emitentul B.O.) nu o onorează la scadenta: – să intenteze o acțiune cambială; -să procedeze la executarea cambială, potrivit dispozițiilor art. 63 din Legea nr.58/1934. Odată ce posesorul a optat pentru învestirea cu formulă executorie a B.O, aceasta nu mai este îndreptățit să revină asupra opțiunii inițiale și să ceară pe cale directă plata sumei (a se vedea în acest sens, Î.C.CJ, S. Com, dec. Nr.782/26.02.2004). Potrivit însă Normelor – cadru nr. 6/1994, emise de B.N.R, in aplicarea Legii nr. 58/1934, pet. 320 lit.c, procedura executării cambiale este următoarea: pe baza cambiei (5.0.) ajunsă la scadență si neplătită de Către debitorul cambial (emitentul), posesorul acesteia poate cere judecătoriei investirea ei cu formulă executorie. Rezultă, după cum corect a susținut apelanta reclamantă, că investirea biletului la ordin cu formula executorie este condiționată de ajungerea la scadenti și de dovada că biletul nu a fost plătit. davada constând în aplicarea ștampilei „refuz de plată” pe biletul la ordin de către banca emitentului, în speță de către Banca Națională a Greciei — SMB, în absența acestei consemnări neputând fi începută executarea silită a titlului de credit. Prin pet. 1 al Circularei B.N.R nr. 37/1995, biletele la ordin depuse de posesorii (beneficiarii) acestora la unitățile bancare pentru a fi încasate în cont vor fi introduse în compensarea multilaterală a plăților interbancare fără numerar pe suport de hârtie, neputând fi prezentat 1a plată direct emitentului. În conformitate cu pet. 4 din aceeași Circulară nu, 91/199), Lil procesul de compensare, în cazul refuzului de plată a biletelor la ordin, unitățile bancare primitoare ale refuzurilor de plată au obligații ctre beneficiar. Intimata-pârâtă BRD nu numai că nu a înștiințat beneficiarul de refuzul de plată, întrucât nu înaintase biletul în vederea compensării, 30 astfel încât, potrivit propriei afirmații, la acea dată nici nu cunoștea faptul că emitentul biletului la ordin avea sau nu disponibil în contul deschis la Banca Națională a Greciei – S.M.B. Comportamentul culpabil al pârâtei intimate B.R.D. a pus astfel în imposibilitate pe reclamanta apelantă de a executa silit titlul de credit pentru neplata acestuia la scadență, împotriva emitentului. Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr.58/1934, creditorul cambial (beneficiarul biletului la ordin) dispune de două acțiuni, care însă nu se cumulează ci se exercită succesiv: mai întâi acțiunea cambială (executarea silită a biletului la ordin) și, dacă aceasta nu dă rezultat se exercită acțiunea cauzală În speță însă, cum datorită inactiunii culpabile a B.R.D., apelanta reclamantă a fost lipsită de posibilitatea de a exercita acțiunea cambială, pe cale de consecință, neexistând un rezultat al acțiunii cambiale, apelanta-reclamantă a fost privată și de posibilitatea de a introduce acțiunea cauzală contra emitentului și avalistului ( a se vedea Casilll, dec. 42/1942, dec. 2018/1938). Așa fiind, in mod nelegal și netemeinic a apreciat tribunalul că nu este îndeplinită cerința existenței unui prejudiciu deoarece la data scadentei, 9.08.2004, emitentul SC Regtown Investment LTD nu avea disponibil în cont, astfel încât chiar dacă B.O. ar fi fost introdus în circuitul interbancar, reclamanta – beneficiar tot nu ar fi putut să încaseze suma menționată în biletul la ordin. După cum am arătat, în contextul incidenței dispozițiilor legale precitate, neintroducerea biletului la ordin la plată de către B.R.D. a privat în mod direct pe reclamanta apelantă de posibilitatea exercitării atât a acțiunii cambiale cât și a acțiunii cauzale. În mod eronat instanța fondului a reținut că reclamanta apelantă putea să ridice originalul titlului de valoare, fiind invitată de către BCR în acest sens, prin adresa 57/18.01.2005, si să îl depună la o altă unitate bancară sau să introducă împotriva emitentului o acțiune directă sau să procedeze la executarea nemijlocită a biletului la ordin. În speță este irelevantă invitația pârâtei intimate B.R.D. din 18.01.2005 adresară reclamantei apelante de a ridica biletul la ordin, aceasta neputând să valorifice, după cum am arătat cele două acțiuni succesive, în absența mențiuni exprese de „refuz de plată” pentru lipsa de disponibil Problema care se pune este de ce B.RD., care la data scadentei B.O., 9.08.2004, era singura bancă la care apelanta reclamantă 31 avea deschis cont curent și avea față de aceasta, în calitate de client al său, anumite obligații pe care le-am arătat anterior si nu le vom mai relua, a refuzat să își execute obligația de prezentare la plată a B.O0,, Prejudiciindu-gi astfel, in mod direct clientul, deși după cum a susținut chiar intimata pârâtă B.R.D,, „banca nu avea nimic de pierdut în cazul în care ar fi acceptat operațiunea, nu ea urmând a plăti suma prevăzută în biletul la ordin”. Mai mult, intimata pârătă a susținut că de fapt, pârâta B.R.D. ~ GS.G. nu avea decât de câștigat dacă ar fi fost de acord să înainteze biletul la ordin spre încasare, constituind pe de o parte un câștig de imagine (prin faptul că e implicată în operațiuni financiare internaționale), unul financiar (rezultat din comisionul aferent operațiunii) și unul de consecvența acesteia față de scopurile pe care și le-a propus (respectiv deschiderea și solicitudinea față de clienți ori potențiali clienți, colaborarea cu aceștia în întreprinderi profitabile pentru ambele părți) Intimata pârâtă B.R.D. a mai menționat că ceea ce a făcut prin refuzarea efectuării operațiunii a fost impusă de elementele de suspiciune, respectiv aceasta nu a săvârșit o publicitate negativă și mincinoasă la adresa apelantei reclamante, ci doar „0 simplă sesizare către B.N.R. si către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor”. (punctele 205, 206, 207 din întâmpinare – fila 212, vol. I, Dosar 23092/3/2007* C.A.B) Așadar, intimata pârâtă a recunoscut practic prejndiriarea apelantei reclamante cu bună știință, deci cu intenție, acționând chiar și împotriva propriilor sale principii și interese, pe baza unor „elemente suspecte” care însă nu o obligau gi nici nu o indrituiau să refuze efectuarea operațiunii ci doar, așa cum a specificat chiar intimata parita, © abilitau să adreseze „o simplă sesizare către B.N.R. si către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor” concomitent cu efectuarea operațiunii de pe urma căreia B.N.R. „nu avea decât de câștigat dacă ar fi fost de acord să înainteze biletul la ordin spre încasare”, Ori, atâta timp cât B.R.D. recunoaște că efectuarea operatiun ar fi reprezentat un câștig pentru bancă (de imagine, financiar și de consecventa față de propriile scopuri), rezultă că acesteia nu îi era permis pici să adreseze „o simplă sesizare” către BNR, deoarece textual articolului 45 alin. 2 din Normele B. 2 operațiunile suspecte și B.N.R. – Direcția Supraveghere, doar în situația în care „aceste operațiuni pot afecta în mod semnificativ situați financiară și/sau reputația instituției de credit ori reprezintă o operațiune de valoare semnificativă în raport cu volumul activităților instituției de credit”. Cum situația intervenită nu se încadra în niciuna dintre situațiile prevăzute expres în articolul 45 alin.2 și care ar fi impus „raportarea operațiunii” către B.N.R, și nu doar „o simplă adresă” către B.N.R,, rezultă că inactiunea B.R.D. a reprezentat doar o faptă abuzivă a acesteia împotriva intereselor propriului client, respectiv o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârșită cu intenție, întrucât B.N.R, prin adresa din 13.08.2004 a avertizat băncile să dispună măsuri de prudentialitate adecvate privind respectivul bilet la ordin. Acest fapt contrazice și susținerea pârâtei, preluată și de către instanța de fond, în sensul că reclamanta apelantă ar fi avut posibilitatea să ridice biletul la ordin în ianuarie 2005, când a fost invitată de B.R.D. în acest sens, și să încerce să îl incaseze printr-o altă bancă. Instanța de fond a apreciat ca „pasivă” această atitudine a reclamantei, de a nu ridica biletul la ordin și să-l prezinte unei alte unități bancare, fâră a acorda însă relevanță sesizării adresate B.N.R. de către pârâta B.R.D, urmare căreia BNR. a avertizat toate băncile în legătură cu existența în circulație a respectivului bilet la ordin, motiv pentru care nicio altă bancă nu ar fi acceptat să introducă la plată respectivul bilet la ordin, dacă ar fi fost prezentat de către reclamanta apelantă. Curtea reține astfel, că intimata pârâtă B.R.D,, pe lângă imixtiunea nepermisă în afacerile propriului client, contrar dispozițiilor legale incidente în materia titlurilor de credit care nu presupun și nici nu permit astfel de verificări pentru motivele mai sus enunțate, a acționat cu rea credință, deși cunoștea și putea să prevadă rezultatul faptei sale, fiind un profesionist al domeniului bancar care nu se poate prevala de necunoașterea legilor în domeniul său de activitate. Așa fiind, Curtea nu poate primi susfinerile intimatei pirate B.R.D. în sensul că un bancher care blochează conștient o tranzacție a clientului său, într-un mod ce contravine dispozițiilor legale relative la titlurile de credit și adresează „simple adrese” către B.N.R. și Oficiului National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, pe baza unor așa zise „suspiciuni”, nu putea să prevadă consecințele dezastruoase pe care faptele sale le vor avea asupra afacerilor clientului său. 33 Deși, atât la fond, cât și în apel, B.R.D. se apără susținând temeinicia „suspiciunilor” sale care ar fi indreptitit-o să acționeze împotriva intereselor clientului său, invocând permisivitatea în acest sens a unui regulament intern, articolul 45 din Norma nr. 3/2002 a BNR, pe lângă faptul că o atare susținere nu subzistă față de considerentele deja arătate, însăși evidențele contrazic această apărare a intimatei pârâte. Astfel, sustinerile B.R.D. sunt contrazise de sustinerile B.N.R, în sensul că in timp ce BRD. afirmă că BO. a fost blocat datorită suspiciunilor create de activitatea clientului său, respectiv a apelantei reclamante, chemata în garantie BNR. (în ședința publică de la 1.04.2013) a arătat că elementele de suspiciune sunt generate în astfel de cazuri de faptul că emitentul (gi nu beneficiarul SC GENEZA) are sediul într-unul din Paradisurile fiscale, anume în Belize. Și acest aspect este însă irelevant în speță, față de faptul că emitentul avea totuși conturile deschise la o bancă din România și putea fi cercetat fără ca beneficiarul B.O. să fie totuși prejudiciat. Nu în ultimul rand, intimata pârâtă B.R.D. ignoră cu bună știință faptul că sesizarea sa adresată Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în august 2004, nu avut nici un fel de consecințe, în sensul că nu s-a finalizat cu un act de sesizare al parchetului la adresa apelantei reclamante SC Gerieza, ceea ce denotă că „suspiciunile” B.R.D. nu aveau nici un fel de suport real, operațiunea solicitată de scontare a B.O,, fiind si din acest punct de vedere, perfect legală. Acest aspect a fost cunoscut de către B.R.D. care a invitat pe apelanta reclamantă pentru a-i restitui acesteia B.O. deși, dacă ar fi fost cale, sau temeinice ,suspiciunile” sale, banca ar fi trebuit să rei’ biletul la ordin sau să îl predea organelor de cercetare abilitate, Însuși faptul că intimata pârâtă B.R.D. susține că apelanta reclamantă putea să introducă BO, la o altă bancă pentru a fi înaintat La plată este de natură a proba fapta ilicită a acesteia, de blocare nelegală a tranzacției precum și culpa în a refuza nejustificat efectuarea unezi operațiuni legale solicitată de clientul său. față de care aves obligații prevăzute de lege și de deontologia profesională. Aceasta, deoarece BRD. nu justifică de ce, în condițiile in care consideră că orice altă bancă putea introduce biletul la ordin spre încasare, nu a efectuat ea însăși această operațiune, mai cu seamă că apelanta reclamantă era clieațual B.R.D, neavând conturi deschise (în acea perioadă) la alte bănci, | 3 În fine, Curtea apreciază că în mod eronat prima instanță a avut în vedere în fundamentarea convingerii sale relative la inexistenta unui prejudiciu produs reclamantei apelante prin inactiunea B.R.D., aspectele statuate de către instanța penală, care a confirmat neînceperea urmăririi penale, în legătură cu prejudiciul, instanța penală retinand că netransmiterea spre încasare a biletului la ordin nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale petentei SC Geneza, având in vedere că emitentul nu avea disponibil în conturile deschise în evidențele Național Bank of Greece – Sucursala Bucuresti. Hotărârea definitivă a instanței penale are însă autoritate de lucru judecat în fata instanței civile care judecă acțiunea civilă, potrivit articolului 22 alin.1 Cod procedură penală, doar cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovatiei acesteia, nu și in ceea ivește prejudiciul produs, Deasemenea, autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale se întinde numai până la limita sferei vinovatiei penale. Dacă, dincolo de această sferă, se poate reține o vinovăție civilă, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, deoarece obiectul procesului penal l-a constituit stabilirea vinovatiei penale, și nu a vinovatiei in general. Față de cele reținute, Curtea constată că apelantei reclamante îs-a produs un prejudiciu cert în sumă de 4 mil. US.D., prin fapta ilicită a intimatei pârâte B.R.D. de neintroducere la plată prin circuitul interbancar de compensare a biletului la ordin, scadent la data de 9.08.2004, prejudiciu ce nu a fost încă reparat. Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul prejudiciului fiind obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, urmărindu-se astfel a se asigura restabilirea situației anterioare, sens în care pârâta intimată B.R.D. va fi obligată la plata către reclamanta apelantă SC GENEZA GROUP SRL a sumei de 13.000.000 lei, reprezentând contravaloarea a 4.000.000 USD. (valoarea biletului la ordin introdus la plată din vina pârâtei B.R.D.) la data de 9.08.2004 (data scaderitei B.O,) și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, începând cu data de 9.08.2004 și până la data soluționării cauzei, potrivit solicitării reclamantei apelante, astfel cum a fost formulată prin cererea introductivă. 3 Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă: Admite apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr.16385/20.09.2011 și a încheierii din data de 6.09.2011 Schimbă în parte sentința comercială nr. 16385/20.09.2011, în sensul că admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de către reclamanta S.C GENEZA GROUP SRL și obligă pârâta B.RD GROUP SOCIETE GENERALE S.A la plata către teclamantă a sumei de 13.000.000 lei (RON), reprezentând contravaloarea a 4.000.000 U.S.D la data de 9.08.2004 și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, începând cu data de 09.08.2004 si până la data soluționării cauzei. Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, obligă pârâta BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE – GROUPE SOCIETE GENERALE SA la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 2612.15 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în fond și apel. Păstrează celelalte dispoziții ale încheierii din 6.09.2011 și ale Sentintei Comerciale nr. 16385/20.09.2011. Respinge ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii pronunțată la data de 3.01.2012. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite apelul declarat de apelanta SC GENEZA GROUP SRL cu sediul ales în Bucuresti, str. Uruguay, nr. 6, bl. 6, ap. 2, sector 1, în contradictoriu cu intimata BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE ~ GROUPE SOCIETE GENERALE SA cu sediul in București, Bd. Ion Mihalache, nr. 1-7, sector 1, și intimata – chemată in garantie BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI cu sediul în Bucuresti, str. Lipscani, nr. 25, sector 3, împotriva Sentintei Comerciale nr. 16385/20.092011 și a încheierii din data de 6.09.2011 pronunțate de Tribunalul Bucuresti – Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.23092/3/2007*. Schimbă în parte sentința comercială nr. 16385/20.09.2011, pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.23092/3/2007*, în sensul că admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de către reclamanta S.C GENEZA GROUP 37 SRL și obligă pârâta B.R.D GROUP SOCIETE GENERALE S.A la plata Către reclamantă a sumei de 13.000.000 lei (RON), reprezentând contravaloarea a 4.000.000 U.S.D la data de 9.08.2004 și la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, începând cu data de 09.08.2004 și până la data soluționării cauzei, Obligă pârâta BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE – GROUPE SOCIETE GENERALE SA la cheltuieli de judecată către reclamanta SC GENEZA GROUP SRL, în sumă de 2612,15 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în fond și apel. Păstrează celelalte dispoziții ale încheierii din 6.09.2011 și ale Sentinței Comerciale nr. 16385/20.09.2011. Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC GENEZA GROUP SRL, în contradictoriu cu intimata BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE – GROUPE SOCIETE GENERALE SA, și intimata — chemată în garantie BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva. încheierii din data de 3.01.2012 pronunțată de Ti Bucuresti – Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.23092/3/2007*. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2013. unalul PREȘEDINTE JUDECĂTOR MARIA SPERANȚA GEORGETA GURANDA CORNEA Red Jud SM.C. 24052013 Tehnored A AAN, 27052013 Soma ead Tribunalul Bucuresti – Secția a VI a Civilă Judecător fond: Cristina Cucu