Florin.verzea194@yahoo.com 157 Pancu Sorina Florentina Lucrare Compressed Text

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ȘTIINȚE SPECIALIZAREA ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI Bazinul hidrografic al râului Olănești Studiul geomorfologic si hidrologic Coordonator Științific : Lect.Univ.Dr. Costea Marioara Absolvent: Pancu Sorina-Florentina | a CUPRINS Capitolul 1. Introducere 1.1 Tema, Motivaia lucrării 1.2 importanța resurselor de apă 1.3 Cum este uilizatd apa? Capitolul II. Poziția geografică si caracteristicile morfometrice ale bazinului 2.1 Asezarea geografică 2.2 Date generale despre bazinul hidrografic analizat Capitolul 111. Factorii care influențează alimentarea si scurgerea pe bazin 3.1 Geologia 3.2 Geomorfologia 3.3 Relieful 3.4 Vegetația 3.5 Sotul 3.6 Uilizarea airopică Capitolul IV. Analiza resurselor de apă 4.1 Apele subterane și de suprafață 4.2 Relieful fluvial. Sistemul de terase și lunci Capitolul V. Graficul succesiv 5.1 Studiul de geomorfologie și hidrologie. Râul Olănești — anul 2010 5.2 Studiul de geomorfologie și hidrologie. Râul Olănești — anul 2011 5-3 Studiul de geomorfologie și hidrologie. Râul Olănești anu 2012 5.4 Studiul de geomorfologie și hidrologie. Râul Olănești — anul 2013 5.5 Studiul de geomorfologi și hidrologie. Râul Olanesti — anul 2014 Capitolul VI. Concluzii Capitolul VII. Bibliografie Capitolul 1 Ca element introductiv, am considerat necesară expunerea bazei teoretice utilizate în elaborarea acestui studiu, prin înfățișarea unor idei, concepții si opinii formulate de-a lungul timpului asupra principalelor noțiuni întrebuințate -bazin hidrografic. Primul om de stings care a sesizat principiul funcționării unui bazin hidrografic a fost geologul englez John Playfair, în anul 1802, Principiul enunfat de cl a devenit cunoscut mai tărziu sub denumirea de „legea lui Playfair” Primele studii de amploare asupra proceselor desfășurate în cadrul bazinelor hidrografice si asupra incepând din anul 1932 si culminând in anul 1945, valenelr sistemice al acestora îi aparțin ui Horton, dată cu sparta lucrări sale de referință ~ O abordare hidrologică a bazinelor hidrografice (Horton, 1945), Același mod de abordare a fost preluat ulterior de Stralr, care a completat și prfetat metodele sale d cercetare (1982). în Romania, bazinul hidrograie a constvit inal obiectul studiilor hidrologice, din neesiuti practic, pentru calculul elementelor morfometic i stabilirea anumitor craaeristici Primele lucrări în care apare menționată valea Olănești (conceptul de bazin hidrografc a fost prin luă Gr. Munteanw-Murgoci (1908) care face unele referii adoptat mai tărziu de către geografi) în contextul redării cadrului tectonic al Carpaților Meridionali si Depresiunii Getice. Evolutia sectoarelor carpatice din cadrul bazinului a constituit însă o problemă intens discutată in lucrările de referință ale lui LL. Mrazee (1898) și Gh. Munteanu-Murgoci (1902) privind formarea i evoluția Carpaților Meridionali Mai târziu, geologii care și-au concentrat studiile către valea Olăneșiului au fost V. Dragos (1955) și Gr. Popescu (1954, 1968), căutând să descifreze în amănunt statigafia regiuni, îndeosebi a Cretacicului si Paleogemului. 12 Importanța resurselor de apă ‘Apa sub multiplele ei formeseprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului gcograficatat pentru utilizarea directa de catre om,cat si pentru activitatea normala a biosferei- „ind evidentidispensabila supravietuirii si bunastarii oamenilorPana la inceputul secolului XX cererea de apa, calitatea acestea si eficienta utilizarii ei pareau probleme de importanta secundară. Insa, în a doua jumatate a secolului XX, apa dulce a devenit o materie prima critica Speciali apreciat ca la sfarsitul secolului XX populatia globului este intre 6 si 7 miliarde de locuitori dinar care jumate traiese in mediul urban. Evideat.nevoile vitale de apa vor fi pe masura acestei populatii. De aceea s-a manifestat preocuparea de a aborda aceasta problema nu numai la mu este de mirare ca in ultimi nivel national. si intemational. ‘Cea mai importanta manifestare unde s-au dezbatut multiplele aspecte ale resurselor de apa ale omezirii a fost Conferinta Natiunilor Unite asupra resurselor de apacare s-a tinut la Mar del Plata( Argentina) între 14 si 25 manie 1977-Terra dispune de un imens volum de apa.Din suprafata planetei noastre,de 510 milioane km2,ceea ce reprezinta 70,8%iar uscatul, doar 149 milioane km2,adica 29.2%. Dupa datele Conferintei Natiunilor Unite asupra resurselor de apa care s-a tinut la Mar del Plata.volumul total al apei existente pe Pamant este apreciat la 1 400 milioane km3.repari asifl:voluml total de apa dulce este doar de 37,8 milioane km3 si nu reprezinta decat 2,7% din cantitatea de apa a globului Pe langa aceasta rebuie remarcat si faptul ca doar 0,46% din volumul de apa dulce de pe glob poate fi utilizata directrestul de 99,54% se sustrage utilizarii imediate de catre oameni deoarece este reprezentata de vaporii de apa din atmosfera(0,04%).ghetari si calote glaciare(77,2%).apa lacurilor si mlastnilo(0,35%)apele subterane si umiditate & solului(22,41%) si în cursurile de apa(0,01%) ;ea reprezinta doar 0,40% din totalul apei duli de pe glob.In total apa dulce disponibila nu reprezinta decat 0,009% din intreaga cantitate de apa de pe pamant. Asada,raportul dintre apa marina si cea continentala este în favoarea celei marine. n ultimii ani s-au elaborat proiecte si s-au luat masuri de crestere a canttailor de apa pentru aprovizionare prin mai multe metode printre care se inscrie transportarea ghetailor din zanele arctice si crearea de rezervoare in vecinatatea costelortopirea piscurilor de gheata pentru a crea lacuri desalinizarea apei de mare ete In coea ce priveste desalinizarea se apreciaza ca in 1975 existau 1036 uzine cu o capacitate totala de productie de 2,1 milionae m3 de apa pe zi-Aceste uzine au capacitati mici si nu se poate obtine apa desalinizata rentabil decat acolo unde exista surse de energie fourte convenabile Sursa de energie care poate folosita cu sueeces in acest domeniu este energia nucleara. Marele avantaj al uzinelor ce utilizeaza energia nucleara este ca pot fi construite cu dublu scopipentru obtinere de apa dulce si pentru producerea de curent electric, Statele insulare sau evasiinsulare cu precipitatii reduse sau cu bazine hidrografice putin intinse considera ca desalinizarea apei de mare se va dovedi mai economica decat transportul apei cu vase-cistema, Sub actiunea energiei solare,a curentilor si a gravittieiapa se ala într-o. permanenta riscareexistand in forma lichida,solida si gazoasa Circulatia apei de pe ceane, mari, continente in A numele de ciclu hidrologic si consuma 33% din energia solara primita aimostera si de aici inapoi, poar de Pamant. O problema importanta in legatura cu folosirea apelor o constituie lupta impotriva poluarii lor. Uilizarea apei nu trebuie privita doar sub aspect cantittiv;ea este inseparabil legata si de cl calitativ Nici populatia si nici economia na pot intrebuinta apele de calitate necorespunzatoare.De aceea,o problema importanta pe plan mondial la ordinea zilei, este lupta impotriva poluarii apelor. Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele fluviile si raurile pe cursul lor pana la revarsarea in mari.Ea poate contamina si suprafete ivinse de apa;cum sunt iazurile sau lacurile artificiale Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva în si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma,sau titeiul si reziduurile netratate apa Oricum, exi care plutesc la suprafata Toti agentii poluanti pot fi detectati în Isboratoare prin teste biochimice standarizate Din aceste teste rezalta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei, în stațiunea balneo-climaterică Olănești Bai, izvoarele de aur ale munților megie și curg cu ind o sursă de sinătate importantă, ape tămăduitoare pe care Dumnezeu le-a dăruit prospețime, meleagurilor noastre. Stațiunea, cu apele ei căutate, nu a fost dată uiări, din anul 1 captate s-au dovedit a fi cele mai bune din lume. Anul 1873 se poate socoti anul apariției stațiunii, deoarece apele duse spre expertizare la Expoziția internațională de la Viena au primit medalii de aur, atestind valoarea terapeutică a localității. Așezarea de pe valea Olăneștilui, înconjurată de munții Gerea, Folea și Caprareata, din Carpații Meridionali, a intrat în atenția lumii, find comparată cu tratamentele de , când izvoarele 1a Baden-Baden, Karlovy-Vary și Aix de Bains. 1.3 Cum este utilizată apa? Statiunea Olanesti este renumit datorita apelor curative ale izvoarelor. Acestea sunt bogate in sul. Simple sau mixte, adica clorosodice sau clorosodice iodurate, apele au efecte benefice in cura intema pentru tratarea afectiunilor cronice ale tubului digestiv, rinichilor si cailor urinare, boli de mutitie, hepatice si biliare, pancreatice. In cura externa, apa este indicata in cazul afectiunilor dermatologice, pe langa reumatice, ginecologice, vasculare, ale cailor respiratorii, alergi. In statiunea Baile Olan tratamente cu ape minerale, se fac si proceduri de fizioterapie, hidroterapie, eleciroterapie, masaje, simnastica medicala. Apa cu efecte curative din Olanesti a trezit curiozitatea numerosilor cercetatori. De altfel, ai a tratamente unice în lume – injectiile cu apa minerala sulfuroasa izotona, recomandata afectiunilor alergice. Capitolul IL 2.1 Așezarea acografică din punet de vedere geomorfologie. Bazinul hidrografic Olănești este situat aproximativ în parea central-sudică a teritoriului României, desfășurându-se în cadrul a două unități fizico-geografice: Munții Căpățânii si Subcarpații Vâlcii (sectorul central al Subcarpaților Getici). Suprafața toală a bazinului este de 234,7 km2, dimensiune care îl încadrează în categoria bazinelor hidrografice mijlocii (Radoane, 2002). Distribuția suprafeței bazinale pe tipuri de unități de relief este bine. echilibrată (137 km2, reprezentând 58.37% in Carpați i 97,7 km2, adică 41,63% în Subcarpați), fap care se reflect în morfologia si morfodinamica sa Poziția matematică este definită de coordonatele geografice: se desfașoară pe 25° atitudine, între 4500625 N și 45031°25″ N și pe 31°25” longitudine, între 24006725” E și 24087’50” E. Consecințele acestei localizări, precum si proximitatea celor două arce importante (paralela de 450 N si meridianul de 250 E) se reflect în primul rând în tipul climatic = climat temperat continental moderat, Sistemul de drenaj este format din râul Olneși și auenții săi. La rândul său, Olânești este unul dintre afluenții importanți ai Oltului pe parea dreaptă, în sectorul mijlociu al acestuia. Bazinul său 0,97% din supraaa totală a bazinului hidrografic al Oltului (24 010 km2). În aval de reprezintă numai confluena cu râul Govora (Ia 14,48 km spre sud de vărsarea Olăneștulu i Oulu (Ujvări, 1972), Directia drenajului — de Ja nord-vest către sud-est ~ a fost impusă de nivelul de bază coborăt, respectiv cursul Oltului, la circa 220-230 m atitudine absolută la sud de Subcarpații Vâlcii, văilor afluengior și Ol) începe cursul inferior al entarea bazinului, morfologia de ansamblu, configura Ea a condiționat forma și expunerea versanților Meridionali și Subcarpații Getic) 22 Bazinul Olănești se învecinează cu 13 bazine hidrografice, dintre care 6 sunt tributare direct Oltului (Bistrița, Govora, Sărata, Bujoreanca, Muereasca si Lotrior) iar 7 apartin bazinului Lotrului (Valea lu Stan, Valea Subaiulu, Sașa, Sturiori, Peștioara, Izvorului si Grotului) Limitele unui bazin hidrografic sunt date de cumpăna de ape, care definește linia celor mai mari înălțimi de pe teritoriul său și separă două bazine hidrografice. Cumpăna de ape a bazinului Olănești corespunde unor interfluvii carpatice și subcarpatice secundare, transversale, ramificate din sistemul central longitudinal. în sectorul montan se subscrie aliniamentelor de culmi Piciorul Mărului (878 m) ~ DI. Ticărel (997.9 m) — Cracul Tisei (942 m) Ia vest și Comanca Est (943,3 m) ~ VE. Gropile (943,5 m) ~ Picuiul CCinelui (1221,3 m) — Dosul Pământului (1219 m) aparținând Munceilor Olaneșilor, apoi Paiului Builei VE Buia (1849 m) ~ Pliului Netedu ~ VE: Netedu (1871,7 m) ~ Muntelui Zănoaga ~ Vf. Govora (195747 m) ~ VE Preota (195346 m) ~ VE Geza (1886 m) ~ VF. Folea (1647.1 m) ~ VE. Cândeaia (14494 Pi 1m) VE Olinestlor (141545 m) ymente de dealuri: DI în sectorul subeapatic urmărește două ali ra (362,3 m) ~ Curăuri ore (19,7 m) – Coasta Mare (658, m) – Coasta Ponoarlu (6546 m) ~ Suvita Cacovei (675. m) la ves și DI. Capelei (401.8 m) ~ Dl. Ptrosia ~ DI. fuga (74,1 m) — DI. Lacul Frumos (15344 m) ~ DI Brersia (695, m) Dealul Mic (6954 m) la cs Bazioul Olinesti are o suprafață proiectată in plan de 234,7 km2, ir panta medie ste de 48% Suprafa sa reală ese de 2354 km2,rezatând o diferent de 07 km2, neglibil a nivelul întregului bazin, deoarece ese subuniară i în general pentru difeenelesubuniare mu se mai impune realizarea corer unghiulare. Dacă însă calcul panta medie pentru suprafete bazinele destăurale în întregime în spatial carpatc sau pentr bazine secundare, dezvolte lateral, situa e schimbă. În tabelul 1 sui prezenați parametrii morfometrc si unor bazine hidografice de diferite ordine: Tab 1. Parametrii morometii ai unor bazine hidrografice esntion „Bazinul Fimax |Hmin] AH ȚL(m)] Panta Fe Fr | AF Tipul de rocă hidrografic dm) | (™) | mete | (km2) | (km) | (%) %) | Capraveasa | 1978 | #70 | 1108 [7935 | 139] 22,17 | 238 | 2,38 | Migmatite Valea aerului | 919 | 70 | 449 3356] 133 41 | 215 | 215 | Conglomerate? Valea | 9435) 500 [4435] 3254] 136 | S18 | 215 [215 Șisturi Câmpului argiloase/gresii Valea Stanit | 829 | 410] 419 [2164] 193 | 148 | 45 | 5 | Mameimame 23 încadrarea lui in bazinul hidrografic de ordin superior Oltul este unul din cele mai importante râuri din România. Izvorăște din Carpații Orientali, mai precis din Munții Giurgeu, de acolo de unde aceștia întră în contact cu Munții Hășmaș prin Trecătoarea Oltului. Curge prin judejele Harghita, Covasna Brașov, Sibiu, Vâlcea, Ol i Teleorman. Principalele orașe prin care trece sunt: Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Făgăraș, Râmnicu în Dunăre lângă Turnu Măgurele, la Islaz. Parcurge un traseu complex: Depresiunea Ciucului, Depresiunea Brașovului, Depresiunea Făgărașului, Defileul Tur Rosu-Cozia, Subcarpații și Podișul Getic, Câmpia Română. Pe Olt există Vâlcea și Slatina. Oltul se va aproape 30 de lacuri de acumulare. Are o lungime de 615 km. RR La nivel globul, se considera că bazinele hidrografice mici sunt cele care au o suprafață de până la 1000 km2 (Measnicov et al, 1967). Totuși, sub aspectul modelării reliefului prin procese torențiale, uviale și gravitaționale, se constată o intensitate mult mai mare a acestora în bezinele torențiale, cu suprafețe de până la 100 km2, de cele mai multe ori cu mult sub această valoare. Prin urmare, adoptăm ideea emisă de N. Ridoane, conform căreia bazinele hidrografice mici sunt cele care au o suprafață mai mică decăt valoarea prag de 100 km2 si ordinul de mărime V (Rădoane, 2002). Bazinul hidrografic Olănești este un bazin mijlociu, având o suprafață de 234,7 km2. Date generale despre bazinul hidrografic analizat Bazinul hidrografic Olănești se desfășoară pe direcție nord-vest = sud-est pe o lungime de 37,5 km și o lime maximă de 10,25 km în sectorul montan. Bazinul este foarte simetric gi uniform dezvoltat atât în sectorul superior, carpatic, cât și în cel inferior, subcarpatic (unde lățimea maximă atinge 82 km în arealul depresiunii Păușești – Măglaș). Altitudinea maximă din cadrul bazinului este de 1978,8 m (VF. Ionașcu din Culmea Căpățânii) iar cea minimă ajunge la 226 m la confluența Olăneștiului cu râul Ol, situată la contactul Subcarpaților cu Podișul Getic. Rezultă o energie medie de relief de 1753 m. Raporiată 1a lungimea întregului bazin, această valoare determină o pantă medie a bazinului de 41.42% Alcătuirea litologică si mot la actuala configurație hipsometrică și mortografică a bazinului Olănești. În seetorul superior predomină sisturle cristaline ale seriei de Sebeș — cuprinse în medie între 1400 si 2000 m. Val itatea tectonică au contribui dicate se întâlnesc Lotru, care au impus n relief atitudi si la periferia crisalinului, în arealul ocupat de creasta Vanturarita ~ Buila, formată din calcare jurasice: masiv intens tectonizate, În partea centrală, atitudinile maxime marchează flancul nord-vestic, puternic înălțat al creste: VF. Buila (1849 m) ~ VF. Vanturarita (1885 m) = VE. Vioreanu (1866 m). Treptat, ele scad spre nord-est, dar se menține aspectul de cupole izolate, masive ale fragmentelor de creastă: Stogu (1494 m), Stogsoarele (1295 m) ete. Caracterul de molasă al sedimentarului cretacic de la sud, în care predomină mamele și gresile, a influenfat vizibil și hipsometria regiunii: în Munceii Olaneștiului atitudinile scad bruse până la 900 — 1000 m, rezultind o denivelare enormă de peste 600 m între aceștia Creasta Vânturariei. Doar pe alocuri, acolo unde apar inercalții de conglomerate masive (cu precădere – Mânzu), martori de eroziune sub forma de cupole și căciuli” se înalță până la peste în sectorul Rai 1200 m altitudine deasupra nivelului general de 950 m. în sectorul depozitelor paleogene atitudinile se mențin în jur de 700 ~ 800 m pe conglomerate si 550 – 650 m pe marne. Depresiunile de contact si eroziune diferențial Cheia, Baile Olănești și Paugesti— Magli sunt formate pe astfel de formațiuni în general marnoase, care devin predominante în sectorul interior al Bazinului. Conglomeratele burdigaliene din seria de Mățău mențin ridicat atitudinile în Dealul Lacul Frumos (753,4 m), dar spre sud, unde predomină faciesurile marnoase ale Miocenulu, cle scad și se A— 0 păstrează în jurul valorilor de $50 – 650 m, ir în apropierea confluentei cu Oltul chiar 450 m (DI. Licura — 462 m). În arealul Sarmațanului marno-nisipos care constituie umplutura sinclinalului Bodești — Teiuș — Urcicat (în versantul drept al viii Olănești) aeitudinle sunt constante, în jur de 600m. Cicturile orogenetice și erozive care s-au succedat au generat o serie de trepte de nivelare: cea de 650 — 700 m în arealul subcarpatic, „care corespunde suprafeței generale a Piemontului Getic, racordată perfect cu partea sudică a podișului” (Badea, 1955); treapta de 950 ~ 1160 m, corespunzătoare ultimului nivel de denudați din Carpați, în regiunea Munecilor Olăneștiului Suprafața medie carpatică se păstrează bine în Creasta Vinturarite, deși este puternic deformată, cuprinsă între 1450 — 1750 m altitudine (pe Muntele Buila și Muchia Frumoasă). Mult mai bine este evidentat în Culmea Capit, pe nervii relngi, pe alocuri mult inguste de adineira puternică a vailor: 1350-1600 m pe Piu ădărău, 1550 ~ 1600 m și 1680 ~ 1750 m pe Paul Needu, 1450 1550 m pe Paul ui Stan i Cândoaia. Suprafața carpatică veche (Dorăscu) se regăsește în el mai inal sector al nului, a 1750 – 1850 m (pe Culmea Căpăâni, între virtue lnașeu ~ Preoa — Gera — Bărbătescu – Captăeasa) În Creasta Vânturarți se menține doar pe un pei foarte res, aatînre vfurile Vinturaita (1885 m) i Bula (1849 m) în res find putemie fagmentaă (de exemplu în sector Vioranu, und, cu toate cattle depăese 1800 m, este dificil de presupus în rif existent unei suprafețe de nivelare, datorită tectonizării și proceselor geomorfologice intense care au secionat puternic creasta) Extinderea bazinului hidrografic Olănești n proporții relativ echilibrate în arealul carpatic și î cel subcarpatic (58,37%, respectiv 41,63%), precum si trecerea graduală de la altitudini joase (225 m) la atitudini mari (1800 – 1900 m) au determinat simetria generală a bazinului. Totuși, diferențierile morfologice impuse de marea varietate a litologie și de tectonica activa au permis individualizarea unor Masivul Vnturarja — Buila, Munceii Olinestilor si sectoare în cadrul bazinului: Culmea Capatani Subearpaii Valet Unul dintre parametrii Acesta se poate calcula raportind forma bazinului cel mai adesea la un cere, rezultând astfel indicele sau mai utiliza în studiul bazinelor hidrografice este indicele de formă. raportul de cireulritate (raportul dinire perimetrul bazinului si perimetrul unui cere având aceeași suprafață — 234,7 km2), stabilit de Gravelius în 1911. Pentru bazinul hidrografic Olănești, valoarea indicelui de formă este 1,73, semnificând o formă foarte alungită. Aceasta reflectă condi grefat pe suprafaja topografică inițială (o Suprafață înclinată, care a determinat un grad de cati). Totodată, rată o scădere relativ rapidă a bazinul sinuozitate redus al vali si o capacitate de eroziune je bază, care a favorizat dezvoltarea liniară a ba inului în detrimentul celei laterale, mai al nivelul sectorul subearpatic. E A— Analiza hipsomeirică. Localizarea bazinului Olănești într-o regiune partial muntoasă, parțial deluroasă a condiționat o dezvoltare altitudinală apreciabil, diferența de nivel îne atitudinea maxima (Vârful lonașeu — 1979 m) și cea minimă (a confluenta cu răul Olt ~ 226 m) fiind de 1753 m. S-au evidenția 9 trepte hipsometrice, Ia interval de aproximativ 200 m, având ponderi cuprinse între 2% – 28%, Curba hipsograică în unități absolute arată că cele mai fiecvente altitudini se încadrează în clasele delimitate de curbele de nivel de 400 si 700 m (cu o pondere cumulată de 41,34%). Alte categorii de intervale hipsometrice bine reprezentate în cadrul bazinului sunt cele de 300 ~ 400 m si 700 ~ 800 m, în proporii apropiate (10.49, respectiv 11,35%), precum gi cel de 800 – 900 m, cu 8,53% Aitudinea medie a bazinului Olneși este de 759,01 m, ar a unităților de relief componente astfel: Culmea Căpățânii – a ~ Buila – 12374 m; Munceii Olăneștlor — 922,8 m; Subearpatii Vale ~ 1418475 m; Masivul Vântur 4505 m. Declivivatea. suprafețelor (pantele). Pentru evidențierea variațiilor declivității suprafețelor din reprezentative cadrul bazinului hidrografic Olănești, a fost întocmită o hartă cu 7 intervale de val pentru unitățile de relief componente, Pantele cu valorile cele mai mari (45° – 609) se formează pe roci cu ten mare la eroziune: calcare, roci metamorfice, conglomerate, gresii COrientarea versanților. În bazinul hidrografic Oltneșii, suprafețele orizontale, evasiorizontale și versanții cu orientare sudică și sud — estică primese cea mai mare cantitate de energie calorică de la soare, re fn timp ce versanții nordici și nord — vestici înregistrează cele mai mici valori ale radiației solare. În i nord-vestici, urmați de cei sudici și sud — schimb, ață de dinamica maselor de aer, versanții nord estic, suni cei mai expuși vântului, datorită directiondrii maselor de aer în lungul principalelor culoare de vale (Olănești și Cheia) sau din cauza barierelor orograice (Culmea Căpățânii si Masivul Vânturarița – Buila). De aceea, orientarea versanților constituie un parametru esențial în calcularea ahor elemente rmorfometrce – gradul de insolție al suprafețelor (numai in intervalele cu cer senin gi în funcție de pantă si orientarea versanților) — distribuția valorilor termice medi, expunerea la acțiunea vântului (formarea comișelor în timpul iemii) si a maselor de ser umede cu rol în apariția unor procese de alterare și generarea unor forme de relief d tipul taffonilor șa. 2 da — Capitolul 111 Factori care influențează alimentarea si scurgerea pe bazin 3.1 Diversitatea geologică Vârsta formațiunilor și repartiția lor. Pe teritoriul Bazinului Olănești se deosebesc astfel câteva zone morfologice principale în care se desfășoară aceste formațiuni geologice: 4) Regiunea montană este reprezentată de sectorul este al Culmii Căpățănii, cuprinzând Cristalinul Getic, creasta calearoasă a Vanturarifi și sedimentarul eretacic al Munceilor Olăneș b) Regiunea subcarpatică din bazinul Olinest este alcătuită din depozite paleogene si neogene, iar în cadrul văilor predomină formațiunile cuaternare. Seria de Sebeș – Lotru cuprinde formațiuni mezometamorfice: faciesul amtibolitelor, zonele cu ia ci întră următoarele tipuri de roci: paragnaise biottice, granat, staurolit și isten, silimanit paragnaise biotito-amfibolice, gnaise cuarțo-feldspatice, gnaise cu silimanit, gnaise amfibolice, migmatite logite (conform hărții geologice |: $0 000, 126.3). 32 Geomorfologia Formațiunile calcaroase aperin, din punct de vedere structural, sedimentarului Panzei Getic. Majoritatea au fost depuse înaintea sariajului principal al Pânzei Getice, considera a fi avut loc între Neocomian și Cenomanian (Cretacie inferior)l. Din alcătuirea Masivului Vânturarița-Buila fac parte calcare organogene reciale si perireci le, cele din prima categorie find predominante, masive, întrun pachet ce atinge 250 – 300 m grosime (Dragastan, 1980). Formaiunile brecioase sunt frecvente, cele mai recente aflorind pe fațada sudică a masivului, fiind prezente sub prima serie conglomeraticd a Neocretacicului. Ele sunt legate de sariajul Pânzei Getice peste formațiunile Autohtonului de ln sfărșitul Cretacicului. Breciile tectonice se pot observa la ieșirea din Cheile Folea, fragmentele angulare de calcar fiind prinse într-un ciment carbonat roșiatic. Formațiunile cretacice alcătuiesc un compartiment foarte bine dezvoltat Grosimea maximă a suitei sedimentare atinge cirea 10 000 m pe aliniamentul NV-SE, între VE. Cândoaia si satul Andreiesti din bazinul Muereasca. Ea a fost descrisi de Gr. Popescu gi D. Patrulius (1968): 1. Orizontul inferior de gresii i conglomerate; 2. Orizontul inferior mano — argilos; 3, Orizontul superior de bazinul Olaneși ‘conglomerate; 4. Orizontul superior maro — argilos. Paleogenul este reprezentat numai prin Eocen si Oligocen. Contactul dintre Cretacic si Paleogen este marcat prin ingeuari si aliniamente de cueste, iar pe văile Cheia si Olinest prin depresiunile erozivo- ‘cumulative omonime. Depozitele paleogene au caracter de molasă litorală, formată prin acumularea A piemontană a materialului detrtic provenit din erodarea crisalinului de Lotru, după emersiunea corespunzătoare fazei orogenetice laramice. Sunt caracteristice conglomeratele eocene, care formează în care au fost sculptate bazinele depresionare de la contactul ‘munceii de la Bordura Carpaților și marnek cu Subcarpații (Băile Olanești – Livadia si Cheia). Oligocenului îi corespund conglomeratele de Cheia, pe care s-au format dealurile subcarpatice inalte cu structură monoclinală, la fel cu cele eocene. Depozitele miocene sunt extrem de variate și se succed de la nord către sud în sectorul subearpatic mediu i inferior al bazinului Olănești astfel ase, cu imercalaii de gipsuri (Aquitanian); resi din mame cenușii nisi – marne rogietice și – un facies conglomeratic grosier Bine reprezentat în deslurile Lacul Frumos și Cheia (Burdigatian; – conglomerate cu inereal tufuri albicioase, urmate de o altemanță de depozite nisipoase-grezoase rosil,pietriguri cu structură vele de mame cu concretiuni grezoase (Helvețian). Afloreaza pe arii extinse în i nisipoase, pieriuri mărunte, nisipuri grezoase gi marne argiloase cu torenială, precum gi Dealul Lacul Frumos și în bazinul văii Debradet; – orizontul tufului cu globigerine, orizontul depozitelor lagunare (depozitelor cu sare), orizontul isturilor cu radiolari și orizontul marnos eu Spiralis, aparținând Badenianului (Popescu, 1954); = două serii distincte (seria marnoasă i eri nisipoasă cu trovanți) atribuite Sarmayianului, cu mare dezvoltare pe dreapta văii Olănești, între Cacova și confluenfa cu Oltul. Depozitele cuaternare sunt alcătuite din pietrișuri rulate, nisipuri grosiere si fine, mâluri, cu grosimi ce ating 2 ~ 5 m, acoperite cu lutui sau tur loessoide. Sunt răspândit în culoarele văilor, unde alcătuiesc lunile și terasele, ca și glacisurile si conurile aluviale de la baza versanților (la Viddesti și Aranghel). Conurile și trenele de grohotis care jalonează baza Masivului. Vânturarița — Buila sunt rezultatul modelării periglaciare intense din Pleistocenul superior. Majoritatea sunt fixate, unele însă, fate la baza jgheaburilor active, au încă o mobilitate destul de accentuată — în Cheile Recea, Cheile Folea, la baza versantului nordic (sub Culmea Demonilor și sub Vârful Bila), la baza Muntelui Stogu te Relieful. petrografic. Diversitatea litologică a bazinului hidrografic Olănești, de la rocile metamorfice ale cristlinului Munților Capajinii a sedimentarul extrem de heterogen al unității tinere, a determinat 0 varietate to atât de mare a tipurilor și formelor de relief asociate, a căror modelare subacriană s-a desfășurat sub controll factorului petrografic. Cu exceptia rocilor magmatice, în alcătuirea litologică a bazinului Olănești se întâlnesc majoritatea categoriilor de roci, care au putut fi grupate în funeție de ipul dominant de relief pe care -au condiționat, după cum urmează: Rocile melamorfice, din care ponderea cea mai mare revine paragnaiselor si micasisturilor din cristalinul seriei de Sebeș — Lotru, al căror areal îl constituie Culmea Căpătâni 1 Calcarele și rocile calcaroase (diire care dominante sunt breciile); Conglomeratele și gresiile, asociate în complexe iologice; Rocile argiloase (eu pondere ridicată a marnelor); Nisipurile și pietrigurile Rocile vulcanice ocupă o suprafață extrem de redusă find reprezentate numa de tufurile dacitice badeniene și sarmatiene, întâlnite în Subcarpați. 33 Relieful dezvoltat pe roci metamorfice. Relieful caracteristic format pe roci cristaline este reprezentat de culmi prelungi, cu aspect masiv, interfluvii largi, putemic netezite în cadrul unor etape îndelungate de modelare subaeriană (ciclurile sculpturale Borăseu si Râul Ses). Versanții sunt în general convecși, cu excepția sectoarelor afectate de nivatie (sau glacio — nivație in Plestocen) sau traversate de ali. Aceste particularități, la care se adaugă masivitatea(fragmentarea este foare redusă) sunt proprii culmii centrale, desfășurate între VE. Folea si VF. Govora. Vârfurile proeminente, versanții concavi cu pante mai accentuate, abrupturi de falie asociate cu nige sau circuri nivale sunt caracteristice culmilor secundare, care se desprind de sub VF, Gerea, Preota $i Govora. Aliniamentul masivelor Netedu (1822 m). Barbatescu (1865 m) si Bogdanu (1880 m) pe direcție SV ~ NE ridică problema existenței unei fracturi profunde car a constituit factorul de contol în configurația lor morfologic În lungul fii Gâmuit există {igi subi de roci diferite de masa paragnaiselor și micasisturlor, Este vorba de migmatite și eclogite, cărora i se asociază gna amfbolice. Relieful dezvoltat pe calcare (eliful casi). Relieful carstic din bazinulhidrografic Olănești este legat de prezența Masivului Vânturaiț ~ Buila, pe fancul sud-estic al Culmii Capățnii, pe al cărei crisialin se sprijină discordant. Sunt prezente aici cele mai variate forme ale exocarstuui si endocarstului, unele alate fntr-un stadiu avansat de degradare (cast evoluat): doline (pâlnii deschise). jgheaburi (bormur), lpiezuri, chei, peșteri și avene active și partial expuse. Din punct de vedere morfogenetic, 1970, cita de Calin, 1988). Cele două tipuri de modelare carstică sunt adesea asociate și evoluează integrat carstul din Masivul Vânturarița — Buila este un cars de tranziție între holocarst și merocarst (i Puternica tectonizare a pachetului de calcare jurasice (Kimmeridgian -Tithonic) a determinat apariția unui sistem complicat d litoclaze~ fai, fisuri Dintre văile carstice se remarcă văile de recul, caracteristice sectoarelor de obârșie ale bazinelor hidrografice Valea Lungă si Izvorul Frumos (Pahomie) pe versantul sudi al Muntelui Buia, respectiv al Munților Ștevioara și Vanturarifa. Ele sunt asemănătoare cu valea de tip vlads, noțiune ce îi aparine lui Traian Constantinescu și prin care autorul a definit particularitaile văilor carstice tipice din Masivul Piatra Craiului, după cea care le întrunește cel mai bine ~ Valea Viădușea (Constantinescu, 2009). La pereții calcaroși la baza căror se formează având aspect de amfiteatru. Sunt Be obărșii, văile sunt lar e piere, apa circulând temporar pe la baza acestora și formându-și cursul în aval, la circa 0,3 — 0,5 km distanță, Spre aval, versanții devin foarte abrupt, prăpăstioși, iar valea se îngustează foarte mult (pe alocuri având aspect de horn). Acest lucru dovedește originea sa endocarstică, vechile căi de drenaj subteran urmând cu precădere planele de stratificate ale calcarelor. Văile care traversează complet bara calcaroasă au format sectoare de chei adânci: Cheile Folea (Mânzului) pe valea Olănești și Cheile Recea (Chei) pe pérul Cheia. Cheile Recea (Cheile Chei) se desfășoară pe o distanță de numai 1 km între Masivul Stogsoarelor (1271 m) și Claia Strămbă, atitudinea la nivelul albiei fiind cuprinsă între 750 — 900 m. Profilul văii în sectorul cheilor prezintă numeroase praguri, cel mai mare având peste 15 m. Blocurile calcaroase acumulate în albie stivilese cursul repede al pârâului si retin spre amonte cantități mari de aluviuni grosiere (mai ales bolovănișuri), modificând asfel panta și rezultând un profil longitudinal în trepte (dat de alternanța unor bazinele de acumulare si a pragurior). Baza abruplurilor calcaroase, care se înalță cu peste 400 – 500 m deasupra talvegului este jalonată de trene groase de grohotis, mai ales sub pereții Clit Strâmbe, Cheile Folea (Cheile Mânzului) delimitează Masivul Vânturarița — Buila spre nord, dincolo de cursul. pârâului Olănești regăsindu-se ultimul fragment calcaros, cu altitudini modeste. Profilul longitudinal al văii nregisrează o pantă mult mai redusă în comparație cu Cheile Cheii În schimb, pe toată lungimea cheilor poate fi observată straificati calcarelor i tectonizarea puternică, in unele sectoare find redresate la verticală (la ieșirea din chei) în altele având poziție orizontală (în amonte, la intrarea în sectorul cheilor). În versantul drept se deschide gura Peșterii Amăuțilr, cea mai cunoscută din Cheile Folea, pe o denivelare puternică aflată la 15 — 20 m înălțime față de talveg. Lapiezurile sunt caracteristice îndeosebi pe suprafețele cu dezvoltare mare (M. Stevioara, Bula, de pe versantul sudic (Muchia Frumoasă) Vânturaria), dar nu lipsesc nici pe muchii Fig 33 a) Uvala din Muntele Buila (schiță de teren)(www.wikipedia.t0) Uvalele sunt direcționate în lungul aliniamentelor structurale (cuestelor) care le condiționează parțial formarea. Suprafața topografică prezintă discontinuități, ondulăr generate de prezența dolinelor de coroziune. In bazinul Olănești o astfel de formă de relief carstic a fost identificată pe Muntele Buia, între două cueste etajate Avenele sunt numeroase mai ales acolo unde condițile morfologice au permis scurgerea în suprafață, iar tectonica a favorizat inftrația prin crearea căilor de ptrundere ale apei in masa de calcare. Predomină în culoarele carstice formate pe Muntele Buila, dar și pe platoul cuprins între Saua Ștevioara și Vârful Vânturaria. La vest de Vârful Buila, la marginea hornului deschis la baza unui culoar carstic, am identificat resturi de speleoteme — o stalagmită gi un fragment de draperie (scurgere parietală), expuse modelării subaeriene în urma prăbușirii unei galerii de peșteră. Ea comunica, cel mai probabil, cu avenul din care a rezultat hornul respectiv, prin evoluție carstică. Interesantă este însă prezența lor a atitudinea de 1820 m, situată cu mult deasupra alitudinii maxime la care se găsesc în prezent cele mai vechi sisteme. carstice, de 1000 ~ 1100 m (Bleahu, 1982; Ploaie, 2005). Culoarele carstice (bogazarile) de pe Muntele Buila. În Muntele Buila a atitudini cuprinse între 1820 — 1845 m se constat prezența unor culoare paralele, de dimensiuni apreciabile și cu o mare abundență de forme carstice. Aceste forme au apărut prin fenomene de disoluție dezvoltate pe litoclaze de ax (de cut). În bolta de anticlinal formată prin indoirea capetelor de strat ale calcarelor apar o serie de litoclaze generate de forțele de tracțiune dezvoltate în timpul cutări, iar mișcarea diferențială pe feele de stratificatie favorizează deschiderea lor (Géze, 1965; citat de Bleahu, 1974). Originea tectonică a litoclazelor din Muntele Buila este dovedită și de orientarea lor (NE – SV) ~ paralel cu direcția stratelor. Astfel de lapiezuri de diaclază foarte evoluate sau culoarele de lapiezuri, cu lungimi de zeci de met, rR adâncimi de 4 = 5 m și lifimi de cel mult 1 — 2 m au fost denumite bogazuri, termen sloven care desemnează un culoar sau un coridor carstic, format prin disoluție în lungul unei litoclaze, în esență un lapiez gigantic. [ Legende [Co cumstna e ae basis teen Fig 33 b)Harta bogazurilor din Muntele Buila(www.wikipedia.ro) S-a constatat corespondenja subterană a culoarelor carstice cu văile de recul de la obărșia bazinului Valea Lungă. În partea superioară a versantului sudic al Muntelui Buila se constată existența unei reele exterme de drenaj foare slab conturate. Mai jos în partea medie si inferioară a versantului, sunt bine conturate, cea ce ne îndreaptă spre o singură concluzie, Lapiezurile de diaclază constituie căi de acces foarte bune ale apei din precipitații aceasta a pătruns prin diaclaze si a urmat preferențial direcți ile torențiale suprafețelor de stratificați a calcarelor, astfel ă este foarte posibilă existența unei rețele interne de drenaj la nivele superioare, de unde apa formează apoi prin exurgențe, obârșia a numeroase văi torențiale de pe versantul sudic (Valea Lungă). Relieful dezvoltat pe gresii si conglomerate, În seetorul central al bazinului hidrografic Olănești, cele două tipuri de roci formează patru benzi aproape continui, întâlnindu-se dependent unul față de AR — celalalt în altemanfe ritmice. Acestora li se adaugă spre sud pachetul de conglomerate burdigaliene care formează osatura Dealului Lacul Frumos, Relieful caracteristic este cel nus cupolelor, „cușmelor”, ,babelor” ete. Gradul ridicat de cimentare (ciment predominant carbonatc). form, cu martori de eroziune de tipul eltilor, tumurilor, fiecvenia elemenielor cristaline mur, de dimensiuni umeri mete și suprametice (euație, eaise, icașisturi a), dispunerea monoctial și tetonizarea au constituit premisele formării unui asfel de velit. Eroziunea Navală, corazunea, alteraea si Sisoluia au continuat procesele de modelare Microreieful este reprezentat de două categorii de forme: martorii de eroziune detașați din masa conglomeatelor (forme poze) și excavate de tipul gotclor și tafoniler, rezultate în urma ater, Aisol și coraziuni forme negative). în Subcaraț, pe conglomerate burdigalione a fost modelaiversani foarte abrupt rezultați fie 4 în urma alunecărilor masive de teren, fie ca rezultat al subminării laterale de către rețeaua hidrogra versanți cu decliitate accentuată dorit eroziunii regresive; creste formate pe orizontul cel mai vec mai putemic cimentat de conglomerate, dispus peste pachetele de mame ale Oligocenului superior ~ Aquitanianului Relieful format pe argile și marne. În bazinul hidrografic Olănești rocile argiloase au o mare extindere, mai ales marele, cu diferite varietăți (marne nisipoase, mame gipsifere). Ele se întâlnesc în ambele benzi de depozite — atât paleogene, cât i neogene. Argilele propriu-zise se întâlnesc local (Tisa), subordonat mamelor, gresiilor sau conglomeratclor slab cimentate, Predominarea rocilor argiloase, argilo- nisipoase și ltur nisipoase a dus la dezvoltarea proceselor de deplasare în masă și la cvoluia rapidă a versanților. De aceea, în aval de Păușești – Maglasi, versanții au pantă lind, sunt foarte extinși (de exemplu Dealul Lacul Frumoasei, Dealul Plesii ete). În schimb, rocile rezistente la eroziune (conglomerate, gresii, tufuri) se înscriu în relief prin forme proeminente, dar supuse unor procese de dezagregare, năruire, eroziune torențial le — surpări de mică amploare de la Baile Olănești, văile secundare cu caracter torențial din amonte etc. In sectoarele în care aflorează depozitele marno- argiloase configurația reliefului este dominată de profilul mai domol al versanților, existența unor sectoare de lirgire în cadrul văilor, chiar a bazinelor depresionare sau a depresiunilor (Baile Olănești – Livadia, Relieful format pe depozite nisipoase si pietrișuri. Culmile Formate pe astfe! de depozite sunt în general mai înalte, dominând unitajile din jur. Atitudinea variază între 400 ~ 500 m în apropierea confluenței Olăneștiului cu râul Olt și $50 – 650 m în regiunea subcarpatică înaltă din vecinătatea contactului cu munții. Profilul versanților prezintă rupturi de pantă, accentuate la contactul dintre Sarmațianul superior nisipos și depozitele predominant mamoase ale Sarmațianulu inferior. Prăbușirile și P— » surpările se produc feevent și, acolo unde vegeta lipsește pe o suprafață mare de versant, evoluia acestuia se realizează prin retragerea sa parle cu cl însuși. Sunt caractristive interuvile prelung și înguste, relaiv neede și care păstrează local vârfuri proeminente, martori de eroziune ai unor suprafețe vele mai vechi, Caracerisice sunt nernile paralele dn egiunea Cacova – Zmeurătu: Dealul nat (537 m) si Dealul Zmcurăt (585 m). Pe alocuri au aspect de creastă, la fl ca intefuvile secundare care se desprind din ele, care separă obârșie active ale unor ravene extrem de adinci (20 ~ 50 m). Nivelele cimentate sun cele care conferă rezistență versanților și favorizează modelarea unui relief ruiniform, cu martori de eroziune. Vaile au profilul transversal foarte îngust, versanți foarte abrupți și obârșii prăpăstioase, caracterizate de o evoluție regresivă. Pe masură ce talvegul se umple cu materialele coluviale gi panta albiei se atenuează, torentul începe să acționeze si lateral, subminând versanții și cauzând declanșarea r. prăbușirilor și rostogolirilor. Prezenta nivelelor putemic unor procese gravitaționale de tipul surpări cimentate, formând adevărate poli structurale, a determinat modelarea unor forme de relief rezidual de tipul turnutilr,pilelor(pilastrito),lamelor sau crestelor ascuțite. Trovanfi rezultați în urma cimentării nisipului și pitrișului au o prezență restrânsă, cu precădere în bazinul hidrografic Valea lui Tobi, o vale tributară Părăului Debridet (sau Valea cu Brazi). Au în ‘general formă ovoidală, dar se întâlnes gi structuri amorfe unitare sau polinucleate, în funcție de natura cimentului si de gradul de saturați in carbonați Unitățile structurale și tectonica regionala. Unitățile structurale majore peste care se suprapune bazinul hidrografic Olănești sunt Carpații Meridionali (Pânza Getică, formată din cristalinul seriei de Sebeș — Lotru si sedimentar jurasic; Unitatea Supragetică) $i Depresiunea Getica (al cărei fundament susține depozitele molasei cretacice și terțiare) Dispunerea principalelor lin tectonice pe direcție vest-est, aproape paralel cu marginea blocului cristalin, corespunde cu linia de ruptură în lungul căreia are loc scufundarea ariei de la periferia Carpaților Falile din arealul cristalinului sunt în general paralele, orientate pe o direcție NE ~ SV. Majoritatea au preluat direcții rupturale anterioare, unele foarte vechi, prehercinice sau hercinice, sincrone mormorfismului regional În Masivul Vânturarița — Buila, sistemele de falii paralele afectează depotrivă cristalinul și sedimenaru calcaros. Homurile și toreni cari atestă prezența lor, refândurse preferential pe linie de factură. Faia Stogilu est cea mai important o ai inversă cu ărură mare, de circa 100- 150 m. În regiunea Munceilor Olăneșiului au fost semnalate două fai importante, cu desfășurare aproximativ paralelă cu deea satelor: fa Cheia și ia Otinest – Năaju (Boldur eal, 1969; ig. $8 i i 66), deduse inițial pe baza repetrlor de fisuri, apoi identiicate în Valea lui Stan, vile A 2» ‘Olinest și Cheia. Falia Olănești — Nérufiu este cea mai importantă, datorită sărituii foarte mari (crea 1500 m) si desfășurării pe o distanță mai mare, iar existența ei a fost corelată cu punerea în loc a unității supragetice și relărilo postsenoniene (Boldur et al, 1969). În satul Tisa, o alunecare de teren masivă a fost cauzată parțial de mobilitatea tectonică ridicată și rigiditatea sectorului conglomeratic de la nord de aliniamentul bazinelor depresionare Băile Olănești indere este dată și de caracterul său liniar. Livadia și Cheia. Originea tectonică a ripe de des Mobilitatea tectonică accentuată, cu deosebire în Subcarpații Vâlcii, a condi reflex, eroziunea activa a transformat Subcarpații întz-o unitate de relief foarte nat permanent modelarea reliefului fragmentată, cu diferențieri locale evidente, ca urmare a manifestării modelarii relativ diferențiate pe bazine hidrografice, într-un ritm condiționat de mobilitatea neotectonică locală (Dinu, 1999). Sistemul complica de fi acelerează procesele de eroziune și arizează apte locale, determinând in ace timp delangurea su eacrivrea alunecărilor d tern, ir air reunirea rapid a eee hidrografice acad Reita structural. Di analiza raporturilor dintre stuctur i reiese conturează prezena a wei unii morfostructrale: Relieful dervoit pe formațiuni metamorfice putemic cute, prezent în bain superior al Cline, în Culmea Capii Relieful dezvotat pe formațiuni jurasie-miocene cu srctră monoctinalé (au foare sab nul) cuprinde uitatea montană — Masivul Vânurra = Buia i Munesii Olaeșilr = i dea subcarpaice flat În vecinătatea acs ta confluenja ăraelor Chea i Onești. In Subcarpati relieful dominant ete cel de dealuri fate (500 — 800 m) și depresiuni de eroziune diterenială, conijonateFtlogic. Monocinal ocupă o fie largă ln et de Valea Chet (venă a Vai Oanei), îngustăadu-se apoi etre nord-vest, confor restrânge ret burdigalian~badenene. Relieful dezvoltat pe structuri miocene cutate este caracteristic părții inferioare a bazinului hidrografic Olănești, cu dezvoltare mai mare în versantul drept al vail. Formele cele mai frecvente sunt cele care reprezintă un relief conform cu structura, adică de dealuri dezvoltate pe anticlinale si depresiuni (Vlădești, Pausesti ~ Maglași) înscrise în sinclinale (condiționate litologie sau în ari de afundare). Apar însă și unele inversiuni de relief (butoniere și vai de antclnal, sinclinae suspendate ec.) care determină. varietatea reliefului Relieful rezultat în urma acțiunii factorilor climatici Factorii morfoclimatici. Radiația solară. Fluxul energetic pe care suprafața bazinului Olănești îl primeste în cursul unui an de la soare este cel caracteristic regiunilor montane și subcarpatice din R— România, variind intre 120 – 125 kealem2/min (Valea Olăneșiuui) și 95 — 100 keab/em2/min (Munți Capii) Circulația maselor de aer. Dinamica sezonier a centrilor arici care acționează deasupra Europei se reflect în cineulațiasimosterică din nordul Ohenei. Configurația suprafee topografice poate interven fi ca factor de blocaj (barajul orografe al Carpaților) i ca element de direcționare a maselor de ser uli nordică și nord (euloarul de vale al Oltului). În culoarul subcarpatic al Oltului predomină vestică, mai intensă în sezonul cală (20% la Râmnicu Vâleca), urmată de cea sudică și sud-vestică (8- 12%), predominantă în restul anului. Este evident aportul ciclonilor mediteraneeni, mai activi iarna (cu consecințe asupra regimului pluviometrie). Temperatura. Valorile termice medii anuale sunt cuprinse între 10,50C (Râmnicu Vâlcea) și 1-200 (Munții Căpățânii). Relieful, prin altitudine, orientarea versanților, pante si morfografie, condiționează distribuia temperaturii medii anuale pe suprafața bazinului hidrografic Olănești, Precipitațiile medii anuale prezintă valori cuprinse între 700 mm (Râmnicu Vâlcea) si peste 1200 mm (pe vârfurile cele mai i și pe versantul nordic al Masivului Vanturaria – Buila). Sunt estimate chiar cantități mai mari, de până la 1400 milan, de natură orografică (Urban, Dragă, 2002) Stratul de zăpadă inuențează procesele climatice și morfogenetice din bazinul Olănești pe ms alte din Culmea Cpa multe căi: retentia unei cantități însemnate de apă în timpul iernii, cu precădere în sectorul montan; protejează substratul de îngheț; determină creșterea și menținerea albedoului la valori de peste 90%; pe versanții abrupți, acumularea in exces a zăpezii duce la declanșarea avalanselor, mai ales către finalul cel vernal (fațada sudică a Masivului Vânturarița ~ Buila, unele sectoare de versant din ni), Cornisele formate deasupra abrupturilor de falie sau în sectoarele de obârșie ale ravenelo din Culmea Căpățânii generează microclimate de adăpost și implici o încetinire a proceselor de modelare actuală. Grosimea medie a stratului de zăpadă la stația meteorologică Râmnicu Vâlcea este de până cel mai tărziu în luna aprilie. 3 cm și se menține în general din luna decembi Durata străluirii soarelui ste un element climatic care influenteaz& direct o seri de ate fenomene. climatice si procese morfogenetice desfășurate la nivelul suprafeței subiacente (temperatura aerului, temperatura solului, evapotranspiraia, procesele fizico-chimice determinate de variație umidității din sol i din rocă etc). Anual, se înregistrează la Râmnicu Vâlcea o sumă de 2047 ore, comparativ cu doar 1765 culoarul ore în regiunea montană. În același timp, amplitudinea medie anuală este mult mai ridicată Oltului (212 ore) față de sectorul montan mijlociu (140 ore). se circumserie bazinul Vântul. În decursul unui an, regiunea montană și deluroasă căre rograic Olănești intră sub incidența unor mase de aer cu origine i proprietăți diferite. Factorul cel mai gh a concludent care ilustrează cinematica acestor mase de aer (prin frecvență și viteza) este vântul. Frecvența cea mai mare o prezintă masele de aer nordic și nord-vestice, urmate de cele sudice. La Râmnicu Vâlcea, culoarele de vale ale Oltului si Olinestivlui determind canalizarea aerului de proveniență vestică (atlantică) și nordică (baltică) pe firul acestora (frecvențele cele mai mari ale vântului dinspre nord ~ 17,3% si noră-vest 14,196). Viteza medie a vântului este foare redusă a Râmnicu Vâleca (sub 3 mvs) și echilibrată pe direcți. Pe culmile muntoase, configurația orograică imprimă mișcărilor aerului viteze mai mari, de până la 4,3 ms. Relieful glaciar, Studiile sumare realizate până în prezent asupra Munților Căpățnii și cele de ansamblu asupra morfologiei Carpaților Meridionali nu oferă informații clare si cuprinzătoare privind prezența si desfășurarea reliefului glaciar în acest masiv. Treptat însă, pe măsură ce problema limitei formării ghețarilor în vecinătatea ei a fost aprofundată (Niculescu, 1965; lancu, e glacio ~ nival a lărgit sfera posibilităților de zăpezilor persistente și 1965), au apărut noi opinii. Introducerea noti abordare a acestei probleme (Niculescu, 1965; Urdea, 2002). Condițiile orografice și morfologia nucleului estic al Munților Căpățânii indică posibilitatea formării unor astfel de circuri în vecinătatea vârfurilor înalte, la peste 1800 — 1850 m, fapt pe care am încercat să îl argumentea, prin prisma informatilor disponibile î literatură, a cercetărilor proprii pe teren ia analizei digitale. Considerăm că este posibil ca aceste suprafețe să se fi aflat sub incidența fie a unor mase de gheață efemere, fie a unor acumulări de fim, care nu au persistat o perioadă destul de îndelungată i nu au avut condițile climatice necesare pentru a ajunge la dimensiunile unui ghețar, nici nu au avut puterea de eroziune a acestuia. O serie de factori au contribuit la crearea unui cadru propice pentru dezvoltarea unor circuri i nișe lacio —nivale pe versantul sudic al Culmii Căpățânii, în arealul bazinului hidrografic Olănești Printre cei ‘mai imporanți am considerat ahitudinea, expunerea versanților, panta, temperatura medic luni ilie și precipitațiile solide medii anuale în Pleistocenul superior, direcția gi viteza vântului (în aceeași perioadă). curbura in plan și curbura în profil a versanților O aplicație în mediu GIS prin care se integrează aportul fiecăruia dintre actorii mai sus menționați a permis realizarea unei hărți care indică favorabilitatea oroclimatică pentru formarea ircurilor și nișelor cireurilor glacio ~ nivale corespunde în cea m glacio — nivale în timpul ultimei faze glaciare. Pozi mare parte cu cea a suprafețelor care întruneau condițiile optime pentru formarea lor, din punct de vedere al topografiei și climatului. Rezultatele au fost confruntate cu realitatea din teren, care a permis eliminarea dovedit definitivă a erorilor. De exemplu, pe versanții sudici ai munților Bărbătescu și Bogdanu nu hiar dacă harta indică acest lueru existența unor astfel de cre Ie Fig.3.3 ¢\Cireurile glacio —nivale din bazinul Olinesti(www.wikipedia.s0) (cifrele indica denumirle circurilo, care se regăsesc în tabelul): Wr Denumire | Alttadine(m) | Diametru(m) | Suprafațătha) | Ravene Zănoaga | 1950-1860 | 060 27 3 Tonaseul | 1920-1810 390 102 1 Tonagoull | 1960-1860 | 430 143 2 Preoial | 1920-1850 | 370 o i] Preota ll | 1850-1710 700 2] Preoia lil | 1880-1750 | 770 2 Geral | Teari740 | 550 182 2 Geral [1800-1750 | 380 86 7 Geral | 1800-1750 [370 E) T Gealv | 1850-1730 | 320 EX) T Gera V | 1750-1700 | 360 95 2 By Releflperglciar (io iva) În Pleistocene situ’ inferioare imite zăpezilor perene, dar si în cuiul geci – rival, se desfjurau procesele perglcire, areal corespunzător Munților Capri Ceazinele superioare ale văilor Cheia și Olinet). Cele mai importante sunt: alemanța proceselor de îngheț – dezghe (glia), deagregarea rior (elf) procesele graviionale rapide (pribusi rosogoli) lente (soluxiune, glisarlreptate) și nivația Relief criogen este reprezentat prin forme reziduale crest, ace, tumuri, plat) si forme de acumulare (pânze si conuri de grohotiur, blocuri reptame șa), Relieful nival ete prezent ca forme de eroziune – ctcurile nivale, care prezintă o lreă locale generate de expoziiaveranilor,ahitudine și dezvoltare l atitudini de 1550 ~ 1650 m. Condiți tectonică (prezența failor) au determinat formarea unor circuri nivale de mari dimensiuni, precum cele de lunilor Bogdanu si Bărbătescu (intre 560 m si 720 m diametru). Ca mieroforme de e nivala, formate prin alunecări ale scoarței de alterare. pe versanți estici ai relief, sunt freevente pragurile și valurile de oi, Dezvoltarea stratului muscinal(Politrichum sp.) si descompunerea lentă a lite la cresterea acidității solului și la podzoirea acestuia. La baza abrupturilor de falie din munții Bogdan, Căprăreasa, Bărbătescu si Netedu, procesele nivale au favorizat formarea unor complexe periglaciare de tipul nigelor nivale (niga de sub abruptul estic al Muntelui Bogdanu). Un alt complex nival se giseste în Poiana Stâna Bătrân, la izvoarele vaii Olănești pe versantul estic al Muntelui Gera (1886 m). 3.4 Vegetația — factor de stabilitate în desfășurarea proceselor de modelare actuală Bazinul hidrografic Olanest face parte din regiunile carpatică si subcarpatică ale României, in care relieful este factorul conditional principal î distribuția elementelor fito-pedo-climatice. Poziția geografică a bazinului în sudul Carpaților Românești a determina întrepătrunderea pe teritoriul său a elementelor (ace de molid) coniribuie biogeografice caracteristice provinciilor dacice gi moesice (Călinescu, 1969). Frajele fitogcografice caracteristice și intervalele de alitudine medii cărora acestea le corespund. sunt următoarele: 4) Etajul nemoral (subetajul gorunului, al amestecului gorun — fag, subetajul fagului) între confluența cu Oltul și 1200 ~ 1400 m; b) Etajul de amestec fag ~ rășinoase (molid, tisă, brad) între 1200 — 1400 m; ©) Elajul molidul între 1400 m – 1750 m; 4) Etajul subalpin între 1750 – 1850; e) Etajul alpin la peste 1850 m, Arealul în care s-au pătrat cele mai multe dintre speciile vegetale endemice de pe teritoriul bazinului hidrografic Olănești este Masivul Vânturarița — Buila. Abrupturile calcaroase au constituit veritabile obstacole în calea răspândirii naturale a plantelor, astfel încât pe crestele sale s-au păstrat încă din Pleistocen numeroase relicte glaciare. Au fost descrise peste 36 de specii endemice (Ciurchea, 1963), a între care numim: albstrița (Centaurea pinnatifida) ~ specie aflată în pericol de extinct, inclusă pe lista rosie a IUCN, cormuțul (Cerastium transsilvanicum), miesandra stibtică (Erysimum saxosum), sparteta de munte (Onobrychis transsilvanica), trandafirul de Cozia (Rosa coziae), pitlagina de munte (Plantago atata ssp. carpathica), inul galben (Limam uninerve) ete Suprafețele ocupate de pădure sunt mult mai extinse în sectorul montan comparativ cu cel ‘subcarpatic, unde habitatul uman a avut condiții prielnice de instalare și menținere de timpuriu. Însă, spre deosebire de alte regiuni ale ări, exploatarea pădurii în Spațiul montan nu a atins cote extreme in secolele XVIII = XIX, aga cum o arată hărțile din 1790 ~ 1791 și 1864 și fotografie vechi de la începutul secolului al XX-lea. Cantități mai importante de lemn s-au extras doar din bazinul superior al pârâului Olâneșii (Bardașu și Simeanu, 1973; citați de Ploaie, 1999); în alte bazine (de exemplu Cheia) accesul dificil a îngreunat exploatiile, Consecința acestui fapt sia unei gospodăriri silvice relativ corespunzătoare după 1948 este menținerea în bune condiția suportului pedologie, ceea ce explică in parte gradul mare de acoperire cu păduri în prezent în spațiul montan, chiar și pe versanții cu pante accentuate nord-vestic la in spațiu subcarpatic, pădurile de fag se dezvoltă pe versanți nordici, nord-est atitudini de 450 ~ 650 m. Pe versantul drept al văilor Olănești și Debridet, dezvoltați pe nisipuri sarmafone cu mare, argile și tuf, figetele se dezvoltă pe suprafețe întinse și a rol decisiv în fixarea sutstratlu. Totuși, s produc uneori surpăi și alunecări de tren d ip rotațional iar eroziunea regresivă ln obărșile valor a crea sisteme de ravene (Valea Giămboaca, Valea ui Tobi). Reeaua de drumuri de carea fvorizatconcenrarea scurgeri iar cu timpul s-a adânci chiar și cu 2-3 m. Pădurea ar rolul de a n vărul ravnelor și umiditatea ridicată permite refacrea încetini procesele de eroziune. Accesul dif rapidă a vegetației pe fundul ravenelor, incetinind viteza de scurgere a apei și eroziunea pe firul acestora; zona vârfului ravenei, care este permanent atacat. totusi acest lucru nu se produce și Pe grohotigurile și stâncăriile calcaroase din Masivul Vanturarita ~ Bula, jneapanul (Pinus mugo) are rol decisiv in formarea inveligului de sol, mai întăi prin fixarea gelifractelor, iar ulterior prin crearea unui microclimat favorabil instalării substratului muscinal, care reține semingigurile. Cu timpul, dacă panta permite, se acoperă cu vegetație forestieră. Procesul poate dura însă sute sau mii de ani. Rolul important ai inepenișuilor în acest sens a fost dovedit în urma studiilor efectuate de o seamă de specialiști în masivele carpatice din Rominia: V. Soran (1960, 1979), N. Boșeaiu (1975), A. Popova-Cucu (1975), Gh. Coldea (1980) șa. 3.5 Solul – factor morfogenetic și componentă condiționată de relief Scoarța de alterare. Rocile care constituie suportul pedogenetie se alterează în mod diferit, în uncie de alcătuirea lor mineralogic8. Aceasta condiționează direct procesul de solificare și tipul de sol, iverea și care participă la formarea profilului de sol. Așadar, i prin particulele minerale pe care roca le partea mineral a solului rezultă în urma unui proces îndelungat de dezagregare și lterare în primul rând a rocilor metamorfice, iar în al doilea rând a rocilor sedimentare, rezultate pe seama celor dinti prin procese diagenetive. în Munții Căpățânii, ipul predominant de scoarță de alterare este cel rezidual. Doar in bazinetele depresionare formate în amonte de Cheile Recea si Folea apare © scoarță de alterare acumulativă, Supraefelerelativ plane ale nivelelor de denudate sunt foarte etinse în Culmea Capa pe Paul Needu, Lespezi si Hadărău, aci find dominante dsticambosolrle și prepodeourile cu profil bine dezvolta scout de tra reziduală groasă în Subcarpaț condiție morfografice determină o diteeniere a proceselor pedogenetice, afl: pe care sum de obicei mai proeminente conglomerat culmile letute dn oc mai dure și compact (res {Dealul Mic, Dealul Lacul Frumos, Culmea Suvija șa), se formează o scoarță de sierare reziduală sure; pe versanți inferior scoarța de atrare este acumulativă Pe culmile in ar predomină argilele și mamele, cu versanți domoli, alunecările de teen au determinat amestecul materialului cin scoura de alterare cu ce sofia și cu roca nelterat In consecină, solul prezintă o varietate mare de pur și sad de evoluție al aceluiași ip genetic. În depresiuni, pe depozite proluviale sau aluvio-prouviale sa format o scoarti de alterare acumulativă, cu o alcatuire texturală variată în funcție de distanța față de locul de proveniență a materialului dezagregat si altera si d vârsta depuneri acestuia (Chițu, 1975). Solurile din bazinul Olănești și distribuția lor spațială. Solul cel mai răspândit pe suprafetele împădurite din bazinul hidrografic Olănești este eutricambosolul (solul brun eumezobazie tipic, S.R.C.S 1980), pe o suprafață de 4755,1 ha (47,55 km2) si o pondere de 63,58%. Este dominant în Subcarpali, pe roci sedimentare variate — conglomerate, gresii, mame, argile și roci intermediare între acestea, sub pădurile de gorun și fag. Secundar, in regiunea subcarpatică se mai inlnese solurile brune de pădure, tuvosolurile, uvisolurile albice și faeoziomurile. În Muneeii Olénestilor predomină eu ponderi echilibrate cxtricambosolurile și districambosolurile, În Masivul Vanturarita ~ Bula, prezența calcarelor a determinat formarea rendzinelor și a solurilor rendzinice. Culmea Căpățnii se caracterizează prin răspândirea a două tipuri principale de soluri: distieambosolrile sub pădurile de molid, a aitudini cuprinse între 1200 și 1650 m și peepodzolurile spre limita superioară a pădurii și în etajul subalpin, a atitudini de peste 1650 3.6 Utilizarea antropica Sistemul de așezări umane și căi de comunicație. În cadrul bazinului hidrografic Olănești se găsesc 24 de așezări: 1 municipiu — reședință de județ, 1 oraș (ațiune balneoctimateicd) si 22 de sate. ur-0 rețea extinsă cu precădere pe văile principale (Olinesti, Cheia si Fle sunt organizate teritorial ÎL bride), cu unele ramificații laterale și areale disipate fragmentar pe interfluviile deluroase și (mai puțin) montane. Axa principală urmărește valea răului Olănești de la vărsarea acestuia în Olt și până in depres submontană de eroziune diferențiată Băile Olănești — Livadia. Importanța economică a stațiunii (de nivel național) este dovedită de categoria căii de acces rutier — drumul național G4A, Râmnicu Vâlcea – Băile intravilanul a devenit aproape continuu (cu mici exceptii între satele Vidduceni ~ Păușești ~ Maglasi, Valea Cheii ~ Olănești și între Olănești Baile Olănești). Majoritatea așezărilor sunt grupate in spațiu subcarpatic, cu excepția unor sate ari), Alte localități se găsesc la contactul dintre Carpai și Olănești. Prin dezvoltarea teritorială a localităților în lungul acestui de munte izolate (Gurguiata, Comanca si Subearpați, în depresiunile de eroziune Tisa. Stațiunea Băile Olănești a fost întemeiată în secolul al XIX-lea pe locul unde au fost descoperite te de localnici, Satele însă au existat pe aceste locuri cel puțin erential sau pe interfluvii: Băile Olinesti, Livadia, Cheia si izvoarele minerale, cunoscute cu mult în din perioada medievală românească (secolele XV – XVI, așa cum atestă documentele vremii (Petrescu, 2008). Factor favorizani si retrctvi, Stabilirea locurilor unde au fst intemeiate așezările umane nu s-a realizat a întâmplare, ci în funcție de anumite caracteristci (mai ales geomorfologice) cu grad ridicat de uția sistemului de așezări umane din cadrul bazinului favorsbilitate, Principalii factori cu rol în dis hidrografic Olănești sunt: alcătuirea geologică, decliviatea suprafețelor (panta), gradul de insorire sau insolaie, configurația vailor și interfluvilor (morfografia) și procesele geomorfologice actuale (tipu răspândi). Altitudinea reliefului deține un rol secundar, însă în general așezările sunt situate la atitudi sub 600 m, rar depășind această limită (Comanca, Gurguiata) Controlul morfografic și partculartiile formelor de relief din cadrul văilor cu importanță în disribuția așezărilor umane. Desfășurarea sistemului de văi i interfluvii in cadrul bazinului hidrografic Olănești constitui factorul principal de contol al distribuției așezărilor umane și căilor de comunicație Cele două artere hidrografice principale, Cheia și Olinest, precum si cea a colectorului, râul Ol, su permis stabilirea majorității așezărilor subcarpatice pe terasele inferioare (T1-3). Există și excepții, când saele se extind pe versanți și gospodăriile ocupă nivelele superioare ale teraselor, aș cum s-a întâmplat în cazal satului Pietrari, care s-a extins peria pe un fragment al terasei a S-a a Olănetiului, Conurile de depunere ale afluenților, în general văi torențiale cu debit lichid redus și debit solid consistent, cu caracter temporar, au favorizat ramificarea satelor pe văile secundare. Cel mai tipic exemplu este satul Vlădești, căruia mortografia versantului sudic al Dealului Lacul Frumos (753 m) ia îngăduit extinderea prin ramificare pe conurile de depunere ale văilor torențiale paralele care îl disecă aproape A complet. a Satele formate pe interfuvii sunt mai rare, dar explică în mare misură importanța particularităților geomorfologice ale reliefului în stabilirea lor. De exemplu, satul Priba, localitate componentă a municipiului RAmnicu Vilcea, este amplasa pe Dealul Tuga, între 550 – 570 m alitadine, pe aliniamentul internuvial. Satul Trundin ocupă în parte intezfluviul încadra de văile Trundina gi Valea Ursului. Satele Pleasa și Fundătura se găsesc tot pe Dealul Lacul Frumos, pe interfuviul dinte bazinele Olănești și ie de interfluviu, liniar, urmează de alunecare. Zmeuratu, un sat ti Muereasca, format pe. delu configurația dealului omonim alcătuit din nisipuri și pietriguri sarmațiene. Fig, 3.6 Extinderea satului Vlădești pe conul de depunere al Vaii Tulburea, pe versantul sudic al Dealului Lacul Frumos(www.wikipedia.0) Din hărțile si studiile de caz analizate reiese că poziția așezărilor în raport cu relieful a fost favorizată de urmatoarele caracteristici: «Declvitatea redusă (sub 159). -Orientarea predominant sudică (impusă partial de structura monoclinală). -Extinderea fragmentară a teraselor si conurilor aluviale: Râmnicu Vâlcea, Vadeși, Aranghel Poenari, Viăduceni, Pietrari. Configurația valor, existența bazinelor depresionare: Băile Olănești, Olinesti – Sat, Valea Cheii, Cheia, Pausesti~ Magli Versanți și interfluvii modelate pe roci slab coezive, cu grad ridicat de susceptibilitate l alunecări de teren (deluvi de alunecare parțial stabilizate: Pleașa, Trundin, Fundătura, Buda, Zmeurătu, Gurguiata, Comanca, Pietrișu, Tisa, Priba. Capitolul IV 4.1Apele subterane și de suprafață ‘Substratul geologic al bazinului Olănești are un conținut bogat in ape subterane cu. seu captive. În Subcapați, existena stratelor de marne sau reci petice în genera, are suport pachete roase de nisipuri și pietrișuri, a creat un mediu favorabil circulate ibere a apelor suberane (ets), prin formarea unui pat impeemeabil cu diete înclinări pe care se realizează scurgerea subterană. Acolo unde satele atenează, sau creat condiție formarii unor arate acvitere eaptve, are cel m adesea ajung la suprafață pi intermedi izvoarelor, în dretu epeelr de srt pe care se grefează versni stu pe lini de falie. La Olinet, zăcământul hidromineal ste lega de prezenta orizontlu inferior de ireulaia apelor se realizează conglomerate de vârstă eocend, cu grosime cuprinsă între $00 — 1000 m printean sistem comple de facturi și sui care favorizează o pătrundere rapidă a apelor superficial căt $i debitele mar înregistrate la unele surse, în legătură directă cu volumul de precipitații căzute. La Bale Olzoeși a fst identificate până în prezent 2 de izvoare minerale (Catrina, 1982) Sistemul Hidrografie de suprafață este reprezentat de cursul răului Olney, care consituie principala axă de drenaj a beznului, primind ca allen mari pe dreapta păniele Chea și Debrăet începând de a sud de Depresiunea Pești Magia, unde are loc confluent cu Debris pînă n vrsarea sa în Ol, răul cloeiează doar afueai nnsemnai, majoriatea având cursuri temporare. Râul e tolls de 42.75 km. Ivorăte din versantul sud ~ esc al Muntelui Gere, a atitudinea de 1820 m, și e varsă în răul Ol aitudinea de 226 m, pe teritoriul municipiuui Răanicu Vâlcea. Până a confluența cu pârâul Cheia, cele două cursuri de apă au lungimi si caracteristici hidrologice asemânitoare. Văile acestora prezintă o morfologie similară, având o desfășurare paralelă și traversând sectorul montan și cel subcarpatic înalt. Scurgerea medie Debitul mediu multianual al răului Olinest la sh. Râmnicu Vâlcea este de 3.45 m3/s. L Bai (la 20,75 km de la izvor) are valoarea de 1,21 mă, iar pe pârâul Cheia (la 27,4 km de la izvor, amonte de confluența cu râul Olănești) debitul lichid mediu multianual este de 1,65 m3/s. Păriele Olănești nregirează, Ia ieșirea din sectorul montan, în medie, un debit lichid cuprins între 1 — 1,5 m3/s, sub controlul direct al condițiilor climatice locale și îndeosebi al cantităților de precipitații căzute. Scurgerea medie sezonieră evidențiază contribuția surselor de alimentare ale răurilor Olănești si Cheia în funcție de condiție climatice specifice fiecărui anotimp în pare. Pentru întregul bazin al răului Olănești reiese o scurgere maximă de primăvară de circa 38 — 40%, însă pentru suprafețele bazinale secundare (n sh. Baile i RE Olănești și sh. Cheia) rezultă o pondere mai ridicata a scurgeri medii lichide în decursul primăverii (39 — 4996), în timp ce vara valorile nu reprezintă mai mult de 18 — 24% Ploile torențiale locale produc viituri însemnate în bazinele hidrografice mici si medii, cu suprafefe de până la 200 — 300 km2 (Marinicd, 2006), categorie in care se încadrează bazinul Olănești, cu 234.7 km2. Față de valea Oltului, mult mai largă (3 4 kn) si amenajată în vederea controlului undelor de vitură (unul dintre scopurile construcției sistemului de baraje și lacuri de acumulare în anii 1970 – 1980), valea Olăneștiului prezintă un grad de risc mai ridicat la viituri, Cele mai importante viituri produse pe râul Olănești la Râmnicu Vâlcea au avut loc în anii 1969 ( viituri: 13 18.V1, 6 = 8.VII și 10 – 15.VID, 1970 — 1971 (30-XII—2:1), 1975 (1 = 4.VID, 1976 (19 22-XI) i 1981 23 ~29.XID. Numărul lacurilor este extrem de mic, majoritatea găsindu-se în Subcarpați. Acumulările naturale suni mici, foarte multe fiind bălți cu caracter permanent sau temporar, situate în general în microdepresiunile formate în spatele valurilor de alunecare. Cel mai important lac natural cantonat into astfel de microdepresiune a fost Lacul Frumos, situat pe intertuviul dealului omonim, la altitudinea de 700 m. În timp, vegetația abundentă și acumularea mușchiului de turbă a determinat însă transformarea n Mosoroasa acului intro mlastind cu caracter mezooligotrof, cunoscută sub denumirea de Milas Lacurile antropice au fost create pe râul Olănești în scop hidroenergetic, la Baile Olăneși și Vlădești. Cele două acumulări și mierohidrocentralele i-au încetat ativitatea definitiv, în urma colmatrii cu material aluvionar de către râul Oldnești 42 Relieful fluvial Sistemul de terase și lunci “Terasele văii Olănești aparțin sistemului de terase ale Subcarpaților Getic, diferențiat in funcție de marile artere colectoare Jiu, Ok și Arges, a căror dinamică, Strâns corelată cu mișcările tectonice cuaternare, a condiționat evoluția rețelelor de văi tributare, evolujie reflectată în mare măsură de dispunerea, extinderea si gradul de fragmentare a nivelelor de terasă. Nu putem realiza o analiză a disribuției si caracterisicilor teraselor răului Olănești fără racordarea lor cu terasele Oului, colectorul său, care a consttuit în același timp nivelul de bază pentr intregul sistem de drenaj al Olăneștulu, încă de Ia individualizarea sa in Pliocen. Sunt menționate 7 nivele de terasă ale Oltului și o treaptă de luncă (Badea, 1983), terasa veche (210 – 240 m) find racordată cu nivelul inferior de eroziune subcarpatic din bazinul Olănești a Ga ‘Aliiudinea relativia | Olinesti | Altitudinea teraselor Oltului relativă a teraselor Olaneșiului | Nivelde m 210-240 m vale 16 130-160 m TS 120-140 m Ts 100m TF 75-100m ry Wim ii) 30-40m RB 30-40 m TR 1820m iz) 1820 Ti ZO Ti SO i 233% “TI erasa de luncă) 225m – – Tab 42 Corelarea sstemelor de terase ale raurilor Olt și Olănești Evoluția văii Olinesti a avut un rol important în direcționarea cursului Oltului, in Holocen, Olăneștiul devenise un rău cu capacitate mare de transport al aluviunilor, pe care le depunea la vărsare, rezultând un vast con aluvionar care obtura albia Oltului. Acesta a fost nevoit să se deplaseze continuu spre stânga (unde terasele sale inferioare nu se mai păstrează), transportând o parte din materialul format exclusiv aluvionar al răului Olănești. În dreptul confluenței, lunca și terasele T1-2 ale Oltului s- pe seama conului aluvial al Olinestului. Spre sud, același efect I-a avut si conul comun al pârâului ‘Sine și al afluentului său, Sâmnicel în lungul văii subcarpatice a Olinestivlui s-a format un sistem de terase (inclusiv nivelul format în Pliocen superior — Cuaternar inferior, care constituie cea mai veche terasă) + | terasă de luncă, corelat cu sistemul de terase al Oltului, Sistemul de terase al Olăneștiului (TI ~ TS) este mai bine conturat in Subcarpați si cu totul fragmentar în Munceii Olăneștiului, in bazinetele depresionare si deasupra meandrelor încătușate. Către amonte, terasele tree treptat în nivele de vale care se termină ,in fund de sac”, asemenea nivelelor de eroziune subcarpatice. Singura care prezintă continuitate este TI, pe văile Olăneștiului și afluenților sti principali, Cheia și Debrădet. TI apare în lungul văilor pe măsură ce terasele superioare tre în nivele de vale și se reduc până la dispariție. 2 A O caracteristică a teraselor subcarpatice ale Olăneștului: terasele inferioare (T1-T3) sunt acoperite de cele mai multe ori de deluvii (de alunecare) și depozite proluviale (conuri de dejectie ale afluenților parte văi torențiale). În schimb terasele superioare (T4-T5) sunt puternic Olăneșiului, în cea mai ma fragmentate; mai bine păsrată î relief est terasa veche (superioară) Fige4.2 Hart teraselor văii Olinest(worw.wikipedia.ro) Podurile terasclor sunt arareori netede, cu excepția terasei 1. Terasele superioare (T4-5) au podul puternic înclinat, din care se detașează mici suprafețe în profil transversal, fapt ce indică deformări de natură tectonică. Rupturile de pantă din proilu teraselor nu sunt prezente de-a lungul întregii văi subcarpatice a Olăneștiului, ci doar acolo unde mișcările tectonice pozitive au fost mai intense (dealurile Lacul Frumos, Patrosia Petrigor și Licura) În cazul teraselor inferioare, așa cum am menționat anterior, podul este acoperit frecvent cu materiale coluviale sau deluvii de alunecare, ce pot ajunge la zeci de metri erosime și creează confit în identificarea fragmentelor de terasă. Numarul teraselor în Subcarpații Vâlcii: 6-7 pe Olt (Badea, 1983; llenicz, 1983) 3 pe Muereasca (elenicz, 1983), $ pe Olănești (+1 terasă de luncă). a SA Anul 2010 Fig 5.1 Graficul succesiv (Raul Olanesti) FGESSESSESNERRE RRR ET ER F IDROGRAFUL DEBITELOR DE APA i _ cme _ iso +. + +. 130 +. + 4. + – Ț ° i | wf : cy | pi | = Să i} Fig) Higa debisor ewe haul; OLANESTI | Sia hidometica:RM.VALCEA Am: 2010 ime a] Px ep 1 45 s2 12 72 95 65 35 2 8,2 65 04 | 70 | 122 72 40 3 85 08 48| s2 ms | 72 | 52 a! 78 42 -02 | 42 10,5 88 62 5 7,2 35 32 | 30 | 9,0 22 | 48 Ca 75 -02 Bry as 95 ng | 38 7 Fa oe Pra pe i sap sa io | ao) [90 TOR | se 3 32} sas} os [as [ns [as 10 a8 as | 20] 4 Tos | 148 | 12 sas faza | [5 PEsae 7 n 1s | os | 25 | 10 | | 102 | 12 | 32] 35 3 “ie | 28 [22 | 1s Bs | 92 | 20] 32 ro 00 | 22 | os | 25 102 | 10 | 02 42 15 95 T | 10 | 55 os | 0] 3) 35 16 “0s | aa | 20 | 28 Tos | 10,5 7 as [0s | 1s | 42 30| 95 TE 35 | 08 [38] 30 | [ZI io 42 | is [ss | 6 28 | 80 | 35 [30 az as [a8 | 35 3 | 12 | 38 EI] aos | 62 [os [iio | [is] 8 | of 2 as | 55 [30 | a0 | [ss | 100 | 20 3B 00 | 62 | 60 | 98 60 | 98 | 30 Ey oz | 3 sis e | 22 z zz pans az | 140) [ 92 [28 | Se % | 35 | 98 | 75 | ns) [ize | 42 [50 mw | 2s | 6s [58 es | 52 [io By 38 | 63 | 62 60 | ie | as 5 o E) a | 98 | 35 30 os | 42 ms [sas as ENI EIN IEI ss 33 “TabS.1 a) Fisa cu temperatura aerului Raul: OLANESTI Statia hidrometrica: RM. VALCEA! Anul:2010 Tana za xa T ij 7 x x] x Tt aa 35 | 65 | 263 2 EX] ~ 2 | 72 | 105 E II a EC) ms | 72 | 140 a 19| 20 os as 9 3 208 9 | ba | ts Ss 35 10 os Tg 7 is | 40 | 75 | [as [os E) 25 | 50 9 108 3 139 os | aT 65| us 70 23 | 45 Oz 105) 148 | 03 EI 265 55 os | BS 12 a 3a EI Toa | uz 3 20 i as [92 14 02 05 102 10 30 3 130 32 38 | 10 76 12,0 Oz 105 | 105 | 20 17 50 | os | os Tosa i so us | 27 as 720 9 20 Or i 3920 20 so | 50 3 niz a 15 27 8 z da i 10 z 02 as | f 6 33 E os i) 73 ¥ z 52 [EI 26 10 23 125 04 27 2% [ os) i a8 125 28 so os 05| 162 6 10 » a 30 33 3 io | 60 as | | 55 – Tab 5.1 b) Tabelul privind precipitatiile Fig 5.1 j) Graficul Q(mă/s) [Raut otamesn ata leremarea Rt. VALCEA dna me Fig 5.1 K) Graficul corelatici @ |i ja ym jw jv fw vil [ix [x [xr [xi [zoo] 35) 707| 805| 7,69] 883| 608! 442) 539) 231| 6.72] 561] 988 Dir] 313] 259] 359| 273] 308) 16| 1.66] 146] 0,607) 0602] 0,678 | 0,753 Doz] 0,584] 0.832] 176 | 404] BAD] 453] 1.19] 084] 0615] 0909) 148) 177 Bois] 273] 32) 52| 15| S23] 21) 131| 202) 135| 520| 38) 238 wid] 179] 603) 747| 159| 168| 447] ORT] Gat] 2m 37] 307) 585 Tab. 5.1 €) Viturile 2 p— Q (mes) Raul: OLANESTI St. hidrom. RM.VALCEA VIITURA DIN 271-811 Q (me!s) Raul: OLANESTI St. hidrom. RM.VALCEA VIITURA DIN 3 XI – 30 XI sa as DD Fig 5.1 m) Viitura din 3 X1-30 XI [ro l————————— 0.00 100 2.00 Fig 5.2) Perioade chei Raul: OLANESTI Statia hidrometrica: RM.VALCEA — Anul:2011 Tana ST EI II E SE II E III T 33 [a0 EREI ma [eo pas z 205 [30 13 is CI EREI 3 5205 [3200 Ta [38 [oo or q cz 22 (32/10 a6 [78 [3010 Ei 23353500 as [65 [55 [20 G ae as 35 [03 O77 6s |S 7 a as [32 [to TO CE IEI E 3a 2-8 EMI ELI 3978 ox [30 3 7s 12 |e [ae 76 (68 [as [08 0 2 ae EI Ei sa (44 [oo [12 7 5 ie [ae oF Ts [40 2 i az 35 [70 Tas IE [3S B 2 03 [ao LC IE II ELI 13 Or 2 [aa os EI iy EA] Tana 36 [01 [40 16 a0 Is | i260 32 [00/50 17 ae 15 95 za [oz [as ic mS 20 [ko 30 [os iz 15 35 38 [62 ENI re ED EA] 02 [60 o2 [ai [a7 [os a OF E) [76 [2738 E) 2 20 70 woo fat [as oo B 30 65 wor [30 [os 30 2 Ea To va EI EREI B 38 Ta 3 37 18 25 30 Tis Bs fas [or [02 WF 19 Tis a EREI [ss By as 0 31 [30 or E) ELI “as 39 EC [as [ae Ei 30 as 25 Te [a6 [22] E zi 2 iz) 1S 12 prow ‘Tab 52 a)Tabel privind temperatura seralui Tale ȚI 7 ar z i II EI LI T EI EI or pr sa 3 G 7 | 5 u _ E _ | 7 _ E) 35 5 – = far fos ii Teor că 35 E) 63 [os – Eg oF me [2 is [oe B ae [oa pe 17 pos Ei os fox E E Ei z E la — Ei] 06 Ei I 35 “Tab 52 b)Tabel privind precipitatii © lf =f 7 . | la 1 es | ] în 7 . ‘ ine i a Je mi ; i o | Fig 5.2 h)Graficul precipittitor (mm) i i zi CORELATIA Qeanur = f Hed nar wy Oo , [Pe Fig 52 )Graficul corelatici a (meis) 189 160 o 120 100 so so « 20 Raul: OLANESTI St. hidrom. RM.VALCEA VIITURA DIN 2V – 10V Raul: OLANESTI St. hidrom. RM.VALCEA VIITURA DIN 24 VII- 28 Vil a (mas) Fig 52 )Viitura din 24VI-28VII Raul: OLANESTI Statia hidrometrica: RM.VALCEA Anul:2012 Tmalann IEI x 1 E SI E II ELI T ELI ELE AI OE 2055265 2 2s [20 [100 a8 ms [sr [a5 3 00 72 ime [as [3a 3 30 30 Ts [24 [27 Ei 35 19 175 [99 [oe jis | i cy 23 ies RE II [io [20 7 20 97 IEEE) i 97 15 256 3 EEI 25 35 az 1 00 20 [57 [70 in 40 20 Tos [33 iz 53 50 Thy faa IEI 58 Ei To [59 iw 33 32 za i 20 Ei Ba [ae i6 30 34 Tes E) 7 33 55 19 [6s Te E oR ae [65 iv or aig] [tia [6s Ey 37 Tia] [122 9a Ei] 33 io | [na [56 EI aS Be | [9938 B 05 me | [T9170 E) 35 a | Posea Ey OT 119 120 173 18 [35 | Ey oz Hs] E [53 [00 2 37 a 33 za ho 2 92 wos | [136 [3705 [25 38 os [ios | [Tia 6s fos [30 22 35 75 [80 [az | a iz ELI IEI 32 33 ‘Tab 5.3 a)Temperatura aerului 55 Fig 53 Graficul privind precipitatiile (mm) t + i Fig 53 h) Graficul privind Q¢m3/s) CORELATIA Qresiunae = f Hines nar Fig 5.3 i) Corelatia Raul OLANESTI. Sth: RM. VALCEA ‘Vitra din 31 V-4VE 2012 cosaunet@sseasa Fig 53 )Viitura în 31 V-4 VI2012 54 Anul 2013: Fig 54 a)Graficul complex(Raul Olanesti) 150 00 HIDROGRAFUL NIVELURILOR Ey co mar ‘a0; Tile) Fig 5.4 e)Hidrograful nivelurilor CORELATIA Ones mar = f Hed ee Fig 5.4 )Corelatia HIDROGRAFUL DEBITELOR DE APA FigS4 g)Hidrograful debitelor de apa Se rr Fig 5. i)Graficul precipitatior (mm) FE EI ERE Tin 3 Graficul topirii zapezi/ hei INI po Po Fig 54k) Graficul Q (m3) Li Raa:0 L ANESTI Sita nidrmavice RIVAL CEA CORELATIA Qmeatunar = f Hed nar H meat XIII) Qaim Fig 5.4 1)Corelatia s Raul: OLANESTI Sth: RM VALCEA Vitura din 24XI -28 XI 2013 Fig 54 m)Graficulviiturii 24 XI-28 XI 2013 Raul: OLANESTI Sth: RM. VALCEA Vitura din 1V-11.N 2013, 0 “Sima sesessss8 2 es Fig $4 n)Graficl viituri 1 IV- 11 IV 2013 Fig 5.5 a)Grafieul complex(Raul Olanesti) T os LILI ii IN IE N III [IL IE) 7 UN LL 1 IN II AN A A MILE E. i] ¥ Cs LII IL) La IA E: a 7 [sa] RA 75 3 © a i ie ii sa BF a LL 3 x ra Li luă 7 E] = Ta La ud ui za a RI 7 st a ii 7 Ea] 3 că TIT ic IN III Ra ii = ee lui E NEA EI ERE: om | E (EI ij E ALIN Ei = | E E MG IN E II ÎN LI we ee EI 0 8 EL BI–I = E) LII TE EN ILIA BILĂ = sua sr sons sor sen| cm] sam | ssn] as] Se ii 77 i Be | ie | ef Mi J me id za A BE. N MA IL, Bar 200 za . = ii Li 3 a Da [i s 9 mo |» 9 | |» ‘Tab 5.5) Tabelul precipitatillor 5.5 e)Hidrograful debitelor de spa a Fig Fig 5.5 ) Graficul precipitatilor(mm) ERIE E ew ae an an [ewe IE E A A Fig 55 i) Graficul Q(m3/s) , e Raul: OLANESTI Sth: RM. VALCEA Vitura din 23 1-30 IV 2014 ame) oodăbNagaaageaaaaae [i Li [] ‘ : i i ț Fig 5.5 )Graficul viituri 23 IV-30 IV 2014 hr Raul: OLANESTI Sth: RM. VALCEA Viitura din 14 V-19 V 2014 Fig 5.5 k)Grafical viituri 14 V-19 V2014 CONCLUZII Bazinul hidrografic Olănești este un bazin tipic montan și subcarpatic ce aparține sistemului teritorial getic, compus din Carpații Meridion care guvernează acest areal. Rețeaua sa de drenaj este formată din cursuri principale paralele (Olănești, Subcarpații Getici si este subordonat proceselor geodinamice Cheia si Debradet) și cursuri secundare eu adaptri structurale (văi torențiale de ordine inferioare). Este dezvoltat în proporții echilibrate în Munții Căpățânii gi Subcarpații Vâlcii. Evoluția sistemului hidrografic si reliefului în ansamblu sub controlul exercitat de petrografi, structură și tectonică în intervalul Cretacic ~ Cuatemar a determinat individualizarea a patru sectoare, aparținând următoarelor subunități de relief; Culmea Căpățânii Masivul Vinturarta ~ Buila Munceii Olaneștilor Subcarpații Vâlcii (sau ai Olsneștiului) Culmea Căpățânii. Nucleul orohidrografic estic al Munților Căpățânii, căruia i se suprapune sectorul superior al bazinul hidrografic Olănești, are aticudini cuprinse între 900 si 1978 m, cuprinzând astfel ice spațiului montan românesc, mai putin treapta superioară (ntre 2000 — treptele hipsometrce caracter 2500 m). Aces lucru s-a reflectat în morfologia generală a masivul principal prin lipsa reliefului glaciar propriu — zis (custuri creste, praguri, morene, ăi caracteristic cu formă parabelică ete.) A fost tena unor forme glaciare incipiente — circuri glacio— nivale la obârșia. constatată și dovedită însă văilor Recea, Caprireasa și Olănești. Orografia generală a masivului este strâns legată de principalele dislocaii tectonice, care au dirijat mecanismul formării sale. Gh. Munteanu-Murgoci a constatat existența unei facturi profunde de-a lungul întregului lant al Carpaților Meridionali: grabenul Cernei, continuat spre est cu Depresiunea Petroșani și sistemul falilor Lotru si Brezoi”, care se pot urmări „până în a Masivului Cozia” (Săndulescu, 1984). Altitudinile nu sunt spectaculoase, cele mai le medii ale unităilor limitrofe (Valea Olaneștilor- 155 m) rezultă o energie de relief cuprinsă între 1000 m si 1600 m. Compartimentul înalt este marcat de aliniamentul vârfurilor Govora (1958 m) – lonașeu (1979 m) ~ Preota (1954 m) — Gera (1886 m) — Folea (1648 m) – Cândoaia (1500 m), ia în cea sudică de abruptul calcaros al masivului Vânturarița — Buila. extremitatea esti înalte vârfuri abia trecând de 1950 m, însă raportate la atitudi Lotrului – 395 m pentru sectorul de vale cuprins între Golotreni si Malaia, respectiv Munce Caracteristică ese prezența suprafeței de nivelare Bordscu, cu două trepte la 1700-1800 m și 1850 ~ 1950 m și a suprafeei Răul Șes, cu tri trepte (1200 ~ 1300 m, 1350 1450 m și 1550 ~ 1650 m). Către sud-est, legătura culmii principale cu masivul calcaros se realizea prin intermediul unor culmi Secundare prelungi (pliuri) care conservă foarte bine ireapla inferioară a suprafeței de nivelare Raul Ses, la 1450 1550 m altitudine: Plaiul Netede, Lespezi și Hădărău. Contactul cu Muneeii Olăneștilor este marcat în prin discontinuități (vai transversale, mici arii de confluență și înșeuări) datorate eroziu diferențiale. talin al Munților Capa Olănești, desprinde trei trepte e relief a) axul principal nordic, pe care se găsesc cele mai mari altitudini (peste 1900 ~ 1950 m); b) un nivel inferior marcat de VF, Netedu ~ Bărbtescu – Caprăreasa Cao privire generală asupra structurii sectorului in cuprinsul bazinului Folea~Cindosia, într 1450 ~ 1880 m 5 separa de nivelul superior a culmii printr-o sri de înșeuric) trapa cea mai joasă, n nivelul șir principale din Pile Lespezi și Hadid (1350-1550 m) Masivul Vânturrița— Bula se insri în ansamblul unităților montane calcaroase care subliniază rama sudică a Carpaților Meridionali și se destăoară incepind de la Valea Cenei până la Valea Oulu, Însă vărsa, Sutura i ma ales evolua paleogeoeraică a acestor sectoare este diferă și au infuenat aspectul actual al reia, Din punet de vedere tctonostrctural,calearele Masivului Vânturai Baila aparin sedimeriaruluiPănzei Getce (Oncesc, 1965). Cu tate că grosimea calcarelor recite nu este mare (ntre 250 – 300 m), totuși ridicările puternice de la sfărșitul Plocenului — începutul Cuatermarului ale blocului cristalin peste care sunt dispuse discordant au determinat înălarea Mancului nord-vestic, conferindu-i aspectul tipic d hogback. Suprafaa structurală este astfel orientată către sud-est archează totodată în acest areal limita dintre orogenul carpatic si Depresiunea Getic& (Oncescu, 1965) Calcarele se afund sub depozitele vracono-cenomaniene si senoniene din Munceii Otanestilor. În primul rând tectonica iar în al doilea rând natura riabilă a molasei cretacice au contribuit la formarea unei discontinuități remarcabile de $00 — 650 m între nivelul general al creste și cel al munceilor. Energia de relief este mai atenuată față de culmile cristaline care coboară dinspre nord-vest, în dreptul șeilor Lespezi și Madarău (200 — 300 m), dar contrastul morfologic este menținut de abruptul grefat pe capetele de strat. Altitadinile maxime ating valori în jur de 1850 — 1880 m în partea centrală a crestei: VF. Buila (1849 m), VE Vânturarița (1885 m) și VE. Vioreanu (1866 m), acolo unde planul de stratificate se intersectează cu ce care retează capeele de strat. În extremitatea nord-estică au valori medi (circa 1400 m – VE. Stogu ura (1643 m), Cacova (1525 m) și Amota 1994 m), în schimb in jumătatea sudică ele scad constant: VI. (1184 m). n bazinul Olănești ste cuprins numai sectorul nord-estic, având o suprafață mai restrânsă (943 m2), dar un grad mai accentuat de fragmentare i atitudini mai mari. Subcarpații Vâlcii. După ce traversează Munecii Olaneștilor, vaile Cheia și Olanești considerabil, făcând loc așezărilor umane, căilor de comunicație și terenurilor agricole. Explicația 0 consituie schimbarea radicală a lioloziei, locul conglomeratelor dure senoniene și paleogene find lut de cel al complexelor mamogrezoase și argiloase caracteristice Oligocenului superior și Miocenului 7 Interfluvile păstrează urmele nivelelor de eroziune formate în Cuaternarul inferior la 450 ~ 500 m, 550 600 m și 650 – 700 m, Nivelul de eroziune de 210 — 240 m atitudine relativă se racordează cu nivelul terasei vechi a Oltului in Subcarpați (T7). Vârfurile principale sunt grefate pe roci dure (conglomerate și gresi). dominând nivelele generale de eroziune: DI. Lacul Frumos (753 m), Dl. Cheia (657 m), VF. Nearosu (622 m), VE. Șuvița (820 m). Pe cursul inferior al râului Olănești și în bazinele depresionare se dezvoha sistemul de terase — 5 nivele la 4 ~ 6 m, 15 ~ 18 m, 30-40 m, 75 ~ 100 m și 120-140 m, Terasele inferioare constituie suportul așezărilor umane, în majoritate rurale, și al căilor de comunicaie care acoperă partial unele fragmente de terasă s-au extins recent noi rutiere. Pe conurile avi rezidențiale. Lunca Olinestiului a fost supusă unor lucrări hidrotehnice de amploare, care au produs modificări în dinamica proceselor fluviale — construcția acumulării de la Viddesti, rectificarea si îndiguirea cursului răului între Râmnicu Vâlcea si valea Chei pe anumite secțiuni șa. Versanții, majoritatea dezvoltați pe mame, marno-argile și depozite mamno = nisipoase, sunt supuși acțiunii proceselor gravitaționale (alunecări de teren de generații diferite) cu precădere în Dealul Lacul Frumos, bazinul pârâului Mosoroasa, bazinele depresionare Băile Olănești — Livadia i Cheia, precum si interfluvil car le separă (pe care sunt grefate bazinele hidrografice Tisa gi Fața Tisei). Eroziunea le dezvoltate în nisipuri și pietrișuri (Valea reursivă i ateral se manifestă în cadru văilor tren Pitullo, Valea Pl, Plage, Valea Unior, Valea lui Zami,Trundina a.) Formațiunile conerționare de tipu rovanțior (nisipoase su psefiice) sunt asociate acestor depozite și apar cu precădere în venanul rept al văilor Olănești și Debridet. În ansamblu, deși aceste sectoare ale bazinului Olănești sunt complet inamica proceselor ctonle (imprimând diferențieri i în difrite ca vârstă, mod de formare, alcătuire și privința accesibilitjii și gradului de antropizare), inte ele există legături de ordin genetico — evolutiv, ‘tectonic și petrografic. Sun integrate procesului de modelare exercitat de un sistem de drenaj unitar, funcțional (prin tripla acțiune eroziune – transpori – acumulare) dependent de nivelul de bază al vă subcarpatice a Oltului. BIBLIOGRAFIE 1. Badea, Lucian (1955) Corbul sodiul Piemontului Getic. Céteva observi geomorfoogice în regiunea Olinest-Cheia, În Probleme de Geografie Il. București: dura Academie R.P.R 2. Badea, Lucian (1963). Depresiunea subcarpatică inte Bistrița Vâlcii și Ol. În Probleme de Geografe IX, Bucuresti: Edra Academiei 3. Badea, Lucian (1967), Subcarpații ir Cerna Olteulu și ilor Studiu de gcomurfolozie. Bucuresti: Editura Academiei RSR. 4. Badea, Lucian (1983), Defileul Core i valea subcarpatică a Oulu (suprafețe de nivelare și terase). în Studii și cercetări de Geologie, Geofizică, Geografie – Geogra, XXX. Bucuresti: Editura Academiei RSR 5. Bode, Lucian, Gheorghe Niculescu, Sorin Roa, Dinu Cain și Gheorghe Ploaie (1958). Masivul Vâncurerța – Bu. Caracterizare geomorologică. In Buletinul Geografic 2: 3-36. 6 Biteanu, Dan (1983). Experimentul de teren in geomorfologie. Bucuresti: Editura Academiei R.S.R. 7. Băeanu, Dan (1984). Rell ~ ler, 2, mine. Bucuresti: Albatros, 203 p 8 Bilteanu, Dan, Mihaela Dinu i Adrian Cioacă (1989). Haile d rise geomorfologie. n Studii Cercetări de Geofizică, Geologie si Geografic. Sera Geografie XXXVI 9, Bleuhu, Marian (1957). Captarea cast și rollin evolua regiunilor carstice, În Probleme de Geografie V. București: Editura Academiei R.P.R. 55-99, 10. Bleahu, Marcian (1974). Morfologia carstică. Condiționarea geologică si geografică a procesului de carsiicare, București: Editura Științifică, 11, Bleshu, Marcian (1982), Relieful carstic. Bucuresti: Albatros. 12. Boldur, Corel, Mihai lavorschi si D. Brașoveanu (1968). Câteva date noi privind stratigraia Jurasicului din Culmea Vânturarița (Carpații Meridionali). În Dari de Scamă ale Institutului Geologic LIV/L, 1966-1967: 217-221. Bucuresti. 13, Boldur, Cornel, Alexandru Stilla, Mihai lavorschi si loan Dumitru (1970), Date noi cunoașerea statgrafc tectonic sedimentaali mezozoie de la nord de Olinest (Carpații Meridionali) În Dar de Scam ale Insitutul Geologic LV/, 1967-1968: 520. Bucuresti. 14. Boscia, Nicolae (1975) Problemele consenări vegeta apine subalpine. In Ocroiea naturi și a mediului nconjuritr, 19,1: 17-22. Bucuresti: Editura Academiei RS R 15. Brook, G.A. & Ford, D.C. (1978). The nature of labyrinth karst anit implications fr cimaspeciie model of tower karst. In Nature, 275: 493-96, ” p 16, Carina, S.C. Veronica Catrina (1982). Baile Olneși, 17. Călin Dinu (1988), Masivul Vântraria-Buila. Observati geomorfologice, În Studii și Cercetir de Grfiziă, Geologie și Geografie. Geografie XXXV: 91-96 16. Călin, Dinu (1988B). Observații eomorfologic în unele perimetre afetate de degradări de teen din e – Capa În Terra, 2:38 42, 19. Chitu, Constantin (1975), Relieful și solurile României. Craiove Scrisul Române, 267 p. 20. Corley, Richard and Barbara Kennedy (1971) Physical Goography. A Systems Approach London: Prentice-Hall Internationa Inc, 370 p. ISBN 13-669028-9, 21. Chorley, Richard, Stanley A. Schumm and David E. Sudgen (1984). Geomorphology. Cambridge: University Press, ISBN: 0-416-325904 22, Ciolan, Gheorghe (1939). Arboretl de tis din pădurea Comamie- Valea. În Revista Pădurile, 73, 626-607 23, Ciurchea, Maria (1963) Flora ritorilu ionului Vâlcea din dreapta Olt. Tez de doctorat Bucuresti Universitat din Bucuresti 24. Cocean, Pompei (1988). Che i defilee în Muni Apuseni. Bucuresti Editura Academiei R.S.R. 25, oldea, Gheorghe (1980). Rol termodinamic ljnepenigurilorn mengineresecilbrulu natural al cial subalpin din Carpați Româneși, În Ocrotrea naturii mediului înconjurător 24, 2. București: izvor de sănătate. lași: Junimea. Editura Academiei RSR 26. Constantinescu, Taian (2006). Masivul Piatra Craiului, Studiu geomorfologie. Bucuresti Editura Universita, 163 p. ISBN: 978.973-749.6768, 27. Cote, Petre (1971). Geomorfologe cu clement de geolgie. Bucuresti Editura Didactică și Pedagogică 28. Coton,C-A. (1958) Geomorphology. An Introduction be Study of Landforms. Seventh Editon. ‘Wellington: Whitcombe and Tombs Ltd, New Zealand. 29. Demeter, Tran (2004). Degradarea sort. Bucuresti Editura Universiti din București. 169 p ISBN 973-575-9209, 30, Derruau, Max (1969). Les formes du relief terrestre (Notions de géomorphologie). Paris: Masson et Cie Botean, 124. 31. Dinu, Mihaela 1999). Subcarpații dinte Topolog și Bistrița Vali. Studiul proceselor actuale de modelare a versanților. Bocurei: Editura Academiei Romine 32. Dinu, Mihaela (1996). Deplasările în masă și impactul lor asupra modului de wiizare terenurilor în Subcarpații Vil. În Analele Universiti “Stefan cel Mare” din Suceava, Suceava. 33, Doni, lan, Nicolae Boboc (1984). Geomorfolgie.Chșinu: Editura Lumina m 34. Dragastan, Ovidiu (1980). Alge calcaroase în Mezozoicul și Terțiarul României, Bucuresti: Editura. Academiei R.S.R. 35. Dragos, V. (1955). Asupra structurii geologice a regiunii dintre Topolog și Valea ‘Olinestlor. Dri de Seams ale Ședințelor Institutului Geologic 39, (1953-1954). 36. Dumitriu, Cristina (1967). Noți metode de sedimentologie. in Studii Tehnice și Economice, Seria I~ Mineralogie – Petrografe, 3, 179 p., Bucuresti. Marian (2001), Evaluarea eroziunii uvio-torentiale din timpul Cuaternarului în regiunea 31. Ene, subcarpatică vâlceană. Comunicări de Geografie. 155-159. Bucuresti: Editura Universiti din Bucuresti, 38. Ene, Marian, Tila, Laura, Osaci-Costache, Gabriela (2008), The collapses of Ocnele Mari, Proceedings of The Sth Turkey-Romania Geographical Academie Seminar: 101-110, June 5-15, 2007, ‘Antalya-Turkey, printed by Inkilap Kitabevi Baski Tesisleri, ISBN 978-975. 00219-6-1 39, Florea, Nicolae (1963). Curs de geografia solurilor cu noțiuni de pedologie. București: Editura Didactic și Pedagogică. 40. Ghiță, Procopie, lon Banu, Nicolae Naulea, Florica Marinescu (1978). Contribuții privind cunoașterea endocersului dn Cheile Recea (Masivul Bula — Vânturarța) n Studii i cercetări de orotire a naturii n Olena, Târgu-Jiu 41. Ghiță, Procopie, Nicolae Voiclă, Gheorghe Mindi (1983). Zona carstică Fola (Munții Căpăâna) cod 2041. In Studii și cereetări de speologie, I: 17-24. Râmnicu Vâlcea: Tipografia Arges 42. Ghiță, Procopie, lon Banu, Nicolae Nulea, Nicolae Voiciă, Nieoae Dobre (1984). Contibui privind cunoeșterea endocarstului din cheite râului Chea (Recea) – Masivul Buila~ Vânuraria (1 în Ocrtiea naturii în Oltenia – Studii și cercetări. Râmnicu Vâlcea 43. Ghiță, Procopie, Traian Naum, Mirela Văcaru (2003). Forme de pseudacarst dezvoltate pe breciil și conglomeratele Cretacicului superior din sud — estul Munților Lotru și Cpaținii, În Geografia județului valcea Teorie și practică IM. Râmnicu Vâlcea: Oheteoor. ISBN: 973-86352-7-6, 44, Goran, Cristian (1983a). Catalogul sistematic al peșterilor din România. FRTA-CSSS. Bucuresti 45. Goran, Cristian (19836). Les types de relief karstique de Roumanie, en Les travaux de l’Institut de Speologie „Emile Racovitza”. Bucarest: 91 ~ 101 46. Goran, Cristian (1999). Configurația si dezvoltarea mediului carstic Aspecte ale complexității mediilor naturale. Teză de doctorat. Bucuresti: Universitatea din Bucuresti 47, Grecu, Florina (2004). Quantification of some elements of drainage basins in Romania. Geografia Fisica e Dinamica Quaternaria 7. Torino, alia: Comitato Glaciologico Italiano, 29-36. ISSN: 1724- 4951. E) p— 48, Grecu, Florina (2008). Index of morphohydrographic basin completion by perimeters and areas. Case study in Romania. Geografia Fisica e Dinamica Quaternaria 31. Torino, Italia: Comitato Glaciologico Italiano, 37-45. ISSN: 1724-4757. 49. Grecu, Florina (2009). Asupra noțiunii de bazin morfohidrografi ca entitate terior stiingitice VII, 379-380, Mediaș: Fditura Samuel. ISSN: 1843-3324. 50, Gregory, K.1, DE. Walling (1973). Drainage Basin Form and Process. A Geomorphological “Approach. London: Edward Amold (Publisher) Ltd, ISBN: 0-7131-5707-0. 51. Iancu, Silvia (1972). Câteva considerații asupra morfolitologiei Munților Parâng. Analele în Comunicări Universității din Bucuresti XXI. Geografie,105-121 ‘52 Ichim, leniță și Maria Radoane (1986). Efectele barajelor geomortalogică. Bucuresti: Editura Academiei R.S.R., 157 p. 53. [chim, leniță, Maria Rădoane, Dan Batucă si Didi Duma (1989). Morfologia și dinamica albiilor de râuri. Bucuresti: Editura Tehnică. 408 p. ISBN: 973-31-0005-6. 54. lelenicz, Mihai (1983). Observații geomorfologice fn regiunea Muereasca-Seaca. În Analele ie 22 inamica reliefului. Abordare Universități din Bucuresti. Geogr 55. leleniez, Mihai (1984). Munții Ciucaș ~ Buzău, Studiu geomorfologic. Bucuresti: Editura Academiei RSR 1489. 56. elenicz, Mihai (1993). Suprafețele d nivelare din regiunile de dea i podiș ale României. În Analele Universității din Bucuresti Seria Geografie, Anul XLII, 19 – 28, Bucuresti: Editura Universități din ‘Bucuresti, 57, lelenicz, Mihai (1999a). The terraces în he regions of hills and plateaus in Romania. n Analele Universități din București 58. leleniez, Mihai eta. (19995). Dicționar de gcografie fiică. Bucuresti: Corin. ISBN: 973-9413- 773, 59. ln, Iie D. (19703). Carstul din nordul Ohteniei. Rezumatul tezei de doctorat. București: Universitatea din București 60. on, ie D. (1970), Geomorfologia carla. București: Centru de multiplicarea Universități din Bucci 348 p. și 37 plange 61. lon, Ilie D. (1972). Contribuții la tipizarea carstului din Carpații Meridionali. În Lucrările Simporionului de Geografie Fizică a Carpaților Bucuresti Septembrie 1970: 165 — 181. București Instutul de Goograi al Academiei R.S.R. 62, Mari, ln, Stumbea, Laura (2006). Alunecări d tren declanșate în nul 2005 în bazinul hidrografic Otineti: În Comunicări de Geografie X: 43-48, București: Fito Universiti, ISSN 1453-5483. 63.Marinică, lon (2006). Fenomene climatice de rise în Oltenia. Tez de doctorat nepubicats. Bucur: Universitatea din București i 64. de Martonne, Emmanuel [1906-1907)€1981). Cercetări asupra evoluției morfologice a Alpilor Transivanici (Carpații Meridionali). Trad: Gh, Niculescu. În Lucrări Geografice despre România 1 Bucuresti: Eiura Academie RS. 65, Munteanu: Murgoci, Gh (1907). Tefal din Olena, Analele Insitutul Geologie din București 6. Niculescu, Gh. (1965). Munții Godeanu. Studiu geomorfologie. București: Editura Academiei RP. 67. Onceseu, Nicole (1965). Geologia Românie. Bucuresti Editura Tehnică. 68, Peresu, Eugen (208). Vilcea – Țara lupilor ete sau inutlvielor. Râmnicu Vâlcea: Comp Vol. Ll 900 p. ISBN: 978.973-150-064-, 6. Posi, Gheorghe (199), Natur ăatică din Valea Protecție și conservare. Râmnicu Valea: Prisma. 129 p. ISBN 973-99186-1-1. Bazinul hidrografic Olaneși — Studiu de gcomoroloie| 58 70, Posie, Gheorghe (205), Masivul Bula ~ Vânturaria- Un spectacol naturi Rimnicu Vilcea maro. 164 p. ISBN 973-8467-462 71 Popescu, Grigore (1954). Cercetări geologic în regiunea Govora ~ Râmnicu Vlcea – Olinest În Dar de Seams ale Ședințele Insittului Geologie XXVIII (1950-1951), București, 118136. 72. Popescu, Grigore i Dan Patrulus (1968) Formaiunil cretacice e pe marginea nordică a Depresiunii Getice, ne Valea Olu si Masivul Vuia (Carnai Meriionali). În Dar de Seam le Institut Geologic IVI, 1966-1967. 313.334. Bucuresti 73, Popescu, Nicole (1972) Valea Oulu inte Turnu Roșu si Cora. Observ Buletinul Societi de Sine Geografice din R.R. Il (XXII), 90-98, București 74. Popescu, Nicole (1983). Un caz de captare laterală în alea Cheii In Analele Universi din i geomorfologice. În București. Seria Geografie, 32. Bucuresti: Editura Universității din București 75. Popescu, Nicolae (1986). Evaluarea eroziunii fuvio-toreniale pentru câteva văi fn Analele Universității din Bucuresti XXXV, Geografie: 46-52. Bucuresti: Editura Universității jemontul Getic. Bucuresti 76. Popescu, Nicolae, Florina Folea (2002). Metode de evaluare indirectă a eroziunii uviotorențiale prin in București LI. București: Editura determinarea volumului de material erodat. În Analele Universit Universității din Bucuresti 77. Popescu, Nicola, Miha eleni si Grigore Posea (1973) Terasele Marit din România În ia României. Bucuresti: Editura ȘI 78. Popova-Cucu, Ana (1975). Rolul jnepenigurilor și arinișurilo de munte în menținerea echilibrului natura din Carpați. În Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător. Tomul 19, 1: 47-52. București: Editura Academiei R.S.R. 79, Posea, Grigore (1997). Planation surfaces and levels. In Revista de Geomorfologie I. București: Editura Universității din Bucuresti, 80. Posea, Grigore, Nicolae Popescu și Miha lelenicz (1974). Relieful României, București: Editura Științifică. 81. Posea, Grigore, Bucuresti: Editura Didactică si Pedagogică. 82, Rădoane, Maria, Dan Dumitru si Nicolae Ridoane (2001). Evoluția geomorfologică a profilelor longitudinale. În Lucrările seminarului geografie ,Dimitrie Cantemir” Nr. 19- 20, 1999-2000. 13-34. Iai ALI. Cura” i Grigore, Nicolae Popescu si Mihai Ielenicz (1976). Geomorfelogie. Editura Universiti 33. Ridoane, Nicolae (2002). Geomorfologia bazinelor hidrografice mici, Suceava: Editura Universități din Suceava. ISBN: 973-8293-695. 34. Stumbea, Laura, Marin, Marian, Ene, Marian, Nedeloaca, uliana (2005), Tipuri de alunecări de teren în azinul Olănești. În Geografia județului Vâlcea. Teorie și practică: 25-31. Râmnic Valea: Onetcler. ISBN 973-7743-210 85, Surdeanu, Vigil (1984) Considerați supra inventarierii alunecărilor de tren in vederea intocmirii hărților ders. În Lucrările seminarluigeografc „Dimitrie Cantemir” Ne. 5.28.33 agi Editura Universității „A 1 Cuza” din 36. Sneting, MIM, (1972) Karst landforms, London: Macmillan and New Yorke Columbia University Pres, 1973 87. Uv. (1972). Geografia apelor României, București: Eur Singita 88, Uden, Petru (1996). Asupra uno microform glaciare din Carpați Meridionali În Studii i Cercei de Geografetomul XLITI 41 ~ 50. Bucuresti: Editura Academiei Romine, 8 Unde, Petr (2002). Opinion on the placio~nival and glacio—nival cirque tema. În Analele Universității „Valahia” din Târgoviște: 127 — 131. 90. zavoianu, lo (1978). Morfometriabazinelrhidrografce. Bucuresti: Editura Academiei R SR. 91. Zugrăveseu, Dorel, Gabriela Polonic, Mihai Horomnea, Vasile Dragomir (1998). Recent vertical crustal movements on the Romanian territory, major tectonic compartments and thir relative dynamics. En Revue Roumaine de Géophysique 42, 3-14. București: Editura Academiei Române. Ushers Loin Bag” d Sic Vi T Conducător stintitie Declarația pentru conformitate asupra originalității operei stiintifice Subsemnatul / Subsemnata.. AGA… 0044. LORE ATM domiciliată în vocalitatea RM WAKE Anum adresa poștală. FE… i LA 46… OGL… Meda dE, Sch fp ¢ având actul de identitate seria UL… bea 31304025846 6. inser’ pentr susținerea luării de licen / proiectului de diploma cu Sl. A EFREM ml bm CAL a SABER SHUI. GLMOLE ILO GES… SE (14909006, codul numeric personal declar următoarele: ‘© opera șiințifică nu aparine altei persoane, institufi, entități cu care mă aflu în relații de muncă sau altă natură; = . opera științifică nu este conirară ordinii publice sau bunelor moravuri, iar prin aplicarea. acesteia nu devine dăunătoare sănătății ori vieii persoanelor, animalelor sau plantelor; ‘© opera științifică nu a mai fost publicată de subsemnatul / subsemnata sau de o teră persoană fizică sau juridică, în țară sau în străinătate, anterior datei depunerii acesteia spre evaluare în scopul obținerii recunoașterii științifice în domeniu. Specific explicit că ideile prezentate sunt originale, iar sursele de informații care stau la baza emiterii unor teorii originale au fost corect citate și prezentate în opera științifică. Numele si prenumele…. DA CY… SORA. „PORCI TIA Semnatura. Notă: Prezenta declarație va purta viza conducătorului tint. oa. PO-ULBS-DPPI-06 ed-1.rev-0/05:11 Copyrieht © a Vii 10 Eminent Fe 0 209 209887