Arvatadelina14081998@gmail.com 780 Comert International Curs 10 Text

Cursul nr. 10 4. Legea aplicabilă convenției de arbitraj Cele două laturi componente ale convenției de arbitraj. contractuală și jurisdieională, influențează si determinarea legii aplicabile convenției de arbitraj. Astfel, există mai multe soluții pentru determinarea acestei legi, care poate fi legea autonomiei, legea țării unde s-a pronunțat sentința, sau legea indicată de normele conflctuale ale forului. 4.1. Legea autonomiei de voință (lex voluntatis) În temeiul principiului autonomiei de voință, in contractele comerciale interationale părțile contractante pot să aleagă legea aplicabilă contractul respectiv, tipul de jurisdicție (de drept comun sau arbitra) și jurisdicția satului âreia săi supună ligile generate de contractul lor. „A În ce priveste legea care urmează să gurverneze contractul (eX contracts), adică legea care cârmuieșie formarea. efectele, executarea și încetarea contractului, părțile o pot desemna inserând in acest scop n contract așă-numita clauza de lectio urs. Da, njelegerea privind legea aplicabilă (pactum de lege Uutenda). poate fi cuprinsă nu numa în contractul principal ci și int-un contract distinct încheia î acest scop chiar și după începerea procesului, până Ia etapa abordări fondului Face excepiie de l regula liberi părților de a alege legea aplicabilă contactului lo cazul în care lex contracts a fot determinată în mod obigatoriu printr-o convenție international Lex contractus guvernează i condi le de forma ale contractului, dar acesta se consideră valabil neheat dacă s-au respectat condiție de forma stabilte de legea in vigoare la locul încheierii contractului (locus regit actum). Alegerea de Către păr a sistemului de drept care să guverneze contractul încheiat are ca scop evitarea unui conflict de legi. După ce au stabil lex contractus părțile pot să 0 schimbe, cu condiția de a no infirma validitatea forme contractlui sau d a nu aduce atingere drepturilor dobândite dete (art. 2637 lin 4C. cv.) B. În ce privește alegerea de către pănile contractante a leg aplicabile conventei de arbiraj, în convențiile internaționale reertoere a arbitraj, dar și în majoritatea sistemelor nationale de drept, este consacrată legea autonomiei de voință a părților (ex voluntais) considerându-se Că prin acordul se poate desemna legea aplicabilă convemici de arbitra), soluție care este expresia recunoasterii caracterului preponderent contractual a abitajui. în dreptul român pile au libertatea de a-și alege legea aplicabilă convenției de arbitraj în materie de comerț international. Astfel, potivt at ar. 2637 C. cv. contractul ete supus legii alese prin consens de părți: alegerea legi aplicabile contractului trebuie sa fie expresă, ori să rezulte neîndoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstanțe. Legea contractului stabilită de pari cuprinde numai normele de drept material. nu și normele de drept conflictual, Legea aleasă de părți nu se pote aplica dac sau dacă a devenit competent prin auda Parle pot alege legea aplicabilă tralității sau numai unei pai a contractului (rt.2637 alin 3 C. iv), putând. deci, să supună anumite clauze ale contactului unui anumit sistem de drept. altele unui ali sistem de drept ete. Dacă dispozitile legilor alese de părți pentru un contract nu se ecneiliază, legea ‘competent să cârmuiască contractul va fi stabilită de instanță ca și când pail nu i-ar fi exprimat opțiunea pentru vreun sistem de drep. În doctrina. s-a remarat apucă pile nu-și pot lege legea aplicabilă convenției de arbitra atunci când aceasta (convenția de arbitra) este guvernată de o convenție intemafionala care substitvindurse vinei părilor stabilește prin norme imperative instanja arbitral competentă ale carei reguli procedurale se aplică în mod obligatoriu în activitatea sa jurisdictional. încalcă ordinea publică de drept internațional privat 4.2. Legea aplicabilă în lipsa unei opțiuni a părților 4.1.1. Legea țării unde s-a pronunțat sentința. Conventile intemaționale în materie de arbitra) au consacrat soluția potrivit căreia atunci când pările unei convenții de arbitraj nu au precizat care este legea aplicabilă acestea, se aplică legea țării unde s-a pronunța sentința. Așadar, această lege se aplică numai cu titlu subsidiar, adică atunci când părțile nu au stabilit, prin acordul lor, legea aplicabilă conventici de arbitraj Astel, Convenția de la New York, 1958, privind recunoașterea și executarea sentinflor arbitrale străine prevede că recunoașterea și executarea sentinelor arbitrale nu vor fi refuzate decât dacă partea contra căreia este invocată sentința face dovada (în fața autorității competenie a rii unde recunoașterea și executarea sun cerut) că ace convenție de arbitra în temeiul căreia -a pronunțat sentința nu a fost valabilă în virtutea legii căreia au subordonat-o părțile sau, în lipsa unei indicații în aces sens, în virturea legi ării în care sentnga a fost dată (an. alin. pet-a) De asemenea, Convenția europeană privind arbitrajul comercial intemajional, Geneva, 1961. prevede că atunci când instanțele judecătorești vor trebui să se pronunțe asupra existenței sau valabiltții i i vor hotari: 42) conform legi căreia părțile au supus convenția de arbitraj; a unei indicații în această privință, conform legi fart unde sentina trebui să fe prommțatăent. 5 alin2 pot a sib). Aceeași idee este consierată, in convenția menționată mai sus si in at, 9 alin. lit.a, care precizează că recunoașterea sau executarea unei sentințe arbitrale poate fi refuzată numai dacă acea sentință a fost anulată (în satul în care sau după legea căruia sentinj a fos daă) întrucât convenția de arbitraj ce a sta a baza Sentinel nu a fost valabilă potrivit legii căreia părțile au supus-o sau, în lipsa indicailor în această privință potrivit legi ării unde sentința afost prorunțară. 4.2.2. Legea indicatii de normele conflictuale ale forului. În cazul în care parile convenției convenției de arbitraje nu și-au exprimat opțiunea pentru o anumită lege, iar în momentul in care 0 instanță judecătorească trebuie să se pronunțe asupra existenței sau valabilităi unei convenții de arbitraj, nu este posibil să se prevadă care va fi țara unde se va pronunța sentința, existența și valabilitatea convenției de arbiraj sunt cărmuite de legea competentă în virtutea normelor conflictuale ale țării în care se a tribunalul sesizat (ar. 6 alin.2 pet. din Convenția europeană asupra arbitrajului comercial internațional). 5. Conținutul convenției de arbitraj Conținutul convenții convenției de arbitraj este diferi n funeie de natura arbitrajul (arbitraj ad-hoc sau nstiuționalizan) 5.1. Conținutul convenții de arbitraj in cazul arbitrajului ocazional Conținutul acestei convenții va fi incomparabil mai complex în cazul arbitrajului ocazional decăt in cazul arbirajului nstitționalizat Astfel, potrivit art. IV pet it venii de arbitra} au prevăzut că lit posibilii de organizare a arbitrajului: a) de a desemna arbitrii sau de a sabili modalitățile potivt cărora vor fi desemnatiarbiti în caz de tii: >) de a stabili locul arbitrajului: ©) de a fixa regulile de procedură pe care le vor urma arbitri: în cazu în care părțile nu sabiles procedura pe cate o vor urma arbitrii vor decide arbitrii asupra acestui aspect. Codul de procedură civilă român stabilest. in ar. $71 și urm. regulile de procedură care constituie dreptul comun în materie. Dar parle convenției de arbitra stabilesc regulile de procedură pe care le vor urma arbitri, libertatea lor în această privință având ca limită ordinea publica procesuală stabilită de legiuitor prin norme cu caracter imperativ. Astfel. potrivit art $44 C. pr. iv. „Sub rezerva respectării ordinii bunelor moravuri. precum și a dispozitilor imperative ale leși. parle po stabili prin convenția u prin act seis incheiat ulterior. cel mai târziu odată cu constituirea tibenalului arbitral. ic direct. fi prin referire lao anumită reglementare având ca obiect arbitrajul. normele privind constituirea bb din Convenția de la Geneva, 1961. în cazul în care părțile unei lor vor fi supuse unei proceduri ad-hoc, vor avea urmatoarele vibunaluluiarbiral. numirea. revocarea și înlocuirea arbiuilor, termenul si locul arbitrajului, normele de proceduri pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze in judecarea litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de soluționare a litigiului, repartizarea între pări a cheltuielilor arbitrale și, în general, orice alte norene privind buna desfășurare arbitrajului” Dacă părțile au hotirat Să supună reglementarea litigiilor lor unui arbitraj ad-hoc și dacă într-un termen de 30 de zile de la data notficăii cererii de arbitraj de către pârât, una din părți nu și-a desenat arbitrul său. acesta va fi desemnat, dacă nu există altă înțelegere între părți, Ia cererea celeilate parti, de câte președintele Camerei de Comer competente a țării in care partea în culpă ar, în momentul introduceri cererii de arbitraj reședința sa obișnuită sau sediul (art. IV pet. 2, din Convenția de la Geneva). in cazul arbitrajului ad-hoc, când convenția de arbitraj nu conține indicații în legătură cu măsurile necesare pentru organizarea arbitrajului, aceste măsuri vor fi luate, dacă părțile nu se infeleg în această privința, de către arbitrul sau arbitrii deja desemnați. Arbitrii trebuie aleși de părți dinte personalități care si îndeplinească anumite condiții 1) să fie independenți față de parle care i-au desemnat; 2) să aibă competență juridică pentru interpretarea clauzelor contractuale si eventual a dispozițiilor regulamentului de arbitra; 3) fie specializați in raport cu problemele pec ‘comercial, tei, industrial, maritim, agricole.) 4) să fie asigurate condiții de impariaitate prin existența neutralității obiective (naționalitate, poziție politică. ideologică sau de altă natură), lipsa unor interese particulare în legătură cu litigiul, ipsa unor legături cu părțile etc. Pentru desemnarea unui nou arbitru se vor avea în vedere regulile aplicate pentru desemnarea arbitrului care a fost înlocuit. Veridieă itigiul respectiv (în domeniul financiar, bancar, ‘52. Conținutul convenției arbitrale în cazul arbitrajului institutionalizat Dacă părțile la o convenție de arbitraj au prevăzut că litigiile lor vor fi supuse unei instituții permanente de arbitraj, arbitrajul se va desfășura conform Regulamentului insituției respective de arbitraj at. IV peL. lit. din Convenția de Ia Geneva, 1961), care se completează cu prevederile egii de procedură civilă a statului unde se afă sediul instituției de arbitraj (de exemplu, Regulile de procedură ale Cuni de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comer si Industrie a României se completează cu dispozițiile de drept comun de procedură civilă română, în măsura în care acestea sunt aplicabile, ținând seama de natura ltigiilor și de competența Cuții de arbitra) De regulă, chiar părțile convenției de arbitraj fac trimitere Ia regulamentul instituției permanente de arbitraj in convenția lo, folosind o asfel de formulă „Orice ltigii care se vor naste în legatură cu acest contract vor fi solufionate definitiv potrivit regulamentului . .. ..” (urmează determinarea instituției permanente de arbitraj). Dar aceasta redactare simplă a unei convenții de arbitraj face necesară luarea unor măsuri de precauție de către pati, cum ar fi următoarele: a) Determinarea structuri instanței arbitrale (adică a numarului arbitrilor). În aceasta privință. părțile pot hotări ca litigiu să fie soluionat de un arbitra unic, desemnat de ele de comun acord sau de un tribunal arbitral format din mai mulți arbitrii; numărul acestora trebuie să fie impar (tei sau mai mulți. în funcție de complexitatea cauzei), pentru a se crea premisa ca sentința arbtrală sa fie data cu majoritate de voturi, dacă nu va exista unanimitate, situație în care fiecare parte va desemna un număr egal de arbitri, iar aceștia vor alege supraarbtrul; pentru cazul în care între arbitrii numiți d părți ar exista divergențe în numirea celui de-al treilea. ar trebui stipulat în convenția de arbitraj că părțile vor decide prin consens. “Tot astfel. pentru cazul in care fiecare din cei trei arbitri ar avea o opinie diferit față de a celorlalți cu privire la soluționarea tigiului ar trebui lsat supraarbitrului puterea de a pronunța soluția litigiului by Stabilirea unui termen limită pentru ca fiecare dintre părți. să-și desemneze arbitrul. iar aceștia să desemneze supraarbitrul, urmând ca în cazul depășiri termenului respectiv aceste desemnări să fie făcute de instituția de arbitraj e) Precizarea puterilor arbitrilor, Arbri pot avea atribuții diverse. precum: c1) incercarea de conciliere prealabilă: e2) realizarea unui arbitraj în echitate: e3) puterea de a colmata lacunele contractului sau de a-i completa numai cu privire la o anumită chestiune: e4) de a statua în drept asupra interpretării si executării ‘contractului 5) de a adapta contractul la noile împrejurări. chiar în absența unei clauze de hardship 3 Pirie pot prevedea posibilitatea de extindere a puterilor arbivilor. în funcție de gradul de complexitate al problemelor pe care le ridică executarea contactului și posibilitatea adaptări procedurii avăirale la evole soluționării corecte a iiulu 4) Insituirea posibili de a se recurge lao expertiză tehnică prealabilă. Această procedură poate fi utilă penru soluționarea contestațiilor lehnice și pentru supravegherea executării unor lucrări care fac obiectul contactelor de cooperare economică international, de executare de ucăr publice ete. e) Stabilirea locului unde se va ține arbitrajul. Locul arbitrajului (adică țara în care are le acesta), are importanță atăt din punet de vedere material (distanța față de sediul părților, facili de transporte, cât si din punct de vedere juridic (de exemplu, consecințe asupra dreptului aplicabil procedurii sau fondului tipului). De asemenea, recunoaserea și executarea sentinjelor arbitrale poate să depinda și de legea pri unde a fos pronunjat sentința arbitral, penru eX dreptul procesual al forului influenteaz acest aspecte. Având în vedere și faptul că regulamentele unor institut permanente de arbitraj pot prevedea dreptul institut respective (in lipsa unei opțiuni a prior) de a determina locul de nfăptuir a arbtaulu și de a stabil locul unde se va pronunța senting (0 asfel de prevedere exist în Regulamentul Curi de Abita de pe lângă Camera Internațională de Comer din Paris). ste recomandabil ca pyle convenției de arbitraj să stabilească locul arbitrajului Cu ocazia încheierii convenției de arbitra părțile trebue să verifice dacă între țările ai căror resotisen sunt ele există convenții privind recunoașierea și executarea sentinelor arbitrale, pentr câ, în caz contra, ste oporun