Andreearodica Miu@yahoo.com 457 Metode U015fi Mijloace Moderne Cartea Final Do Cx Text

– 3 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare CUVÂNT ÎNAINTE În contextul societății actuale, confruntată cu numeroase și complexe provocări, educatorii sunt chemați „să părăsească algoritmul monoton al rutinei”, să apeleze cu curaj și responsabilitate la aplicarea creativă a noilor paradigme (cognitivismul, socioconstructivismul, practicianul reflexiv) în proiectarea și realizarea activităților educative. Așa se explică orientarea didacticii moderne către dezvoltarea unei metodologii centrate pe elev, pe demersuri interactive ce respectă profilul psihologic de vârstă și individual al elevului, trebuințele și ritmul propriu de învățare. Observarea sistematică și cunoașterea autentică a practicii educaționale evidențiază însă o oarecare inerție și adesea dificultăți în decodificarea și aplicarea corectă de către profesori a principiilor și exigențelor noilor metodologii. Aceste dificultăți vizează atât respectarea raportului informativ-formativ în cadrul educației cognitive/intelectuale a elevilor (o parte dintre educatori promovând ideea renunțării la informarea intelectuală care „trebuie înlocuită cu dimensiunea formativă”!), eludarea legităților psihologice ale învățării în construirea situațiilor de instruire, nerespectarea individualității copilului, cât și unele confuzii între metodele și tehnicile interactive de predare-învățare și metodele alternative de evaluare a rezultatelor școlare. Uneori, asistăm la o preluare necritică a anumitor „modele” și transpunerea mecanică a acestora în practică educațională, fără a apela la reflecție personală, la analiză, la evaluarea obiectivă a contextului educațional, a potențialului psihic al elevilor. Sunt numeroase întrebările de genul: „Modernizarea strategiilor didactice presupune renunțarea definitivă la metodele și procedeele didactice tradiționale, folosite cu deosebire în învățământul preșcolar și primar pentru formarea și dezvoltarea capacităților instrumentale?”, „Pot fi activizate metodele tradiționale?”, „Care sunt procedeele de aplicare eficientă, activizatoare, creativă a conversației, exercițiului, algoritmizării?”. Pentru a găsi cele mai adecvate răspunsuri la aceste întrebări, trebuie să conștientizăm că demersurile de reconsiderare teoretică, metodologică și praxiologică a învățământului necesită și o redefinire a conceptelor de predare, învățare, evaluare. Astfel, predarea dobândește semnificație numai prin abordarea sistemică a procesului de învățământ, ea fiind o componentă a acestuia aflată în interacțiune cu celelalte două componente – învățarea și evaluarea. Explicarea predării se face prin raportarea la ceea ce reprezintă învățarea. Dacă ne referim la învățarea de tip școlar (care reprezintă „schimbare” în comportamentul elevilor, determinată de o experiență organizată pedagogic), atunci a preda înseamnă a provoca schimbarea a ceea ce există în ceea ce trebuie să devină elevii, prin implicarea lor în experiențe noi de cunoaștere, de acțiune, de trăire. – 4 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În didactica „tradițională”, predarea era abordată din perspectiva „activismului” educatorului, funcționând ca un scop în sine. În prezent, definirea și explicarea predării reprezintă un demers complex care trebuie să satisfacă atât cerințele abordării riguros științifice dar și o deschidere către o pedagogie praxiologică, „autentică” centrată pe optimizarea proceselor de învățare și evaluare. După cum subliniază Ion Neacșu (1990), predarea capătă o structură funcțională și eficientă dacă induce un proces autentic de învățare, motivând elevii să se implice în activități care necesită efort susținut, înțelegere, asimilare de cunoștințe, priceperi, deprinderi, atitudini; astfel, predarea și învățarea se manifestă ca procese coevolutive, progresele și regresele la nivelul uneia având consecințe asupra celeilalte. Din perspectivă psihologică, predarea este o componentă a procesului de învățământ care implică proiectarea didactică, elaborarea suporturilor curriculare, comunicare didactică eficientă, structurarea și organizarea situației de învățare ca „ofertă de informație”; ea capătă semnificație în măsura în care produce un proces corespunzător de învățare din partea elevului, soldat cu noi achiziții în planul dezvoltării sale psihice. Pentru a accentua relația de interdependență a predării cu învățarea și evaluarea, subliniem necesitatea reglării permanente a demersului predării-învățării prin măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare ale elevilor. Evaluarea completează ciclul intervenției educatorului asupra elevului. Ea vine să ghideze acțiunea profesorului și a elevului, să contribuie la adoptarea deciziilor legate de optimizarea procesului de predare-învățare. Pe aceste coordonate se înscrie și volumul Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare, elaborat de către învățători, institutori, profesori, inspectori școlari din învățământul băcăuan. Lucrarea este în concordanță cu politica educațională și demersurile actuale de modernizare a învățământului, de racordare a acestuia la cerințele unei societăți dinamice, nu doar la nivelul finalităților și al conținuturilor, ci și la nivelul strategiilor didactice. Cele 94 „oferte de predare-învățare- evaluare” sunt structurate pe trei secțiuni: metode, mijloace de învățământ, addenda. Se accentuează rolul strategiilor didactice interactive, respectiv al metodelor activ- participative, al tehnicilor de învățare eficientă, al folosirii unor mijloace de învățământ moderne și al unui stil didactic integrat, toate centrate pe creșterea motivației învățării și implicării elevilor în propria formare și dezvoltare cognitivă, afectivă, psihomotorie, comportamentală. Trecerea în revistă a strategiilor promovate în cadrul articolelor incluse în volum ne determină să încercăm o sintetizare a câtorva dintre valențele cognitive și formative ale acestora:
formarea unor capacități cognitive operaționale și funcționale precum: operativitatea gândirii, spiritul de observație, memoria logică, inteligența;
facilitarea transferului secvențial al cunoștințelor nou predate (integrarea noilor informații în structurile cognitive ale elevului);
familiarizarea elevilor cu diverse stiluri cognitive și ameliorarea stilurilor cognitive personale de percepere, procesare și utilizare a informației;
dezvoltarea capacităților rezolutive (formularea problemei, elaborarea procesului rezolutiv, căutarea soluțiilor, verificarea acestora etc.); – 5 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare
exersarea și dezvoltarea capacităților de comunicare și relaționare, a inteligenței emoționale, a empatiei, cooperării, a conflictului socio-cognitiv, a încrederii în sine, autonomiei, autoevaluării etc.;
construirea și dezvoltarea resurselor motivațional-afective ale învățării (interese cognitive, trebuința de autorealizare, nivel de aspirații, curiozitatea episistemică, capacitatea de a depune efort);
dezvoltarea capacităților metacognitive, inițierea elevilor în strategii de analiză critică a propriului mod de gândire, dezvoltarea unui comportament interogativ și a capacității de autoanaliză a propriilor acțiuni de învățare;
stimularea și dezvoltarea creativității ca proces, ca produs, ca dimensiune psihologică a personalității, ca potențial creativ;
însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală („a-i învăța să învețe”; însușirea limbajelor diferite; folosirea unor surse diferite de informare; capacitatea de investigare; realizarea unor proiecte individuale și de grup; abilitarea elevilor cu procedee/tehnici speciale de învățare, de observare și experimentare, de utilizare a strategiilor creative în rezolvarea sarcinilor de învățare, de inter și autoevaluare). Învățătorii, profesorii „sunt stăpâni” la clasă pe strategia didactică utilizată, dar demersul perfecționării lecției presupune receptivitate ideatică, reflecție asupra propriei intervenții educaționale, competență, creativitate, vocație pedagogică. Apreciem efortul și profesionalismul autorilor în elaborarea acestui volum care, prin originalitate și funcționalitate, constituie un ghid de bune practici, de folos personalului didactic din învățământul preuniversitar, formatorilor, precum și studenților care se pregătesc pentru cariera didactică. Conf. univ. dr. CONSTANȚA DUMITRIU Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău – 6 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare DINAMICA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI EUROPEAN prof. înv. primar Rodica Leonte, Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău Competențele de bază asociate cu cetățenia într-o societate democratică sunt cele determinate de construirea unei persoane libere și autonome, care își cunoaște și apără drepturile, își asumă responsabilitățile sale în societate. Noi competențe ale profesorilor din perspectiva educației pentru cetățenie/educației incluzive Multe țări au introdus măsuri de reformă a sistemelor de educație, în conformitate cu schimbările sociale, politice și economice din ultima perioadă. Este important ca și sistemul de formare a profesorilor să răspundă evoluțiilor curriculumului, tehnologiei didactice (metodologiei de predare-învățare-evaluare), mijloacelor didactice, materialelor educaționale pe care profesorii trebuie să fie pregătiți să le folosească adecvat. Pentru ca aspectele anterioare să fie cu succes implementate, este necesară dezvoltarea unor noi competențe ale profesorilor. Adaptarea competențelor profesorului la schimbările curriculare din sistemul școlar trebuie să țină seama de factorii care au generat reforma curriculumului (evoluții ale științei și tehnologiei, implicații ale aspectelor socio-culturale, economice și politice asupra sistemului de învățământ, dinamica pieței muncii). a. Tendințele majore ale reformelor curriculumului în plan european constau în: – educația pentru toți; – relevanța curriculumului pentru individ și pentru societate; – dezvoltarea unor atitudini și valori dezirabile; – dezvoltarea abilităților, a gândirii critice, preocuparea pentru adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ; – maximizarea potențialului fiecărui copil; – predarea și învățarea centrate pe elev; – evaluarea holistică a performanțelor. b. Care sunt implicațiile acestor tendințe asupra competențelor necesare profesorilor? b.1. Evoluții ale rolului și competențelor cadrelor didactice Paradigmele și evoluțiile recente ale teoriei și metodologiei curriculumului, instruirii și evaluării solicită din partea profesorilor noi competențe, concretizate în: • preocuparea pentru adecvarea procesului de instruire la nevoile fiecărui individ: – capacitatea de a identifica nevoile/domeniile de dezvoltare ale fiecărui elev, – de a identifica ritmul dezvoltării (a accepta că dezvoltarea se produce în ritmuri diferite la momente diferite); – capacitatea de a adecva situațiile de învățare, conținuturile și materialele educaționale la caracteristicile individuale ale elevului, – de a încuraja spiritul de inițiativă și capacitatea de studiu independent ale elevilor; – 7 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • maximizarea potențialului fiecărui copil (cu deosebire al copiilor dezavantajați): – capacitatea de a diagnostica nevoile fiecărui elev, în termenii unor caracteristici fizice, cognitive, afective, socio-economice sau culturale; • evaluarea holistică a performanțelor: – capacitatea de a adapta modul de evaluare la dezvoltarea globală a elevului și de a utiliza informațiile evaluative pentru a proiecta activități de predare-învățare; – dezvoltarea capacității de autoevaluare la elevi; – elaborarea unor instrumente de evaluare; – interpretarea rezultatelor evaluării pentru adoptarea de decizii și ameliorarea activității; – utilizarea adecvată a metodelor alternative de evaluare; • adaptarea la schimbare: – capacitatea de a identifica schimbările din societate și natura lor (direcții, tendințe, calitate), – a evalua acțiunile/practicile elevilor și a sugera și implementa modificările necesare; • implicarea elevilor în învățare, dezvoltarea motivației, negocierea cu elevii a diferitelor tipuri de reguli; favorizarea definirii unui proiect profesional al elevului, munca în echipă. Ideea „educației pentru toți” – sau, mai bine spus, a educației adaptate nevoilor fiecărui elev – solicită profesorului capacitatea de adaptare la diversitatea elevilor, de sprijinire a achizițiilor acestuia, de motivare pentru obținerea de performanțe superioare și dezvoltarea de capacități pentru educația permanentă. b.2. Competențe ale profesorilor din perspectiva educației pentru cetățenie/ incluzive În contextul educației pentru cetățenie, relația profesor – elev implică anumite caracteristici care derivă din specificul acestui tip de educație și din următoarele concepte- cheie: responsabilizare, drepturile omului, democrație participativă, împuternicire. Educația pentru cetățenie se înscrie în paradigma conform căreia rolul profesorului nu trebuie să se reducă la a transmite cunoștințe, iar cel al elevului la a asculta și a asimila informații. Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situațiilor de învățare și un element de legătură între elev și societate, care mediază și facilitează accesul la informație. Implicarea elevilor în procesul de decizie începe chiar în contextul procesului didactic, în toate aspectele sale: predare-învățare-evaluare. Modificarea rolului profesorului se reflectă în: cunoștințe interdisciplinare vs. cunoștințe monodisciplinare, proces de predare-învățare linear, static vs. proces de învățământ dinamic, interactiv (managementul clasei, metode de predare, învățare prin cooperare, evaluare etc.). Astfel, elevii și profesorii sunt implicați în procesul de învățământ și sunt responsabili pentru practicile educaționale și pentru rezultatele acestora. Competențele profesorilor, din perspectiva educației pentru cetățenie/educației incluzive, sunt: • abordarea problemelor din perspectiva elevului; • sesizarea și acceptarea similitudinilor și diferențelor dintre el însuși și elevi, ca și dintre elevii înșiși; • respectarea drepturilor elevilor și manifestarea unei atitudini de sensibilitate față de nevoile și interesele lor; – 8 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • soluționarea problemelor și a situațiilor ambigue, complexe, din clasă sau din școală; • capacitatea de a se vedea pe sine, ca și pe elevi, ca membri activi ai comunității locale, naționale și globale; • capacitatea de a integra propriile sale priorități într-un cadru comun de probleme și valori, precum și de a acționa pe baza deciziilor elevilor; • capacitatea de a-și recunoaște greșelile în fața unui grup și de a valorifica din punct de vedere educativ consecințele acestora; • capacitatea de a dezbate aspecte ale curriculumului ascuns (Bîrzea, C., Educația pentru cetățenie democratică. Perspectiva învățării permanente, Consiliul Europei, 2000). Pentru dezvoltarea unor atitudini și valori dezirabile, profesorul trebuie să creeze situații de învățare menite să dezvolte astfel de atitudini, să se descurce în situații conflictuale date de opinii/atitudini diferite între indivizi sau între individ și societate, să evalueze dezvoltarea atitudinilor și valorilor la elevi. Teoriile moderne consideră necesară înlocuirea modelului profesorului ca „specialist într-un domeniu, curând depășit de evoluțiile științifice” (Maciuc, I., 1998) cu cel al profesorului – formator, capabil să se adapteze la nou, să se autoformeze permanent. Multe țări au revizuit sau sunt în curs de revizuire a curriculum-ului în conformitate cu schimbările sociale, politice și economice din ultima perioadă, însă este deosebit de important ca și sistemul de formare a profesorilor să răspundă acestor noi dezvoltări ale curriculumului, ale tehnologiei didactice (metodologii de predare-învățare) și materialelor educaționale pe care profesorii trebuie să fie pregătiți să le folosească adecvat. Profesorii sunt, poate, partenerii cei mai importanți în procesul de modernizare a sistemului de învățământ. În acest context, în general, și din perspectiva educației pentru cetățenie, în special, înnoirea rolului profesorului trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: • practicarea drepturilor omului în școală, dând prioritate unei pedagogii cooperative și instaurând un climat de încredere în clasă; • centrarea pe elev; • considerarea contextului social și global, favorizând abordările comune între profesori, pentru gestionarea problemelor; • rolul de mediator între cursanți și mediul lor; • modernizarea procesului de evaluare: evaluarea ca modalitate de progres, accentul pe evaluarea formativă; • modernizarea formării profesorului, folosind noi abordări pedagogice și noile tehnologii informaționale; • activismul civic prin Internet. Relația profesor – elev este una de colaborare, de încredere și de respect reciproc. Elevul nu se simte „controlat”, ci sprijinit. Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situațiilor de învățare și un element de legătură între elev și societate, care mediază și facilitează accesul la informație. Implicarea în egală măsură a elevilor și profesorilor în procesul didactic înseamnă responsabilități împărtășite. c. Procesul didactic în școala incluzivă – 9 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pot fi enumerate următoarele trăsături/dimensiuni principale ale abordării incluzive în procesul didactic: • Diferențele dintre copii, ca personalități în construire, cele dintre profesori, ca adulți cu roluri bine definite social și cu experiența deja bogată în viața personală și socială, dintre profesori și părinți (sau alți membrii ai comunității), potențează metodele folosite în predare-învățare în clasă. • Elevul este partener pentru profesor și în același timp învață în parteneriat cu ceilalți elevi. • Profesorul poate utiliza experiențele diferite, stilurile și ritmurile de învățare ca o resursă pentru toți copiii. • Relațiile dintre profesori sunt o sursă de învățare și un schimb de experiență continuu. • Practicile curente duc prin reflexivitate la acumulare de experiență care trebuie împărtășită cu colegii pentru a deveni o altă sursă de îmbunătățire a învățării. • Învățarea școlară este un proces continuu care se desăvârșește în urma interacțiunilor din clasă și pune în valoare acumulările fiecărui elev. • Predarea este în acest sens, un proces de provocare la discuții și analize în grup. Ea poate deveni un proces de interacțiune, descoperire și antrenare a experiențelor anterioare de viață dacă antrenează valențele pozitive ale grupului mic de elevi. • Profesorul este cel care organizează situațiile de învățare în care implică toți elevii și el poate valoriza potențialul fiecăruia, într-o manieră pozitivă și flexibilă. Interacțiunea este considerată o coordonată necesară predării, pentru că produce învățare. • Învățarea didactică se produce în clasă. Procesul învățării este un proces continuu în care este important modul de pornire și mijloacele de susținere și sprijinire. • Pentru dezvoltarea personalității elevului și construirea competențelor lui psihosociale, procesul de învățare este mai important ca produsul. • Elevul nu poate fi considerat o problemă, dacă nu se adaptează ritmurilor propuse de învățarea școlară. El este un model de învățare, expresie și dezvoltare. Preocuparea educatorilor pentru îmbunătățirea activității trebuie să aibă în vedere procesul învățării, condițiile și relațiile implicate. Direcțiile procesului didactic Dezvoltarea unor practici educaționale cât mai eficiente este fațeta pragmatică a modelului incluzivității. Academia internațională de Educație (AIE) (Walberg și Paik,1999) propune în acest sens o concentrare pe acele aspecte ale învățării ce par a fi universal valabile, pe acele principii care trebuie adaptate în contextele culturale diferite, pentru ca evaluarea să țină seama de condițiile locale. În orice cadru educațional, sugestiile sau liniile directoare pentru practica se cer aplicate temeinic, iar evaluarea rezultatelor trebuie făcută continuu. Direcțiile propuse de instituția menționată sunt următoarele: • Implicarea părinților. Studiile au demonstrat că încurajarea părinților să stimuleze dezvoltarea intelectuală a copiilor lor duce la creșterea timpului acordat învățării de către aceștia. • Temele adecvate și gradual abordate. S-a demonstrat de asemenea că, elevii învață mai mult atunci când efectuează teme graduale și acestea sunt periodic analizate de profesor. – 10 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Acordarea timpului necesar studiului. Elevii care sunt mai atent implicați în cunoașterea obiectivelor învățării reușesc să stăpânească mai bine materia. • Predarea directă. Pentru a deveni eficientă activitatea de predare a profesorului (predarea directă) trebuie să pună în evidență noțiunile cheie și să urmeze pași sistematici. • Proiectarea și planificarea în avans a materiei. Legarea continuă a materiei propuse în procesul de predare-învățare de experiența anterioară a elevilor, precum și de materiile învățate anterior constituie un mod de adâncire și lărgire a învățării. • Predarea strategiilor de învățare. Strategiile de predare învățare sunt atât ale profesorilor cât și ale elevilor. Oferindu-le elevilor posibilitatea alegerii strategiei proprii pentru stabilirea scopurilor și sprijinindu-i să-și monitorizeze progresele, se obțin câștiguri importante în procesul didactic. A preda elevilor strategiile de învățare este o activitate eficientă care se petrece în trei faze posibile: 1. modelarea prin demonstrarea comportamentelor dorite, 2. activități asistate în care elevii sunt ajutați direct de profesor, 3. activități practice în care elevii acționează independent. • Sprijinul pentru învățare. Dacă se predă unui singur elev și grupurilor mici de copii cu aceleași abilități și nevoi educaționale poate fi extrem de eficientă. • Asigurarea învățării temeinice. Pentru stăpânirea materiei este necesar să se învețe pas cu pas și fiecare etapă să fie consolidată. • Învățarea prin cooperare. Dacă elevii cooperează în grupuri mici de învățare, randamentul procesului de învățare crește pentru toți. • Educația adaptată. Folosirea unei varietăți de tehnici educative care adaptează lecțiile fiecărui elev în parte, constituie o garanție a creșterii randamentului învățării. În toate lucrările de specialitate sunt redate ca cele mai importante aspecte ale adaptării procesului didactic: – flexibilizarea curriculumului, – individualizarea strategiilor didactice. Bibliografie: Prof. univ. dr. Ecaterina Vrăjmaș, Dimensiuni actuale ale politicilor și practicilor educației incluzive, program de formare continuă, CCD Bacău, 2010.  •  – 11 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare CAPITOLUL I – METODE ÎNVĂȚAREA PRIN PROIECTE Prof. înv. primar Viorica Alexa, Liceul Tehnologic Dărmănești Proiectele oferă situații autentice, din viața reală, pentru contextualizarea activităților de învățare și încorporarea capacităților de gândire de nivel superior cu privire la ideile importante. Ideea învățării prin proiect a apărut în prima jumătate a secolului al XX-lea, atât în Europa cât și în America, cunoscut sub denumirea de școală „nouă”, „modernă”, „fără pereți”, de „activity movement” sau „educație progresivă”. Unii pedagogi consideră apariția proiectului în sistemul educativ drept o „revoluție copernicană”, care centrează tot demersul didactic pe elev, cu motivațiile și cu propriul lor mod de a acționa. Cu alte cuvinte, se trecea de la teaching (predare), la learning (învățare). Proiectul reprezintă un plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru (DEX). Proiectul educativ este o metodă activ-participativă, este un produs al imaginației elevilor, care presupune transferul de cunoștințe, deprinderi, capacități, facilitând abordări interdisciplinare precum și consolidarea abilităților sociale ale elevului. Proiectul poate fi utilizat ca metodă de evaluare dar și ca strategie de învățare. Proiectul poate fi individual sau de grup. În procesul de predare – învățare proiectul poate fi folosit în diferite contexte și urmărind obiective variate. În derularea unui proiect trebuie respectate mai multe etape: • Alegerea temei se va face prin negociere între elevi și cadrul didactic, care va propune elevilor mai multe teme, dintre care ei își vor alege una. E de dorit ca și elevii să vină cu propriile lor propuneri de teme. Proiectele vor permite abordări pluridisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare ale unor teme de actualitate științifică și socio- economică. • Formularea obiectivelor și planificarea reprezintă etapa în care elevii trebuie să conștientizeze obiectivele urmărite și demersul de realizare și de prezentare a proiectului. • Realizarea proiectului poate avea loc individual sau în grup. În această etapă, cadrul didactic va acorda sprijin concret elevilor. Se împart sarcinile de lucru, fiecare membru asumându-și o sarcină. Urmează cercetarea/ creația/ investigația prin studiul individual al unor surse bibliografice, scrierea unor articole, povestiri, intervievarea unor persoane, apoi procesarea materialului, moment în care cadrul didactic poate semnala erori de conținut sau de limbaj. Aici are loc o modificare radicală a rolului profesorului: din magister dixit, el devine un ghid, un animator, un sfătuitor al demersului urmat de elev. Proiectul se poate realiza în clasă sau în afara școlii, îmbinând activități variate. • Prezentarea proiectului – membrii grupului decid asupra formei de prezentare, profesorul având rol de monitorizare și evaluare. Proiectul poate fi prezentat în diverse moduri, în funcție de tema abordată, disciplinele de învățământ, de particularitățile clasei: – 12 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare se pot organiza expoziții cu produsele realizate de elevi, prezentări de diapozitive, casete audio, video, proiecții cu ajutorul multimedia, etc. • Evaluarea proiectului va încheia acest demers: aprecieri, întrebări, schimb de idei, autoevaluare. Rolul profesorului este de a-i conduce pe elevi la feed-back, de a-i face să înțeleagă greșelile făcute, eficiența muncii și experiența câștigată. Punctele forte ale acestei metode sunt: • Pentru elevi, acest stil de învățare este foarte atractiv pentru că derivă din autenticitatea experiențelor. • Învățând prin proiecte, elevii își pot dezvolta aptitudini reale, cerute în zilele noastre, cum ar fi: – spiritul de echipă; – capacitatea de a lua decizii; – inițiativa; – comunicarea eficientă; – capacitatea de a rezolva probleme complexe; – capacitatea de auto-direcționare. • Pentru profesori, metoda proiectului poate reprezenta o provocare: – recunoașterea situațiilor care pot contribui la realizarea unor proiecte bune; – structurarea problemelor ca oportunități de învățare; – colaborarea cu colegii pentru a dezvolta proiecte interdisciplinare; – „administrarea” procesului de învățare; – integrarea corespunzătoare a tehnologiilor; – conceperea unor metode și instrumente de evaluare autentice. Astfel, profesorul își asumă rolul de ghid sau facilitator, antrenând sau modelând, fără a vorbi prea mult. Fiind o activitate centrată pe elev, îi dă posibilitatea acestuia de a asambla într-o viziune personală cunoștințe pe care le are, răspunzând astfel unei întrebări esențiale: Ce pot face cu ceea ce am învățat la școală? Într-o schemă simplă, voi încerca să prezint un exemplu de bună practică a unui proiect pe care l-am desfășurat cu elevii clasei a III-a, în cadrul programului de formare „Instruirea în societatea cunoașterii“. Activitatea a pornit de la identificarea unor probleme privind cunoașterea, păstrarea și transmiterea nealterată a tradițiilor populare locale. Tradițiile reprezintă cel mai de preț tezaur al unui popor și de aceea trebuie să facem tot ce se poate ca ele să se păstreze vii în mintea copiilor. Cu toții ne aducem aminte de sărbătorile de iarnă, când, copii fiind, îl așteptam cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Și el venea, negreșit, încărcat cu multe cadouri pe care le găseam sub bradul frumos împodobit. Cine nu se bucura atunci când cete de colindători se opreau sub fereastră pentru a deschide porțile sufletelor, aducând bucurie și luminând copilăria? De aceea, mi-am propus prin acest proiect să insuflu elevilor dorința de a cunoaște, păstra și duce mai departe obiceiurile și tradițiile prilejuite de sărbătorile de iarnă, încercând să utilizez și tehnologia modernă, atât de prezentă azi în viețile noastre. – 13 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Aria tematică: Limba și literatura română: Tradiții și obiceiuri; Educație muzicală: Elemente de limbaj muzical; Educație plastică: Amestecul culorilor. Timp necesar: 8 lecții a câte 50 de minute, 5 săptămâni Standardele de performanță/obiectivele de referință/obiectivele operaționale sunt cele prevăzute de programa școlară și detaliate în planificarea unităților de învățare precizate. Întrebările cheie ale curriculumului cuprind: Întrebarea esențială: Ce rol au tradițiile în viața noastră? Întrebările unității de învățare: – Care sunt sărbătorile și tradițiile specifice lunii decembrie? – Cum se desfășoară în zona voastră obiceiurile de iarnă? – Cum redactăm un text propriu? – Ce piese folclorice se interpretează cu ocazia acestor sărbători? – Cum putem valorifica tradițiile locale specifice sărbătorilor de iarnă? Întrebări de conținut: – Cum se pregătesc oamenii pentru sărbătorile de iarnă? – Ce activități se desfășoară în Ajunul Crăciunului? – Ce așteptați de la Moș Crăciun? – De ce se împodobește bradul de Crăciun? – De ce trebuie să respectăm părțile unei compuneri? – Ce piese folclorice specifice Crăciunului cunoașteți? – Cum putem obține forme plastice corespunzătoare unor forme naturale? – Cum credeți că putem valorifica și transmite obiceiurile noastre de iarnă? Pornind de la aceste întrebări am realizat o evaluare inițială apoi am stabilit planul de activități precum și modalitățile de evaluare. Plan de activități/Cerințe pentru realizarea portofoliului: 1. Creați un text în care să-l descrieți pe Moș Crăciun, folosindu-vă de textele „Uite, vine Moș Crăciun”, „Scrisoare”, „La drum”, scrise de Otilia Cazimir, în care să folosiți și ortogramele învățate (s-a, sa, s-au, sau). Redactați textul în Word sau scrieți de mână. 2. Redactați o compunere după un suport vizual în care să descrieți unul din obiceiurile de iarnă prezentate în imagini. (în Word sau scriere de mână). Colorați bradul de pe fișă și împodobiți-l cu cadourile pe care ați vrea să le primiți de la Moș Crăciun. 3. Scrieți la calculator o scrisoare lui Moș Crăciun pe care apoi să le trimiteți la adresa de e-mail: alexaviorica@yahoo.com. Cea mai frumoasă scrisoare va participa la concursul național organizat de TVR Iași „Scrisoare către Moș Crăciun”. 4. Trimiteți de Crăciun/Anul Nou câte o felicitare virtuală doamnei învățătoare și colegilor voștri care sunt conectați la internet. Faceți schimb de adrese de e-mail pentru a rezolva această sarcină. 5. Lucru pe grupe: Realizați o serbare de Crăciun cu ajutorul negativelor și colindelor învățate. Fiecare grupă va prezenta o parte a spectacolului. 6. Lucru pe grupe: Realizarea unei broșuri cu titlul: „Sărbători de iarnă în Moldova”, Fiecare grupă va prezenta în scris (în Word) unul sau două obiceiuri de iarnă din zona în – 14 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare care locuiește, care să cuprindă informații culese din diverse surse (bunici, bătrâni, internet, cărți etc.) 7. Prezentarea broșurii colegilor din celelalte clase. 8. Reflecții privind activitățile din cadrul proiectului. 9. Prezentarea portofoliului/evaluarea individuală a muncii în grup. Rezultate așteptate: – Atragerea unui număr cât mai mare de utilizatori ai tehnologiei moderne în rezolvarea sarcinilor de lucru. – Realizarea unui portofoliu; – Realizarea unei broșuri. Evaluare proiect: – Prezentare PowerPoint cu informații și imagini despre datinile locale; – Prezentarea portofoliilor realizate de elevi; – Spectacol de prezentare a unor obiceiuri specifice zonei; premierea grupelor în funcție de modul de prezentare. Am putut constata, la sfârșitul derulării acestui proiect, care, așa cum am precizat, este un proces și un produs individual și colectiv, faptul că fiecare elev a contribuit, în măsura responsabilităților și intereselor lui, la obținerea unui rezultat concret colectiv. Fiecare elev a reprezentat o „piesă” dintr-un mecanism care depinde de toți și de fiecare în parte. Bibliografie: Hainaut L.D., (1981), Programe de învățământ și educație permanentă, Editura Didactică și Pedagogică, București; Stanciu Mihai, (1999), Reforma conținuturilor învățământului, Editura Polirom, Iași; Leonte Rodica și Stanciu Mihai, (2004), Strategii activ-participative de predare-învățare în ciclul primar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău.  •  TEXTUL LITERAR PRIVIT DIN MAI MULTE UNGHIURI Prof. înv. primar Violeta-Monica Almășan, Școala Gimnazială „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” Onești Profesori și părinți ne întrebăm mereu de ce copiii noștri nu mai citesc sau citesc din ce în ce mai puțin. Căutăm soluții să îi determinăm să ia în mână o carte, să o răsfoiască, ba mai mult, să îndrăgească cititul. La școală, puțini sunt elevii care încă mai citesc din plăcere. Constatăm că gusturile micilor cititori sunt în schimbare, că interesul pentru basme e mult mai scăzut, că nu mai cred în eroul perfect. Există o foame de real, elevii noștri sunt mult mai pragmatici, mai critici și mai inventivi, asemeni societății în care trăim. Ei nu se mai pot identifica cu eroii copilăriei noastre, cu Făt–Frumos și Ileana Cosânzeana, care aparțin unei lumi apuse, dar sunt capabili de trăiri emoționale autentice. Acum preferă personaje cu care se pot – 15 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare identifica ușor, personaje cu calități și defecte, nu neapărat umane, personaje care trăiesc în lumi pe care și le pot imagina, dar, mai ales, în existenta cărora pot crede și pe care consideră că într-o zi le vor putea descoperi. Ținând cont de faptul că elevii noștri au maniere proprii de exprimare și că potențialul lor unic trebuie dezvoltat, putem aborda într-un mod diferit textul literar astfel încât să fie pe gustul micilor cititori, bazându-ne pe teoria lui Howard Gardner (1983), teorie care solicită o nouă viziune asupra inteligenței. Gardner include în categoria inteligență ceea ce în mod tradițional este considerat doar capacitate sau talent. Valorizarea în școală doar a abilităților lingvistice și logico- matematice este după Gardner o prejudecată care aduce multe prejudicii, întrucât succesul școlar nu este continuat de cele mai multe ori de succesul profesional. Definiția pe care el o propune pentru inteligență este aceea de capacitate umană de rezolvare de probleme și de dezvoltare de produse care sunt valorizate de cel puțin o cultură. Howard Gardner prezintă mai multe tipuri de inteligență. Una dintre ele ar fi inteligența lingvistică, care presupune ca individul să aibă capacitatea de manipulare efectivă a limbajului pentru a se manifesta retoric sau poetic și constă în capacitatea de a rezolva probleme și de a dezvolta produse cu ajutorul codului lingvistic . Abilitatea de detectare a căilor, a mijloacelor de raționare deductivă, de gândire logică și de dezvoltare de produse cu ajutorul schemelor logice și al limbajului matematic poartă numele de inteligență logico-matematică. Inteligența spațial – vizuală constă în capacitatea individului de manipulare și de creare de imagini mentale pentru a rezolva probleme. Capacitatea de rezolvare a problemelor cu ajutorul ritmului și a melodiei este inteligența muzicală, iar capacitatea de folosire a abilităților mentale, coordonate cu mișcările corpului este inteligența corporal-kinestezică. Inteligența naturalistă presupune capacitatea de rezolvare a problemelor și de dezvoltare a produselor cu ajutorul clasificărilor/taxonomiilor și a reprezentărilor din mediul înconjurător, inteligența interpersonală constă în capacitatea de a rezolva probleme și de a dezvolta produse prin cunoașterea și interacțiunea cu ceilalți, iar inteligența intrapersonală – rezolvarea de probleme și dezvoltarea de produse prin cunoașterea de sine. Din aceste perspective, îndatorirea școlii este considerată ca fiind aceea de a identifica și a dezvolta toate aceste tipuri de inteligență. Școala trebuie să permită elevului să atingă obiectivele profesionale și personale care corespund evantaiului propriu de inteligențe, pentru că ceea ce prezintă Gardner este un învățământ individualizat bazat pe cunoașterea elevului, nu din punctul de vedere al personalității sale, ci din cel al inteligențelor pe care acesta le prezintă. Ideea centrală a acestei teorii este aceea că fiecare individ are interese și talente diferite, învață în mod diferit. De aceea școala trebuie să ofere materii de studiu diversificate și modele de instruire diferite și adecvate. Pentru ca aceste propuneri să devină realitate, Gardner consideră necesară modificarea rolului pe care îl are profesorul. Acesta trebuie să fie un specialist în evaluarea intereselor, capacităților și aptitudinilor copiilor, făcând astfel să dispară conceptul de inteligență globală. Conținuturile de învățare trebuie abordate cu metode diferite (expunerea logică, cercetarea artistică, experimentarea practică, simularea), care au un rol important în teoria – 16 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare inteligențelor multiple, întrucât nu toți elevii învață la fel. Aceste metode au efecte pozitive dacă sunt folosite sistematic, mai ales pentru că elevii, văzând că profesorul poate prezenta un conținut în mai multe forme, sunt încurajați, la rândul lor , să gândească în propria lor formă conținutul respectiv. Pornind de la ideea că valorizarea abilităților lingvistice și a celor matematice sunt doar prejudecăți, că în viața adultă rezolvarea unei sarcini solicită multiple activități, există această nevoie de stimulare a tuturor acestor abilități pentru a pune cu adevărat în valoare potențialul elevilor. Punerea în practică a acestei teorii a inteligențelor multiple reprezintă o provocare pentru profesori. La orele de limbă și literatură română, spre exemplu, se poate stabili ca obiectiv general dezvoltarea potențialului de inteligențe pornind de la un text literar. Sarcinile grupelor se pot distribui și înaintea desfășurării lecției. Elevii se pot înscrie în ce grupă doresc să lucreze la aflarea sarcinilor de lucru, întrucât ei își cunosc cel mai bine talentele și interesele. Nu e obligatoriu să se formeze toate cele opt grupe. Aplicație Clasa I Disciplina: Limba și literatura română (lectură) Textul: Punguța cu doi bani, după Ion Creangă Obiectiv general: dezvoltarea potențialului de inteligențe pornind de la textul literar. Lucru pe grupe: 1. Inteligența lingvistică – Actorii: Puneți în scenă momentele principale ale lecturii. 2. Inteligența corporal-kinestezică – Mimii: pe baza mimicii, gesticii și mișcării, interpretează rolul unuia dintre personajele poveștii. 3. Inteligența logico-matematică – Matematicienii: Compuneți și rezolvați cel puțin o problemă cu o temă inspirată din textul citit. 4. Inteligența spațial – vizuală – Pictorii: Realizați un desen în care să ilustrați o scenă din textul citit. 5. Inteligența muzicală – Muzicienii: Compuneți un scurt cântecel despre personajul principal din poveste. 6. Inteligența intrapersonală – Psihologii – Joc: Mi-ar plăcea să fiu personajul… Argumentați alegerea făcută. 7. Inteligența naturalistă – Naturaliștii: Prezentați cât mai multe informații despre o viețuitoare care apare ca personaj în lectura citită. 8. Inteligența interpersonală – Acuzatorii: construiți trei argumente „contra” babei din povestea citită. Avocații: construiți trei argumente „pro” babă. Jurații: Analizând argumentele „pro” și „contra”, stabiliți verdictul și stabiliți dacă e necesară o pedeapsă pentru modul în care s-a comportat baba cu celelalte personaje din poveste. În concluzie, utilizarea inteligențelor multiple în procesul de predare-învățare- evaluare, mai ales în orele de limba și literatura română, va dezvolta la elevi dragostea pentru citit, curiozitatea și încrederea în forțele proprii, iar nouă, dascălilor, ne va aduce multe satisfacții.  •  – 17 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODE INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE UTILIZATE ÎN ORELE DE MATEMATICĂ LA CLASA I prof. înv. primar Simona-Elena Andrei, Școala Gimnazială „Emil Racoviță” Onești Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. „Activ” este elevul care „depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a noilor cunoștințe. „Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material „activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia.” (Ioan Cerghit) Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a căutării de noi variante pentru a spori eficiența activității instructiv-educative din școală, prin directa implicarea a elevului și mobilizarea efortului său cognitiv, profesorul Ioan Cerghit afirmă: „Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele. În fond, creația, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare.” Am prezentat două dintre noile metode și tehnici interactive de grup, brainstorming-ul și ciorchinele, cu câteva exemple folosite la clasă. Brainstorming-ul este una dintre cele mai răspândite metode în stimularea creativității. Etimologic, „brainstorming” provine din engleză, din cuvintele „brain” (creier) și „storm” (furtună), plus desinența „ing” specifică limbii engleze, ceea ce înseamnă „furtună în creier”, efervescență, aflux de idei. Reprezintă un mod simplu și eficient de a genera idei noi. Este o metodă de stimulare a creativității în cadrul activității de grup. Principiile după care se fundamentează această metodă didactică sunt: 1. Cantitatea determină calitatea. Participanții trebuie să emită cât mai multe idei. Cadrul didactic este cel care determină elevii să se implice cât mai mult deoarece adresează întrebările necesare, ajută cu informații suplimentare și îi conduce pe elevi la a găsi idei folositoare soluționării problemei. Asociația liberă, spontană de idei, conduce la evidențierea unor idei valoroase. 2. Amânarea judecății ideilor celorlalți. Această etapă oferă posibilitatea participanților să emită cât mai multe idei referitoare la tema propusă. Metoda a fost inițiată de A. Osborn în anul 1953 ca soluție de a găsi soluția optimă pentru rezolvarea unei probleme. Condusă cu tact pedagogic și inspirație, metoda poate reprezenta o cale accesibilă spre învățare, care stimulează creativitatea și gândirea critică. La ora actuală este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității în condițiile activității de grup. Mânuită cu profesionalism, flexibilitate și inspirație, brainstormingul este – 18 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare o metodă accesibilă de învățare și stimulare a creativității, o metodă care produce un asalt de idei, o intensă activitate imaginativă. Se poate aplica în două variante: – varianta deschisă: membrii grupului comunică între ei; – varianta închisă: soluțiile sunt prezentate în scris. ETAPELE METODEI: 1. Se alege tema și se anunță sarcina de lucru. 2. Se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în enunțuri scurte și concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăsnite, neobișnuite, absurde, fanteziste, așa cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situații-problemă conturate. Se pot face asociații în legătură cu afirmațiile celorlalți, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atenție, fără referiri critice. Se suspendă orice gen de critică, nimeni nu are voie să facă observații negative. În acest caz funcționează principiul „cantitatea generează calitatea”. 3. Totul se înregistrează în scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon etc. 4. Se lasă pauză de câteva minute pentru „așezarea” ideilor emise și recepționate. 5. Se reiau pe rând ideile emise, iar grupul găsește criterii de grupare a lor pe categorii-simboluri, cuvinte-cheie, imagini care reprezintă posibile criterii. 6. Grupul se împarte în subgrupuri, în funcție de idei listate, pentru dezbatere. Dezbaterea se poate desfășura însă și în grupul mare. În această etapă are loc analiza critică, evaluarea, argumentarea și contraargumentarea ideilor emise anterior. Se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluții fezabile pentru problema pusă în discuție. Se discută liber, spontan, riscurile și contradicțiile care apar. 7. Se afișează ideile rezultate de la fiecare subgrup, în forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, imagini, desene, cântece, colaje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalți. Învățătorul trebuie să fie un autentic catalizator al activității, care să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită intervenții inhibante și să stimuleze explozia de idei. În desfășurarea lecțiilor în învățământul primar se realizează de cele mai multe ori variante prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe elevi să-și exprime liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăți, să exerseze atitudini deschise și creative în grup, să fie motivați pentru activitate, să învețe într-o manieră plăcută și atractivă, într-o ambianță plină de prospețime și emulație. Brainstormingul este prezent chiar în activitatea de compunere de probleme. În scopul stimulării creativității, trebuie apreciat efortul fiecărui elev și să nu se înlăture nici o variantă propusă de aceștia. Exemplul (I): Le-am cerut elevilor să compună o problemă după următorul exercițiu: 29 – 8 = 21 1. Mircea are 29 de lei. Cumpără o carte de 8 lei. Câți lei îi rămân? 2. Mircea are 29 de lei. Prietenul său cu 8 lei mai puțin. Câți lei are prietenul său? 3. Mircea are 29 de lei. Prietenul său are 8 lei. Cu câți lei are mai mult Mircea decât prietenul său? 4. Mircea are 29 de lei. Prietenul său are 8 lei. Cu câți lei are mai puțini prietenul său? 5. Mircea are 8 lei. Câți lei îi mai trebuie pentru a avea 29 de lei? Exemplul (II): Numărul și cifra 7 – consolidare – 19 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 7 pitici săptămâna La ce vă gândiți când vedeți 7? număr cifră PUNCTE TARI: • produce o atmosferă pozitivă, de relaxare și încredere, astfel că și elevii timizi pot participa activ; • poate fi folosită ca antrenament creative în orice tip de activitate; • este o sursă de găsire a soluțiilor, de rezolvare a diferitelor tipuri de probleme; • facilitează auto și interevaluarea obiectivă. PUNCTE SLABE: • nu suplinește cercetarea de durată, clasică; • depinde de calitățile moderatorului de a anima și dirija discuția pe făgașul dorit; • oferă doar soluții posibile nu și realizarea efectivă; • uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanți. Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei; este o tehnică de predare-învățare care-i încurajează pe elevi să gândească liber, deschis și creator; este o modalitate de a construi asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor date; este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe și convingeri, evidențiind modul propriu de a înțelege o anumită tema, un anumit conținut. Presupune următoarele etape: 1. Se scrie un număr/temă care urmează a fi cercetat în mijlocul tablei. 2. Se notează toate variantele/ideile care le vin în minte, în legătură cu tema respectivă, în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea și numărul dat. 3. Pe măsură ce se scriu variantele se trag linii astfel încât par a fi conectate. 4. Activitatea se oprește când se epuizează toate variantele/ideile. Exemplul (I): Găsiți exerciții al căror rezultat este numărul 24. 20 + 4 28 – 4 10 + 14 11 + 13 24 1 + 3 + 20 29 – 5 25 – 1 22 + 2 – 20 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Metoda ciorchinelui dă rezultate deosebite și atunci când elevii lucrează în echipă. Fiecare membru al echipei va găsi cel puțin două exerciții al căror rezultat este 24. Exemplul (II): Scrieți rezultatul operațiilor. PUNCTE TARI: • elevii colaborează, negociază, scriu cu plăcere; • stimulează conexiunile de idei; • dezvoltă simțul ordinii, clasificării, gândirii logice; • stimulează capacitățile cognitive: argumentare, analiză și sinteză, reflecție, asociere; • mijloc de conștientizare a unor cunoștințe. În concluzie, învățarea prin folosirea metodelor moderne dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună, la toate tipurile de lecții, acoperind neajunsurile învățării individualizate, acordând în același timp, o importanță considerabilă dimensiunii sociale, prin desfășurarea proceselor interpersonale. Folosind acest mod de lucru este important să ținem seama de avantaje și dezavantaje, având în vedere că o bună organizare a activității în echipă este un succes pentru învățământul primar care trebuie să țină pasul cu întreg sistemul de învățământ românesc și să meargă împreună spre un învățământ modern. Bibliografie: Neacșu I, (1988), Metodica predării matematicii, Editura Didactică și Pedagogică, București, Cerghit Ioan (2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași;  •  INOVAREA DIDACTICĂ – UN PROCES ÎN DERULARE Înv. Maria Anton, Școala Gimnazială „Emil Racoviță” Onești 3 + 1 7 5 4 3 0 – 21 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Dezideratul școlii moderne vizează înzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de competențe de tip funcțional. Dominanta activității didactice trece pe asimilarea instrumentelor de accesare și prelucrare a informațiilor. Aplicând învățarea prin cooperare la clasă, trebuie să planificăm cu atenție și să realizăm patru acțiuni specifice: 1. Să luă anumite decizii preinstrucționale: • cât de mari să fie grupurile, cum să le structurăm, cum putem aranja mai bine clasa , astfel încât să se preteze lucrului în grupuri mici; • cum concepem și folosim materialele instrucționale? • ce roluri atribuim membrilor grupurilor? 2. Să explicăm foarte clar elevilor ce au de făcut în timpul unei lecții în care învață prin cooperare: • dăm o sarcină de învățare concretă. 3. Să conducem lecția, pentru că deși elevii lucrează în grupuri, trebuie: • să urmărim și să monitorizăm grupurile; • să intervenim acolo unde este nevoie; • să îmbogățim sarcinile și să-i ajutăm pe elevi să lucreze mai eficient în grup. 4. Să structurăm și să organizăm activități după ce se termină lucrul în grupuri mici, în care: • să evaluăm învățarea; • elevii să evalueze cât de eficient au lucrat în grup, ce progrese sau dificultăți au întâmpinat în procesul personal de învățare și ce corecții sau îmbunătățiri trebuie introduse. Metoda ciorchinelui, una dintre metodele moderne, constă în scrierea unui cuvânt-cheie în centrul tablei, sau pe o fișă și găsirea unor cuvinte (idei, sintagme sau cunoștințe) de către copii, din câmpul lexical al celui dat. Rezultatul poate fi o analiză a cuvântului central, caracterizat de cele găsite, sau o sinteză care va duce la un alt cuvânt- cheie necesar în lecție. Elevii sunt îndemnați să gândească independent, să-și exprime părerea, să facă legături între concepte. Se trag linii între toate cuvintele care sunt corecte. Activitatea se oprește când se termină ideile sau când a expirat timpul. Avantaje: – este flexibilă, încurajează învățarea prin cooperare și capacitatea de autoevaluare la elevi, evaluarea fiind una formativă; Exemplu: O secvență din lecția „Pronumele personal”, recapitulare, clasa a IV-a: – 22 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Este o metodă care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei, îi ajută pe elevi în corelarea cunoștințelor, ierarhizarea și sistematizarea acestora. Poate fi utilizat atât în evocare, prin inventarierea cunoștințelor elevilor, cât și în etapa de reflexie. Este bine ca tema propusă să le fie familiară elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual. Poate fi folosit și în perechi sau pe grupe, iar ciorchinele individual poate fi comunicat fie unui partener, fie grupului. În etapa finală a lecției, ciorchinele poate fi reorganizat. O altă metodă poate fi CUBUL: Exemplu: clasa a IV-a, „Verbul, consolidare”: I) DESCRIE: Descrie acțiunile toamnei cu ajutorul unor verbe (Ce face toamna?) II) COMPARĂ: Compară verbele date în funcție de persoană, număr și timp: persoana ……… persoana ……..… desenezi numărul ………. veți cânta numărul ……….. timpul ………… timpul ……….… III) ASOCIAZĂ: Grupează (încercuiește) verbele din următorul șir de părți de vorbire: brumă, se strângeau, vânătorească, eram, pâclă, șuieră, jalnic, crivăț, trist, frunze, se agită, să colinde, îngândurați, se ridica, el, Monica, miresme, cădeau, adia, boare, aromat, a brumat, fierbere, foșneau, va pleca, a trecut. IV) ANALIZEAZĂ: Corectează! cădeau = persoana a III-a, numărul singular, timpul prezent; e = persoana a II-a, numărul singular, timpul trecut; PERSOANA NUMĂR GEN FELUL PRONUMELE DEFINIȚIE FORME – 23 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ai cules = persoana I, numărul plural, timpul viitor. V) APLICĂ: Formulează o propoziție cu verbul „a foșni”, la persoana a III-a, numărul plural, timpul trecut: VI) ARGUMENTEAZĂ: Explică de ce au fost grupate în acest fel verbele următoare: stau eram a trecut plângeam există își îndreaptă voi medita te găseai va colinda am gândit se vor afla se sperie Metoda cubului are avantajul că ajută la automatizarea prin exersare a algoritmului de abordare a subiectului, determină construirea unor strategii cognitiv – rezolutive transdisciplinare. Nu suntem convinși, încă, de valoarea acestor metode. Mai credem în comoditatea noastră, în reticența față de nou, în inerția în care ne aflăm. Riscăm în acest fel să rămânem în urmă, ceea ce este de-a dreptul nociv pentru calitatea demersului didactic. Elevul trebuie pus permanent în situația de a face, a judeca, a coopera, a da răspunsuri, a avea păreri, a analiza răspunsurile auzite, a ajunge la identificarea răspunsurilor corecte, din care apoi descoperă cunoștințele noi. Nu este cazul să absolutizăm utilizarea acestor metode în detrimentul celor clasice. Un adevărat profesionist în predare (indiferent de disciplină) va trebui să știe să adapteze demersul didactic. Sunt lecții care, în mod cert, produc performanțe școlare superioare numai cu ajutorul metodelor moderne, dar sunt și lecții în care prezența acestora nu este obligatorie. Interesul elevilor pentru lecție crește ori de câte ori sunt folosite astfel de metode în predare. Prestanța profesorului care le folosește este și ea, în mod sigur, mai ridicată. Dascălul a fost și rămâne personalitatea care deschide copilului orizontul cunoașterii. Bibliografie: Bocoș M., Instruire interactivă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002; Neacșu I., Instruire și învățare, Editura Științifică, București, 1990  •  POSTERUL ÎN LECȚIILE DE CONSOLIDARE A FORMELOR DE RELIEF Înv. Marilena Asăuanu, Școala Gimnazială Nr. 3 Dărmănești POSTERUL Este o metodă de fixare a unor cunoștințe și de transfer interdisciplinar. Poate fi aplicat în grup sau individual, folosindu-se materiale didactice diferite: fotografii, desene, – 24 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ilustrații. Imaginile pot fi acompaniate de structuri verbale adecvate: versuri, ghicitori, jocuri, reflecții. Finalități • Valorifică diversele tipuri de inteligențe: folosește materiale didactice variate: fotografii, desene,ilustrații; • Favorizează comunicarea datorită lucrului prin cooperare; identificarea elementelor caracteristice ale unor teme ce vizează situații, procese, fenomene, contextul unei comunicări, relațiile dintre oameni; • Contribuie la crearea unor structuri verbale variate: curiozități, mesaje, reflexii; • Cultivă spiritul de echipă; • Produsele obținute au la bază capacitatea de sinteză; • Elevul va găsi prin cooperare, elemente caracteristice ale unor teme care vizează concepte. Posterul contribuie la redactarea unor tipuri de texte (afișul, reclama) etc. Se poate asocia cu tehnica turul galeriei. Etape 1. Se formează grupuri de câte 4 elevi; 2. Fiecare grup primește o foaie de tip A4 sau A3 și material; 3. Are loc descrierea unei situații, audierea unui text, identificarea a unei părți a problemei pentru reconstituirea ei, a sarcinii de rezolvat. Desfășurare • În cazul unei teme mai mari aceasta va fi divizată în subteme; • Fiecare grupă își va alege o subtemă; • Membrii grupului își stabilesc responsabilitățile dominante: desenatorul, cercetătorul, administratorul (trebuie ca fiecare să participe la căutarea de materiale); • Copiii realizează un montaj de tip poster cu tema dată; • Elevii își prezintă lucrările, explicând logica aflată la baza modului de organizare (motivarea folosirii și alegerii, imaginilor, culorii); • Posterele se afișează ca într-o expoziție sau cu tehnica turul galeriei; Se va evalua atât procesul, cât și produsul. Se vor urmări: corelația imagine-temă, calitatea grafică a imaginilor, bogăția de idei, concepte surprinse. Metoda a fost aplicată la disciplina geografie în lecțiile de consolidare despre formele de relief ale României. Clasa a IV-a Unitatea: Marile unități geografice ale țării Obiective cadru: Reprezentarea spațiului geografic Relaționarea elementelor geografice pe baza unor surse diferite Obiective de referință: – să înregistreze date specifice geografiei, observate sau deja prelucrate; – să descopere relații simple între diverse elemente din mediul înconjurător, direct sau percepute imediat (redate în diferite moduri); Obiective cognitive pentru secvența de lecție – să colecționeze imagini cu plante și animale adecvate formei de relief reprezentată; – să reprezinte corect forma de relief folosind culori și linii de delimitare adecvate; – 25 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – să dispună imaginile cu fauna și vegetația corespunzător etajului climatic. Colectivul de elevi a fost împărțit în trei echipe. Fiecare echipă primește sarcini foarte clare și direct măsurabile: MUNTELE S-au realizat postere cu: dealuri și podișuri, câmpia, lacul și Delta Dunării. Sarcinile au fost formulate asemănător. Posterele au fost realizate în mai multe ore de geografie. Avantaje – asigură însușirea unei metodologii de descoperire a cerințelor prin investigație științifică individuală; – dezvoltă spiritul de observație, gândire, logică, creativitate; – formează spiritul analitic (deprinderea de a analiza cu ușurință situații diferite); – asigură posibilitatea ca elevul să surprindă legăturile cauzale dintre fenomene; – solicită elevii pentru atitudini active, îmbinând gândirea cu activități motrice; – favorizează gândirea, diminuând tendința de memorare; – sporește motivația și crește încrederea în forțele proprii; – asigură remanența cunoștințelor, ușurează transferul lor ulterior; – deschide posibilitatea participării active la educația permanentă. Dezavantajul metodei este timpul îndelungat necesar rezolvării problemei, comparativ cu celelalte metode de învățământ. Evaluarea lor s-a realizat la sfârșitul semestrului I prin tehnica turul galeriei. Turul galeriei reprezintă o tehnică de învățare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea și învățarea eficientă, încurajând elevii să-și exprime opiniile cu privire la soluțiile propuse colegilor lor. Descriere 1. Se formează grupuri de câte 4 elevi. 2. Profesorul le dă elevilor spre rezolvare o sarcină de lucru care permite mai multe perspective de abordare sau mai multe soluții. 3. Elevii rezolvă sarcina, fie sub forma unei scheme, a unei mini-compuneri, fie sub forma unor colaje, desene, postere. Fiecare produs va fi însoțit de o coală albă. GRUPA I 1.a) Definiți forma de relief; b) Precizați caracteristici ale climei și solului în zona de munte; 2. Ilustrează într-un desen forma de relief folosindu-te de cunoștințele de la exercițiul 1. GRUPA II 1. Descrieți vegetația întâlnită în zona de munte; 2.a) Colecționați sau realizați imagini cu plante întâlnite la munte; b) Lipiți corespunzător imaginile pe posterul realizat de echipa I. GRUPA III 1. Descrieți fauna specifică zonei de munte; 2.a) Colecționați sau realizați imagini cu animale întâlnite la munte; 2.b) Lipiți corespunzător imaginile pe posterul realizat. – 26 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 4. Produsele activității grupelor de elevi se expun pe pereții clasei, care se transformă într-o galerie expozițională. 5. La semnalul dat de profesor, grupurile de elevi trec pe la fiecare exponat pentru a examina soluțiile și ideile propuse de colegi. Pun întrebări, fac comentarii critice și observații pe care le notează pe coala albă alăturată fiecărui produs. 6. După ce se termină turul galeriei, grupurile revin la grupul inițial și citesc comentariile, observațiile referitoare la lucrarea lor, reexaminându-și produsul, apoi răspund la întrebările scrise pe foi. Pentru o evaluare pertinentă, pot primi fișe cu elemente ce trebuie urmărite, cu întrebările la care vor trebui să răspundă. Se poate folosi cu succes la lecțiile de actualizare și fixare a cunoștințelor La finalizarea lucrărilor se realizează o expoziție a acestora. Evaluarea lor se va realiza prin tehnica galeriei. Etape • Fiecare echipă va primi o listă cu sugestii sau întrebări pe care le adresează celorlalte echipe; • Echipele fac turul galeriei și vor nota întrebările pe coala albă atașată fiecărui poster; • Revin la locurile inițiale; • Echipele analizează sugestiile/întrebările • Are loc dialogul între echipe pentru a lămuri neclaritățile sau a răspunde la întrebări; • Se formulează concluziile. LISTA SUGESTII SAU ÎNTREBĂRI Curiozități: Ce specii de pești trăiesc în lacul de munte? De ce ați confecționat nuferi ca vegetație pentru mediu acvatic? etc. Ce fel de roci ați reprezentat pe piscurile munților? Pe care braț al Dunării se întâlnește pădurea Letea? etc. Neconcordanțe în reprezentarea prin culoare: De ce ați reprezentat câmpia cu galben și dealurile cu verde dacă pe hartă sunt reprezentate invers? În zona de munte se întâlnesc păduri de foioase sau conifere? Le-ați reprezentat pe amândouă! De ce? etc. Percepția greșită a dimensiunilor: Ați reprezentat cu dimensiune mai mare animalele din zona de munte decât bradul. Merele sunt aproximativ de aceleași dimensiuni cu pomii. etc. Impresii: Care a fost cea mai greu poster de realizat? Care poster l-ați lucrat cu cea mai mare plăcere? Doriți să mai realizați astfel de activități în cadrul orelor de geografie? etc. Elevii au formulat întrebări atât din lista dată cât și alcătuite de către ei. Avantaje ale metodei • Formarea și consolidarea deprinderii de ascultare activă; • Formarea și dezvoltarea capacității reflective și dezvoltarea gândirii critice; • Cultivarea respectului față de ceilalți și a toleranței; • Formarea și dezvoltarea competențelor emoționale; stimularea creativității; – 27 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Dezvoltarea competențelor de relaționare și de comunicare; • Promovarea interînvățării și a învățării active; • Participarea activă, implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor de învățare; • Stimularea eforturilor de intercunoaștere și autocunoaștere; • Formarea și dezvoltarea competențelor de evaluare și autoevaluare; • Dezvoltarea competențelor instrumental-aplicative; • Formarea și dezvoltarea competențelor metacognitive etc. Limite: • Tendința de conformare la opinia grupului sau nonimplicarea unor elevi; • Tendința de dominare a grupului manifestată de anumiți elevi; • Marginalizarea sau autoizolarea elevilor care împărtășesc alte opinii; • Dezvoltarea unei posibile dependențe de grup în rezolvarea sarcinilor; • Aparenta dezordine și apariția unor conflicte între elevi; • Generarea unei gândiri de grup etc. MUNTELE LACUL – 28 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare DEALUL CÂMPIA ROMÂNĂ DELTA DUNĂRII – 29 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Bibliografie Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, București, 2006; Danciu E. L., Strategii de învățare prin colaborare, Editura de Vest, Timișoara, 2004; Ionescu Miron, Instrucție și educație, paradigme, strategii, orientări și modele, Cluj Napoca, 2003; Jinga Ioan, Educația și viața cotidiană, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2005; Marcu Vasile, Marinescu Mariana, Educația omului de azi pentru lumea de mâine, Editura Universității din Oradea, 2003 Oprea Lăcrimioara Crenguța, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2006  •  ÎNVĂȚAREA BAZATĂ PE PROIECTE Înv. Cristina-Maria Atonoaie, Școala Gimnazială „Ioana Radu Rosetti” Brusturoasa Societatea modernă, calificată ca societate a dinamicii continue a cunoștințelor și deprinderilor intelectuale și profesionale, plasează instituțiile de învățământ într-o poziție cheie de o copleșitoare responsabilitate. După părerea tot mai multor „actori” educaționali – fie că sunt cadre didactice, fie părinți, aceasta este marea provocare a sistemului educațional în prezent. Greșelile de abordare în educația modernă, reformele veșnic „reformate”, bâlbele și instabilitatea deja aprofundată pot conduce la consecințe greu de estimat pentru rezultatele chiar pentru intervale de timp scurte. Sistemul de învățământ, dar și instituțiile de învățământ trebuie să-și adapteze metodele și practicile clasice și să găsească metode și procedee didactice noi care să permită a „produce” elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare și dialog. Trebuie să găsească mijloace de a stimula și favoriza autoinstruirea și de a păstra echilibrul între „individualism” și „socializare”. Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viață și de instruire: învățarea continuă. Horst Siebert consideră că „supraviețuirea omului depinde de capacitatea sa de a învăța, de a se recalifica, de a uita ce a învățat cândva și de a se instrui cu totul altfel pe viitor.” Desfășurarea procesului de învățământ demonstrează că bunul său mers ca și rezultatele obținute depind de metodele utilizate, fapte evidențiate de cercetări aparținând lui Piaget, Galperin, Bruner, Skiner, T. Radu, I Stanciu, I. Roman, I. Cerghit. Prin rezultatele obținute, acești psihologi și pedagogi au relevat că folosindu-se metode diferite, se obțin diferențe esențiale în pregătirea elevilor, că însușirea unor noi cunoștințe sau comportamente se poate realiza mai ușor sau mai greu în funcție de metodele utilizate. Metodele constituie instrumente importante, aflate la dispoziția educatorului, de a căror cunoaștere și utilizare depinde eficiența muncii educative. Fiind cel mai intim legate de activitatea sa, alegerea și combinarea metodelor reprezintă terenul pe care se poate afirma cel mai ușor creativitatea didactică. (Venera Mihaela Cojocariu, Teoria și metodologia instruirii, EDP, R.A, 2002, 36- 37) – 30 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Una dintre soluții – învățarea bazată pe proiecte Despre beneficiile introducerii proiectelor în curriculum s-a tot vorbit, așa că nu este tocmai o idee nouă sau revoluționară. Dacă până acum practica a evoluat totuși spre o strategie de predare mai formalizată, în anii cei mai recenți învățarea prin metoda proiectului și-a câștigat un loc din ce în ce mai sigur în practicile școlare și asta pe măsură ce experții au început să se documenteze în legătură cu ceea ce profesorii au înțeles de mult timp: elevii devin mai implicați în procesul de învățare atunci când au posibilitatea de a analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, uneori neplăcute, care se aseamănă cu cele din viața reală. Prin învățarea pe bază de proiect se trece dincolo de stimularea interesului elevilor. Proiectele bine concepute încurajează investigația activă și dezvoltarea capacităților cognitive de nivel superior. (Thomas, 1998) Cercetările asupra creierului subliniază valoarea acestui tip de activități de învățare. Cu cât elevul va face mai des apel la abilitățile de a înțelege lucruri noi, cu atât situațiile de rezolvare de probleme (fie ele din viața reală, fie strict de tip matematic) vor fi mai familiare, mai confortabile elevului, nu vor mai induce starea de stres. Ce este învățarea bazată pe proiecte? Învățarea pe bază de proiecte este un model de instruire care îi implică pe elevi în activități de investigare a unor probleme obligatorii și au drept rezultat obținerea unor produse autentice. Proiectele destinate să sporească oportunitățile de învățare ale elevilor pot varia foarte mult în ceea ce privește conținutul și aria acoperită și pot avea loc la diferite niveluri de învățământ. Cu toate acestea, tind să aibă în comun câteva trăsături definitorii. Proiectele se dezvoltă pornind de la întrebări provocatoare care nu pot primi răspunsuri prin învățarea bazată pe memorare. Prin proiecte, elevii își asumă roluri active – cel care rezolvă problema, cel care ia decizia, cel care efectuează investigații, responsabilul cu documentarea. Proiectele servesc unor obiective educaționale specifice, semnificative; ele nu sunt diversiuni sau adaosuri la curriculumul „real”. (Avantajele învățării bazate pe proiecte http://iteach.ro/pagina/1106) Avantajele învățării bazate pe proiecte Ca orice metodă nouă, ca orice demers aflat la început, implementarea proiectelor în activitatea de zi cu zi creează provocări noi, induce o stare inițială de derută, necesită eforturi suplimentare. Dincolo de toate acestea însă, învățarea bazată pe proiecte oferă o mulțime de beneficii, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Un număr din ce în ce mai mare de cercetări susțin utilizarea învățării prin proiecte în școli cu scopul de a implica elevii, a reduce absenteismul, a stimula dezvoltarea capacităților de învățare prin cooperare și a crește performanțele școlare (George Lucas Educational Foundation, 2001). Dintre cele mai relevante beneficii pe care le resimt elevii, putem aminti: * Creșterea prezenței la ore, creșterea gradului de încredere în sine și îmbunătățirea atitudinii față de învățare (Thomas, 2000) * Beneficii de natură școlară la fel de mari sau mai mari decât cele generate de alte modele, elevii implicați în proiecte asumându-și o responsabilitate mai mare pentru – 31 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare propriul proces de învățare decât în cazul activităților bazate pe modele tradiționale (Boaler, 1997; SRI, 2000) * Posibilități de dezvoltare a unor abilități complexe, precum capacități cognitive de nivel superior, rezolvarea problemelor, colaborarea și comunicarea (SRI, 2000) * Acces la o gamă mai largă de oportunități de învățare în sala de clasă, oferind o strategie de implicare a elevilor din medii culturale diverse (Railsback, 2002) Monitorizarea și evaluarea rezultatelor școlare generate de introducerea proiectelor ca și metodă de studiu, au demonstrat că acest stil de învățare este unul foarte atractiv deoarece derivă din autenticitatea experiențelor. Elevii își asumă rolul și comportamentul celor care lucrează într-un anumit domeniu. Fie că realizează un film documentar despre probleme de mediu, elaborează o broșură turistică pentru a evidenția locurile cu semnificație istorică din comunitatea lor sau realizează o prezentare multimedia despre argumentele pro și contra construirii unui mall, elevii sunt implicați în activități reale, care au semnificație dincolo de sala de clasă sau școală. Pentru profesori, printre avantajele suplimentare, se numără dezvoltarea profesionalismului și a colaborării cu colegii, precum și posibilitățile de a construi relații cu elevii (Thomas, 2000). În plus, mulți profesori apreciază disponibilitatea unui model care se adresează unor categorii diverse de elevi prin existența unei game variate de oportunități de învățare. Profesorii descoperă că elevii care beneficiază cel mai mult de învățarea prin proiecte tind să fie aceia în cazul cărora metodele de instruire tradiționale nu sunt eficiente (SRI, 2000). Cum transformă un astfel de model o clasă tradițională? O prezentare a unei activități de formare profesională elaborată în cadrul programului Intel® Teach to the Future (2003) descrie o clasă în care profesorul folosește în mod eficient metoda proiectului. Într-un astfel de cadru: * Există o problemă fără răspuns predeterminat. * Există o atmosferă de tolerare a greșelii și a schimbării. * Elevii iau decizii pe baza unui cadru. * Elevii definesc procesul prin care se va ajunge la o soluție. * Elevii au ocazia de a reflecta asupra activităților. * Evaluarea este continuă. * Rezultatul este un produs final a cărui calitate va fi evaluată. Pentru elevii obișnuiți cu experiențele școlare tradiționale, aceasta presupune o transformare de la respectarea unor ordine pentru desfășurarea activităților la orientarea propriilor activități de învățare; de la memorare și repetare la descoperire, integrare și prezentare; de la ascultare și reacție la comunicare și asumarea responsabilității; de la cunoștințe la fapte, termeni și conținuturi care servesc la înțelegerea proceselor; de la teorie la aplicarea teoriei; de la dependența de profesor la puterea de a lua decizii (Intel, 2003). Care sunt provocările pentru profesori? Așa cum am amintit deja, profesorii care doresc să folosească metoda proiectului la clasă s-ar putea să fie nevoiți să adopte noi strategii de instruire pentru a avea rezultate. – 32 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Majoritatea cadrelor didactice, în special cadrele formate în spiritul tradiționalismului în învățământ, nu au fost învățate să-și asume rolul de ghid sau facilitator și să predea în acest mod. Oportunități pentru cei care se află într-o astfel de situație sunt cursurile de formare continuă unde, după același model al proiectelor, pot recupera și își pot restructura cunoștințele considerate a fi depășite de cerințele sistemului actual. Metodele de instruire directă care se bazează pe manuale, expuneri și evaluări tradiționale nu funcționează prea bine în cadrul unui proces de instruire deschis, interdisciplinar, caracteristic învățării pe bază de proiecte. Profesorii mai degrabă „antrenează” și „modelează” și vorbesc mai puțin. Ei trebuie să fie pregătiți pentru a accepta „abaterile de la direcție” care pot interveni pe parcursul desfășurării unui proiect (Intel, 2003). Profesorii se pot afla în situația de a învăța ei înșiși alături de elevi pe măsură ce proiectul se desfășoară. Provocările specifice cu care se pot confrunta profesorii includ: * Recunoașterea acelor situații care pot contribui la realizarea unor proiecte bune * Structurarea problemelor ca oportunități de învățare * Colaborarea cu colegii pentru a dezvolta proiecte interdisciplinare * „Administrarea” procesului de învățare * Integrarea corespunzătoare a tehnologiilor * Conceperea unor metode și instrumente de evaluare autentice Într-adevăr, trebuie să existe disponibilitate din partea profesorilor de a-și asuma riscuri pentru a depăși provocările inițiale. Sprijinul din partea conducerii școlii poate ajuta la implementarea unor orare mai flexibile, cum ar fi cele cu mai puține discipline pe zi sau planificarea pe echipe, care să le ofere profesorilor și oportunități de dezvoltare profesională. (Intel, 2003) UN EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ Proiectul My legend in pictures Programul E-Twinning Clasa a II-a Școala Gimnazială „Ioana Radu Rosetti” Brusturoasa Parteneri: școli din Estonia, Turcia, Lituania, Polonia Derulare pe parcursul anului școlar 2012 – 2013 – 33 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Forma de manifestare: în special, studiu individual, realizare produse ale activității (desene, PPT-uri, filmulețe etc.), comunicare on-line. Beneficii: deprinderea unor tehnici și metode de studiu noi, interactive, exersarea deprinderii de lucru în echipă, transfer cultural, adaptarea formelor de comunicare la particularitățile proiectului etc. Bibliografie Cojocariu, Venera Mihaela, Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, R.A, București, 2002 Vintilă Geta, Coman Maria, Gândirea critică – o capacitate esențială a educației pentru valori, Editura „Școală gălățeană”, Galați, 2007 ***, Avantajele învățării bazate pe proiecte (http://iteach.ro/pagina/1106)  •  TEHNICA OGLINDIRII TEXTUALE Prof. înv. primar Alina-Maria Barbu, Școala Gimnazială „Ion Luca” Bacău – 34 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare „A citi” înseamnă „a descifra”, „a lămuri”, „a reține”, dar și „a învăța”. Iar confirmarea înțelegerii celor citite este un semnal de autonomie intelectuală. În general, algoritmul de lucru al citirii explicative înseamnă stimularea interesului pentru textul ce urmează a fi citit, precum și prevenirea unor elemente ce ar putea îngreuna înțelegerea sa. Elevii au nevoie de îndrumare spre lectură care să le descătușeze energiile creatoare, care să-i facă să deslușească și să prețuiască valorile literaturii noastre. Numai atunci cartea adevărată va fi rodul poveștii de dragoste dintre scriitor și cititor, va fi interfața dintre mințile a doi oameni care se apleacă unul asupra altuia – autorul și cititorul. Nici o comunicare nu este pur informativă. Excepție poate face comunicarea științifică. Dar orice comunicare cere și are originalitate. Accentul este al personalității celui care comunică. El evidențiază echilibrul care există între suflet și gândire. Și Sfinții Părinți asta cereau: „Să coborâm mintea în suflet! Acolo vom găsi nu doar inteligență ci și înțelepciunea necesară înainte de acțiune.” Între obiectivele fundamentale ale lecției de limba română la ciclul primar, un loc important îl ocupă modul în care elevii receptează semnificația textelor literare. Învățarea cititului și a scrisului ca instrumente fundamentale ale activității intelectuale, se realizează prin texte cu valoare literară. Preponderența acestor texte realizează în personalitatea copilului nu doar un argument pentru învățarea cititului, ci și un veritabil exercițiu afectiv. Astfel, se altoiesc în sufletul copiilor o complexitate de tehnici scriitoricești care îi înnobilează, făcându-i mai sensibili și mai frumoși sufletește. Scriitoarea Tatiana Slama- Cazacu a dezvoltat metoda de analiză a textului literar, pe care a numit-o „dinamic- contextuală”. Aplicarea acesteia a condus-o la convingerea că metoda permite abordarea mai cuprinzătoare, mai sistematică a textelor literare. În analiză se ține seama de toate componentele actului de comunicare, deci de triada comunicării (emițătorul este autorul, receptorul este cititorul, iar mesajul este opera), inclusiv particularitățile contextuale. Selectate ca pretext pentru învățarea cititului, textele literare devin exerciții pentru ulterioare plimbări de agrement în lumea ficțiunii, a narațiunii, a liricii, a literaturii, iar acest lucru nu e puțin, având drept argument pe Miron Costin care spune despre „cetitul cărților” că este „cea mai de preț zăbavă în toată viața omului.” Abordarea textului literar, a constituit deseori dificultăți pentru cadrele didactice, găsindu-le insuficient pregătite pentru a recepta conținutul ideatic al unei opere literare. Orice text literar are un conținut, are un mesaj adresat receptorului, dar are și un început, are o istorie, are o apartenență, … are un pre-text. Toate împrejurările în care a scris autorul, amintirile, evenimente sociale, familia, copilăria, școala, profesia, capcanele vieții, natura, constituie muze pentru creație, sunt provocatoare pre-texte. În esență este vorba despre contextul istoric și social în care a fost scrisă opera, legarea textului de celelate opere ale scriitorului, precum și contextul vieții și personalității autorului, acesta putând crea într-o anumită stare psihică, a cărei urmă este cert că există dincolo de cuvinte. Un autor de referință în domeniu – Heinrich F. Plett – făcea distincția dintre literatură și text: „literatura e întotdeauna și text, nu și invers.” Avem în vedere aici orice compoziție marcată de coeziune și coerență. Orice suită de enunțuri, raportate la o temă și reunite de o idee comună dau naștere unui text. Fie în versuri sau în proză textele sunt rod al neastâmpărului scriitoricesc. Ele cresc, înmuguresc odată cu impactul lor asupra receptorului. După o privire aruncată asupra întregului text, el trebuie analizat. Elementele – 35 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare textului se scurg prin „orificiul îngust” al analizei, al „clepsidrei” și se așază într-un „text întors”, (comentariu, rezumat, plan de idei, tablou, caracterizare) adică post-textul. Măiestria pedagogică a oricărui învățător îl ajută să găsească calea cea mai eficientă în vederea obținerii performanței de către elevii săi. Metoda enunțată, preluată apoi de universitarul Ioan Dănilă în lucrarea „Literatura română în teme, texte și pre-texte”, se bazează pe ideea că orice lecție poate avea schema grafică a unei clepsidre. Să ne imaginăm procedeul de analiză asemenea curgerii nisipului într-o clepsidră. Elementele textului, asemenea nisipului, se scurg prin „orificiul îngust” al analizei și se așază într-un „text întors”, comentariul. PRE-TEXT → informații existente înaintea textului studiat TEMA AUTORUL GENUL/SPECIA Natura Destăinuiri Liric despre sine și despre artă pastelul din „La poeții români” → poezia studiată: TEXT Primăvara, de V. Alecsandri  De ce este un pastel? – tablouri și cuvinte-cheie – elemente de pastel: imagini de culoare, imagini de mișcare, imagini auditive, epitete, starea poetului.  Exerciții-joc de creație în care să se descrie sosirea primăverii. POST-TEXT → informații oferite după studierea textului Pornind de la această imagine a analizei textuale, propun spre exemplificare un scurt demers didactic al poeziei Primăvara, de Vasile Alecsandri, studiată în clasa a II-a. Se solicită reactualizarea informațiilor cu privire la conținutul textului, pe desenul analizei- clepsidră. Sunt necesare instrumente adecvate pe care le vom numi convențional „oglinzi”. Orice text se oglindește în texte care au aceeași temă, în texte-comentariu sau – 36 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare texte-definiții ce privesc structura literară-cadru. Fiecare dintre aceste texte-oglinzi va constitui un pre-text cu care se va compara textul de studiat. Așadar, conținutul metodei oglindirii textuale constă în interrelaționarea centrilor ideatici ai textului de studiat cu elemente pereche ale pre-textelor-oglinzi. Astfel textul literar trecut prin analiza-clepsidră este examinat comparativ cu ajutorul instrumentului pre- text și revalorificat într-o formă post-text, comentariul literar. Intitulată sugestiv „metoda clepsidrei” (după reprezentarea grafică), pentru elev este un jalon tehnic de oglindire textuală (TOT = tehnica oglindirii textuale). Noutatea constă în schema pe care elevii o proiectează folosind cu ușurință toate situațiile ce implică un text. Se înțelege că primatul textual devine o tehnică orientată spre eficiență. Trebuie să abordăm cu responsabilitate menirea de a-l apropia micul cititor de textul literar, de a-l face părtaș la bucuria estetică încercată de scriitor în clipa creației. Bibliografie Dănilă Ioan, Măntescu Doina, Filioreanu Camelia, Literatura română în teme, texte și pre-texte, Editura „Egal”, Bacău, 2002; Slama-Cazacu Tatiana, Analiza textului literar. Aplicări în școală a metodei dinamic-contextuale, Constanța, 1998  •  METODA CUBULUI DIN PERSPECTIVA ABORDĂRII INTERDISCIPLINARE ȘI A ÎNVĂȚĂRII INTEGRATE prof. înv. primar Carmen-Mihaela Barcan, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău În vederea pregătirii micilor școlari de la clasa pregătitoare pentru a face față problemelor cu care se vor confrunta în viața profesională, socială sau personală, în sistemul educațional se recomandă abordarea interdisciplinară a cunoștințelor, respectiv realizarea unui curriculum integrat, centrarea pe activități integrate. Astfel, se stabilesc relații între concepte, fenomene și procese din domenii diferite, se realizează corelarea rezultatelor învățării cu situațiile din viața cotidiană. Cadrul didactic devine factor de „sprijin”, „mediator”, „facilitator”, utilizând diverse strategii predominant interactive, antrenându-i pe elevi în explorarea noilor conținuturi. Propune elevilor activități de învățare cu caracter integrat, care le solicită dezvoltarea sub toate aspectele: cognitiv, socio- emoțional și fizic. Activitățile de învățare recomandate în programa fiecărei discipline sunt diverse, valorifică experiența concretă a copilului, constituie „modalități de organizare a activității didactice în scopul realizării competențelor”. „Competențele specifice sunt ale clasei pregătitoare, fiind etape în formarea competențelor generale prevăzute pentru ciclul curricular al achizițiilor fundamentale”. (Programa școlară pentru clasa pregătitoare) – 37 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Strategiile didactice trebuie să permită alternarea formelor de activitate (individuală, în perechi și în grup) și să pună accent pe abordări flexibile și parcursuri diferențiate, în contextul specific al fiecărei clase și al fiecărui elev. Având în vedere diversitatea elevilor clasei, se impune cu precădere valorizarea fiecărui elev ca subiect al învățării, respectarea individualității acestuia, pentru a face din fiecare o persoană curioasă, competentă, capabilă să învețe și să acționeze eficient pe toată durata vieții. Pornind de la cunoașterea nevoilor și particularităților elevilor, am pus accentul pe selectarea și aplicarea, în demersul didactic, a strategiilor didactice incluzive. Aceste strategii „fac din spațiul clasei școlare un mediu securizant nu doar pentru elevii capabili de performanțe superioare, ci și pentru cei timizi, retrași, neîncrezători, cu dificultăți de adaptare la cerințele învățării școlare.” (Hussar, E., Safciuc, T., p.4) Astfel, am organizat activități variate de învățare pentru toți copiii, îmbinând metode tradiționale (conversația, observarea sistematică a activității și a comportamentului elevului, lectura predictivă, exercițiul, demonstrația, explicația) cu metode și procedee active și incluzive, care să stimuleze participarea activă, fizică și psihică, individuală și colectivă a elevilor în procesul învățării, având un pronunțat caracter formativ – educativ (generează sentimente de acceptare și simpatie, cresc stima de sine, cresc încrederea în forțele proprii, diminuează anxietatea față de școală ș.a.). Una din metodele folosite la clasa pregătitoare a fost și metoda cubului. Utilizarea acestei metode a permis „explorarea unui subiect/a unei situații din mai multe perspective, a oferit posibilitatea de a dezvolta competențele necesare unei abordări complexe și integratoare” (Leonte, R., Stanciu, M., p. 24) Astfel, în cadrul unității tematice intitulată „Salutare, primăvară!”, într-o lecție de fixare și sistematizare a cunoștințelor la disciplina Comunicare în limba română, am abordat integrat următoarele subiecte:  Sunetul [î/â] și literele î/Î, â/Â – la disciplina Comunicare în limba română;  Adunarea și scăderea cu 2 – la disciplina Matematică și explorarea mediului;  Pata de culoare – la disciplina Arte vizuale și lucru manual;  Sunetul vorbit și sunetul cântat – la disciplina Muzică și mișcare. Am vizat formarea următoarelor competențe specifice:  Comunicare în limba română 1.2 recunoașterea unor detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar 1.3 identificarea silabelor și a sunetului inițial și final în cuvinte clar articulate 2.4 manifestarea interesului pentru exprimarea de idei în contexte cunoscute 3.1 recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari și mici de tipar  Matematică și explorarea mediului 1.2 compararea cardinalelor unor mulțimi având cel mult 10 obiecte 3.2 manifestarea curiozității pentru observarea unor fenomene din mediul apropiat 5.2 rezolvarea de probleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 2 unități în concentrul 0 – 10, cu ajutorul obiectelor  Arte vizuale și lucru manual 2.3 realizarea de aplicații simple, pe baza interesului direct  Muzică și mișcare 2.1 cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mișcarea sugerată de text – 38 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3.1 manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare. Etapele metodei: a) realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt notate cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, argumentează; b) anunțarea subiectului pus în discuție; c) împărțirea grupului în 6 subgrupuri – sub formă de joc, fiecare copil a ales un jeton cu rândunică, ghiocei, buburuză, brândușe, albinuță sau fluturaș; fiind 30 de copii, s-au format astfel 6 subgrupuri a câte 5 elevi: grupa rândunelelor, grupa ghioceilor ș. a.m. d.; d) aruncarea succesivă a cubului de către liderul fiecărui subgrup; înmânarea fișelor de lucru, potrivit cifrei scrise pe fața de deasupra a cubului; e) colaborarea cu membrii subgrupului în vederea rezolvării sarcinilor scrise pe fișă: 1. DESCRIE Încercuiește, folosind culori diferite, literele î/Î, â/Â. Scrie, în tabel, câte litere de fiecare fel ai găsit! Colorează soarele! 2. COMPARĂ Desenează în chenar: Scrie cifra potrivită numărului de elemente al fiecărei mulțimi, apoi colorează chenarul cu cele mai puține elemente. 3. ANALIZEAZĂ Reprezintă grafic propoziția de mai jos. î Î â Â tot atâția ghiocei, câte narcise sunt cu 2 pomișori mai puțini decât numărul narciselor cu 2 fluturași mai mulți decât numărul narciselor În luna martie, pe o rază de soare coboară pe pământ primăvara. Șuvoaie de lumină sparg norii întunecoși și potopul de raze se revarsă pe întreg pământul. Zăpada plânge în șopotul pâraielor. Câmpul e umed, dar soarele îl zvântă. În preajma apelor mai stăruie pete de zăpadă prin cutele pământului. – 39 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de cuvinte din propoziție. Colorează cu verde bulinele corespunzătoare sunetului [î /â]. Colorează rândunica! 4. ASOCIAZĂ Ajută buburuza să ajungă pe frunza potrivită! Colorează imaginile! 5. APLICĂ Compune probleme după imaginile de mai jos! Scrie exercițiul potrivit pentru fiecare problemă ilustrată! Colorează imaginile! 6. ARGUMENTEAZĂ Scrie literele în ordinea indicată în tabel. Ce cuvânt ai obținut? Colorează zâna potrivită cuvântului obținut! Motivează alegerea făcută! R M A R P Ă A I V 2 4 7 8 1 5 9 3 6 RÂNDUNICA ÎȘI CAUTĂ ADĂPOST. 1 2 3 4 5 6 8 5 9 3 + 2 8 – 2 7 + 2 10 – 2 – 40 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare f) comunicarea, întregului grup, a formei finale a scrierii; g) expunerea fișelor pe un panou, în fața clasei – Turul galeriei. Am dedus următoarele avantaje ale metodei cubului, abordată integrat: – etapele premergătoare lucrului în grup (alegerea jetoanelor, colorarea desenelor, formarea subgrupurilor) au fost atractive, dinamice, sub formă de joc; – elevii au fost surprinși și plăcut impresionați de modul de împărțire a grupului în cele 6 subgrupuri; – sarcinile de lucru au fost diferențiate și au contribuit activ la propria formare a elevului; – a fost stimulată gândirea logică a elevilor, cât și motivația învățării; – elevii au avut posibilitatea să comunice și să coopereze în vederea rezolvării sarcinilor; – dezvoltă abilități de comunicare și cooperare la elevi; – promovează învățarea împreună în clasă/învățarea prin cooperare; – conferă lecției un design atractiv prin așezarea într-un alt fel a mobilierului clasei; – permite crearea unui mediu securizant și prietenos în sala de clasă, care încurajează elevul să se exprime și să participe; – exersează interaprecierea și capacitatea de apreciere obiectivă. De asemenea, am dedus și unele dezavantaje, cum ar fi: – se creează un zgomot oarecare în interiorul fiecărui subgrup; – nu există un control precis asupra cantității/calității cunoștințelor dobândite de fiecare elev, având în vedere particularitățile de vârstă și individuale. Formarea și dezvoltarea competențelor specifice domeniului cognitiv pentru vârsta de 6 – 7 ani este un proces complex ce presupune organizarea de către învățător a unor situații de predare, învățare și evaluare sistematice, în strânsă interdependență cu particularitățile de vârstă și individuale ale elevului. Învățătorul, cunoscând varietatea metodelor disponibile în câmpul didacticii moderne, cunoscând particularitățile elevilor cu care lucrează, valențele conținutului pe care trebuie să le atingă prin predare – învățare, trebuie să acționeze pentru a contribui la dezvoltarea disponibilităților și aptitudinilor copiilor, creând un context social – educațional adecvat, folosind metode eficiente de interacțiune, promovând comportamente și stiluri didactice flexibile, adaptând metodele de predare – învățare – evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul psihologic al elevilor. „Cea mai eficientă și pertinentă educație nu constă prioritar în a oferi informații sau a transmite cunoștințe, ci în a crea condiții optime de afirmare a potențialului individualității – 41 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare copilului în situațiile personalizate ori socializate de învățare. O educație bazată pe respectul individualității copilului favorizează manifestarea creativității, imaginației, gândirii, permite formarea unui spirit deschis orientat către cunoaștere, comunicare, înțelegere și dezvoltare inter(personală).” (Dumitriu, Gh., 2004, p.3) Bibliografie Dumitriu, Gh., Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004 Hussar, E., Safciuc, T., Colaborare și incluziune în sala de clasă: ghid metodic de utilizare a strategiilor incluzive în învățământul preuniversitar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2008 Leonte, R., Stanciu, M., Strategii activ – participative de predare – învățare în ciclul primar: ghid metodico – științific în vederea utilizării metodelor active în învățământul primar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2004  •  DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN METODE DE ÎNVĂȚĂMÂNT Înv. Ecaterina Bejan, Școala Gimnazială Nr. 1 Oituz I.1. Considerente teoretice Creativitatea constă într-o structură caracteristică a psihicului, care face posibilă realizarea unor produse noi. Originalitatea produselor create este variată: de la expresivitatea desenului infantil la creativitatea inovatoare care aduce modificări esențiale principiilor de bază într-un domeniu. Realizarea unor invenții este accesibilă oricărui om cu condiția unor interese și experiențe corespunzătoare. Una din sarcinile școlii de azi, când operațiile stereotipe din producție sunt efectuate de mașini automate conduse de calculatoare, o constituie cultivarea spiritului inovator. La școlarul mic nu se poate vorbi de creativitate, dacă o evaluăm după criteriile de validare ale actului creator. Creativitatea ca act finalizat într-un produs de mare originalitate este valabilă doar pentru cazurile de copii excepționali. Creativitatea copilului trebuie privită diferit de cea autentică. Produsul realizat de copil este nou și valoros pentru el și beneficiază de atributul originalității. Mihailevici susține că orice act care solicită din partea copilului folosirea unor procedee euristice și conduce la concluzii inedite, descoperite prin efort individual, este un act creator. Preșcolarii și școlarii mici au o creativitate naivă, grație fie imaginației bogate, fie curiozității, plăcerii de a fabula, spontaneității specifice vârstei. Cu cât se oferă mai mult posibilitatea copilului de a fi spontan și independent, cu atât șansele ca acesta să devină o persoană creativă, cresc. Prin urmare, dascălii sunt nu numai îndreptățiți ci chiar obligați să educe creativitatea specifică a copiilor. Cred în existența atitudinii pozitive a acestora față de educarea creativității, chiar dacă cercetările relevă faptul că educatorii se numără printre – 42 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare profesioniștii care se opun noului cu mai mare înverșunare decât specialiștii din alte domenii. I.2. Factorii creativității • Imaginația, proces de sinteză a unor reacții, fenomene psihice noi, este principala funcție psihică esențială a procesului de creație. Însușirile sale definesc particularitățile actului creator: fluiditatea, plasticitatea, originalitatea. • Imaginația constituie o aptitudine; factorul ereditar are o influență mai mult sau mai puțin importantă. • Cunoștințele dobândite prin muncă au rol esențial. Experiența poate fi directă (observarea directă a fenomenelor sau discuții cu specialiști în domeniu) sau indirectă (prin lectură sau audierea de lecții, conferințe). Școala contribuie din plin la dezvoltarea creativității. • Inteligența – gândirea influențează creația; înlesnește analiza și stabilirea de relații noi și contribuie la aprecierea critica a produselor create. • Creația presupune anumite însușiri de caracter: motivație adecvată, dorința de a descoperi ceva nou, voința fermă, perseverență pentru a învinge dificultățile ce stau în calea obținerii unor produse originale, valoroase. • Societatea influențează activitățile creatoare prin: cerințele sociale (dezvoltarea tehnicii izvorâtă din cerințele de progres continuu), stadiul actual al științei, tehnicii sau artei, predecesorii, profesorii influențează profund creația elevilor (cel puțin în etapa ei inițială). Societatea poate fi uneori o frână în calea cunoașterii. II.1. Metode pentru stimularea creativității Pentru utilizarea la maximum a resurselor inconștientului, care are un rol important în procesul de creație, s-au preconizat metode ce au în centru asocierea liberă, consemnarea ideilor care ne vin spontan în minte, fără eforturi speciale de memorie sau raționament. Pentru că vorbim despre creativitate, propun activități prin care consider că se poate dezvolta gândirea divergentă și implicit creativitatea la elevi. Brainstorming Scop: stimularea creativității și productivității gândirii prin intermediul grupului. Demers metodologic: se pornește de la un cuvânt cheie sau o temă și se solicită cât mai multe asociații cognitive, într-un anumit interval de timp; se prezintă elevilor regula de bază: amânarea judecăților critice în momentul emiterii ideilor, concentrarea asupra cantității și nu a calității; este necesar ca elevii să fie stimulați și încurajați pe tot parcursul ședinței; se notează ideile pentru a fi apoi triate, analizate și evaluate; se poate demara ședința cu un exercițiu de încălzire. Puncte tari: – produce o atmosferă pozitivă, de relaxare și încredere, astfel că și elevii timizi pot participa activ; – poate fi folosită ca antrenament creativ în orice tip de activitate; – facilitează auto și interevaluarea obiectivă. – 43 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare SCENARIU DE BRAINSTORMING în alcătuirea unui rebus Clasa a III-a Disciplina: Științe ale naturii Tema: Plante Tipul lecției: Evaluare la sfârșitul unui capitol Obiectiv fundamental: Evaluarea cunoștințelor dobândite la tema „Plante” Obiective operaționale: 1. Să descrie demonstrând: părțile plantei, relațiile dintre ele, rolul și foloasele ei; 2. Să completeze o fișă de lucru independent cu: enunțuri lacunare, răspunsuri la întrebări, selectarea variantei corecte, gruparea unor termeni după cerință; 3. Să creeze un rebus prin contribuție colectivă; 4. Să prezinte cea mai interesantă noutate din portofoliul individual; 5. Să exprime prin mimică și gesturi acțiuni ale grădinarului. Resurse procedurale – metode și procedee: conversația, demonstrația, munca independentă, problematizarea, brainstormingul, portofoliul, jocul de rol Resurse materiale: colțul viu al clasei, rezultatele experimentelor individuale și de grup Resurse bibliografice: atlas botanic, portofolii individuale Forme de activitate: frontală, individuală, în echipă DESIGN INSTRUCȚIONAL (selectiv: Secvența de brainstorming) Secvența lecției: Dirijarea activității de învățare Obiectiv referință: stimularea creativității prin brainstorming individual și cooperare în echipă Conținut instructiv educativ: ETAPE: 1. Anunțarea obiectivului: crearea unui rebus prin contribuția colectivă, cu tema PLANTE 2. Formularea cerințelor (problematizarea): – Literele trebuie să facă parte din cuvinte care, la rândul lor să fie cuprinse în câmpul de cunoștințe al temei „Plante”; – Cuvintele să facă parte din cunoștințele noi dobândite în cadrul temei studiate și să presupună o oarecare dificultate de căutare a răspunsului; – Definițiile să fie corecte și precise. 3. Numărarea și precizarea literelor 4. Împărțirea pe grupe: câte una pentru fiecare literă 5. Anunțarea etapelor de lucru: „Ciorchinele” pentru litera grupei: fiecare copil propune un cuvânt care conține litera corespunzătoare grupei cu condiția ca acesta să facă parte din tema studiată – Cooperare în grup: dintre cuvintele propuse grupa se oprește la unul – Independent – în scris – fiecare membru al grupei definește cuvântul propus – Se citesc pe rând în cadrul grupei definițiile date – 44 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – Se analizează corectitudinea și se hotărăște de comun acord care definiție e mai bună (se îmbunătățește definiția prin cooperare în grup). Evaluare: – Pe tablă sau pe poster este scris pe verticală tema rebusului: PLANTE – Fiecare grupă prezintă rezultatul muncii astfel: a) Un membru desemnat al grupului desenează numărul de pătrățele la locul potrivit pentru cuvântul la a cărei definiție a lucrat echipă sa. b) Liderul de grup citește definiția. c) Restul clasei ghicește cuvântul d) Liderul scrie definiția pe tablă iar celălalt completează rebusul cu cuvântul corespunzător; simultan ceilalți scriu pe caiete (Dacă definiția permite confuzii cu alte cuvinte este propusă de alți copii – frontal). Exemple de Brainstorming pentru fiecare literă: apă pom pământ ploaie lalea floare L păpădie P tulpină albastră salcie Dintre aceste cuvinte se selectează câte unul potrivit: pământ (P), floare (L), apă (A), nervuri (N), tulpină (T), oxigen (E). Brainstorming pentru definirea cuvintelor: . Exemple de definire a cuvântului floare în contextul cerut: Miroase frumos. Crește în vârful tulpinii. Din ea ies semințele. E soră a soarelui. Parte a plantei care are petale și din care ies fructele sau semințele. Variantă: Când pașii de lucru se stăpânesc bine, elevii pot defini independent cuvântul la care s-au gândit, iar apoi se face citirea și selecția definițiilor în cadrul grupului. Astfel, pentru aceeași literă definițiile sunt mai diversificate, mărind interesul pentru „ghicirea” cuvintelor. III.1. Cultivarea creativității în învățământ Stimularea imaginației trebuie să constituie un obiectiv de bază, alături de educarea gândirii. Trebuie promovată în continuare cultura generală în conținutul învățământului deoarece aceasta favorizează creativitatea. Programele trebuie să prevadă lecții speciale pentru dezvoltarea imaginației. Profesorii trebuie să aibă relații prietenoase cu elevii, să-i încurajeze în a pune întrebări și să nu-i ironizeze când greșesc, astfel încât școlarii să-și manifeste în voie curiozitatea. Există mijloace pentru dezvoltarea creativității: putem cere elevilor să elaboreze o compunere având în centru un obiect simplu: o carte, un creion, un nasture. Le putem cere să formuleze cât mai multe întrebări în legătură cu elemente cunoscute: apă, aer ș.a. Putem cere să extragă morala ce se degajă dintr-o imagine complexă. Aceste procedee favorizează formarea unei atitudini creative și a aptitudinii de a căuta și a găsi probleme. – 45 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Profesorii valoroși stimulează elevii să soluționeze probleme. Acestea obligă elevul să găsească ceva nou pentru el implicând și creativitatea. Metodele active implică eforturi de observare și gândire independentă și fac apel la inițiativa elevilor. III.2. Concluzii Creativitatea copilului trebuie privită diferit de cea autentică. Produsul realizat de copil este nou și valoros pentru el și beneficiază de atributul originalității. Mihailevici susține că orice act care solicită din partea copilului folosirea unor procedee euristice și conduce la concluzii inedite, descoperite prin efort individual, este un act creator. Preșcolarii și școlarii mici au o creativitate naivă, grație fie imaginației bogate, fie curiozității, plăcerii de a fabula, spontaneității specifice vârstei. Cu cât se oferă mai mult posibilitatea copilului de a fi spontan și independent, cu atât șansele ca acesta să devină o persoană creativă, cresc. Dascălii sunt nu numai îndreptățiți, ci chiar obligați să educe creativitatea specifică a copiilor. III.3. Recomandări În școlile românești, potențialul elevilor trebuie dezvoltat în două sensuri: acumularea de informații, structuri, deprinderi, priceperi, competențe, tehnici de învățare și aplicare a lor în cotidian și dezvoltarea potențialului creator, a capacității de a formula și rezolva probleme, cultivarea interesului față de domeniul descoperirilor și inovațiilor. Practic, fiecare arie curriculară, activitățile extracurriculare ca și cele extrașcolare oferă oportunități în acest sens. Important este ca educatorul să aibă încredere în elevi, să le ofere ocazia de a-și exprima punctul de vedere, să-și asume responsabilități, să încurajeze si să creadă în capacitatea de autorealizare a fiecăruia, să aprecieze în mod deosebit individualitatea, să încurajeze și să recompenseze creativitatea, să insiste pe dezvoltarea motivației intrinseci. Și, dacă educatorul alternează metodele tradiționale cu cele moderne, interactive, brainstorming-ul (metoda de eliberare a creativității) problematizarea, sinectica, colajul, metafora și alte metode ce conduc la dezvoltarea gândirii divergente, cu siguranță rezultatele ar fi evidente. Important este să nu ne fie teamă să experimentăm, să acceptăm noul și să fim în primul rând noi înșine creativi. Bibliografie Sălăvăstru D., Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004; Crețu Tinca, Psihologia educației, Editura Credis, București, 2004 Cucoș Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2002 Zlate Mielu, Fundamentele Psihologiei, Editura Universitară, București, 2006  •  METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Înv. Bernadeta Ramona Birtea, Școala Gimnazială Nr .1 Slănic-Moldova – 46 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare „Nu există artă mai frumoasă, decât arta educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul creează un chip viu, uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucura și Dumnezeu.” Cuvântul metodă derivă etimologic din cuvintele grecești metha (către, spre) și odos (cale, drum). Astfel, în didactică, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaționale, cale parcursă de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Văideanu amintea câteva trăsături ale metodei și anume: – este selecționată de cadrul didactic și aplicată în lecții și activități extrașcolare; – se folosește sub forma de variante sau procedee în funcție de nivelul, interesele sau trebuințele elevilor, având ca scop asimilarea temeinică a cunoștințelor; – aduce o mai bună cooperare cu elevii. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumită situație de învățare, cadrul didactic trebuie să țină seama de factori obiectivi și factori subiectivi. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educației și la logica internă a științei din cadrul căreia sunt selectate informațiile transmise. Factorii subiectivi se referă la contextul uman și social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor și colectivului de elevi. Metodele devin căi pe care învățătorul le urmează pentru a orienta copilul să descopere el însuși adevărurile căutate, cunoștințele vizate, noile comportamente ce se așteaptă a fi achiziționate. Deși activitatea independentă a copilului devine tot mai importantă și mai productivă, el nu poate învăța singur totul, de aceea învățătorul trebuie să stabilească un raport optim între utilizarea metodelor de dirijare și a celor care, acordă o libertate mai mare copilului. Metoda poate fi definită și ca un ansamblu organizat de procedee, calitatea și eficiența metodei depinzând și de procedeele utilizate, iar ansamblul metodelor, utilizate în procesul de învățământ constituie metodologia acestora (Tomșa Ghe., 2005, p.127) În anumite situații, o metodă poate deveni procedeu în cadrul altei metode (ex. problematizarea poate fi inclusă într-o demonstrație). Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de învățământ precum și teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare: natura, funcțiile, clasificarea metodelor de învățământ, precum și caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerințelor de utilizare. Metodologia ajută cadrul didactic să-și aleagă căile cele mai adecvate în vederea valorificării potențialului elevilor și atingerii obiectivelor instructiv-educative, prevăzute în programele școlare ale fiecărui obiect de studiu. În acest context intervin creativitatea și inspirația profesorului, care intră în contact cu teoria și metodele și, apoi, le selectează și le folosește în diferite ipostaze, în funcție de resursele umane și materiale de care dispune la un moment dat. Metodologia se transformă, astfel, prin mijlocirea cadrului didactic, dintr- o problemă pur teoretică într-una de ordin practic, ajutându-ne să înțelegem nu numai diferența dintre metode, ci și principiile care stau la baza utilizării lor optime în procesul de predare-învățare-evaluare. – 47 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Metodologia instruirii este supusă în continuu perfecționării, atât ca urmare a evoluției științei pedagogice, cât și prin acțiunea directă a cadrului didactic, pornind de la nivelul programelor școlare și terminând cu lecția (Tomșa Ghe., 2005, p.126). Sistemul metodelor de învățământ conține: – metode tradiționale, cu un lung istoric în instituția școlară și care pot fi păstrate cu condiția reconsiderării și adaptării lor la exigențele învățământului modern; – metode moderne, determinate de progresele înregistrate în știință și tehnică. Unele dintre acestea de exemplu, se apropie de metodele de cercetare științifică, punându-l pe elev în situația de a dobândi cunoștințele printr-un efort propriu de investigație experimentală; altele valorifică tehnica de vârf (simulatoarele, calculatorul). În școala modernă, dimensiunea de bază în funcție de care sunt considerate metodele de învățământ este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanșeze angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivația, capacitățile cognitive și creatoare. Un criteriu de apreciere a eficienței metodelor îl reprezintă valențele formative ale acestora, impactul lor asupra dezvoltării personalității elevilor. Clasificarea metodelor de învățământ se poate realiza în funcție de diferite criterii. a) după criteriul istoric: metode clasice (tradiționale): expunerea, conversația, exercițiul etc.; metode moderne: studiul de caz, metoda proiectelor, metode de simulare, modelarea etc.; b) după funcția didactică prioritară pe care o îndeplinesc: b.1. metode de predare-învățare propriu-zise, dintre care se disting: metodele de transmitere și dobândire a cunoștințelor: expunerea, problematizarea, lectura etc.; b.2. metodele care au drept scop formarea priceperilor și deprinderilor: exercițiul, lucrările practice etc.; b.3. metode de evaluare*; c) după modul de organizare a activității elevilor: metode frontale (expunerea, demonstrația); metode de activitate individuală (lectura); metode de activitate în grup (studiul de caz, jocul cu roluri); metode combinate, care se pretează mai multor modalități de organizare a activității (experimentul); d) după tipul de strategie didactică în care sunt integrate: algoritmice (exercițiul, demonstrația); euristice (problematizarea); e) după sursa cunoașterii (care poate fi experiența social-istorică a omenirii, explorarea directă sau indirectă a realității sau activitatea personală), la care se adaugă un subcriteriu: suportul informației (cuvânt, imagine, acțiune etc.), prof. Cerghit I., propune o altă clasificare [1, 2] și anume: 1. metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate); discuțiile și dezbaterile; problematizarea; 2. metode de comunicare bazate pe limbajul intern (reflecția personală); 3. metode de comunicare scrisă (tehnica lecturii); 4. metode de explorare a realității: a) metode de explorare nemijlocită (directă) a realității: observarea sistematică și independentă; experimentul; învățarea prin cercetarea – 48 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare documentelor și vestigiilor istorice; b) metode de explorare mijlocită (indirectă) a realității: metode demonstrative; metode de modelare; 5. metode bazate pe acțiune (operaționale sau practice): a) metode bazate pe acțiune reală/autentică): exercițiul; studiul de caz; proiectul sau tema de cercetare; lucrările practice; b) metode de simulare (bazate pe acțiune fictivă): metoda jocurilor: metoda dramatizărilor; învățarea pe simulatoare. Acestor categorii li se adaugă un alt tip de metode și anume metodele de raționalizare a învățării și predării: metoda activității cu fișele; algoritmizarea; instruirea programată; instruirea asistată de calculator (I.A.C.). Metodele interactive Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe. Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup. Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții. E bine ca profesorul să modeleze tipul de personalitate necesar societății cunoașterii, personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de comunicare și cooperare, abilități de relaționare și lucru în echipă, atitudini pozitive și adaptabilitate, responsabilitate și implicare. O metodă interactivă pe care am folosit-o des în diferite etape ale lecției este CUBUL. Aceasta prezintă o serie de avantaje, printre care: * Valorizează activitățile și operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut; * Se folosește în scopul explorării unui subiect din mai multe perspective; * Oferă o abordare complexa și integratoare. Etape: 1. Propunerea temei activității; 2. Împărțirea colectivului de elevi în 6 grupuri; 3. Oferirea de explicații elevilor – cadrul didactic va construi un cub din carton, pe care va nota cerințe, folosind fiecare dintre cele 6 suprafețe ale acestuia: Descrie!, Compară!, Asociază!, Analizează!, Aplică!, Argumentează pro și contra!. 4. Rezolvarea sarcinilor activității: fiecare dintre cele șase grupuri va trata tema propusa dintr-o perspectivă astfel: Grupa 1: Descrie Grupa 2: Compară Grupa 3: Asociază Grupa 4: Analizează Grupa 5: Aplică – 49 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa 6: Argumentează pro și contra. 5. Prezentarea temei din perspectiva fiecăruia dintre cele 6 grupuri – fiecare grup prezintă tema din perspectiva din care a abordat-o. 6. Discuții finale în legătură cu tema avută. Avantajele metodei: • dezvoltarea capacităților de analiză, sinteză, aplicare, transfer, argumentare ale elevilor: • formarea unei imagini globale reale asupra temei abordate; • o mai bună înțelegere a temei, având în vedere cele 6 perspective luate în calcul; • motivarea elevilor pentru participarea la activitate; • activizarea elevilor; • dezvoltarea capacităților comunicaționale; • munca în echipă oferă elevilor o mai bună relaționare, socializare; • întrecerea dintre echipe stimulează elevii pentru a găsi cele mai bune răspunsuri. Limite: • având în vedere faptul că fiecare grup are de rezolvat o alta temă, este posibilă tratarea superficială a celorlalte teme; • consum mare de timp; • posibilitatea apariției dezordinii în tipul activității; • neimplicarea tuturor elevilor în rezolvarea sarcinilor din fiecare grup. Am folosit metoda cubului într-o lecție de recapitulare a capitolului „Animale” la Cunoașterea mediului, clasa a II-a, în etapa „Obținerea performanței”, iar în continuare am atașat materialului anexele cu fișele pe care le-au rezolvat fiecare grupă de elevi. ANEXA 1 DESCRIE Numește și descrie animalul din imagine: ………………………………………………………… ………………………………………………………… ANEXA 2 COMPARĂ – 50 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Numește și compară animalele din imagini: ASEMĂNĂRI ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… DEOSEBIRI ………………………………… ……………………………….. ………………………………… ………………………………. ANEXA 3 ASOCIAZĂ 1. Asociază fiecărui animal adăpostul său: …………………… …………………….. ……………………. 2. Asociază fiecărui animal grupul din care face parte: oaie → ………………………. lup → ………………………. cal → ………………………. pasăre → ………………………. vacă → ………………………. ANEXA 6 ARGUMENTEAZĂ – 51 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare De ce cresc oamenii oi? Dar găini? ……………………………………………………………………… ……………………………………………………………………… ANEXA 4 ANALIZEAZĂ Analizează modul de viață al acestui animal: ……………………………………………………………………… ……………………………………………………………………… ANEXA 5 APLICĂ Îndrumă fiecare animal către locul unde trăiește:  •  – 52 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Prof. înv. primar Maria Birtea, Școala Gimnazială Nr. 1 Slănic Moldova Motto: Încercați, îndrăzniți, ieșiți din vechile tipare și veți fi mulțumiți de rezultatele dumneavoastră, dar mai ales ale copiilor. Metodele moderne sunt definite ca acțiuni pedagogice prin care se permite copilului satisfacerea trebuințelor sale de activitate, de cercetare, de creativitate, de comparare și de înțelegere a cunoștințelor prin el însuși sau în colaborare cu alți copii, în loc să primească de-a gata de la învățător sau din manualul școlar. Printre valențele metodelor moderne amintesc: solicită elevului efortul personal; provoacă participarea elevului la explicațiile învățătorului; valorifică și activitatea senzorio- motorie; oferă elevului mai multă autonomie, inițiativă, motivație personală, creativitate. Metodele și mijloacele moderne produc schimbări în planul gândirii (idei, opinii), în plan verbal și acțional, activează elevii, îi motivează, reducând încorsetarea pe care ei și învățătoarea o resimt într-o activitate tradițională. Variate și etapizate, aceste metode trebuie să fie aplicate ca un joc cu reguli. Prezentate ca niște jocuri de învățare, cooperare, distractive, nu cu efort de concentrare, metodele moderne determină elevii să rezolve în grup problemele cu care se confruntă, să ia decizii, și să aplaneze conflictele ce pot apărea. Astfel, ei descoperă o noua experiență interrelaționând în grupuri de învățare activă: aceea de a studia, de a investiga împreună și capătă încredere în forțele proprii, dar și în ale grupului. Clasificarea metodelor și tehnicilor interactive de grup După funcția didactică principal le putem clasifica astfel: A. Metode de predare-învățare interactivă în grup: – Metoda predării / învățării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar); – Metoda Jigsaw (Mozaicul); – Citirea cuprinzătoare; – Cascada (Cascade); – STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învățării pe grupe mici; – TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe; – Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles); – Metoda piramidei; – Învățarea dramatizată; B. Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare: – Harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map); – Matricele; – Lanțurile cognitive; – Fishbone maps (scheletul de pește); – Diagrama cauzelor și a efectului; – Pânza de păianjen (Spider map – Webs); – 53 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique); – Metoda R.A.I. ; – Cartonașele luminoase; C. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității: – Brainstorming; – Starbursting (Explozia stelară); – Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono); – Caruselul; – Multi-voting; – Masa rotundă; – Interviul de grup; – Studiul de caz; – Incidentul critic; – Phillips 6/6; – Tehnica 6/3/5; – Controversa creativă; – Fishbowl (tehnica acvariului); – Tehnica focus grup; – Patru colțuri (Four corners); – Metoda Frisco; – Sinectica; – Buzz-groups; – Metoda Delphi; D. Metode de cercetare în grup: – Tema sau proiectul de cercetare în grup; – Experimentul pe echipe; – Portofoliul de grup; Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității în munca de explorare a unui subiect, care conduce investigația elevilor în cinci direcții precise, determinate de întrebări. Abordarea investigației se inițiază din central conceptului și se „împrăștie” în afară spre obținerea de idei conexe. Atmosfera în care se desfășoară lecția este una de relaxare, dar și de interes. Denumirea originală a metodei este „starbursting” (engl.star = stea; burst = a exploda). CE PRESUPUNE? Formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de elevi, în grup, prin interacțiune și individual, pentru rezolvarea unor probleme. MATERIAL O stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, tablouri, ilustrații, jetoane, siluete. DESCRIERE 1. Elevii sunt așezați în semicerc, pot propune tema. Pe steaua mare se scrie sau se desenează idea centrală. 2. Pe cele cinci steluțe se scrie câte o întrebare: „ce?”, „cine?”, „unde?”, „când?”, „de ce?”, toate acestea fiind notate separat și pe bilețele. Cinci copii extrag câte un bilețel – 54 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare cu întrebarea. Fiecare dintre cei cinci își aleg 4 colegi, organizându-se 5 grupuri care lucrează separat. 3. Se stabilește timpul de lucru (aprox. 5’). Membrii grupurilor cooperează în elaborarea răspunsurilor. 4. Reprezentantul grupului prezintă răspunsurile elaborate, eventual ajutat de colegi. Ceilalți pot pune întrebări, în cazul în care există neclarități. 5. Răspunsurile sunt apreciate, precum și efortul, modul de interacțiune și de cooperare. CERINȚE: respectarea etapelor; familiarizarea cu întrebări deschise; întrebările se scriu cu diferite culori pentru a fi reținute mai ușor; întrebările elevilor se înregistrează în „portofoliul exploziei stelare”. Avantajele utilizării metodei sunt multiple: – exersează și dezvoltă gândirea cauzală, divergența, deductivă, limbajul, atenția distributivă și antrenează inteligențele multiple; – costurile reduse necesare folosirii metodei; – aplicabilitatea largă: lectura după imagini, convorbire, povestire, joc didactic, poezii, dar și la activități matematice și de evaluare; – stimulează participarea activă; – dezvoltă creativitatea în grup și individuală, spontaneitatea – dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă; Limite: – depinde de calitățile moderatorului de a anima și dirija discuția pe făgașul dorit; – uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanți; Eu am folosit aceasta metodă la clasa pregătitoare, la disciplina comunicare în limba română, tema: Predarea literei și sunetului „D”, în etapa reactualizării cunoștințelor. Pe covor am așezat steluța mare, unde am desenat o imagine sugestivă din povestea „Degețica”, iar în jurul ei 5 steluțe cu întrebările aferente, în culori diferite. Pentru a povesti „Degețica” ne-am împărțit în 5 echipe, prin numărare, iar copiii au formulat întrebări pe baza textului. Fiecărei echipe i s-a atribuit câte o întrebare: ce?/cine?/unde?/când?/de ce?. La final am realizat un rezumat al poveștii. Întrebările elevilor: • Ce a primit bătrâna de la Zâna Florilor?/Ce a ieșit din bobul de orz?/Ce a făcut broasca? etc. • Cine a furat-o pe Degețica?/Cine a salvat-o de broscoi? etc. • Unde a dus-o broasca?/Unde a găsit adăpost Degețica?/Unde a zburat rândunica? etc. • Când a furat-o broasca?/Când a plecat Degețica împreună cu rândunica? etc. • De ce își dorea bătrâna un copil?/De ce a fugit Degețica împreună cu rândunica? etc. Utilizarea metodelor nu trebuie făcută în lipsa unor combinări și armonizări cu metodele tradiționale, deoarece avantajele și dezavantajele lor sunt complementare.  •  – 55 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ROLUL METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC CONTEMPORAN Prof. înv. primar Ramona-Elena Bortă, Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău Dezideratele de modernizare și de perfecționare a strategiilor didactice se înscriu pe direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor și tehnicilor de învățământ, în aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instructive, în contaminarea și suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode și tehnici de învățare, reușind astfel să se aducă o însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al elevului. Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă independentă. Deși învățarea este eminamente o activitate proprie, ținând seama de efortul individual depus pentru înțelegerea și conștientizarea semnificațiilor unei științe, nu este mai puțin adevărat că legăturile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariției și constituirii învățării personale și colective. „Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și de inițiativă, dă o notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor, ceea ce asigură participare mai vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.” (Ioan Cerghit, 1997, p. 54) Metodele de învățământ („odos” = cale, drum; „metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în școală de către cadrele didactice în a-i ajuta pe elevi să descopere viața, lumea, natura înconjurătoare, lucrurile, științele. Ele sunt de asemenea, mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile, deprinderile și capacitățile elevilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii transformând lumea exterioară în facilități interioare, construindu-și caracterul și dezvoltându-și personalitatea. „Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr- o cale de cunoaștere propusă de profesor într-o cale de învățare realizată efectiv de preșcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale și nonformale, cu deschideri spre educația permanentă.” (Sorin Cristea, 1998, p.303) Interactivitatea presupune atât competiția – definită drept „forma motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității” – cât și cooperarea care este o „activitate orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun” (Ausubel, 1981). Ele nu sunt opuse; ambele implică un anumit grad de interacțiune, în opoziție cu comportamentul individual. În continuare prezentăm două dintre noile metode și tehnici interactive de grup, menite să contribuie la diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor și preocupărilor creative de sporire a eficienței muncii educatorului cu discipolii săi. – 56 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODA PREDĂRII/ÎNVĂȚĂRII RECIPROCE Este o strategie instrucțională de învățare a tehnicilor de studiere a unui text. După ce sunt obișnuiți cu această metodă elevii iau locul profesorului, instruindu-și colegii. Are loc o dezvoltarea a dialogului elev-elev. Se poate desfășura pe grupe sau cu toată clasa. Metoda învățării reciproce este centrată pe patru strategii de învățare utilizate de cel care face un studiu de text pe teme științifice, sociale sau un text narativ (povești, nuvele, legende). Aceste strategii sunt: • REZUMAREA • PUNEREA DE ÎNREBĂRI • CLARIFICAREA DATELOR • PREZICEREA (PROGNOSTICAREA) Rezumarea înseamnă expunerea a ceea ce este mai important, relevant din ceea ce s-a citit; se va realiza un rezumat; Punerea de întrebări se referă la listarea unei serii de întrebări despre informațiile citite; cel care pune întrebările trebuie să cunoască bineînțeles și răspunsul. Clarificarea constă în discutarea termenilor necunoscuți, mai greu de înțeles, apelul la diverse surse lămuritoare, soluționarea neînțelegerilor. Prezicerea se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare, bazându-se pe ceea ce au citit. Etapele metodei: 1. Explicarea scopului și descrierea metodei și a celor patru strategii; 2. Împărțirea rolurilor elevilor; 3. Organizarea pe grupe; 4. Lucrul pe text; 5. Realizarea învățării reciproce; 6. Aprecieri, completări, comentarii; Această metodă poate avea două variante, de aceea vom exemplifica una dintre acestea: Pentru textele mai mari se procedează în felul următor: – se împarte textul în părți logice; – se organizează colectivul în grupe a câte patru elevi; – aceștia au fiecare câte un rol: rezumator, întrebător, clarificator, prezicător; – se distribuie părțile textului fiecărui grup în parte; – echipele lucrează pe text, fiecare membru concentrându-se asupra rolului primit. Trebuie precizat că pentru a încuraja învățarea prin cooperare, în cadrul unui grup mai numeros, același rol poarte fi împărțit între doi sau trei elevi; – în final fiecare grup află de la celălalt despre ce a citit; membrii fiecărui grup își exercită rolurile, învățându-i pe ceilalți colegi din celelalte grupe despre textul citit de ei, stimulând discuția pe temele studiate. Avantajele metodei predării/învățării reciproce: – este o strategie de învățare în grup, care stimulează și motivează; – ajută elevii în învățarea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le pot folosi apoi în mod independent; – 57 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei – analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea și capacitatea de ascultare activă; – stimulează concentrarea asupra textului și priceperea de a selecționa esențialul; METODA SCHIMBĂ PERECHEA (SHARE – PAIR CIRCLES) Metoda schimbării perechii are la bază munca elevilor în perechi astfel: se împarte clasa în două grupe egale ca număr de participanți; se formează două cercuri concentrice, elevii fiind față în față pe perechi. Profesorul pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru în perechi. Fiecare pereche discută și apoi comunică ideile. Cercul din exterior se rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându-de astfel schimbarea partenerilor în pereche. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei. Fiecare se implică în activitate și își aduce contribuția la rezolvarea sarcinii. Etapele metodei: 1. Etapa organizării colectivului în două grupe egale: Fiecare elev ocupă un scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Profesorul poate să lase elevilor libertatea de a-și alege locul sau poate organiza colectivul punând copiii să numere din doi în doi. Astfel, cei cu numărul 1 se vor așeza în cercul interior cu fața la exterior, iar cei cu numărul 2 în cercul exterior cu fața către elevii din cercul interior. Stând în față în față, fiecare elev are un partener. Dacă numărul de elevi este impar, la activitate poate participa și cadrul didactic. 2. Etapa prezentării și explicării problemei: Profesorul oferă cazurile pentru studiu, problemele de rezolvat sau situațiile didactice și explică importanța soluționării. 3. Etapa de lucru în perechi: Elevii lucrează doi câte doi pentru câteva minute. Apoi elevii din cercul exterior se mută un loc mai la dreapta pentru a schimba partenerii, realizând astfel o nouă pereche. Jocul se continuă până când se ajunge la partenerii inițiali sau se termină întrebările. 4. Etapa analizei ideilor și a elaborării concluziilor: În acest moment, clasa se regrupează și se analizează ideile emise. Profesorul face împreună cu elevii o schemă a concluziilor obținute. me de studiu: – se pot da elevilor întrebări cu răspunsuri eliptice care se vor completa pe rând de către fiecare pereche, iar în final se vor analiza toate răspunsurile și se vor face corectări și completări; – perechile pot rezolva câte o problemă de pe o fișă dată până la epuizarea sarcinii, iar în final se vor citi rezolvările. Se poate da următoarea comandă: Toți elevii rezolvă punctul nr. 1 din fișă, timp de 5 minute. Are loc apoi schimbarea perechilor și se dă următoarea comandă: Toate perechile se concentrează la punctul nr. 2 din fișă. Și așa mai departe, până când se termină fișa de lucru. Se reface colectivul și se analizează pe rând răspunsurile date. Avantajele metodei Share – Pair Circles: – e o metodă interactivă de grup, care stimulează participarea tuturor elevilor; – elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii colectivului; – stimulează cooperarea, înțelegerea și toleranța față de opinia celuilalt; – este o metodă ușor de aplicat la orice vârstă și adaptabilă oricărui domeniu și obiect de învățământ; – 58 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – dezvoltă inteligența logico-matematică, inteligența interpersonală ce creează oportunități în munca colectivă; Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a căutării de noi variante pentru a spori eficiența activității instructiv – educative din școală, prin directa implicare a elevului și mobilizarea efortului său cognitiv, profesorul Ioan Cerghit afirma: „Pedagogia modernă nu caută să impună niciun fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul profesorilor, rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte; ea nu se opune în niciun fel inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele. În fond creația în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare.” (Ioan Cerghit, 1997) Bibliografie: Ausubel, David; Floyd, R., Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981; Cerhit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997; Cristea, Sorin, Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998; Oprea, Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007;  •  METODE MODERNE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Prof. înv. primar Cristina Botezatu, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău ION CREANGĂ Medalion literar 1. Recunoaște din ce operă a lui Creangă face parte fragmentul de mai jos: „Odată, vara, pe-aproape de Moși, mă furișez din casă și mă duc, ziua ‘miaza- mare, la moș Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur niște cireșe; căci numai la dânsul și încă la vreo două locuri din sat era câte un cireș văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Și mă chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului și mă fac a cere pe Ioan, să ne ducem la scăldat.” 2. Joc didactic – Explozia stelară – „La cireșe” – 59 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3. Recunoaște povestea din care face parte fragmentul de mai jos : „Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Ș-apoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau. Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei – busuioc de pus la icoane.” 4. Joc didactic – Cubul – „Fata babei și fata moșneagului” INE? DE CE? UNDE? La cireșe CE ? ÂND? 1. Cine era fratele tatei? 2. Cine era mătușa lui Nică? 3. Cine îl obligă pe tatăl lui Nică să plătească stricăciunea? 1. De ce se duce Nică la moș Vasile? 2. De ce nu coboară Nică din cireș? 3. De ce îi era rușine? 1. Unde era dus vărul Ion? 2. Unde îndesa Nică cireșele? 3. Unde sare din cireș Nică? 1. Ce o întreabă Nică pe mătușa Mărioara? 2. Ce face Nică după ce-și ia rămas bun? 3. Ce pedeapsă primește? 1. Când fură cireșe Nică ? 2. Când scapă Nică de mătușa Mărioara? 3. Când este chemat tata la poartă? – 60 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 5. Recunoaște opera căreia îi aparține fragmentul de mai jos: „Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă, și ce chilie durată s-a făcut la poarta bisericii pentru școală; ș-apoi, să fi văzut pe neobositul părinte cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic, și sfătuia pe oameni să-și dea copiii la învățătură.” 6. Joc didactic – Ciorchinele – „Amintiri din copilărie” Descrie fata babei și apoi fata moșului. Argumentează „Bunătatea și hărnicia sunt mereu răsplătite.” Analizează cum s-a comportat fata babei la Sf. Vineri. Asociază comportamentul tău cu cel al fetei moșului. Compară hărnicia celor două fete . Aplică : Interpretează rolul cățelușei și al cuptorului. – 61 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Completează ciorchinele de mai jos cu pozne făcute de Nică, așa cum sunt ele relatate în „Amintiri din copilărie”. 7. Recunoaște cărei opere îi aparține fragmentul de mai jos: „— Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei, cu gând să prind pupăza, căci aveam grozavă ciudă pe dânsa: nu numaidecât pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru că mă scula în toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. Și cum ajung în dreptul teiului, pun demâncarea jos în cărare pe muchea dealului, mă sui încetișor în tei care te adormea de mirosul florii, bag mâna în scorbură, unde știam, și norocul meu!… găbuiesc pupăza pe ouă și zic plin de mulțumire: Taci, leliță, că te-am căptușit eu! îi mai pupa tu și pe dracul de-acum! Și când aproape să scot pupăza afară, nu știu cum se face, că mă spariu de creasta ei cea rotată, de pene, căci nu mai văzusem pupăză până atunci, și-i dau iar drumul în scorbură.” 8. Joc didactic – Pălăriile gânditoare – „Pupăza din tei” Pălăria albă – povestitorul • Prezintă date despre viața și opera lui Ion Creangă. • Despre ce este vorba în text? • Care sunt personajele? Pălăria roșie – psihologul • Răspundeți la următoarele întrebări: • Ce sentimente nutrește Nică față de pupăză? • Ce v-a plăcut cel mai mult din acest text? • Cum trebuie să ne comportăm cu păsările din natură? Pălăria galbenă – optimistul • Ce a vrut să facă Nică cu pupăza în iarmaroc? • Încercați să fiți apărătorul lui Nică. • Ce învățăm de la fiecare personaj al textului? Năzdrăvăniile lui Nică – 62 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pălăria albastră – moderatorul • Prezentați alte două întâmplări din copilăria lui Ion Creangă. • Adresați copiilor trei întrebări să vedeți dacă au înțeles textul studiat. Pălăria verde – gânditorul • Închipuiți – vă că sunteți Nică. Cum v-ați fi comportat dacă erați în situația lui? • Găsiți un alt final povestirii. Pălăria neagră – criticul • De ce era supărat Nică? • Prezintă greșelile copilului. • Ce nu ți-a plăcut în această poveste? Bibliografie Mîndru, Elena; Niculae, Areta; Borbeli, Lucica, Strategii didactice interactive, Editura Didactica Publishing House, 2010 M.Ed.C. – Învățarea activă – ghid pentru formatori și cadre didactice, București Ion Creangă, Amintiri din copilărie, Fata babei și fata moșneagului  •  METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Prof. înv. primar. Isabela-Roxana Burtescu, Școala Gimnazială Gherdana Educatorul școlii active este un cercetător continuu al sufletelor elevilor săi și continuu preocupat de mijloacele cele mai potrivite pentru a-i perfecționa. (I. C. Petrescu, Școala activă) În învățământul actual apare din ce în ce mai clară necesitatea ca toate cuceririle, achizițiile elevului de ordin intelectual, moral, estetic, fizic, etc., să fie obținute prin efort propriu de experiență personală. În acest context, activarea elevilor în procesul propriei lor formări apare ca o necesitate obiectivă. Se știe că unul dintre principiile învățământului care contribuie la realizarea idealului educației este principiul învățământului activ. Acesta exprimă cerința ca însușirea cunoștințelor noi, formarea priceperilor și deprinderilor să fie un rezultat al efortului propriu al elevului. Elaborarea idealului educațional românesc pornește în mod explicit de la cerințele acestui principiu, respectiv personalitatea autonomă, creativă pe care vrem să o formăm și care nu se poate construi decât ca expresie a activismului. Învățarea nu mai este considerată ca o simplă problemă de asimilare, de răspunsuri la situații standard, ca înmagazinare de cunoștințe și achiziții de deprinderi, ci ca un – 63 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare proces de cunoaștere, de reflectare a realității și de transformare în permanență a modurilor personale de reflectare a acestei realități. Caracterul activ și constructiv al învățării constă în faptul că ea este destructurare și restructurare, în același timp, este pierdere și câștig, excludere și reținere totală. Cheia învățării este deplina angajare a elevului în actul învățării. Numai o experiență trăită cu intensitate este în măsură să declanșeze o nouă experiență capabilă să genereze învățarea dorită. Învățarea, înțeleasă ca proces, impune așadar un activism susținut din partea elevului, fundamental pentru o învățare eficientă. Sarcina învățătorului este de a determina această angajare a elevului în cadrul procesului de învățare. Folosirea metodelor și mijloacelor moderne în procesul de predare-învățare- evaluare presupune activizarea elevilor în cadrul acestui proces. Activizarea elevilor este o cerință care stă în cadrul atenției fiecărui cadru didactic. În virtutea ei, însușirea cunoștințelor se va face pe calea activității proprii a elevilor, a angajării optime a gândirii și a tuturor celorlalte procese intelectuale, opuse, deci, unei atitudini pasive, contemplative, primirii de-a gata a unor cunoștințe dinainte constituite. Se consideră că numai cunoștințele dobândite prin efort propriu îi aparțin definitiv elevului, devin un bun personal și pot fi aplicate în spirit creativ. Potrivit psihopedagogiei moderne, activizarea se bazează pe mecanismele înseși ale inteligenței, ale operațiilor gândirii. Aceste operații nu funcționează decât în măsura în care sunt provocate simultan prin acțiunile în care este antrenat elevul. Este vorba de acțiuni ce-l îndeamnă să opereze cu materialul de studiat, să efectueze o analiză profundă, să stabilească o multitudine de relații între cunoștințe atunci când este pus în fața rezolvării unor probleme. Operațiile gândirii și dinamismul lor nu sunt altceva decât produsul interiorizării acțiunilor externe. Înfăptuirea obiectivelor informative și formative ale învățământului, impune folosirea unor metode și procedee de lucru, adică a unei metodologii adecvate. Acțiunea de instruire se prezintă ca relația procesuală de transformare a omului, iar desfășurarea sa are loc în condiții specifice în care intervenția profesorului, îndreptată spre obținerea unei modificări în formația elevului, este întâmpinată de acțiunea proprie de învățare a acestuia. Desigur, ceea ce întreprinde educatorul, ca acțiune exterioară, nu se răsfrânge automat asupra dezvoltării elevului, ci devine condiție a unei schimbări numai în măsura în care reușește să angajeze elevul într-un efort intelectual, într-o trăire afectivă și manifestare volițională. Modul optim de organizare a acțiunii instructive, în măsură să îmbine optim eforturile educatorului și ale elevilor, se înfăptuiește grație metodelor și mijloacelor moderne folosite. Opțiunea pentru o metodă sau alta este în strânsă relație cu personalitatea învățătorului, predispoziție, stil de învățare ale grupului cu care lucrează și nu în ultimul rând specificul disciplinei studiate. Didactica modernă acordă un loc prioritar parametrilor metodologici ai acțiunii educaționale, în speță complexului de metode, tehnici și procedee didactice. Deși învățătorul proiectează complexul de metode în strânsă corelație cu celelalte componente structurale, metodele dispun de oarecare autonomie, în sensul că utilizarea unei metode permite acestuia să realizeze un spectru mai larg de obiective, să articuleze mai multe unități de conținut. – 64 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În cele ce urmează, voi prezenta modul în care am utilizat o serie de metode didactice moderne în scopul activizării elevilor în cadrul procesului de predare-învățare- evaluare. Metoda cadranelor este un organizator grafic al informațiilor dintr-un conținut dat, pe baza a patru criterii, câte unul pentru fiecare cadran. Este ușor aplicată în momentele de conexiune inversă sau retenție, dat fiind și faptul că răspunsurile trebuie oferite în formă cât mai scurtă, mai sintetizată. Metoda ciorchinelui este folosită individual sau în grup și constă în evidențierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora și a relevării unor noi asociații de idei. Are o multitudine de efecte formative: • la nivel cognitiv: – stimulează valorificarea cunoștințelor și convingerilor personale; – captează atenția elevilor; – dezvoltă gândirea liberă; – stimulează creativitatea. • la nivel atitudinal: – stimulează o atmosferă de emulație între participanți; – stimulează motivația elevilor pentru a participa la activitate; – contribuie la formarea capacității de autocunoaștere și – autoevaluare, prin comparația cu ceilalți participanți. Pentru aplicarea eficientă a metodei, se străbat trei etape: 1. scrierea unui cuvânt-cheie în mijlocul tablei/paginii de caiet; 2. scrierea unor cuvinte sau sintagme care le vin elevilor în minte în legătură cu conținutul termenului propus; 3. trasarea unor linii de la termenul-nucleu către cuvintele sau sintagmele noi, prin care se stabilesc legături cu acestea. Cubul este o metodă folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect din mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe și integratoare. Pentru aplicarea metodei se realizează un cub pe ale cărui fețe sunt notate cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Jocul didactic este, prin esența sa, o metodă puternic interactivă, plasată de majoritatea autorilor în categoria metodelor simulative și care stimulează gândirea și creativitatea. Putem spune că jocul este o modalitate intrinsec avantajoasă și motivată de a călători spre maturitate și lumea muncii. Caracterul interactiv al calculatorului Întâmpinat cu reticență dar și curiozitate, calculatorul a reușit să se impună în actul educațional, așa cum a făcut-o în toate domeniile vieții economice și sociale, până la nivelul la care se consideră că instruirea asistată de calculator reprezintă „o modalitate de articulare a diferitelor categorii de valori, teorii și cunoștințe existente în planurile și programele școlii de azi și de mâine.” (G. Văideanu, Educația la frontiera dintre milenii). Introducerea calculatorului în procesul didactic și învățarea asistată de calculator prefigurează schimbări calitative în tehnologia didactică, domeniu care asigură scurtarea timpului de evaluare obiectivă a calităților mijloacelor de învățământ și metodelor. – 65 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Optimizarea și revitalizarea metodelor clasice, restructurarea lor într-o manieră modernă, alături de cele de tip acțional, cu caracter aplicativ este tendința care ne mobilizează și ne conduce în actul didactic. De inventivitatea, de capacitatea creatoare a cadrului didactic, de abnegația și dăruirea lui depinde posibilitatea creării unor modalități de activizare a elevilor, a unor forme variate și eficiente de organizare a procesului de învățământ, precum și succesul întregii sale activități. Putem realiza mult în formarea elevilor noștri, dacă ne iubim meseria și dacă efortul pe care ni-l solicită știm să-l dăruim de la suflet pentru suflet. Niciun învățător nu va putea vorbi despre succesele muncii sale făcând abstracție de rezultatele elevilor săi, după cum nici succesele sau insuccesele unor elevi nu se pot remarca fără să se meargă cu gândul la principalul autor moral al acestora – învățătorul.  •  METODA INTELIGENȚELOR MULTIPLE Prof. înv. primar Lenuța-Liliana Butuc, Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Buhuși Dinamismul vremurilor actuale impune învățarea de tip inovator, cu însușirile ei esențiale: caracterul anticipativ și participativ. De aceea, cele patru coloane de susținere ale educației în sec. al XXI-lea trebuie să fie: a învăța să cunoști, a învăța să faci, a învăța să fii, a învăța să conviețuiești, așa cum aprecia J. Delors. Pornind de la acestea, precum și de la faptul că nu există elev bun sau elev slab, mă voi axa în rândurile următoare pe instruirea diferențiată bazată pe cunoașterea potențialului elevilor și pe o folosire adecvată a metodelor de învățare. Activitățile propuse se bazează pe Teoria inteligențelor multiple, elaborată de Howard Gardner în 1985, considerată cea mai importantă descoperire în domeniul pedagogic după Jean Piajet. Autorul Teoriei inteligențelor multiple, Howard Gardner, profesor de teoria cunoașterii, educație și psihologie la Universitatea Harvard, precum și de neurologie la Facultatea de Medicină din Massachusetts, S.U.A., pleacă de la ideea că unii copii cu coeficient ridicat de inteligență nu au rezultate bune la școală, fiind considerați „deștepți” doar cei care la testele de inteligență, au punctaje mari. El a fost surprins și de numărul mare de personalități care au avut dificultăți în școală, dar care au reușit în viață: Mozart, Spielberg, Ghandi, Einstein, Freud, Darwin, Picasso, Churchil. Studiind modul în care oamenii rezolvă problemele, Gardner a ajuns la concluzia că există opt tipuri de inteligență: Inteligența lingvistică Cei care au acest tip dominant de inteligență gândesc cu precădere în cuvinte și utilizează cu ușurință limba pentru a exprima și a înțelege realități complexe. Ei au capacitate mare pentru înțelesul și ordinea cuvintelor, sonoritatea și ritmurile limbii. Aceștia – 66 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare învață repede limba maternă și limbi străine, citesc cu plăcere, folosesc metafore și își aleg cariera pe baza capacității lingvistice. Inteligența logico-matematică Această inteligență determină analiza cauzelor și a efectelor, înțelegerea relațiilor dintre acțiuni, obiecte și idei. Priceperea de a calcula, cuantifica, evalua propoziții și a efectua operații logice complexe sunt caracteristici ce ies în evidență, precum abilitățile de gândire deductivă și inductivă, capacitățile critice și creative de rezolvare a problemelor. Cei care au această inteligență își aleg meserii de contabil, matematicieni, chimiști, fizicieni etc. Inteligența muzical-ritmică Cei cu această inteligență gândesc în sunet, melodii, ritmuri, rime, sunt sensibili la sunetele muzicale, recunosc, creează și reproduc muzica folosind un instrument sau vocea. Inteligența spațială Persoanele cu această inteligență gândesc în imagini și percep cu claritate lumea vizuală. Abilitatea de a gândi în trei dimensiuni, de a transforma percepțiile și a recrea aspecte ale experienței vizuale cu ajutorul imaginației sunt caracteristice acestei inteligențe. Ei au capacitatea de a înțelege relațiile din spațiu și de a lucra cu obiecte. Această inteligență o au în special pictorii, arhitecții, fotografii. Inteligența naturalistă Cei care au această inteligență dominantă înțeleg lumea naturală, iubesc plantele și animalele. Au priceperea de a recunoaște și de a clasifica indivizi și specii și de a stabili relații ecologice. Interacționează ușor cu creaturi vii și pot discerne fenomene legate de viață și de forțele naturii. Astronomii, biologii, ecologiștii o au cu precădere. Inteligența kinestezică Această inteligență aduce gândirea în mișcări și folosirea corpului în moduri sugestive și complexe. Ea implică simțul timpului și al coordonării mișcărilor întregului corp și ale mâinilor în manipularea obiectelor. O au în special dansatorii, sculptorii, sportivii, actorii. Inteligența interpersonală Aceasta înseamnă a gândi despre alte persoane și a le înțelege, a avea empatie, a recunoaște diferențele dintre oameni și a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibili la motivele, intențiile și stările lor. Ei interacționează eficient cu una sau mai multe persoane. Printre cei cu această inteligență dominantă sunt conducătorii, vânzătorii, psihologii. Inteligența intrapersonală Cei care au ca dominantă această inteligență au o gândire și o înțelegere de sine, sunt conștienți de punctele lor tari și slabe, își planifică corect atingerea obiectivelor personale, își monitorizează și își controlează eficient gândurile și emoțiile, au priceperea de a se observa. Teoria lui Gardner arată că nu învățăm în același mod, că avem stiluri și atitudini de învățare diferite și de aceea avem nevoie de un tratament diferit, individualizat, pe tot parcursul procesului de instruire și formare. Dacă se folosește o gamă variată de oportunități de învățare, elevul o poate alege pe cea care îi convine. Limitarea șanselor la experiențe de învățare variate poate duce la – 67 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare reducerea inteligenței, știut fiind că acele zone ale creierului uman care nu sunt folosite se dezactivează ducând în mod evident la reducerea potențialului de învățare. În continuare, voi prezenta câteva activități în care se poate aplica teoria inteligențelor multiple. Limba română – „Semnele de punctuație” – recapitulare Limba română – „Furnica și porumbița” – L.N. Tolstoi Cunoașterea mediului – „În grădina de legume” Grupa celor cu inteligență lingvistică * Scrieți când folosim punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula. * Dați câte un exemplu pentru fiecare semn de punctuație. * Completați textul dat cu semnele de punctuație . * Povestiți pe scurt textul. * Creați o poezie care să redea conținutul textului. * Scrieți cuvinte cu același înțeles pentru „a potoli”, „rămurea”, „a scăpa cu viață”, „dusă a fost”. * Alcătuiți o conversație imaginară între diferite legume. * Țineți un discurs pe tema „Zece pași pentru o viață sănătoasă.” Grupa celor cu inteligență logico-matematică * Copiii au o cutie cu patru compartimente pe care sunt marcate semnele de punctuație. Ei vor sorta fragmente de propoziții cu semnele de punctuație lipsă și le vor introduce în compartimentele lor. * Creați un cod pentru descifrarea unei propoziții, cod care să conțină și semnele de punctuație. * Compuneți și rezolvați o problemă cu personajele textului. * Rezolvați problema: „De pe un lot s-au recoltat 453 kg de roșii, iar de pe altul cu 83 kg mai puțin. S-au vândut 735 kg, iar restul s-a donat unui cămin de bătrâni. Câte kilograme de roșii s-au donat?” Creați și voi o problemă. Grupa celor cu inteligență muzical-ritmică * Inventați sunete/melodii diferite pentru fiecare semn de punctuație. * Cântați melodia potrivită pentru fiecare semn de punctuație de la propozițiile date. * Cântați cântecul Furnicile * Creați o melodie pentru versurile: „– Nu, la noi în mușuroi Nu e timp pentru zăbavă. Că de n-am fi de ispravă, Ar fi vai și-amar de noi.” * Creați o melodie pentru poezia „Pătrunjelul” – V.P. Mărcanu (manual). Grupa celor cu inteligență spațială * Pentru fiecare semn de punctuație creați un semn grafic specific. (ex. o seceră pentru semnul întrebării) * Completați propozițiile date cu semnele grafice create de voi. * Realizați o pasăre din hârtie folosind tehnica Tangram. * Desenați mai multe legume-personaj. * Creați un poster/afiș care să ilustreze practici de alimentație sănătoasă. – 68 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa celor cu inteligență naturalistă * Completați textul dat cu semne de punctuație care să fie reprezentate prin obiecte din natură. (ex. o cochilie de melc pentru punct, o boabă de fasole pentru virgulă) * Imitați zborul păsărilor. * Puneți în scenă, într-un joc de rol, textul lecției. *Clasificați diferite alimente pentru planificarea unui regim de viață sănătos. Grupa celor cu inteligență kinestezică * Folosiți-vă corpurile pentru a configura diferite semne de punctuație. * Pentru fiecare propoziție citită folosiți semnul creat de voi. * Descrieți modul de viață al celor două viețuitoare: furnica și porumbița. * Identificați (legați la ochi) fiecare legumă. * Modelați din plastilină diverse legume. Grupa celor cu inteligență interpersonală * Fiecare elev din grupă va formula câte o propoziție pentru fiecare semn de punctuație. Ceilalți vor indica semnul corect cu niște cartoane pe care sunt desenate semnele de punctuație. Câștigă cel care a indicat corect cele mai multe semne de punctuație * Realizați un interviu cu personajele textului. * Exprimați-vă părerea despre cum au procedat cele două animale. * Fiți câte o legumă. Purtați un dialog despre importanța pe care o au legumele în menținerea sănătății. Grupul celor cu inteligență intrapersonală * Alcătuiți propoziții pentru fiecare semn de punctuație. Propozițiile să se refere la viața voastră personală. * Dacă ar fi să fiți o viețuitoare, ce ați alege să fiți? * Dacă ați fi fost în locul furnicii sau al porumbiței cum ați fi procedat? * Imaginați-vă că sunteți o legumă. Povestiți pe scurt ciclul vostru de viață. Prezentați care sunt calitățile voastre. Bibliografie Ausbel D., Robinson F., Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981 Jinga I., Negreț I., Învățarea eficientă, Editura Edist, București, 1995, Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006  •  METODE ACTIVE – JOC ȘI ÎNVĂȚARE Înv. Cătănea Maricica, – 69 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Școala Gimnazială Bogdănești I. CE SUNT METODELE ACTIVE? În procesul de modernizare a tehnologiei didactice, în alegerea metodelor și mijloacelor, în formularea obiectivelor și atitudinii pedagogice, în crearea unei atmosfere propice, îl are dascălul, promotorul unei noi mentalități și a unor noi strategii de învățare. Pentru ca elevul să atingă obiectivele ce-i stau în față, au fost necesare schimbări atât în privința conținuturilor și tipurilor de activitate, cât și a strategiilor didactice, formelor de organizare ale procesului instructiv-educativ și în ceea ce privește evaluarea. Astfel, s-au impus câteva tendințe: • Valorificarea deplină a metodelor în direcția activizării elevilor; • Accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor utilizate în predare-învățare- evaluare; • Aplicarea cu prioritate a metodelor activ-participative, centrate pe elev; • Imprimarea caracterului euristic tuturor metodelor, favorizându-se astfel învățarea prin problematizare și descoperire. Astfel, metodele de învățare nu mai sunt doar simple căi de transmitere a cunoștințelor de la cadru didactic la elev, ci devin instrumente de lucru ale elevilor, ca strategii de învățare, folosite pentru dobândirea informațiilor, priceperilor, deprinderilor și tehnicilor de lucru. ` În comparație cu metodele tradiționale în care elevul este un simplu spectator, metodele active tind să facă din elev un actor, participant activ la procesul învățării, la propria formare. Sunt considerate metode active toate acele metode care sunt capabile: o Să mobilizeze energiile elevului; o Să-i concentreze atenția; o Să-l facă să urmărească cu interes și curiozitate lecția; o Să-i câștige adeziunea față de cele învățate, care-l mobilizează; o Să-i pună în joc imaginația puterea de creație, memoria, gândirea logică, rapidă. În activitatea didactică, învățătorul îndeplinește o multitudine de roluri, în funcție de momentele activității, obiectivele propuse, forme de organizare: – Pedagog – nu impune informațiile științifice, ci construiește dispozitive de învățare, practicând o pedagogie diferențiată și individualizată; – Proiectant – tutore, manager, moderator, organizator, gestionar al activităților și experiențelor de formare; – Mediator – al învățării elevului; – Consilier – pentru elevul care are nevoie de ajutor în învățare; – Facilitator – al învățării și autoinformării; – Partener și colaborator – al elevului intr-o relație educațională interactivă; – Coordonator – al muncii elevului; – Animator, catalizator – al activității de formare și al comunicării; – Scenograf – pregătește decorul desfășurării activității didactice; – Actor – al demersurilor instructiv-educative; – Strateg – pentru a ajuta elevul pe drumul cunoașterii; – Evaluator – al procesului și produsului învățării. În practica didactică, este acceptat faptul că un elev reține… – 70 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare … din ceea ce citește … din ceea ce aude … din ceea ce vede și aude, în același timp … din ceea ce spune … din ceea ce spune, făcând un lucru la care reflectează și care îl interesează Așadar, învățarea devine eficientă doar atunci când îl punem pe elev să acționeze! II. ROLUL ȘI IMPORTANȚA METODELOR ACTIV-PARTICIPATIVE Metodele activ-participative formează la elevi deprinderi de muncă în echipă și ușurează Învățarea prin cooperare. Învățătorul are un rol important în învățarea activă prin cooperare, stimulând și orientând relațiile interumane din grupul școlar pe care îl conduce. Prin tot ceea ce facem, ne orientăm eforturile pentru atragerea elevilor spre învățarea în clasă, individual sau împreună, cooperând, comunicând și împărtășind experiențe, impresii, stiluri, emoții personale. Învățarea împreună, prin cooperare în clasă, este tot mai mult promovată și aplicată ca o strategie alternativă, pentru valențele sale activizatoare, motivante pentru obținerea performanțelor școlare, dar și pentru interactivitatea pe care o conferă, crearea unui mediu prietenos și de încredere, încurajator pentru elevii cu aptitudini înalt dezvoltate cât și pentru cei aflați în dificultate, timizi, cu probleme de adaptare. Se știe că grupul este format dintr-un număr de persoane care comunică între ele direct și se bazează pe interrelația a 5 elemente: 1. Activități 2. Sentimente 3. Norme de conduită 4. Interacțiune 5. Comunicare Activitatea elevilor cuprinde următoarele aspecte: • Se ajută unii pe alții, împărtășindu-și ideile; • Învață cum să învețe, să exprime ideile; • Învață să conducă coordoneze comunicarea; • Să ia decizii; • Să stabilească un climat de încredere; • Să medieze conflicte; • Să fie motivați să acționeze conform cerințelor cadrului didactic. În același timp, cadrul didactic urmărește: • Să creeze un spațiu și materiale corespunzătoare; • Să stabilească criteriile de grupare și dimensiunile grupurilor; • Să stabilească regulile de lucru (să vorbească pe rând, să combată opinia și nu persoana, să nu monopolizeze discuția, să nu rezolve unul singur); • Să explice clar obiectivele, specificând timpul pe care îl au la dispoziție. Dintre metodele didactice moderne fac parte cele ce duc la creșterea gradului de participare – implicare a copiilor, la dezvoltarea structurilor cognitiv motrice și practico- aplicative a acestora. – 71 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Definitoriu pentru folosirea metodelor activ-participative este caracterul lor stimulativ, din punct de vedere fizic și psihic, precum și posibilitatea alternării activităților individuale și de grup, în scopul atingerii „optimum-ului” motivațional și acțional la nivelul copiilor care se văd angajați și trebuie să își asume noi roluri și responsabilități în propria formare. Metodele activ-participative pun accent pe învățarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu metodele tradiționale de învățare. Educația pentru participare ii ajuta pe elevi sa-si exprime opțiunile în domeniul educației, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanți la propria formare. Elevii nu sunt doar un receptor de informații, ci și un participant activ la educație. În procesul instructiv-educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă pasul de la „a învăța” la a „învăța să fii și să devii”, adică pregătirea pentru a face față situațiilor, dobândind dorința de angajare și acțiune. Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în actul didactic și formarea capacității acestora de a emite opinii și aprecieri asupra fenomenelor studiate. În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităților cognitive de tip superior, gândirea critică. Aceasta reprezintă o gândire centrată pe testarea și evaluarea soluțiilor posibile într-o situație dată, urmată de alegerea rezolvării optime pe baza argumentelor. A gândi critic înseamnă a deține cunoștințe valoroase și utile, a avea convingeri raționale, a propune opinii personale, a accepta că ideile proprii pot fi discutate și evaluate, a construi argumente suficiente propriilor opinii, a participa activ și a colabora la găsirea soluțiilor. Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt: metoda Ciorchinelui; metoda Mozaic; metoda Cubul; metoda Turul Galeriei; metoda 6/3/5; metoda Lotus; metoda Pălăriile gânditoare; metoda Frisco; metoda Schimba perechea; metoda Explozia stelară; diagrama Venn; metoda Cauză-efec ; Cadranele; Harta textului; Ce se vede, ce se aude, ce se simte?; Cvintetul; Răspunde, aruncă, interoghează și multe altele. Pentru ca învățarea prin cooperare să se bucure de un real succes, se impune respectarea unor reguli. Literatura de specialitate relevă faptul că, pentru ca elevii să fie dispuși să lucreze în echipă, se impune respectarea a două condiții: • asigurarea unui climat pozitiv în clasă; • formularea unor explicații complete și corecte asupra sarcinii de lucru, astfel încât aceasta să fie înțeleasă de toată lumea. III. ASPECTE PRACTICE La clasa a II-a am utilizat mai multe astfel de metode activ-participative, care s-au bucurat de mult succes, copiii asemănându-le unor jocuri cu sarcini, pe cât de relaxante, pe atât de instructive. La obiectul Limba și literatura română, la lecția „Furnica și porumbița”, printre altele, am aplicat următoarele metode: 1.Ce se vede, ce se aude, ce se simte? Elevii au fost împărțiți în 3 grupe, care au dat răspunsuri la cele 3 întrebări: Ce se vede? Ce se aude? Ce se simte? – furnica a coborât la râu; – o cuprinse un val; – o porumbiță cu o rămurea – zgomotul valurilor; – fâlfâitul zborului porumbiței; – teama de înec a furnicii; – mila porumbiței; – bucuria și recunoștința – 72 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare în cioc; – vânătorul aruncă plasa; – vânătorul scapă plasa. – țipătul vânătorului; furnicii; – prietenia dintre cele două. Această metodă asigură dezvoltarea percepției senzoriale, înțelegerea mai temeinică a conceptelor teoretice, ca și construirea unor operații mentale. 2. Metoda R.A.I. (Răspunde, Aruncă, Interoghează) Este o metodă activă și antrenantă ce poate fi utilizată în orice moment al procesului de învățare, consolidează ideile și conceptele, favorizează auto și interevaluarea. Elevii sunt dispuși în cerc, se folosește o minge sau o jucărie care este aruncată de la un elev la altul, cu cerința de a răspunde corect la întrebarea pusă. Cei care nu știu sunt excluși. S-au pus întrebări de tipul: • Care este titlul lecturii? • Cine este autorul? • Ce alte povestiri a mai scris Lev Nicolaevici Tolstoi? • Care sunt personajele? • Ce a pățit furnica? • Cine a ajutat-o? • Cum și-a arătat furnica recunoștința? • Care este învățătura ce se desprinde din text? • Spuneți un proverb despre prietenie. 3. Pentru fixarea și sintetizarea cunoștințelor am folosit metoda Cvintetul. Prin acest instrument de organizare verbală după schema: • primul vers – un cuvânt care precizează subiectul; • al doilea vers – două cuvinte care descriu subiectul; • al treilea vers – format din 3 cuvinte care exprimă acțiuni; • al patrulea vers – format din 4 cuvinte care exprimă sentimentele față de subiect; • ultimul vers – un cuvânt care exprimă esența subiectului. Împărțiți pe grupe, elevii au avut ca sarcină de alcătuit câte un cvintet pentru fiecare din cele 3 personaje ale lecturii. Acestea au arătat astfel: Porumbița Furnica Vânătorul Albă, gingașă Mică, harnică Priceput, lacom Zburând, dăruind, Alunecând, scăpând, Aruncând, țipând, scăpând – 73 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ajutând pișcând Porumbița dusă a fost. Furnica scăpă cu viață. Vânătorul scapă plasa. Prietenie Recunoștință Răutate Imaginea școlii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forță pe care un observator atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendințe: • centrarea pe „copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul și, în același timp, partenerul nostru în propria formare; • folosirea unor metode și stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa și creatorul de resurse pentru anii viitori. Copiii învață ceea ce trăiesc. „Dacă sunt încurajați, copiii învață să fie încrezători; Dacă sunt acceptați, ei învață să iubească; Dacă sunt apreciați, ei învață să aibă un țel; Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, învață generozitatea; Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, ei învață respectul; Dacă trăiesc în prietenie, învață că este plăcut să trăiești pe lume.” Bibliografie Cerghit Ioan, Neacșu Ion, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001; Cucoș Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002; Husar Elena, Colaborare și incluziune în sala de clasă, Editura CCD Bacău, 2008; Niculescu Rodica, Pedagoge școlară, Editura Pro Humanitate, București, 1999; Sălăvăstru Dorina, Didactica psihologiei, Editura Polirom, Iași, 2002;  •  METODA CUBULUI Înv. Mariana Chelmuș, Școala Gimnazială Nr. 1 Orbeni – 74 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Metoda cubului este o metodă activ-participativă utilizată atunci când se urmărește explorarea unui subiect sau a unei atitudini din mai multe perspective. Dacă luam drept criteriu de bază al construcției sistemului de metode pe care le folosim în școală – principalul izvor al învățării (principala sursă a cunoașterii organizate sub egida școlii), atunci suntem îndreptățiți să distingem 4 mari categorii de metode, și anume: I. Metode de comunicare și dobândire a valorilor socio-culturale II. Metode de explorare sistematică a realității obiective III. Metode fundamentate pe acțiune (practică) IV. Metode de raționalizare a conținuturilor și operațiilor de predare-învățare Metoda cubului face parte din prima categorie și, prin urmare, vom detalia clasificarea acestora. Dacă ținem cont de suportul principal purtător de informație în cadrul comunicării, aceste metode se vor putea diviza în: 1. Metode de comunicare orală (bazată pe limbajul oral, pe cuvântul rostit), la rândul lor subdivizate în: a) metode expozitive (afirmative) din care fac parte: narațiunea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică, prelegerea, conferința, expunerea, instructajul etc. b) metode interactive (interogative, conversative, dialogate) de diverse tipuri: conversația euristica, discuțiile sau dezbaterile, discuția-dialog, consultația în grup, seminarul, dezbaterea de tipul „mesei rotunde”, dezbaterea de tip Phillips 66, asaltul de idei (brainstorming), discuția dirijată (prin tematica enunțată), colocviul, metoda focus-grup, metoda acvariului, metoda mozaicului, sinectica, metoda cubului, controversa creativă s.a. c) metode de instruire prin problematizare (învățarea prin rezolvare de situații- problemă). 2. Metode de comunicare scrisă (bazate pe limbajul scris sau cuvântul tipărit): instruirea prin lectură sau învățarea după textul tipărit (munca cu manualul sau cu cartea), analiza (investigația) de text, informarea și documentarea etc. 3. Metode de comunicare oral-vizuală (bazate pe limbajul audio vizual, adică al asocierii imaginii, sunetului și cuvântului): instruirea prin filme, televiziune, tehnici video. 4. Metode de comunicare interioară (bazată pe limbajul intern), dintre care amintim reflecția personală și experimentul mintal. Revenind la metoda cubului, etapele de desfășurare a acesteia sunt: – anunțarea temei; – parcurgerea unității de conținut propusă (texte, materiale auxiliare, articole sau o minimă bibliografie); – împărțirea clasei de elevi în 6 echipe eterogene; – fiecare echipă își alege un lider ca purtător de cuvânt al acesteia, fără să își impună propriile opinii; – confecționarea unui cub de hârtie (carton, placaj, material plastic) cu latura de 50 de cm; – înscrierea pe fiecare din suprafețele cubului a cate o sarcina de lucru (Compară, Descrie, Analizează, Asociază, Aplică, Argumentează); – fiecare echipă urmează să examineze tema propusă din perspectiva cerinței înscrise pe una dintre fetele cubului, care i-a revenit prin aruncarea zarului (prin hazard); – 75 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – la epuizarea sarcinii, liderul fiecărei echipe urmează să prezinte în plenul clasei rezultatele perspectivei cercetate; – după ce toate echipele își expun rezultatele în plen, învățătorului îi revine obligația de a integra cele 6 perspective într-o expunere succintă; – în finalul activității se poate aplica o proba cu 6 itemi prin intermediul căreia să se sondeze gradul de înțelegere și de însușire a problemei puse in discuție. Avantajele aplicării acestei metode sunt: – se creează un bun prilej de valorizare a activităților și operațiilor de gândire implicate în studierea unui conținut; – transformă elevii din simpli receptori ai științei „gata făcute” sau din simplii „consumatori de cunoștințe” în „producători” ai propriilor cunoștințe; – dezvoltă capacitați cognitive superioare precum: gândirea divergentă și convergentă, imaginația constructivă, capacitatea de explorare, de emitere de ipoteze și verificare de ipoteze, capacitatea de descoperire, capacitatea rezolutivă, capacitatea de analiză critică și reflecție ș.a. – creste încrederea în sine a elevilor; – dezvolta abilitățile de comunicare și relaționare în cadrul grupului, impulsionează și educă răspunderea individuală și de grup, duce la întărirea coeziunii grupurilor. Dezavantajele aplicării acestor metode sunt: – este nevoie de un timp suplimentar ca fiecare grupă să-și poată prezenta concluziile; – există pericolul ca grupele să se deranjeze reciproc atunci când se lucrează în aceeași sală de clasă; – dacă la rezolvarea sarcinii comune nu-și aduce fiecare elev contribuția este posibil să apară așa zisul efect Ringelmann sau lenea socială (individul are senzația că propria contribuție nu poate fi stabilită cu precizie); APLICAȚIE Clasa a IV-a Obiect: Limba și literatura română Subiect: Părțile de vorbire – consolidare Modalitate de aplicare a metodei cubului: Se împarte clasa în 6 grupe și fiecare grupă va primi un număr. Un reprezentant din fiecare grupă va veni pe rând și va rostogoli cubul pe fetele căruia sunt scrise cele 6 cuvinte „magice” (descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează). Dacă se repeta una din sarcini cubul se va rostogoli din nou până la epuizarea acestora. Pentru fiecare față a cubului este pregătită o fișa de lucru, astfel: 1. Descrie Recunoaște prin subliniere substantivele, adjectivele și pronumele din textul: „Voievodul Mircea mai avea venituri mari la târguri, de la vămile morilor sale; se aflau mori vechi la Târgu Jiu și la Târgoviște și la Râmnic pe apa Oltului. Dumnealui era un om bun.” 2. Compară a) Trasează corespondența între perechile de sinonime : linie automobil casa prisăcar – 76 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare prieten amic mașina rigla apicultor locuința b)Trasează corespondența între perechile de antonime: răspuns tinerețea minciuna hărnicia lenevia întrebare frumusețea adevăr bătrânețea urâțenia 3. Analizează substantivele, adjectivele și pronumele din propozițiile: Elevul silitor are caiete curate. El se pregătește în fiecare zi. Dumneaei îl apreciază. 4. Asociază: Grupează substantivele, adjectivele și pronumele în funcție de număr: copil, mari, case, ei, frumos, eu, dumneata, elevi, verde, școala, tu, noi, caiet, curate, cărți, rotund, blând, creion, ele, mere. 5. Aplică Găsește pronumele indicate și alcătuiește propoziții cu acestea: o Pronume personal, persoana I, nr. plural; o Pronume personal, persoana a III-a, nr. singular; o Pronume personal, persoana a II-a, nr. plural; 6. Argumentează Corectează greșelile din textul: „Dela bucuresti, unde ne-am urcat amândoi, devenind vecini de compartiment si pana la frumosul stațiune sinaia, unde a coborât, a privit tot timpul pe fereastră. Trenul s-a apropia de sinaia si iel se pregătea sa coboare.” Se anunță un timp de lucru (10 minute), apoi fiecare purtător de cuvânt va prezenta rezolvarea în fața clasei (eventual se va afișa) și dacă este cazul se vor corecta greșelile cu ajutorul elevilor din celelalte grupe. Se vor aprecia rezultatele si fiecare grupa va primi aplauze din partea celorlalte. Bibliografie: Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006 Danciu ,E.L, Strategii de învățare prin colaborare, Timișoara, 2004 Peretti, A., Educația în schimbare, Editura Spiru Haret, Iași, 1996  •  SCAUNUL AUTORULUI, METODĂ FOLOSITĂ ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Înv. Gabriela Cimpoeșu Școala Gimnazială „George Călinescu” Onești – 77 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Metodele și mijloacele folosite în procesul de predare-învățare-evaluare reprezintă strategii didactice ce se pot defini ca sisteme și forme de organizare a activității de instruire sau autoinstruire, având la bază o viziune sistemică și care au menirea să asigure o învățare activă și creatoare a cunoștințelor și abilităților și să raționalizeze procesul instruirii. Caracteristicile principale ale acestor strategii sunt reliefate de faptul că nu au rigiditatea unor reguli ci au dinamismul și deschiderea unor situații de instruire caracterizate prin flexibilitate și elasticitate internă. Ele structurează și modelează înlănțuirea situațiilor de învățare în care sunt puși elevii și declanșează mecanismele psihologice ale învățării. Prin aceste strategii nu se urmărește doar o secvență de instruire ci procesul instruirii în ansamblul său, deoarece activitatea didactică nu se valorifică doar în clasă ci și în cadrul tuturor activităților desfășurate de elevi și profesori. Procesul educativ este unul foarte complex având importanță în modelarea personalității umane în toată complexitatea sa. De-a lungul timpului s-a urmărit flexibilizarea ofertei de instruire, relevanța cunoștințelor pe care elevii le dobândesc dar și egalizarea șanselor în educație prin adecvarea curriculum-ului la particularitățile elevului. Trecerea de la sistemul bazat pe note la un sistem bazat pe calificative, avea la bază ideea că prin evaluare nu se pedepsește copilul în procesul evaluării în învățământul primar ci se motivează învățarea în raport cu observarea și stimularea progresului elevilor, pe baza descriptorilor de performanță. Crearea și încurajarea unui climat de învățare plăcut se face utilizând metode alternative de evaluare, prin experimente, prin elaborarea proiectelor, alcătuirea portofoliilor, toate acestea fiind de fapt și sarcini de instruire, dar și probe de evaluare. Pentru a înțelege criteriile de evaluare și pentru a reflecta asupra performanțelor pe care le obține, dar și pentru a reuși să progreseze, elevul nu trebuie evaluat în raport cu ceilalți, nu trebuie ierarhizat ci trebuie ajutat să vadă dacă a evoluat în raport cu sine, cu achizițiile dobândite. Modernizarea finalităților și conținuturilor educației se realizează pe baza abordării interdisciplinare. Astfel metodele alternative de evaluare impun o proiectare interdisciplinară a conținuturilor, fapt care duce către o evaluare reală autentică. Metodele interactive par că au invadat procesul de predare-învățare-evaluare în metodologia didactică. S-a pus de multe ori problema că nu există metode „active” și metode „pasive”, ci pasivismul sau activismul sunt redate de modul în care sunt aplicate, utilizate metodele. În primul rând trebuie avută în vedere dimensiunea activă dar mai ales dimensiunea interactivă a metodelor, deoarece doar partenerii aceluiași act didactic pot activa sau nu o metodă. „A fi activ, nu în înseamnă că elevul face tot ce vrea și nu contează ce; chiar în metodele cele mai active e vorba, de o acțiune pedagogică” spunea Pierre Goguelin. Metodele active nu trebuie confundate cu metodele noi, moderne, deoarece doar prin efortul elevului care gândește , care depune efort în a cerceta, în a căuta răspunsuri și soluții noi, în a elabora noi cunoștințe, procesul instructiv-educativ va fi activ. Roger Muchielli definește metodele active ca „fundamentate pe însușirea cunoștințelor, pe luarea la cunoștință și pe evoluția reală a personalității” , aceasta prin – 78 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare opoziție cu metodele bazate pe modelul imitării, pe memorizare și repetiție – modele expozitive sau de condiționare. Autorul explică relația metodelor active cu „autoperfecționarea indivizilor și autoformarea grupurilor, rolul lor în declanșarea a motivațiilor și creativității”. Privite sub acest aspect al stimulării curiozității științifice, al spiritului de cercetare, de creativitate și inovare, în categoria metodelor active, participative, pot fi incluse atât unele din metodele mai vechi, cât și unele din metodele mai noi. Utilizarea metodelor active, participative sau interactive va fi întotdeauna preferată celor pasive, deoarece învățarea cu ajutorul lor este mai temeinică și mai durabilă. Instruirea interactivă, asociată tipului superior de învățare școlară, interactivă și creativă, implică conjugarea eforturilor ambilor agenți educaționali (profesorul – elevii) în construirea cunoașterii. În procesul de predare–învățare, proiectarea și organizarea lecției este realizată în funcție de decizia profesorului în raport cu dorințele și interesele elevilor, astfel încât metodele și mijloacele au un rol important. Principalele metode folosite în procesul instructiv–educativ sunt: Organizatorul grafic, Mozaicul, Bulgărele de zăpadă, Cubul, Turul galeriei, Ciorchinele, Eseul de cinci minute, Sinelg, Jurnalul cu dublă intrare, Brainstormingul, Scaunul autorului. Metoda „Scaunul autorului” preluată din programul Step by Step, în cadrul căruia în mijlocul clasei, un spațiu cât mai larg posibil este dominat de un scaun cu inscripția „Scaunul autorului”; este metoda prin care fiecare copil își expune rezolvările, experiențele, ideile proprii, în fața celorlalți colegi, în diferite momente ale zilei de activitate. Această postură îl face pe copil responsabil în fața celorlalți copii, dar îi acordă fiecăruia, la momentul respectiv, atenția și respectul cuvenite. Pentru a acorda atenție elevilor și pentru a le da posibilitatea să își exprime părerea referitoare la personajele din povești și comportamentul acestora, am folosit metoda „Scaunul autorului” în cadrul unei lecții de educație pentru societate, ca activitate integrată alături de disciplinele comunicare în limba română, arte vizuale și abilități practice și matematică și explorarea mediului, lecție cu titlul Mincinoși faimoși. Pe baza imaginilor din caietele-auxiliar de educație pentru societate, elevii aveau posibilitatea să discute despre fiecare personaj în parte dar și despre comportamentul lor din poveste. Au putut astfel să își exprime acordul sau dezacordul cu privire la comportamentele personajelor, în raport cu celelalte personaje. În momentul în care personajele naive, păcălite au fost identificate, 5 elevi au venit pe rând pe scaunul autorului și le-au dat sfaturi, la alegere, Scufiței Roșii, ursului sau celor trei iezi. Dându-le sfaturi acelor personaje considerate de ei naive, de fapt încercau să dea sfaturi colegilor lor pentru a le folosi în relațiile cu oamenii cunoscuți sau străini din viața lor. Metoda scaunul autorului, folosită ca joc în cadrul orelor la clasa pregătitoare oferă elevilor posibilitatea să își exprime păreri și opinii referitoare la povești știute de ei, dar și să se raporteze la viața cotidiană, la întâmplări din viața lor și a colegilor lor. Cei cu calități oratorice deosebite au ocazia de a fi puși în valoare dar și să îi facă pe ceilalți elevi, introvertiți, să prindă curaj pentru o activitate viitoare. În cadrul activităților integrate, atunci când una dintre disciplinele integrate este disciplina comunicare în limba română, metoda scaunul autorului este potrivită în a – 79 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare respecta centrarea pe competențe de comunicare, așa cum prevede programa pentru clasa pregătitoare, nu pe conținuturi lingvistice. Consider că am oferit astfel elevilor posibilitatea să își formeze competențele specifice recomandate, precum și să își manifeste creativitatea în scopul adecvării demersului didactic la particularitățile lor. Bibliografie Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1996 Secrieru Mihaela, Didactica limbii române, Iași, 2003 Macavei E., Pedagogie. Teoria educației, Editura Aramis, București, 2001.  •  DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE PRIN „ARTĂ DRAMATICĂ” Prof. înv. primar Măndița Ciotloș, Școala Gimnazială „Ciprian Porumbescu” Comănești În loc de parte teoretică…. Comănești, 23 martie 2013 Draga mea școală, Copil fiind, te priveam ca pe o obligație, pentru că toți cei din jurul meu, îmi repetau obsesiv, cu un aer de superioritate… ȘCOALA ESTE OBLIGATORIE… sau „AI CARTE, AI PARTE!” Nu prea înțelegeam la vremea aceea despre ce fel de „parte” este vorba, așa încât am dus cu mine această remarcă, mult timp, până prin adolescență, când deja mă simțeam adult și îmi puneam probleme existențiale. Așa să fie oare? Ai carte, ai parte? Probabil dacă ne raportăm la socialul și politicul alambicat din România, o să fiți tentați să spuneți nu. Însă copile, tu, cel căruia i-am pus stiloul în mână și tu, părinte, cel care ai încheiat demult socotelile cu școala, și tu, dascăle, cel care încă mai înveți, amintește-ți că școala ți-a dăruit posibilitatea să-i scrii mamei LA MULȚI ANI, MĂICUȚA MEA! Amintește-ți că ea – ȘCOALA – ți-a dat posibilitatea să închizi ochii și să te plimbi cu ochii minții pe hartă, prin locuri de care fără ea nu ai fi știut… amintește-ți că atunci când te-ai îndrăgostit, te-au durut poeziile lui Minulescu… și ale lui Eminescu… Nu cumva, tu școala mea, asta ești? Fără tine, nu cumva aș fi un biet orb? Vă provoc să vă gândiți la asta… Nu hrăniți copiii cu anticipări mercantile… dacă ai școala, ai bani… Hai să le arătăm cât de bogați pot fi… și nu câți bani pot avea… Să le arătăm că școala poate să le dea modele de demnitate, erudiție, interactivitate… că pot lega prietenii pentru toată viața, că pot visa. Să nu aplicăm acele metode bazate pe frică, – 80 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare forță și autoritate artificială… acest tratament poate să distrugă sentimentele autentice, sinceritatea și încrederea. Îmi doresc, ca primele cuvinte care vă vin în minte, atunci când vorbiți de școală, să fie: Școala mea, avea perdele diafane și flori în glastre… cald, răbdător… în urechi îmi răsună și acum glasul Doamnei… Dezvoltarea inteligenței emoționale prin „ARTĂ DRAMATICĂ” • Importanța dezvoltării inteligenței-emoționale în cadrul atelierului de arta actorului; • Importanța dezvoltării creativității elevilor; • Îmbunătățirea comunicării prin utilizarea conștientă a limbajului non-verbal; Prin alegerea meseriei de dascăl ne-am asumat faptul că, vrem nu vrem devenim modele. Bine ar fi să-i învățăm pe copiii noștri cât de bogați pot fi și nu câți bani pot avea! De ce artă dramatică? M-am oprit la acest modul, pentru că eu cred cu tărie, că acest sistem educațional este funcțional dacă sunt îndeplinite două aspecte:  Capacitatea cadrului didactic de a-i învăța pe copii să învețe;  Abilitatea de a le forma caracterele; Pentru a explica alegerea acestui modul, voi porni de la o experiență de viață,pe care am trăit-o în urmă cu zece ani. Am înțeles atunci, că trebuie să le dezvolt copiilor mei abilități de comunicare non-verbală, să-i învăț să facă conexiuni, să-i învăț limbajul trupului, comunicarea prin contactul vizual, mimică, gesturi, tonalitate, vocală etc., dar și să le dezvolt inteligența emoțională. Acest lucru poate fi spus mai clar cam așa: „Ce știi să faci?”; „Cum știi să faci?”; „Cu ce faci?” Marea profesoară americană Viola Spolin spunea: „Pentru învățare este esențial un mediu propice și disponibilitate de a învăța.” Psihologia arată că toate situațiile la care este expus copilul în interacțiunile și comunicarea cu cei din jur, contribuie la acumularea de modele noi și experiențe, precum și la îmbogățirea universului propriu. Noul curriculum de la clasa pregătitoare și cel aprobat începând cu clasa a II-a din anul școlar 2013-2014, are în componență disciplina Dezvoltare personală, punând în acest fel accent pe inteligența emoțională. Cum putem dezvolta mai bine această inteligență decât prin artă? Muzica, dansul, pictura – sunt materii specifice ramurilor opționale și sunt modalitățile de dezvoltare a cât mai multor tipuri de inteligență emoțională. Pentru a veni în ajutorul copiilor, desfășor începând de anul trecut, opționalul „Dezvoltare personală”. Prin acest opțional copiii, își dezvoltă personalitatea și își însușesc mecanisme de învățare. Tehnicile specific comunicării artistice, adică toate exercițiile, activitățile de învățare, jocurile, le stimulează creativitatea, inteligența emoțională și normal abilitățile de comunicare. – 81 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Jocul este instinctual. De orice tip ar fi el generează moment de spontaneitate care aduce cunoștințe temeinice. Într-un cuvânt, educația activă, prin joc, prin activitățile în societate (într-o școală activă), este mult superioară educației formale. Atelierele de artă dramatică formează „o metodă de învățare alternativă” – acest lucru fiind acreditat de psihologi. Tot ei susțin că, sunt cele mai consistente metode în procesul de învățare a copilului. În continuare voi argumenta de ce am ales acest opțional și de ce am introdus, ca activități, ateliere de arta dramatică și activități în parteneriat și mă voi opri la câteva exemple practice, unele desfășurate anul trecut, altele vor fi desfășurate în acest an școlar. Argument Dezvoltarea personală este un program de educație alternativă, formativ, conceput la nivelul mai multor arii curriculare, eficient atât din punct de vedere didactic cât și terapeutic. L-am ales pentru că este dedicat dezvoltării capacității copilului de a se autocunoaște, de a-și exprima într-o manieră pozitivă, interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilitățile de relaționare și comunicare. După cum am afirmat la începutul acestui material, viața nu e făcută din discipline, și de aceea putem afirma că activitățile de „dezvoltare personală” permit conștientizarea procesului de transformare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor în comportamente aplicabile în viața reală, cu finalitate pozitivă pentru sine și pentru societate. Aș mai adăuga că are o finalitate multiplă:  Facilitează realizarea unor achiziții benefice psiho-comportamentale;  Constituie un sprijin concret pentru optimizarea activităților instructive-educative și formative în școala: Obiective Manifestarea interesului pentru autocunoaștere și a atitudinii pozitive față de sine și față de ceilalți; Dezvoltarea spontaneității, eliberarea imaginației și descoperirea potențialului creative al copiilor prin jocuri și tehnici de exprimare emoțională; Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea cu copii cu deficiențe de învățare din Centrul Școlar Incluziv Nr.2 Comănești; Facilitarea relaționării copilului în viața cotidiană în spectrul intelectual, emoțional și social; Dezvoltarea curajului, libertății de gândire, descoperirea propriei personale și a respectului de sine, dar și a respectului pentru celălalt; Dezvoltarea capacității de control a emoțiilor și exprimare verbală; Scop Dezvoltarea unor comportamente și atitudini bazate pe respect reciproc, toleranță și evitarea discriminărilor. Prezentarea unei situații de comunicare În semestrul II, al anului școlar 2011-2012, am primit în clasă un copil cu grave deficiențe de învățare. L-am integrat repede, dar mi-a fost foarte greu să îl ajut pentru că avea tulburări de comportament, era violent și cu greu am putut relaționa cu el. – 82 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Încet, am aflat atât de la el dar și de la părinți, multe lucruri despre el și am început prin a-l responsabiliza. I-am dat sarcini ușoare, pe care știam sigur că le poate îndeplini, după care l-am introdus într-un program cu Centrul Școlar Incluziv Nr.2 Comănești, cu un profesor de sprijin. Prin opționalul „Dezvoltare personală”, am avut la îndemână pârghiile necesare pentru a-l integra cât mai bine și pentru a-i reda încrederea în el. Am reușit atât cu A, cât și cu copiii mei să le dezvolt curajul de a acționa și de a reacționa, să-i învăț să găsească soluții variate la aceeași problemă, să-i învăț să descopere respectul pentru propria persoană, dar și respectul pentru celălalt. Pentru realizarea unei comunicări între elevii clasei mele și elevii cu deficiențe de învățare ,am realizat o întâlnire între aceștia. Am organizat o vizită și o activitate împreună cu copiii din Centrul Școlar Incluziv Nr. 2 Comănești. Activitatea a constat în pictarea unui număr de 40 căni și a unui număr de 40 farfurii, produse care se găsesc în clasa noastră, fiind dăruite copiilor din clasa mea de către cei din Centrul Școlar Incluziv Nr. 2 Comănești. Nu s-au înregistrat situații de discriminare sau de conflict, activitatea s-a desfășurat în spiritul sintagmei „Diferiți și totuși egali”. Din acel moment comunicarea între elevii clasei și A s-a îmbunătățit considerabil, a devenit conciliant, responsabil și în acest moment pot spune că nu mai are aceleași tulburări de comportament, lucru observat și de profesorii ce predau alte discipline la clasa mea. Elevii și-au exprimat dorința de a mai derula activități în comun și drept urmare am organizat o altă activitate, în cadrul unui atelier de artă dramatică. Cu ajutorul păpușilor personajele au prins viață, iar copiii s-au exprimat așa cum au dorit ei. Pentru cei mai retrași a fost foarte benefic , deoarece am realizat o comunicare indirectă – păpușa vorbea și nu se simțeau vinovați de ceea ce spuneau, în acest fel au comunicat mult mai ușor. Am observat cât sunt de dezinvolți, că inventează povești, că schimbă finalul poveștilor clasice, se joacă, dar în același timp învață, se exprimă și dau viață personajelor, iar orele de compunere au devenit adevărate cluburi de creație. – 83 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Cel mai important impact al acestor activități a fost la nivelul relațiilor interpersonale dintre elevii mei și cei cu deficiențe de învățare. S-au folosit și au fost însușiți termeni ca: toleranță, respect reciproc, discriminare și intoleranță. În cadrul activității intitulată „Ceremonia ceaiului pe meridianele lumii”, am fost gazde și am observat câtă dorință de învățare și cât de ușor învață copiii, dacă se creează mediul propice. Am avut multe alte activități în parteneriat, am învățat să lucrăm în echipă, să dăruim cei mai bun, atunci când putem. Imaginile vorbesc despre noi! Concluzii Voi începe cu concluziile luate chiar din cursul de Arta Dramatică – obiectivul modulului de Artă Dramatică, exersarea în vederea dobândirii competenței, a comunicării non-verbale, a comunicării creative, a comunicării totale (la toate nivelurile: rațional, afectiv, corporal), cu scopul de a complete comunicarea verbală – (singurul tip de comunicare verbal pentru care a fost pregătit profesorul). Am obținut o mai mare implicare a elevilor și o responsabilitate mai crescută. Copiii s-au exprimat liber, au demonstrate spirit de observație, putere de concentrare foarte mare, și-au exersat procesele de asociere logică, de memorare. Au dat dovadă de inventivitate, dar marele câștig este dezvoltarea toleranței și solidarității în relațiile cu semenii lor. Această achiziție o vor păstra toată viața.  •  METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Înv. Gina Ciubotaru, Școala Gimnazială Bogdănești „Organizarea activității școlare fie în formă frontală ori colectivă, fie în echipe (microgrupuri) sau individuală, ori combinatorie, ca cea sugerată de experimentul team teaching (bazată, între altele, pe o grupare flexibilă și mobilă a elevilor cu treceri de la activități cu grupuri mari, la acțiuni în grupuri mici, omogene și apoi la activități individuale) reclamă în mod inevitabil o metodologie adecvată acestor forme organizatorice.” (Ioan Cerghit, 1997, p. 36) – 84 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE – este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Colectivul de elevi este împărțit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor și se oferă cazul supus discuției pentru ca fiecare să-și pregătească ideile. Vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. După discuțiile avute în grupe, liderul prezintă poziția grupului din care face parte. Rolurile se pot inversa, participanții fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul. Această metodă am folosit-o la ora ,,Micii artiști” (opțional); Subiectul: „Punguța cu doi bani”, de Ion Creangă, clasa I Pălăria albă → informează Cei ce poartă pălăria albă trebuie să ofere informații și imagini atunci când acestea i se cer. Nu oferă interpretări și opinii. Când „poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul, să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv și să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat și direct. „Gânditorul” va fi reprezentat în lecțiede un grup de elevi care vor purta pe rând pălăria albă și vor povesti pe scurt „Punguța cu doi bani”, de Ion Creangă. Astfel vom antrena mai mulți elevi în lecția noastră. Pălăria roșie → spune ce simte despre… Purtând pălăria roșie, gânditorul poate spune așa: „Așa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoțiile și sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roșie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalți participanți la discuție, întrebându-i care este părerea lor „din perspectiva pălăriei roșii”, adică din punct de vedere emoțional și afectiv. Cel ce privește din această perspectivă nu trebuie să-și justifice feeling-urile și nici să găsească explicații logice pentru acestea. „Noi suntem indignați de comportamentul pe care-l are baba, boierul și vizitiul și considerăm că ar trebui să le fie rușine. Nouă nu ne-a plăcut cum au procedat ei. Vouă v-a plăcut ceea ce au făcut ei? Ce-ați simțit când ați aflat ce i-au făcut bietului cocoș? Pălăria galbenă → aduce beneficii creativ Este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, așa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranța; are în vedere beneficiile, valoarea informațiilor și a faptelor date. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice și practice pentru aceste beneficii și valori oferă sugestii, propuneri concrete și clare. Cere un efort de gândire mai mare. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid și trebuie căutate. Ideile creative – 85 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluții, acestea fiind domeniul pălăriei verzi. Cocoșul găsește o punguță cu doi bani care îi aduce multe necazuri pe care el le trece cu multă istețime și curaj. Punguța cu doi bani îi aduce însă și o mare avere și este primit acasă de moșneag. Pălăria neagră → identifică greșelile Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect și care sunt erorile. Explică ce nu se potrivește și de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greșelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenția elementele negative. Se pot folosi formulări negative, de genul: „Dar dacă nu se potrivește cu…” „Nu numai că nu merge, dar nici nu…”. Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparținând pălăriei roșii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre. Moșneagul a greșit când: – l-a bătut pe cocoș, – l-a alungat pe cocoș. Boierul a greșit când a vrut să scape de cocoș și de aceea a ajuns sărac. Pălăria verde → generează ideile noi – efortul Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renașterea, valoarea semințelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte și noi percepții, noi variante, noi posibilități. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creație. Propuneri concrete: – Moșul trebuia să-l iubească pe cocoș și să nu se lase păcălit. – Boierul nu trebuia să-i fure punguța cocoșului. Pălăria albastră → clarifică Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei și cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre: – definește problema și conduce întrebările; – reconcentrează informațiile pe parcursul activității și formulează ideile principale și concluziile la sfârșit; – monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor; – rezolvă conflictele și insistă pe construirea demersului gândirii; – intervine din când în când și de asemeni la sfârșit; – poate să atragă atenția celorlalte pălării, dar prin simple interjecții; – chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii și sugestii. Problema: – 86 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Lăcomia boierului, a moșului, a babei Întrebări diverse: De ce trebuie să-i fie rușine moșului? Cine a greșit față de cocoș?Cu ce a greșit găina? Ce a învățat boierul din această pățanie? Care personaj ne-a plăcut mai mult? Concluzia: Cocoșul a ieșit învingător pentru că a perseverat, că nu s-a lăsat doborât de lăcomia boierului. Pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanți sau toți subiecții antrenați în discuție pot fi sub aceeași pălărie în același timp. Astfel se pot folosi formule de genul: „Hai să încercăm și pălăria verde. Căutăm idei noi.” sau „Să lăsăm pălăria neagră, s-o probăm pe cea galbenă.” Cineva care nu este încântat de ideea pusă în discuție, nu face nici un efort să găsească elemente pentru dezvoltarea ei. Utilizând tehnica pălăriilor gânditoare, gânditorul este provocat să schimbe pălăriile, facilitându-se astfel posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrâns să aibă doar o singură perspectivă. Elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeași culoare, fiind conștienți de faptul că: Pălăria albastră → clarifică Pălăria albă → informează Pălăria verde → generează ideile noi – efortul Pălăria galbenă → aduce beneficii creativ Pălăria neagră → identifică greșelile Pălăria roșie → spune ce simte despre  •  SCHELETUL DE RECENZIE Prof. înv. primar Rodica Doina Ciubotaru, Școala Gimnazială „Alecu Russo” Bacău În vremuri de rapide progrese, de reînnoire neîncetată a cunoștințelor și tehnicilor de muncă, de mare mobilitate socio-profesională, adaptarea și participarea activă, creatoare a individului la rezolvarea sarcinilor noi și complexe care-i stau în față cer să fie fundamentate întotdeauna pe o orientare modernă în specialitatea sa, să țină pasul cu ceea ce este esențial și actual în domeniul său de activitate, evitând astfel, acea inadaptare socio-profesională și culturală generatoare de frustrație. Ținând cont de aceste cerințe, epoca modernă a lărgit considerabil funcțiile autoeducației, ale autoinstrucției, ale cultivării de sine, atribuind o nouă menire învățământului. „Sarcina unei activități moderne nu este de a da un sistem de-a gata de cunoștințe, de transmis elevului, ci de a-i transmite bazele și metodele autoformării lui pentru o viață întreagă; în special pentru perioada în care nu se va mai putea sprijini pe educatorul său. Școala viitorului trebuie să transforme – 87 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare obiectul educației de până acum în subiectul autoeducației, pe omul de educat în unul care se autoeducă pe sine, instruirea în autoinstruire” (apud 2, p. 77). Scheletul de recenzie este o modalitate de esențializare gradată a conținutului informațional a unor texte, îndeosebi literare, de dimensiuni variate. De asemenea, este o modalitate de întărire a învățării prin asocierea acestor informații cu desene, simboluri și culori induse de lectură. Este o tehnică relativ simplă de rezumare a unui conținut de idei ce presupune abilitatea elevilor pentru a dobândi un algoritm al realizării unui rezumat. Metoda cuprinde cerințe-șablon, dar soluționarea lor cere adaptarea elevilor la fiecare text în parte, în funcție de conținuturi. La început se lucrează cu toată clasa pentru formarea deprinderilor de învățare și de aplicare a noțiunilor. După ce și-au format aceste deprinderi, ideile, părerile vor fi formulate individual, în perechi sau în grupe. Pe fișele elevilor sau pe tablă se scriu o serie de cerințe: • Să scrie într-o singură propoziție despre ce este vorba în text; • Să scrie într-o expresie ce conține textul; • Să scrie într-un cuvânt esența textului; • Să precizeze culoarea sentimentală a textului; • Să noteze cel mai important aspect (idee, gând, imagine); • Să realizeze un desen care să surprindă esențialul. După realizarea acestor sarcini, elevii pot lucra în perechi sau în grup, prezentând unii altora, ceea ce au scris și oferind informații suplimentare referitoare la „producțiile proprii”. Însușindu-și acest algoritm de realizare a rezumatului unui conținut de idei, elevii au posibilitatea să-l folosească în orice situație când li se solicită acest lucru și să se obișnuiască să exprime succint, cu propriile cuvinte conținutul unui text. Metoda este valoroasă, deoarece îmbină cititul, scrisul, comunicarea orală și gândirea critică, flexibilă. Din experiența acumulată, pot recomanda câteva aspecte de care cadrele didactice ar trebui să țină cont în activitățile susținute: • eliminarea timpilor morți, pe cât posibil, prin înlocuirea parțială a verificării orale cu o muncă efectivă pentru întreaga clasă; • creșterea ponderii activității de învățare sau de muncă independentă individuală sau pe grupe prin restrângerea timpului de predare; • rezolvarea diferențelor apărute în activitățile elevilor prin obișnuirea acestora de a se adresa unii altora fără să se adreseze cadrului didactic pentru explicații suplimentare, cu alte cuvinte, cultivarea spiritului independenței; • intervenția cadrului didactic la lecție să fie gândită din timp și realizată ca: expunere succintă a problemei de studiu, conducerea cooperării într-o discuție, dezvoltarea sau rezolvarea unei probleme noi de învățare, concluzii și aprecieri finale; • în lipsa antrenamentului și a climatului creativ asociat acestuia, creativitatea școlarilor evoluează lent sau stagnează, deși procesul instructiv-educativ influențează pozitiv volumul de cunoștințe. Creșterea ponderii metodelor activ-participative nu înseamnă renunțarea la metodele clasice de învățământ. – 88 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Utilizarea acestora poate fi regândită prin sporirea potențialului lor formativ, prin accentuarea caracterului euristic și activ-participativ al acestora. Toate acestea nu au decât un scop, acela de „a-l învăța pe elev cum să învețe”, pentru a-și dezvolta propriile lui capacități și calități, pentru a deveni propriul său educator. Este vorba de a-l ajuta să deprindă o serie de tehnici de muncă intelectuală, să învețe cum să reexamineze valorile acumulate, cum să renunțe la unele date și idei care se învechesc, să privească problemele sub un unghi nou, să prelucreze în mod creator noile informații și să le implementeze în energie acțională, în fapte, în acțiuni. Mai presus de orice, „școala are datoria să dea omului mijloacele progresului lui continuu” (2, p. 77)., învățându-l cum să învețe, să dezvolte la elevi acele capacități, calități și comportamente care să-l ajute să facă față într-o lume aflată în permanentă schimbare. Toate acestea se pot realiza folosind metode de lucru moderne, active, care să determine elevul să participe la propria lui formare. Promovarea lor cu mai mult curaj și stăruință necesită, mai înainte de orice, o schimbare de atitudine din partea cadrului didactic și, prin ea, o transformare de comportament, în acest sens, la propriii săi elevi. Cumătra vulpe de Otilia Cazimir – schelet de recenzie – • Exprimă într-o propoziție (enunț ) despre ce este vorba în text. ………………………………………………………………………………………………………… • Într-o expresie semnificativă, spune ce conține textul. ………………………………………………………………………………………………………… • Într-un cuvânt, spune ce conține textul (esența textului). ………………………………………………………………………………………………………… • Precizează culoarea pe care o asociem conținutului textului. ………………………………………………………………………………………………………… • Spune cel mai important aspect (idee, gând, imagine) care răzbate din conținutul textului./Completează propoziția: „Cel mai bun/mai interesant lucru din acest text este…” ………………………………………………………………………………………………………… • Găsește un simbol (desen) pentru textul în cauză. Bibliografie Bru Marc, Metodele în pedagogie, București, 2007; Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997; Dumitru Ion Al., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura De Vest, Timișoara, 2000; Ionescu Miron, Chiș Vasile, Strategii de predare-învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București,1992; Pintilie M., Metode moderne de învățare-evaluare, Cluj-Napoca, 2002.  •  – 89 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare LINIA VALORILOR Înv. Angela Ciupală, Școala Gimnazială „Alexandru cel Bun” Bacău Rolul oricărui dascăl este acela de a transmite tinerilor cunoașterea acumulată de-a lungul timpului, de a-i pregăti să se adapteze la o realitate într-o continuă transformare în care viitorul poate deveni oricând imprevizibil, de a le descoperi și a le cultiva latura creativă. Astăzi se urmărește promovarea unei pedagogii inovative care să dinamizeze și să modernizeze parcursurile pedagogice tradiționale, transformând atitudinea față de învățare și creșterea calității în învățământ. De aceea, fiecare cadru didactic trebuie să-și adapteze stilul de predare-evaluare, în funcție de capacitatea și chiar tipul de inteligență al oricărui elev, aplicându-se învățarea centrată pe copil. Metodele care stimulează creativitatea, capacitatea minții de a cerceta și descoperi, de a analiza și a rezuma, de a gândi în mod logic și de a evalua sunt: cvintetul, metoda mozaic, brainstormingul, metoda pălăriilor gânditoare, judecata în triadă, metoda debate, linia valorilor, metoda predicțiilor. Am folosit aceste metode în cadrul lecțiilor de predare-învățare-evaluare, dar mă voi opri asupra metodei Linia valorilor. Această metodă reprezintă un exercițiu de exprimare a opiniilor și de investigație independentă, o metodă care promovează învățarea prin cooperare. Discuțiile cu colegii îi provoacă pe elevi să își exprime opiniile în legătură cu faptele personajelor, să analizeze, să interpreteze, să evalueze opiniile celorlalți, să susțină o idee, să găsească argumente cât mai relevante pentru a-și pune în valoare opinia. Întregul demers presupune participare activă și efort de gândire din partea elevilor. Etape: • învățătorul pune o întrebare la care răspunsurile pot fi gradate; • elevii se gândesc la răspunsuri singuri și pot să și le noteze pe o hârtie; • elevii se aliniază apoi, alegându-și o poziție care reflectă punctul lor de vedere; • elevii pot continua sa discute răspunsul cu vecinii din stânga și din dreapta lor; • opțional, după ce s-a constituit linia, ea se poate îndoi la mijloc, pentru ca elevii cu vederi divergente să poată sta de vorbă. Se urmărește comunicarea fluentă și coerentă a elevilor. Receptarea textului devine mai lejeră. Reușim să ocolim achiziționarea de informații. Punem accent pe stilul democratic, spiritul critic, iar prin aceasta obținem o personalitate comunicativă. Aplicarea metodei „Linia valorilor” la ora de limba și literatura română Stejarul din Borzești după Eusebiu Camilar Tema pusă în discuție: „Au procedat bine copiii răzeșilor din sat, în frunte cu Ștefăniță, lăsându-l pe Mitruț singur?” – 90 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare * Pe o foaie fiecare elev marchează o linie a valorilor, astfel încât să nu fie influențați de colegii lor și își notează opinia personală în legătură cu acest caz. * Pentru ca poziția lor să fie cât mai fermă, se notează și câteva argumente personale. * Se formează două grupuri – GRUPUL PRO și GRUPUL CONTRA – grupuri care împărtășesc același punct de vedere, pentru a discuta de ce au luat poziția pe care și-au asumat-o. * Sunt aleși „EXPERȚII’’ fiecărui grup (cel care are cele mai puternice opinii), care argumentează poziția grupului și care răspunde la întrebările celor din echipa adversă. * Toate aceste opinii sunt trecute pe un poster mare. * La sfârșit, elevii se aliniază în grupul din care fac parte (PRO sau CONTRA) după aprecieri, ca în cazul unei scări valorice (cât la sută sunt convinși de ideea pe care și-au asumat-o? 100%, 90%,……..50%). Micul patriot după Edmondo de Amicis * Elevii citesc textul: Odată, o corabie franceză a plecat din Barcelona, oraș în Spania, îndreptându-se spre Genova și având la bord francezi, italieni și spanioli. Printre ei se afla și un băiețel de 11 ani, care călătorea singur. Era îmbrăcat sărăcăcios și stătea deoparte privind încruntat. Și avea tot dreptul să se uite urât. Cu doi ani în urmă, părinții îl vânduseră stăpânului unui circ. Acesta, după ce-l învățase mai întâi să joace, cărându-i pumni cu nemiluita, călcându-l în picioare și ținându-l nemâncat, îl purtase apoi prin Franța și prin Spania, snopindu-l în bătăi și lăsându-l mai totdeauna flămând. Când a sosit la Barcelona, băiatul, care nu mai putea să îndure nici pumnii, nici foamea, fugi de la stăpânul său și ceru ajutor consulului italian. Consulul, înduioșat, îl sui pe corabia pe care se afla acum și-i dădu o scrisoare către poliția din Genova, cu rugămintea de a-l duce înapoi părinților lui. * Se vor separa în două grupe: – o grupă PRO; – o grupă CONTRA. * Pornind de la ideea conform căreia părinții sunt vinovați pentru că au vândut copilul stăpânului unui circ, vor avea de găsit 5 argumente PRO (care sunt în favoarea părinților) sau CONTRA (împotriva părinților), în funcție de grupa din care fac parte. * Elevii se aliniază apoi, alegându-și o poziție care reflectă punctul lor de vedere. Datorii Tema pusă în discuție: „A procedat bine Radu atunci când a scris biletul prin care cerea bani pentru anumite acțiuni întreprinse în gospodărie?” * Desenează o linie a valorilor și notează opinia personală în legătură cu tema pusă în discuție; * Alege grupul din care vrei să faci parte – GRUPUL PRO sau GRUPUL CONTRA – discutați de ce împărtășiți același punct de vedere (notați argumentele); – 91 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare * Se aleg EXPERȚII fiecărui grup (cei care au cele mai puternice opinii, care argumentează poziția grupului și care răspund la întrebările celor din echipa adversă; * La sfârșit, elevii se aliniază, în grupul din care fac parte (PRO sau CONTRA), după aprecieri, ca în cazul unei scări valorice (cât la sută sunt convinși de ideea pe care și-au asumat-o). Așadar, metoda „Linia valorilor”: * stimulează empatia elevilor față de personaje; * creează un cadru propice reflecției asupra valorilor; * servește drept stimulent pentru schimbare; * stimulează implicarea critică a elevilor; * facilitează gândirea critică la diferite niveluri. Bibliografie Jackson S., Idei pentru profesori, Editura Columbus, Alexandria, 1988 Walsh Kate B., Predarea orientată după necesitățile copilului, Editura Cermi, Iași, 1999  •  TEHNICI ȘI PRACTICI POZITIVE PENTRU DEZVOLTAREA UNUI CLIMAT EDUCAȚIONAL AGREABIL Cuvânt. Sunet. Culoare – un opțional de plăcere Înv. Mihaela-Oana Isac, Înv. Cosmina-Măriuca Ciurea, Școala „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” Onești Activitatea predominantă vârstei școlare este învățarea. Învățarea nu se realizează doar în mediul școlar; ci și în familie și în grupurile de prieteni. Această activitatea presupune anumite exigențe atât sub aspectul condițiilor interne cât și externe, în sensul că acestea trebuie să fie adecvate rezultatelor așteptate. Rezultatul activității de învățare constă în modificarea realizată la nivelul sistemului psihic. Tot ceea ce se obține prin învățare devine o condiție internă a unor activități ulterioare: învățare, joc sau muncă. Activitatea de învățare are o motivație mai complexă decât jocul; curiozitatea, nevoia de acțiune care susțin această activitate devin nevoie internă de cunoaștere, un factor motivator, esențial al învățării. Nevoia de cunoaștere se naște din întâlnirea a două surse de origine diferită: una de natură intrinsecă, alta de natură extrinsecă. Primă sursă își are originile în nevoia de activitate și de curiozitate. Evoluția curiozității care motivează acțiuni ce aduc satisfacție persoanei, în joc sau activități de învățare, determină nevoia intrinsecă de cunoaștere, iar satisfacerea ei este asociată cu actuala activitate de învățare. Altă sursă își are originile în exigențele sociale care acționează sub forma presiunilor de conformare asupra persoanei în diferitele grupuri sociale din care face parte (exemplu: performanțe, statut, standard). – 92 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Acceptarea cognitiv – afectiv – voluntară a exigențelor societății poate deveni și ea o nevoie intrinsecă de cunoaștere, pe când la acceptarea cognitiv – voluntară sau imitativă rămâne nevoia extrinsecă de cunoaștere. Performanțele comparabile sunt realizabile din perspectiva ambelor structuri motivatoare. Aceste structuri pot coexista la nivelul constelației motivaționale, ceea ce diferă este ponderea lor. Structurile motivaționale extrinseci și cele intrinseci se pot susține reciproc. Categoriile de activități caracterizează diferite vârste și diferite medii sociale fără a fi exclusive; dobândind anumite specificități, ele coexistă în anumite medii și la anumite vârste, în pondere diferită. Jocul, învățarea și munca sunt interdependente, ele se condiționează reciproc; se poate aprecia că: Jocul este premisa învățării, așa cum învățarea este premisa muncii – aceeași activitate la vârste diferite are semnificații categoriale distincte (joc, învățare,muncă). Munca-joc este mai ușoară decât munca-trudă. Una și aceeași activitate poate fi pentru persoane diferite joc, muncă sau învățare. În abordarea analitică a procesului de învățare se ia în considerare definiția descriptivă a lui P. Golu (în Popescu, N.P., 1987) conform căreia învățarea este un „proces evolutiv, de esență informativă-formativă, constând în dobândirea (recepționarea, stocarea, valorizarea internă) de către o ființă vie, în o manieră activă, explorativă a experienței de viață și în modificarea sistematică și selectivă a conduitei, ameliorarea și perfecționarea ei sub influența acțiunilor variabile ale mediului.” Caracterul evolutiv al învățării arată faptul că procesul se desfășoară în timp, producând transformări continue, din ce în ce mai favorabile adaptării. Timpul necesar învățării diferă de la o persoană la alta în cazul aceleiași situații de învățare, fiind dependent de particularitățile psihice ale fiecăreia, diferă de asemenea la aceeași persoană de la o situație la alta, fiind dependent de elementele contextuale. Esența informativ-formativă relevă procesul de învățare în contactul permanent al persoanei cu noutăți care-i asigură un număr crescând de elemente descriptive ale unor realități. După asimilare (integrare în structurile anterioare și consolidare), informațiile devin cunoștințe, bunuri individuale, instrumente de dobândire a noi cunoștințe, tot în procesul învățării sau în activități aplicative, teoretice sau practice, de utilizare a celor învățate. Învățarea duce la o mai bună cunoaștere a realității, la explicarea sau la anticiparea unor noi realități și la perfecționarea posibilităților individuale de a reacționa la provocările realității, la formarea capacităților individuale, a mijloacelor psihice de adaptare în diferite situații. „Dobândirea experienței de viață” se realizează prin operații distincte care, luate în parte, sunt funcții ale proceselor psihice fundamentale. Realizarea eficientă a unei operații este o condiție necesară a realizării operației consecutive și influențează rezultatele procesului în ansamblu. Nevoia de cunoaștere se naște pe parcursul asimilării experienței de viață; ea are o evoluție dinamică, specifică fiecărei persoane în diferitele momente ale existenței sale sub aspectul intensității, diversității domeniilor de interes și a obiectului concret al interesului. Dinamica internă a nevoii de cunoaștere este factorul principal care face ca un elev să se implice mai mult sau mai puțin în învățare, să fie mai bine informat sau mai priceput la unele discipline decât la altele, să prefere activități practice sau teoretice. Nevoia de cunoaștere se structurează prin trăirea sentimentului de securitate individuală pe care luarea în stăpânire a mediului extern o generează, prin interiorizarea exigențelor sociale propuse persoanei, prin plasarea persoanei pe o poziție socială favorabilă datorită competenței și performanței sale și prin satisfacția pe care o dă – 93 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare înțelegerea și cunoașterea crescândă chiar pe parcursul procesului de învățare. Dacă rămân neintegrate nevoii de cunoaștere, motivele sociale structurează constelația motivațională a învățării în componentele sale extrinseci. Cultivarea nevoii de cunoaștere la elev pune în evidență adevărata măiestrie didactică a profesorului, aspirația acestuia către performanță în activitatea educativă, implicarea vocațională autentică în realizarea funcției sale sociale și abordarea modelării tinerei generații din perspectivă largă, instructiv și formatoare a personalității autonome și creative. În relația educațională, cultivarea motivelor învățării trebuie să parcurgă aceleași etape pe care le parcurge motivația activității în general pe parcursul dezvoltării ontogenetice. Durata etapelor va fi diferită, adaptată fiecărei persoane, etapa de la care se pornește va fi diferită în raport cu specificul individual al nivelului motivelor active. Bucuria efectului este prima etapă a motivației învățării și constă în satisfacția pe care o generează rezultatele acțiunii pe timpul desfășurării ei. Constatarea că litera scrisă pe tablă de către profesor seamănă cu modelul din carte bucură elevul, reușita unui coleg într-o acțiune sportivă, constatarea unui efect așteptat pe parcursul unui experiment, la fel. Asemenea emoții pozitive susțin implicarea persoanei în continuarea activității prin simplul fapt că „se întâmplă ceva” agreabil, așteptat, palpitant. Bucuria efectului nu presupune întărire socială, efectul propriu-zis este recompensa dătătoare de satisfacție. Climatul educațional la nivelul clasei include stările subiective din realitatea acesteia ce pot fi percepute din structura sa organizatorică, comportamentele și relațiile care s-au stabilit între elevi, între elevi și învățător în timpul desfășurării lecțiilor. Valoarea naturii climatului educațional poate fi pozitiv sau negativ, mobilizator și angajant sau nemotivant care să frâneze dezvoltarea acestuia în folosul elevilor. Se poate constata că un climat educațional defectuos în timpul lecțiilor poate avea consecințe negative în performanțele școlare ale elevilor. În timpul orelor învățătorul poate folosi mai multe metode pentru stimularea creativității și implicarea activă a elevilor din colectivul clasei: Brainstorming Caracteristica principală a tehnicii brainstorming constă în organizarea activității grupului astfel încât să permită și să provoace emiterea unor idei importante, care în alte împrejurări ar fi rămas neexprimate de teama de a nu greși sau de a apare într-o situație nefavorabilă față de ceilalți componenți ai grupului. Bazându-se pe teoria dinamicii de grup, practicarea acestei tehnici are drept scop obținerea unui număr cât mai mare de soluții în ideea că printre acestea rezultă și soluția optimă. Aceasta înseamnă că, prin aplicarea tehnicii brainstorming, nu se urmărește direct rezolvarea problemei, ci obținerea unui număr cât mai mare de soluții. O condiție esențială pentru atingerea unei asemenea rezolvări constă în stimularea și dezvoltarea activității creative, prin o atmosfera „permisivă”, prin înlăturarea aprecierii și evaluării ideilor de către componenții grupului, evitând fenomenul de inhibare al participanților. Această activitate se desfășoară în reuniuni formate dintr-un grup restrâns de elevi, respectând reguli precum: eliminarea oricărui argument de evaluare a ideilor expuse în timpul ședinței; propunerile se dezvoltă în o viziune constructivă; propunerile trebuie formulate clar și concis; să se asigure un climat lucrativ în care să se accepte orice idee; încurajarea participanților să emită noi idei, pornind de la cele formulate; acordarea libertății în conduita participanților; desfășurarea ședințelor în locuri agreabile și înlăturarea rigidității în derularea activității; înregistrarea exactă și completă a discuțiilor și a ideilor emise. – 94 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Sinectica Metoda analogiilor urmărește câțiva pași: cadrul didactic prezintă tema de rezolvat; grupul reformulează problema așa cum a înțeles-o (transpunerea straniului în familiar); îndepărtarea de problemă (transformarea familiarului în straniu); reconvertirea a ceea ce a fost straniu în familiar. Philips 6-6 Clasa se împarte în grupuri de câte 6 elevi. Fiecare grup își alege câte un moderator. Profesorul oferă în scris fiecărei grupe o problemă de rezolvat. Dezbaterea pe marginea problemei durează 6 minute, iar la sfârșitul acestora reprezentantul fiecărui grup prezintă lista cu soluțiile obținute. Metoda FRISCO S-a întemeiat pe principiul brainstorming-ului regizat, în sensul că reprezentantul distribuie fiecărui participant câte un rol care să îi acopere o anumită dimensiune a personalității. Metoda 635 Metoda aceasta este numită brainwriting. Se formează grupuri de câte 6 elevi, fiecare grup este dispus în jurul unei mese. Fiecare elev din grup notează pe o foaie câte trei soluții posibile de rezolvat ale problemei date. Timpul alocat acestei sarcini este de 5 minute. După această primă etapă foaia se transmite mai departe, în sensul acelor de ceasornic. Astfel, toate cele 6 foi trec o dată pe la toți participanții, fiecare din ei notând câte 18 idei Jocul de rol Copiilor li se prezintă sarcina de a interpreta un rol în strânsă legătură cu lecția predată pentru stimularea capacității de elaborare verbal-expresivă a unor povestiri, pentru a pune la muncă bogata imaginație pe care copiii o au. Mima Copiii sunt puși să mimeze sentimente diferite, acțiuni, situații pentru a li se stimula capacitatea de exprimare non-verbală. Desene După predarea vocabularului, elevii pot fi solicitați să deseneze cuvintele proaspăt învățate pentru a li se stimula creativitatea artistică. Stimularea creativității ține și de: o atmosferă care să le stimuleze spontaneitatea; de antrenarea capacității de comunicare verbal-expresivă prin compuneri, descrieri, analize, sinteze; de interpretarea liberă a unor imagini, texte sau reprezentări; propunerea de jocuri didactice; propunerea de activități antirutiniere; problematizare; învățare prin descoperire. Verificarea practică a soluțiilor Cuvânt. Sunet. Culoare – un opțional de plăcere Disciplina opțională „Cuvânt. Sunet. Culoare” este de o reală valoare în vederea îndeplinirii unuia din obiectivele principale ale învățământului primar și anume transdisciplinaritatea, școala oferind un cadru coerent și flexibil în care cooperarea, opinia liber exprimată, capacitatea de a face corelații intra și transdisciplinare, gândirea flexibilă, imaginația, dorința de afirmare și valorile asumate constituie dimensiuni definitorii. Opționalul a fost conceput ca fiind o modalitate: – de stimulare a creativității și flexibilității gândirii elevilor punând accent pe învățarea procedurală; – 95 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – de încurajare a creativității și libertății de alegere a copiilor; – de introspecție, de cunoaștere a personalității elevului. Elevii sunt atrași de lecturile literare, de lumea fascinantă a basmelor cu Feți- Frumoși și Ilene Cosânzene, de poeziile cu muzicalitate deosebită care le încântă auzul și inima și sunt încântați atunci când au posibilitatea de a intra în rolul personajelor, de a interpreta scurte scenete create uneori chiar de ei, de a transpune în imagini personajele literare, de a interpreta cântece despre personajele îndrăgite. Literatura, muzica și artele plastice se regăsesc într-o construcție unitară, mărturie a sensibilității umane ce irumpe într-o varietate de modalități de exprimare. Limbajul muzical poate reprezenta o modalitate de stimulare a „gândirii culorii”, „imaginației culorii” și transpunerea acestora în cuvinte. Apropierea copilului de muzică și literatură se realizează firesc, sunetele și cuvintele se transformă, trecând prin vis și inspirație, în culoare, trăsătură de penel, creion, carioca. Ora de opțional la clasă este deosebită deoarece într-o atmosferă relaxată copiii se simt în largul lor își manifestă liber creativitatea, sunt încurajați, stimulați și motivați. Am folosit în cadrul orei de opțional câteva din metodele de stimulare a creativității potrivite vârstei elevilor, dar și cu caracteristicile clasei. În concluzie, majoritatea metodelor active sunt aplicabile cu succes având în vedere vârsta elevilor și faptul că elevii claselor II – IV sunt foarte creativi. Bibliografie Cucoș Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2000; Dimitriu Gheorghe; Dimitriu Constanța, Psihopedagogie. Curriculum suport pentru examenele de definitivat și gradul II în învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003; Dimitriu Gheorghe; Dimitriu Constanța, Comunicare și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998. Ministerul Educației și Cercetării, Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ, București, 2001. Mironescu Roxana: Management general și management educațional – suport de curs, Masterat în „Științele comunicării și ale limbajului”, Universitatea din Bacău, 2006.  •  UTILIZAREA METODELOR INTERACTIVE, DE IMPLICARE A ELEVILOR ÎN ACTIVITATE A DE ÎNVĂȚARE Înv. Laura Cozma, Școala Gimnazială Nr. 2 Târgu Ocna Metoda are un caracter polifuncțional – ea poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv educative. I. Cerghit, (1997, p. 15-17) inventariază următoarele funcții ale metodelor: • Cognitivă – constituie pentru elev o cale de acces spre cunoașterea adevărurilor și procedurilor de acțiune, spre însușirea științei și tehnicii, a culturii, a comportamentelor umane; – 96 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Formativ-educativă – metodele aplicate în predare-învățare îi implică pe elevi în acțiuni prin care își dezvoltă procesele psihice și fizice, deprinderi intelectuale și structuri cognitive, atitudini, sentimente, capacități, comportamente; • Motivațională – reușind să facă activitatea de învățare mai atractivă, să suscite curiozitatea epistemică, să amplifice satisfacțiile învățării, metoda devine factor motivațional al învățării; • Instrumentală – prin raportare la procesul de învățământ, metoda îndeplinește atât pentru profesori, cât și pentru elevi, o funcție instrumentală, operațională, prin faptul că mijlocește atingerea obiectivelor. • Normativă, de optimizare a acțiunii – metoda arată cum trebuie să se procedeze, cum să se predea și cum să se învețe, astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate. Metoda activă este acțiunea pedagogică prin care se permite copilului satisfacerea trebuințelor sale de activitate, de cercetare, de creativitate, de comparare și de înțelegere a cunoștințelor prin el însuși sau în colaborare cu alți copii, în loc să primească de-a gata de la profesor sau din manualul școlar. Specific metodelor active este însă nu ca elevii doar să asculte explicațiile profesorului, ci să și participe la aceste explicații. Metodele active urmăresc: – trecerea considerabilă a activității didactice de pe seama profesorului pe seama elevilor, lecțiile urmând să devină o activitate proprie și organizată a elevilor înșiși; prioritatea sarcinilor formative în raport cu cele informative; – instaurarea între profesor și elevi a unor relații de cooperare, bazate pe comunicare reală, pe stimă și încredere reciprocă, pe participarea efectivă a elevilor la descoperirea, crearea și amplificare cunoștințelor, la controlul lor; – se urmărește schimbarea atitudinii față de învățare, aceasta transformându-se într-un izvor de inițiativă și responsabilitate, într-un mijloc de dezvoltare. Trebuie precizat faptul că activismul natural al copiilor este o tendință și nu o trăsătură gata formată, ceea ce înseamnă că elevii devin activi în procesul de învățământ în măsura în care sunt învățați să fie activi. (Pelaghia, Popescu., Ioan. C. Roman., 1980, p.76.) Pentru ca elevii să fie activi este necesar folosirea metodelor care combină învățarea individuală cu munca în echipă, precum și a metodelor care contribuie la intensificare relației profesor-elev. O îmbinare a activităților bazate pe efort individual al elevului (lectura, exercițiul personal, tehnica muncii pe fișe etc.) cu activitățile ce solicită efortul colectiv folosind următoarele tehnici și metode (ciorchinele, cubul). După J. S. Bruner învățarea prin descoperire are efecte pozitive asupra elevilor: – creșterea potențialului intelectual; – motivarea intrinsecă; – memorarea mai bună; – învățarea metodelor generale ale descoperirii. Dubla frânare a metodelor active se datorează pe de o parte educatorului, care se teme să nu-și piardă autoritatea, controlul asupra clasei de elevi introducând metode active, iar pe de altă parte, elevii înșiși, care se tem să nu piardă comoditatea metodelor clasice, prin care sunt scutiți de efortul de creativitate și de orice schimbare personală profundă. – 97 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Caracteristicile generale ale metodelor active, se rezumă la cinci esențiale, care trebuie să servească drept referință și criteriu oricărei organizări a unei instruiri prin metode active: 1. Activitatea subiecților de instruit trebuie să constea în aplicarea principiului conform căruia subiectul învață mai bine dacă este angajat cu toată personalitatea lui într-o activitate. Cercetările arată că reținem: aproximativ 10% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce citim, 50% din ceea ce auzim și citim, 90% din ceea ce auzim, citim și facem. 2. Motivația elevilor este importantă deoarece subiecții se simt implicați și „interesați” nu numai din punct de vedere intelectual. Ceea ce s-a dobândit va reprezenta mai mult decât o achiziție intelectuală. 3. Participarea la grup. Prin acest aspect, metodele active contribuie la formarea deprinderii de participare prin cooperare și a felului de a ști cum să te comporți într-un grup. 4. Rolul profesorului este mai mult de ajutor, îndrumător, decât de instructor în sensul strict al cuvântului. Autoritatea profesorului își schimbă natura și expresia. 5. Controlul ca atare dispare, cel puțin în formele clasice de verificarea cunoștințelor, devenind o autoevaluare a performanței individuale sau colective. Matematica este o disciplină de învățământ care dispune de bogate valențe formative. Specificul activității matematice constă în faptul că ea reprezintă o tensiune, o încordare, o mobilizare a spiritului care înseamnă antrenarea intelectului, a gândirii pe prim plan. „Intrarea în cetatea cunoașterii se face pe podul matematicii”. Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate și echitate, creează nevoia de rigoare, discernământ și probarea ipotezelor, creează nevoia de a cunoaște, a înțelege, formează deprinderi de cercetare și investigație, stimulează voința de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unor atitudini nemotivate și întâmplătoare. „A găsi soluția unei probleme este o performanță specifică inteligenței, iar inteligența este apanajul specific speciei umane”, completează J. James. Se poate spune că, dintre toate îndeletnicirile omenești, cea de rezolvare a problemelor este cea mai caracteristică. Făcând apel la o serie de mijloace și metode didactice, se poate spune că învățătorul nu-i „învață” matematică pe cei mici, ci îi provoacă prin problemele propuse spre rezolvare, să gândească matematic, punându-i frecvent în situația de a „matematiza” aspecte reale din viață. Voi descrie modalitățile interactive pe care le-am utilizat în cadrul lecțiilor de matematică, prin care am urmărit stimularea motivației elevilor pentru învățare. Metoda „ciorchinelui” Ciorchinele este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme și facilitează realizarea unei conexiuni între idei deschizând căile de acces și actualizând cunoștințele anterioare. Etape Se scrie un cuvânt sau o propoziție nucleu în mijlocul tablei sau a unei foi, de exemplu: figuri geometrice, elevii vor spune rapid cuvinte legate de tema propusă, învățătorul va trage linii între cuvintele care derivă unele din altele, se scriu toate cuvintele propuse de elevi fără nicio evaluare a acestora până la expirarea timpului alocat activității sau până la epuizarea ideilor ce apar. – 98 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Obiectiv: integrarea informațiilor dobândite pe parcursul învățării în ciorchinele realizat inițial și completarea acestuia cu noi informații. Tehnica contribuie la organizarea reprezentărilor; exersează capacitatea copiilor de a înțelege un anumit conținut. Familiarizarea elevilor cu ciorchinele: Temă: „Ciorchinele” Materiale necesare: carton colorat, foarfeci, șabloane, carton, carioci, autocolant. Tehnica de lucru: desen după șablon, decupare, așezare. Pregătirea tablei de joc, adăugarea autocolantei pe întreaga suprafață, desenarea și decuparea cercurilor sau ovalelor, florilor sau frunzelor, legumelor sau conturul unor insecte, păsări etc., folosind culori diferite pentru fiecare categorie/domeniu/informație adecvată temei, Desenarea și decuparea mai multor săgeți de lungimi, lățimi și culori corespunzătoare materialului anterior. Jocul „Să ne jucăm De-a ciorchinele” poate deveni familiar copiilor dacă se învață pas cu pas până la înțelegerea algoritmului (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p. 1203). Aplicații practice: Varianta 1: 1. Comunicarea sarcinii de lucru: – se lucrează individual; – fiecare copil are o foaie, carioci, plăcuțe și imagini; – fiecare copil așază o imagine cu figuri geometrice în mijlocul foii. Învățătorul așază imagini cu figuri geometrice în mijlocul unei foi de flipchart. Elevii au ca sarcină să se gândească la cuvintele care le vin în minte când rostesc „figuri geometrice” sau să aleagă imagini care înfățișează obiecte ce au formă rotundă, pătrată etc. și să le așeze în jurul „figurilor geometrice” 2. Activitate frontală: – se completează ciorchinele de pe foaia de flipchart; – pe rând, elevii vor denumi o singură idee care nu a fost scrisă până se epuizează toate cunoștințele copiilor despre figuri geometrice. măr batistă șervețel minge soare scaun ușă acoperiș masă – 99 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Varianta 2: Elaborarea ciorchinelui se poate face frontal când școlarii, la începutul unei activități, enumeră idei prin brainstorming, iar învățătorul le sintetizează logic. Beneficiile metodei: * Se poate combina cu alte metode și procedee; * Poate fi introdusă în diferite etape ale unei activități; * Este foarte potrivită în cadrul unei lecții de recapitulare și sintetizarea cunoștințelor elevilor despre un subiect, precum și o ordonare a informațiilor; * Permite completarea cunoștințelor cu altele noi despre o anumită temă; * Elevii gândesc, răspund la întrebări, cooperează, comunică, fac asocieri, fac conexiuni, argumentează, completează; * Metoda stimulează și încurajează contribuția personală; * Învățătorul solicită informații, idei, răspunsuri, sintetizează, concluzionează, formulează întrebări, monitorizează și evaluează. Metoda cubului Strategie de predare învățare, descoperită în 1980, urmărește un algoritm ce vizează descrierea, compararea, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai multe perspective (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p. 121). În cadrul lecțiilor de matematică am oferit astfel elevilor „posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe și integratoare” (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2003, p. 318). Etapele metodei (apud Leonte, R., Stanciu, M, 2004, p. 24): – se realizează un cub pe ale cărui fețe se notează cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează; – se anunță tema/subiectul pus în discuție; – se împarte grupul în 6 subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerințele înscrise pe fețele cubului; – se comunică, întregului grup, forma finală a scrierii; – lucrarea în forma finală poate fi desfășurată pe tablă, pe flanelograf sau pe pereții clasei. În activitățile de învățare în care am aplicat această metodă, elevii au avut de rezolvat sarcini precum: 1) descrie – „Observă datele înregistrate în tabel, apoi răspunde la întrebările… ; 2) compară – „Compară suma numerelor 7 și 3 cu diferența numerelor 8 și 6 ș.a.” 3) analizează – „Analizează datele problemei și întocmește planul de rezolvare al acesteia” 4) asociază – „Asociază corespunzător ….” 5) aplică – „Compune o problemă care să se rezolve printr-o operație de adunare” 6) argumentează – „Completează următoarele argumente: dacă adunăm un număr la 6 obținem numărul 9 ………;” Am dedus următoarele avantaje ale folosirii acestei metode în activitatea matematică: – 100 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – a determinat participarea conștientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în rezolvarea sarcinilor; – a permis diferențierea sarcinilor de învățare; – a format deprinderi de muncă intelectuală; – a stimulat gândirea logică a elevilor; – a crescut responsabilitatea elevului față de propria învățare, dar și față de grup; – a crescut eficiența învățării – elevii învață unii de la alții; – a dezvoltat abilități de comunicare și cooperare la elevi. De asemenea, am dedus și unele dezavantaje, cum ar fi: – rezolvarea sarcinilor a solicitat resurse mari de timp; – se creează un zgomot oarecare; – facilitează erori în învățare; – nu există un control precis asupra cantității/calității cunoștințelor dobândite de fiecare elev. Toate modalitățile prezentate arată, o dată în plus, că problemele de motivație ale elevilor sunt extrem de diverse, iar intervenția cadrului didactic nu se poate baza pe rețete, ci trebuie adaptată la fiecare situație în parte. Tot ce se întreprinde pentru modernizarea activității cu copiii trebuie bine analizat pentru ca în final demersurile didactice să fie în concordanță cu particularitățile de vârstă și posibilitățile cognitive și practice ale copiilor. Bibliografie Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova, 2002 Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980 Dumitriu, Gh., Dumitriu, Constanța, Psihologia procesului de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1997 Hussar, E., Safciuc, T., Colaborare și incluziune în sala de clasă: ghid metodic de utilizare a strategiilor incluzive în învățământul preuniversitar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2008 Hussar, E., Aprodu, D. (coord), Școala incluzivă – școală europeană: concepte, metode, practici, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2008 Leonte, R., Stanciu, M., Strategii activ – participative de predare – învățare în ciclul primar: ghid metodico – științific în vederea utilizării metodelor active în învățământul primar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2004  •  METODE ACTIV-PARTICIPATIVE UTILIZATE ÎN CADRUL OREI DE MATEMATICĂ Prof. înv. primar Ionela Daraban, Școala Gimnazială Secuieni – 101 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare O categorie de metode utilizate (mai recent) în rezolvarea de probleme o reprezintă metodele active. Elevii sunt încântați de aceste metode, obișnuindu-se cu ele de la sfârșitul clasei I și continuând să le folosească și în clasele următoare (a II-a, a III-a, a IV-a). Metoda „Ciorchinele” Această metodă stimulează realizarea unor asociații noi de idei și permite cunoașterea propriului mod de a înțelege o anumită temă. Se poate lucra în perechi, pe grupe sau individual. Pentru realizarea ei sunt necesare următoarele etape: • Se scrie un cuvânt sau o propoziție – nucleu în centrul tablei sau foii de hârtie; • Se scriu cât mai multe cuvinte sau sintagme care par să aibă legătură cu tema desemnată prin cuvântul sau propoziția – nucleu, fără ca aceste idei să fie evaluate în vreun fel; • Se evidențiază conexiunile care par să existe între propoziția – nucleu și ideile generate de ea sau între aceste idei; această evidențiere se face cu ajutorul unor linii, important fiind ca aceste conexiuni să fie cât mai numeroase și mai variate. Această metodă permite: fixarea mai bună a ideilor; structurarea informațiilor; facilitarea reținerii și înțelegerii informațiilor. „Ciorchinele” stimulează: evidențierea conexiunilor dintre idei; realizarea unor noi asociații de idei; relevarea unor noi sensuri ale ideilor. Metoda „Știu/vreau să știu/am învățat” – S.V.I. Metoda se concretizează în realizarea unui tabel cu trei rubrici și împărțirea elevilor în trei grupe. Rubricile tabelului: ȘTIU VREAU SĂ ȘTIU AM ÎNVĂȚAT În rubrica „știu” elevii notează ceea ce consideră cunoscut deja, în legătură cu tema/subiectul dat; În rubrica „vreau să știu” elevii vor nota ideile despre care au dubii și ceea ce ar dori să știe în plus în legătură cu tema respectivă; să cunoască elementele necunoscute; În rubrica „am învățat” se notează ideile asimilate. Trebuie să se discute cu elevii, se pot folosi materiale complementare, se clarifică necunoscutele sau problemele înțelese greșit. Se poate utiliza lucrul în echipă pentru obținerea de noi informații. După ce elevii termină lucrul se discută despre elementele noi pe care le-au dobândit. Totodată trebuie cerut elevilor să compare: ce știau inițial, cu ce au învățat; ce doreau să învețe, cu ce au învățat. Trebuie decis în final dacă mai sunt probleme care ar trebui clarificate și dacă sunt, trebuie lămurite. Această metodă (după părerea mea) are o eficiență mai mare dacă este aplicată începând cu clasa a III-a, când elevii au deja o bază de cunoștințe teoretice și practice. Poate fi aplicată la o lecție de predare-învățare sau de recapitulare, chiar și de evaluare. Am utilizat metoda în rezolvarea de probleme matematice în cadrul lecției: „Probleme care se rezolvă prin operații de ordine diferite”. Metoda „Tehnica Lotus – floare de nufăr” – 102 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Este o metodă asemănătoare metodei „ciorchinelui”, dar cu unele diferențe. Avantajele acestei metode sunt acelea că: poate fi desfășurată cu succes în grup și se poate aplica excelent ca un exercițiu de stimulare a creativității și pentru autoevaluare. Pașii care trebuie urmați sunt: • Se dă problema sau tema centrală care se va scrie în mijlocul tablei/planșei; • Se cere copiilor să se gândească la ideile sau aplicațiile legate de tema centrală; • Ideile elevilor se trec în cele 8 „petale”, în sensul acelor de ceasornic; • Cele 8 idei deduse vor deveni noi teme centrale pentru alte câte 8 „petale”. Este o metodă care se poate aplica bine în clasa a III-a sau a IV-a. Elevii trebuie să facă conexiuni complexe între noțiunile pe care le vor descoperi, iar acestea la rândul lor vor aduce alte informații. Cubul Cubul este o tehnică prin care se evidențiază activitățile și operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut. Această metodă se poate folosi în cazul în care se dorește exploatarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective. Se oferă elevilor posibilitatea dezvoltării competențelor necesare unor abordări complexe și integratoare. Sarcinile de pe fețele cubului sunt invariabile din perspectivă acțională: descrie, compară, explică (asociază), argumentează, analizează, aplică. Procesele de gândire implicate sunt asemănătoare celor prezentate în taxonomia lui Bloom. Această metodă se poate folosi individual dar și pe grupe. Dacă se lucrează individual este preferabil ca elevul să urmeze ordinea arătată mai sus, dar nu este neapărat obligatoriu acest lucru. În cazul în care se lucrează pe grupe, fețele cubului for fi numerotate iar fiecare grupă va primi o sarcină de lucru, pe care va trebui să o lucreze. APLICAȚII PRACTICE Am aplicat această metodă la capitolul „Elemente intuitive de geometrie” – „Forme plane”, lecție de predare-învățare. Elevii având deja noțiuni despre formele plane, a fost ușor să aplic această metodă care prin caracterul ei se poate prelungi de-a lungul mai multor ore. Am observat că nu se insistă asupra rezolvării problemelor de geometrie și de aceea am aplicat această metodă la acest capitol. – 103 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Am pornit de la forme geometrice plane (dreptunghi, triunghi, pătrat, cerc → poligoane). Elevii au spus și notat informațiile esențiale legate de temă. Pentru o dezbatere mai largă (care a urmat și în alte ore) elevii s-au gândit ce ar putea spune despre fiecare informație notată. Pornind de la caracteristicile fiecărui poligon, elevii au compus și rezolvat probleme. În prima oră de matematică elevii au găsit opt elemente esențiale legate de tema centrală astfel: Fiecare petală obținută va constitui o nouă temă de discuție. Exemplu: Forme geometrice Triunghi Dreptunghi Pătrat Cerc Poligoane Laturi Perimetru Instrumente de măsură – 104 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pornind de la aceste informații am cerut elevilor să alcătuiască și să rezolve o problemă folosind aceste noțiuni găsite de ei. „Perimetrul unui dreptunghi este 982 metri. Lungimea este cu 223 metri mai mare decât lățimea. Câți metri are fiecare latură?” Rezolvare: Elevii cunosc termenul de perimetru (suma tuturor laturilor). Dreptunghiul are două lungimi și două lățimi, deci perimetrul va fi: P = 2 x L + 2 x l sau P = L + l + L + l. Se cunoaște valoarea perimetrului, dar nu se știu laturile, doar că lungimea e mai mare cu 223 metri decât lățimea. În desen vom reprezenta acest lucru astfel: L 223 m | l l L Deci L = l + 223 m Dreptunghi Poligon 4 laturi Lungime Lățime Perimetru Unghiuri drepte Axe de simetrie Vârfuri – 105 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În rezolvare pornim de la perimetru pe care îl cunoaștem. Presupunem că toate laturile sunt egale, astfel vom calcula: 982 – (223 x 2) = 982 – 446 = 536 m Deci 4 lățimi ar fi 536 metri. Putem afla cât este lățimea: 536: 4 = 134 m. Știm că lungimea este mai mare decât lățimea cu 223 m, putem afla câți metri are lungimea: 134 + 223 = 357 m Răspuns: 134m; 357m. Verificare: 2 x 134 + 2 x 357 = 268 + 714 = 982 (metri →perimetrul) Bibliografie Cojocariu, V. M., Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004; Daraban I., Euristica rezolvării problemelor de matematică, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2011  •  METODE ȘI TEHNICI INTERACTIVE FOLOSITE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Înv. Maria David, Școala Gimnazială Helegiu În ultimele decenii a crescut, fără precedent, interesul pentru așa-zisele metode activ-participative. Acest interes este generat de actuala deschidere a școlii spre noi obiective și conținuturi, spre noi experiențe de cunoaștere, de trăire și de acțiune. Există, de asemenea, o necesitate acută a pregătirii copiilor și tinerilor pentru o viață activă și creativă, pentru muncă, pentru o mai mare participare la rezolvarea multiplelor și complexelor probleme ale vieții și ale practicii. Prin metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, de a combina și de a învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult. Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice de cunoaștere. Metodele interactive de grup stimulează creativitatea, comunicarea, activitatea tuturor copiilor și formarea de capacități ca: spiritul critic, independența în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative îndrăznețe de rezolvare a sarcinilor de învățare. Prin intermediul metodelor interactive de grup, noi, dascălii încercăm să mobilizăm structurile cognitive și operatorii ale copiilor transformându-i în coparticipanți ai propriei formări. Folosind metode interactive, precum jocul de rol, studiul de caz, brainstormingul, eseul de cinci minute, scrierea liberă, metoda cubului, Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați, predarea reciprocă, Lasă-mi mie ultimul cuvânt, metoda cadranelor, – 106 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ciorchinele,etc., se dezvoltă, pe lângă creativitatea elevilor și gândirea critică, spiritul de inițiativă al acestora. În cele ce urmează exemplific câteva metode interactive de grup care contribuie la dezvoltarea capacității de comunicare orală și scrisă. Creat de Alex Osborn, brainstorming-ul este una dintre cele mai cunoscute și răspândite metode de stimulare a creativității de grup. Cunoscută și sub denumirile de „asaltul de idei”, „furtună în creier”, „cascada de idei”, metoda își datorează larga utilizare simplității și caracterului plăcut al reuniunilor. Brainstormingul urmărește emiterea unui număr cât mai mare de idei în vederea rezolvării unei probleme, acestea urmând a fi analizate și combinate în speranța obținerii soluției optime. Ideea de bază o constituie stimularea creativității în cadrul grupului prin crearea unei atmosfere permisive, care să înlăture inhibiția instalată, de obicei, din frica de a nu greși sau a fi greșit interpretat. Explozia stelară – Limba și literatura română, text-suport „Ciuboțelele ogarului”, după Călin Gruia, clasa a II-a. Ce l-a întrebat iepurele pe ogar? Ce le-a cerut Moș Martin oaspeților? Ce mâncare le-a oferit Moș Martin? Ce nu și-a găsit ogarul? Ce a făcut iepurele? Cine i-a propus iepurelui să poposească la han? Cine i-a primit la han? Cine s-a prefăcut că nu-și găsește banii? Cine i-a plătit lui Moș Martin? Cine a râs de ogar? Când se ducea iepurele spre iarmaroc? Când a început iepurele să mănânce? Când le-a cerut Moș Martin banii? Când i-a luat iepurele ciuboțelele? Când s-a trezit ogarul? Unde se ducea iepurele? Unde au ajuns iepurele și ogarul? Unde își caută ogarul banii? Unde erau așezate ciuboțelele? Unde a fugit iepurele? De ce se ducea iepurele la iarmaroc? De ce n-a vrut iepurele să mănânce? De ce n-a plătit ogarul? De ce i-a luat iepurele ciuboțelele ogarului? De ce ogarul aleargă după iepure? Beneficiile acestei metode sunt: – stimulează comunicarea orală și creativitatea individuală și în grup a copiilor; – facilitează crearea de întrebări în grup și individual pentru a repovesti conținutul poveștii urmărind succesiunea logică a evenimentelor; – dezvoltă și exersează gândirea cauzală, limbajul, atenția distributivă a elevilor. – 107 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Cvintetul este o poezioară de cinci versuri prin care se rezumă un conținut de idei. Activitatea se poate desfășura individual, în perechi sau în echipă. Structura cvintetului: – primul vers este un singur cuvânt-cheie (substantiv); – al doilea vers este format din două adjective care descriu ceva; – al treilea vers este format din trei verbe (de obicei la gerunziu); – al patrulea vers este format din patru cuvinte și exprimă păreri, sentimente față de subiectul în cauză; – al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esența problemei; Exemplu: „Condeiele lui Vodă”, după Boris Crăciun Țăranii Pricepuți,viteji, Muncind, iubind, luptând, Țăranii își iubesc patria. Patrioți. Pe lângă sintetizarea rapidă a cunoștințelor referitoare la un anumit subiect, metoda este deosebit de atractivă pentru micii școlari, care descoperă cu plăcere că nu este atât de greu „a scrie versuri”. Metoda cubului este folosită când se dorește explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective oferind elevilor posibilitatea dezvoltării competențelor complexe și integratoare. Etape: – se realizează un cub care are fețele numerotate de la 1 la 6; – se anunță subiectul pus în studiu; – se împarte clasa în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului; Aspecte concrete din desfășurarea unei lecții la clasa a III-a. Disciplina: Limba și literatura română Unitatea de învățare: Primăvara Subiectul: „Legenda ghiocelului”, de Eugen Jianu Completarea „ciorchinelui” – în urma discuțiilor în grup, elevii realizează ciorchinele, cu gânduri sugerate de cuvântul ghiocel. Procedeul cubului: activitate pe 6 grupe Grupul 1 descrie (formă, culoare) ghiocelul; Grupul 2 compară vorbele blânde ale ghiocelului cu exprimarea dură a Iernii; Grupul 3 înlocuiește cuvintele firav, blânde, s-a supărat, din enunțurile date, cu altele cu același înțeles, folosite în text; Grupul 4 selectează pronumele personal din ultimul alineat al textului și le analizează; Grupul 5 argumentează de ce ghiocelul este vestitorul primăverii; Grupul 6 argumentează de ce textul are titlul „Legenda ghiocelului”. Cadranele Elevii se organizează în grupe de câte 4. Împart o foaie de hârtie în patru pătrate (cadrane) și apoi completează cerințele într-un timp dat. Mesajul textului Alt titlu – 108 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Legătura dintre imagine și text Explicați expresia Interviul în trei trepte Elevii se organizează în triade (A, B, C), pentru a fi pe rând, intervievator, intervievat, observator. Interviul va conține întrebări de genul: – Care sunt personajele textului? – Când se petrece întâmplarea? – De ce se consideră ghiocelul neînsemnat? – Cum încearcă Iarna să-l pedepsească pe ghiocel? – Cine îl ajută pe ghiocel? – Care este semnificația acestei flori ? Răspunsurile cele mai interesante se comunică întregii clase. Masă rotundă Se formează grupe de 3 elevi. Fiecare elev descrie câte o floare de primăvară la alegere, apoi o desenează. Jocuri de rol „Iarna la taifas cu ghiocelul” Pălăriile gânditoare Solicit elevilor sa fie foarte atenți ca vor lucra pe grupe de 2 elevi, fiecare grupa reprezentând câte o pălărie gânditoare și vor primi sarcini bine definite, astfel: – pălăria albă va reda pe scurt conținutul textului; – pălăria roșie va prezenta ideile principale; – pălăria neagră va puncta ce este rău și va continua povestirea cu un sfârșit tragic, exprimă sentimente negative; – pălăria galbenă va prezenta ideile optimiste, pozitive, pline de speranțe; – pălăria verde va gândi la factorii de mediu, la natura din jur care ar trebui să-l ajute pe ghiocel. – pălăria albastră este responsabilă cu controlul demersurilor desfășurate. Vor citi lecția și vor încerca să-și ducă la îndeplinire sarcina. Argumentele acestor metode și tehnici sunt următoarele: – impun utilizarea unui material didactic variat, elevii fiind familiarizați cu tehnici de muncă independentă (folosirea fișelor, dicționarelor, scheme, grafice, tabele etc.); – stimulează originalitatea și creativitatea elevilor; – valorifică experiența anterioară; – sunt adaptate la stilurile proprii de învățare; – respectă ritmul individual al copilului; – stimulează spiritul de echipă; – asigură corelarea intereselor copiilor cu obiectivele curriculare; – fiecărui copil i se acordă încrederea în forțele proprii; – învățătorul permite copiilor să participe la evaluarea propriilor muncii. Abordând metode și tehnici interactive, clasa devine un mediu dinamic și mereu în schimbare în care dascălii pot dovedi că apreciază pe fiecare copil după posibilitățile sale. – 109 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare „Învățătorul cu adevărat înzestrat este acela care-și aduce clasa la stadiul în care să poată spune: «Fie că sunt de față ori nu, clasa își continuă activitatea». Grupul și-a câștigat independența” (Maria Montessori). Bibliografie Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006. Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M, Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova, 2002 Dulamă M.E., Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2002.  •  JOC DIDACTIC – PĂLĂRIILE GÂNDITOARE Prof. înv. primar Aurelia Deju, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău TEMA: „CĂLĂTORIE ÎN LUMEA POVEȘTILOR“ SCOP: – formativ: • stimularea creativității individuale prin formularea întrebărilor și a răspunsurilor; • dezvoltarea și exersarea gândirii cauzale, divergente, deductive, dezvoltarea limbajului, a atenției . – informativ: – 110 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • fixarea conținutului poveștii pe fragmente, prin formularea de întrebări specifice și reconstituirea imaginilor. – educațional: • formarea trăsăturilor pozitive de caracter; • cultivarea interesului pentru activitățile organizate pe grupuri mici. OBIECTIVE OPERAȚIONALE: – cognitive • O1- să recunoască povestea și personajele; • O2- să identifice caracteristicile fiecărui personaj; • O3- să formuleze întrebări specifice grupului din care face parte; – afective • O4- să participe afectiv la activitate; • O5- să respecte regulile jocului, manifestând o atitudine de fair-play pe tot parcursul desfășurării activității. SARCINA DIDACTICĂ: Copiii vor fi împărțiți în șase echipe individualizate prin culorile pălăriilor (albe, roșii, negre, galbene, verzi, albastre). Fiecare echipă trebuie să rețină sarcina și să fie atentă la întrebări. Copiii dintr-o echipă cooperează între ei pentru a da răspunsuri corecte. Se alcătuiesc trei seturi de întrebări. Pentru fiecare răspuns corect echipa primește câte o pălărie, echipa care are cele mai multe pălăriuțe va câștiga. CONȚINUTUL INSTRUCTIV-EDUCATIV: a) Explicarea jocului: Elevii vor fi împărțiți în șase echipe, fiecare echipă va purta o pălăriuță de culoarea echipei din care face parte: Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuțiilor, extrage concluzii – clarifică/alege soluția corectă, Pălăria albă – deține informații despre tema pusă în discuție, face conexiuni, oferă informația brută așa cum a primit-o – informează, Pălăria roșie – își exprimă emoțiile, sentimentele, supărarea, față de personajele întâlnite, nu se justifică – spune ce simte, – 111 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, pericole, greșeli la soluțiile propuse, exprimă doar judecăți negative – identifică greșelile, Pălăria verde – oferă soluții alternative, idei noi, inovatoare, caută alternative (Ce trebuie făcut?) – generează idei noi, Pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, explorează optimist posibilitățile, creează finalul – efortul aduce beneficii. Fiecare echipă trebuie să rețină sarcina și să fie atentă la întrebări. Copiii dintr-o echipă cooperează între ei pentru a da răspunsuri corecte. Se alcătuiesc trei seturi de întrebări scrise pe jetoane în formă de pălărie. Pentru fiecare răspuns corect echipa primește câte o pălăriuță, echipa care are cele mai multe pălăriuțe va câștiga. b) Jocul de probă Se execută jocul de probă pentru a se vedea dacă copiii au înțeles sarcinile și regulile jocului. c) Jocul propriu-zis Se desfășoară jocul, urmărindu-se dacă copiii au reținut sarcinile specifice fiecărei pălăriuțe și dacă ei cunosc poveștile. SETUL I – pălăriuța albă – Cine a scris poveștile „Fata babei și fata moșului” și „Capra cu trei iezi”? – pălăriuța roșie – Care sunt personajele pozitive din povestea „Fata babei și fata moșului?” – pălăriuța neagră – Este fata babei un personaj negativ sau pozitiv? – pălăriuța verde – Ce ar fi trebuit să facă fata babei pentru a fi un personaj pozitiv? – pălăriuța galbenă – Ce trebuie să învățăm noi din povestea „Fata babei și fata moșului”? – pălăriuța albastră – Este bine cum s-a comportat baba cu fata moșului? SETUL II – pălăriuța albă – Ce a scris Ion Creangă, povești sau poezii? – pălăriuța roșie – Care sunt personajele pozitive din „Capra cu trei iezi”? – pălăriuța neagră – Este capra din povestea „Capra cu trei iezi” un personaj pozitiv sau negativ? – pălăriuța verde – Ce ar fi trebuit să facă lupul pentru a fi un personaj pozitiv? – pălăriuța galbenă – Care este morala din povestea „Capra cu trei iezi”? – pălăriuța albastră – Ce ar fi trebuit să facă iedul cel mare când a bătut la ușă lupul?’’ SETUL III – pălăriuța albă – Care sunt formulele specifice de început ale unei povești? – pălăriuța roșie – Ce fel de personaje sunt fata moșului și capra? – pălăriuța neagră – Este lupul un personaj pozitiv sau negativ? – pălăriuța verde – Cum credeți că ar fi trebuit să se comporte lupul cu iezișorii? – pălăriuța galbenă – Ce greșeală a făcut iedul ce mare? – pălăriuța albastră – Cum trebuie să ne comportăm noi, precum personajele pozitive sau negative? d) Complicarea jocului: Într-un săculeț se vor afla câteva jetoane cu personaje din aceste două povești. Copiii vor extrage câte un jeton, vor spune din ce poveste face parte. Îl vor așeza la panoul care reprezintă o imagine din povestea respective. Pentru fiecare răspuns corect echipa va mai primi câte o pălărie. Se desemnează echipa câștigătoare. – 112 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Se fac aprecieri asupra modului în care copiii au participat la activitate . Bibliografie Mîndru Elena, Niculae Areta, Borbeli Lucica, Strategii didactice interactive, Editura Didactica Publishing House, 2010 M.Ed.C – Învățarea activă – ghid pentru formatori și cadre didactice, București, 2001 Lect. univ. dr. Mihaela Voinea, Tehnici de învățare prin cooperare, TRANSVERVAL – INTERACTIVE TRAINING – Program de formare-dezvoltare continuă a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, Brașov, 2011  •  INSERT, UN ALIAT AL ELEVILOR PENTRU ÎNVĂȚAREA EFICIENTĂ Prof. înv. primar Ionel-Cătălin Diaconu, Prof. înv. primar Oana Bîrzu, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău În ultimii ani, testările PISA au scos în evidență decalajele dintre învățământul românesc și cel european, România situându-se sub media celorlalte state participante. Acest lucru ne îndreptățește pe noi, profesorii, să ne reevaluăm demersurile didactice, să abordăm cu mai multă seriozitate problematica metodelor active și incluzive, capabile să dezvolte gândirea critică a elevilor. Este știut faptul că există un apetit din ce în ce mai redus al elevilor către lectură, producându-se o mutație a interesului acestora către mediul electronic, virtual. Din această perspectivă, apropierea copiilor față de text trebuie să fie un imperativ al cadrului didactic modern, impunându-se găsirea mijloacelor prin care fiecare elev să interacționeze cu informația scrisă, și nu doar să intre în contact cu ea. O metodă ar fi, desigur lectura activă, în care elevii adaugă informații personale textului citit. Lectura cu creionul în mână și marcarea informațiilor esențiale a fost practicată de generații de cititori. Utilizarea unui sistem de semne proprii, aplicate pe text pentru înțelegerea/memorarea informației, trebuie examinate în raport cu personalitatea cititorului și formarea unor abilități de muncă intelectuală, inseparabile de instruire. În acest sens, – 113 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare INSERT1-ul este o tehnică de bază, ușor asimilabilă, cu variante pentru discipline și vârste diferite, începând chiar cu clasele primare. INSERT – Interactive Notation System to Effective Reading and Thinking (în traducerea specialiștilor români SINELG – Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și a Gândirii) este o strategie care s-a dovedit eficientă în a ajuta elevii să se mențină atenți în timpul lecturii textului, un instrument util pentru că le permite acestora să-și urmărească în mod activ înțelegerea a ceea ce citesc. Scopul metodei: eficientizarea lecturii unui text, conștientizarea conținuturilor prin corelarea cunoștințelor, dezvoltarea gândirii critice Demersul metodologic: Se prezintă elevilor metoda INSERT, etapele de desfășurare ale acesteia, semnele utilizate în text. Pentru copiii aflați la un prim contact cu această tehnică de lucru se recomandă utilizarea unui număr restrâns de simboluri. Simbolurile uzuale sunt:  (bifa) – pentru confirmarea informațiilor deja cunoscute; + (plus) – pentru informații necunoscute, proaspăt descoperite; – (minus) – pentru informații diferite, altfel decât le cunoșteau; ? (semnul întrebării) – pentru informații neclare sau care trebuie aprofundate din alte surse. Se mai utilizează individual/în grup/frontal un tabel cu următoarele rubrici, care corespund semnelor de mai sus: Știam, Noutăți, Știam altfel, De lămurit. În prima etapă a lecției, cea de evocare (anticipare), elevilor li se face cunoscut subiectul care urmează a fi abordat și sunt notate de către cadrul didactic principalele cunoștințe pe care elevii le dețin în acest sens și care sunt astfel actualizate. Cadrul didactic/elevii completează astfel o parte din rubrica Știam. În etapa de realizare a sensului, elevii primesc și lecturează un text (se preferă multiplicarea acestuia și nu lucrul pe manuale), inserând pe marginea acestuia simbolurile stabilite. Textele cele mai adecvate acestei metode sunt cele științifice, cum ar fi cele de științe ale naturii, geografie, istorie de la clasele primare. Sarcina esențială a acestei a doua etape este, în primul rând, de a menține implicarea și interesul stabilite în faza de evocare. A doua sarcină esențială este de a susține eforturile elevilor în monitorizarea propriei înțelegeri. Cei care învăță sau citesc în mod eficient își monitorizează propria înțelegere când întâlnesc informații noi. În timpul lecturii, cititorii buni vor reveni asupra pasajelor pe care nu le înțeleg. Mai târziu, obișnuiți cu această tehnică de lucru, cei care ascultă o prelegere pun întrebări sau notează ceea ce nu înțeleg pentru a cere lămuriri ulterior. În schimb, cei care învață în mod pasiv trec pur și simplu peste aceste goluri în înțelegere, fără a sesiza confuzia, neînțelegerea sau omisiunea. La sfârșitul lecturii, se va reveni asupra informațiilor notate în tabel ca fiind cunoscute de elevi. Unele dintre acestea pot fi confirmate, altele infirmate. Textul citit se 1 Vom folosi în lucrarea de față denumirea originală a metodei propuse de Joseph Vaughan și Thomas Estes în 1986 întrucât combinația de litere este una relevantă, sensul acesteia pierzându-se prin traducere (cf. eng. insert – a insera, a introduce). În același fel s-a pierdut în traducere denumirea inițială propusă de cei doi autori menționați a cadrului trifazic al lecției A-B-C (Anticipation – Building Knowledge – Consolidation), devenită în română E-R-R (Evocare – Realizarea sensului – Reflecție). – 114 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare analizează din perspectiva semnelor aplicate pe margini. Elevii vor relua informația nouă pe care au aflat-o din lectura textului, o vor analiza, își vor exprima nedumerirea în raport cu unele informații din text, vor discuta asupra necesităților de documentare, vor solicita informații suplimentare cadrului didactic. Informațiile se vor centraliza în această etapă de reflecție (consolidare), adesea uitată în procesul de predare. În acest moment se poartă discuții de grup, se completează rubricile tabelului, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra temei abordate și a cunoașterii acesteia de către grup. Fiecare coloană a tabelului centralizator poate constitui o sursă de discuții sau un punct de plecare pentru acestea. Se realizează astfel o învățare durabilă și o înțelegere aprofundată, generându-se și un schimb de idei între elevi, un bun antrenament de dezvoltare a vocabularului și a capacităților de exprimare. Metodă ușor de aplicat chiar și la clasele primare, INSERT permite o largă aplicabilitate și posibilități multiple de adaptate, putând fi corelată cu alte tehnici de organizare grafică a conținuturilor învățării sau extinsă chiar și către textele literare prin adăugarea de semne noi (ex. ☺ – pentru informații agreate, lucruri considerate frumoase, respectiv  pentru cele care produc stare de neplăcere, lucruri considerate urâte etc.). Punctele tari ale tehnicii INSERT constau într-o creștere considerabilă a eficienței învățării prin implicarea totală a elevilor, timp de aplicare nu foarte mare prin comparație cu rezultatele obținute, costuri minime din punct de vedere a materialelor utilizate, mutarea centrului de interes de pe profesorul de tip magister dixit către elevul autodidact. Necesitatea de a dezvolta, în contextul educațional actual, prin activitatea didactică, abilitățile de muncă intelectuală reclamă utilizarea pe scară largă a diferitelor tehnici de gândire critică, printre care INSERT-ul este una de bază. Odată asimilată, tehnica INSERT poate deveni o parte a stilului intelectual personal al elevului, modul în care se va apropia individual de informația științifică, fără să mai fie ghidat de profesor. Bibliografie: Hussar, E., Safciuc, T., Colaborare și incluziune în sala de clasă, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, Bacău, 2008; Pânișoară, I.O., Comunicarea eficientă, Editura „Polirom“, Iași, 2008; Temple, C., Steele, J., Meredith, K., Inițiere în metodologia gândirii critice, Centrul Educațional PRO DIDACTICA, Chișinău, 2003; Crețu, D., Proiectul „Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice“ – fundament pentru un nou cadru de predare-învățare, disponibil la http://www.actrus.ro/reviste/3_2001/rev2s.html, 5 februarie 2012.  •  EXPLOZIA STELARĂ ȘI TEHNICA VISELOR, STRATEGII INTERACTIVE MODERNE FOLOSITE ÎN LECȚII prof. înv. primar Mihaela Dinu Școala Gimnazială „Alecu Russo” Bacău – 115 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Explozia stelară Definiție: Este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor care se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri. Obiectiv: Formularea de întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup, prin interacțiune și individual pentru rezolvarea unei probleme. Material: o stea mare, 5 stele mici galbene, 5 săgeți roșii, jetoane Etapele metodei: 1. Elevii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie ideea centrală. 2. Pe cele 5 steluțe se scrie câte o întrebare (de exemplu: CINE?, CE?, UNDE?, CÂTE?, DE CE?), iar 5 copii extrag câte o întrebare. Fiecare din cei 5 elevi își aleg câte 3- 4 colegi organizându-se astfel în 5 grupuri mici. 3. Grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor 4. La expirarea timpului, elevii revin în semicerc în jurul stelei mari și comunică întrebările elaborate. Celelalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări. 5. Se apreciază întrebările elevilor, efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și modul de cooperare și interacțiune. Beneficii: • Se utilizează în activități diverse: lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice, matematice, poezii, în evaluare; • Stimulează creativitatea de grup și individuală; • Facilitează crearea de întrebări în grup și individual, pentru rezolvarea problemei propuse; • Dezvoltă și exersează gândirea cauzală, divergentă, deductivă, inteligențe multiple, limbajul, atenția distributivă. Exemplu: Convorbire: Menținerea sănătății Obiectiv: evidențierea a cât mai multe soluții de menținere a sănătății ca răspuns la întrebările adresate. Desfășurare: 1. Se citește o ghicitoare. Se discută iar elevii extrag ideea centrală „menținerea sănătății” și se expune pe steaua mare. 2. Cinci copii aleg câte o steluță pe care este scrisă întrebarea, apoi fiecare din ei, printr-un joc numărătoare își formează grupul preferențial: Unu, doi, trei, patru, cinci Vă grupați cu toții aici Împreună vă jucați și învățați Întrebări vă adresați! 3. Se citește întrebarea de pe steluță și timp de 5 minute, copiii analizează imaginile, formulează întrebări în concordanță cu situațiile problemă descoperite de grup. – 116 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 4. După expirarea timpului, elevii revin în semicerc și adresează întrebările elaborate în grup celorlalte grupuri care răspund întrebărilor sau adresează noi întrebări de același tip, completând eforturile acestora. 5. Întrebările interesante se scriu pe câte o steluță care se fixează pe o imagine sugestivă (poster) Întrebarea G1 G2 G3 G4 G5 CINE? Cine e sănătos? Cine mă ajută dacă sunt bolnav? Cine face regulat exerciții fizice? Cine consumă zilnic lactate? Cine consumă multe dulciuri? CE? Ce este sănătatea? Ce este alimentația sănătoasă? Ce alimente trebuie consumate rar? Ce boli apar datorită alimentației incorecte? Ce înseamnă activități fizice? CUM? Cum periem dinții? Cum curățăm camera? Cum ne curățăm îmbrăcămintea? Cum ne îngrijim încălțămintea? Cum aranjăm masa? CARE? Care sunt principalele grupe de alimente? Care sunt beneficiile cărnii? Care sunt efectele poluării? Care sunt fructele și legumele sănătoase? Care este rolul lactatelor? DE CE? De ce trebuie să ne periem dinții? De ce ne spălăm corpul? De ce trebuie să avem o alimentație rațională, echilibrată? De ce trebuie să avem o clasă curată? De ce trebuie să facem mișcare? *** Tehnica viselor Definiție: Este o tehnică bazată pe meditație în care copilul își lasă imaginația să lucreze pentru a exprima ceea ce a gândit că poate face el în viitor, cum va arăta locuința lui, colegii, școala, parcul, apoi compară visul cu realitatea în vederea obținerii unor situații viabile pentru viitor. Obiectiv: Stimularea imaginației prin crearea de situații comparabile cu cele existente în viața reală. Etape: 1. Organizarea elevilor pe grupuri de câte 4 Elevii sunt organizați în grupuri eterogene când sarcina este comună pentru toate grupurile sau grupuri omogene după inteligența predominantă când sarcina didactică diferă sau nu de la un grup la altul. 2. Prezentarea sarcinii didactice – 117 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În cadrul temei „Școala mea” fiecare elev își va imagina cum va arăta școala sa peste 10 ani. Grupa 1 – lingviștii: Realizați un text în care să descrieți școala Grupa 2 – arhitecții: Construiți școala cum v-o imaginați peste 10 – 20 ani. Grupa 3 – naturaliștii: Imaginați-vă grădina și curtea școlii ca o oază de relaxare, aer curat. Grupa 4 – kinestezicii: Creați un program artistic pentru teatrul de păpuși al școlii în viitor. 3. Activități în grupuri Învățătoarea revine cu o altă sarcină didactică: „Gândiți-vă ce poate fi realizat cu adevărat din tot ceea ce v-ați imagina”. 4. Prezentarea rezultatelor Fiecare grup prezintă soluțiile viabile în funcție de timpul transpunerii în realitate timp de 5 minute. Beneficii: – Stimulează imaginația și creativitatea – Impulsionează depășirea barierelor – Activează grupurile prin competiția permanentă – Impune stabilirea unei paralele între lumea reală și cea imaginară – Compararea soluțiilor – Dezvoltă gândirea creativă – Stimulează buna dispoziție Bibliografie Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M., Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova, 2002 Stoica A., Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și educare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983  •  METODE MODERNE UTILIZATE ÎN ORELE DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ LA CICLUL PRIMAR Înv. Elena-Caselia Docan, Școala Gimnazială „Ciprian Porumbescu” Comănești În epoca contemporană, epoca dezvoltării rapide în toate domeniile, și în învățământ se înregistrează transformări rapide care solicită dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activității didactice. Gândirea epocii actuale se cere a fi tot mai mult una creatoare, o gândire independentă, inventivă. Unul dintre principiile procesului de învățământ este cel al „însușirii conștiente și active” a cunoștințelor, ceea ce presupune că asimilarea acestora trebuie să se realizeze – 118 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare prin efort propriu, elevii fiind puși în situația de a gândi, de a-ți pune singuri întrebări pentru a găsi soluțiile corecte de rezolvare. Copiii dau o nuanță afectivă întregii lor activități, de aceea însușirea temeinică a cunoștințelor depinde în mare măsură de modul cum sunt ele prezentate, de strategia didactică folosită, cât și de pregătirea cadrului didactic. Acesta trebuie să promoveze o învățare activă și să stimuleze întreg potențialul elevilor săi. În lucrarea de față îmi propun să evidențiez rolul metodei Cvintetul în dezvoltarea gândirii logice și creatoare și a capacităților intelectuale ale elevilor. Această metodă urmărește implicarea activă, angajarea deplină a elevilor, cu toate resursele de care dispun în actul învățării, transformarea lor din simplii „spectatori” care receptează pasiv ceea ce li se transmite, în participanți activi la propria instruire, pregătiți să asimileze cunoștințele prin activitate proprie, prin mobilizare totală în raport cu sarcinile de învățare date. Cvintetul este o metodă îndrăgită de elevi care poate fi desfășurată în echipă, în perechi sau individual, fiind „o tehnică de reflecție ce constă în crearea a cinci versuri respectând cinci reguli în scopul de a sintetiza conținutul unei teme abordate. Este tehnica prin care se rezumă și sintetizează cunoștințe, informații, sentimente și convingeri.” (Breben, S., Gongea, Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p.265). Cvintetul este o poezie compusă din cinci versuri: Primul vers va fi cuvântul – cheie care denumește subiectul. Al doilea vers conține două adjective care prezintă însușiri ale cuvântului – cheie. Al treilea vers e reprezentat din trei cuvinte care exprimă acțiuni – verbe la modul gerunziu. Al patrulea vers conține patru cuvinte care să exprime ceva esențial despre cuvântul – temă sau patru cuvinte care exprimă sentimentele, starea copilului față de subiect. Al cincilea vers este alcătuit dintr-un singur cuvânt care surprinde esența, însușirea caracteristică a subiectului. Prin utilizarea acestei metode, copilul va fi pus în situația de a-și exprima gânduri, idei, sentimente cu privire la un anumit subiect, utilizând drept mijloc de exprimare cuvântul, sintetizând informațiile despre acesta. Efectele formative ale acestei metode constau în faptul că dezvoltă gândirea creativă a elevilor, exersându-le imaginația și memoria și, totodată, exprimă capacitatea de înțelegere, sinteză, simțul umorului. Pentru a pregăti o asemenea activitate, la clasele mici, când elevii nu au cunoștințe despre părțile de vorbire, învățătorul poate desfășura cu clasa anumite jocuri, precum: „Cuvinte care denumesc subiectul. Jocul: «Cine este?», «Ce este?» Cuvinte care descriu subiectul (însușiri). Jocul: «Spune ce știi despre mine?» Cuvinte care exprimă o acțiune la a căror terminație se adaugă «ând». Cuvinte care exprimă sentimente (însușiri sufletești). Jocul: «Ce simți pentru…? » Cuvinte care arată însușiri esențiale. Jocul: «Descrie-mă printr-un cuvânt».” (Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., 2002, p. 266). În cele ce urmează voi prezenta câteva aplicații ale acestei metode în lecțiile de limba și literatura română la clasa a IV-a, utilizând conținuturile din manualul Editura Aramis 2006, autori Tudora Pițilă și Cleopatra Mihăilescu. – 119 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Cvintetul este o metodă potrivită și pentru caracterizarea personajelor. 1) Aplicație la lecția „Povestea crocodilului care plângea”, după Vladimir Colin Crocodilul, Viclean, prefăcut, Plângând, simulând, păcălind, Mă uimește și dezgustă Fățărnicia. 2) Aplicație la lecția „Sfatul degetelor”, după Elena Farago Inelarul, Pasiv, leneș, Dormitând, lenevind, moțăind, Mă enervează și detest, Lenea. 3) Aplicație la lecția „Cumătra vulpe”, după Otilia Cazimir Vulpea, Șireată, năzdrăvană, Adulmecând, mirosind, pândind, Tulbură liniștea în poiană, Viclenie. 4) Aplicație la lecția „Prințul fericit”, după Oscar Wilde Prințul, Trist, nefericit, Plângând, suferind, răbdând, Mă uimește și încântă Generozitatea. 5) Aplicație la lecția „Iarna”, după Vasile Alecsandri Iarna, Cumplită, călătoare, Cernind, înzăpezind, înfrigurând, Răspândește fiori de gheață, Friguroasa. 6) Aplicație la lecția „Colindătorii”, după Mihail Sadoveanu Colindătorii, Înfrigurați, rătăciți, Mergând, rătăcind, tremurând, Cântă un cântec dumnezeiesc, Încântând. 7) Aplicații la lecția „Vestitorii primăverii”, după George Coșbuc Primăvara, Luminoasă, înmiresmată, Înmugurind, înverzind, înflorind, – 120 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Readuce totul la viață, Verdeață. Păsări, Călătoare, înstrăinate, Zburând, rătăcind, cântând, Îmi este dor de Gingășie. 8) Aplicație la lecția „Furtuna”, după Ștefan Octavian Iosif Furtună, Înspăimântătoare, nervoasă, Căzând, udând, răscolind, Mă sperie și agită Vijelia. Bibliografie Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învățământul preșcolar, Editura Arves, Craiova, 2002  •  METODE ȘI STRATEGII MODERNE UTILIZATE ÎN LECȚIILE DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ LA CICLUL PRIMAR Înv. Niculina Enea, Școala Gimnazială „Tristan Tzara” Moinești Metodele moderne reprezintă căile utilizate de cadrele didactice pentru sprijinirea elevilor în învățarea eficientă de a descoperi lumea înconjurătoare și relațiile dintre elementele acesteia. Ele sunt mijloace interactive prin care se formează priceperile, deprinderile și capacitățile copiilor în domeniul cunoașterii. Procesul învățării active presupune valorificarea tuturor laturilor personalității elevilor. Metodele interactive aplicate în cadrul lecțiilor de limba și literatura română contribuie la creșterea potențialului intelectual al elevilor, îi angajează activ și eficient în actul învățării. Demersul didactic trebuie să-l situeze pe școlar în prim-plan, punându-se accent pe munca individuală și în echipă, pe descoperirea lumii reale, prin observare, investigare, experimentare și argumentare. Prin diversificarea metodelor și strategiilor moderne, învățătorul urmărește înlăturarea monotoniei, a plictisului și rutinei, deschizând în sufletul copiilor interesul pentru învățare într-un mod creativ și eficient. Însușirea unei exprimări corecte, clare, bogate și nuanțate de către elevii din ciclul primar presupune valorificarea posibilităților expresive ale limbii române. Realizarea reformei curriculare necesită abordarea unor strategii moderne, activ-participative, de explorare și investigare, caracteristice activității comunicative. Tendința de a dialoga, – 121 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare schimbul de idei între factorii învățării contribuie la dezvoltarea exprimării corecte, îmbogățirea și nuanțarea vocabularului elevilor, realizarea performanței școlare. În lecțiile de limba și literatura română pot fi aplicate cu succes o serie de metode moderne. Astfel, după predarea lecturii „Cheia”, de Mihail Sadoveanu, se poate recurge la metoda cubului. Metoda se folosește în cazul în care se cere explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-și forma competențele necesare abordării complexe a unor conținuturi instructiv-educative. 1. Se prezintă elevilor un cub pe ale căror fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. 2. Se anunță subiectul pus în discuție: „Abecedarul lui Creangă”. 3. Se formează șase echipe, fiecare având ca sarcină una dintre cerințele scrise pe o față a cubului. Urmează examinarea temei alese din perspectiva cerinței primite, astfel: • Descrie: Cum apărea abecedarul lui Creangă în fața micului școlar neștiutor? • Compară: Ce deosebiri existau în imaginația copilului despre abecedarul lui Creangă, înainte și după dezlegarea tainei cititului? • Asociază: La ce te gândești când citești expresia „pâclă de nepătruns”? • Analizează: Din ce cauză copilul nu înțelegea ceea ce citea? • Aplică: Ce puteți face ca să înțelegeți un mesaj scris? Care sunt soluțiile înțelegerii mesajului transmis oral? • Argumentează: De ce povestea „Ursul păcălit de vulpe” a reprezentat cheia citirii? 4. Forma finală va fi discutată cu întregul grup. 5. Pe tablă poate fi scrisă lucrarea în forma finală, pentru ca toți elevii să analizeze și să cunoască mai bine cele șase cerințe de pe fețele cubului. Metoda cubului îi încântă pe elevi și îi face mai activi și interesați de problema pusă în dezbatere. Sunt solicitați toți copiii și atenția lor la lecție este mai mare. În ora a treia, destinată textului narativ „Cheia”, învățătorul poate apela la metoda „mozaic” pentru alcătuirea planului de idei. Se împarte clasa în grupe de câte patru elevi, numerotați de la 1 la 4. Se dă ca sarcină elevilor să citească în gând fragmentul corespunzător numărului primit, apoi să identifice ideea principală, care va fi scrisă. Este aplicată aici forma de muncă individuală. Se grupează apoi elevii cu numărul 1, elevii cu numărul 2 ș.a.m.d. Fiecare citește grupului nou format ideea corespunzătoare fragmentului pe care l-a citit. Membrii noului grup se orientează spre cea mai bună idee principală care este esența fragmentului respectiv. Ideea principală definitivată va fi citită grupului inițial. În acest fel, fiecare membru al grupului inițial va afla ideile principale ale textului dezbătut, adică planul simplu de idei. Pentru finalizarea activității, planul de idei va fi scris pe tablă de către învățător și de către fiecare elev în caiet. Prin desfășurarea activității didactice pe echipe, se solicită interesul fiecărui școlar pentru a contribui la elaborarea ideilor principale, comunicarea în cadrul grupului nou format, capacitățile intelectuale și colaborarea cu ceilalți membri ai echipei. Strategiile didactice folosite în lecțiile de limba și literatura română pentru formarea capacităților de exprimare orală și scrisă sunt diverse și trezesc interesul elevilor pentru cunoaștere, pentru o exprimare liberă, clară și corectă. Ca metode interactive se pot utiliza cu succes următoarele: Ciorchinele, Brainstorming, Diagrama Venn, Copacul ideilor, Harta – 122 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare personajelor, Metoda Cadranelor, Proiectul, Portofoliul etc. Acestea contribuie la activizarea tuturor elevilor, la dezvoltarea interesului pentru învățare, la formarea capacităților de comunicare și relaționare cu cei din jur, precum și la aprofundarea conținuturilor învățării. Exemplu de utilizare a metodei Ciorchinele: Metoda Ciorchinele poate fi aplicată individual sau în echipă. Se anunță tema și se scrie într-un cerc mare, apoi se stabilesc „ideile-satelit” (idei ce trebuie analizate). Pentru fiecare „idee-satelit” elevii precizează elementele referitoare la textul suport. Această metodă presupune o analiză atentă și minuțioasă a textului. Diagrama Venn este o metodă grafică care se realizează cu ajutorul a două elipse suprapuse parțial. În partea comună sunt redate asemănările dintre personaje, iar în restul cercurilor sunt evidențiate deosebirile. Am utilizat această metodă la clasa a IV-a, după predarea lecției „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă. Elevii au fost foarte activi. „holtei zdravăn, frumos și voinic” „vrednic și cu bunătate”, neobosit Personajul I Părintele Ioan generoși harnici Personajul II Bădița Vasile zăpada „Iarna”, de B. Ștefănescu Delavrancea (elementele descrierii) pădurile vuiet amurgul serii Râul Doamnei „cade puzderie” „cu tulpini fumurii” „ciucurate de ninsoare” „măruntă și deasă” „ca făina la cernut” – 123 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare „o zgâtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare” „un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra lui” Personajul III Nică jucăuși, poznași Personajul IV Smărăndița Metoda Copacul ideilor este o metodă grafică în care cuvântul – cheie este scris într-un dreptunghi în partea din mijloc, la baza paginii. De la acest cuvânt – cheie se ramifică, asemenea crengilor unui copac, toate cunoștințele învățate. În lectura de la clasa a IV-a „Pe Argeș în jos…”, după Alexandru Vlahuță, am utilizat metoda Copacul ideilor. Acesta poate fi completat individual, în perechi sau în grup, având ramificații referitoare la aspectul și importanța istorică a Bisericii Curtea de Argeș, precum și la frumusețile pe care undele Argeșului le întâlnesc în lunga și zbuciumata lor călătorie. Metoda Copacul ideilor a atras în discuție un număr mare de elevi care au fost interesați să spună cât mai multe idei. Ei au regăsit în text expresiile literare, deosebit de frumoase și plăcute auzului, folosite de autorul Alexandru Vlahuță în descriere. Au conlucrat câte doi și în echipă pentru a da răspunsurile adecvate. Harta personajelor se referă la analiza însușirilor și relațiilor dintre personaje. Se notează în centrul paginii numele personajului principal și în părțile laterale numele „măreția și frumusețea Negoiului” „codrii deși, adânci, nestrăbătuți” Undele Argeșului vorbesc despre… „Pe Argeș în jos…”, după Al. Vlahuță „o desăvârșită armonie de linii” Biserica Curtea de Argeș „cu turle zvelte, aurite” „încinsă cu brâie albe” „uimitor de frumoasă” „izvoarele albe ca spuma laptelui” „mândrețea plaiurilor, rodnicia pășunilor și a holdelor” „tânguirea dulce a doinelor” – 124 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare personajelor cu care intră în relație. Personajele se unesc prin săgeți, scriindu-se pe acestea însușiri comune și necomune, citate. Se poate lucra frontal sau pe echipe. Exemplu: În lectura „Ciuboțelele ogarului”, de Călin Gruia, care se predă la clasa a IV-a, se poate utiliza cu succes metoda de mai sus. Într-un cerc se scrie numele personajului principal (iepurele), iar în „cercuri – satelit” cuvinte care-l caracterizează sau personaje cu care relaționează. În jurul cercurilor se pot nota acțiuni sau comportamente ce identifică personajele puse în discuție. Metodele moderne, utilizate corect și eficient, antrenează elevii din ciclul primar în rezolvarea unor sarcini practice, individual sau pe echipe, prin care se acumulează noi informații, se formează atitudini și comportamente, se dezvoltă exprimarea corectă, logică și interesul acestora în comunicare. Bibliografie: Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980 Cucoș C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1998 Cucoș C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1999 Ionescu, M., Chiș, V., Strategii de predare-învățare, Editura Științifică, București, 1992 Dumitrașcu Coca, Alternative educaționale, Editura Read Cart, Bacău, 2008  •  gras, voinic, fudul ospitalier Moș Martin Ogarul viclean desculț cinstit fricos temător, răzbunător Iepurele „– Ciuboțele se găsesc cât vrei.” „– Cum să plătesc?” „– Ați mâncat și ați băut numai de doi galbeni.” „– Am doi galbeni.” „– Mie nu mi-e foame.” – 125 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare CLASA PREGĂTITOARE, O FRUMOASĂ PROVOCARE (METODA CUBULUI) Prof. înv. primar Lenuța Feraru, Școala Gimnazială Sascut În condițiile învățământului românesc de astăzi, se impune o altă manieră de abordare a evaluării rezultatelor școlare, un model de proiectare/realizare a procesului integrat de predare–învățare–evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev. Una din variatele metode de predare-învățare ce pot fi utilizate cu succes la școlarii clasei pregătitoare este și metoda cubului. Această metodă presupune un algoritm ce vizează descrierea, comparația, asocierea, analiza, aplicarea, argumentarea atunci când se dorește explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe sau a unei situații privite din mai multe perspective. Aplicarea metodei presupune realizarea cubului, anunțarea subiectului ce va fi explorat, formarea grupurilor de copii, aceștia interpretând un rol, în funcție de numărul de elevi al clasei: ROSTOGOLICI ─ rostogolește cubul; ISTEȚUL ─ citește imaginea sau sarcina scrisă pe un simbol și formulează întrebarea; ȘTIE TOT ─ reține sarcina prezentată de colegul lui pentru a o reaminti colegilor de grup în cazul în care aceștia o uită sau doresc să confrunte răspunsul cu întrebarea; CRONOMETRUL ─ măsoară timpul și întrerupe activitatea. Se folosește de clepsidră, alte mijloace neconvenționale sau de cronometru; UMORISTUL ─ încurajează grupul, fiind optimist, bine dispus, cu simțul umorului. La sfârșitul orei se vor afișa fișele fiecărei grupe, se vor prezenta și se vor formula concluzii asupra modului de lucru. Puncte tari: – stimulează gândirea logică; – acoperă neajunsurile învățării individualizate (elevii învață unii de la alții); – resurse material ieftine; Puncte slabe: – durata mare a organizării pe echipe și a feedback-ului; – neimplicarea unor elevi în rezolvarea sarcinilor; În cadrul unității tematice „Balul florilor”, am aplicat, integrat, metoda cubului la tema „florilor de primăvară” adaptând metoda la specificul clasei pregătitoare și la numărul mic de elevi. – 126 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODA CUBULUI – FLORI DE PRIMĂVARĂ Grupa nr. 1 DESCRIE: PĂRȚILE COMPONENTE ALE LALELEI. COLOREAZĂ LALEAUA! Grupa nr. 2 COMPARĂ: SEMNELE IERNII CU SEMNELE PRIMĂVERII. IARNA PRIMĂVARA – 127 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa nr. 3 ASOCIAZĂ: CUVÂNTUL CU IMAGINEA CORESPUNZĂTOARE. COLOREAZĂ FLORILE! LALELE GHIOCEI NARCISE LĂCRĂMIOARE ZAMBILE Grupa nr. 4 ANALIZEAZĂ: CÂTE SILABE AU CUVINTELE CE DENUMESC IMAGINILE, REPREZENTÂND GRAFIC PRIN LINIUȚE VERTICALE. POȚI COLORA FLORILE! – 128 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa 5 APLICĂ: TRĂSĂTURILE POTRIVITE PE CHIPUL FEȚEI FLORII CONFORM IMAGINILOR DATE. SCRIE ÎN CHENAR CUVÂNTUL POTRIVIT TRĂSĂTURII ALESE! COLOREAZĂ IMAGINILE! Grupa nr. 6 ARGUMENTEAZĂ: DE CE CREZI CĂ FLORILE SUNT BUCUROASE? SCRIE ÎN CĂSUȚELE LIBERE ARGUMENTUL ALES! POȚI COLORA FLORILE! – 129 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare APLICAREA METODEI FRISCO ÎN LECȚIA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ prof. înv. primar Monica Fichioș, Școala Gimnazială Nr. 1 Oituz Problematica educării creativității se distinge tot mai mult în sensul valorificării potențialului existent, antrenării interesului, curiozității, susținerii motivației și eliberării de inhibițiile specifice segmentului de vârstă căruia ne adresăm. Crearea unui cadru eficient în sala de clasă care să le ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei experiențe sociale și constructive noi, bazată pe cooperare și colaborare în rezolvarea problemelor vieții, este unul din scopurile fiecărui cadru didactic. Transformarea elevului într-un actor, participant activ la propria formare presupune implicarea lui în actul de învățare, pentru ca să i se ofere condiții optime pentru dezvoltarea gândirii, a intelectului, în direcția flexibilității, creativității, inventivității. Astfel, o strategie activă, bazată pe metode interactive, centrate pe elev, pe cooperare și competiție duc la o învățare eficientă și rezultate evidente. Metoda Frisco este una dintre metodele interactive, activ-participative care pune în valoare creativitatea și valorifică la maxim cunoașterea, asemănătoare cu „pălăriile gânditoare”. A fost propusă de echipa de cercetare Fours boys of Frisco (cei patru băieți din San Francisco) și face parte din categoria de metode de rezolvare a problemelor prin stimularea creativității. Scopul metodei este deci, de a identifica probleme complexe și dificile și de a le rezolva pe căi simple și eficiente. Presupune două procedee: a) aplicare listei de control (check-list); b) brainstorming-ul regizat. Lista de control este un gen de chestionar/o listă cu întrebări care ajută să se ajungă la o concluzie. Conține întrebări simple care solicită un număr mic de informații. Etape de desfășurare: 1. Profesorul împarte elevii în două echipe: echipa de investigație, alcătuită din 10-15 elevi (într-un colectiv mai numeros) și echipa de concluzionare, formată din 5 – 6 elevi. 2. Profesorul aplică lista de control echipei de investigație. Elevii formulează răspunsurile în scris. 3. Echipa de concluzionare identifică problemele, le comentează critic și propune rezolvări obișnuite, clasice. 4. Profesorul distribuie membrilor echipei de concluzionare roluri care definesc anumite structuri psihologice/interpretarea unor roluri: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul: • conservatorul apreciază mai mult meritul soluțiilor vechi, le punctează neajunsurile și se pronunță pentru menținerea lor, deși nu exclude posibilitatea ca acestea să fie ameliorate; – 130 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • exuberantul asigură grupului imaginație și creativitate prin ideile originale pe care le emite; privește mereu spre viitor; • pesimistul vede lucrurile în negru, cenzurând ideile celorlalți și amendând chiar și sugestiile de ameliorare, îmbunătățire; • optimistul încurajează grupul să vadă totul într-o lumină și o perspectivă reală, realizabilă, găsind soluții realiste sau stimulându-le pe cele propuse de exuberant. 5. Sistematizarea ideilor emise și concluzionarea soluțiilor găsite. Avantaje: ▪ rolurile pot fi mereu inversate; ▪ este abordată o problemă din perspective multiple, încurajând spiritul de empatie; ▪ solicită spiritul critic, dar și pe cel de cooperare, prin lucrul în echipă; ▪ stimulează gândirea, imaginația, creativitatea; ▪ dezvoltă capacitatea de argumentare/contraargumentare, conform rolului deținut, dar și respectul față de opiniile celorlalți; Limite: ▪ posibilitatea apariției unor conflicte între copii; ▪ neimplicarea tuturor elevilor în egală măsură în activitate. Secvență din scenariul didactic – aplicație metoda Frisco – Clasa a III-a Disciplina: limba și literatura română Tema: Iepurele toboșar, de Spiridon Vangheli (a treia oră rezervată acestei lecții) Obiective: – să participe activ la lecție; – să introducă noile cunoștințe/idei/atitudini în propriul sistem de valori; – să emită idei originale pe tema dată. Mod de derulare: Învățătorul împarte clasa în două echipe: cea de investigare și cea concluzionară. Împarte lista de control primei echipe; pentru a eficientiza activitatea și pentru a antrena toți elevii în actul didactic, întrebările vor fi graduale și se vor distribui pe subgrupe, scrise pe cartonașe de diferite culori, sau pe flipchart. Grupa 1: Unde se petrece întâmplarea? Care sunt persoanajele lecției? Ce a adus mama la întoarcerea de pe câmp? – 131 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa 2: Grupa 3: Grupele sunt invitate să formuleze răspunsuri la întrebările date. Membrii echipei de concluzionare fac aprecieri la adresa răspunsurilor și, susținuți de învățător, identifică problema: Adoptă/joacă o atitudine față de hotărârea familiei de a sacrifica animalul. Sunt împărțite rolurile. Elevii primesc pictograme/emoticoane, în funcție de rolul pe care îl adoptă. Li se acordă timp pentru a-și formula părerile pe care le vor prezenta în fața clasei, ținând în mână și pictograma specifică. Redăm în câteva rânduri ideile scrise de elevi în legătură cu problema formulată: Conservatorul Mama a hotărât, la îndemnul fratelui ei, să sacrifice iepurașul pentru a asigura hrana familiei. E păcat să nu apreciem decizia ei, ținând cont de faptul că era o văduvă care muncea și întreținea singură o familie săracă. Exuberantul Cred că dacă ar fi făcut cu toții ceea ce își propuseseră să facă în primăvară – să-l ducă pe câmp și să-l elibereze – iepurașul și-ar fi găsit familia, iar copiii l-ar fi putut vizita oricând, i-ar fi dus de mâncare. Așa, ar fi avut un prieten de nădejde care, e posibil, să-i fi ajutat altfel să facă rost de hrană. În situația dată, familia trebuie să treacă peste acestea, mama va merge la câmp și poate va găsi un alt iepuraș care să-l înlocuiască pe primul lor prieten. Pesimistul Cred că situația este foarte tristă, familia va trăi mereu cu conștiința tulbure; prietenul lor, iepurele toboșar, le va apărea mereu în gând, în vis și-i va mustra mereu. Păcat de situația creată de moș Andrei! Cum s-au purtat copiii cu iepurașul? Ce au hotărât să facă în primăvară? Cine și cum le-a schimbat hotărârea? Ce a făcut mama după vizita unchiului? De ce nu s-au așezat cu toții la masă? De ce l-au îndrăgit copiii pe iepuraș? – 132 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Optimistul Eu sunt sigur că situația se va schimba o dată cu trecerea timpului. Problemele trebuie rezolvate, copiii trebuie hrăniți, iar mama va depăși această situație de „vinovată”. Până la urmă, copiii vor înțelege situația și vor merge mai departe. După expunerea ideilor, a părerilor, învățătorul apreciază activitatea elevilor și formulează împreună concluzia: Copiii sunt foarte atașați de iepuraș, de aceea regretă faptul că l-au sacrificat. Completări în ceea ce privește aplicare metodei la clasele primare, în special la orele de literatură: – în varianta propriu-zisă, prezentată aici, metoda se pretează a fi aplicată într-o oră, ținând cont că lecția trebuie începută cu câteva exerciții de citire; practica a demonstrat faptul că metoda poate fi aplicată la clasă în a doua/a treia oră de studiu a textului literar; – poate fi folosită cu aceeași eficiență și o a doua variantă, mai scurtă, prin eliminarea etapei chestionarului (ținând cont de faptul că elevii cunosc textul, au întocmit planul de idei și l-au povestit); în acest caz, metoda Frisco va reprezenta doar o etapă distinctă în cadrul lecției, tocmai pentru o utilizare rațională a bugetului de timp; acestei ultime variante îi pot fi alocate 15 – 20 minute, oferindu-i astfel dascălului posibilitatea de a completa scenariul didactic al orei cu alte metode și tehnici care să ducă la o înțelegere mai corectă și exactă a textului literar. Bibliografie Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare, Editura Polirom, Iași, 2008; Ilie Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2008  •  METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVATARE-EVALUARE Înv. Mariana Fodor, Școala Gimnazială Nr. 3 Dărmănești Metoda didactică poate fi considerată un sistem omogen de procedee, acțiuni și operații, selecționate funcție de caracteristicile situației de învățare, ordonate, ierarhizate și integrate într-un mod unitar de execuție, subordonat metodei respective. Valoarea unei metode într-un context poate fi dată și de calitatea, adecvarea și congruența procedeelor care o compun. Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată și complex, care îl face pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaștere autentică. METODA DIAGRAMA VENN Metodă de fixare, sistematizare a cunoștințelor și de verificare – 133 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Constă din două cercuri care se intersectează. În părțile separate ale cercului se trec atributele care sunt unice fiecăruia dintre cele două articole care sunt comparate; În partea de intersecție se trec atributele pe care cele două articole le au în comun. Se aplică cu eficiență mare în activități de observare, povestiri, jocuri didactice, convorbiri. Obiectiv: sistematizarea cunoștințelor – restructurarea idelor unui conținut abordat Etape: 1. Comunicarea sarcinii de lucru 2. Activitate frontală Avantaje: antrenează toată clasa, este percepută ca un joc dinamic, se verifică ușor cunoștințele acumulate Dezavantaje: se lucrează pe foi albe fără liniatură și afișează un scris dezordonat. METODA COLȚURILE Este o metodă de rezolvare de probleme prin stimularea creativității Se dă un subiect controversat. Etape: Se împarte clasa în grupe. O grupă care conține elevii pro animale, trece într-un colț al clasei iar cei care sunt pro plante trec în colțul opus. Elevii care nu sunt hotărați vor sta în mijlocul clasei. Liderii celor pro și contra vor alcătui o listă cu 5 argumente prin care să-i convingă pe cei nehotărâți să treacă de partea lor. Grupa care a convins mai mulți nehotărâți este câștigătoare. Avantaje: stimulează creativitatea, este plăcut pentru copii. Dezavantaje: se creează dezordine. METODA MOZAICULUI Metodă de predare-învățare interactivă în grup prin care se realizează învățarea prin cooperare între elevi. Etape: – Se împarte clasa în grupe de câte 4 elevi; – Se numără până la 4, astfel încât fiecare membru să aibă un număr de la 1 la 4; – Se împarte tema în 4 subteme ; – Fiecare membru al grupelor va primi o fișa de învățare în funcție de numărul lui; – Fiecare elev va trebui să studieze fișa primită; – Toți elevii cu nr. 1 se adună într-un grup, cei cu nr. 2 în alt grup… etc. și se vor numi „experți”; – „Experții” citesc fișa care le revine, discută, hotărăsc modul în care vor lucra; – Se refac grupele inițiale și „experții” citesc celorlalți colegi de grupă ce au lucrat; – Profesorul va răspunde întrebărilor la care „experții” nu au știut să dea răspuns și corectează eventualele informații eronate. Avantaje: – Anihilarea „efectului Ringelmann” (lenea socială, când individul își imaginează că propria contribuție la sarcina de grup nu poate fi stabilită cu precizie); – Dezvoltă interdependența dintre membrii grupului; – Ameliorează comunicarea. – 134 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Dezavantaje: puțină dezordine în timpul mișcării elevilor. Secvență din lecția: Corpuri – plante – animale – protecția mediului OBIECTUL: Științe ale naturii CLASA: a III-a CONȚINUT: Corpuri – plante – animale – protecția mediului TIPUL LECȚIEI: Consolidare de cunoștințe OBIECTIVUL FUNDAMENTAL: Formarea și dezvoltarea capacităților și abilităților de experimentare și investigare Revenind la plante și animale și încercăm să facem o comparație între ele. Pentru aceasta ne ajutăm de diagrama Venn de pe tablă. Ne gândim bine și cu participarea tuturor elevilor vom completa această diagramă cu asemănări și deosebiri dintre ele. CORPURI CU VIAȚĂ Să discutăm în continuare despre plante: – Ce fel de plante cunoașteți și cum se împart ele? Plantele se împart în plante cultivate și plante necultivate. – Cum se grupează plantele cultivate? Plantele cultivate se grupează în: legume – exemple pomi fructiferi – exemple cereale – exemple plante tehnice – exemple plante furajere – exemple plante medicinale – exemple – Care ar fi plante necultivate? Plante necultivate sunt: ciupercile de pădure, copacii, zmeura, mura, iarba, buruienile din culturi etc. – Corpurile cu viață au un anume mediu de viață, nu trăiesc oriunde și oricum. Unde cresc plantele? PLANTE – au rădăcină, tulpină, frunze; – cresc înfipte în sol și nu se deplasează; – se hrănesc cu substanțe minerale din sol; – au nevoie de dioxid de carbon ca să se hrănească; – ne dau oxigenul necesar vieții; – se înmulțesc prin sămânță; ANIMALE – au corp; – au corp acoperit cu blană, piele, pene etc.; – se deplasează cu ajutorul picioarelor, aripilor etc.; – se hrănesc cu carne, iarbă, fructe etc.; – văd, aud, simt; – au nevoie de oxigen pentru a respira; – nasc pui vii/fac ouă etc.; – comunică între ele; – se nasc; – se hrănesc; – respiră; – cresc; – se înmulțesc; – îmbătrânesc; – mor; – le folosim în alimentație, pentru îmbrăcăminte etc.; – au nevoie de căldură, lumină; – 135 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Plantele cresc pe sol și în apă. – Să exemplificăm: pe munți – bradul, fagul, afinul, floare de colț, rugi de mure etc. pe dealuri – iarbă, alun, stejar etc. pe câmpie – buruienile din culturi, salcia, teiul etc. în apă – alge, nuferi, papura, stuful etc. – În ce medii de viață trăiesc animalele? Animalele trăiesc în: aer – păsările apă – pești, șerpi, broaște etc. pământ – insecte, gâze, șerpi, șopârle, cârtițe, râme pe pământ – urs, oaie, vacă, cal, cățel, pisică etc. – Avem noi nevoie de plante și animale? Noi avem nevoie de ele pentru că ne hrănesc, ne dau căldură, oxigen, materie primă pentru îmbrăcăminte. – Care sunt mai importante dintre ele, plantele sau animalele? Pentru a ne spune părerea să apelăm la jocul nostru – COLȚURILE Cei care consideră că plantele sunt cele mai importante să treacă în colțul din față iar cei care cred că animalele sunt cele mai importante să treacă în colțul din spatele clasei. Cei nehotărâți rămân în bancă. Cu câte cinci argumente scrise pe o fișă, încercați să-i convingeți pe cei din bănci să treacă de partea voastră. Cei mai convingători vor fi mai mulți. După ce nehotărâții au decis se concluzionează astfel: atât plantele cât și animalele ne sunt la fel de necesare. Noi nu putem trăi fără ele și nici ele fără noi. De aceea poeții, scriitorii, au scris despre toate. Să arătăm că și noi știm multe poezii despre plante și animale și că unele sunt chiar prietenii noștri. Am cântat, am recitat iar acum să trecem din nou la treabă. Se trece la folosire unei alte metode – MOZAICUL Pentru rezolvarea fișelor de evaluare voi împărți clasa în patru grupe. Apoi pe grupe de aceeași cifră. Elevii primesc fișele: Grupurile de cifra 1 au de rezolvat fișa nr. 1 – despre primăvară, Grupurile de cifra 2 au de rezolvat fișa nr. 2 – despre vară, Grupurile de cifra 3 au de rezolvat fișa nr. 3 – despre toamnă, Grupurile de cifra 4 au de rezolvat fișa nr. 4 – despre iarnă. După rezolvarea fișelor fiecare cifră trece la grupul inițial. Acum fiecare grup conține fișe 1 – 4. Se regăsesc în grup toate cele patru anotimpuri. Se citesc fișele unui grup inițial și se apreciază oral. Se transcriu fișele în caietele de științe realizându-se astfel o sinteză a celor patru anotimpuri, apoi se strâng pentru a fi notate. Bibliografie Cucoș Constantin, Psihopedagogie, Editura Polirom, 2009 Oprea Crenguța-Lăcrămioara, Strategii Didactice Interactive, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2006;  •  – 136 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare CUBUL ȘI TEHNICA LOTUS – METODE INTERACTIVE VALORIFICATE ÎN PROCESUL FORMĂRII CAPACITĂȚII DE OBSERVARE LA ȘCOLARUL MIC Prof. înv. primar Simona-Maria Gârmacia, Școala Gimnazială Sascut Reforma învățământului pune deosebit accent pe stimularea învățării prin cooperare și folosirea metodelor interactive de grup. Este necesară minimizarea ponderii activităților care limitează activizarea și extinderea folosirii metodelor moderne, active, care dezvoltă gândirea, capacitatea de investigare a elevilor, dar și implicarea lor la însușirea cunoștințelor, la munca independentă, deprinderea de a aplica în practică cele însușite. 1. Metodele didactice și rolul lor în învățământul primar Metoda didactică poate fi definită drept „cale sau mod de lucru folosită/folosit de cei doi parteneri (educat – educator) pentru realizarea finalităților procesului instructiv- educativ” (C. Cucoș, 2005). Metoda didactică influențează efectele învățării, fiind răspunzătoare de rezultatele obținute, de nivelul acestora și eficiența învățământului. Modernizarea metodologiei didactice reprezintă un element fundamental al reformei pedagogice deoarece, în formarea copilului, metodele joacă rolul unor prețioase instrumente de cunoaștere a realității, de acțiune reală, de integrare în societate. Ele nu privesc doar educatorul, care le vehiculează, ci și copilul, care devine, prin metodele moderne, principalul beneficiar al propriei activități de descoperire, de activitate reală sau fictivă, însușindu-și alături de cunoștințe, priceperi, deprinderi și calea de a ajunge la ele, de a le utiliza în situații noi, de a face transferuri între diferite categorii de cunoștințe sau de la teorie la practică și invers. Metoda astfel concepută nu mai este exterioară în raport cu cel educat, ci devine un instrument propriu de muncă intelectuală sau productivă, inserându-se în cunoștințele sale strategice și procedurale, în competențele sale reale. Metodele interactive sunt „acele metode care promovează învățarea interactivă, care sunt orientate către intensificarea interacțiunilor și interrelațiilor în cadrul grupului de elevi, care conduc într-un mod organizat, fie în grupul –clasa de elevi, în grupuri mici sau în perechi, la construcția interactivității, fiind cele care încurajează interschimbul liber de cunoștințe, de idei, de experiențe, confruntarea de opinii și argumente în vederea ajungerii în comun la construcția unor noi cunoștințe, la noi clarificări și soluții la probleme” (I. Cerghit, 2006). Eficiența acestor metode rezultă din testarea acestora la clasă, în activitatea directă cu elevii. Schimbările observate la elevi țin deopotrivă de eficiența învățării și de atitudinea acestora față de sine, față de ceilalți și față de învățare, în general. 2. Dezvoltarea capacității de observare la școlarul mic prin intermediul metodelor interactive În a treia copilărie, observația cunoaște, sub influența procesului instructiv-educativ, un larg progres, fapt ce se manifestă prin dezvoltarea, de pildă, la opt ani, a mobilității, capacitații de a observa. La 9 ani, apar funcții psihologice și sociale importante ale – 137 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare acestui proces. Implicată în condițiile foarte diverse ale vieții de fiecare zi, observația contribuie și la utilizarea mai eficientă a experienței perceptive. Capacitatea de observare se dezvoltă oferind elevilor cât mai multe prilejuri de observare, antrenând toate simțurile lor. Elevii trebuie învățați să observe, să li se cultive spiritul de observație. Cu cât este mai mare volumul imaginilor, lucrurilor și fenomenelor păstrate în minte, cu atât mai bogată devine imaginația elevilor. Capacitatea de observare și imaginația condiționează dezvoltarea celei mai importante capacități – gândirea. Cu ajutorul ei elevul ordonează faptele dobândite în procesul de observare și păstrare în reprezentări, le generalizează și în felul acesta ajunge la stabilirea noțiunilor, legilor, teoremelor, regulilor etc. 2.1. Contribuția metodelor interactive – tehnica Lotus și metoda cubului la formarea capacității de observare la școlarul mic Metoda cubului este o metoda utilizată atunci când se urmărește explorarea unui subiect sau unei atitudini din mai multe perspective. (I. Cerghit, 2006, p.172) Etapele desfășurării metodei cubului sunt (idem): – anunțarea temei; – parcurgerea unității de conținut propusă (texte, materiale auxiliare, articole sau o minimă bibliografie); – împărțirea clasei de elevi în șase echipe eterogene; – fiecare echipă își alege un lider, ca purtător de cuvânt al acesteia, fără să-și impună propriile opinii; – confecționarea unui cub de hârtie (carton, placaj sau material plastic) cu latura de 50 cm; – înscrierea de către profesor, pe fiecare dintre suprafețele cubului, a câte o sarcină de lucru (6 suprafețe = 6 sarcini sau perspective). De exemplu: Descrie!, Compară! Analizează!, Asociază!, Aplică!, Argumentează! (În funcție de specificul temei și a obiectivului, se pot formula și alte perspective.); – Fiecare echipă urmează să examineze tema propusă din perspectiva cerinței înscrise pe una dintre fețele cubului, și care i-a fost repartizată inițial de către profesor sau care i-a revenit prin aruncarea zarului (prin hazard); – La epuizarea sarcinii, liderul fiecărei echipe urmează să prezinte în plenul clasei rezultatele perspectivei cercetate. În timpul expunerii, membrii echipei pot interveni pentru eventuale clarificări și completări. Toți elevii clasei iau notițe și, după nevoi, interoghează echipa care își expune segmentul cercetat; – După ce toate echipele își expun rezultatele în plen, profesorului îi revine obligația de a integra cele șase perspective într-o expunere succintă; – După epuizarea activității, profesorul poate lansa, eventual, alte șase perspective pe aceeași temă sau poate recurge la un exercițiu de brainstorming, aplicabil unora sau tuturor celor șase perspective; – În finalul activității se poate aplica o probă cu șase itemi prin intermediul căreia să se sondeze gradul de înțelegere și de însușire a problemei puse în discuție. – 138 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pentru lecția de recapitulare a cunoștințelor din cadrul unității de învățare „Animalele”, disciplina „Cunoașterea mediului”, clasa a II-a, metoda cubului poate fi folosită astfel: Pe cele șase fețe ale cubului vor fi lipite imagini după cum urmează: Descrie – imagini cu animale domestice; sarcina – Descrie animalele prezentate! Compară – imagini cu animale sălbatice; sarcina – Găsește asemănări și deosebiri între animalele domestice și cele sălbatice în ceea ce privește hrana și adăpostul! Asociază – imagini cu foloase de la animale domestice; sarcina – Precizează animalele de la care avem aceste foloase! Analizează – imagini cu o pasăre și un animal domestic; sarcina – Care sunt părțile componente ale corpului fiecărui animal? Aplică – imagini cu animale sălbatice din toată lumea; sarcina – Încercuiește animalele care nu sălbatice trăiesc la noi în țară! Argumentează – imagini cu oameni și animalele lor de companie; sarcina – Sunt animalele prietenele omului? De ce? Elevii pot lucra pe coli A3. Se vor prezenta produsele celorlalte grupe, apoi produsele tuturor elevilor se afișează în sala de clasă. Tehnica Lotus (Floarea de nufăr) Definiție: Este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de relații între noțiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme. Obiective: Stimularea inteligențelor multiple și a potențialului creativ în activități individuale și de grup pe teme din domenii diferite. Descrierea metodei: Tehnica „Floare de nufăr” pornește de la o temă principală din care derivă 8 teme secundare concretizate în opt idei ce vor deveni teme abordate în activitatea pe grupuri mici. Etape: Pașii parcurși în demersul tehnicii sunt: 1. Construirea schemei/diagramei tehnicii de lucru; 2. Plasarea temei principale în mijlocul schemei grafice; 3. Clasa se gândește la conținuturile/ideile/cunoștințele legate de tema principală. Acestea se trec în spațiile desenate (cadrane) de la 1 la 8 înconjurând astfel tema principală; 4. Abordarea celor 8 teme principale pentru cadranele libere; 5. Stabilirea în grupuri mici de noi legături/ relații/ conexiuni pentru aceste 8 teme și trecerea lor în diagramă; 6. Prezentarea rezultatelor muncii în grup. Are loc analiza produselor activității, aprecierea în mod evaluativ, sublinierea ideilor noi ce pot avea aplicații într-o etapă viitoare. În cadrul unității de învățare „Anotimpurile”, disciplina „Cunoașterea mediului”, clasa a II-a, lecția „Toamna”, pentru etapa – obținerea performanței, metoda „Floare de nufăr” poate fi utilizată astfel: 1. Se anunță tema principală – „Toamna”; 2. Se selectează un număr de opt elevi care formează grupul central (cel al liderilor); – 139 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Împreună cu învățătoarea vor stabili opt teme secundare ce constituie conținuturile temei principale: Plantele, copacii în anotimpul toamna; Activitatea omului pe câmp; Munca gospodinelor; Vestimentație; Caracteristicile toamnei; Curiozități ale naturii; Păsările călătoare; Ce fac animalele. 3. Fiecare elev din cei 8, alege un grup de colegi cu care va lucra în etapele următoare. 4. Munca în grupuri mici – Fiecare grup secundar colaborează pentru elaborarea ideilor. În această etapă elevii întreabă în interiorul grupului, își clarifică anumite aspecte. 5. Comunicarea ideilor către liderul grupului. La nivel de grup se prezintă rezultatele obținute, sinteza a ceea ce s-a realizat în munca în grup. Auditoriul poate interveni prin discuții, completări. Pot face chiar comentarii, aducând idei noi, îmbunătățind astfel rezultatul dezbaterii. 6. Evaluarea se va realiza în funcție de nivelul clasei, acolo unde elevii posedă capacitatea de a analiza rezultatele muncii, sau dacă nu, învățătorul apreciază cum s-a organizat grupul, cum au colaborat, parcurgerea problemelor temei, valoarea ideilor obținute. Concluzii Metodele interactive se pot utiliza în învățământul primar, la toate disciplinele, în orice etapă a lecției (de la captarea atenției și până la retenția și transferul cunoștințelor), dar și în toate tipurile de lecții (comunicare/însușire, formare de priceperi și deprinderi, recapitulare/sistematizare, verificare/evaluare, mixtă). Acestea stimulează creativitatea, dezvoltă gândirea, limbajul, atenția, spiritul de observație etc. Chiar dacă metodele interactive au valențe formativ-educative ce nu pot fi contestate, acestea au și limite: nu toate conținuturile pot fi abordate în maniera oferită de acestea (de joc, de divertisment), se apreciază cu greutate contribuția fiecărui participant la rezolvarea sarcinii de lucru; câteodată timpul necesar aplicării lor și timpul disponibil nu permit aplicarea acestora, procesul de predare-învățare în clasă este dirijat mai dificil, cadrul didactic trebuie să dețină anumite competențe (partener, animator, pedagog, scenograf, actor, mediator, consilier). Statutul de dascăl ne obligă să ne adaptăm situațiilor noi apărute, să ne constituim în modele pentru elevi. Ar fi bine și frumos ca fiecare cadru didactic să fie pentru elevii lui un „șlefuitor” pentru a simți în fiecare zi acea mândrie și plăcere pe care ți-o dă pregătirea pentru lucrul cu copiii, dar și satisfacția de a realiza o predare-învățare-evaluare creativă, diversificată, eficientă, atractivă, diferențiată, dinamică. Bibliografie Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M., Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova, 2002 Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București Cucoș Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2005  •  – 140 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODE UTILIZATE ÎN CADRUL ORELOR DE EDUCAȚIE PLASTICĂ Prof. înv. primar Monica Gașpar, Școala Gimnazială „Miron Costin” Bacău Dezvoltarea gândirii creatoare prin descrierea unor fenomene ale naturii: ploaie, tunet, fulger, înserare, pentru ca școlarul să fie capabil să realizeze asocieri între obiecte, fenomene, forme, culori, să transforme noțiunile abstracte în noțiuni metaforice, cu caractere individuale și semnificative (răcoarea pădurii și verdele frunzișului, căldura verii și portocaliul soarelui). În didactica modernă sunt promovate metodele activ-participative, punându-se accent pe atitudinea activă, participarea personală a copilului. Motivațiile: curiozitatea de a cunoaște, de a investiga și a descoperi, de a observa, aplica și reda, de a inventa, sunt prezente în viața copilului, iar cadrul didactic trebuie să se bizuie pe acestea și să le dezvolte. Participarea la actul învățării este o problemă esențială a dezvoltării și se referă la talentul cadrului didactic de a stimula participarea activă și deplină, psihică și fizică, individuală și colectivă a școlarului. Cadrele didactice care demonstrează mobilitatea intelectuală, flexibilitate pot utiliza și dezvolta metode activ-participative care au un caracter formativ – educativ, dezvoltă gândirea, memoria , imaginația, voința, potențialul de cunoaștere și creație al copiilor. Metodele didactice nu trebuie să ducă la un dirijism excesiv, deoarece dirijarea învățării și a executării unei lucrări plastice trebuie să fie îmbinată cu munca independentă a școlarului pentru ca aceasta să-și poată afirma spontaneitatea specifică vârstei, gândirea și imaginația. În cadrul disciplinei orelor putem vorbi de metode de educare estetică a copiilor, prin care se realizează, treptat, unele obiective ale educației estetice, cum ar fi formarea priceperilor și deprinderilor necesare înțelegerii sau creării artei, dezvoltarea dragostei pentru frumos, cunoașterea principalelor capodopere ale artei plastice. Metoda exercițiului este o metodă de formare a priceperilor și deprinderilor. Exercițiul nu înseamnă numai repetare pur și simplu ci și adâncire, corectare, prevenire, creație, dezvoltare, idee evidențiată tot mai intens în literatura de specialitate . Exercițiul se referă la executarea repetată și conștientă a unor elemente de limbaj, forme plastice, compoziții sau tehnici de lucru, care solicită inițiativa și gândirea creatoare în vederea formării unor priceperi și deprinderi. Cu școlarii se vor realiza exerciții prin care se vor urmări: – familiarizarea cu instrumentele și materialele de lucru; – combinarea culorilor, pentru a diversifica și îmbogăți paleta cromatică; – prelucrarea, transformarea formei spontane; – transfigurarea formelor inspirate din natură pentru a obține forme noi, expresive, sugestive; – structurarea suprafeței de lucru după scheme compoziționale adecvate temei plastice și subiectului; – 141 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – aplicarea principiilor artei decorative în compoziții divers structurate (chenar, joc de fond, priză). Această metodă poate fi adaptată ușor unor sarcini de învățare, asigură constituirea automatismelor de bază și formarea priceperilor și deprinderilor. În realizarea unui exercițiu cu caracter creativ cu copiii, cadrul didactic trebuie să urmărească etapele de lucru, structura, scopul și limitele exercițiului. Exercițiul trebuie explicat și demonstrat, diversificat și gradat ca dificultate pentru a asigura tuturor copiilor posibilitatea de a-l executa. S-a constat că, utilizând această metodă, școlarii capătă o siguranță în realizarea lucrărilor și astfel se exprimă plastic cu ușurință și satisfacție. Metoda exercițiului – joc Această metodă se utilizează în special la preșcolari și școlari, pentru ca ei să înțeleagă mai bine anumite probleme legate de culoare și de tehnicile de lucru. Prin joc se îmbină spontanul cu imaginarul, se produc destinderi, plăceri și bucurie. După obiectivele urmărite și conținutul propus, jocurile pot să urmărească dezvoltarea îndemânării, motricității, curajului etc. Exercițiile-joc pot fi de observare a elementelor din natură, de imaginație, de descoperire a diferitelor culori (nuanțe, tonuri) sau procedee de colorare (fuzionare, tușare, stropire etc.). Jocul ca metodă didactică nu este un mijloc de divertisment, ci un mijloc de cunoaștere, de învățare. Exercițiul-joc pune în față școlarilor situații noi de rezolvare a spațiului plastic, de descoperire a unor efecte expresive de forme sau culori. Jocul trebuie să fie un mijloc de stimulare a creativității copiilor. Pentru desfășurarea unui astfel de exercițiul-joc, trebuie să se stabilească corect, etapele de lucru, instrumentele și materialele de lucru, timpul de finalizare propus și alte etape alese de cadrul didactic, în funcție de vârsta și priceperea copiilor. Metoda demonstrației Demonstrația poate fi definită „drept metodă didactică prin intermediul căreia conținutul se transmite cu ajutorul unui obiect concret, al unei acțiuni practice sau a subsistemelor acestora”. Demonstrația este metoda didactică prin care învățătoarea dovedește, pe bază de material didactic sau exercițiu practic, cele explicate. A demonstra cu ajutorul materialelor intuitive (imagini artistice, planșe, materiale din natură) înseamnă a asigura un suport concret activității de învățare. Școlarul trebuie să vizualizeze formele din natură și cele artistice, culorile din natură și cele obținute prin diferite tehnici de marii pictori etc. Demonstrația practică, la tablă sau pe un suport de lucru, privind utilizarea elementelor de limbaj plastic ori modul în care se fluidizează sau se combină culorile, reprezintă o secvență importantă în desfășurarea demersului didactic. Prin această metodă didactică, informațiile se primesc atât prin văz, cât și prin auz, procentul lor de asimilare crește și astfel se evită înțelegerea greșită a problemelor plastice. A demonstra înseamnă : – a arăta copiilor elemente din natură sau substitutele lor pentru ca aceștia să observe forme, culori, dimensiuni; – a prezenta efecte plastic de fuzionare, nuanțare, spontaneitate; – a arăta tehnici de lucru și modalități de utilizare a instrumentelor și materialelor; – a expune exemple din creația copiilor sau a artiștilor plastici. În activitățile de educație plastică există mai multe tipuri de demonstrație: – 142 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – cu ajutorul materialelor concrete; – cu ajutorul reprezentărilor vizuale: reproduceri după lucrările de artă, lucrări ale copiilor, planșe demonstrative; – la tablă sau pe un suport de hârtie sau cu alte materiale; – cu ajutorul mijloacelor tehnice: calculator, proiecții etc.; – cu ajutorul limbajului nonverbal: mimică, gestică. Demonstrația dezvoltă spiritual de observație, capacitatea de a compara și analiza, de a descoperi și a investiga, dă copiilor siguranță și curaj, asigură înțelegerea tehnicii și sarcinii de lucru. Pentru a nu îngrădi imaginația și creativitatea, cadrul didactic va realiza o demonstrație parțială a sarcinii de lucru cu mijloace și material bine alese, adecvate temei plastic, îmbinând demonstrația cu alte procedee didactice: explicația, dialogul etc. Exemplul de mai jos reprezintă o demonstrație parțială: Tema plastică: „Tonuri” – se combină alb cu puțin roșu și se obține un ton foarte deschis de roșu; – se combină alb cu mai mult roșu și se obține un ton de roșu diferit de primul; – se combină în continuare aceste culori, schimbând progresiv cantitatea de roșu, obținându-se scara tonală deschisă a roșului. La fel se procedează și în cazul obținerii tonurilor de roșu închis (roșu+negru în cantități progresive). Demonstrația se realizează practic și se susține cu ajutorul planșelor didactice. Metoda explicației Este o metodă de expunere orală în care predomină argumentele; aceasta trebuie să aibă o pondere mai mică în desfășurarea activităților plastice, deoarece capacitatea de concentrare este mai mică la această vârstă. Dacă explicația este prelungită, apare fenomenul de oboseală. De aceea, cadrul didactic trebuie să utilizeze, alături de limbajul verbal, limbajul nonverbal (gestica, expresia feței), modularea vocii pentru ca fraza să fie mai expresivă. Explicația va fi însoțită întotdeauna de planșe demonstrative adecvate și de demonstrații practice pentru a câștiga în claritate și pentru a economisi timpul. Pentru a fi mai eficientă, această metodă se îmbină cu demonstrația și conversația. Aplicații practice Școlarii pot realiza exerciții de utilizare a liniei în ipostaze diferite, compoziții plastice cu subiecte care să-i atragă, precum și compoziții decorative. ● Trasați, pe o suprafață de hârtie, linii în poziții diferite, de grosimi diferite, grupate după relația aglomerat-aerat, în culori semnificative, pentru a sugera subiecte diferite: pădurea, valurile mării, ogorul etc. ● Realizați compoziția plastică cu subiectul „Razele soarelui” utilizând linii drepte, ondulate, frânte, cu ajutorul culorilor calde. ● Decorați costumul popular cu ajutorul punctului și liniei de diferite feluri. Metoda conversației Este metoda constând în valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor. Conversația este o metodă didactică ce include dialogul cadru didactic – copil, copil – cadru didactic, copil – copil (școlar). În cadrul metodei conversației, distingem mai multe tipuri: – conversația euristică (însușirea de noi cunoștințe) ; – 143 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – conversația de reactualizare (reactualizarea și introducerea cunoștințelor în noua temă plastică) ; – conversația de fixare (fixarea și sistematizarea cunoștințelor primite); – conversația de verificare (verificarea cunoștințelor teoretice legate de tema plastică); – conversația de evaluare a lucrărilor (evaluarea lucrărilor realizate de copii după criterii de evaluare stabilite). Este important modul în care sunt formulate întrebările. Acestea trebuie să fie clare, concise, într-o terminologie adecvată vârstei copilului. Să se evite cele cu răspuns indus, cele stufoase, imprecise sau cele care presupun răspunsuri monosilabice („da – nu”). Pentru a oferi valoare acestei metode, conversația euristică trebuie să fie minuțios pregătită, întrebările să fie formulate cu precizie, să solicite gândirea, iar răspunsurile să fie corecte și personale. Alegerea tipurilor de întrebări depinde de situațiile de învățare și de obiectivele urmărite. În funcție de caracteristicile lor, întrebările sunt de diferite tipuri: – reproductive, care se adresează memoriei; – reproductiv – cognitive, bazate pe explicații, argumente, comparații; – anticipative, care solicită imaginația, ajută creativitatea; – sugestive, care sugerează aspectul urmărit, tipul de obiecte sau gama cromatică; – convergente – închise, care direcționează răspunsurile, canalizează efortul intelectual; – divergente – deschise, care solicită creativitatea prin varietatea răspunsurilor; – evaluative, care implică analiza proprie, pe baza criteriilor de evaluare elaborate de cadrul didactic. Aplicații practice: ● Conturați forma unei frunze cât mai mari și, cu vârful pensulei, acoperiți suprafața ei cu puncte în culorile diferitelor anotimpuri. ● Reprezentați cu ajutorul punctelor de mărimi și culori diferite frunzele sau florile din coroana unui pom, fructele din pom, stelele de pe cer, spectatorii din tribună, covorul frunzelor de toamnă, florile de pe câmp etc. ● Conturați mai multe frunze de diferite mărimi sau forme și utilizați puncte pentru a acoperi suprafețele. Tipurile de întrebări prezentate mai sus au menirea să activeze gândirea, să pună copiii în situația de a avea inițiativă, de a descoperi, de a se exprima plastic în lucrările lor. Alte metode didactice În activitatea plastică, alături de metodele specifice prezentate, mai pot fi utilizate și altele cum ar fi: ● metoda brainstorming (asaltul de idei), care permite copiilor să propună mai multe idei de rezolvare a unei probleme plastice; ● metoda sinectică vizează, de asemenea, dezvoltarea gândirii divergente și constă în apropierea prin analogii și metafore de problema plastică; ● problematizarea, prin care se stârnește curiozitatea, dorința de rezolvare pe baza experienței anterioare și a elementului nou care apare în rezolvarea unei teme plastice sau a unei tehnici de lucru. Cadrul didactic are sarcina de a comunica „situația-problemă” – 144 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare și de a îndruma căutările, iar copiii, pe baza experienței și a efortului personal, rezolvă problema plastică. ● învățarea prin descoperire, care presupune un grad mare de implicare a copiilor în descoperirea unor noi nuanțe, forme spontane, tehnici, de la vârste foarte mici. Cadrele didactice concep și organizează situația de învățare, îndrumă și dirijează activitatea copilului astfel încât descoperirea să se realizeze prin efort propriu. Este o metodă didactică cu valențe formative, dezvoltă personalitatea copilului, gândirea, imaginația, creativitatea, voința, curajul, potențialul intelectual etc. Eficiența acestor metode depinde de competența psihopedagogică a cadrului didactic și de caracterul individualizat al activității școlarului. Metodele didactice se aleg în funcție de specificul disciplinei și de vârsta școlarului. Utilizarea metodelor adecvate conținuturilor, obiectivelor propuse, temelor plastice, tehnicilor de lucru, particularităților de vârstă, tipului de activitate facilitează desfășurarea unui demers didactic eficient și modern. Bibliografie Cerghit I., Radu I.T., Popescu E., Vlăsceanu L., Didactica – manualul pentru clasa a X-a – școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997; Cosmovici A., Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 1996; Cojocariu V., Teoria și metodica instruirii, București, E.D.P., R.A., București, 2002,; Cristea S., Dicționar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Internațional, București, 2000; Cucoș C., Pedagogie, Iași, Editura Polirom,2000; Dumitriu C., Metodologia cercetării psihopedagogice, curs, Universitatea din Bacău, 2002; Bojneag, M., Educație plastică – ghid metodic pentru învățământul școlar, Editura Tehno-Art, Petroșani, 2007;  •  CREATIVITATEA ELEVILOR Prof. înv. primar Monalisa Laura Gavriluț, Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău Învățătorul trebuie să găsească modalități de cultivare a creativității astfel încât să încurajeze gândirea creatoare și efortul suplimentar, creând o atmosferă neautoritară, să utilizeze întrebări deschise, care să conducă spre explorarea noului, dezvoltând curiozitatea. Promovând o astfel de relație de cooperare, reușim să creăm elevilor noștri o atitudine pozitivă care duce la prevenirea și înlăturarea factorilor de blocaj ai creativității printre care: conformismul, algoritmii învățați, obstacolele emotive. Proiectarea și dezvoltarea curriculară a activității de instruire și educație oferă posibilități de stimulare a capacităților creative ale elevilor dacă învățătorul folosește metode și tehnici activ – participative, care-i determină pe elevi să caute, să exploreze, să gândească, ajungând la inițiativă proprie și muncă independentă, la încrederea în forțele proprii, reacție pozitivă la solicitările mediului. Ca dascăli moderni, credem că școala trebuie să devină un ansamblu de ateliere de lucru diversificate și de tutorat sistematic, – 145 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare idee anticipată de către Mircea Eliade, care dorea ca școala să fie „templu și laborator” în care cadrul didactic să fie agent al schimbării, competent pentru practica reflexivă și autonomie profesională. Vă prezint un exercițiu de stimulare a creativității, bazat pe metoda cadranelor, ciorchinele ca metodă de brainstorming nelineară, învățarea pe centre de interes și jocul de rol, pe suportul versurilor „Rapsodii de primăvară”, de George Topîrceanu. Primăvara soare vântul trezirea munca adie naturii oamenilor ușor la viață cer cald înmugurirea dezvoltarea acasă pe ogoare senin copacilor florilor ca o petală de miozot se înflorirea apariția înflorirea mătură ară zvântă frunzelor unora scutură pământul aerisesc camerele apariția liliac viorele însămânțează fructelor pământul unele fructe se coc 1. METODA CIORCHINELUI este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în evidențierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora și a relevării unor noi asociații. Etapele aplicării: 1. scrierea unui cuvânt/a unei propoziții – nucleu; 2. găsirea unor cuvinte/sintagme în legătură cu termenul pus în discuție; 3. trasarea unor linii de la cuvântul/propoziția – nucleu, către cuvintele/sintagmele; 4. completarea schemei până la expirarea timpului. 2. METODA „CADRANELOR” Cadranele sunt un organizator grafic al informațiilor dintr-un text pe baza a patru criterii, câte un criteriu pentru fiecare cadran. Informația este rezumată, sintetizată, esențializată, prelucrată în cuvinte cât mai puține pentru a intra în spațiul cadranului. Tehnica are mai multe etape: • comunicarea sarcinii de lucru; • activitatea individuală (sau în perechi, sau pe grupe); • activitatea frontală/evaluarea muncii în echipe. – 146 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Mod de desfășurare: – se stabilește tipul de activitate (individual, în perechi, pe grupe); – se trasează două axe perpendiculare (una orizontală și una verticală de la un capăt al altuia al foii); – se stabilește durata sarcinii de lucru; – se propune câte un criteriu pentru fiecare cadran obținut; – se citește textul; – se formulează răspunsurile, în formă cât mai scurtă, pentru fiecare cadran; – se evaluează rezultatele în funcție de forma de activitate propusă (în cadranul realizat pe tablă, pentru activitatea individuală, sau în perechi, liderul grupei prezintă rezultatele activității, în cazul activității organizate pe grupe). Cuvinte-cheie: primăvara descrierea descrierea naturii activității oamenilor elemente plante animale cosmice cer zarzăr furnici gospodinele soare liliac gândaci iuți ca albinele vânt viorele rândunici arături de catifea pământ urzici păpădii Sentimente bucuria Legătura cu experiența 1 Martie – Ziua Mărțișorului ghioceii – vestitorii primăverii sosirea păsărilor călătoare încălzirea vremii ziua mai lungă, noaptea mai scurtă Mesajul poeziei descrierea atmosferei dinamice care domnește la venirea primăverii Dacă volumul de informații abordat în lecție este mare și timpul disponibil mic, se indică formularea unor subiecte pentru fiecare grupă constituită, apoi ideile esențiale se scriu pe tablă. Forma finală a sintezei se scrie pe tablă pentru a avea garanția corectitudinii informației scrise, pentru ca fiecare elev să-și completeze răspunsul și/sau să-l compare cu al celorlalți. Această metodă se poate utiliza în cadrul conexiunii inverse, evaluării, retenției. 3. LUCRU PE CENTRE DE INTERES (Teoria inteligențelor multiple) BRAINSTORMING Definiție: metodă didactică ce constă în stimularea participării active a membrilor unui grup de elevi pentru a emite și selecta idei noi și viabile referitoare la soluționarea unei situații – problemă. Etapele metodei: a. comunicarea sarcinii de lucru; b. comunicarea regulilor; c. emisia și înregistrarea ideilor; – 147 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare d. activitate frontală de prezentare a ideilor; e. evaluarea ideilor produse prin brainstorming. Grupa 1 – crearea unei poezii despre primăvară; Grupa 2 – scrierea unui dialog între copii și primăvară; Grupa 3 – realizarea unui desen specific conținutului poeziei; Grupa 4 – compunerea unei linii melodice pentru versurile date; Grupa 5 – alcătuirea unei machete reprezentând primăvara. 4. JOCUL DE ROL IMPROVIZAT: „Parada plantelor” Obiective: – să inițieze un dialog pe tema primăverii; – să formeze corect propoziții despre plantele prezentate în poezie, cu sprijin imagistic; – să respecte regulile de comunicare orală; – să participe la dezvoltarea climatului afectiv pozitiv în grup; – să folosească, în mod corect, obiecte pentru realizarea sarcinii. Organizarea și desfășurarea jocului: Elevii își aleg rolul: Primăvara, Zarzărul, Liliacul, Vioreaua, Urzica, Păpădia. Fiecare plantă se va prezenta, reliefând calitățile proprii. Personajul Primăvara, președinta juriului, împreună cu doi membri, premiază participanții la paradă. Bibliografie: Bercu N., Formarea continuă, revista C.N.F.P. din învățământul preuniversitar, București, 2003; Coord. Stanciu Mihai, Leonte Rodica, autori: Gavriluț M., Șova A., Copăț N., Lionte A., Măucă C., Ojog M, Scutaru A., Solomon E, Țarălungă E., Strategii activ – participative de predare – învățare în ciclul primar, Editura C.C.D., Bacău, 2004 Coord. Dănilă I., Țarălungă E., Ojog M., Vătămănescu M., Strategii de predare – învățare (primar – gimnazial). Studii de specialitate, Editura Egal, Bacău, 2003 METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Prof. înv. primar Gabriela Gălățanu, Școala Gimnazială Nr. 1 Orbeni „Cel mai puternic argument pentru integrarea curriculumului este chiar faptul că viața nu este împărțită pe discipline.” (J. Moffett) Ca orice învățător care participă la „școala schimbării”, doresc să aduc laude metodelor și tehnicilor de învățare activă folosite la clasă pentru a ajuta elevii să învețe activ, să gândească în mod critic, să lucreze prin cooperare în cadrul orelor. Majoritatea învățătorilor sunt deschiși și receptivi la nou, la un alt fel de învățare, interesați de – 148 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare implementarea și promovarea tipului modern de informare și formare bazat pe înțelegerea schimbării sistemului educativ prin introducerea de strategii moderne de învățare și obținerea unei experiențe profesionale moderne. Metodele active și interactive au multiple valențe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, stimularea creativității, implică activ elevii în învățare, punându-i în situația de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei și opinii proprii argumentate, de a le comunica și celorlalți, de a sintetiza/esențializa informațiile, se bazează pe învățarea independentă și prin cooperare, elevii învață să respecte părerile colegilor. Folosirea la clasă a metodelor și mijloacelor moderne ne dă nouă, dascălilor, un elan mai mare de lucru, ne face să ne descoperim calități pe care până atunci nu știam că le avem, ne fac mai încrezători, mai puternici și de ce nu ne scoate din monotonia plictisitoare a orelor de altădată. Prezint pe scurt câteva dintre metodele moderne frecvent folosite de mine anul acesta la clasa pregătitoare: Brainstorming; Știu/Vreau să știu/Am învățat; Tehnica „Ciorchinelui”; Cubul; Metoda cadranelor; Turul galeriei, Predicția, Explozia stelară etc. Descriu, pe scurt, câteva din metodele aplicate la clasă care, au devenit eficiente instrumente de lucru pentru elevi în cadrul activităților programate la tema „E zvon de primăvară”. 1. Metoda cadranelor, metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru „cadrane” și în care elevii vor nota informațiile solicitate. Se poate lucra individual sau cu clasa împărțită pe grupe și atunci fiecare grupa va primi câte o fișă. Se pot propune diferite cerințe în cadrul metodei cadranelor pentru a realiza obiectivele propuse în lecția respectivă. Propun spre exemplificare o variantă a cadranelor folosită la tema sus amintită: Cadranul I: copacul în anotimpul primăvara. Cadranul II: lunile anotimpului de primăvară Cadranul III: caracteristicile anotimpului primăvara Cadranul IV: redarea prin desen a unui vestitor al primăverii 2. Metoda Cubul – este o strategie care urmărește studierea unei teme din mai multe perspective. Scopul ei este lărgirea orizontului de idei al elevului. Este necesar un cub mare, pe fețele căruia sa fie scrisă câte o sarcină de lucru sub diferite forme. Pe cele șase fețe ale cubului se notează câte un verb: Descrie, Compară, Asociază, Analizează, Aplică, Argumentează. Propun spre exemplificare o variantă a cubului folosită la tema sus amintită: 1. Descrie: Ce plante și păsări vezi în imaginile alăturate? Recunoaște părțile componente ale corpului berzei. 2. Compară: semnele iernii cu semnele primăverii 3. Asociază: cuvântul cu imaginea corespunzătoare 4. Analizează: câte silabe au cuvintele imaginilor – 149 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare date, scriind numărul corespun-zător silabelor în căsuța liberă 5. Aplică: trăsăturile potrivite pe chipul feței florii conform imaginilor 6. Argumentează: ce-i lipsește copacului pentru a sugera anotimpul de primăvara. Desenează ce ai argumentat! 3. Metoda Ciorchinele – este o metodă grafică de organizare și integrare a informației în cursul învățării. Poate fi folosit la începutul lecție numindu-se „ciorchinele inițial” sau după lectura textului, numindu-se „ciorchine revăzut”. Această metodă solicită elevilor o analiză precisă a textului și îi permite corectarea și completarea informațiilor pe care le deține. Propun în imagine, spre exemplificare, o variantă a ciorchinelui folosită la tema sus amintită: Primăvara: Păsări călătoare, Florile primăverii, Munci de primăvară, Fenomene ale naturii. 4. Diagrama Venn – scopu este să evidențieze asemănări, deosebiri și elemente comune în cazul a doua concepte, personaje sau evenimente. Elevii pot lucra individual, în perechi și în grup, iar în final se face pe un poster diagrama clasei. Propun spre exemplificare o variantă a diagramei Venn folosită la tema sus amintită: 1. Recunoașteți păsările din imagini. Completați diagramele cu informații despre păsările din imagini. (rândunica și barza) 5. Metoda Brainstorming – este o metodă prin care se dezvoltă creativitatea elevilor prin exersarea gândirii divergente, care solicită găsirea unor soluții proprii pentru problemele propuse. Un principiu al brainstorming-ului este: cantitatea generează calitatea. 6. Metoda Blazonul: este o metodă complexă care se potrivește cu diverse situații care presupun o fixare, o sistematizare, o abordare transdisciplinară. Se poate organiza individual, în perechi, în echipă, pe grupe. Propun spre exemplificare o variantă a blazonului folosită la tema sus amintită: Se fixează un titlu, o sintagmă (Caracteristici – barza, rândunica) În cele patru secțiuni ale blazonului se pun într-o ordine dată: adăpost, înfățișare, hrană, înmulțire. 7. Metoda Știu, vreau să știu, am învățat (S-V-I) – solicită elevul să se gândească la ceea ce știe despre temă, să – 150 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare își adreseze întrebări despre temă și să formuleze răspunsuri la întrebările adresate. În spatele fiecărei metode de predare stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de învățare a elevului. Învățătorii trebuie să fie preocupați de găsirea unor metode și procedee variate adaptate diferitelor situații de instruire în care elevii vor fi puși. Pe baza competențelor sale profesionale mereu actualizate, învățătorul va încerca noi metode de predare. Este loc în acest domeniu pentru manifestarea imaginației și creativității didactice, cu efecte pozitive nu numai asupra elevilor, ci și asupra dascălilor. Metodele și mijloacele moderne au avantaje și dezavantaje. Ca avantaje, folosirea metodelor și mijloacelor moderne duce la o creștere motivațională, la o participare și o implicare profundă a elevilor în procesul instructiv- educativ. Elevii capătă deprinderi de muncă individuală și colectivă, își dezvoltă imaginația, își formează un nou mod de gândire, precum și atitudini și comportamente noi, își depășesc inhibiția și timiditatea. Reușesc să realizeze, să argumenteze și să participe critic la sarcinile date, ba chiar uneori reușesc performanțe de a propune sarcini noi. Dintre dezavantaje pot menționa pe cele de ordin evaluativ, temporal, material, de proiectare; se creează agitație în rândul elevilor, necesită introducerea de elemente de creativitate pentru a evita monotonia, repetiția, unii copii pot domina grupul iar alții își pot scădea productivitatea atunci când sunt obligați să colaboreze; copii timizi și cu deficiențe de comunicare nu reușesc uneori să se integreze. Învățământul se confruntă și cu nota sa predominant teoretizantă, chiar cu tendințe de supraîncărcare informațională. De aceea, efortul acestora trebuie canalizat în direcția operaționalizării cunoștințelor, ceea ce va conduce la o creștere a interesului și motivației elevilor pentru diferitele domenii ale cunoașterii, îi va pregăti mai bine pe aceștia în perspectiva integrării în viața socială.  •  METODA MOZAICULUI – ÎNVĂȚĂMÂNT MODERN, CENTRAT PE ELEV înv. Viorica Grosu, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău Învățământul tradițional, centrat pe cadrul didactic și pe materia de învățat, este înlocuit cu învățământul modern, centrat pe elev. Activizarea predării – învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice pe elev în procesul de învățare urmărindu-se dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare în sensul formarii lui ca participant activ la procesul de educație. Astfel, elevul este angajat să înțeleagă lumea în care trăiește și să aplice în diferite situații de viață ceea ce a învățat. – 151 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Metoda MOZAICULUI sau metoda JIGSAW este o metodă promovată de susținătorii predării-învățării în maniera gândirii critice și poate fi utilizată la diverse discipline. Mozaicul urmărește învățarea prin colaborare la nivelul unui grup de elevi și predarea achizițiilor dobândite de către fiecare membru al grupului „expert”, unui alt grup de elevi. Mozaicul presupune următoarele etape: • Se împarte clasa în grupe de câte 4 elevi ; • Se numără până la 4, astfel încât fiecare membru al celor 4 echipe să aibă un număr de la 1 la 4; • Se împarte tema în 4 subteme ; • Fiecare membru al grupelor va primi o fișă de învățare (elevii cu nr. 1 – fișa nr. 1, cei cu nr. 2 – fișa nr. 2…) • Fiecare elev va trebui să studieze întreaga lecție, care va fi însă predată de colegii de grup pe fragmente; • Toți elevii cu nr. 1 se adună într-un grup, cei cu nr. 2 în alt grup… și se vor numi „experți”. • „Experții” citesc fragmentul care le revine, discută între ei, hotărăsc modul în care vor preda. Elevii citesc, discută, încearcă să înțeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înțeles colegilor din grupul din care au făcut parte inițial. Strategiile de predare și materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experți. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experți să înțeleagă că el este responsabil de predarea secțiunii respective celorlalți membri ai grupului inițial. • Se refac grupele inițiale și „experții” predau celorlalți colegi de grupă ceea ce au studiat. • Dacă sunt neclarități, se adresează întrebări expertului. Dacă neclaritățile persistă se pot adresa întrebări și celorlalți membri din grupul expert pentru secțiunea respectivă. Dacă persistă dubiile, atunci problema trebuie cercetată în continuare. Profesorul va răspunde întrebărilor la care „experții” nu au știut să dea răspuns și corectează eventualele informații eronate. Ca toate celelalte metode de învățare prin cooperare și această metodă are avantaje:  dezvoltarea răspunderii individuale și de grup;  dezvoltarea abilităților de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului;  dezvoltarea gândirii logice, critice și independente;  optimizarea învățării prin predarea achizițiilor altcuiva;  stimulează încrederea în sine a elevilor. APLICAȚIE Clasa a IV-a Aria curriculară: Limbă și comunicare Disciplina: limba română Unitatea de învățare: „Toamna” Detalieri de conținut: Genul substantivelor – 152 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Obiective de referință: • 2.5. să integreze adecvat, în exprimarea orală proprie, elementele de construcție a comunicării studiate; • 3.6. să recunoască în textele studiate elementele de construcție a comunicării învățate. Obiective operaționale: • să identifice substantivele din text, specificând felul, numărul și ce denumesc ele; • să identifice genul substantivelor prin numărare; • să dea exemple de substantive de genul masculin, feminin și neutru. Activități de învățare: • exerciții de identificare a substantivelor din text, • comunicări orale între membrii grupului care să ducă la soluționarea sarcinilor care le au spre rezolvare; • exerciții de scriere, memorare și completare a fișelor. Conținutul învățării: „Experții 1” Exerciții de identificare a substantivelor din text, specificând felul, numărul lor și ce denumesc ele. „Experții 2” Exerciții de trecere a unui substantiv masculin de la nr. singular la nr. plural, Exemple de substantive comune de gen masculin, Suportul teoretic referitor la substantivele de gen masculin, Exemple de substantive proprii de gen masculin. „Experții 3” Exerciții de trecere a unui substantiv feminin de la nr. singular la nr. plural, Exemple de substantive comune de gen feminin, Suportul teoretic referitor la substantivele de gen feminin, Exemple de substantive proprii de gen feminin. „Experții 4” Exerciții de trecere a unui substantiv neutru de la nr. singular la nr. plural, Exemple de substantive comune de gen neutru, Suportul teoretic referitor la substantivele de gen neutru. Elevii se reîntorc la grupele inițiale, explicând ceea ce au învățat fiecare în grupele de experți. La finalul orei, învățătorul pune întrebări suplimentare tuturor elevilor pentru a se convinge că au înțeles ceea ce le-a fost „predat” de către colegii lor. Bibliografie: Cerghit Ioan, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980; Dumitru I. A., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara, 2000  •  – 153 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare CVINTETUL – METODĂ MODERNĂ FOLOSITĂ CU SUCCES ÎN CADRUL LECȚIILOR DE LIMBA ROMÂNĂ Înv. Ana Hanganu, Școala Gimnazială Hăghiac, Dofteana CVINTETUL, este o metodă modernă folosită cu succes în orele de limbă română, ce se concretizează printr-o poezie alcătuită din cinci versuri. Aceasta necesită sintetizarea informației în exprimări concise care descriu sau exprimă reflecții asupra subiectului. Subiectul este ales de către elevi sau dat de învățător, însă am observat că dă rezultate mai bune când se lasă la latitudinea elevului. Metoda poate fi un instrument de sintetizare a unor informații complexe, un mijloc de evaluare a înțelegerii elevilor sau mijloc de exprimare a creativității acestora. Am aplicat această metodă în cadrul lecției în diferite momente (FEEDBACK, EVALUARE, OBȚINEREA PERFORMANȚELOR) de fiecare dată având un mare succes. Pentru aceasta a trebuit ca elevii să înțeleagă conținutul textelor, să stăpânească foarte bine părțile de vorbire deoarece ele vor fi cele care vor da înțelesul poeziei. Activitatea se poate desfășura individual, în perechi, sau pe grupe. Regulile de întocmire a unui cvintet: 1) primul vers format dintr-un cuvânt exprimat totdeauna printr-un substantiv; 2) al doilea vers format din două cuvinte exprimate prin adjective, care să arate însușirile substantivului 3) al treilea vers format din trei verbe la gerunziu care exprimă acțiuni ale substantivului 4) al patrulea vers format dintr-o propoziție din patru cuvinte ce exprimă o afirmație esențială despre substantivul din primul vers 5) al cincilea vers format dintr-un cuvânt exprimat printr-un cuvânt care sintetizează ideea sau tema poeziei. În cadrul lecției „Pălăria omului de zăpadă”, de Iuliu Rațiu, am folosit metodele: conversația, explicația, problematizarea, cubul, ciorchinele, cadranele, cvintetul, jocul didactic. Elevii au fost împărțiți pe grupe de câte patru elevi, fiecare având o sarcină precisă. Rezultatele au fost afișate de fiecare echipă pe un panou, la urmă stabilind și punctajul. Cvintetul, metoda aceasta am folosit-o în cadrul feedback-lui, ultimele versuri sintetizând ideile principale ale textului și mesajul transmis „frumusețea anotimpului alb”. CVINTETUL – aplicații Alcătuiți un cvintet, având la bază un substantiv din text: lună, zăpadă. bulgări, lacrimă, pălărie, respect, politețe, respect, prietenie, sinceritate, iubire, iarnă, primăvară. Vă prezint câteva cvintete realizate de copiii mei. Zăpadă Iarna rece, pufoasă, frumoasă, friguroasă, acoperind, răcorind, înghețând. zburând, plecând, cântând, Noi copiii o iubim. Fuge de la noi. Construind. Dansând. – 154 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Fulgii Neaua pufoși, argintii, pufoasă, cristalină, căzând, plutind, zburând, plutind, dansând, cântând, Cad pe covorul imaculat. Vine iar la noi. Înzăpezind. Jucând. Cu toate că au fost mai multe cuvinte selectate din text, elevii au ales doar acele cuvinte care se refereau doar la „iarnă”. Cei care au creat versurile sunt cei mai abili elevi, chiar dacă au primit sugestii din partea colegilor din echipă, meritul este exclusiv al lor. Lucrul acesta însă duce la promovarea spiritului de echipă stimularea elevilor mai lenți în crearea versurilor și la impulsionarea acestora de a participa activ la lecție. Bibliografie ***, Predarea-învățarea interactivă centrată pe elev, Ministerul Cercetării și Inovării – Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanțare Externă, București, 2009 CE ÎNSEAMNĂ METODE INTERACTIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR? Prof. înv. primar Elena Hărătău, Școala Gimnazială „Domnița Maria” Bacău S-a dovedit că adevărata învățare se produce în condițiile activității proprii de gândire, iar a gândi înseamnă a opera, a acționa. Metodele active sunt cele care conduc la suscitarea și realizarea efectivă a operațiilor gândirii printr-un efort autentic izvorât din interiorul conștiinței și al gândirii proprii al elevului, ceea ce exprimă în fapt cerințele unei metodologii participative. Sunt considerate active acele metode care nu încorsetează elevul într-o rețea de expresii verbale fixe sau de reguli rigide, și care determină un maximum de activism al structurilor operațional – mintale în raport cu sarcinile de învățare in care este angajat acesta. Centrul de greutate al reînnoirii, al reformei învățământului s-a deplasat în sfera execuției efective, la nivelul gestionării directe a învățării, acolo unde inițiativele, deciziile și responsabilitățile celor doi eterni parteneri – învățători și elevi – se împletesc în același – 155 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare efort comun de producere a învățării, care constituie sarcina fundamentală a oricărei instituții școlare. Se consideră că în spatele fiecărei metode didactice stă ascunsă o ipoteză asupra mecanismului de învățare a elevului. Astfel, metodele cu valențe activizatoare sunt acele metode care se bazează pe toate variabilele psihologice ale învățării care mediază si condiționează traiectoria și parametrii concurenți de învățare: structura cognitivă, structura motivațională, structura afectivă, structura volitivă și structura de vigilență (atenția). S-a dovedit că adecvarea metodologiei la componentele structurii cognitive, la formarea unor premise și baze durabile ale motivației intrinseci, la acumularea în timp a trăirilor pozitive, la câștigarea adeziunii afective a elevilor pot deveni un factor ce face ca activitatea de învățare să devină un izvor de permanență satisfacție și de putere morală și intelectuală. Piaget a demonstrat că învățam să dăm sens lumii înconjurătoare folosind conceptele pe care le avem deja. În acest proces de atribuire de sens, renunțăm la vechile idei și, astfel ne îmbogățim capacitatea de asimilare a lucrurilor noi din lumea din jur. Teoria lui Piaget pleacă de la ideea că dezvoltarea copilului implică întărirea structurilor cognitive ale copilului, cu alte cuvinte, a schemelor mentale, „hărților” sau a rețelei de concepte de înțelegere și de reacție la experiențele fizice din propriul mediu. Meditând asupra experiențelor noastre, capacitatea noastră de înțelegere depinde de lumea în care trăim. Fiecare dintre noi generează propriile „reguli” și „metode mentale”, pe care le folosim pentru a da sens experiențelor la care suntem supuși. Prin urmare, învățarea implică adaptarea modelelor noastre mentale la noile experiențe. De ce e nevoie să folosim învățarea interactivă în învățământul primar? Atunci când folosim metodele de învățare activă, toți elevii: – asimilează la un nivel mai profund, rețin ideile mai mult timp și pot utiliza conținutul cursurilor lor; – sunt motivați și le place școala; – pot corela ceea ce au învățat cu viața reală și în rezolvarea unor probleme. Atunci când folosim învățarea prin cooperare, toți elevii învață să ia inițiative în procesul de învățare: – dezvoltă relații de calitate cu ceilalți și își întăresc abilitățile sociale; – deprind abilități de cooperare care-și dovedesc utilitatea în societate și la locul de muncă. Într-un fel sau altul fiecare metodă oferă posibilitatea de angajare a celor care învață. Gradul de activizare și participare variază de la metodă la metodă și depinde de modul cum sunt îmbinate elementele de dirijare a învățării cu cele de activitate independentă care să nu stânjenească spontaneitatea. Din această perspectivă, metodele cu valențe interactive se pot clasifica astfel: I. Metode care: favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor; valorifică înțelegerea conceptelor și ideilor; dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare pe plan mintal; vizează formarea unei atitudini active: • Discuția • Dezbaterea • Jocul de rol • Organizatorul grafic – 156 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Expunerea-povestirea, explicația , prelegerea • Metoda cadranelor II. Metode care: stimulează gândirea și creativitatea; îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecăți de valoare, să compare și să analizeze situații date: • Rezolvarea de probleme • Jocul didactic • Exercițiul • Învățarea prin descoperire • Problematizarea • Modelarea • Studiul de caz III. Metode prin care elevii sunt învățați: să lucreze productiv cu alții; să-și dezvolte abilități de ajutor reciproc: • Mozaicul, • Știu/Vreau să știu/Am învățat, • Brainstorming, • Turul galeriei, • Cubul Linia valorică, • Ciorchinele, • Jigsaw (Puzzle. ) Metodele de abordare a lecțiilor interactive în care participanții colaborează pentru a-și dezvolta aptitudinile și pentru a înțelege și rezolva probleme, încurajează implicarea participanților și ajută pe cei mai reținuți să-și depășească teama de schimbări. Metoda ciorchinelui Este o metodă care încurajează gândirea liberă și deschisă. Ciorchinele este un „brainstorming necesar” prin care se stimulează evidențierea conexiunilor dintre idei; dincolo de acestea, ciorchinele este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe, credințe și convingeri, evidențiind modul propriu al individului de a înțelege o anumită temă, un anumit conținut. Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva pași: I. scrierea unui cuvânt sau o propoziție – nucleu în mijlocul tablei; II. scrierea cuvintelor, sintagmelor care se produc în legătură cu tema pusă în discuție: III. legarea cuvintelor sau ideilor produse de cuvântul, sintagma sau propoziția – nucleu inițială prin trasarea unor linii care evidențiază conexiunile dintre idei; IV. scrierea tuturor ideilor până la expirarea timpului alocat. Prin această metodă se fixează mai bine ideile și se structurează informațiile facilitându-se reținerea și înțelegerea lor. Ciorchinele prezintă o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât și ca activitate de grup. Când se aplică individual, tema pusă în discuție trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informații și află idei de la colegi. – 157 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Tehnica ciorchinelui poate fi folosită în mod liber, fără nici un fel de prescripții sau restricții sau prin indicarea prealabilă a unor categorii de informații pe care dascălul le așteaptă de la elevi (ciorchine semidirijat). Există câteva reguli care trebuie respectate în utilizarea tehnicii ciorchinelui a. scrieți tot ce vă trece prin minte referitor la tema pusă în discuție; b. nu judecați/evaluați ideile propuse, ci doar notați-le; c. nu vă opriți până nu epuizați toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră timpul alocat; d. lăsați să apară cât mai multe și mai variate conexiuni între idei; Nu limitați nici numărul ideilor nici fluxul legăturilor dintre acestea. Efecte formative: 1. la nivel mintal (cognitiv)  stimulează valorificarea cunoștințelor, părerilor și convingerilor personale;  dezvoltă atenția elevilor;  stimulează creativitatea elevilor. 2. la nivel atitudinal  stimulează o atmosferă de emulație între participanți;  stimulează motivația elevilor pentru a participa la activitate;  formează răspunderea individuală și de grup;  contribuie la formarea capacității de autocunoaștere și autoevaluare, prin comparație cu ceilalți participanți. Exemplu de aplicare a metodei ciorchinelui: Unitatea de învățare: Țara Conținut: „Țara mea”, de Andrei Ciurunga Scopul: aplicând metoda ciorchinelui, elevii vor înțelege mai bine textul în versuri, vor recepta mesajul și își vor dezvolta sentimentul de dragoste față de frumusețile și bogățiile țării. Mod de lucru: Se desenează ciorchinele pe tablă și se completează cu ajutorul elevilor. – 158 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Cerință: Structurați cuvintele cu care s-a completat ciorchinele în tabelul următor: munți dealuri șesuri ape Activitate pe echipe. Exercițiu de creație: Fiecare echipă va alcătui propoziții cu cuvintele structurate în tabel apoi cu ajutorul însușirilor vor alcătui un text cu titlul „Țara mea”. Un elev din fiecare echipă va prezenta textul în fața clasei. Se apreciază lucrările și se cere elevilor să precizeze care text (compunere) le-a plăcut mai mult. Bibliografie Hărătău Elena, Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I, Bacău, 2008 PLEDOARIE PENTRU FOLOSIREA METODELOR COLABORATIVE LA DISCIPLINA ISTORIE – METODA PROIECTULUI Prof. înv. primar Anca Ștefania Herghea, Școala Gimnazială „Miron Costin” Bacău Bogății și frumuseți Strofa I Strofa a II-a Strofa a III-a munți dealuri șesuri ape soare cald vârfuri înalte vii păduri lanuri de grâu marea valuri – 159 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare a. Metode colaborative, învățarea pe bază de proiect – considerații teoretice b. Aplicații practice în cadrul disciplinei istorie, clasa a IV-a a. Conceptul de educație incluzivă, ce câștigă tot mai mult teren în practica școlară de zi cu zi, pornește de la necesitatea recunoașterii dreptului fiecărui elev la o educație diferențiată, în funcție de caracteristicile sale de dezvoltare fizică și mentală și de nevoile individuale de formare. De aceea, se impune, fără echivoc, utilizarea în activitatea didactică a metodelor activ-participative centrate pe elev și, în cadrul acestora, a metodelor colaborative, cele care determină incluziunea și participarea fiecărui elev în diverse activități de grup. Ideea de parteneriat și de colaborare, ca mecanisme de realizare a înțelegerii și a învățării, are la bază premisa că, prin interacțiune, elevii beneficiază de oportunitățile de a- și împărtăși și confrunta ideile unii cu alții, pornind de la conceptul de reciprocitate văzut de Jerome Bruner ca o „nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva și de a lucra împreună cu alții pentru atingerea unui obiectiv”.1 Din acest motiv, reciprocitatea devine un stimulent al învățării, iar metodele colaborative asigură contextul metodologic propice de a oferi elevilor ocazia să interacționeze, să coopereze, să împărtășească, să se simtă incluși și parte într-o activitate, să participe la parteneriate care au ca finalitate achiziții de cunoștințe, formare și dezvoltare de competențe. Dintre metodele colaborative, care presupun activitatea interactivă a elevilor pe grupe, am ales să ilustrez în acest articol, utilizarea unor metode care presupun implicarea elevilor în parteneriate de învățare în cadrul disciplinei istorie: metoda proiectului, turul galeriei și mozaic cu fișe expert. Fiecare dintre acestea au un efect incluziv, exemplele practice care urmează arătând și cum poate fi atras și elevul cu cerințe educaționale speciale în acest parteneriat de învățare. Învățarea pe bază de proiect este una din metodele activ-participative cu semnificative valențe incluzive, care implică elevul în activitatea sa de formare, propunând o abordare interdisciplinară a conținuturilor învățării. Este utilizată cu predilecție ca metodă de evaluare, dar cum evaluarea și învățarea nu se exclud, dimpotrivă, procesul de evaluare trebuie privit ca sursă de învățare pentru elev, vorbindu-se din ce în ce mai mult de învățare asistată de evaluare în sensul în care cele două procese trebuie abordate simultan, metoda proiectului este, în primul rând, o sursă de învățare pentru elev. În cadrul lecțiilor de istorie la clasa a IV-a, folosesc metoda evaluării pe bază de proiecte, activitate ce a demonstrat interesul pe care îl manifestă elevii pentru acest tip de activitate, bogăția de informații care pot fi vehiculate de către ei, precum și varietatea de competențe pe care și le pot forma și dezvolta. În plus, este o metodă eficientă de consolidare și fixare a achizițiilor, cu multiple posibilități de transfer și de integrare a acestora în sisteme complexe. Se adaugă drept factor motivant convingerea că, prin proiecte, elevii lucrează cu plăcere, deoarece își valorifică achizițiile și aptitudinile pentru diverse materii (mai ales desen, educație tehnologică), nu doar cunoștințele teoretice de istorie. Dacă ar fi să concep o pledoarie pentru utilizarea acestei metode în cadrul orelor de istorie la clasa a IV-a, argumentele ar putea fi următoarele: 1 Apud, Predarea-învățarea interactivă centrată pe elev, coord. Ligia Sarivan, București, 2009, p. 10; – 160 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 1. Proiectele la disciplina istorie oferă elevilor posibilitatea de a lucra în echipe și de a-și dezvolta deprinderi de relaționare, de activitate în grup (teambuilding), de leadership. 2. Proiectul tematic permite abordarea pluridisciplinară, ceea ce devine motivant pentru elevi, plaja pe care ei pot să-și dezvolte aptitudinile specifice fiind mai largă. 3. Valențele incluzive ale metodei, fiecare elev găsindu-și locul în echipă și participând efectiv la realizarea produselor. 4. Cultivarea spiritului critic, a deprinderilor de argumentare, de susținere pertinentă a propriilor păreri pe o temă anume. 5. Activitățile de cercetare sunt extinse și spre alte instituții/resurse umane din comunitate. 6. Elevul își formează deprinderi de căutare, selectare, prelucrare a informațiilor, abilități de lucru necesare omului modern, depășind cadrul informațional oferit de manual. b. În aplicarea acestei metode, am acordat o mai mare independență de lucru elevilor, intervenția învățătorului fiind minimală (mai consistentă în etapa finală, de evaluare propriu-zisă). Lecția poate fi structurată astfel: 1. Stabilirea tematicii proiectului – de regulă, după familiarizarea elevilor cu noțiunile istorice specifice unei lecții sau grup de lecții, aceștia vin cu propuneri de teme din care se alege una pentru proiect. Exemple de teme propuse: Grecii și romanii – modele de cultură și civilizație, Mari conducători ai Antichității, Domnitori români. Tot în această etapă se fixează și anumite principii de lucru: surse posibile de informare, tipul de date necesare, materialele suport ce vor fi utilizate, obligativitatea unui mic eseu legat de tema proiectului. 2. Alegerea membrilor echipei – în general, echipe de câte 4 – 5 membri. 3. Stabilirea termenului-limită de realizare – în funcție de complexitatea temei, acesta oscilează între o săptămână și două săptămâni. 4. Elaborarea proiectului – în general, echipele sunt formate din câte cinci elevi, fiind coordonate de un lider de proiect ales de membrii echipei. În perioada de timp stabilită pentru realizarea proiectului, elevii s-au întâlnit în afara programului școlar, sub forma unor workshopuri, în cadrul cărora au stabilit planul proiectului, ce tip de informații vor include în proiect, ce material ilustrativ vor folosi și ce tehnici de lucru vor aplica (colaj, pictură, desen, machetă etc.). Echipele își gestionează individual întreaga activitate de realizare a proiectului și frecvența întâlnirilor de lucru, fără implicarea cadrului didactic. – 161 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 5. Prezentarea produselor în fața colegilor – Activitatea s-a finalizat cu prezentarea proiectelor în fața colegilor, ocazie cu care elevii au evidențiat punctele tari și punctele slabe ale fiecărui proiect și au făcut aprecieri privind aspectul estetic, conținutul de idei al produselor prezentate, au formulat întrebări pentru clarificarea unor noțiuni (de exemplu, în cadrul proiectului despre grecii antici, la întrebarea unui elev, o echipă a explicat tipurile de coloane ale templelor grecești, pe care le-au ilustrat cu imagini în proiect). Este etapa în care esențiale în procesul învățării sunt: fixarea, retenția, extinderea și transferul cunoștințelor. Se urmărește dezvoltarea capacității de argumentare, de susținere a ideilor proprii, de exprimare liberă, coerentă în fața colegilor, dar și a capacității de ascultare, de receptare critică a unui mesaj transmis pe cale auditivă și vizuală. Criteriile de evaluare a proiectelor sunt următoarele: 1. Respectarea temei date; 2. Exprimare corectă, elaborată, în propoziții; 3. Prezentarea liberă a informațiilor incluse în proiect, cum se răspunde la întrebările colegilor; 4. Materialul este bogat, edificator; 5. Îmbogățește achizițiile elevilor (noțiuni noi, pe lângă cele din manual); 6. Originalitate; 7. Aspectul estetic al produsului; 8. Indică sursele de informare, resursele bibliografice. Elevii cu dificultăți de învățare sunt și ei implicați în activitatea de proiect, liderii de echipă fiind îndrumați de profesor să le repartizeze acestora sarcini adaptate: decuparea unor imagini, lipirea lor pe suportul de prezentare a proiectului, formularea de păreri și discutarea acestora în cadrul grupului. La finalul fiecărei lecții, elevii scriu Jurnalul învățării, în care consemnează ceea ce au învățat în ora respectivă, achizițiile cognitive, dar și cele afective. Disciplina istorie, prin bogăția de conținuturi și noțiuni, prin deprinderile și competențele pe care le formează elevilor, prin conexiunile cu alte materii, oferă multiple posibilități de aplicare a metodelor colaborative, cu potențial interdisciplinar. Ele permit organizarea conținuturilor, ca elevul să învețe prin cooperare, parteneriat, incluziune. Bibliografie Husar Elena, Safciuc Tatiana, Colaborare și incluziune în sala de clasă, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2008; Păcurari O., Țârcă A., Sarivan L., Strategii didactice inovative – suport de curs, București, 2003; Sarivan Ligia, coord., Predarea-învățarea interactivă centrată pe elev, București, 2009; – 162 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODE INTERACTIVE PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE înv. Felicia Ichim, înv. Adrian Ichim, Școala Gimnazială Nr. 1 Scurta Metodele interactive acționează asupra modului de gândire și de manifestare a copilului. Prin aplicarea lor la clasă, copiii își exercită capacitatea de a selecta informații, de a comunica idei și deprind comportamente de învățare necesare în viața de școlar și de adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice. Aplicarea metodelor trebuie să atragă copiii în activitate, să-i dirijeze spre învățare activă, spre cooperare, să-i determine să se consulte în grup pentru luarea deciziilor și să prevină conflictele. Una din caracteristicile metodelor interactive de grup este interacțiunea dintre participanți,dintre personalitățile acestora,atât în cooperare, cât și în competiție. Interactivitatea stimulează efortul și productivitatea individului și este importantă pentru autoevaluarea propriilor capacități și limite. Prezentăm metodele interactive de grup pe care le-am folosit cu succes la clasă: I. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților, care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Elevii se împart în șase grupe – pentru șase pălării. Pentru succesul acestei metode este important ca materialul didactic să fie bogat, iar pălăriile să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi. Ca material vor fi folosite șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru și un anumit rol. Pălăria albă – este obiectivă asupra informațiilor; – este neutră; Pălăria roșie – lasă liber imaginației și sentimentelor; – este impulsivă; – poate însemna și supărare sau furie; – reprezintă o bogată paletă a stările afective; Pălăria neagră – exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata; – oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situației în discuție; – reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste; Pălăria galbenă – oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației; – culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul; – este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic; Pălăria verde – exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă; – este simbolul fertilității, al producției de idei noi, inovatoare; Pălăria albastră – 163 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – exprimă controlul procesului de gândire; – supraveghează și dirijează bunul mers al activității; – are preocuparea de a controla și de a organiza. Avantajele metodei: – este stimulativă, generând un comportament competitiv în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de probleme; – obținerea soluției corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple și variate; – dezvoltă inteligențele multiple; – stimulează și dezvoltă capacități cognitive complexe (gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală; – împărțirea sarcinilor și responsabilităților între membrii grupului reduce timpul de soluționare a sarcinilor de lucru; – interrelațiile dintre membrii grupului sporește interesul pentru o temă sau o sarcină dată, motivând elevii pentru învățare; – lucrul în echipă oferă elevilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experiența, ideile, strategiile personale de lucru, informațiile; – se reduce fenomenul blocajului emoțional al creativității; – grupul dă un sentiment de încredere, de siguranță; – interacțiunea colectivă educă stăpânirea de sine și un comportament tolerant față de părerile celorlalți. Aplicație: metoda pălăriilor gânditoare – lectura „Povestea celor trei purceluși”, Serghei Mihailov, clasa a II-a. Se reamintește semnificația fiecărei pălării. Elevii sunt împărțiți în șase grupe a câte trei elevi. Fiecare grup își desemnează un reprezentant care va participa la alegerea unei pălării sub care se află fișa cu sarcina de lucru. În funcție de pălăria primită, grupele vor purta denumiri simbolice: „Informatorii” – pălăria albă „Pozitivii” – pălăria galbenă „Înflăcărații” – pălăria roșie „Negativiștii” – pălăria neagră „Creativii” – pălăria verde „Coordonatorii” – pălăria albastră Pălăria albă oferă informații și materiale în legătură cu problema, leagă soluțiile de informațiile disponibile discutate, este obiectivă și neutră: „Prezintă, pe scurt, conținutul lecturii.” Pălăria roșie exprimă intuiție, imaginație și sentimente: „Ce ți-a plăcut mai mult din text? De ce?” Pălăria neagră reprezintă gândirea negativă, grija, prudența: „Ce crezi că au greșit Nif-Nif și Nuf-Nuf? Motivează!” Pălăria galbenă oferă soluții pozitive, constructive, logice: „Ce au învățat Nif-Nif și Nuf-Nuf din întâmplarea lor?” – 164 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pălăria verde exprimă idei alternative și creative: „Imaginează-ți un alt final al acțiunii.” Pălăria albastră asigură controlul, organizarea și clarificarea: „Formulează întrebări pentru colegi, să verifici dacă au înțeles conținutul lecturii.” Elevii citesc, comunică între ei și răspund cerinței în timpul indicat. Învățătorul supraveghează întregul demers și intervine cu explicații acolo unde este necesar. Fiecare lider de grupă va prezenta răspunsul în fața celorlalți colegi. Elevii din grupa pălăriei albastre pot solicita informații suplimentare sau refacerea răspunsului în cazul în care consideră că este insuficient sau incorect formulat. Se fac aprecieri generale asupra modului în care au lucrat și au prezentat rezolvarea cerințelor. Lucrările se vor afișa la panoul clasei. Metoda pălăriilor gânditoare are un impact puternic asupra elevilor datorită caracterului ludic, oferind alternative de învățare cu „priză” la copii. Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat: – creșterea motivației pentru învățare și a încrederii în sine; – formarea atitudinii pozitive față de obiectele de studiu; – asigurarea condițiilor formării capacității elevilor de a interacționa și de comunica, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială; – prin măiestria și priceperea de care se dă dovadă se dezvoltă creativitatea elevilor, putându-se ajunge la o autostimulare a acesteia. II. Cvintetul Este o metodă atractivă, plăcută elevilor și constă în realizarea unei poezii, respectând următoarele reguli: – primul vers constă dintr-un singur cuvânt care descrie subiectul (de obicei un substantiv); – al doilea vers e format din două cuvinte care descriu subiectul (două adjective); – versul al treilea este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni (verbe, eventual la gerunziu); – al patrulea vers e format din patru cuvinte care exprimă sentimente față de subiect; – ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esența subiectului. Cvintetele sunt un instrument rapid și eficient de reflecție, sinteză și rezumare a conceptelor și informațiilor. Exemple: Primăvară Ghiocelul tânără, adorată gingaș, delicat încălzind, luminând, schimbând așteptând, răsărind, crescând Trezește natura la viață. Își sună vesel clopoțelul. Renaștere. Vestitor. – 165 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare III. EXPLOZIA STELARĂ Este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor și se bazează pe formularea de întrebări asupra temei de conversație sau a textului literar Cine a fost Ștefan Luchian? Ce tablouri celebre a pictat el? Unde și-a petrecut copilăria? Cum a înfruntat pictorul boala? Care este tabloul cu autoportretul pictorului? Metoda exploziei stelare asigură obținerea unui număr mare de întrebări ce conduc la cât mai multe conexiuni între idei și concepte. Elevii pot fi solicitați să formuleze și răspunsuri la întrebările colegilor. Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susținut și înarmarea acestora cu capacități necesare unei activități de învățare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare în spiritul unei atitudini conștiente și active. Bibliografie Breben Silvia, Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura Arves, București, 2007 Ionescu Miron, Chiș Vasile, Strategii de predare-învățare, București, 1992 M.E.C.I., Metode interactive de grup, Editura Miniped, București, 2006 „Lumină și culoare”, după Nicolae Iorga Cine? Care? Cum? Unde? Ce? – 166 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ASPECTE FORMATIVE ALE UTILIZĂRII UNOR METODE DIDACTICE MODERNE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Prof. înv. primar Simona-Beatrice Iordache, Școala Gimnazială Nr. 9 Bacău Procesul de instruire se înfățișează ca o activitate complexă, ca un proces de transformare a omului, iar desfășurarea sa are loc în condiții specifice în care intervenția profesorului, îndreptată spre obținerea unei modificări în formația elevului este întâmpinată de acțiunea proprie de învățare a acestuia. Astfel că ceea ce întreprinde educatorul, ca acțiune exterioară, nu se răsfrânge automat asupra dezvoltării elevului, ci devine condiție a unei schimbări numai în măsura în care reușește să angajeze elevul într-un efort intelectual, într-o trăire afectivă și manifestare volițională. În practică, acțiunea de instruire trebuie să îmbine eforturile formatorilor, dar și ale elevilor. Aceasta se înfăptuiește grație și a ceea ce reprezintă metodele de învățământ, atât cele tradiționale, cât și cele moderne. Metodele de instruire și educare privesc atât modul cum se transmit și se asimilează cunoștințe și valori, cum se formează atitudini, priceperi, deprinderi și comportamente, cum se dezvoltă unele calități Una din condițiile unei învățări mai plăcute și mai eficiente este ca aceasta să se realizeze în mod interactiv. Învățarea interactivă se referă la folosirea unor metode de învățare care să pună accentul pe cooperare, colaborare și comunicare între elevi în procesul predării și învățării. Copiii pot învăța unii de la alții. De asemenea, educatorii învață mereu de la copii. Rezolvând problemele ivite pe parcursul predării și învățării în clasă, profesorul identifică noi soluții și metode de abordare. „Metodele moderne de învățare pun accentul pe relațiile reciproce dintre copii și relația bilaterală a formatorului cu aceștia în actul învățării. Tehnica grupului de discuție, în care fiecare participant este antrenat, este cea mai potrivită. Elevii învață să asculte, să negocieze, să coopereze, să se exprime în modalități variate, își însușesc roluri și responsabilități, se cunosc pe ei înșiși. Munca în echipă este o cerință a prezentului și viitorului și este un mod de a-i ajuta pe elevi să facă față unor probe de dovedire a deprinderilor de lucru în echipă, lucru de mare actualitate“ (Gorbănescu, M.; Ciobanu, D; Secară, G.; Mîrzac, D. – coord., 2003, pp. 73-76). Valoarea formativă a metodelor didactice moderne constă în aceea că: ● pot consolida priceperi și deprinderi; ● pot consolida cunoștințe; ● pot dezvolta capacități creative; ● pot corecta priceperi și deprinderi greșit formate. În continuare, voi prezenta o serie de metode moderne, cu caracter activ- participativ care întăresc și susțin afirmațiile de mai sus: Brainstormingul (Gliga, L.; Spiro, J. – coord., 2001, pp.24-34) se caracterizează prin următoarele dimensiuni: ● este una din cele mai utilizate metode în stimularea creativității, utilizată în condițiile unei activități de grup; – 167 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ● prin utilizarea ei se provoacă și se solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii în ceea ce privește alegerea soluțiilor optime și se exersează atitudinea creativă și exprimarea personalității; ● optimizează dezvoltarea relațiilor interpersonale. ● formatorul încurajează exprimarea ideilor, nu permită intervenții inhibante și stimulează explozia de idei; ● obiectivul fundamental al metodei: exprimarea liberă a opiniilor, formularea ideilor proprii eliberate de prejudecăți, exersarea atitudinii deschise și creative în grup, motivarea pentru activitate. Exemplu: Cunoașterea mediului Clasa: a II-a Tema: Primăvara Etapele aplicării: • observarea unei imagini de primăvară; • precizarea semnelor care vestesc primăvara; • recunoașterea lunilor calendaristice ale primăverii; • prezentarea activităților pe care le desfășoară oamenii primăvara; • discuții despre viața animalelor în acest anotimp; • identificarea asemănărilor și deosebirilor dintre anotimpuri; • scrierea unui catren care să conțină cuvintele: soare, ghiocel, floare, gândăcel; • realizarea unui desen având ca temă: Primăvara. Metoda ciorchinelui (Gorbănescu, M.; Ciobanu, D; Secară, G.; Mîrzac, D. – coord., 2003, p. 151): ● metodă didactică, folosită individual sau în grup, constă în evidențierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii unor sensuri ale acestora și a relevării unor noi asociații dintre idei; ● în rândul elevilor se realizează și un brainstorming deoarece stimulează participarea activă a elevilor pentru a emite și selecta idei noi; ● metoda solicită gândirea și imaginația elevilor, stimulează valorificarea cunoștințelor, părerilor și convingerilor personale, iar la nivel aptitudinal contribuie la formarea capacității de autocunoaștere și autoevaluare. Exemplu: Limba și literatura română Clasa: a II-a Tema: La bibliotecă Etapele aplicării: • scrierea cuvântului-nucleu BIBLIOTECĂ în mijlocul tablei; • scrierea unor cuvinte sau sintagme care le vin elevilor în minte în legătură cu conținutul termenului-nucleu: cărți, volume, rafturi, scriitori, lectură, povești etc. • trasarea unor linii de la termenul-nucleu către cuvintele și sintagmele noi, prin care se stabilesc legături între ele; – 168 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • formularea ideilor/enunțurilor care le vin elevilor în minte în legătură cu BIBLIOTECĂ, până la expirarea timpului de 10 minute; • se folosește creta colorată. Știu/vreau să știu/am învățat (Gliga, L.; Spiro, J. (coord.), 2001, p. 32, Gorbănescu, M.; Ciobanu, D; Secară, G.; Mîrzac, D. (coord.), 2003, pp. 91, 154): ● metoda prin care se trece în revistă ceea ce elevii știu deja despre o anumită temă și apoi se formulează întrebări la care se așteaptă găsirea răspunsurilor în lecție; ● este eficientă deoarece are în vedere punerea în valoare a capacităților intelectuale ale elevilor, realizând și evaluarea critică asupra volumului și calității acestora; ● se întocmește un tabel, în care, în prima coloană se scrie ceea ce elevii știu deja despre tema respectivă, a doua coloană cuprinde întrebările pe care și le pun elevii despre subiectul abordat, se citește textul, după care se revine asupra întrebărilor formulate în prima coloană la care s-au găsit răspunsurile în lecție și se trec în coloana a treia; Exemplu de folosire: Istoria Tema: Moldova în vremea lui Ștefan cel Mare Ceea ce știm/ credem că știm Ceea ce vrem să știm Ceea ce am învățat – A fost domnitor al Moldovei. – Era vărul lui Vlad Țepeș. – A avut un prieten în copilărie, pe nume Mitruț, care a fost ucis de tătari. – S-a luptat cu turcii și tătarii. – După fiecare bătălie câștigată construia o mănăstire sau o biserică. – Câți ani a domnit Ștefan cel Mare? – Cum era Moldova în timpul domniei lui? – Care au fost bătăliile pe care le-a câștigat? – Care au fost bisericile și mănăstirile care s-au construit în timpul domniei lui? – Ștefan cel Mare a domnit 47 de ani. – Ștefan-Vodă s-a îngrijit să sporească bunăstarea țării. – Principalele bătălii au fost la Baia, Vaslui, Războieni. – Meșteri iscusiți au înălțat biserici frumoase la Voroneț, Putna, Neamț. Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări și armonizări cu metodele așa-numite tradiționale deoarece avantajele și dezavantajele lor sunt complementare. Imaginea școlii secolului XXI este încă neclară, însă liniile de forță pe care un observator atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendințe: • centrarea pe „copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul și, în același timp, partenerul nostru în propria formare; – 169 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • folosirea unor metode și stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa și creatorul de resurse pentru anii viitori. În structurarea și integrarea metodelor didactice profesorul pornește de la o concepție personală strâns legată de experiența proprie la clasă. Metodologia didactică asigură atingerea obiectivelor, selecția, organizarea și desfășurarea secvențelor de instruire, în care elevul asimilează conținutul ideatic și își formează sistemul de abilități prevăzute de programele școlare. Bibliografie Cojocariu V., Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică., R.A., București, 2002; Gliga, L.; Spiro, J. (coord.), Învățarea activă, Tipogrup press, Buzău, 2001; Gorbănescu M.; Ciobanu D; Secară G.; Mîrzac D. (coord.), Impactul managementului clasei asupra succesului și insuccesului școlar, Editura Plumb, Bacău, 2003; Curriculum Național. Programe școlare pentru învățământul primar, 1998, București.  •  APLICĂM SAU NU CORECT METODA ȘTIU/VREAU SĂ ȘTIU/AM ÎNVĂȚAT?! prof. înv. primar Rodica Leonte, Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău Una dintre cele mai des utilizate metode interactive (activ-participative) de către cadrele didactice de la învățământul primar este metoda Ș/VȘ/Î (știu/vreau să știu/am învățat). Pentru că această metodă reprezintă una din tehnicile gândirii critice (tehnică de lectură activă/eficientă) nu se pretează a fi utilizată în rezolvarea de probleme. Rezolvarea de probleme presupune un algoritm care nu corespunde etapelor metodei Ș/VȘ/Î. Gândirea critică sugerează ca, în momentul trecerii la subiectul lecției noi, elevii să conștientizeze ce știu deja despre acest subiect, să fie întrebați ce-ar dori să afle în legătură cu el, iar în momentul fixării să se sintetizeze ceea ce au învățat efectiv (chiar sub forma unui tabel). Prin metoda Ș/VȘ/Î se trece în revistă ceea ce elevii știu deja despre tema abordată și apoi se formulează întrebări la care se așteaptă găsirea răspunsurilor în lecție. Etapele metodei: 1. Cereți la început elevilor să formeze perechi și să facă o listă cu tot ceea ce știu ei despre tema abordată. 2. În timp ce elevii realizează lista, cadrul didactic construiește pe tablă sau pe o coală de flipchart un tabel cu trei coloane: Ș (ceea ce știu, cred că știu) VȘ (ceea ce vrem să știm) Î (ceea ce am învățat) – 170 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3. Cereți perechilor să prezinte ce au scris și notați în coloana din stânga (prima coloană) informațiile cu care tot grupul este de acord. 4. Apoi elevilor le veți solicita să elaboreze o listă de întrebări despre ceea ce ar dori să afle în legătură cu subiectul abordat. 5. Elevii vor identifica întrebările pe care ei le au despre subiectul abordat, iar cadrul didactic le va scrie în a doua coloană a tabelului. Aceste întrebări vor evidenția nevoile de învățare ale elevilor în legătură cu tema abordată. 6. Elevii citesc textul individual/în perechi sau profesorul citește elevilor. 7. După lectura textului, reveniți asupra întrebărilor formulate în prima coloană, constatați la care s-au găsit răspunsurile în text și le treceți în coloana „am învățat”. 8. Elevii vor face comparație între ceea ce ei cunoșteau deja despre tema abordată, tipul și conținutul întrebărilor pe care le-au formulat și ceea ce ei au învățat prin lectura textelor. 9. Apoi elevii compară ceea ce ei cunoșteau înainte de lectura textului (informațiile din prima coloană a tabelului) cu ceea ce ei au învățat (informațiile din a treia coloană a tabelului). De asemenea, ei vor discuta care din întrebările lor au găsit răspuns prin informațiile furnizate de text și care dintre ele încă necesită un răspuns. Discutați cu elevii unde ar putea găsi/căuta respectivele informații. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns și s-ar putea să apară întrebări noi. În acest caz, întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigații personale. Informația cuprinsă în coloana a treia poate fi organizată în diferite categorii, iar discuția finală poartă mesajul operei.  •  MOZAIC, GLC Prof. înv. primar Alina Mareș, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău Învățarea este o lege a vieții, reprezintă o modificare a comportamentului apărută ca urmare a propriei experiențe. Socrate se ghida după postulatul „știu că nu știu nimic” și susținea că omul poate învăța și descoperi adevărul prin intermediul întrebărilor euristice iar Platon spunea că învățătura este „o artă a răsucirii” ființei umane către „strălucirea focului”. El afirma că învățătura trebuie să tonifieze, să întărească sufletul, caracterul și nimeni nu trebuie să învețe nimic cu de-a sila pentru că nici o învățătură silnică nu rămâne în suflet. În societatea actuală învățarea nu mai este percepută doar ca o simplă receptare și asimilare de cunoștințe predate de către cadrul didactic ci în special ca un proces ce antrenează elevul, un proces ce îi solicită capacitățile intelectuale, colaborative. Renunțând la statutul de participant pasiv și transformându-se în participant activ în cadrul procesului de predare și învățare, elevul își mobilizează toate energiile pentru efectuarea – 171 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare sarcinilor propuse, astfel fiind solicitate imaginația, creativitatea, capacitatea de raționare, înțelegerea, puterea de anticipare ș.a. Din acest motiv noile orientări pedagogice promovează învățarea în colaborare. Fiind meniți conviețuirii sociale, copii de azi și adulții de mâine trebuiesc pregătiți pentru acest status, pentru munca în echipă. Acest lucru se realizează foarte bine prin învățarea în colaborare iar aceasta la rândul ei implică utilizarea unor strategii activ-participative. Folosirea lor presupune lucrul în echipă, în care fiecare elev participă atât activ cât și afectiv; este un mod superior de relaționare psihosocială ce se bazează pe susținere reciprocă, pe încredere, elevii străduindu-se împreună să realizeze scopurile propuse. Școlarii învață să fie atenți cu cei de lângă ei, să discute, să negocieze, să coopereze, să se exprime în modalități variate, își însușesc roluri și responsabilități, se cunosc pe ei înșiși. Utilizând în procesul instructiv-educativ metode ce implică învățarea în colaborare, elevii învață să asculte activ și să accepte și alte puncte de vedere, să aibă inițiative, să își construiască opinii, să le argumenteze, să ofere și să primească sprijin. Strategiile didactice interactive au la bază desfășurarea învățării prin cooperare și oferă elevilor șansa de a lucra împreună, într-o atmosferă colegială, de întrajutorare și de sprijin reciproc. Lucrând împreună, elevii își maximizează atât propria învățare, cât și a celorlalți colegi. APLICAȚII A. MOZAICUL – metodă de învățare prin cooperare, prin interdependența grupurilor și exercitarea statutului de expert în rezolvarea unei sarcini de învățare; are drept scop dezvoltarea unor competențe de comunicare, interrelaționare, cooperare, perceperea sinelui, acceptarea diversității; – dezvoltă capacități de ascultare, cooperare, implicare activă în rezolvarea unei sarcini; – elevii învață să se documenteze din surse cât mai diverse și exersează deprinderea de prezentare/expunere, fiind cât mai convingători și folosind căi variate pentru a învăța pe alții; capătă încredere unii în alții. – învață să-și evalueze propriile capacități; să comunice ideile personale; capătă curajul de a vorbi celorlalți; învață să demonstreze, să pună întrebări, să argumenteze; – capătă curaj în capacitățile proprii devenind motivați intrinsec; – schimbarea rolurilor în grup conduce la dispariția ierarhiilor iar rolul de lider contribuie la creșterea stimei de sine. Aplicarea metodei presupune trei etape: * prima etapă: se împarte clasa în grupe de câte patru elevi; se anunță conținutul lecției care va fi învățat și se împarte în patru subteme; se stabilesc sarcinile de învățare pentru fiecare subtemă a lecției, cadrul didactic explicând elevilor că sarcina lor este de a înțelege întreaga lecție, aceasta fiind predată de colegi, pe fragmente. * a doua etapă: constituirea grupurilor de „experți” – în fiecare grupă elevii numără de la 1 la 4, astfel încât fiecare membru al grupei să aibă un număr: elevii cu numărul unu vor constitui grupa de experți numărul 1; elevii cu numărul doi vor constitui grupa de experți numărul 2; elevii cu numărul 3 – grupa de experți numărul 3; elevii cu numărul patru – grupa de experți numărul 4. – 172 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – fiecare grupă de experți se va așeza la locul indicat iar elevii componenți ai echipei vor trebui să studieze materialul prezentat. Ei trebuie să studieze materialul de studiul al grupei lor de experți, să-l analizeze, să-l discute între ei pentru a-l înțelege. Apoi trebuie să hotărască modul în care îl vor preda/explica când se vor întoarce la grupul inițial. Este important ca fiecare elev să înțeleagă că este responsabil de predarea acelei părți de lecție. * a treia etapă: – revenirea experților la grupa inițială; – prezentarea de către fiecare expert a conținutului studiat; – prezentarea temei în unitatea ei logică. Exemplu: Științe ale naturii (clasa a III-a) Tema: animale/plante dispărute sau pe cale de dispariție (etapa lecției: dirijarea învățării/obținerea performanței) Aplicarea metodei: * elevii vor fi anunțați că pentru a afla mai multe informații despre plantele și animalele pe cale de dispariție, vor lucra pe grupe, metoda Mozaicul. Pentru aceasta, fiecare grupă va purta numele unei culori, în funcție de culoarea jetoanelor pe care le vor avea în piept fiecare elev (roșu, verde, galben, portocaliu, albastru, mov). Câte un elev din fiecare grupă își va alege dintr-un bol un jeton pe care este scris un număr pe un cartonaș ce are culoarea aleasă de grupa sa. Astfel în fiecare grupă va fi un elev cu numărul 1, unul cu numărul 2, altul cu numărul 3 și unul cu numărul 4. * se vor alcătui grupele de experți; Toți elevii cu numărul unu vor constitui grupa de experți numărul 1; elevii cu numărul doi vor constitui grupa de experți numărul 2; elevii cu numărul trei – grupa de experți numărul 3 și cei cu numărul patru – grupa de experți numărul 4. * fiecare grupă de experți se va așeza la locul indicat; elevii componenți ai fiecărei echipe vor primi fișe despre plante sau animale pe cale de dispariție. * experții citesc, discută, analizează și apoi completează împreună fișa cu propoziții lacunare: Capra neagră (grupa de experți numărul 1) 1. Este un ……………………….. cu aspectul exterior asemănător cu cel al caprei. 2. Trăiește pe ………………………………………. din Retezat, Făgăraș, Bucegi. 3. Se hrănește cu …………………………………………………………………………………….. . 4. Fiind pe cale de dispariție, este un animal …………………………… de lege. Zimbrul (grupa de experți numărul 2) 1. Zimbrul este o specie de …………………… care se găsește în Europa și este cel mai ………….. animal european de pe uscat. 2. În România, zimbrii, pot fi admirați în: Rezervația ………………….. de la Vânători Neamț și Rezervația ………………………….. de la Bucșani. 3. Fiind pe cale de dispariție, este un animal …………………………… de lege. Pelicanul (grupa de experți numărul 3) 1. În Delta Dunării se găsește cea mai mare colonie de …………………………….. din Europa, aceștia reprezentând simbolul Deltei Dunării. 2. Pelicanii sunt păsări ………………………………… care trăiesc în colonii numeroase iar la începutul toamnei migrează spre locuri mai calde. – 173 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3. Pelicanii mai sunt numiți și …………………………………………………………….. . 4. Toate speciile de pelicani au fost declarate monumente ale naturii și sunt …………………. de lege. Floarea de colț (grupa de experți numărul 4) 1. Este cunoscută și sub numele de …………………………………… . 2. Floarea de colț crește pe stânci, în regiuni ……………….. și poate fi văzută înflorită în lunile …………………. . 3. La noi în țară, floarea de colț poate fi întâlnită în Munții …………………………. . 4. Întâlnindu-se din ce în ce mai rar, floarea de colț a fost declarată monument al naturii și se află sub ……………………….. legii. Bujorul de munte sau smârdarul (grupa de experți numărul 5) 1. Bujorul de munte sau smârdarul este o …………….. originară din …………………, iar în România se găsește în ……………………………………………………………….. . 2. Bujorul de munte își păstrează frunzele verzi tot………………………………… . 3. Florile bujorului de munte au proprietăți ………………………. pentru numeroase afecțiuni. Din florile sale se prepară siropuri, dulceață și ……………………………. . 4 Întâlnită în Parcului Național ……………………, bujorul de munte este o plantă ………………….. . * după rezolvarea fișelor propuse, fiecare expert se va întoarce la grupa inițială și va prezenta colegilor ce a aflat, ce a învățat din fișa studiată. Împreună cu colegii din echipele inițiale se vor completa fișe ce conțin informații dobândite de experți. * se va prezenta lecția în ansamblu, în unitatea ei logică; se va discuta despre plantele sau animalele pe cale de dispariție, studiate, caracteristici ale acestora, locul unde pot fi întâlnite etc. Se va completa fișa: PLANTE ȘI ANIMALE PE CALE DE DISPARIȚIE 1. Plante pe cale de dispariție și protejate de lege: ……………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………………….. 2. Animale pe cale de dispariție și protejate de lege: …………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………. 3. Cauze ce pot duce la dispariția unor plante sau animale: ………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………. 4. Floarea de colț se mai numește și ……………………………………………………………… 5. ……………………………… este cel mai greu animal european de pe uscat. 6. Trăiește pe crestele muntoase ale Carpaților ………………………………………………. . 7. Măsuri de protejare a unor plante sau animale pe cale de dispariție: ……………….. …………………………………………………………………………………………………………………………….. B. G.L.C. (GÂNDIȚI, LUCRAȚI ÎN PERECHI, COMUNICAȚI) – urmărește „dezvoltarea capacității de a folosi sinteza și rezumarea conceptelor și a informațiilor, în mod individual și în colaborare”. Prin utilizarea acestei metode elevii învață să comunice informațiile pe care le cunosc, într-un limbaj accesibil pentru a fi înțeleși, învăță să pună și să-și pună întrebări, să reflecteze; descoperă că cel mai simplu procedeu de a găsi răspunsuri este de a pune întrebări. Etapele desfășurate în organizarea unor activități utilizând metoda G.L.C. sunt: – 174 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – alegerea activității de învățare și pregătirea materialului didactic; – aplicarea metodei: comunicarea sarcinii de lucru și a intervalului de timp acordat pentru reflecția personală la adresa subiectului propus; – rezolvarea sarcinii în pereche; – activitate frontală; se prezintă, se analizează și se discută ideile și modul de rezolvare a sarcinii propuse. Exemplu: Matematică (clasa a II-a) Tema: Probleme care se rezolvă prin două operații Tipul lecției: consolidare și formare de abilități matematice Într-un bol se vor afla 20 de jetoane colorate cu numere de la 1 la 10; vor fi câte două jetoane cu numărul 1, două cu numărul 2, două cu numărul 3 și tot așa până la 10. Elevii vor fi rugați să-și aleagă câte un jeton și astfel elevii vor împărțiți în 10 perechi. Toți vor primi aceeași sarcină de lucru: Compuneți o problemă după exercițiul 84 – ( 27 + 35) = După comunicarea sarcinii de lucru, fiecare copil va avea 3 – 5 minute să se gândească la problema propusă (activitate individuală). Apoi, împreună cu perechea sa, vor formula un răspuns comun, cu care amândoi sunt de acord și pe care îl vor prezenta colegilor (activitate în perechi). În final, se prezintă ideile echipelor, se analizează și se vor nota cele mai corecte și deosebite soluții (activitate frontală). C. Uneori, pentru a evita rutina și utilizarea în mod excesiv a acelorași metode, acestea se pot îmbina; Exemplu: Matematică (clasa a II-a) mozaic și floarea de lotus. Unitatea de învățare: Măsurarea mărimilor Tema: Ne jucăm, măsurăm, cântărim și apreciem! Tipul lecției: recapitulare Scopul lecției: utilizarea unităților de măsură pentru lungime, capacitate, masă; măsurarea și compararea unităților de măsură standard: metrul, litrul, kilogramul. Elevii sunt împărțiți în trei grupe a câte 6 elevi. Fiecare elev din fiecare grupă va primi un număr: 1, 2 sau 3. Copiii ce au primit numărul 1 vor alcătui echipa de experți numărul 1; cei cu numărul doi vor fi experții numărul 2 și cei cu numărul trei vor fi experții numărul 3. Pe tablă va fi schițată o floare: tulpina, 3 frunze, conturul petalelor și mijlocul florii. Câte un elev de la fiecare grupă de experți, va alege de pe una din frunze un plic cu cerințele pentru grupa sa. Se vor așeza pe grupe de experți și vor rezolva sarcinile propuse. Grupa de experți numărul 1 (metrul) 1. Completează: Metrul este unitatea principală pentru măsurarea ………………., se scrie prescurtat. 2. Subliniază răspunsul corect: * Cu metrul se poate măsura: lungimea pantofilor, lungimea tablei, distanța de la Bacău la Piatra Neamț; * Un munte poate avea: 100 m, 600 m, 1800 m. 3. Rezolvați problema: Bunica vrea să tricoteze pentru cei 3 nepoțeii ai ei câte un fular de 1 m fiecare. Ea a tricotat 2 m. Câți metri mai are de tricotat? – 175 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa de experți numărul 2 (litrul) 1. Completează: Litrul este unitatea principală pentru măsurarea ………………, se scrie prescurtat ………. . 2. Încercuiește răspunsul corect: * Un rezervor de mașină, cu benzină poate avea capacitatea de: 5 l, 45 l, 798 l; * Un bidon de 2 l de ulei cântărește: cât 2 bidoane de 2 l de suc, 1 bidon de 1l de lapte, 1 bidon de 2 l de vin. 3. Rezolvați problema: Într-un bidon sunt 15 l de lapte. Câți litri de lapte trebuie adăugați pentru a umple bidonul, dacă bidonul are capacitatea de 50 l? Grupa de experți numărul 3 (kilogramul) 1. Completează: Kilogramul este unitatea principală pentru măsurarea ……………….., se scrie prescurtat ……… 2. Încercuiește răspunsul corect: * Un automobil poate cântări: 39 kg, 980 kg, 9789 kg; * Un kilogram de fier este: mai greu/la fel/mai ușor decât un kilogram de puf. 3. Rezolvați problema: Două lăzi cu cantități egale de prune cântăresc 104 kg. Dacă o ladă goală cântărește 4 kg, cât cântăresc prunele? După ce timpul rezervat rezolvării sarcinilor experților a expirat, aceștia se întorc la grupa inițială, comunică colegilor cum au rezolvat sarcinile propuse și împreună vor completa petalele de flori de pe bănci. Petale conțin exerciții cu unități de măsură, exerciții asemănătoare cu cele rezolvate anterior și referitoare la cele trei subteme: m, l, kg: * Scrie prescurtat: 3 litri, 174 metri, 794 kilograme, 36 metri, 79 litri, 63 kilograme; * Calculează: 35 m + 67 m = ……… 76 l – 38 l = …………. 276 kg + 169 kg = ……… 847 m – 362 m = ………… * Răspunde cu A (adevărat) sau F (fals): – O cretă are lungimea de un metru; – 1 kg de fier cântărește cât un kg de pene; – Într-o cisternă încap mai mulți litri de lapte decât într-un butoi; – Într-un butoi încap mai mulți litri de apă decât de vin; – Un plop poate avea 9 metri înălțime. * O minipiscină a unui copil are o capacitate de 100 de litri. Mama a turnat 36 litri de apă. Câți litri de apă sunt necesari pentru a umple minipiscina? În final, după rezolvarea exercițiilor pe petalele de floare, se prezintă acestea la tablă și se completează floarea. Copii vor observa că fiecare grupă inițială a rezolvat pe petalele florii exerciții cu unități de măsură. Astfel, în mijlocul florii se va scrie: Unități de măsură (subteme: m, l, kg). Bibliografie Golu P., Verza E, Zlate M., Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994 Gorbănescu M.; Ciobanu D.; Secară G.; Mîrzac D. (coord.), Impactul managementului clasei asupra și insucesului școlar, Editura Plumb, Bacău, 2003 Hussar E., Aprodu D., Școala incluzivă – școală europeană: concepte, metode, practici, Editura C.C.D., Bacău, 2008 – 176 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Înv. Nicoleta Matei, Mirela Popovici, Școala Primară Camenca, Brusturoasa Strategia didactică reprezintă modalitatea de combinare a metodelor și mijloacelor de învățământ în vederea atingerii obiectivelor propuse. Aceasta presupunând: – alegerea metodelor adecvate; – identificarea mijloacelor de instruire în raport cu obiectivele urmărite; – conținutul abordat; – timpul disponibil; – caracteristicile clasei de elevi și implicit spațiul școlar. Metodele de învățământ reprezintă căile de transformare în practică a idealului educațional, de dezvoltare multilaterală a personalității elevilor, căile prin care aceștia se instruiesc și se formează sub îndrumarea cadrelor didactice. În activitatea de predare, profesorul, aplicând principiile moderne ale psihologiei contemporane, urmărește obținerea de rezultate cât mai bune cu mijloacele cât mai adecvate și potrivite scopului urmărit. Procesul de învățământ, care este un sistem complex, rezultat al interdependenței dintre predare și învățare, se supune legii generale de apreciere a oricărei activități umane cu scopul obținerii de rezultate optime prin perfecționarea demersului didactic. Ținând cont de dezvoltarea psihică a elevului, de conținutul informațional, de particularitățile individuale, profesorul, urmărind multiple scopuri instructive și educative, alege și folosește diferite strategii didactice, urmărind să asigure o învățare independentă, creatoare care determină o eficiență sporită a procesului de asimilarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. Orice strategie este rezultatul interacțiunii mai multor metode și procedee. În mod obișnuit, profesorul folosește pentru predarea unei lecții mai multe metode de învățământ, cum ar fi alegerea metodelor, ținând-se seama de realizarea scopului urmărit, de dezvoltarea elevilor, specificul lecției urmărite precum și de mijloacele de învățământ care-i sunt la dispoziție. Metodele didactice tradiționale dețin rolul de transmitere și asimilare a cunoștințelor în maniera următoare: cadrul didactic – emițătorul, respectiv elevul – cel care depozitează informațiile transmise. Acestea dețin un rol important în cadrul procesului instructiv–educativ deoarece este nevoie de conversație, de exercițiu, de povestire (prin care elevii conștientizează greșelile de pronunție și limbaj), precum și de observare (în vederea formării unei păreri legate de tema luată în discuție, respectiv exprimarea acesteia oral sau în scris). A gândi critic înseamnă a fi curios, a adresa întrebări, a căuta răspunsuri, a te implica în activitatea solicitată, a analiza logic, a căuta argumente pro și contra. Încă din ciclul primar, elevii trebuie formați să gândească și nu doar să asimileze mecanic cunoștințele. Trebuie eliminată monotonia din sistemul de învățământ tradițional, prin care elevul stă în bancă și doar notează informațiile în vederea asimilării ulterioare a acestora. Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată și – 177 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare complex, care îl face pe elev să treacă cunoștințele asimilate prin filtrul gândirii proprii, pentru a dobândi o cunoaștere autentică. Finalitățile învățământului primar sunt: – asigurarea educației elementare pentru toți copiii școlarizați; – formarea personalității copilului, respectând nivelul și ritmul său de dezvoltare; – înzestrarea copilului cu acele cunoștințe, capacități și atitudini care să stimuleze raportarea efectivă și creativă în mediul social și natural, respectiv să permită continuarea educației. Idealul educațional și finalitățile sistemului educațional reprezintă un set de aserțiuni care consemnează profilul de personalitate dezirabil a fi dobândit de către absolvenții ciclului primar în perspectiva evoluției ulterioare. Finalitățile descriu specificul fiecărui nivel de școlaritate din perspectiva politicii educaționale, necesare pentru elaborarea programelor școlare, cât și pentru orientarea demersului didactic la clasă. Metodele didactice tradiționale dețin rolul de transmitere și asimilare a cunoștințelor în maniera următoare: cadrul didactic – emițătorul, respectiv elevul – cel care depozitează informațiile transmise. Acestea deținând un rol important în cadrul procesului instructiv- educativ deoarece este nevoie și de conversație (care ia forma dialogului învățătoare- elevi, respectiv elevi-elevi), de exercițiu (în vederea formării unor deprinderi), de povestire (prin care elevii conștientizează greșelile de pronunție și limbaj), precum și de observare (în vederea formării unei păreri legate de tema luată în discuție, respectiv exprimarea acesteia oral sau în scris). Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată și complex, care îl face pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaștere autentică. BRAINSTORMING-UL reprezintă un mod simplu și eficient de a genera idei noi. Este o metodă de stimulare a creativității în cadrul activității în grup. Principiile după care se fundamentează această metodă didactică sunt: 1. Cantitatea determină calitatea. Participanții trebuie să emită cât mai multe idei. Cadrul didactic este cel care determină elevii să se implice cât mai mult deoarece adresează întrebările necesare, ajută cu informații suplimentare și îi conduc pe elevi la a găsi idei folositoare soluționării problemei. Asociația liberă, spontană de idei conducând la evidențierea unor idei valoroase. 2. Amânarea judecății ideilor celorlalți. Această etapă oferă posibilitatea participanților să emită cât mai multe idei referitoare la tema propusă. Metoda a fost inițiata de A. Osborn în anul 1953 ca soluție de a găsi soluția optimă pentru rezolvarea unei probleme. Condusă cu tact pedagogic și inspirație, metoda poate reprezenta o cale accesibilă spre învățare care stimulează creativitatea și gândirea critică. Regulile abordării acestei metode ca și metodă didactică sunt: – stimularea cât mai multor idei, pornind de la o temă dată, – preluarea acestor idei și evidențierea celor mai reușite, – evitarea oricărei critici la adresa partenerilor, – manifestarea liberă și conștientă a imaginației. Metoda poate fi folosită începând cu clasa a doua, într-o fază ușoară, pentru ca în clasele a III-a și a IV-a să fie o metodă de bază în formarea gândirii critice a elevilor. – 178 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare CIORCHINELE reprezintă o metodă de predare–învățare care-i încurajează pe elevi să gândească liber și deschis. Prin această metodă se stimulează evidențierea conexiunilor între ideile unei teme luate în discuție. De asemenea, ciorchinele este și o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe, evidențiind modul propriu de a înțelege o anumită temă, un anumit conținut. Ajută cadrul didactic să înțeleagă maniera în care fiecare elev înțelege noțiunile și îi oferă posibilitatea de a interveni diferențiat. Pașii de urmat sunt următorii: 1. Se scrie un cuvânt sau o propoziție nucleu în mijlocul tablei sau al unei foi de bloc mare de desen. 2. Se scriu cât mai multe cuvinte, propoziții legate de tema propusă. 3. Se trasează o linie între cuvintele scrise anterior în vederea evidențierii unor conexiuni dintre aceste idei. 4. Nu se limitează numărul ideilor, dar trebuie oferit un timp de lucru pentru această activitate. Ciorchinele este o tehnică care se poate realiza atât individual, cât și ca activitate în grup. Atunci când se aplică individual, tema propusă trebuie să fie familiară elevilor pentru că aceștia nu pot culege informații de la colegii de grup. Se poate utiliza ca metodă de evaluare după un capitol sau un șir de lecții. Folosită în grup, tehnica ciorchinelui dă posibilitatea fiecărui elev să ia cunoștință de ideile colegilor, de legăturile și asociațiile pe care fiecare participant le face la un moment dat. Exemplu: povestea „Fata babei și fata moșului”, după Ion Creangă. METODA MOZAIC este o metodă prin care se realizează învățarea prin cooperare între elevi. Presupune următorii pași: 1. Construirea grupurilor de lucru – clasa de elevi împărțită în grupuri de câte 4 – 5 elevi, în funcție de efectivul acesteia. 2. Cadrul didactic împarte textul ce urmează a fi studiat în 4-5 părți (atâtea câte grupuri de lucru sunt). 3. Fiecare elev cu numărul 1 va forma același grup (care poate să aibă și un nume original). Acesta trebuie să discute conținutul de idei al părții repartizat de către cadrul didactic. Trebuie să realizeze citirea conștientă și explicativă, să evidențieze ideile principale, precum și modalitatea de prezentare cât mai clară către colegii de clasă. 4. Revenirea elevilor în grupul de 4 – 5 elevi și predarea conținutului pregătit celorlalți elevi. Prin predarea reciprocă se realizează cea mai bună învățare a unui conținut informațional, mai ales începând cu a doua jumătate a clasei a III-a deoarece elevii încep să-și consolideze anumite deprinderi, iar unele cunoștințe să fie bine însușite. Cadrul didactic monitorizează predarea asigurându-se ca informațiile se transmit și se asimilează corect. CUBUL este o tehnica prin care se evidențiază activitățile și operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut. Această metodă didactică are următoarele etape: 1. Elevii citesc un text sau investighează o temă luată în discuție. Activitatea se poate realiza individual, în perechi sau în grup. 2. Se solicită elevilor care au la dispoziție un cub din hârtie sau carton să noteze pe fiecare față a cubului, conform instrucțiunilor date de către cadrul didactic. 3. Fețele cubului pot să cuprindă următoarele cuvinte: Descrie!, Compară!, Aplică!, Argumentează pentru și împotrivă!, Analizează!, Efectuează! – 179 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În cazul copiilor de ciclul primar, acțiunile și operațiile solicitate sunt însoțite de cerințe suplimentare cu caracter concret. Este foarte important cum se implică cadrul didactic în realizarea unei activități folosind metoda cubului, cât de bine își cunoaște clasa de elevi pentru ca fiecărui elev să îi revină acele sarcini de lucru care corespund potențialului intelectual dobândit pană în prezent. De exemplu, pentru fiecare față a cubului, învățătoarea poate veni cu următoarele întrebări suplimentare: ● Descrie! – Cum arată? ● Compară! – Cu cine se aseamănă? ● Aplică! – Cum poate fi folosit? ● Argumentează pentru și împotrivă! – E bun sau rău? De ce? ● Analizează! – Care sunt părțile de vorbire învățate? ● Efectuează! – Cum se numește rezultatul adunării? Dar al scăderii? ESEUL DE CINCI MINUTE este o excelență modalitate de conștientizare de către elevi a ceea ce știu despre un subiect, a ceea ce nu știu, precum și a ceea ce ar dori să învețe sau au învățat. Poate lua forma următorului tabel: ȘTIU VREAU SĂ ȘTIU AM ÎNVĂȚAT Pentru secțiunea ȘTIU, elevii au de notat ideile pe care le știu despre tema luată în discuție. În secțiunea VREAU SĂ ȘTIU, elevii notează despre ce ar dori să afle legat de subiectul ales. Urmează desfășurarea lecției propriu-zise, realizarea de investigații, respectiv dobândirea de cunoștințe legate de tema propusă. În secțiunea AM ÎNVĂȚAT, elevii vor nota la sfârșitul lecției ceea ce au reținut din lecția parcursă cu toată clasa de elevi. Prin tehnici adecvate și prin dirijarea corectă a învățării, elevii învață noile cunoștințe, sunt entuziasmați de noua metodă de lucru, dorind pe viitor a învăța în aceeași manieră. ÎNVĂTAȚAREA PRIN COOPERARE reprezintă un set de strategii care angajează mici echipe de elevi pentru a promova interacțiunea colegială și colaborarea. Aceasta se realizează atunci când elevii lucrează împreună, ca o echipă, pentru a explora o temă nouă, pentru a rezolva o problema, pentru a crea idei noi, pentru a atinge un obiectiv comun. Pentru ca acest tip de activitate să dea roade trebuie eliminată competiția în favoarea colaborării, iar cadrul didactic să dețină abilități, competențe prin care aceste metode de învățare prin cooperare să fie promovate și aplicate la clasă. Ca și elemente cheie ale acestei metode sunt: ● interdependența pozitivă între membrii grupului, ● interacțiunea directă, față în față, ● exersarea deprinderilor de învățare în grup, ● răspunderea individuală a fiecărui membru al grupului, ● rolul de îndrumător și coordonator al cadrului didactic. JOCUL DIDACTIC poate fi utilizat în toate etapele procesului instructiv-educativ, deoarece corespunde unei inclinații firești a copilului de vârstă școlară mică. Valențele – 180 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare pedagogice ale jocului sunt multiple: stimulează activitatea senzorială și exprimarea verbală, antrenează gândirea logică și creativă, stimulează interesul, fortifică energiile intelectuale și fizice ale copiilor. Jocul didactic îmbină elementele instructive și formative cu cele distractive. Aceste poate fi de mai multe feluri: de pregătire în vederea înțelegerii unei noțiuni, de exersare a cunoștințelor asimilate, de creație, de cunoaștere a realității înconjurătoare, de formare/consolidare a unor deprinderi. Desfășurate în perechi sau colectiv, jocurile didactice îi activează pe elevii ciclului primar din punct de vedere cognitiv, acțional, afectiv; dezvoltă reflecția personală; capacitatea de comunicare și cooperare. Exemplu: Jocul „Cuvinte perechi” Scop: activizarea vocabularului, consolidarea cunoștințelor despre sinonime, antonime. Sarcina didactică: formarea perechilor de cuvinte cu sens asemănător, formarea perechilor de cuvinte cu sens opus. Material didactic: jetoane cu cuvinte scrise. Jetoanele se așează pe bancă sau pe catedră și vor fi solicitați elevii să facă perechi de cuvinte cu sens asemănător (opus). Vor câștiga elevii care au găsit cele mai multe perechi de cuvinte și așezate corect. a) arbore – copac gri – cenușiu țară – patrie prieten – amic steag – drapel orb – nevăzător spune – zice filă – foaie avere – bogăție b) noapte – zi coboară – urcă mic – mare alb – negru prieten – dușman pace – război trist – vesel râde – plânge harnic – leneș lumină – întuneric flămând – sătul rece – cald PROIECTUL poate fi realizat într-o formă simplă încă din a doua parte a clasei a doua. Din clasa a treia, însă, elevii trebuie dirijați în întocmirea proiectelor în vederea dezvoltării gândirii critice. Reprezintă o metodă de instruire prin care elevii efectuează o cercetare orientată spre un scop anume, ea îmbină cunoștințele asimilate și activitatea practică. Realizarea unui proiect pe o temă dată sau o temă la alegere presupune: documentarea, emiterea unor ipoteze, anumite desene atașate, părerea personală. Acest tip de activitate îi apropie pe elevi de situațiile reale, contribuie la maturizarea gândirii, dezvoltă simțul responsabilității. Chiar dacă elevii nu au realizat de la început un proiect bun, ei trebuie încurajați, stimulați, deoarece din greșeli se învață – atâta timp cât elevii sunt interesați de acest lucru. METODA CADRANELOR este o modalitate de sintetizare a unui conținut informațional solicitând participarea elevilor în înțelegerea lui adecvată. Această metodă de lucru presupune trasarea a două axe principale una pe cealaltă, în urma căreia rezultă patru cadrane. De exemplu, elevii sunt solicitați astfel: 1. în cadranul 1 să noteze caracteristicile anotimpului primăvara, 2. în cadranul 2 să noteze jocuri prezentate în lecție, 3. în cadranul 3 să noteze personajele textului, 4. în cadranul 4 să noteze părerea personală legată de acțiunea textului. – 181 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Prin această tehnică se urmărește implicarea elevilor în înțelegerea cât mai bine a textului citit, precum și pentru exprimarea părerii personale referitoare la tema dată. TURUL GALERIEI este o metodă prin care elevii sunt stimulați să-și exprime părerea personală legată de ceea ce au lucrat colegii lor. Cuprinde următoarele etape: 1. Elevii, în grupuri de câte trei – patru, rezolvă o problemă, răspund la o sarcină de lucru, pe o foaie mare. 2. Produsele muncii lor se afișează pe pereții clasei. 3. La semnalul cadrului didactic, elevii trec pe rând la fiecare poster pentru a-i exprima părerea despre ceea ce au lucrat colegii lor. 4. După ce se termină turul galeriei, fiecare grupă își reexaminează produsul, discută observațiile și comentariile notate de colegi pe postere. Metodologia didactică pune tot mai mult accentul pe aceste metode moderne, utilizate în procesul de predare–învățare–evaluare. Atât metodele tradiționale, cât și cele moderne trebuie să servească scopului instruirii. Învățarea prin cooperare maximizează capacitățile intelectuale ale elevilor (de a gândi, de a înțelege, de a comunica eficient, de a lua decizia corectă, de stimulare a creativității). Accentul cade pe modalitatea prin care elevii învață. Utilizând metode didactice moderne, elevii au posibilitatea să-și exerseze operațiile gândirii, să-și cultive creativitatea, să-și îmbogățească vocabularul, să capete mai multă încredere în sine, să-și formeze deprinderea de a vorbi corect. Elementul cheie în educație îl reprezintă elevul care trebuie să realizeze o serie de procese pentru a putea cunoaște și utiliza practic informațiile însușite. O învățare eficientă presupune mai întâi înțelegerea faptelor, analizarea acestora, formularea unor idei pe baza cunoștințelor dobândite ulterior, generalizarea și abstractizarea lor. Profesorul nu mai este cel care ține o prelegere în fața elevilor ci e mediator și îndrumător în activitatea de învățare pe care aceștia o parcurg. Predarea se realizează prin utilizarea unor metode interactive care să solicite interesul, creativitatea, imaginația, implicarea și participarea elevului, în scopul însușirii unor cunoștințe care să-i folosească. Bibliografie Bădică T. ș.a. , Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974; Buda A. și Francu B.A., Jocuri didactice și exerciții distractive. Culegere pentru clasa I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970; Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta , Fulga Mihaela (s.a.) – Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învățământul preșcolar, Editura Arves, Craiova; Cojocariu Venera Mihaela, Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004.  •  – 182 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare CUM PUTEM APLICA TEORIA INTELIGENȚELOR MULTIPLE LA CLASĂ? Înv. Ionela Măgirescu, Școala Gimnazială „Miron Costin” Bacău „Ce plăcut ar fi dacă la școală am face numai matematică!”, „Mie îmi place să memorez poeziile fredonând o melodie” sau „Ce bine ar fi dacă domnii profesori ne-ar ajuta să învățăm altfel la fiecare oră!” sunt doar câteva din părerile exprimate ale unor elevi în cadrul orelor de consiliere și orientare. Analizând aceste dorințe și observând cât de diferite sunt comportamentele elevilor la clasă, este imperativă schimbarea stilului de lucru cu elevii, să ne racordăm predarea la nevoile, interesele și profilul de inteligență al elevilor. Teoria Inteligențelor Multiple, avansată de Howard Gardner, nu schimbă ceea ce avem de predat, ci ne sprijină să schimbăm stilul de lucru cu elevii, ne ajută să înțelegem că elevii sunt deștepți în diferite feluri. Conform numeroaselor cercetări, absolvenții sunt confruntați în viața adultă cu rezolvarea unor sarcini care solicită multiple deprinderi și abilități, ceea ce face de multe ori ca succesul din școală să nu poată fi continuat și de un succes profesional. De aici, nevoia de a stimula toate abilitățile (capacități și talente) pentru a pune în valoare potențialul fiecărui elev. Abilitățile cognitive multiple pot fi identificate, stimulate, dezvoltate și valorificate; ele sunt modalități diferite de a interacționa cu societatea. În proiectarea unei activități abordată din perspectivă TIM, cadrul didactic poate pleca de la următorul set de întrebări pentru a valorifica fiecare tip de inteligență: * Cum putem folosi cuvintele? (inteligență lingvistică), * Cum putem introduce numere, calcule, elemente de logică? (inteligență logico- matematică), * Cum folosim materialele vizuale sau culoarea? (inteligență spațial-vizuală), * Cum putem aduce sunetul, muzica, ritmul? (inteligență muzicală), * Cum putem mișca trupul și mâinile elevilor? (inteligență kinestezică), * Cum pot să-i fac pe elevi să comunice cu natura? (inteligență naturalistă), * Cum îi putem motiva pe elevi să coopereze în învățare? (inteligență interpersonală), * Cum putem evoca sentimente, amintiri? (inteligență intrapersonală). Trebuie reținut faptul că profilul de inteligență al elevului nu se stabilește prin aplicarea unui test. Sunt necesare multe observări ale comportamentelor școlarilor, pentru a ne da seama care le sunt activitățile cele mai comode, ce coduri de exprimare folosesc și care sunt acelea pe care le evită. Repere pentru recunoașterea tipurilor de inteligență: ● Elevul/eleva care: – gândește în cuvinte, are o bună memorie pentru nume, locuri, date, – preferă să citească,să scrie și să spună povești, – explică ușor, convinge ușor, este persuasiv în vorbire și scriere, – înțelege ordinea și sensul cuvintelor, – 183 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – învăța repede limba maternă și limbi străine, manifestă inteligență lingvistică. ● Elevul/eleva care: – raționează inductiv și deductiv, – are plăcerea de a rezolva probleme, de a lucra cu cifre, – înțelege relațiile dintre acțiuni, obiecte și idei și face conexiuni, – analizează cauzele și efectele → manifestă inteligență logico-matematică. ● Elevul/eleva care: – se orientează ușor în spațiu, – are imaginație activă, – își formează imagini mentale (vizualizează), – recunoaște relații și obiecte spațial, – are percepții corecte din diferite unghiuri, – gândește tridimensional și transmite ușor mesaje prin pictură, desen → manifestă inteligență spațial-vizuală. ● Elevul/eleva care: – poate controla mișcările corpului, – face ușor legătura dintre corp și minte, – folosește corpul în mișcări sugestive și complexe, – are abilități mimetice, – manipulează cu ușurință obiectele. → manifestă inteligență kinestezică. ● Elevul/eleva care: – este sensibil la sunete și la tipare vibraționale, – recunoaște, compune și reproduce sunete, ritmuri, muzică, tonuri și vibrații, – se implică într-o ascultare activă și sensibilă, – stabilesc legături între muzică și emoții → manifestă inteligență muzicală. ● Elevul/eleva care: – iubește plantele și animalele, – înțelege natura, – are dezvoltat simțul de comuniune cu natura, – discerne cu ușurință fenomenele naturii, – apreciază impactul naturii asupra sinelui și al sinelui asupra naturii, – recunoaște și clasifică ușor comportamente și tipare → manifestă inteligență naturalistă. ● Elevul/eleva care: – lucrează cu plăcere în grup, optează pentru activitatea în colaborare și cooperare, – comunică eficient verbal și non-verbal, – este sensibil la sentimentele, temperamentul și motivația celor din jur, – dă dovadă de înțelegerea perspectivelor celorlalți, este capabil să cedeze → manifestă inteligență interpersonală. ● Elevul/eleva care: – 184 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare – are capacitate de concentrare, – tendința de a reflecta asupra realității înconjurătoare și naturii umane, – și dezvoltă ușor abilitățile metacognitive, – sunt conștienți de propriile sentimente, – are simțul transpersonal al sinelui, – are abilități de gândire și rațiune de ordin superior → manifestă inteligență intrapersonală. Cunoscând fiecare profil, putem aplica teoria inteligențelor multiple, având următoarele posibilități:  La începutul lecțiilor obișnuite se poate desfășura o activitate care să stimuleze inteligențe multiple, cu scopul de a crește motivația elevilor („punct de plecare”);  În cadrul unei teme interdisciplinare realizată într-un grup constituit din elevi cu diferite tipuri de inteligențe „tari” care vor colabora în realizarea sarcinii;  În cadrul unui proiect individual prin care fiecare elev își realizează tema din perspectiva inteligenței/inteligențelor „tari”;  Exploatarea unei teme la nivelul unei discipline prin diferite coduri de prezentare. Din punct de vedere organizațional, soluția cea mai la îndemână pentru aplicarea acestei teorii este ora de limba română. Voi prezenta o listă cu sarcini de lucru pe centre de interes, toate propunerile având aceeași intenție: dezvoltarea potențialului de inteligențe pornind de la un text cunoscut („Ciuboțelele ogarului” de Călin Gruia, clasa a II-a). Am dorit un demers centrat pe rezultate observabile, traduse în produse care facilitează atât evaluarea (cu concursul școlarilor), dar stimulează și motivația (prin aceea că elevii au satisfacția lucrului îndeplinit, că fac ceea ce le place și au posibilitatea să-și promoveze talentul în fața colegilor). „CIUBOȚELELE OGARULUI”, de Călin Gruia Grupa nr. 1 (inteligență lingvistică) * Desprindeți morala din text și scrieți trei proverbe potrivite întâmplării de la han. * Găsiți un alt final pentru textul „Ciuboțelele ogarului”. * Imaginați și scrieți dialogul dintre Iepure și Ogar, la hanul Ursului. * Realizați caracterizarea celor două personaje principale din text. Grupa nr.2 (inteligență intrapersonală) * Sunteți Ursul. Prezentați-vă motivele pentru care ați acceptat banii de la Iepuraș, deși ați văzut că acesta nu a consumat nimic la hanul dumneavoastră. Grupa nr. 3 (inteligență interpersonală) * Ajutați-l pe iepure să-l convingă pe câine să-și plătească consumația de la han! * Fiți apărători și acuzatori ai celor două personaje, Iepure și Ogar. Aduceți argumente cu care să-l apărați pe Iepuraș și cu care să-l acuzați pe Ogar. Grupa nr. 4 (inteligență muzicală) * Redați zgomotul ploii de toamnă și al vântului. * Găsiți/compuneți o melodie tristă, melancolică pentru a-l însoți pe iepuraș pe drum, prin ploaie și intonați-o ! Grupa nr. 5 (inteligență kinestezică) * Redați mișcările Iepurelui pe drum spre iarmaroc, într-o zi friguroasă și ploioasă de toamnă. – 185 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare * Interpretați dialogul dintre iepure și ogar (întâlnirea pe drum). Folosiți intonația/mimica/gesturi corespunzătoare. Grupa nr. 6 (inteligență spațială) * Modelați personajele din plastilină. * Redați într-un desen primele două fragmente din text. Folosiți culorile potrivite! * Fiți creatori de modă ai iepurașului. Realizați schițe/desene pentru hăinuțele și ciuboțelele de care avea nevoie. Grupa nr. 7 (inteligență logico-matematică) * Aranjați în ordinea întâmplărilor petrecute în text următoarele propoziții: □ Iepurele îi luă ciuboțelele și fugi. □ Începuseră ploile de toamnă. □ Porniră împreună. □ Pe drum se întâlni cu Ogarul. □ Ogarul adormi. * Alcătuiți un meniu pentru iepuraș. Folosiți lista de prețuri de mai jos, astfel încât să nu depășiți 25 lei. 1 morcov =70 bani o salată = 1leu și 50 bani varză = 2,50 lei/kg o sticlă suc de mere și morcov = 2,3 lei o cutie jeleu de mentă cu trifoi = 3 lei. * Ordonați crescător rezultatele exercițiilor și scrieți numele personajului descoperit. 497-253= O ; (251-49)+708 = R ; 7+70+700-3-30-400= A; 1000-( 431+134)= G Grupa nr. 8 (inteligență naturalistă) * Faceți parte dintr-o organizație care sprijină animalele. Propuneți trei modalități de a-l ajuta pe Iepuraș (e un animal speriat, fără adăpost, hrană și haine). Realizați și un afiș în acest sens! Proiectând activitățile într-o astfel de manieră, vom satisface nevoile claselor de elevi eterogene, vom respecta stilurile lor diferite de a învăța și inițiativele elevilor cu privire la propria lor instrucție. Bibliografie Păcurari O., Să ne cunoaștem elevii, Editura 2000+, București, 2005; ***, Noi perspective metodologice – clil și crosscurricularitate, curs, CCD Bacău, 2009; Limba și literatura romană, manual pentru clasa a II-a , Editura Aramis, București, 2006.  •  – 186 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare PORTOFOLIUL, METODĂ ALTERNATIVĂ DE EVALUARE Prof. înv. primar Mihaela Melinte, Școala Gimnazială Nr. 1 Onești Portofoliul reprezintă o colecție de produse ale activității de învățare a elevului, selectate de el însuși, structurate și semnificate corespunzător astfel încât să se contureze cât mai bine performanța sa prezentă în domeniul care face obiectul de studiu al portofoliului. Este un instrument de evaluare complex care include experiența și rezultatele obținute prin celelalte metode de evaluare: teste, fișe, proiecte, chestionare de autoevaluare, constatări pe seama lucrărilor practice etc. Reprezintă un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului și urmărește progresul global efectuat de elev, acționând în același timp ca un factor de dezvoltare a personalității.1 „Este o însumare de instrumente de evaluare, sub raport cantitativ și calitativ, realizat pe o durată mai mare de timp, de la semestru la an școlar.”2 Portofoliul ca metodă de evaluare oglindește atât evoluția elevilor, cât și opțiunile acestora, având în plus și un caracter motivant.3 Elementul esențial al acestei metode este implicarea activă a elevului în crearea, colectarea și selectarea produselor care satisfac scopul portofoliului. Acest scop conferă portofoliului o importantă valoare instructivă, pe lângă valența sa educativă; elevii învață despre ei înșiși în scopul întocmirii portofoliului și a reflectării asupra produselor propriei învățări, iar învățătorii pot afla o serie de aspecte relevante pentru evoluția copiilor, care altfel ar fi fost trecute cu vederea (percepția lor asupra rezultatelor proprii, trăirile și așteptările legate de performanța lor, obiectivele și planurile lor de viitor etc.). Scopul realizării unor portofolii poate fi acela de a demonstra procesul de dezvoltare al unei competențe de-a lungul timpului, de a crea o colecție de produse personale importante sau de a furniza informații pentru evaluarea întregii clase, de a realiza o colecție de produse care să demonstreze pregătirea pentru trecerea ei la un nivel de învățătură superior. Se poate vorbi de următoarele tipuri de portofolii: Portofoliile de celebrare: • nu au intenția de evaluare propriu-zisă, decât în sens foarte larg – demonstrează participarea elevilor la învățare, la realizarea portofoliului. • reprezintă forma cea mai potrivită pentru clasele primare • deschid apetitul pentru realizarea unor astfel de colecții. Portofoliile de dezvoltare: • au ca scop studiul dezvoltării unei competențe. • sunt cu atât mai eficiente cu cât specifică mai precis competența vizată (ex. „competența de scris” este mult prea largă pentru a putea fi vizualizată prin portofoliu, însă 1 Ungureanu D. , Teoria și practica evaluării în educație, Editura Mirton, Timișoara, 2001. 2 Stan Mihail (coord.), Ghid de evaluare. Limba și literatura română, București, Editura Aramis, 2001 apud Pavelescu Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura Corint, 2010, p. 337. 3 Pavelescu Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura Corint, 2010, p. 337. – 187 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare spre exemplu „competența de exprimare logică în scris” sau „capacitatea de redare grafică a literelor” este mult mai specifică și ghidează mai bine procesul de evaluare). Portofoliile de competență (pentru copii supradotați) • au ca scop acceptarea în diverse programe speciale sau extracurriculare; de exemplu, portofoliul care să demonstreze competența de scris a elevului și capacitatea sa de analiză critică a unui text, pentru constituirea unui grup de redacție, în inițiativele de realizare a unor reviste școlare. O altă clasificare a portofoliilor1 vorbește despre:  Portofolii tematice (cuprind teme corespunzătoare unei unități de învățare sau mai multora);  Portofolii de prezentare (cuprind selecții ale celor mai reușite teme ale elevului);  Portofolii de progres (reflectă activitatea elevului pe o perioadă mai mare de timp). Un portofoliu trebuie să respecte următoarea structură: pagină de prezentare; opis; filă de autoevaluare (realizată de elev); filă de evaluare (întocmită de profesor); materiale finite. În absența acestor componente nu se poate vorbi de un portofoliu, ci de o colecție neordonată de lucrări. Pentru ca un portofoliu să fie eficient, el trebuie să îndeplinească o serie de condiții esențiale: – să conțină un număr mic de piese (6, 8 până la 12). Dacă portofoliul conține un număr foarte mare de piese, este îngreunată selecția produselor relevante de cele nerelevante. – cadrul didactic trebuie să precizeze corect scopul pe care îl are alcătuirea portofoliului, iar acesta să fie asimilat de către elev. Această condiție asigură caracterul formativ al portofoliului ca metoda de evaluare. – în portofoliu sunt incluse reflecțiile personale care însoțesc produsele și care pot organiza întreaga informație conținută. Nu este ușor de implementat un sistem de evaluare pe bază de portofoliu și nici nu se potrivește la toate clasele. Există mai multe modalități de evaluare a portofoliului. Putem evalua2: • fiecare element în parte, utilizând metodele obișnuite de evaluare; • nivelul de competență al elevului, prin raportarea produselor la scopul propus; • progresul realizat pe parcursul colectării produselor. Portofoliul este un instrument euristic de evaluare, putându-se evidenția următoarele capacități3: de a observa și de a manevra informația; de a raționa și de a utiliza cunoștințe; de a observa și de a alege metodele de lucru; de a investiga și de a analiza; de a raționa și de a utiliza proceduri simple; de a sintetiza și de a organiza materialul; de a sintetiza și de a realiza un produs. La opționalul „Arta de a scrie” (sau la limba română) am urmărit întocmirea unui portofoliu de dezvoltare ce vizează competența de exprimare logică în scris, portofoliu ce 1 Pavelescu Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura Corint, 2010, p. 337. 2 Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001, p. 200. 3 Pavelescu Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura Corint, 2010, p.337. – 188 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare cuprinde toate compunerile realizate de elev pe parcursul unui semestru/an școlar. Recomand ca la clasa a II-a fiecare text alcătuit de elevi în clasă (fără intervenția părinților) să fie corectat și evaluat de învățător, să fie arătat ulterior și discutat cu elevul și să fie păstrat la școală. La finalul semestrului/anului toate aceste compuneri adunate vor fi trecute în revistă de autor, cu sarcina de a numerota filele, de a realiza un cuprins și de a completa fila de autoevaluare ce cuprinde un chestionar de tipul: • Care este compunerea care ți-a plăcut cel mai mult? • De ce? • Ai observat un progres ? Ce reușești să faci acum și nu reușeai înainte? • Îți face plăcere să scrii? • Cum te simți atunci când scrii o compunere? Din perspectiva cadrului didactic, fișa de evaluare a portofoliului trebuie să vizeze progresul elevului și să includă următoarele aspecte: 1 STRUCTURA PORTOFOLIULUI 4 puncte Existența paginii de titlu 1 Existența paginii de cuprins 1 Chestionarul de autoevaluare 1 Prezentare/aspect 1 2 CAPACITATEA DE EXPRIMARE ÎN SCRIS 6 puncte Exprimare logică 2 Expresivitate 2 Scriere corectă. Punctuație și ortografie 2 TOTAL PUNCTE 10 puncte La cunoașterea mediului la clasa a II-a se poate întocmi un portofoliu colectiv cu tema „Anotimpuri” ce va conține: o Caracterizarea fiecărui anotimp, utilizând metoda cadranelor o Lunile și sărbătorile specifice o Anotimpuri în texte literare o Anotimpuri în imagini – colaj, desen, pictură Pentru întocmirea acestui portofoliu se lucrează atât în clasă, cât și acasă, ora fiind desfășurată utilizând o variantă simplificată a metodei mozaicului. Etape de lucru: a. se împarte clasa în patru echipe de experți; prin tragere la sorți se distribuie fiecărei echipe câte un anotimp; b. elevii primesc sarcina de a completa „fișa de expert” structurată în cadrane, notând caracteristicile anotimpului dat: starea vremii, aspecte din viața plantelor, aspecte din viața animalelor, ocupațiile oamenilor. Informațiile le pot obține studiind lecția din manual, fișe informative puse la dispoziție de cadrul didactic sau din cultura generală. În urma studiului și a discuțiilor, fiecare elev își completează propria fișă și participă la completarea fișei de portofoliu a grupei; c. ca temă pentru acasă, elevii vor realiza o colecție de imagini/ghicitori/poezii care să ilustreze anotimpul studiat în echipele inițiale; – 189 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare d. la abilități practice fiecare va realiza un colaj cu imagini despre anotimpul prezentat; e. în ora următoare se realizează alte echipe, de câte 4 elevi, care să includă câte un expert din echipa inițială. În cadrul noii echipe fiecare elev prezintă coechipierilor anotimpul pe care l-a studiat anterior. Ca urmare a schimbului de idei cu noii colegi, fiecare ar mai putea completa propria fișă cu aspecte neluate în considerare inițial; f. elevii se întorc în echipele inițiale; se finalizează portofoliul fiecărei echipe: se selectează, ordonează și numerotează filele, se întocmește un cuprins și o pagină de titlu; se completează fișa de autoevaluare. Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând nu doar o informație punctuală, într-un anumit moment al achizițiilor elevului, ci chiar o informație privind evoluția și progresele înregistrate de acesta în timp, alături de informații importante despre preocupările sale.  •  UNELE POSIBILITĂȚI DE VALORIFICARE A STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE ÎN ORELE DE MATEMATICǍ LA CLASA A IV-A Prof. înv. primar Mariana Morozan, Școala Gimnazială „Alecu Russo” Bacău În contextul reformării sistemului de învățământ din România, optimizarea strategiilor instruirii se află în centrul cercetărilor psihopedagogice. „Cum ar trebui să acționez pentru a-i determina pe elevi să lucreze mai ușor, cu mai multă bucurie și satisfacție, dar cu un efort mai mic?” – este una din întrebările care îi macină pe profesori, în încercarea lor de a obține performanțe mai bune cu elevii pe care îi îndrumă. Întregul proces de formare s-a orientat spre îmbunătățirea experiențelor de învățare ale elevilor, spre implicarea lor activă în procesul de învățare prin promovarea unei metodologii de predare-învățare centrată pe elev. Noile obiective ale educației recomandă o reconsiderare a metodologiei didactice cu opțiunea clară pentru predominanța metodelor activ-participative. Prin utilizarea metodelor activ-participative, energiile lor sunt mobilizate pentru efectuarea unor sarcini, în acest fel fiind puse în joc capacitatea de raționare, înțelegerea, imaginația, memoria, puterea de anticipare, creativitatea etc. Metodele activ-paticipative au drept rezultat educarea autodisciplinei și a efortului voluntar, promovează interesul, activitatea spontană, munca independentă. Diversitatea metodelor utilizate în predare și învățare răspunde unei nevoi fundamentale de variație, diferențiere, nuanțare și particularizare a activității didactice. Ea lărgește și îmbogățește considerabil experiența de predare a cadrului didactic și experiența de învățare a elevilor, oferind posibilitatea unor strategii de acțiune cuprinzătoare, de o mai mare suplețe și adecvare la multitudinea sarcinilor și situațiilor – 190 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare instructiv-educative. În concluzie, opțiunile strategice sunt multiple, depinde de noi modul în care selectăm strategia optimă. CUBUL Este o metodă de explorare a unei situații matematice din diferite perspective cognitive. Scop: explorarea unui subiect nou sau îmbogățirea unui subiect cunoscut, urmând algoritmul în șase pași: descriere, comparare, analizare, asociere, aplicare, argumentare. Demers metodologic: * se realizează un cub pe ale cărei fețe se notează cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează; * se anunță tema/subiectul pus în discuție; * se grupează elevii pe șase subgrupe, fiecare subgrup rezolvând una din cerințele înscrise pe fețele cubului, fie din toate cele șase, în funcție de timpul alocat și amploarea subiectului;opțional se pot selecta numai anumite sarcini; * se comunică forma finală a scrierii, întregului grup (se poate afișa). Puncte tari: * organizarea și sistematizarea cunoștințelor; * diferențierea sarcinilor în funcție de tipul de inteligență, stilul de învățare; * adecvată oricărei discipline, teme, subiect sau grupe de vârstă; *automatizarea prin exersare a algoritmului de abordare a subiectului determină construirea unei strategii cognitiv-rezolutive transdisciplinare. Voi prezenta modul în care am valorificat metoda cubului în orele de matematică la clasa a IV-a urmărind explorarea unei situații matematice din mai multe perspective cognitive, oferind astfel elevilor „posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe și integratoare”. Etapele desfășurate în organizarea unor activități utilizând metoda cubului au fost: – alegerea activității de învățare; – pregătirea materialului didactic: confecționarea unui cub pe ale cărui fețe s-au notat șase dintre deprinderile care trebuie exersate: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează; – organizarea colectivului de elevi; – valorificarea sarcinilor de lucru în grup; sarcina finalizată este prezentată de reprezentantul fiecărui grup întregului colectiv de elevi; – lucrarea în formă finală poate fi desfășurată pe tablă, pe flanelograf sau pe pereții clasei. Spre exemplu, în cadrul unității de învățare „Numere naturale mai mici sau egale cu 1 000 000”, într-o lecție de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor, am aplicat această metodă, iar elevii au avut de rezolvat sarcini precum: 1) Descrie – Numerele pare sunt ….. Numerele impare sunt….. Exemplificați cu câte trei numere pentru fiecare categorie. 2) Compară – Comparați perechile de numere: 2 873 … 1 425 12 709 … 21 709 6 273 … 3 726 7 500 … 75 000 – 191 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3) Analizează – Ce numere se formează din sumele date: 3 X 1000 + 2 X 100 + 5 X 10 + 7 = ? 7 X 10000 + 8 X 100 + 6 X 10 = ? 9 X 1000 + 7 X 10 + 3 = ? 4) Asociază – Cel mai mare număr de trei cifre distincte este: 102 Cel mai mic număr de trei cifre distincte este: 102346 Cel mai mare număr de cinci cifre este: 987 Cel mai mic număr par de șase cifre distincte este: 99999 5) Aplică – Scrieți cu cifre romane : – cel mai mic număr de patru cifre distincte: …………. – cel mai mare număr de trei cifre: ……………… – cel mai mic număr de trei cifre distincte: ………………. 6) Argumentează – Ce sumă se poate da într-un magazin, la casă, astfel încât să fie cât mai aproape de valoarea obiectelor? Argumentați! 638 lei – ? 1 296 lei – ? 997 lei – ? Pentru unitatea de învățare „Fracții” am ales să aplic metoda cubului în rezolvarea următoarei probleme: O fabrică de confecții a lucrat într-un an 1 600 de paltoane, pardesiuri și costume. Paltoanele reprezintă 4/10 din numărul confecțiilor, iar pardesiurile sunt 3/5 din rest. Aflați numărul costumelor confecționate. Sarcinile pe care le-au avut de îndeplinit elevii au fost următoarele: 1) Descrie – Realizează desenele prin care să figurați fracțiile ce reprezintă: paltoanele, pardesiurile și costumele. 2) Compară – Comparați fracțiile următoare: 10/10….4/10 4/10….3/5 3/5….2/5 3) Analizează – Aflați 4/10 din 1 600 și 6/10 din 1 600. Precizați apoi ce reprezintă fiecare din numerele obținute. 4) Asociază – Găsiți cel puțin câte două fracții egale cu fracțiile întâlnite în enunțul problemei. 5) Aplică – Scrieți planul de rezolvare al problemei. 6) Argumentează – Pot fi adunate fracțiile 4/10 și 3/5 în forma în care sunt date? Ce putem face? Voi exemplifica în continuare un mod de aplicare al acestei metode după parcurgerea unităților de învățare „Elemente intuitive de geometrie” și „Măsurare și măsuri”: Un teren în formă dreptunghiulară va fi împrejmuit cu gard. Ce lungime va avea gardul știind că lățimea este jumătate din lungime, iar suma lățimilor este de 60 m? Elevii, împărțiți în șase grupe, vor rezolva sarcinile primite: Grupa I: Descrie! – Desenați forma geometrică a terenului. Descrieți proprietățile figurii geometrice desenate. A B AB=DC AD=BC D C Toate unghiurile sunt drepte. – 192 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa a II-a: Compară! – mărimea a două laturi opuse; mărimea a două laturi alăturate. AD=BC AD < AB AB=DC DC < BC Grupa a III-a: Asociază! – Desenați un pătrat cu perimetrul egal cu al dreptunghiului dat. L l l P1 = perimetrul dreptunghiului P2 = perimetrul pătratului P1 = 2x(30+60) P1 = 180(m) P1 = P2 = 180m 180:4 Copiii ajung la concluzia că trebuie să deseneze 45m un pătrat cu latura de 45 m. Grupa a IV-a: Analizează! – Un țăran vrea să împartă terenul în două părți egale. Ce forme geometrice pot avea cele două terenuri obținute? (Prezentați toate variantele posibile.) Copiii au observat că se vor obține: - două pătrate - două dreptunghiuri - două triunghiuri. Grupa a V-a: Aplică! - Scrieți planul de rezolvare al problemei. 1. Câți metri are lățimea terenului? 60:2 = 30(m) 2. Câți metri are lungimea terenului? 30x2 = 60(m) 3. Ce lungime va avea gardul care înconjoară terenul? 2x30+2x60 = 60+120 = 180(m) R:180 m Grupa a VI-a: Argumentează! - Terenul trebuie împrejmuit cu trei rânduri de sârmă. De câți metri de sârmă are nevoie țăranul? Câte asemenea terenuri pot fi împrejmuite doar cu un singur rând de sârmă? 1. De câți metri de sârmă are nevoie țăranul dacă împrejmuiește terenul doar cu un rând de sârmă? 2x30+2x60 = 180(m) 2. De câți metri de sârmă are nevoie țăranul dacă împrejmuiește terenul cu trei rânduri de sârmă? 3x180 = 540(m) – 193 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3. Câte terenuri de aceeași mărime pot fi împrejmuite doar cu un rând de sârmă? 540:180 = 3 (terenuri) Timpul de lucru pe echipe este de 8 minute. După expirarea timpului reprezentantul fiecărui grup va prezenta sarcina întregului colectiv de elevi. Folosirea acestei metode în activitatea de rezolvare a problemelor a determinat participarea conștientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în rezolvarea sarcinilor și a permis diferențierea sarcinilor de învățare, dezvoltându-se totodată abilități de comunicare și cooperare la elevi. Această metodă a fost eficient aplicată în etapa de familiarizare sau de aprofundare și exersare din cadrul metodologiei de predare-învǎțare, la clasa a IV-a, indiferent de temă. Metoda prezentată presupune participarea creativă a elevilor în cadrul activității, munca independentă, deprinderea de a învăța sistematic și de a aplica în practică cele învățate. Activitatea metodică a cadrului didactic se va îmbunătăți și moderniza ori de câte ori va stăpâni și folosi în mod creativ metodele și mijloacele pe care le are la dispoziție astfel încât să reușească să realizeze în condiții optime și cu cât mai mulți elevi obiectivele prevăzute de programa școlară. Bibliografie Dumitriu Gh., Dumitriu C., Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică., București, 2004 Șoitu L., Cherciu R.D. (coord.), Strategii educaționale centrate pe elev, Editura Alpha MDN, București, 2006 Hussar E., Aprodu D., Școala incluzivă – școală europeană: concepte, metode, practici, Editura C.C.D. Bacău, 2008  •  METODE MODERNE DE PREDARE A LECTURII LA CLASELE PRIMARE Prof. înv. primar Adriana Munteanu, Școala Gimnazială Nr. 1 Ardeoani Nu mai trebuie de mult demonstrat faptul că eficiența pedagogică, atât desfășurarea, cât și rezultatele procesului de învățământ, depind mai ales de metodele alese de cadrul didactic. După cum o arată etimologia termenului, metodele de învățământ reprezintă căile, modalitățile, procedeele, tehnicile și mijloacele adecvate pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ: mai mult decât atât „căile folosite în școală de către profesori pentru a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, lumea, lucrurile, știința”, ele sunt mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile și desprinderile elevilor, dar și capacitatea acestora de a utiliza roadele cunoașterii în așa fel încât să-și formeze și să-și dezvolte personalitatea. – 194 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În condițiile în care se citește din ce în ce mai puțin, pentru ca trăim într-un secol al vitezei, deci accesul la internet și la informații este la îndemâna oricui. E mult mai util și simplu să obții informațiile necesare pe această cale, în locul unei lecturi care necesită mai mult timp. În asemenea situații, învățătorul trebuie să se adapteze la noile situații și să joace un rol în fiecare oră de lectura/limbă și literatura română. Metodele moderne utilizate la clasă sunt: Pălăriile gânditoare (metoda thinking hats) este o metodă interactivă, de gândire critică, ce presupune interpretarea de roluri de către participanții care și aleg una dintre șase pălării – figurine decupate sau simple simboluri – de diferite culori, cărora le corespund semnificații și implicit, modalități diferite de interpretare. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul: pălăria albă este neutră, participanții sunt învățați să gândească obiectiv, pălăria roșie dă frâu liber sentimentelor, oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor. Pălăria neagră este perspective gândirii negativiste, pesimiste, pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului. Cel ce stă sub pălăria verde trebuie să fie creativ. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creație. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei și cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre definește problema și conduce întrebările, reconcentrează informațiile pe parcursul activității și formulează ideile principale și concluziile la sfârșit. Monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor. Un exemplu de întrebări posibile în acest joc este: Pălăria albă Pălăria roșie Pălăria galbenă Pălăria neagră Pălăria albastră Pălăria verde  Ce informații avem?  Ce informații lipsesc?  Ce informații am vrea să avem?  Cum putem obține informațiile?  Punându-mi pălăria roșie, uite cum privesc eu lucrurile…  Sentimentul meu e că…  Nu-mi place felul cum s-a procedat.  Pe ce se bazează aceste idei?  Care sunt avantajele?  Pe ce drum o luăm?  Dacă începem așa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!  Care sunt erorile?  Ce ne împiedică?  La ce riscuri ne expunem?  Ne permite regulamentul?  Putem să rezumăm?  Care e următorul pas?  Care sunt ideile principale?  Să nu pierdem timpul și să ne concentrăm asupra…, nu credeți?  Șansa succesului este dacă…  Cum poate fi altfel atacată problema?  Putem face asta și în alt mod?  Găsim și o altă explicație? Metoda cubului presupune analiza unui concept, a unei noțiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele șase fațete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare distinctă a subiectului respectiv. În cele șase fațete ale cubului elevii trebuie să răspundă la următoarele instrucțiuni: Exemplu: Pinocchio, de Carlo Collodi 1. Descrie – Cum arată Pinocchio? 2. Compară – Cu ce seamănă și prin ce se diferențiază Pinocchio? 3. Asociază – Cuvintele cu înțeles asemănător? – 195 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 4. Analizează – Trăsăturile care i se potrivesc lui Pinocchio? 5. Aplică – Completează textul? 6. Argumentează – de ce Pinocchio nu a ascultat de sfaturile primite? Tu ce ai fi făcut? Brainstormingul (metoda „asaltului de idei”) este o metodă interactivă inițiată de Alex Osborne. Acesta i-a descoperit și valorizat funcția distinctă, aceea de a înlesni căutarea și găsirea celei mai adecvate soluții a unei probleme de rezolvat, printr-o intensă mobilizare a ideilor tuturor participanților la discuție. Metoda „asaltului de idei” are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții privind modul de rezolvare a unei probleme, într-un grup coordonat de un moderator ce îndeplinește rolul de animator și de mediator al discuției. Metoda Starburst este similară celei prezentate mai sus, cu care totuși nu se confundă, deși presupune organizarea clasei de elevi într-un grup și stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei. Metoda stimulează atât creativitatea individuală, cât și cea de grup, spiritul de cooperare și cel de competiție. Se alege o problemă de dezbătut apoi se înșiră, în jurul conceptului respectiv, mai multe întrebări care au legătură cu el. Întrebările de început sunt: cine?, ce?, unde?, când?, cum? și pot da naștere la alte întrebări. Cum? Când? Ce? Unde? Cine? Exemple: 1. Imaginați-vă o serie de întrebări care să aibă legătură cu obrăzniciile personajului – copil din lecția studiată. 2. Enumerați întrebările de care ar trebui să țină seama autorul unei descrieri științifice. Procesul instructiv-educativ este, prin excelență, „un act teleologic care urmărește, în mod conștient, atingerea unor finalități anterior stabilite”, chiar dacă nu exclude caracterul neprevăzut, spontan pe alocuri. Iată motivul pentru care proiectarea didactică ne apare ca o condiție absolut necesară unei activități didactice optime. Ea reprezintă activitatea complexă de anticipare (prefigurare, prognozare) a modului de desfășurare a – 196 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare procesului instructiv-educativ și, mai ales, a componentelor sale. Sensul modern al termenului de proiectare devine sinonim cu sintagma design educațional, înțeles ca act de „anticipare, prefigurare a demersului didactic, în termeni care să-l facă intraductibil în practică.” Bibliografie Cojocariu Venera Mihaela, Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002. Ionescu M., Radu T., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.  •  EVALUARE COMPLEMENTARĂ – ÎNREGISTRAREA STANDARDIZATĂ A REZULTATELOR ȘCOLARE Prof. înv. primar Lenuța Murea, Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran” Bacău, Drd. ing. ec. Mirela-Laura Murea Evaluarea este o „activitate mult mai complexă decât lasă să se înțeleagă o faimoasă metaforă: când aud de evaluare, îmi scot creionul roșu” (Geneviè ve, Meyer, 2000, pag.11, „De ce și cum evaluăm”, Editura POLIROM, Iași). „O evaluare pertinentă, obiectivă și echilibrată nu poate ignora oportunitățile de învățare oferite de instruire” (Neacșu, I,. Potolea, D., Radu T. I.., 1996, pag.7., Ministerul Învățământului, Consiliul Național de Evaluare și de Examinare, Reforma Evaluării în Învățământ – „Concepții și strategii”, București) Înregistrarea standardizată a rezultatelor școlare este o metodă de evaluare complementară folosită în învățământul primar, așa cum rezultă din „Ghid de evaluare pentru învățământul primar”, de Păuș, Viorica, Barta, Andrei, Burlacu Decebal et all 1999, S.C. PARSCOM S.R.L., București. „Toate datele furnizate de-a lungul școlarizării unui elev, prin formele de evaluare: obiectivă, semiobiectivă și prin tehnicile alternative (complementare) de evaluare, asigură o bună cunoaștere a elevului pe traiectoria formării sale, în diversele segmente de școlaritate pe care le urmează” (Păuș, Viorica, Barta, Andrei, Burlacu Decebal et all 1999, pag129, „Ghid de evaluare pentru învățământul primar”, S.C. PARSCOM S.R.L., București). Dispunând de asemenea date, școala poate întocmi fișe standardizate care să contribuie la cunoașterea copilului în diferite cicluri școlare sau la justa orientare școlară și profesională a acestuia. Fișă standardizată s-a impus în limbajul pedagogic internațional sub denumirea ROA═ Record of Achievement (Portofoliu complet și standardizat ca formă). – 197 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Scopul: Asigurarea comparării rezultatelor școlare, la nivel național, în situații în care elevii nu sunt selectați pe baza sau exclusiv pe baza unui examen (ex., admiterea într-o treaptă superioară de învățământ, obținerea unui loc de muncă). Caracteristici după: (Păuș, Viorica, Barta, Andrei, Burlacu Decebal et all, 1999, pag.130, „Ghid de evaluare pentru învățământul primar”, Editura SC PARSCOM SRL, București) ● un portofoliu complet (ROA) va conține, în plus față de portofoliul obișnuit informații asupra activității extrașcolare a elevului, cariera perfectă și orientarea profesională, datele personale, competițiile școlare la care a participat și rezultatele obținute, feedback-ul din partea părinților, etc. ● componența acestor portofolii standardizate este decisă de un centru acreditat pentru ROA. Acest centru poate fi școala la care învață elevul, dar calitatea ROA-urilor este verificată - în acest caz - periodic, de autoritățile educaționale naționale. Exemplu: În Marea Britanie, un ROA conține: - progresele elevului; - capacitățile de bază; - autoevaluarea; - programul de lucru; - interesul și demersurile întreprinse pentru urmarea unei anumite cariere; - monitorizarea și evaluarea activităților și a rezultatelor, ș.a. Pentru itemul Aptitudini viitoare școala trebuie să prezinte programe/planuri de studiu individual al elevilor, iar pentru itemul monitorizare și evaluare vor fi înregistrate forme de feedback ale elevilor, profesorilor și părinților, scări de clasificare privind rezultatele școlare și rapoarte anuale. Exemplu de FIȘĂ DE CARACTERIZARE A ELEVULUI LA SFÂRȘITUL CLASEI a IV-a (model după Păuș, Viorica, Barta, Andrei, Burlacu Decebal et all, 1999, pag.130, „Ghid de evaluare pentru învățământul primar”, Editura SC PARSCOM SRL, București): A. DATE GENERALE: Locul și data nașterii (ziua, luna, anul); părinții (studii, ocupație, loc de muncă), adresa; mediul familial (structura familiei, componența: familie normală, lipsa unui părinte, părinți vitregi, frați, surori mai mari sau mai mici, alte persoane apropiate de familie, atmosfera și climatul educativ: înțelegere deplină între părinți, între părinți și copii; conflicte mici, trecătoare; dezacord constant între părinți, între părinți și copii; familie în curs de disociere, dezorganizată; condiții de muncă și viață ale elevului). Date medicale: antecedente, dezvoltare fizică și starea generală a sănătății. B. PROCESE INTELECTUALE ȘI STIL DE MUNCĂ: a) nivelul de inteligență: capacitatea de înțelegere, puterea de judecată, priceperea de a compara, de a analiza, de a sistematiza, de a desprinde esențialul, de a stabili legături, funcționalitatea și operaționalitatea cunoștințelor dobândite și spiritul de investigație; b) limbajul: vocabular bogat, exprimare ușoară, clară, frumoasă; exprimare corectă, dar sărăcăcioasă; vocabular redus, exprimare greoaie și incorectă; defecțiuni de vorbire; c) memoria: de scurtă durată, de lungă durată; atribute: foarte bună, bună, suficient dezvoltată, slabă; – 198 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare d) atenția: nivelul de concentrare, distribuție, volum, mobilitate (în timpul lecțiilor, jocului,); atribute: foarte atent, atent, uneori atent, neatent-obișnuit distras; e) spiritul de observație: foarte bun, bun, superficial, slab dezvoltat. Imaginația: tipul de imaginație; capacitatea de a stabili corelații, manifestarea inventivității, a creativității; .atribute: foarte bogată, inventivă, de nivel mediu, slabă; f) motivația: încadrarea în disciplina și conținutul activității; preocupare pentru cunoaștere; interes pentru descoperire; participare, perseverență, consecvență, satisfacție față de reușita învățării; g) stilul de muncă: (cum lucrează elevul); sistematic, temeinic, cu interes pentru cunoaștere și acțiune; organizat, ritmic, rămânând în limitele manualului; inegal, alternând pregătirea conștiincioasă cu perioade de delăsare, inconsecvent, speculează nota; învață în salturi, numai pentru a obține note de trecere (are lacune mari în cunoștințe); atribute: foarte sârguincios, puțin sârguincios, comod, leneș. C) CONDUITA LA LECȚII ȘI ÎN COLECTIVUL CLASEI: a) participarea la lecții: intervine cu completări; participă activ; are contribuții spontane; e greu antrenat; participă numai când este solicitat; inactiv, parcă e absent; răspunde numai în urma observațiilor repetate; b) disciplina la lecții: disciplinat; receptiv la observații și îndrumări; disciplinat numai în condiții de constrângere; nereceptiv la cerințe, nedisciplinat; gălăgios, antrenează și colegii în abateri; lipsește nemotivat de la ore; are preocupări laterale procesului instructiv- educativ; c) participarea la viața colectivului clasei: are aptitudini de lider: autoritar, bun organizator și animator; se integrează în colectiv; bun executant; rezolvă sarcinile repartizate fără inițiativă; se sustrage de la activități, lucrează din obligație; retras, izolat, nu se integrează în colectiv; participă sau nu la activitățile extrașcolare, în afara orelor de curs; d) aprecieri ale colectivului de elevi: bun coleg, sensibil la greutățile colegilor; prețuit pentru rezultatele la învățătură; preocupat mai mult de sine, egoist, individualist; neacceptat, respins de colectiv. D) TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE: a) firea și temperamentul: firea: extravertit (deschis, comunicativ, sociabil); introvertit (închis, rezervat, puțin sociabil); tip combinat; temperamentul: coleric: impulsiv, neastâmpărat, uneori brutal, cu dispoziție optimistă, vesel, sentimente puternice; sanguinic: energic, vioi, ușor adaptabil, vesel, realist, controlat, stăpânit, sociabil; flegmatic: liniștit, domol, lent, reținut, interiorizat, comod, indiferent, capabil de concentrare puternică; melancolic: rezistență redusă la efort, extrem de sensibil, uneori trist, gânditor, timid, capabil de analiză fină; b) emotivitatea: hiperemotiv, excesiv de timid, emoțiile îi dezorganizează performanțele; emotiv, dar fără reacții dezadaptate; controlat, stăpânit cu prețul unui efort; calm, echilibrat, foarte calm, uneori nepăsător; c) trăsături dominante de voință și caracter: pozitive: ferm, hotărât, harnic, conștiincios, temeinic; punctual; modest; politicos; cu spirit de răspundere; cu spirit autocritic; încrezător în forțele proprii; dornic de afirmare; negative: nehotărât; fricos, laș, necinstit, nesincer; lipsit de tact; nestăpânit; indiferent; lipsit de inițiativă, de răspundere; leneș; superficial; nepunctual; fără spirit autocritic; puțin încrezător în forțele proprii. – 199 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare E) INTERESE, ÎNCLINAȚII, APTITUDINI DEOSEBITE: de ordin intelectual; științific; tehnic; artistic, sportiv. F) CONCLUZII: apreciere generală asupra personalității, asupra dominantelor și resurselor, asupra modului de valorificare a acestora; recomandări privind activitatea instructiv-educativ ulterioară. Data………………. Învățător………………… Îndrumări privind completarea fișei de caracterizare la sfârșitul clasei a IV-a: Cap. A: Date generale: se specifică datele concrete ale elevului pentru toate aspectele menționate. Cap. B: ▪ punctul a) După fiecare calitate menționată se scrie FB (foarte bine), B (bine), S (satisfăcător), sau I (insuficient) ▪ punctul b) Se subliniază calitatea (calitățile) predominantă(e) a(ale) limbajului. ▪ punctul c) Se subliniază tipul de memorie predominant și atributul ce caracterizează memoria elevului, dintre cele menționate. ▪ punctul d) Se subliniază atributul ce caracterizează atenția elevului. ▪ punctul e) Se subliniază aprecierea caracteristică din scara de evaluare dată: foarte bun, bun, superficial sau slab dezvoltat. ▪ punctul f) Se subliniază unul dintre atributele date, considerat predominant la elev ▪ punctul g) Se subliniază una sau mai multe caracteristici de care a dat dovadă în mod constant elevul, pe perioada celor patru ani școlari. ▪ punctul h) Se trec numai caracteristicile stilului de muncă specifice elevului și numai atributul caracteristic din cele patru enumerate. Cap. C: ▪ punctul a) Se subliniază aprecierea (aprecierile) care corespund(e) comportamentului elevului. ▪ punctul b) Idem (ca la a) ▪ punctul c) Idem (ca la a, b) ▪ punctul d) Idem (ca la a, b, c) Cap. D: ▪ punctul a) Se completează Firea specifică împreună cu explicația și tipul de temperament împreună cu explicația. ▪ punctul b) Se completează numai aprecierile caracteristice elevului. ▪ punctul c) Se subliniază atributele pozitive sau negative specifice elevului, manifestate cel mai frecvent. Cap. E: Se menționează domeniul de activitate și activitățile concrete prin care s-a remarcat elevul. (Rezultate la concursuri, olimpiade; obiecte/colecții deosebite realizate etc.). Bibliografie Cojocariu Venera-Mihaela, Teoria și practica evaluării, Universitatea din Bacău, curs pentru studenții la Colegiul de Institutori, 2000; Crenguța Oprea Lăcrămioara, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității București Dumitriu Constanța, Strategii alternative de evaluare, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2003; – 200 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare STRATEGII ȘI DEMERSURI ACTIV-PARTICIPATIVE Prof. înv. primar Carmen Elena Olteanu, Grupul Școlar „Petru Rareș” Bacău Metodele activ-participative sunt acelea care pot fi capabile să mobilizeze energiile elevului, să-l facă să urmărească cu interes și curiozitate lecția, să-i câștige adeziunea logică și afectivă față de cele nou învățate, care-l determină să-și pună în joc imaginația, înțelegerea, puterea de anticipare, memoria etc. Aceste metode ajută elevul să caute, să cerceteze, să găsească singur sau în grup cunoștințele pe care urmează să și le însușească, să afle soluții la probleme, să prelucreze cunoștințele, să ajungă la reconstituiri și resistematizări de cunoștințe. Sunt metode care îl învață pe elev să învețe să lucreze independent și în grup. Aceste metode plac atât elevilor cât și dascălilor. Am aplicat și eu câteva din metodele activ–participative la clasa întâi pentru a oferi elevilor mei un demers didactic plăcut, modern și cu valențe formative ce stimulează gândirea lor. Am încercat să aplic aceste metode la disciplinele cunoașterea mediului și limba și literatura română. Eficientizarea folosirii lor este condiționată de măiestria didactică a învățătorului, de spiritul său liber, inovator. Am constatat că timpul necesar familiarizării elevilor cu aceste metode este pe deplin compensat de eficiența lor în planul dezvoltării psihice. Aceste metode sunt agreate de copii, sporindu-le acestora motivația. Dacă ne dorim niște învățăcei flexibili și moderni în gândire este bine să introducem cât mai des metodele active de învățare în demersurile noastre didactice. Să nu uităm că noi, dascălii, trebuie să fim modele lor! Vă voi oferi câteva frânturi din experiența mea ca dascăl, în ideea de a face nu mai mult sau mai bine, dar poate mai ingenios, mai durabil, mai aproape de doleanțele și posibilitățile reale de acțiune ale elevilor noștri. Iată câteva exemple concrete! BRAINSTORMING ● Cunoscut în literatura de specialitate ca „asalt de idei’’ – se folosește frontal, în activitatea pe grupe și în echipe. ● Este cea mai simplă, cea mai eficientă și cea mai utilizată tehnică de stimulare a creativității și de generare de noi idei în cadrul unui grup. ● Este o tehnică de evocare a cunoștințelor și experiențelor anterioare. ● Etapele brainstormingului:
Comunicarea sarcinii de lucru,
Comunicarea regulilor,
Emisia și înregistrarea ideilor,
Activitate frontală de prezentare a ideilor,
Evaluarea ideilor produse prin brainstorming. Exemple: a) Grupul de litere „ce” - limba și literatura română Știu Vreau să știu Am învățat – 201 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Cuvinte în care se aude sunetul „ce”: • La început: ceai, ceapă, cerneală etc.; • În interior: Marcela, purcel, lucește etc.; • La sfârșit: rece, ace, șoarece, zece etc. Cum se despart corect în silabe cuvintele care conțin „ce”? cea-pă, re-ce, a-ce, ze-ce, cer-nea-lă, șoa-re-ce etc. „Ce” este un sunet redat printr-un grup de două litere „c” și „e”. b) Alcătuirea unui text despre iarnă – Limba și literatura română zăpadă om de zăpadă gheață fulg flori de gheață bulgăr Crăciun ger sanie sărbători nori cristal schi frig alb Anul Nou castel de gheață CERCUL INTERIOR – EXTERIOR ● Poate fi utilizat în evocarea cunoștințelor elevilor, în afara părerilor despre un anumit subiect, în lecții de recapitulare și evaluare. ● Elevii sunt situați în două cercuri concentrice, cei din cercul interior cu fața spre cei din cercul exterior și invers. ● Etape:
Comunicarea sarcinii de lucru,
Activitate individuală,
Activitate în perechi,
Schimbarea rolurilor. ● Avantajele acestei tehnici: mișcarea organizată în clasă, discuția dintre colegi, ascultarea atentă a expunerii partenerului, formularea întrebărilor, evaluarea răspunsurilor. Exemple: a) „Ce-ar fi dacă ar fi mereu vară (iarnă, zi sau noapte)?” – cunoașterea mediului, b) „Care meserie este mai importantă?” – limba și literatura română. GRAFFITI ● Este o tehnică de organizare grafică a cunoștințelor. ● Activitatea poate fi organizată pe grupe, fiecare primind o altă sarcină. ● Etape:
Comunicarea sarcinii,
Schimbarea foilor între grupuri,
Completarea foii cu idei în celălalt grup,
Returnarea foilor către grupurile inițiale, IARNA – 202 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare
Analiza și sintetizarea ideilor în grupuri,
Afișarea posterelor și prezentarea lor. ● Avantaje: posibilitatea de a citi răspunsurile colegilor, de a răspunde, de a compara răspunsurile, de a face unele completări sau corectări. Exemple: a) „Anotimpurile” – cunoașterea mediului  grupa I: ghiocelul vioreaua brândușa lăcrimioara laleaua narcisa toporașul zambila  grupa a II-a: mere pere prune gutui alune struguri nuci mure  grupa a III-a: zăpada săniuța schiul sărbătorile darurile vacanța bătaia cu bulgări colindatul FLORI DE PRIMĂVARĂ FRUCTE DE TOAMNĂ BUCURIILE IERNII – 203 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare  grupa a IV-a: mare munte ștrand vacanță concediu bunici stațiune pădure CIORCHINELE ● Este un organizator grafic, un tip de brainstorming neliniar, prin care se evidențiază într-o rețea conexiunile dintre ideile despre subiect. ● Poate fi nedirijat, când elevii notează toate ideile posibile într-o rețea a ciorchinelui realizată de ei și semidirijat, când învățătorul stabilește niște criterii pe baza cărora elevii vor completa ciorchinele. Exemplu: a) anul, anotimpurile și lunile – cunoașterea mediului DIAGRAMA VENN ● Este formată din două sau mai multe cercuri care se suprapun parțial. ● În intersecția cercurilor se notează asemănările, iar în spațiile rămase libere din cercuri se notează deosebirile dintre aspecte, idei sau concepte. ANUL PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA MARTIE APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE IANUARIE FEBRUARIE UNDE MERGEM VARA? – 204 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Exemplu: Semnele de punctuație – limba și literatura română BLAZONUL ● Această metodă poate fi considerată un corolar al unei unități de învățare. ● Forma de organizare poate fi: individual, în perechi, în echipă, pe grupe. Exemplu: Unitatea „Ca un roi de fluturi albi” - limba și literatura română ? SEMNUL ÎNREBĂRII Se folosește după propozițiile care exprimă o întrebare. . PUNCTUL Se folosește după propozițiile care exprimă o constatare. Se pun la sfârșitul propoziției; Sunt semne de punctuație; ! SEMNUL EXCLAMĂRII Se folosește după propozițiile care exprimă o mirare, o chemare, un îndemn, un salut, o poruncă. NU E SOARE, DAR E BINE – 205 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Crinul reprezintă albul pur ca și iarna cu zăpada ei, dar și așa cum frigul iernii îți poate face rău și mirosul crinului te poate îmbolnăvi. Sania se folosește numai iarna, aduce bucurie în sufletele copiilor. Fluturele trăiește un sezon, atât cât durează și iarna, simbolizează veselie și încântare și de multe ori spunem despre fulgi că sunt ca „un roi de fluturi albi”. Peisajul de iarnă este decorul specific al textelor despre iarnă. CVINTETUL ● Este o poezie cu cinci versuri în care se rezumă și se sintetizează concis conținutul de idei al unui text pentru a evidenția reflecția elevului asupra subiectului abordat. ● Primul vers este un cuvânt – cheie care denumește subiectul care va fi descris (un substantiv). ● Al doilea vers este format din două adjective care descriu subiectul. ● Al treilea vers este format din trei verbe, de obicei la gerunziu. ● Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele elevului față de subiectul descris. ● Ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esența subiectului. Exemple: a) Poezia „Mamei” - limba și literatura română b) Anotimpul iarna – cunoașterea mediului Mama deosebită, scumpă, iubind, existând, fiind. Mama e prima iubire. Unică. Zăpada Măruntă, puzderie, Cercelând, căzând, spulberând Cade puzderie strălucitoare, deasă. Omăt. CUBUL ● Este o tehnică prin care un subiect este studiat din mai multe perspective. ● Se confecționează un cub din carton. ● Pe fiecare față a cubului sunt scrise diferite instrucțiuni pe care elevii trebuie să le urmeze. Exemplu: „Animale domestice și sălbatice” – cunoașterea mediului Descrie! Cum arată vaca? Compară! Cu ce animale se aseamănă? Explică! Prin ce se deosebește de căprioară? Asociază! Care animale domestice mai dau lapte? Analizează! Ce părți are? Argumentează! De ce o îngrijește omul? Activitățile de învățare descrise sunt doar câteva din multitudinea de tehnici de predare care sunt adecvate elevilor clasei I. Există moduri diferite de a prezenta informația și de a iniția discuția în rândul elevilor, unele din aceste strategii sunt potrivite pentru grupuri mai mari sau pentru a prezenta un subiect, în timp ce altele sunt potrivite pentru – 206 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare grupuri mai mici. Cele mai multe tehnici prezentate se concentrează pe participarea și interacțiunea în grup. Ele oferă elevilor posibilitatea de a pune întrebări, de a împărtăși idei sau de a discuta conținutul informațiilor. Demersurile didactice propuse se bazează pe câteva principii legate de învățare: • În clasă să se realizeze un mediu care conferă încredere. • Colaborarea în timpul activităților să se bazeze pe respect între membrii grupului. • Învățarea să fie îmbogățită prin studiul individual și prin interacțiunea în cadrul grupului. • Prin acest tip de învățare să se permită fiecărui elev să se formeze astfel încât să își poată defini propriile valori și să găsească modul prin care își poate clarifica propriile puncte de vedere. Metoda este tehnica prin care conținutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formării. Metoda trebuie să: • acopere componentele vizate în procesul de învățare: cunoștințe, atitudini, abilități; • fie adaptate la particularitățile de vârstă ale elevilor; • reflecte modelul învățării experențiale; • fie compatibile cu experiența dobândită anterior de către elevi; • fie în conformitate cu abilitățile dobândite de învățător în urma formării sale continue. Alegerea celor mai potrivite metode folosite la clasă este influențată de experiența și stilul de predare al fiecărui învățător, dar și de individualitatea și particularitățile specifice fiecărei clase.  •  METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Prof. înv. primar Marta Pânzaru, Școala „Sf. Voievod Ștefan cel Mare” Onești Cadrele didactice sunt incluse în mecanismul societății în continuă și tot mai accelerată schimbare. Elevul vine la școală cu o experiență mediată prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare în masă care nu poate fi ignorată. Legile elaborate de către Kounin (apud Charles, 1992) sunt actuale. Acestea subliniază că profesorul trebuie să urmărească: 1. progresul - elevii să aibă permanent senzația că progresează, că au câștigat ceva important în urma lecțiilor predate; 2. provocarea - lecțiile trebuie să fie astfel alcătuite încât să îi provoace pe elevi; – 207 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3. varietatea - elevul de astăzi se plictisește foarte repede de un mod de instruire pe care cadrul didactic îl preferă; de aceea cadrul didactic trebuie să aibă la îndemână o gamă variată de metode. Astăzi are loc o explozie a metodelor interactive în clasificările tradiționale ale metodologiei didactice. Sunt cunoscute dezbaterile conform căreia nu există în mod practic metode „active” și metode pasive toate metodele posedând deopotrivă un grad de pasivism și unul de activism; acesta din urmă variază de la metodă la metodă sau câteodată, de la un mod de aplicare/utilizare la altul al aceleiași metode. Trebuie avut în vedere dimensiunea activă a metodelor dar în mod special dimensiunea interactivă care presupune automat ca partenerii actului didactic sunt simultan activi. Pierre Goguelin precizează că „a fi activ, nu în înseamnă că elevul face tot ce vrea și nu contează ce; chiar în metodele cele mai active e vorba, de o acțiune pedagogică”. Activ este elevul care gândește, care depune efort de reflecție personală, interioară, abstractă, care întreprinde o activitate mintală de căutare, cercetare, de redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. Noțiunea de metodă activă nu trebuie confundată cu noțiunea de metodă nouă, modernă, sau cu orice metodă însoțită de o acțiune concretă, exterioară, nici cu metodele interogative sau cu cele captivante. În lucrarea sa „Metode active în pedagogia adulților”, Roger Muchielli definește metodele active ca „fundamentate pe însușirea cunoștințelor, pe luarea la cunoștință și pe evoluția reală a personalității” aceasta – prin opoziție cu metodele bazate pe modelul imitării, pe memorizare și repetiție – modele expozitive sau de condiționare. Autorul explică relația metodelor active cu „autoperfecționarea indivizilor și autoformarea grupurilor, rolul lor în declanșarea – la mulți – a motivațiilor și creativității”. Privite sub acest aspect al stimulării curiozității științifice, al spiritului de cercetare, de creativitate și inovare, în categoria metodelor active, participative, pot fi incluse atât unele din metodele mai vechi, cât și unele din metodele mai noi. În continuare, voi enumera câteva din metodele dragi mie și des folosite în cadrul procesului instructiv-educativ, cu o eficiență maximă și acceptate de elevi cu toată inima. Metoda - Turul galeriei Presupune desfășurarea activității pe grupe formate din trei/patru elevi. Fiecare grup dezbate o temă, își construiește un punct de vedere, realizează un produs (o diagramă, un afiș, o reprezentare grafică) pe care îl expune pe perete, în forma unei galerii. Grupurile se rotesc prin clasă, examinează fiecare produs și-l discută. Comentariile, sugestiile sunt trecute pe fiecare poster. După turul galeriei, grupurile își reexaminează lucrările din perspectiva comentariilor și prin comparație cu celelalte lucrări. Metoda - Jocul didactic poate fi utilizat în toate etapele procesului instructiv- educativ, deoarece corespunde unei inclinații firești a copilului de vârstă școlară mică. Valențele pedagogice ale jocului sunt multiple: stimulează activitatea senzorială și exprimarea verbală, antrenează gândirea logică și creativă, stimulează interesul, fortifică energiile intelectuale și fizice ale copiilor. Jocul didactic îmbină elementele instructive și formative cu cele distractive. Aceste poate fi de mai multe feluri: de pregătire în vederea înțelegerii unei noțiuni, de exersare a cunoștințelor asimilate, de creație, de cunoaștere a realității înconjurătoare, de formare/ consolidare a unor deprinderi. – 208 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Desfășurate în perechi sau colectiv, jocurile didactice îi activează pe elevii ciclului primar din punct de vedere cognitiv, acțional, afectiv; dezvoltă reflecția personală; capacitatea de comunicare și cooperare. Metoda Mozaicul (JIGSAW) Se bazează pe învățarea în echipă (team – learning) și se mai numește „ metoda grupurilor interdependente”. Fiecărui participant îi revine o sarcină de studiu în care trebuie să devină „expert”, urmând ca informațiile asimilate să le transmită celorlalți cursanți. Etapele care trebuie parcurse sunt: pregătirea materialului de studiu, constituirea echipelor de învățare, constituirea echipelor de experți, reîntoarcerea în echipa de învățare, evaluarea. Aplicarea evaluării orale presupune ca fiecărui participant să i se pună o întrebare la care să răspundă fără sprijinul echipei. Cuvintele cheie legate de metoda Mozaicul sunt: cooperare, reflectare, gândire creativă, ascultare activă, rezolvare de probleme. Participanții interacționează, sunt puși în situația de a căuta, de a coopera în vederea realizării sarcinilor, de a identifica calea cea mai eficientă de a transmite colegilor informațiile legate de problema în care sunt experți. Metoda - Explozia stelară (starbursting) Metoda stimulează creativitatea. Se pornește de la un concept care „se revarsă” prin răspunsul la întrebări, asemeni unei explozii stelare. Se notează tema centrală/problema și se pun cât mai multe întrebări legate de aceasta: când?, ce?, unde?, ce?, de ce? Desigur, întrebările inițiale pot genera și alte întrebări noi, care solicită un mare efort de concentrare. Aplicarea ei în grup permite crearea de întrebări la întrebări, participarea activă a cursanților. Metoda - Harta conceptuală Se stabilește un concept de referință pentru fiecare grup de lucru și materialul se organizează prin raportare la acesta. Conceptul de bază se situează în centru, iar ideile derivate/conceptele conexe, de jur-împrejurul acestuia. Această hartă conceptuală se croiește prin realizarea unor raționamente, comparații, clasificări, ierarhizări. Tratarea unei teme prin această metodă presupune organizarea informațiilor pe 4 dimensiuni, fiecare în atenția unui grup de lucru. Metoda - R.A.I. Metoda R.A.I. are la bază stimularea și dezvoltarea capacității elevilor de a comunica prin întrebări și răspunsuri ceea ce tocmai au învățat. Denumirea provine de la inițialele cuvintele Răspunde – Aruncă – Interoghează și se desfășoară astfel: la sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, profesorul împreună cu cursanții săi, investighează rezultatele obținute în urma predării-învățării, printr-un joc de aruncare a unei mingi mici și ușoare de la un cursant la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde și apoi aruncă mai departe altui coleg, adresând o nouă întrebare. Cursantul sau elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai pune o întrebare, aruncând mingea. În cazul în – 209 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți. Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârșitul lecției, pe parcursul ei sau la începutul activității, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către profesorul ce asistă la joc a eventualelor lacune în cunoștințele cursanților și a reactualizării ideilor-ancoră. Pot fi sugerate următoarele întrebări: - Ce știi despre ............ (o anumită temă)? - Despre ce ai învățat în acest curs ? - Care este importanța faptului că..? - Cum justifici faptul că......? - Care sunt consecințele faptului ....? - Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată..? - Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus...? - Ce ți-a părut mai dificil..? - Ce ți s-a părut mai interesant..? - De ce alte experiențe sau cunoștințe poți lega ceea ce tocmai ai învățat? Este o metodă de a realiza un feedback rapid, într-un mod plăcut, energizant și mai puțin stresant decât metodele clasice de evaluare. Elevii sunt încântați de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatele obținute, modalitate care se constituie în același timp și ca o strategie de învățare ce îmbină cooperarea cu competiția. Este o metodă care permite reactualizarea și fixarea cunoștințelor dintr-un domeniu, pe o temă dată. Exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și de a găsi cel mai potrivit răspuns. Antrenați în acest joc cu mingea, chiar și cei mai timizi elevi se simt încurajați și participă cu plăcere la activitate. Tehnica „ciorchinelui” Este o tehnică de predare - învățare care încurajează elevii să gândească liber și deschis. Ciorchinele este un „brainstorming necesar”, prin care se stimulează evidențierea legăturilor, conexiunilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva pași. În formă imperativă, pașii de urmat presupun respectarea următoarelor prescripții: • Scrieți un cuvânt sau o propoziție-nucleu în mijlocul tablei, al unei hârtii de flipchart sau al unei pagini de caiet; • Începeți să scrieți cuvinte sau sintagme care vă vin în minte în legătură cu tema sau problema scrisă în mijloc; • Legați cuvintele sau ideile produse de cuvântul sau sintagma inițială, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care evidențiază conexiunile dintre idei ; • Scrieți toate ideile care vă vin în minte în legătură cu tema propusă; Reguli pentru utilizarea ciorchinelui: • Scrieți tot ce vă trece prin minte referitor la tema pusă în discuție. • Nu evaluați ideile produse, ci doar notați-le. – 210 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Nu vă opriți până nu epuizați toate ideile care vă vin în minte sau până expiră timpul alocat. • Lăsați să apară cât mai multe idei și variate conexiuni între idei. Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât și ca activitate în grup. Tehnica ciorchinelui poate fi folosită în special în faza de evocare dar și în cele de realizarea sensului și de reflecție. În etapa de reflecție se utilizează adesea ciorchinele revizuit, în care elevii sunt ghidați, prin intermediul unor întrebări. Adesea poate rezulta un ciorchine cu mai mulți sateliți. Tehnica ciorchinelui poate fi folosită în utilizată și în mod liber, fără nici un fel de restricții. Utilizarea metodelor active, participative sau interactive va fi întotdeauna preferată celor pasive, deoarece învățarea cu ajutorul lor este mai temeinică și mai durabilă. Instruirea interactivă, asociată tipului superior de învățare școlară, interactivă și creativă, implică conjugarea eforturilor ambilor agenți educaționali (profesorul – elevii) în construirea cunoașterii. Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată și complex, care îl face pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaștere autentică. Bibliografie Jinga Ioan, Educația și viața cotidiană, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2005 Cristea Sorin (coord.), Curriculum pedagogic, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2006 Oprea Lăcrimioara Crenguța, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2006 Ionescu Miron, Instrucție și educație, paradigme, strategii, orientări și modele, Cluj Napoca, 2003 Dimitriu-Tiron Elena, Dimensiunile educației contemporane, Iași, Institutul European, 2006 Marcu Vasile, Marinescu Mariana, Educația omului de azi pentru lumea de mâine, Editura Universității din Oradea, 2003  •  TEHNICA LOTUS (FLOAREA DE NUFĂR) Prof. înv. primar Ana Raluca Patrichi, Școala Gimnazială „Miron Costin” Bacău Analizând poziția cadrului didactic în fața problemelor instruirii și ale învățării, profesorul Ioan Neacșu afirmă că „educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și creativă.” Activitățile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă și creativă în școală, trebuie să asigure: stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii divergente și laterale, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor. În – 211 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare acest sens apar ca adecvate activitățile care cer spontaneitate și contribuie la dezvoltarea independenței în gândire și acțiune. Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activitățile de cooperare, de învățare în grup, cu activitățile de muncă independentă reprezintă o cerință primordială în educația postmodernistă. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determina „identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este antrenat”, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei formări. Interactivitatea presupune atât cooperarea, cât și competiția, ambele implicând un anumit grad de interacțiune. Una dintre aceste metode pe care am avut ocazia să o aplic destul de des este: Tehnica LOTUS (Floarea de nufăr) este o metodă care are drept scop stabilirea de relații între noțiuni, pornind de la o temă centrală. Tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr. Cele 8 idei secundare devin la rândul lor teme principale pentru alte flori de nufăr. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuiesc dezvoltate conexiuni noi și noi concepte. Metoda poate fi aplicată atât individual, cât și în grup, fiind adaptabilă unor largi categorii de vârstă și de domenii. Aplicarea metodei în grup presupune următoarele etape: Varianta nr. 1 Etape: 1. Profesorul anunță tema centrală. 2. Elevii au câteva minute de gândire în mod individual, după care se va proceda la completarea orală a celor 8 idei secundare ale temei centrale, pe baza dialogului și consensului desfășurat între elevi și profesor. Ideile secundare se trec în diagramă. 3. Colectivul se împarte apoi în 8 grupe de câte 3, 4 sau 5 elevi fiecare, în funcție de numărul de elevi din clasă. 4. Ideile secundare devin teme centrale pentru fiecare din cele 8 grupuri constituite. Astfel, fiecare grup lucrează independent, la dezvoltarea uneia dintre ele, exercițiu creator la care participă toți membrii grupului. – 212 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare De exemplu: – grupul A are de găsit 8 idei pentru tema A; – grupul B are de găsit 8 idei pentru tema B etc.; 5. Prezentarea în fața colectivului a rezultatelor fiecărui grup în parte. Completarea diagramei pe baza ideilor expuse de fiecare grup și a discuțiilor purtate între membrii grupurilor în scopul clarificării și corectării. 6. Evaluarea muncii colaborative în grup, aprecierea participării și folosirea rezultatelor obținute în activitățile următoare. Tehnica Lotus stimulează munca colaborativă în echipă și efortul creativ al fiecărui membru al grupului în soluționarea sarcinii date. Există și o oarecare competiție între grupe, în sensul găsirii celei mai potrivite idei (care poate fi supusă discuției în etapa nr. 5), în rapiditatea cu care lucrează un grup față de altul, cu toate că acestea nu se înscriu în dezideratele metodei. Scopul central este participare tuturor elevilor la un exercițiu creator și, în unele cazuri, la găsirea unei soluții la o problemă dată. Elevii lucrează cu plăcere în cadrul acestei tehnici, mai ales dacă grupurile au fost alese preferențial. Colectivul clasei de elevi poate fi aranjat în forma florii de nufăr; astfel fiecare grup poate ocupa locul unei petale de nufăr în jurul temei centrale. De exemplu, într-un colectiv de 24 de elevi se pot organiza 8 grupe de câte 3 elevi. Varianta nr. 2 Etape: 1. Profesorul sau elevii propun tema centrală; 2. Moment de lucru independent: fiecare elev se gândește la ideile conexe; 3. Discutarea ideilor obținute și trecerea lor în diagramă; 4. Constituirea grupurilor. De data aceasta nu mai este necesar să se constituie numărul fix de 8 grupe, ci a unora similare ca număr de elevi sau ca posibilități creative. 5. Fiecare grup își aduce contribuția la întreaga diagramă, având în vedere dezvoltarea, atât cât poate, a fiecăreia dintre cele 8 noi teme centrale stabilite. Astfel, având o limită de timp, membrii grupului A, de exemplu, vor elabora pe rând, cât mai multe idei (maxim 8 idei) pentru temele A, B, C, D, E, F, G, H., trecându-le în diagrama pe care fiecare grup o are la dispoziție. 6. La un semnal (dat de cadrul didactic), diagramele se schimbă între grupuri, în sensul acelor de ceasornic. Locurile (cercurile) din diagramă rămase goale de la grupul precedent au șansa de a fi completate acum. Rotirea diagramelor se face până când acestea ajung la grupul inițial. 7. În final se citesc diagramele și se apreciază rezultatele. Dacă diagrama este completată în întregime (toate cele 8 cadrane), rezultă un număr de 64 de idei noi, conexe, care împreună cu cele 8 teme din care decurg, alcătuiesc 72 de idei generate de tema centrală. În stabilirea temei centrale se poate pleca de la una propusă de profesor sau de către elevi. Tema poate fi anunțată sau nu în lecția premergătoare. În cazul în care ea este dinainte cunoscută de către elevi, aceștia sunt motivați să lucreze singuri acasă înainte, căutând variante, culegând materiale pentru a găsi cât mai multe soluții. Important este ca fiecare participant să fie încurajat să lucreze, să aibă posibilitatea de a-și spune părerea și aceasta să-i fie luată în considerare. Toate ideile create sunt comunicate și discutate în finalul activității. Avantajele utilizării metodei Floare de nufăr: – 213 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - nu se critică ideile propuse de elevi; - stimulează creativitatea și imaginația; - stimulează conexiunile de idei; - oferă noi sensuri ideilor însușite anterior; - facilitează participarea tuturor elevilor; - este o modalitate de lucru în grup cu mari valențe formativ-educative - dezvoltă capacități ale inteligenței lingvistice (abilitatea de a folosi efectiv limba pentru a-și aminti informații și a crea idei noi) ș i ale inteligenței interpersonale (capacitatea de a înțelege intervențiile, motivațiile, dorințele celorlalți), ale inteligenței intrapersonale (capacitatea de autoînțelegere, autoapreciere corectă a propriilor sentimente, motivații), ale inteligenței naturaliste (care face omul capabil să recunoască, să clasifice, să se inspire din mediul înconjurător), ale inteligenței sociale (capacitatea de relaționare). Tehnica Florii de Lotus se folosește îndeosebi în lecțiile de recapitulare/consolidare, în mai multe secvențe ale lecției. Atașez un exemplu de utilizare a acestei tehnici în cadrul unei lecții de consolidare la matematică având tema „Înmulțirea și împărțirea numerelor naturale mai mici decât 100, lecție în care respectiva tehnică a fost utilizată la începutul secvenței „Dirijarea învățării”: Floarea de lotus ÎNMULȚIREA ȘI ÎMPĂRȚIREA NUMERELOR NATURALE DE LA 0 LA 1000 Câți lei costă 10 fulare, dacă pe 6 de același fel s-au dat 30 lei? Se dau nr.:a=9 Și b=3. Calculează: 1.produsul lor; 2.câtul lor; Află numărul necunoscut 70xa=630 a:3=246 Află produsul numerelor 347 și 2, micșorat cu 56. Află câtul numerelor 468 și 2, mărit cu 189. Calculează, respectând ordinea efectuării operațiilor: 100-45:(7x3)= În curte sunt 10 găini, 2 cocoși și niște capre. Câte capre sunt, dacă picioare sunt 44? Află deîmpărțitul, știind că împărțitorul este egal cu produsul nr.3 și 2, iar câtul e un sfert din produsul nr.3 și – 214 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare La flipchart va fi desenat mijlocul florii. Petalele florii, pe care sunt scrise exerciții, sunt așezate pe catedră. Câte un elev va veni la catedră, va alege o petală, va rezolva exercițiul de pe respectiva petală la tablă, și dacă îl va rezolva corect, va atașa petala la flipchart. Vor trece și alți elevi pentru a atașa și celelalte petale, astfel încât, la final, vor reconstitui întreaga floare. O altă variantă a metodei Lotus pe care am aplicat-o într-o lecție asemănătoare, a presupus împărțirea clasei în 8 echipe. Fiecare echipă și-a ales câte o petală de floare, petală pe care era scris un exercițiu sau o problemă. După ce colegii din fiecare echipă au colaborat în vederea rezolvării corecte a cerinței de pe petală, reprezentantul fiecărei echipe a atașat petala la panoul pe care era deja expus mijlocul florii și pe care era scris titlul lecției. După ce fiecare echipă a rezolvat corect cerința și a atașat petala la panou, în final au reușit să reconstituie întreaga floare. Tehnica Lotus poate fi aplicată cu succes atât la școlarii mici cât și la adolescenți și adulți. Este compatibilă cu multe domenii de activitate și poate fi un excelent mijloc de stimulare a creativității elevilor și de activizare a energiilor, capacităților și structurilor cognitive la diferite obiecte de învățământ. Ioan Cerghit afirma: „pedagogia modernă consideră că rutina excesivă, conservatorismul (…) aduc mari prejudicii învățământului. În fond creația, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare.” Bibliografie Breben S., Congea E., Puiu G., Fulga M., Metode interactive de grup, Editura Arves, București; Cerghit I., Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București,  •  ÎNVĂȚAREA INTERACTIVĂ – PUNTE DE TRECERE DE LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL LA CEL MODERN Prof. înv. primar Monalisa Delia Pavăl, Școala Gimnazială „George Călinescu” Onești Astăzi trăim în epoca unei vieți cerebral intensive, în care cea mai de preț bogăție o reprezintă inteligența umană și creativitatea pe care suntem datori s-o cultivăm. Activitatea creatoare, însă, nu este posibilă fără o muncă sistematică, bine organizată și direcționată. Acest lucru se poate realiza prin intermediul educației progresiste. Cerința primordială a educației progresiste este de a asigura o metodologie diversificată, bazată pe îmbinarea activității de învățare și de muncă independentă, cu activitatea de cooperare, de învățare interactivă. În ultimul timp se insistă tot mai mult pe folosirea metodelor moderne prin care elevii organizați în echipe sau grupuri mici învață să coopereze, să colaboreze și, cel mai important, să comunice, pregătindu-se astfel pentru cerințele societății actuale și viitoare în – 215 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare care comunicarea și socializarea este importantă pentru succesul în orice domeniu de activitate. În urma experienței mele la clasă, folosind metode colaborative am evidențiat efectul benefic al interacțiunii elevilor. Am observat că activitatea de grup este stimulativă, generând un comportament competitiv. Atunci când membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea sarcinilor și obținerea rezultatului dorit am constatat că elevii se implică mai mult în învățare, își manifestă dorința de a împărtăși și celorlalți ceea ce experimentează, acced la înțelegerea profundă când au posibilitatea de a explica și chiar pot preda celorlalți colegi ceea ce ei au învățat. Avantajele metodelor active sunt acelea că elevul: este subiect al învățării; participă la propria formare; angajează toate forțele psihice de cunoaștere; se poate afirma individual și în echipă; cei timizi capătă încredere în forțele proprii; își dezvoltă gândirea critică; își dezvoltă motivația pentru învățare; se autoevaluează. Dezavantajele acestor metode ar fi: pregătirea unor astfel de activități presupune resurse materiale și de timp suplimentare; în cadrul grupului uneori lucrează doar cei mai buni elevi; evaluarea activității uneori nu poate fi obiectivă. În continuare voi prezenta câteva metode moderne de predare-învățare și exemple de aplicare a metodelor la clasă. Brainstorming-ul (metoda asaltului de idei) se desfășoară în două etape distincte: etapa producerii individuale a ideilor, pe baza problemei lansate de învățător și etapa aprecierii finale a ideilor, susținută critic de cadrul didactic. Prin această metodă se evaluează și activizează toți elevii, se emit și se consemnează cât mai multe idei. Puncte tari: - implicarea activă a tuturor participanților; - dezvoltarea capacității de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluției optime; - exprimarea personalității; - eliberarea de prejudecăți; - exersarea creativității și a unor atitudini deschise la nivelul grupului; - dezvoltarea relațiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia; - realizarea unei ambianțe pline de prospețime și de emulație. Exemplu: În cadrul unei lecții la matematică cu tema „Operații cu numerele naturale 0 - 30”, clasa I, s-a folosit metoda brainstorming astfel: „Găsiți operații matematice care să aibă ca rezultat numărul 25.” 25 – 216 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Cubul este metoda care presupune explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective și permite abordarea complexă a unei teme. Metoda cuprinde următoarele etape: ● Realizarea cubului pe fețele căruia scrie: analizează, aplică, argumentează, asociază, compară și descrie; ● Anunțarea temei care va fi discutată; ● Împărțirea clasei în 6 grupe, fiecare grupă abordând tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului; ● Rezolvarea sarcinilor și prezentarea rezolvărilor celorlalte grupe; ● Afișarea formei finale pe tablă, pe flanelograf, pe pereții clasei. Puncte tari: - organizarea și sistematizarea cunoștințelor; - diferențierea sarcinilor în funcție de stilul de învățare și de tipul de inteligență a fiecărui elev; - construirea de strategii cognitiv-rezolutive transdisciplinare. Exemplu: În cadrul disciplinei cunoașterea mediului înconjurător, la clasa a II a, la tema „Animale” evaluarea cunoștințelor asimilate s-a făcut cu ajutorul metodei cubul (o adaptare a metodei): Clasa a fost împărțită în grupe de câte 6 elevi, fiecare elev din grupă a aruncat cubul și în funcție de cuvântul care era scris pe fața cubului a primit sarcina. Elevii au rezolvat sarcinile primite, apoi le-a prezentat colegilor de grupă. După ce fișele au fost strânse de către învățătoare, în fața clasei, elevii au prezentat sarcinile primite și au arătat soluțiile găsite. Sarcinile au fost următoarele: - ARGUMENTEAZĂ - „De ce lupul este numit și doctorul pădurii?” - APLICĂ - „Enumeră care sunt foloasele pe care le avem de la animale.” - DESCRIE - „Observă iepurele din imagine și descrie cum este el răspunzând la următoarele întrebări: Unde trăiește? Cu ce se hrănește? Este folositor? De ce? Dar dăunător? De ce? Cu ce este acoperit corpul? Ce culori poate să aibă? - ANALIZEAZĂ – „Analizează imaginea următoare, recunoaște animalul și scrie din ce părți este alcătuit corpul său.” Numele animalului: – 217 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - COMPARĂ - „Stabilește asemănările și deosebirile dintre rață și gâscă din imaginile de mai jos. Completeaza tabelul.” - ASOCIAZĂ - „Grupează animalele în tabel, după locul unde trăiesc.” ANIMALE PĂSĂRI domestice sălbatice domestice sălbatice Mozaicul este metoda care presupune învățarea prin cooperare la nivelul unui grup și predarea achizițiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Avantajele metodei sunt următoarele: - stimularea încrederii în sine a elevilor; - dezvoltarea abilităților de comunicare, de cooperare, de relaționare în grup; - dezvoltarea gândirii logice, critice și independente; - dezvoltarea răspunderii individuale și de grup; - optimizarea învățării prin predarea achizițiilor altcuiva. Metoda cuprinde următoarele etape: • Împărțirea clasei în grupuri de câte 4 elevi, aceștia primind câte o fișă de învățare numerotată de la 1 la 4 - pe fișe vor exista părțile unei unități de cunoaștere; • Prezentarea subiectului ce urmează a fi tratat; • Explicarea sarcinilor primite; • Regruparea elevilor, după numărul fișei primite, în grupuri de experți (elevii care au numărul 1 formează un grup, cei cu numărul 2 alt grup, cei cu numărul 3 alt grup și ultimul grup este format din elevii care au numărul 4); • Învățarea prin cooperare a secțiunii care a revenit grupului din care fac parte. Este important ca fiecare membru al grupului de experți să înțeleagă că el este responsabil de predarea secțiunii respective celorlalți membrii ai grupului inițial; • Revenirea în grupul inițial și predarea secțiunii de către expert; Asemănări Deosebiri Rața Gâsca – 218 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Trecere în revistă a unității de cunoaștere prin prezentare orală cu toată clasa/cu toți participanții. Puncte tari: - formează deprinderi de ascultare a mesajelor transmise de colegi; - încurajează comunicarea și cooperarea elevilor în vederea atingerii performanței; - învață elevii să demonstreze, să întrebe, să ilustreze, să comunice propriile idei; - presupune participarea tuturor elevilor la activitatea de predare-învățare. Exemplu: În cadrul lecției de la limba și literatura română „Cheile”, după Tudor Arghezi, clasa a II-a, pentru alcătuirea planului de idei s-a folosit metoda mozaic astfel: Clasa a fost împărțită în grupe de câte 3 elevi. Fiecare elev a primit câte un fragment de lecție. Cei care au primit primul fragment au alcătuit apoi grupa 1, cei care au primit al doilea fragment au format grupa 2, iar cei care au primit ultimul fragment au alcătuit grupa 3. În cadrul grupelor noi formate fiecare elev a citit fragmentul, l-a povestit colegilor de grupă și a găsit ideea principală pe care a trecut-o pe un bilețel. S-au citit toate ideile din cadrul grupului, s-a ales ideea cea mai bună și a fost scrisă pe o coală de hârtie, unde, apoi, s-au trecut și ideile celorlalte grupe. Elevii s-au regrupat în grupele inițiale, experții au povestit colegilor fragmentul și au prezentat ideea principală. Coala de hârtie, cu cele 4 idei (planul lecției), a fost afișată în fața clasei. S-au ordonat ideile din carte și s-a scris planul de idei al lecției pe tablă și pe caiete. Floarea de lotus este o metodă de sistematizare a cunoștințelor. Prin această metodă se stabilesc relații între noțiuni, pornind de la o temă principală. Se dezvoltă potențialul creativ a inteligențelor multiple în activitățile individuale și de grup pe teme din domenii diferite. Puncte tari: - stimulează potențialul creativ; - dezvoltă capacitatea de selectare, diferențiere, comparare, grupare, clasificare, ilustrare, apreciere, argumentare. Exemplu: La sistematizarea cunoștințelor despre anotimpul primăvara, în cadrul orei de cunoașterea mediului, la clasa I s-a folosit metoda astfel: Elevii au fost împărțiți în 5 echipe. S-a lipit pe tablă o floare de lotus în mijlocul căreia este scris cuvântul „Primăvara”, iar pe petalele ei erau scrise temele de dezbatere. Fiecare grupă a primit câte o floare în centrul căreia era scrisă una din următoarele teme de dezbatere: „Natura primăvara”, „Sărbătorile de primăvară”, „Activitățile oamenilor în anotimpul primăvara”, „Legume de primăvară”, „Flori de primăvară”. După ce elevii au discutat în cadrul echipei tema dată, au desenat pe fiecare petală a florii o imagine corespunzătoare. S-au afișat florile pe tablă și s-a analizat modul în care au fost realizate sarcinile. Bibliografie: M.E.C., Predarea interactivă centrată pe elev, Module pentru dezvoltarea profesională a personalului didactic, Editura Educația 2000+, București, 2005. Joița E ., Didactica aplicată, partea I, învățământul primar, Editura Gh. Alexandru, 1994, Craiova. – 219 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare  •  PROIECTUL - METODĂ EFICIENTĂ DE ÎNVĂȚARE ACTIVĂ ȘI EVALUARE Prof. înv. primar Mihaela-Loredana Perju, Școala Gimnazială „Alecu Russo” Bacău A. Secolul XXI aduce în discuție noi concepții referitoare la modalitățile de interacționare în societate. Colaborarea și nu competiția este cea care va genera competențe de comunicare, altruism, empatie și progres. Pe această direcție, dascălii își vor înscrie demersul didactic pentru a forma astfel de comportamente și pentru educa noua generație în spiritul acestor valori. Proiectul – ca metodă de învățare și evaluare, este o metodă activă, care asigură principiul interdisciplinarității și care determină elevul să transfere cunoștințele, priceperile, deprinderile însușite pentru realizarea unor noi produse și totodată să consolideze abilitățile sociale. Ideea învățării bazată pe proiect a fost lansată de W. H. Kilpatrick încă de la începutul secolului al XX-lea (1918), prin lucrarea „Project Method”. Astfel, „Proiectul este o metodă activă de predare – învățare, care presupune o micro-cercetare sau o investigare sistematică a unui subiect care prezintă interes pentru elevi”. Proiectul este un plan sau o intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru (DEX). Metoda proiectului este fundamentată pe principiul învățării prin acțiune practică, cu finalitate reală („learning by doing”), ceea ce îi conferă și motivația necesară. Opusă instrucției verbaliste și livrești, învățarea prin realizarea de proiecte reprezintă un mod mai cuprinzător de organizare a procesului de învățământ prin care pot fi satisfăcute cerințele unei educații pragmatice, în spiritul acțiunii și independenței în gândire. Proiectul este și o strategie de învățare care implică activ copiii într-o investigație bazată pe cooperare (Branstord și Stein, 1996), în scopul exersării capacităților necesare viitorului adult într-o societate democratică. Un proiect poate fi privit din mai multe perspective: a) Creație personalizată - în care activitatea este centrată pe elevi; fiind un produs al imaginației, cunoștințelor și priceperilor elevilor în situații noi; iar elevii decid asupra conținutului si modului de prezentare. b) Temă abordată diferit - se pornește de la o tema studiată în clasă, are o structură flexibila si poate fi adaptă oricărei grupe de vârstă. c) Produs finit - produsul finit (postere, afișe, albume, referate, piese de teatru, excursii tematice etc.) creează elevului sentimentul utilității a ceea ce produce. d) Activitate crosscurriculară - se bazează pe abordarea integrată a învățării, iar elevii asamblează în mod personal cunoștințele pe care le au răspunzând la întrebarea: Ce pot face cu ceea ce am învățat la școală? A. După demersul realizat se identifică următoarele tipuri de proiecte: – 220 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Proiecte de tip constructiv - copiii își propun să construiască ceva (afiș, machete, colaje, cărți tematice etc.); Proiect de tip problemă - copiii se confruntă cu o problemă și încearcă să o rezolve (deșeurile, plante și animale protejate seceta/inundațiile etc.); Proiecte de tip învățare ☺ Proiecte de grup - au ca obiectiv însușirea unei tehnici sau proceduri de instruire (realizarea unui experiment, a unei salate de sezon, căutarea unei cărți la bibliotecă etc.); ☺ Proiectul Webquest - pornește de la ideea de învățare prin efort propriu, implementat în S.U. A, în 1995 de Bernie Dodge și are ca obiectiv organizarea eficientă a timpului de învățare al copiilor. Etape posibile în realizarea unui proiect (adaptat după C.Ulrich, „Managementul clasei: învățare prin cooperare”, F.S.D., București, 1999): 1. alegerea temei, 2. stabilirea obiectivelor, 3. planificarea activităților, 4. cercetarea sau investigarea propriu-zisă (care se derulează de regulă pe o perioadă mai mare de timp), 5. realizarea produselor finale (rapoarte, poster, articole, albume, hărți, cărți, etc.), 6. prezentarea rezultatelor/transmiterea acestora celorlalți colegi sau/și altor persoane (elevi din școală, profesori, membri ai comunității, etc.), 7. evaluarea cercetării/activităților derulate (individual sau în grup, de către cadrul didactic sau de către potențiali beneficiari ai proiectului produselor realizate. Dacă utilizăm proiectul ca strategie de învățare, atunci profesorul încetează să mai fie un transmițător de cunoștințe, devenind un facilitator, un sfătuitor (consilier) al învățării. Profesorul provoacă, organizează și stimulează situațiile de învățare. Elevii sunt conduși către autoînvățare și sunt motivați să planifice independent și colectiv, să implementeze și să evalueze procesul de învățare. Pașii care conduc la planificarea proiectului ca strategie de învățare sunt: informarea - Elevii își colectează informația necesară planificării și realizării sarcinilor, folosind surse disponibile de informații: manuale, cărți de specialitate, publicații, site-uri Internet etc. planificarea - Elevii își pregătesc planul de acțiune pe care îl vor utiliza în îndeplinirea sarcinilor, se planifică resursele ce vor fi utilizate. Împărțirea sarcinilor între membrii grupului trebuie clar definită. Toți membrii grupului trebuie să participe activ și să colaboreze la execuția proiectului. Se pot constitui grupuri de lucruri pentru fiecare parte componentă a proiectului. decizia - Elevii decid în grup asupra alternativelor sau strategiilor de rezolvare a problemelor. Rolul profesorului este să comenteze, să discute și dacă este necesar să modifice strategiile de rezolvare a problemelor propuse de elevi. implementarea - Elevii își desfășoară activitățile creative independent și responsabil; fiecare membru al proiectului trebuie să îndeplinească sarcinile în acord cu planul de acțiune și cu diviziunea muncii. Profesorul va ghida elevii și le va corecta greșelile. – 221 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare controlul - Elevii își controlează ei înșiși rezultatele muncii; se vor folosi chestionare teste. Profesorul își asumă rolul de persoană-suport și de sfătuitor. evaluarea - Elevii și profesorii evaluează în comun procesul și rezultatele obținute. Rolul profesorului este de a-i conduce pe elevi la feedback, de a-i face să înțeleagă greșelile făcute, eficiența muncii și experiența câștigată. Proiectul este un instrument de evaluare complex, recomandat pentru evaluarea sumativă. În timpul realizării proiectului sunt evaluate următoarele capacități/competențe: alegerea metodele de lucru; măsurarea și compararea rezultatelor; utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor și a echipamentelor; corectitudinea și acuratețea tehnică; organizarea ideilor și materialelor într-un raport; calitatea prezentării. Titlul/subiectul este ales de către profesor, elevi sau împreună, profesor - elevi. Este important ca elevii: să aibă un anumit interes pentru subiectul respectiv; să cunoască dinainte unde își vor găsi resursele materiale; să fie nerăbdători pentru a crea un produs de care să fie mândri; să spere că părinții vor fi înțelegători și interesați de subiect. Proiectul poate fi individual sau de grup. Pe perioada de realizare a proiectului, elevul are consultări permanente cu profesorul. Proiectul se încheie în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute și a produsului realizat, dacă este cazul. Între avantajele folosirii acestei metode identificăm: - este o metodă alternativă de evaluare ce pune elevii în situația de a acționa și a rezolva sarcini în mod individual sau în grup, autotestându-și capacitățile cognitive, sociale și practice; - oferă șansa de a analiza în ce măsură elevul folosește adecvat cunoștințele, instrumentele și materialele disponibile în atingerea finalităților propuse. - se explorează realitatea imediată prin diferite tipuri de activități nonformale și informale; - elevii se consultă în toate etapele proiectului devenind parteneri în rezolvarea problemelor; - implicarea familiei în realizarea unor etape din proiect; - se valorizează fiecare elev din grup prin contribuția personală B. În activitatea la catedră apelez frecvent la această metodă deoarece oferă elevilor prilejul de a se manifesta adecvat vârstei și îi implică în situații noi de identificare și rezolvare a problemelor, de colaborare și luare a deciziilor. Spre exemplificare, vă prezentăm proiectul interdisciplinar: „Caracterizarea generală a unei unități geografice”, derulat la clasa a IV-a. Acțiunea se va desfășură sub forma unui concurs interdisciplinar intitulat: „Cel mai frumos portofoliu”, cu prilejul încheierii unității de învățare „Elemente de geografie a României”. Perspectiva de abordare a cunoștințelor pe care o oferă geografia implică capacități și deprinderi formate în cadrul tuturor orelor din planul de învățământ. Astfel că, prezentarea unei unități geografice studiate apelează la cunoștințe din diferite domenii: limba și literatura română – legende, exprimare corectă; matematică – măsurători, – 222 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare calcularea distanțelor; istorie – legătura dintre locuri și fapte istorice; educație tehnologică – reprezentări geografice, completarea hărților, realizarea hărților, graficelor etc. Activitățile desfășurate în cadrul acestui proiect contribuie la dezvoltarea gândirii geografice, atât reproductiv, cât și creativ, a imaginației și a creativității. Se creează un mediu favorabil exprimării libere a tuturor copiilor, stimulării spiritului de echipă și a afirmării personale. SCOPUL: Aprofundarea cunoștințelor, capacităților și deprinderilor prin realizarea unui portofoliu pe o temă dată. OBIECTIVE DE REFERINȚĂ: Care vizează cunoașterea și înțelegerea: • să respecte etapele de realizare a caracterizării generale a unei unități geografice; • să selecteze informații noi pentru completarea portofoliului; • să rezume informațiile citite pentru a le prezenta în portofoliu; • să analizeze situațiile întâlnite pentru a le integra în contexte noi; • să sintetizeze informațiile noi; • să interpreteze datele; Care vizează comunicarea: • să descrie unitatea geografică aleasă; • să formuleze răspunsurile la întrebări cu claritate și corectitudine științifică; • să demonstreze afirmațiile emise cu ajutorul hărții, a imaginilor; • să participe la discuții în mod civilizat, respectuos; • să creeze dialoguri și dezbateri colegiale; • să susțină/să critice afirmațiile făcute/prezentate; Care vizează aplicarea: • să manifeste interes, cooperare, voință în cadrul activității desfășurate; • să demonstreze capacități și deprinderi cu caracter interdisciplinar; • să aplice cunoștințele prin realizarea unui puzzle: „Harta fizică a României” (titlu, legendă); • să aprecieze modul de realizare a portofoliilor colegilor pe baza unor argumente solide. RESURSE: a) umane: elevii clasei a IV-a; b) materiale: coli de scris, imagini, diplome, CD-uri, aparat foto, ecusoane, dosare plastic, folii plastic, joc puzzle, carton colorat, hărți mute, șabloane, harta fizico-geografică a României, lipici; c) informaționale: • R. Dan, M. Vâlcan, L. Buchilă - Mapă Geografie, clasa a IV-a, Editura Sinapsis, Cluj-Napoca, 2007; • I. Teodorescu, Lecția de geografie – clasa a IV-a, Editura Corgal Press, Bacău, 2004; • I. Vicoleanu, Observare, comunicare, redactare, Editura Corgal Press, Bacău, 2007; • www.didactic.ro • www.clopotel.ro – 223 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Echipele sunt invitate să prezinte referatele. Colegii urmăresc cu atenție prezentarea portofoliilor și încearcă să surprindă elemente de conținut mai deosebite (pe care și le notează pe caiete), cât și modalitățile de valorificare a hărții și imaginilor. (tehnica vizualizării) Se prezintă pe rând referatele. Echipa I/II/III/IV – titlul referatului; utilizarea hărții în prezentare; comunicarea informațiilor culese pentru portofoliu. Întrebări interpretative legate de conținutul prezentării: Ce ați aflat? Ce vă place mai mult în prezentarea colegilor? Care a fost motivul pentru alegerea acestei teme? Cum explicați noțiunile „păduri etajate”, „precipitații”, „turism” etc.? Ce metode de lucru ați folosit? De ce? Ce legende istorice sau geografice cunoașteți despre tema aleasă? Ce va ajutat în realizarea portofoliului? Ce va plăcut mai mult? (interogarea autorului) Răspunsuri așteptate: noțiuni geografice (încrețirea scoarței, etajarea climei, soluri brune de pădure, soluri acide, așezări rurale, orașe, mijloace de transport, cai de transport, turism etc.), munca în echipă, învățare pe baza schemelor/a desenului, surse de informație. Elevul cu CES formulează propoziții orale cu două noțiuni geografice întâlnite în referatul echipei. La finalul prezentării se înmânează diplomele echipelor participante în funcție de modul de realizare și prezentare a portofoliului. Pentru diseminarea și asigurarea feedback-ului : În funcție de stilul de învățare, elevii vor avea ca temă: stilul vizual – eseu; stilul auditiv – de compus o melodie pe tema lecției; stilul kinestezic – desen/hartă. Bibliografie Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006 DEX, Editura Univers Enciclopedic, București, L.D. H’Hainaut, Programe de învățământ și educație permanentă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981 Ionescu Mihaela, Managementul clasei. Un pas mai departe. Învățarea bazată pe proiect, Editura Humanitas, București, 2003 Stanciu Mihai, Reforma conținuturilor învățământului, Editura Polirom, Iași, 1999 Stănescu, Maria-Liana, Instruirea diferențiată a elevilor supradotați, Editura Polirom, Iași, 2002.  •  METODE ȘI PROCEDEE INTERACTIVE UTILIZATE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV LA CICLUL PRIMAR Prof. înv. primar Ana Purcaru, Școala Gimnazială Nr. 1 Ardeoani Metodele de învățământ reprezintă căile de transformare în practică a idealului educațional, de dezvoltare multilaterală a personalității elevilor, căile prin care aceștia se instruiesc și se formează sub îndrumarea cadrelor didactice. În activitatea de predare, profesorul, aplicând principiile moderne ale psihologiei contemporane, urmărește – 224 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare obținerea de rezultate cât mai bune cu mijloace cât mai adecvate și potrivite scopului urmărit. Procesul de învățământ, care este un sistem complex, rezultat al interdependenței dintre predare și învățare, se supune legii generale de apreciere a oricărei activități umane cu scopul obținerii de rezultate optime prin perfecționarea demersului didactic. Strategia didactică reprezintă modalitatea de combinare a metodelor și mijloacelor de învățământ în vederea atingerii obiectivelor propuse. Aceasta presupune: alegerea metodelor adecvate, identificarea mijloacelor de instruire în raport cu obiectivele urmărite; conținutul abordat; timpul disponibil; caracteristicile clasei de elevi și a spațiului școlar. Metodele didactice tradiționale dețin rolul de transmitere și asimilare a cunoștințelor în maniera următoare: cadrul didactic – emițătorul, respectiv elevul – cel care depozitează informațiile transmise. Acestea dețin un rol important în cadrul procesului instructiv – educativ deoarece este nevoie și de conversație (care ia forma dialogului învățătoare- elevi, respectiv elevi-elevi), de exercițiu (în vederea formării unor deprinderi), de povestire (prin care elevii conștientizează greșelile de pronunție și limbaj), precum și de observare (în vederea formării unei păreri legate de tema luată în discuție, respectiv exprimarea acesteia oral sau în scris). Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată și complex, care îl face pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaștere autentică. BRAINSTORMING-UL reprezintă un mod simplu și eficient de a genera idei noi. Este o metodă de stimulare a creativității în cadrul activității în grup. Principiile după care se fundamentează această metodă didactică sunt: 1. Cantitatea determină calitatea. Participanții trebuie să emită cât mai multe idei. Cadrul didactic este cel care determină elevii să se implice cât mai mult deoarece adresează întrebările necesare, ajută cu informații suplimentare și îi conduce pe elevi la a găsi idei folositoare soluționării problemei. Asociația liberă, spontană de idei, conduce la evidențierea unor idei valoroase. 2. Amânarea judecății ideilor celorlalți. Această etapă oferă posibilitatea participanților să emită cât mai multe idei referitoare la tema propusă. Metoda a fost inițiată de A. Osborn în anul 1953 ca soluție de a găsi soluția optimă pentru rezolvarea unei probleme. Condusă cu tact pedagogic și inspirație, metoda poate reprezenta o cale accesibilă spre învățare care stimulează creativitatea și gândirea critică. Regulile abordării acestei metode ca și metodă didactică sunt: - stimularea cât mai multor idei, pornind de la o temă dată, - evaluarea acestor idei și evidențierea celor mai reușite, - evitarea oricărei critici la adresa partenerilor, - manifestarea liberă și conștientă a imaginației. Metoda poate fi folosită începând cu clasa a II-a, într-o fază ușoară, pentru ca în clasele a III-a și a IV-a să fie o metodă de bază în formarea gândirii critice a elevilor. CIORCHINELE reprezintă o metodă de predare – învățare care-i încurajează pe elevi să gândească liber și deschis. Prin această metodă se stimulează evidențierea conexiunilor între ideile unei teme luate în discuție. De asemenea, ciorchinele este și o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoștințe, evidențiind modul propriu de a înțelege o anumită temă, un anumit conținut. Ajută cadrul didactic să înțeleagă maniera în care fiecare elev înțelege noțiunile și îi oferă posibilitatea de a interveni diferențiat. Pașii de urmat sunt următorii: – 225 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 1. Se scrie un cuvânt sau o propoziție nucleu în mijlocul tablei sau al unei foi de bloc mare de desen. 2. Se scriu cât mai multe cuvinte, propoziții legate de tema propusă. 3. Se trasează o linie între cuvintele scrise anterior în vederea evidențierii unor conexiuni dintre aceste idei. 4. Nu se limitează numărul ideilor, dar trebuie oferit un timp de lucru pentru această activitate. Ciorchinele este o tehnică care se poate realiza atât individual, cât și ca activitate în grup. Atunci când se aplică individual, tema propusă trebuie să fie familiară elevilor pentru că aceștia nu pot culege informații de la colegii de grup. Se poate utiliza ca metodă de evaluare după un capitol sau un șir de lecții. Folosită în grup, tehnica ciorchinelui dă posibilitatea fiecărui elev să ia cunoștință de ideile colegilor, de legăturile și asociațiile pe care fiecare participant le face la un moment dat. JOCUL DIDACTIC poate fi utilizat în toate etapele procesului instructiv-educativ, deoarece corespunde unei inclinații firești a copilului de vârstă școlară mică. Valențele pedagogice ale jocului sunt multiple: stimulează activitatea senzorială și exprimarea verbală, antrenează gândirea logică și creativă, stimulează interesul, fortifică energiile intelectuale și fizice ale copiilor. Jocul didactic îmbină elementele instructive și formative cu cele distractive. Aceste poate fi de mai multe feluri: de pregătire în vederea înțelegerii unei noțiuni, de exersare a cunoștințelor asimilate, de creație, de cunoaștere a realității înconjurătoare, de formare/ consolidare a unor deprinderi. Desfășurate în perechi sau colectiv, jocurile didactice îi activează pe elevii ciclului primar din punct de vedere cognitiv, acțional, afectiv; dezvoltă reflecția personală; capacitatea de comunicare și cooperare. METODA MOZAIC este o metoda prin care se realizează învățarea prin cooperare între elevi. Cadrul didactic monitorizează predarea asigurându-se ca informațiile se transmit și se asimilează corect. Daca se evidențiază anumite neclarități, ajută grupul să le depășească. Învățarea prin cooperare maximizează capacitățile intelectuale ale elevilor (de a gândi, de a înțelege, de a comunica eficient, de a lua decizia corectă, de stimulare a creativității). CUBUL este tehnica prin care se evidențiază activitatea și operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut. Este foarte important cum se implică cadrul didactic în realizarea unei activități folosind metoda cubului, cât de bine își cunoaște clasa de elevi pentru ca fiecărui elev să-i revină acele sarcini de lucru care corespund potențialului intelectual dobândit până în prezent. ȘTIU / VREAU SĂ ȘTIU / AM ÎNVĂȚAT (ESEU DE CINCI MINUTE) este o modalitate de conștientizare de către elevi a ceea ce știu despre un subiect, aceea ce nu știu precum și a ceea ce ar dori să învețe sau au învățat. ȘTIU - elevii notează ideile pe care le știu legate de tema pusă în discuție. VREAU SĂ ȘTIU - elevii notează ideile pe care ar dori să le afle legate de subiect. AM ÎNVĂȚAT - elevii notează la sfârșitul lecției ceea ce au reținut din subiectul parcurs cu toată clasa de elevi. – 226 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare PROIECTUL reprezintă o metodă de instruire prin care elevii efectuează o cercetare orientată spre un scop anume; îmbină cunoștințele asimilate și activitatea practică. Realizarea unui proiect presupune: documentarea, emiterea unor ipoteze, atașarea unor desene, părerea personală; contribuie la maturizarea gândirii, dezvoltă simțul responsabilității. Bibliografie Bădică T. ș.a. , Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974; Buda A. și Francu B.A., Jocuri didactice și exerciții distractive. Culegere pentru clasa I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970; Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta , Fulga Mihaela (s.a.) - Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învățământul preșcolar, Editura Arves, Craiova;  •  METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE – ÎNVĂȚARE – EVALUARE Prof. înv. primar Alina Radu, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău Metodă – mod sistematic de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității obiective; procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop.1 Încep acest studiu cu cea mai generală și echidistantă definiție a metodei. Am ales să evit nuanțele implicate de plasarea noțiunii în context didactic, tocmai pentru a sublinia importanța înțelegerii și aplicării corecte a metodei, indiferent de situația si statutul celor ce o utilizează; fie că vorbim despre angajații unei firme, despre autodidacți sau profesori și elevi, metoda trebuie înțeleasă și aplicată astfel încât sa conducă în mod real la atingerea obiectivului propus. Potrivit celor de mai sus, mă îndrept spre demersul educativ și privesc (ceea ce recomand și colegilor mei) paleta de metode de învățământ fără niciun fel de discriminare; nu mă interesează dacă sunt metode tradiționale sau moderne, dacă se pretează la activitate individuală sau pe grupe, eu mă simt provocată să le decodific valențele educative și să le adaptez optim la specificul elevilor mei. M-am oprit la metoda cubului pentru că este foarte versatilă. Se adaptează ușor la obiectivele operaționale, poate implica de la șase la mult mai mulți elevi (după cum se poate vedea în partea aplicativă a lucrării de față), nu conduce la rezultate ambigue, prea generale, lipsite de originalitate... Dar să abordăm lucrurile sistematic. Conform autorilor consacrați, metoda cubului este „o metodă utilizată atunci când se urmărește explorarea unui subiect sau unei atitudini din mai multe perspective”.1 1 Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche (coordonatori) – Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers enciclopedic, București, 1998, p. 626; – 227 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pentru a aplica eficient această metodă este necesară parcurgerea mai multor etape: 1. învățătorul anunță conținuturile vizate (spre predare/ consolidare/ evaluare), precizând, totodată, într-o manieră accesibilă elevilor, obiectivele lecției; 2. se organizează colectivul de elevi în șase grupe; fiecare grupă își alege un lider, pentru a fi purtător de cuvânt, nu pentru a își impune propriile opinii; 3. învățătorul prezintă și împarte materialele necesare: hârtie și obiecte de scris pentru prezentarea produselor activității, un cub de dimensiuni generoase pe ale cărui fețe vor fi înscrise șase sarcini de lucru (conform numărului de fețe) de tipul: „Explică!”, „Transformă!”, „Descrie!”, „Compară!”, „Continuă!”, etc. 4. Fiecare lider de grupă aruncă acest cub și transmite colegilor săi cerința care le-a revenit; 5. Echipele concep, organizează și scriu/ desenează pe hârtia dată răspunsul lor la cerința primită. Cerințele vor fi astfel corelate cu conținuturile, încât răspunsurile să fie structurate în mai multe secvențe, pentru a fi implicați toți membrii grupei. 6. La momentul propus de învățător, liderii grupelor vor prezenta produsele activității lor în fața întregii clase; acestea se afișează la loc vizibil. 7. Învățătorul coordonează etapa în care elevii evaluează și se autoevaluează, apoi formulează el însuși o evaluare a activității elevilor evidențiind punctele forte și formulând sugestii pentru îmbunătățirea/ completarea unor aspecte ale activității. Vă supun atenției, în continuare, o altă modalitate de aplicare a metodei cubului. Dacă anterior sarcinile de lucru formulate presupuneau răspunsuri dezvoltate, acum am în vedere cerințe punctuale care vizează aplicarea unui anume algoritm și care sunt adresate unui singur elev. În aceste condiții se organizează colectivul în grupe de câte șase elevi, fiecare grupă primește un cub cu sarcini de lucru de tipul: „99-14+23=”, „Analizează morfologic substantivul florile!”, „Completează: Mănăstirea ............., unică prin nuanța de .................., este ctitorie a voievodului ..................................... .” etc., în funcție de disciplină. Rezultatele activității se prezintă tot pe foaie/ foi comune grupei de lucru (se vor concepe sarcini de lucru diferite, astfel încât membrii aceleiași grupe să nu abordeze aceeași manieră de rezolvare). O altă variantă de aplicare a acestei metode este aceea de a rezolva frontal exercițiile de pe fețele cubului (se pot pregăti mai multe cuburi, așa încât să participe cât mai mulți elevi). Există și posibilitatea utilizării cubului în sprijinul dezvoltării creativității elevilor. În aceste situații se pot oferi grupelor de lucru cuburi neinscripționate, urmând ca elevii să le completeze (rezolvând cerințe de tipul: „Scrieți o adunare de trei termeni impari consecutivi cuprinși între 0 și 100!”, „Scrieți primul termen al unei perechi de cuvinte cu sens opus!”). După ce cuburile au fost completate cu cerințe, ele se vor transmite altor grupe spre rezolvare. Propun în continuare trei secvențe de lecție în care am folosit metoda cubului. Am ales momente diferite ale lecțiilor și am optat pentru discipline diferite. 1 Ioan Cerghit , Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 172; – 228 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 1. Disciplina de învățământ: Limba și literatura română Clasa: a IV-a Unitatea de învățare: Primăvară de poveste Elementul de conținut: Părțile de propoziție Tipul lecției: de consolidare Momentul lecției Activitatea învățătorului și a elevilor Metode Mijloace Forme de organi- zare Evaluare Obținerea perfor- manței Fiecare grupă de elevi primește câte un cub și câte o coală de flipchart pe care vor fi scrise răspunsurile. Pe fiecare cub vor fi scrise câte șase cerințe diferite de tipul: „Alcătuiește un enunț în care subiectul să fie exprimat prin substantiv comun de genul masculin, la numărul singular!” Exprim restul cerințelor pe scurt: • enunț – S. exp. prin subt. propriu, gen fem., nr sg.; • enunț – C. exp. prin subst. propriu, gen masc., nr. pl.; • enunț – A. exp. prin adj. gen neutru, nr. sg.; • enunț – P. nominal , timpul viitor, pers. a II- a, nr. pl.; • enunț – S. multiplu exp. prin 3 subst. comune de genuri diferite. După ce grupele și-au finalizat răspunsurile (fiecare grupă câte șase propoziții), colile de flipchart vor fi expuse. Copiii din prima grupă numesc, pe rând, alți copii din clasă (ex. pe cei din grupa a patra) să analizeze sintactico- morfologic cuvintele subliniate (vizate de cerințele de pe cub) din propozițiile expuse de prima grupă. Urmează cei din celelalte grupe. Activitatea continuă până când au participat toți copiii. Metoda cubului, care presupune: explicația; munca independentă conversația exercițiul cuburi cu sarcini de lucru coli de flipchart markere în grupe de câte șase prin observare a produselor activității prin observare prin întrebări 2. Disciplina de învățământ: cunoașterea mediului Clasa: I Unitatea de învățare: Iarna Elementul de conținut: Părțile plantei Tipul lecției: predare - învățare Momentul lecției Activitatea învățătorului și a elevilor Metode Mijloace Forme de organizare Evaluare Prezentare a optimă a Învățătorul expune două planșe mari, cu două plante diferite ca dimensiuni și Metoda planșe frontală – 229 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare conținutului ca formă (ex. pătlăgeaua roșie și cireșul) prezentate integral, așa încât să se poată evidenția cu ușurință părțile componente. Copiii au la dispoziție fișe cu cele două plante si un cub pe ale cărui fețe sunt desenate: o rădăcină (bej), o tulpină (maro), o frunză (verde), o floare (roz), o pătlăgea și o cireașă (roșii), o sămânță (neagră). Un elev aruncă cubul; dacă i-a revenit fațeta cu rădăcina, el va indica rădăcinile celor două plante prezentate. Cu ajutorul învățătorului, elevul va descrie comparativ cele două rădăcini, apoi va colora în dreptul lor câte o bulină neagră (culoarea rădăcinii de pe cub). Apoi alți cinci elevi vor lucra similar. Elevii din bănci colorează pe propriile fișe și intervin dacă sunt solicitați. cubului, care presupune: explicația; conver- sația; munca indepen- dentă. fișe cub cretă colorată prin întrebări prin observare sistema- tică prin observare a produselor activității Consider cele de mai sus ca fiind argumente pentru punctul meu de vedere, anume acela că metoda cubului nu este un demers simplist, puțin participativ sau banal. Cred cu convingere că această metodă implică într-un interval limitat de timp mulți elevi și, aplicată corect, motivează copiii pentru lucrul și asumarea unui rol într-o echipă, precum și pentru prezentarea propriei activități în fața unui auditoriu, oferind totodată momentul-surpriză al descoperirii unei noi provocări.  •  LA VREMURI NOI, METODE NOI Înv. Ecaterina-Roxana Rață, Școala Gimnazială Agăș În ultimii ani învățământul românesc a început să schimbe tradiționalul cu metode alternative variate prin care s-a dorit ca elevii să devină parte activă a procesului instructiv- educativ. Implicarea acestora în activitățile propuse la ore au început să dea și roade astfel că acum nu mai concepem predarea,consolidarea sau evaluarea fără a utiliza măcar – 230 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare una dintre metodele acestea. Unele dintre aceste tehnici sunt simple de aplicat, altele necesită mijloace și materiale în prealabil pregătite dar fiecare dintre ele are frumusețea ei și rezultatele obținute nu sunt deloc de neglijat; așa că m-am oprit în a vă prezenta câteva metode pe care le folosesc. Una dintre cele mai simple metode de stimulare a creativității este „Cvintetul”. Aceasta se folosește în evaluarea unor lecții sau a unor unități de învățare și se prezintă sub forma unei poezioare de cinci versuri prin care se rezumă un conținut de idei. Activitatea se poate desfășura individual dar frumusețea ei este dată de munca în echipă. Structura „Cvintetului”: 1. Are un titlu care de obicei este esența poeziei. 2. Primul vers este format doar dintr-un cuvânt „cheie” - de regulă un substantiv. 3. Al doilea vers este format din două cuvinte ce reprezintă însușiri date cuvântului „cheie”. 4. Al treilea vers este format din trei verbe, de obicei la gerunziu. 5. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă păreri, sentimente față de subiectul în cauză. 6. Ultimul vers este format doar dintr-un cuvânt ca și primul și exprimă o concluzie existențială despre subiectul prezentat. Tehnica acesta se pretează de la clasa a treia-se poate folosi și la clasa a doua înlocuind numele părților de vorbire cu ceea ce definesc ele-și se poate realiza în cinci minute, munca echipelor putând fi afișată într-un colț al clasei. Eu am folosit-o la evaluarea „Părților de vorbire” la clasa a III-a și iată ce am obținut: RÂNDUNICĂ Frumoasă, călătoare Cântând, ciugulind, zburând, Tu aduci bucurie mare, Existând. CĂPRIOARĂ Mică, gingașă, Trăind, iubind, suferind, Tuturor aduci o speranță Oricând. FURNICUȚĂ Subțire, lucrătoare, Construind, muncind, întărind, Palatul tău cel moale Zidind. O altă metodă îndrăgită de elevii mei este „Explozia stelară” - Starbursting. Aceasta antrenează de asemenea creativitatea și este un moment relaxant bazându-se pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri. Definirea exactă a acestei tehnici este dată de numele ei în engleză: star - stea, burst - a exploda și începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare. Etapele acestei metode sunt următoarele: anunțarea temei care se și scrie pe tablă și se prezintă mai multe steluțe colorate pe care sunt scrise întrebări de tipul Ce?,Unde?,Cum?,iar alte steluțe sunt fără întrebări. Acestea constituie punctul de plecare. Următoarea etapă o reprezintă realizarea echipelor - selectarea elevilor din grupe se face prin distribuirea de bețișoare colorate sau cartonașe colorate, echipele fiind alcătuite din – 231 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare elevii care au aceeași culoare. Grupurile lucrează pentru a elabora cât mai multe întrebări și cât mai diverse. Urmează comunicarea rezultatelor muncii de grup și evidențierea celor mai interesante întrebări, aprecierea muncii în echipă. Pe baza acestora pornesc formularea răspunsurilor și predarea noilor conținuturi. Eu am utilizat această tehnică la lecții ca: „Apa și sursele de apă”, „Aerul”, lecții de comunicare și multe altele. Aceste metode sunt ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete largi de domenii. Nu sunt greu de pregătit,nu necesită explicații amănunțite sau costuri materiale majore. De aceea sfătuiesc colegii să le utilizeze alături de alte tehnici deoarece elevul timpurilor actuale trebuie implicat cât mai mult în activitățile școlare deoarece numai așa îl determinăm să iubească școala și să vină cu plăcere în ea; de fapt, prin aceste strădanii reușim de cele mai multe ori să avem copii fericiți și asta e cel mai important în meseria noastră, nu credeți? Bibliografie Cucoș Constantin, Pedagogie, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2006 Cucoș Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2005  •  METODA CUBULUI Prof. înv. primar Cristina E. Roncea, Școala Gimnazială Nr. 2 Târgu Ocna În practica școlară, metoda se definește drept o cale de urmat în vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabilite, ca cele de transmitere și însușire a unor cunoștințe, de formare a unor priceperi și deprinderi etc. Metoda desemnează o cale pe care cadrul didactic o urmează pentru a ajuta elevii să găsească ei înșiși o cale proprie de parcurs în vederea aflării unor noi adevăruri, consemnate în noi cunoștințe, în forme comportamentale. Pe scurt, metoda este o cale eficientă de organizare și dirijare a învățării, un mod comun de a proceda al profesorului cu elevii săi. Metoda include în structura ei o suită echivalentă de procedee, fiecărei operații îi corespunde un procedeu. Procedeul reprezintă o tehnică mai limitată de acțiune, o particularizare sau o componentă a metodei. Metoda poate fi definită și ca un ansamblu organizat de procedee. Ansamblul metodelor de predare-învățare utilizate în procesul de învățământ constituie metodologia procesului de învățământ (metodologia instruirii). Ioan Cerghit precizează că metodologia studiază natura, funcțiile, locul și clasificarea metodelor, principiile și regulile care stau la baza utilizării lor optimale (1980). R. Mucchielli desemnează prin metodologie totalitatea metodelor utilizate de o știință și teoria generală asupra acestei totalități (1982). Apar o serie de interacțiuni între metodele de învățământ și celelalte subsisteme ale sistemului didactic: conținuturi, mijloace, forme de organizare, relații profesor-elev etc. Metodele îndeplinesc mai multe funcții, unele de conținut (cognitivă și formativ- educative), iar altele de organizare, de formă (instrumentală și normativă): – 232 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • funcția cognitivă, de organizare și dirijare a cunoașterii, de elaborare a noi structuri cognitive și operaționale; • funcția normativă, de optimizare a acțiunii, de a arăta cum anume să procedeze, cum să se predea, cum să se învețe pentru obținerea unor rezultate optime, în condiții optime; • funcția instrumentală (operațională), de intermediar între elev și materia de studiat, între obiective și rezultate; • funcția motivațională, de stimulare a curiozității, de trezire a interesului și a dorinței de a cunoaște și a acționa; • funcția formativ-educativă, de exersare și dezvoltare a proceselor psihice și motorii, concomitent cu însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor. Metodele se împart în trei grupe: • metode de comunicare și dobândire a valorilor social-culturale ( metode de comunicare orală, de comunicare scrisă, de comunicare oral-vizuală, de comunicare interioară) • metode de explorare sistematică a realității obiective (directă și indirectă); • metode fundamentate pe acțiune (externă, reală; fictivă/simulare) CUBUL este o metodă folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe și integratoare. Etapele metodei: • Realizarea unui cub pe ale cărui fețe se notează cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează; • Anunțarea temei/subiectului pus în discuție; • Împărțirea grupului în 6 subgrupuri, fiecare subgrup urmând să examineze tema aleasă din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului. Cerințele examinate de elevi sunt: • Descrie - culorile, formele, mărimile etc. • Compară - Ce este asemănător? Ce este diferit? • Analizează - Spune din ce este făcut, din ce se compune. • Asociază - La ce te îndeamnă să te gândești? • Aplică - Ce poți face cu aceasta? La ce poate fi folosită? • Argumentează - Pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmației tale. Metoda cubului Rezolvare de probleme - Clasa a III-a 1. DESCRIE Alcătuiește o problemă după exercițiul: 94 – (5 × 7 + 8 × 4) = 2. COMPARĂ a) sfertul numărului 36 cu dublul numărului 3: b) produsul numărului 8 și 4 cu jumătatea numărului 64: c) câtul numerelor 81 și 9 și câtul numerelor 72 și 8: – 233 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 3. ANALIZEAZĂ Analizează datele problemei și întocmește planul de rezolvare al acesteia: O cantitate de 35 l de lapte se toarnă în bidoane de câte 5 l, altă cantitate de 42 l se toarnă în bidoane de 7 l fiecare. Câte bidoane sunt necesare pentru tot laptele? 4. ASOCIAZĂ Asociază corespunzător: • jumătatea numărului 846 537 • numărul de 5 ori mai mare decât 123 423 • numărul cu 263 mai mic decât 800 730 • numărul cu 127 mai mare decât 603 249 • triplul numărului 83 111 • o cincime din numărul 555 615 5. APLICĂ Compune o problemă care se rezolvă prin două operații de înmulțire, folosind numerele: 9, 7, 5. 6. ARGUMENTEAZĂ Completează următoarele argumente: a) dacă înmulțim un număr cu 5 obținem un număr ..........................................; b) dacă scădem 16 dintr-un număr obținem un număr .................................…; c) dacă împărțim un număr la 7 obținem un număr .....................................…; d) dacă adunăm un număr cu 123 obținem un număr .............................…….; e) dacă Irina a rezolvat în 3 zile în mod egal 63 de probleme, aflăm .........….; f) dacă s-au cumpărat 6 cutii cu bomboane, iar în fiecare cutie sunt 8 bomboane, aflăm ............................................... . METODA ȘTIU/ VREAU SĂ ȘTIU/ AM ÎNVĂȚAT Gândirea critică sugerează că, în momentul trecerii la subiectul lecției noi, elevii să conștientizeze ceea ce știu deja despre acest subiect, să fie întrebați ce-ar dori să afle în legătură cu el, iar în momentul fixării să se sintetizeze ceea ce au învățat efectiv. Aplicarea metodei presupune parcurgerea a trei pași: accesarea a ceea ce știm, determinarea a ceea ce dorim să învățăm și reactualizarea a ceea ce am învățat. Primii doi pași se pot realiza oral, pe bază de conversație, iar cel de-al treilea se realizează în scris, fie în timp ce se lecturează textul, fie imediat ce textul a fost parcurs integral Prin metoda SVI se trece în revistă ceea ce elevii știu deja despre o anume temă și apoi să formuleze întrebări la care așteaptă găsirea răspunsurilor în lecție. Etapele metodei sunt: - elevii se vor așeza în perechi; - vor face o listă cu tot ceea ce știu despre tema abordată; - în timp ce elevii vor realiza lista, cadrul didactic construiește la tablă un tabel cu următoarele coloane: Ceea ce știm/ credem că știm V Ceea ce vrem să știm Î Ceea ce am învățat – 234 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - cereți perechilor să spună ce au scris și notați în coloana din stânga informațiile cu care tot grupul este de acord; - folosind aceeași metodă elevii vor elabora o listă de întrebări; - elevii vor identifica întrebările pe care ei le au despre subiectul abordat și vor fi scrise în a doua coloană a tabelului. - elevii citesc textul individual sau cu un coleg; - după lectura textului, se revine asupra întrebărilor formulate în prima coloană și se trec răspunsurile în coloana Am învățat; - elevii vor face comparație între ceea ce ei cunoșteau deja despre tema abordată, tipul și conținutul întrebărilor pe care le-au formulat și ceea ce ei au învățat. Metoda „Știu-vreau să știu-am învățat” poate deveni oricând un procedeu în cadrul unei metode activ-participative. Matematică, clasa a II-a Unități de măsură pentru timp Știu Vreau să știu Am învățat Cu ce instrument se măsoară timpul. Câte luni are un an. Care sunt anotimpurile anului. Lunile corespunzătoare fiecărui anotimp. Lunile anului. Zilele săptămânii. Câte ore are o zi. Care este prima zi a anului. Care este ultima zi a anului. Cum recunosc orele pe ceas? Câte minute are o oră? Câte minute are o zi? Câte săptămâni are un an? Câte zile are o lună? Câte zile are un an? La ce oră începe ziua? La ce oră se sfârșește ziua? O oră are 60 de minute. Un an are 52 de săptămâni. O lună are 28, 29 , 30 sau 31 de zile. Un an are 365 sau 366 de zile. O zi începe la ora 0 și se termină la ora 24. METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Prof.înv. primar Lidia Sabău, Școala Gimnazială „M. Drăgan” Bacău În activitatea de predare, profesorul, aplicând principiile moderne ale psihologiei contemporane, urmărește obținerea de – 235 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare rezultate cât mai bune cu mijloace cât mai adecvate și potrivite scopului urmărit. Procesul de învățământ, care este un sistem complex, rezultat al interdependenței dintre predare și învățare, se supune legii generale de apreciere a oricărei activități umane cu scopul obținerii de rezultate optime prin perfecționarea demersului didactic. Metodele de învățământ reprezintă căile de transformare în practică a idealului educațional, de dezvoltare multilaterală a personalității elevilor, căile prin care aceștia se instruiesc și se formează sub îndrumarea cadrelor didactice. Orice strategie este rezultatul interacțiunii mai multor metode și procedee. În mod obișnuit, profesorul folosește pentru predarea unei lecții mai multe metode de învățământ. Alegerea metodelor se face ținând cont de realizarea scopului urmărit, de dezvoltarea elevilor, specificul lecției respective precum și de mijloacele de învățământ care-i sunt la dispoziție. Ținând cont de dezvoltarea psihică a elevului, de conținutul informațional, de particularitățile individuale, profesorul, urmărind multiple scopuri instructive și educative, alege și folosește diferite strategii didactice, urmărind să asigure o învățare independentă, creatoare care determină o eficiență sporită procesului de asimilare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. Metodele didactice tradiționale dețin rolul de transmitere și asimilare a cunoștințelor în maniera următoare: cadrul didactic – emițătorul, respectiv elevul – cel care depozitează informațiile transmise. Acestea dețin un rol important în cadrul procesului instructiv – educativ deoarece este nevoie și de conversație (care ia forma dialogului învățătoare- elevi, respectiv elevi-elevi), de exercițiu (în vederea formării unor deprinderi), de povestire (prin care elevii conștientizează greșelile de pronunție și limbaj), precum și de observare (în vederea formării unei păreri legate de tema luată în discuție, respectiv exprimarea acesteia oral sau în scris). A gândi critic înseamnă a fi curios, a adresa întrebări, a căuta răspunsuri, a te implica în activitatea solicitată, a analiza logic, a căuta argumente pro și contra. Încă din ciclul primar, elevii trebuie formați să gândescă, nu doar să asimileze mecanic cunoștințele. Trebuie eliminată monotonia din sistemul de învățământ tradițional, prin care elevul stă în bancă și doar notează informațiile în vederea asimilării ulterioare a acestora. Metodele activ-participative, moderne, constituie un proces activ, de lungă durată și complex, care îl face pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaștere autentică. Una din metodele activ-participative, moderne, este workshopul. Redăm aici definiția dicționarului: WÓRKSHOP s.n. Grup de lucru, atelier. [Pr. uắc-șap] (din engl. workshop) În accepțiunea didactică, ca activitate recomandată la clasa pregătitoare, se află workshopurile cu părinții. Cu diferite ocazii, părinții/adulții pot fi invitați să participe la activități comune cu copiii. Nu este vorba aici de clasicele lecții când părinții asistă la performanțele copiilor, ci este vorba despre lucru practic făcut de copil împreună cu părintele său. Părinții nu au timp să lucreze acasă ceva care să fie pe placul copiilor. Părinți nu au timp să se joace cu proprii copii. Workshop-ul are rolul de a realiza în mod optim comunicarea și comuniunea copil-părinte, sub îndrumarea cadrului didactic. Se naște o concurență binevenită între echipe. – 236 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Copiii ai căror părinți nu pot participa la activitate sunt nevoiți să facă echipă cu alți copii și părinți, astfel încât echipa de lucru va fi formată în final de un adult și 3-4 copii, în funcție de prezență. Indiferent de prezența / absența părintelui, copilul are un dublu câștig din punct de vedere psihologic: În caz de prezență a adultului, copilul prinde curaj și încredere în propriile forțe, știind că e susținut și ajutat. În caz de absență a adultului, copilul învață că trebuie să facă echipă cu alții și să realizeze lucruri deosebite. Și într-un caz, și în celălalt, se urmărește dezvoltarea capacității de comunicare, limbaj, empatie, precum și partea de socializare, atât de importantă în formarea personalității micului școlar. 1 Octombrie – Ziua Persoanelor în Vârstă - colaje, desene cu tema „Școala mea” Decembrie – confecționăm ornamente de Crăciun: globuri, desene, jucării, steluțe „Suntem Spiridușii Moșului” – acțiune de donare de jucării, hăinuțe și dulciuri – – 237 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare la Grădinița Nr.1 Mărgineni 1 Martie – lucrăm mărțișoare Metodologia didactică pune tot mai mult accentul pe aceste metode moderne, utilizate în procesul de predare – învățare – evaluare. Atât metodele tradiționale, cât și cele moderne trebuie să servească scopului instruirii. Învățarea prin cooperare maximizează capacitățile intelectuale ale elevilor (de a gândi, de a înțelege, de a comunica eficient, de a lua decizia corectă, de stimulare a creativității). Accentul cade pe modalitatea prin care elevii învață. Utilizând metode didactice moderne, elevii au posibilitatea să-și exerseze operațiile gândirii, să-și cultive creativitatea, să-și îmbogățească vocabularul, să capete mai multă încredere în sine, să-și formeze deprinderea de a vorbi corect. Bibliografie Bădică T. ș.a. , Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974; Buda A. și Francu B.A., Jocuri didactice și exerciții distractive. Culegere pentru clasa I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970; Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta , Fulga Mihaela (s.a.) - Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învățământul preșcolar, Editura Arves, Craiova; – 238 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare  •  METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE Inst. Maria Scurtu, Școala Gimnazială Nr.1 Slănic-Moldova Într-o lume în continua schimbare, elevii au nevoie de capacitatea de a selecta informațiile și a alege ce este important sau nu. Ei au nevoie să înțeleagă cum să folosească informațiile, să le descopere sensul să gândească, să învețe critic. Metodele de învățământ reprezintă planuri de acțiune concepute pentru transmiterea cunoștințelor și formarea competențelor specifice. Metodele de învățământ sunt un element de bază al strategiilor didactice în strânsă relație cu mijloacele de învățământ și cu modalitățile de grupare a elevilor. Metodele de învățământ fac parte din condițiile externe ale învățării care determină eficiența acesteia. Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității „Activ” este elevul care, depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. O învățare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază participarea activă a elevului la descoperirea informațiilor, a sensului și utilității lor Metodele interactive sunt modalități moderne de stimulare a învățarii și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, deexperiențe, de cunoștințe. Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup. Alegerea metodei care să conducă la învățare interactivă este în strânsă relație cu: - gradul - nivelul de pregătire al clasei; - disponibilitatea clasei; - gradul de motivare al clase; - stilurile de învățare ale grupului; - personalitatea profesorului. Obstacole asociate cu utilizarea metodelor de învățare interactivă: - timp limitat; – 239 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - timp crescut de pregătire; - clase numeroase; - lipsa mijloacelor didactice, a echipamentelor, a resurselor. Avantajele metodelor active sunt: • transformă elevul din obiect în subiect al învățării; • elevul este coparticipant la propria formare; • angajează intens toate forțele psihice de cunoaștere; • asigură elevului condiții optime de a se afirma individual și în echipă; • dezvoltă gândirea critică; • dezvoltă motivația pentru învățare; • permite evaluarea propriei activități. Metodele abordate: ciorchinele, mozaicul, cubul, ghidul de învățare, studiul de caz, pălăriile gânditoare, jocul de rol, explozia stelară, știu-vreau să știu-am învățat, modelarea, harta personajelor, cadranele, brainstorming etc. sunt aplicate în spiritul jocului copiilor, cu o participare activă și benevolă a lor. Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei și care presupune următoarele etape: 1. se scrie un cuvânt/temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie; 2. se notează toate ideile, sintagmele sau cunoștințele care vă vin în minte în legătură cu tema respectiva în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea și cuvântul inițial; 3. pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi conectate; 4. activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată; Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se îmbogățesc și se sintetizează cunoștințele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca. În etapa finală a lecției, ciorchinele poate fi reorganizat, utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor Reguli care trebuie respectate în utilizarea metodei ciorchinelui: - se scrie tot ce trece prin minte elevului referitor la tema pusă în discuție; - nu se evaluează ideile propuse ci, doar, se notează ; - nu se opresc elevii până nu epuizează toate ideile care le vin în minte; - să găsească conexiuni cât mai multe și mai variate între noțiunile scrise; - nu se limitează nici numărul ideilor, nici pe cel al conexiunilor. Puncte tari: participă întreaga clasă; stimulează gândirea și conexiunile de idei. Puncte slabe: timp limitat Această metodă am folosit-o în predarea literei „D” în secvența „Obținerea performanței” solicitând elevii să completeze un ciorchine cu cât mai multe cuvinte care încep cu litera „D”. Elevii au lucrat individual, fiecare având o fișă și o limită de timp. Când s-a scurs timpul câțiva elevi au completat ciorchinele care era desenat pe o planșă și afișat pe tablă. – 240 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Utilizând metodele active de învățare putem crește motivația pentru învățare și a încrederii în sine, le formăm elevilor capacitatea de a comunica și interacționa, putem să le dezvoltă creativitatea, să le formăm o atitudine pozitivă față de obiectele de studiu ale școlii. CLASIC ȘI MODERN ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT Înv. Miorița Scutaru, Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Buhuși Conceptul „metoda de învățământ” își păstrează și în continuare semnificația împrumutată din grecescul „methodos”, ceea ce înseamnă drum spre, cale de urmat în vederea atingerii scopurilor propuse, însă sfera și conținutul noțiunii s-au extins, surprinzându-se caracteristici noi ale acesteia (Novak, J.D., Gowing, B.D., 1984). În viziunea modernă, metodele de învățământ reprezintă modalități de acțiune, instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea educatorului sau în mod independent, își însușesc cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini. D DANA DORU DANEMARCA DINU DUNĂRE DANIEL DEVA – 241 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Paralel cu orientarea eforturilor specialiștilor pentru prezentarea tehnicilor și metodelor moderne, s-a evidențiat necesitatea reconsiderării potențialului formativ- educativ al metodelor tradiționale și s-a impus în pedagogia modernă cerința integrării tuturor metodelor didactice într-un sistem metodologic unitar, dar elastic în raport cu varietatea obiectivelor concrete ale fiecărei activități didactice, deci a îmbinării lor în procesul de instrucție și educație. Una din componentele esențiale ale curriculum-ului școlar o constituie metodologia didactică, respectiv sistemul de metode și procedee didactice. Utilizarea unei metode de învățământ implică existența unui ansamblu de operații mintale și practice. Elevul se poate afla în postura de receptor sau investigator, în cadrul fiecărei metode în proporții variabile. De unde dihotomia: metode de învățare prin receptare, metode de învățare prin descoperire. Totuși, metodele tradiționale sunt și în ziua de azi foarte des folosite. Aceste metode sunt: • Algoritmizarea; • Exercițiul; • Conversația; • Compunerea gramaticală; • Descoperirea; • Analiza gramaticală; • Problematizarea; • Jocul de rol; • Demonstrația; • Studiul cu manualul. Metode, procedee și tehnici interactive folosite Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și creativității. Activ este elevul care depune efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. „Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material „activismului interior”, psihic, mintal, să devină purtător al acestuia (Ioan Cerghit, 1997). Clasificarea metodelor, procedeelor și tehnicilor interactive de grup Metode de predare-învățare interactive în grup: • Metoda predării / învățării reciproce; • Metoda Jigsaw (Mozaicul); • Citirea cuprinzătoare; • Cascada (Cascade); • STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învățării pe grupe mici; • TGT (Teams/Gamos/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe; • Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles); • Metoda piramidei; – 242 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Învățarea dramatizată. Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare: • Harta cognitivă sau harta conceptuală; • Matricele; • Lanțurile cognitive; • Fishbone maps (scheletul de pește); • Diagrama cauzelor și efectului; • Pânza de păianjen (Spider map-Webs); • Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Techinique); • Metoda R.A.I; • Cartonașele luminoase. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității: • Brainstorming; • Starbursting (Explozia stelară); • Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats - Edward de Bono); • Caruselul; • Multi-voting; • Masa rotundă; • Interviul de grup; • Studiul de caz; • Incidentul critic; • Philips 6/6; • Tehnica 6/3/5; • Controversa creativă; • Fishbowl (tehnica acvariului); • Tehnica focus grup; • Patru colțuri (Four corners); • Metoda Frisco; • Sinectica; • Buzz-groups; • Metoda Delphi. Metode de cercetare în grup: • Tema sau proiectul de cercetare în grup; • Experimentul pe echipe; • Portofoliul de grup. Metoda predării / învățării reciproce Este o strategie instituțională de învățare a tehnicilor de studiere a unui text. După ce sunt familiarizați cu metoda, elevii interpretează rolul învățătorului, instruindu-și colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev-elev. – 243 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare De exemplu, grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi și grupul D dezvoltă predicții. În final fiecare grup își exercită rolul asumat. Mozaicul Mozaicul presupune învățarea prin cooperare la nivelul unui grup și predarea achizițiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. Gândiți / Lucrați în perechi / Comunicați Presupune o activitate de învățare prin colaborare care constă în stimularea elevilor de a reflecta asupra unui text (a unui conținut informațional) colaborând cu un coleg în formularea ideilor, pe care le comunică apoi celorlalți, întregii clase. Este o tehnică relativ ușor realizat, ce nu necesită mult timp și care se poate folosi de mai multe ori în timpul unei lecții sau activități didactice. Interviul „în perechi” Aceasta este o tehnică de învățare prin colaborare (Kagan, S., 1992) în care partenerii se intervievează reciproc, în legătură cu un anumit subiect. În prima parte a metodei, participanții efectuează o activitate de brainstorming individual, timp de 4-5 minute, fiecare întocmindu-și o listă cu ideile proprii despre subiectul respectiv. Metoda „SINELG” Sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii și gândirii. Este o metodă utilă pentru realizarea unei învățări eficiente și durabile bazată pe implicarea cognitivă activă în lecturarea unui text, pe monitorizarea propriei înțelegeri a conținutului de idei al acestuia. Metoda „Termeni dați în avans” Se explică elevilor că li se va cere să citească o poveste. Cu patru dintre termenii care apar în aceasta, fiecare trebuie să-și imagineze o poveste cât mai interesantă. Copacul ideilor Este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi la baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac, toate cunoștințele evocate. Copacul ideilor având ca subiect „Influența omului asupra mediului” poate fi completat individual, în perechi sau în grup, putând avea ramificații referitoare la influența pozitivă sau negativă a omului, la activități economice sau efectele intervenției omului. Ciorchinele Metodă ce poate fi aplicată individual, în perechi sau în grup, în prima parte a lecției sau chiar după citirea textului. Se anunță tema și scrie într-un cerc mare, apoi se stabilesc ideile satelit (idei supuse analizei). Pentru fiecare idee-satelit elevii notează elemente particulare preluate din textul suport. Această metodă presupune o analiză atentă și minuțioasă textului. Harta personajelor Presupune analiza relațiilor dintre personaje. Se notează în centru numele personajului analizat și în colțurile paginii numele personajelor cu care intră în relație. – 244 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Personajele se unesc prin săgeți, scriindu-se pe acestea însușiri comune și necomune, citate. Se poate lucra frontal sau pe echipe. Brainstorming-ul Este un procedeu prin care li se creează elevilor climatul favorabil de găsire a conexiunilor dintre cunoștințele pe care aceștia le posedă. Brainstorming-ul poate fi realizat în mai multe feluri. Exemplu 1: se cere elevilor să spună cât mai multe cuvinte care le vin în minte atunci când aud cuvântul „poveste” . (Răspunsuri date de elevi: autor, personaje, copertă, timp liber, pădure, zmeu, etc.) Exemplul 2: se desenează pe tablă un cerc și li se cere elevilor să găsească cât mai multe cuvinte legate de această figură (exemple date de copii: soare, roată, chip de om, gaură, volan, oală, etc.) Tehnica acvariului (fishbowl) Metoda acvariului urmărește ca elevii implicați să fie puși, alternativ, în dublă ipostază: pe de o parte participanți activi la dezbatere, pe de altă parte observatori ai interacțiunilor care se produc. Elevii sunt dispuși în două cercuri concentrice. Timp de 8-10 minute elevii aflați în cercul inferior discută o problemă controversată, iar cei din exterior ascultă, fac observații privind modul în care se relaționează, gradul de stabilire al consensului, apariția conflictului. Frumusețea profesiei de cadru didactic constă în faptul că pe lângă responsabilitatea de a fi eficienți, avem și extraordinara libertate de a fi creativi. Bibliografie Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980 Ionescu, M., Clasic și modern în organizarea lecției, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972 Ionescu, M., Chiș,V., Strategii de predare-învățare, Editura Științifică, București, 1992  •  METODE INTERACTIVE, CENTRATE PE ELEV. CUBUL Prof. înv. primar Ana Carmen Semeș, Școala Gimnazială „Scarlat Longhin” Dofteana Cercetările din ultimii ani din domeniul educației au demonstrat că învățarea pasivă, cea bazată pe „nemișcare”, pe modelul tradițional al prelegerilor profesorului nu pregătește elevul pentru piața muncii, nu mai este în concordanță cu nevoile tinerei generații. De aceea s-a cerut impetuos o schimbare de strategie. Metodele moderne, cele care au în centrul lor activizarea elevului în dobândirea cunoașterii, oferă învățătorului posibilitatea de a acorda șanse egale tuturor educabililor, – 245 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare respectându-li-se stilul de învățare, particularitățile psihopedagogice ale vârstei și cele individuale. De bună seamă, nu trebuie renegate metodele tradiționale. Cu măiestrie și creativitate ele pot fi îmbinate cu succes. Astfel, învățătorul poate fi considerat un creator de strategie didactică, un artist în modelarea minții și sufletului copilului. Din metodele aplicate la clasă, m-am oprit asupra „Cubului”. Metoda Cubul presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Sunt recomandate următoarele etape: 1. Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Se observa că fiecare cuvânt corespunde unei operații ale gândiri. 2. Anunțarea temei. 3. Împărțirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe fețele cubului. ● Descrie: culorile, formele, mărimile etc. ● Compară: ce este asemănător, ce este diferit. ● Analizează: spune din ce este făcut. ● Asociază: la ce te îndeamnă să te gândești? ● Aplică: la ce poate fi folosită? ● Argumentează: pro sau contra și enumeră motive care vin în sprijinul afirmației. 4. Redactarea finală și împărtășirea ei celorlalte grupe. 5. Afișarea formei finale pe tablă. La disciplina EDUCȚIE CIVICĂ, la clasa a III-a, am aplicat această metodă în cadrul lecției „Ce sunt lucrurile?” din unitatea de învățare „Raporturile noastre cu lucrurile și ființele”. Dirijarea învățării am ales să o realizez folosind metoda mai sus menționată. Elevii au fost împărțiți pe grupe și au avut sarcinile următoarele : GRUPA 1 - Descrie obiectele din imagine (culoarea, forma, dimensiunile, materialul din care este fabricat etc.) - în imagine era o carte. GRUPA 2 - Compară ajutându-te de imaginea... (un car și o mașină). Care sunt asemănările și deosebirile dintre cele două lucruri? GRUPA 3 - Analizează. Specifică ce fel lucruri sunt cele de mai jos, naturale sau prelucrate și completează tabelul: oul, borcanul, strugurele, cartea, pianul, muntele, piatra, aragazul. Lucruri create de natură Lucruri create de om GRUPA 4 - Asociază. Realizează corespondența obiectelor din coloana A și domeniile în care sunt folosite din coloana B. Notează perechea formată în coloana din mijloc. 1. medicamentele a. construcții 2. fluierul b. pictură 3. fierăstrăul c. religie 4. calculatorul d. farmacie – 246 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 5. rugăciunea e. informatică 6. furculița f. muzică 7. acuarelele g. bucătărie GRUPA 5 - Aplică. Menționează care este utilitatea lucrului din imagine (la ce poate folosi scaunul). GRUPA 6 - Argumentează de ce oamenii au nevoie de lucruri (poți da un exemplu). Activitatea a fost una atractivă, elevii au colaborat în vederea realizării sarcinilor și s-au bucurat mai ales în momentul tragerii la sorți a plicului. Datorită aplicării repetate a lucrului în echipă au depășit granițele egoismului și au relaționat eficient. Primele grupe, asociate operațiilor gândirii mai ușoare, au terminat în timp mai scurt fișa de lucru. Acesta poate fi considerat un punct slab al metodei, însă poate fi remediat prin discutarea frontală a sarcinilor grupelor 4, 5, 6 și propunerea unor soluții diverse (în cazul întâmpinării unor dificultăți). Formarea grupelor a fost una aleatorie, ca de fiecare dată. Astfel copiii pot intra în contact cu alți parteneri de lucru, socializează (ce-i drept, uneori cam mult), învață adaptându-se, evoluează. Reamintind că adaptarea este o formă de inteligență, consider că învățătorii începutului de mileniu trei, este necesar să dovedească flexibilitate la cerințele societății, la nevoile elevului modern, reconfigurându-și strategia. Bibliografie ***, Învățarea activă, Ghid pentru formatori, MEC-CNPP, 2001 Sarivan Ligia, Gavrilă Roxana Maria, Stoicescu Daniela, Predarea–învățarea interactivă centrată pe elev, MEC - Educația 2000+, București, 2009  •  CUBUL Prof. înv. primar Simina Sofrone, Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău a. Prezentarea metodei Este „o metodă utilizată atunci când se urmărește explorarea unui subiect sau a unei atitudini din mai multe perspective.” (Cerghit I., 2006, p.172) Metoda cubului oferă posibilitatea de a dezvolta competențele necesare unei abordări complexe și integratoare. Etapele metodei: „- Se realizează un cub pe ale cărui fețe se notează sarcinile/perspectivele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează (altele, în funcție de resurse, de specificul temei și a obiectivului - nu neapărat pe toate fețele cubului). – 247 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - Se anunță tema/subiectul pus în discuție. - Se împarte grupul în șase subgrupuri eterogene, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerințele înscrise pe fețele cubului. - Fiecare subgrup își alege un lider, ca purtător de cuvânt al acestuia, fără să-și impună propriile opinii. - Se comunică, întregului grup, forma finală a scrierii. - Lucrarea în forma finală poate fi desfășurată pe tablă sau pe pereții clasei.” (Leonte R., Stanciu M., 2004, p. 24) Este o strategie de predare–învățare–evaluare care presupune abordarea studiului unui text literar/parte de propoziție și vorbire, în echipe mici, din una sau mai multe perspective. Utilizând acest procedeu, cadrul didactic își propune să dezvolte la elevi înțelegerea conceptuală a temei, să dezvolte abilitățile de analiză anterioare scrierii și, nu în ultimul rând, să dezvolte abilitatea de a fi ordonați în scris, urmărind exprimarea în paragrafe. Ea presupune și utilizarea unui cub, pe care sunt trecute diferite instrucțiuni, și evident, solicită observațiile elevilor notate pe fiecare față a sa, după cum urmează: Descrie Cercetează cu atenție subiectul și arată ce ai găsit (cum s-a desfășurat?) Compară Cu ce se aseamănă și prin ce este diferit? Asociază La ce te face să te gândești? Cu ce poți să-l legi? De ce este apropiat? Analizează Împarte subiectul în părți. Cum este alcătuit? Aplică Cum și la ce poate fi utilizat? Argumentează Utilizează fiecare categorie pentru a găsi argumente pro sau contra subiectului. E bun sau rău? De ce? Învățătorul le cere elevilor să cerceteze și să scrie despre un anumit concept sau temă, utilizând parcurgerea fețelor cubului. Este de dorit să se respecte algoritmul ordinii prezentate pentru a dirija elevii, în mod treptat, spre o gândire și exprimare complexă. Procesele de gândire, implicate în utilizarea metodei cubului, urmează, îndeaproape, categoriile din taxonomia lui Bloom. „Avantaje: - determină participarea conștientă a elevilor prin implicarea maximă a acestora în rezolvarea sarcinilor; - permite diferențierea sarcinilor de învățare; - formează deprinderi de muncă intelectuală; - stimulează gândirea logică a elevilor; - crește responsabilitatea elevilor față de propria învățare, dar și față de grup; - sporește eficiența învățării – elevii învață unii pe alții; - familiarizează elevii cu cercetarea științifică; - dezvoltă abilități de comunicare și cooperare. Limite: - rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp; - se creează un zgomot oarecare; – 248 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - facilitează erori de învățare; - nu există un control precis asupra cantității/calității cunoștințelor dobândite de fiecare elev.” (Leonte R., Stanciu M., 2004, p. 24) b. Aplicație: clasa a III-a • Unitatea de învățare: „Copilăria” • Subiectul lecției: textul în proză „Bunicul”, după Barbu Ștefănescu Delavrancea • Tipul lecției: consolidare și sistematizare • Secvențele lecției: a. Dirijarea învățării b. Obținerea performanțelor • Obiectivele operaționale: Oa1 - să descrie un bunic, folosind metoda activ – participativă „Diamantul”; Oa2 - să compare două texte ale aceluiași autor, completând „Diagrama Venn”; Oa3 - să analizeze corect verbele, respectând categoriile gramaticale învățate; Oa4 - să alcătuiască enunțuri corecte, logice, cu ajutorul verbelor date; Ob - să argumenteze pro sau contra comportamentul nepoților față de bunicul lor. • Contextul didactic: după ce elevii au recitit lecția de două ori integral, au citit lecția de două ori pe roluri, se aplică cu întreaga clasă metoda cubului în cadrul dirijării învățării și a obținerii performanțelor. • Descrierea: Pe cele șase fețe ale cubului sunt scrise cuvintele: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Împart elevii în 6 grupe eterogene a câte 4 membri care vor rezolva în scris/oral sarcinile. Fiecare membru al celor 6 grupe primește un rol. Membrii fiecărei grupe colaborează între ei. Grupa I – Descrie Realizează „Diamantul”: Bunicul – 249 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Grupa II – Compară Realizează o comparație între texte, punctând asemănările și deosebirile. „Bunicul” „Bunica” Barbu Barbu Ștefănescu – Delavrancea Ștefănescu – Delavrancea Grupa III – Asociază Asociază cuvântul subliniat cu înțelesul corespunzător: Ochii blânzi ai bunicului privesc spre poartă. (......................) La micul dejun am mâncat un ochi. (......................) Andrei a spart un ochi de geam cu mingea. (......................) În Lunca Siretului am descoperit un ochi de apă. (......................) Grupa IV – Analizează Analizează verbele din primul alineat al lecției. Grupa V – Aplică Alcătuiește câte un enunț cu ajutorul verbelor: ia, luam, iei, iau, eram, ești. Grupa VI – Argumentează Argumentează pro sau contra comportamentul celor doi nepoți față de bunicul lor. Bibliografie Leonte Rodica și Stanciu Mihai, (2004), Strategii activ-participative de predare-învățare în ciclul primar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău.  •  – 250 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Prof. înv. primar Elena Solomon, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău Printre metodele active de rezolvare de probleme prin stimularea creativității se află metoda pălăriilor gânditoare, concept introdus de Edward de Bono și care presupune faptul că o problemă se poate rezolva ieșind din obișnuit și abordând-o din perspective inedite, apelând la imaginație. Dintre avantajele acestei metode menționăm: • stimulează creativitatea; • determină participarea conștientă a elevilor prin implicarea maximă în rezolvarea sarcinilor; • dezvoltă gândirea critică; • angajează toate forțele psihice de cunoaștere; • oferă elevilor ocazia să învețe să folosească toate tipurile de gândire; • dezvoltă abilități de comunicare și colaborare; • se îmbunătățește calitatea deciziilor prin practicarea unor roluri; • organizează și clarifică gândirea; • crește responsabilitatea elevilor față de propria învățare; • reduce conflictul dintre membrii grupului; Această metodă presupune folosirea a șase pălării de culori diferite: alb, roșu, negru, galben, verde și albastru. Fiecare culoare definește un anumit rol și persoana care o poartă exersează un anumit tip de gândire. Jucând rolul unui gânditor, prin exercițiu, voință și efort, elevul poate deveni un gânditor adevărat și își poate schimba modul de a gândi. Se împart cele șase pălării elevilor și se supune discuției un anumit caz pentru ca fiecare să-și pregătească ideile. Mai mulți elevi pot răspunde sub aceeași pălărie. Pălăria albă: Informația valabilă și cea necesară • Asigură obiectivitatea informațiilor; • Este neutră; • Este concentrată pe imagini clare; • E caracterizată de gândirea obiectivă. Pălăria albă se referă la informații și acționează în sfera lucrurilor reale, existente. Tot ceea ce vrei în momentul de față este informația obiectivă. Ce informație este disponibilă? De ce informații avem nevoie? Ce informație lipsește? Pălăria roșie: Intuiție și sentimente • Dă frâu liber imaginației, sentimentelor; • Descătușează stările afective; • Oferă o perspectivă emoțională asupra faptelor. – 251 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Pălăria roșie se referă la emoțiile și sentimentele tale. Acestea se bazează pe experiențe complexe și nu sunt întotdeauna ușor de analizat. Pălăria neagră: Precauții, dificultăți și probleme • Exprimă grija și avertismentul, judecata; • Oferă o perspectivă tristă, sumbră asupra situației prezentate; • Este perspectiva gândirii negative; Care ar putea fi problemele posibile? Ce dificultăți ai putea întâlni? Pălăria galbenă: Beneficii • O perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației; • Simbolizează lumina soarelui, optimismul; • Este gândirea optimistă, constructivă. Pălăria galbenă reprezintă aspectele pozitive și logice ale gândirii. Afirmațiile tale trebuie să fie de asemenea susținute de un motiv puternic, căutând beneficii și observând cât de reale pot fi așteptările tale. Care sunt beneficiile? Care sunt punctele pozitive? Pălăria verde: Idei alternative și creative • Exprimă ideile noi; • Este verdele proaspăt al vegetației, al abundenței; • Este simbolul fertilității, al producției de idei noi. Pălăria verde reprezintă eforturile creative conștiente. Noi idei se ridică, apar soluții inovative. În acest moment logica nu este necesară. Avem nevoie de alte alternative. Trebuie să facem un efort creativ. Există și alte metode de a face acest lucru? Ce am mai putea face? Care sunt posibilitățile? Pălăria albastră: Organizarea proceselor de gândire • Exprimă controlul procesului de gândire; • Dirijează bunul mers al activității; • Este preocuparea de a controla și de a organiza. Aceasta oferă ocazia de a avea o vedere de ansamblu asupra proceselor de gândire ce au loc. Te desparți puțin de gândirea ta și vezi întregul proces dezvăluit. Ghidează-l și controlează-l. Trage concluziile la sfârșit. Aplicație folosind metoda interactivă „Pălăriile gânditoare”: Clasa I Obiectul: limba și literatura română (lectură) Subiectul: Sarea-n bucate, după P. Ispirescu Elevii sunt împărțiți în șase grupe a câte patru elevi. Fiecare grupă primește câte o pălărie, prin tragere la sorți. Se vizionează filmul românesc “Sarea în bucate”. Pălăria albă - Informează! Elevii vor prezenta pe scurt conținutul lecturii: povestirea faptelor și întâmplărilor. Pălăria roșie – Spune ce simți! – 252 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Care personaj v-a plăcut mai mult? Cu ce personaj v-ar plăcea să semănați? Caută o latură pozitivă a personajului negativ – aici, împăratul Elevii își prezintă gândurile, părerile, impresiile pe care le-a creat acest basm. Pălăria galbenă – Aspecte pozitive Ce a învățat împăratul din pățania sa? Ce apreciați la fata de împărat? Elevii vor spune tot ce este bun, cum se poate întoarce situația, cum se pot rezolva toate ca să fie toată lumea mulțumită, vor găsi partea bună a lucrurilor, vor găsi o soluție. Pălăria neagră – Aspecte negative Se povestesc care sunt faptele greșite, ce s-a întâmplat de s-a ajuns până la această situație, șirul de situații care au determinat o asemenea stare de lucruri. Ce crezi ca a greșit împăratul? Ce alt lucru grav i s-ar fi putut întâmpla? Este justificat felul în care a procedat? De ce? Pălăria verde – Idei noi E partea creativă a lecției, elevii încercând să schimbe anumite aspecte din povestire. Imaginează-ți un alt final al acțiunii. Cum ai fi procedat dacă erai în locul fetei de împărat? Pălăria albastră – Clarifică Adresează câte o întrebare colegilor tăi, să verifice dacă au înțeles conținutul textului. Elevii din grupa pălăriei albastre pot solicita informații suplimentare sau refacerea răspunsului în cazul în care consideră că este insuficient sau incorect formulat. Ei vor concluziona cu un verdict final, vor da o soluție, găsesc vinovații. Cadrul didactic supraveghează întregul demers și intervine cu explicații acolo unde este necesar. Fiecare lider de grupă va prezenta răspunsul în fața celorlalți colegi. Se fac aprecieri generale asupra modului în care au lucrat și au rezolvat cerințele. Bibliografie De Bono, Edward, Șase pălării gânditoare, Editura Curtea Veche, București, 2007 Mihăescu M., Metode activ-participative aplicate în învățământul primar, Editura Didactica Publishing House, București, 2010  •  PORTOFOLIUL DE GRUP - CARȚILE URIAȘE Prof. înv. primar Valentina Solomon, Școala Gimnazială „Constantin Platon” Bacău Portofoliul este considerat o metodă alternativă de evaluare, care ocupă un loc important în practica școlară curentă ca o alternativă viabilă la modalitățile tradiționale de evaluare. – 253 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Este considerată o metodă de evaluare flexibilă, complexă, deoarece include rezultate obținute și prin alte metode de evaluare, cum ar fi probe orale, probe scrise, practice, observare sistematică a activității și comportamentului elevului, proiect, auto- evaluare. La toate cele exemplificate, se adaugă și rezultatele obținute prin sarcini specifice disciplinei respective. În ceea ce privește conținutul portofoliului, profesorul Ioan Cerghit, susține că acesta cuprinde „o selecție dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă și care pun în evidență progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuțiilor personale. Realizarea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-și descoperi valoarea competențelor și eventualele greșeli. Sub alt raport, portofoliul este un instrument care îmbină învățarea cu evaluarea continuă, progresivă și multilaterală a procesului de activitate și a produsului final. Acesta sporește motivația învățării.”1 În funcție de numărul celor implicați în realizarea portofoliului, identificăm:  portofoliul individual;  portofoliul de grup. Portofoliul de grup este utilizat în cadrul metodei de învățare cooperativă2 și presupune o colecție organizată de lucrări/mostre din activitatea grupului, acumulate în timp, precum și mostre din lucrările individuale ale membrilor grupului. Un portofoliu de grup poate conține următoarele elemente:
Coperta (aceasta reflectă, de obicei, în mod creativ personalitatea grupului);
Cuprinsul;
Prezentarea grupului și a membrilor săi;
Introducerea și argumentația privind mostrele alese;
Mostre care au necesitat cooperarea între membrii grupului pentru a fi realizate;
Observații ale membrilor grupului privind modul lor de interacțiune în timpul activității în comun;
Autoevaluări ale membrilor grupului și evaluarea grupului de către aceștia;
Mostre individuale revizuite pe baza feedbackului primit de la grup (compoziții, prezentări etc.);
Autoevaluări ale membrilor grupului cu privire la calitățile și punctele slabe ale interacțiunii sociale – modul în care au potențat eficiența grupului și au ajutat alți colegi să învețe;
Listă a viitoarelor obiective de învățare și deprinderi sociale pe care și le propun membrii grupului. 1 Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis, București, 2002, p. 315 2 http://fp.uni.edu/rac/col/romania/clasificarea evaluarii.htm – 254 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Portofoliul de grup este o mapă deschisă la care elevul are acces tot timpul pentru a-l completa, actualiza și consulta în vederea autoinstruirii, însă este și un instrument de evaluare curentă, oferind cadrului didactic informații esențiale despre performanța și evoluția elevului într-o perioadă mai lungă de timp. Pentru evaluarea portofoliului, criteriile vor fi negociate împreună cu elevii, înainte de începerea proiectării portofoliului, astfel elevii vor înțelege și accepta criteriile de evaluare și va spori motivația lor pentru realizarea de activități de calitate, manifestându-ți responsabilitatea față de propria instruire. Împreună cu elevii clasei a IV-a A ai Școlii Gimnaziale „Constantin Platon” am realizat portofolii de grup, activitate realizată pe parcursul semestrului întâi. Aceste portofolii de grup au îmbrăcat forma cărților uriașe. Temele portofoliilor de grup (în număr de 3) au fost alese de către elevi dintr-un număr de zece teme pe care le-am propus eu. Clasa a fost împărțită în trei grupe cărora le-a revenit una din temele alese: • Primăvara • Animalele planetei • În lumea poveștilor Fiecare grupă după ce și-a ales tema s-a gândit la anumite subteme care vor contura tema mare. De exemplu, pentru tema Primăvara subtemele au fost următoarele: - flori de primăvară; - sărbătorile primăverii - Paștele; - poezii de primăvară; Portofoliul de grup are următoarele puncte tari: • implică toți elevii clasei; • dezvoltă stima de sine, • dă posibilitatea punerii în aplicare a propriilor idei; • elevii se cunosc mai bine, capătă mai multă încredere; • materialul finit poate fi folosit în cadrul mai multor discipline; Punct slab ar fi: necesită mai mult timp până se realizează. În urma aplicării la clasă a acestei metode, am constatat că elevii se dovedesc foarte receptivi, participând cu entuziasm, simțindu-se motivați și stimulați în dezvoltarea și manifestarea personalității. Prin apelul la metodele alternative de evaluare se asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și capacităților în diverse contexte și situații, iar cunoștințele asimilate sunt ușor integrate și operaționalizate. – 255 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Prin metodele moderne de învățământ se creează un climat psihosocial relaxant, în care rolul cadrului didactic este acela de partener al elevului în demersul instructiv- educativ, astfel școala modernă putând să răspundă nevoilor beneficiarilor săi.  •  TEHNICA OGLINDIRII TEXTUALE (METODA CLEPSIDREI) Prof. înv. primar Geanina Spiriduș, Școala Gimnazială „Ion Creangă” Bacău Unul dintre obiectivele majore ale ciclului primar constă în dezvoltarea achizițiilor lingvistice și încurajarea folosirii limbii române pentru exprimarea în situații variate de comunicare. Prin predarea-învățarea tuturor obiectelor de învățământ și, cu deosebire, prin lecțiile de limbă și literatură elevii pot fi învățați cum să se servească eficient de limbă ca mijloc de comunicare și de gândire. Indubitabil, tehnica oglindirii textuale oferă condiții optime pentru punerea elevilor în situația de a exersa, în mod sistematic, lectura explicativa, receptarea mesajului, alcătuirea compozițiilor didactice și artistico-plastice. Rod al unor activități independente și de creație ale elevilor, rezultat al unui efort intelectual propriu, compunerile contribuie plenar la formarea capacităților și deprinderilor de exprimare fluentă, corectă, coerentă - verbală și în scris - la familiarizarea elevilor cu stilurile funcționale ale limbii române (oficial-administrativ, epistolar, tehnico-științific și beletristic). Totodată, activitatea desfășurată în orele de compunere după texte literare și după ilustrații (post-texte) cultivă interesul și dragostea pentru munca intelectuală, dezvoltă deprinderile de utilizare creatoare a materialului consultat. (INIȚIAL, 2007, pp. 30 - 31) Indiscutabil, alcătuirea compozițiilor artistico-plastice după texte literare și a compozițiilor didactice după imagini vor conduce la perfecționarea deprinderilor elevilor de a elabora rezumate, comentarii, analize literare, caracterizări de personaje, paralele literare, recenzii și sinteze literare, referate, studii, prezentări de cărți etc., dezvoltarea capacității de a susține liber o temă literară, dezvoltarea spiritului de observație, a simțului estetic, a imaginației și nu în ultimul rând al dragostei pentru lectură. Abordând analiza-clepsidra sub forma de joc, elevii lucrează cu mult interes, iar cititul se transforma dintr-o obligație școlară, într-o plăcere. Educatorul este chemat să formeze gândiri capabile să prelucreze creator cunoștințele dobândite și experiența umanității. Stă în puterea dascălilor să-i ajute pe elevi să foloseacă mai bine și mai nuanțat limbajul, pentru a se integra mai operativ și armonios în mecanismul de ansamblu al colectivității umane. Triada textuală: pre-text, text, post-text – 256 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare „A citi” înseamnă „a descifra”, „a lămuri”, „a reține”, dar și „a învăța”. Iar confirmarea înțelegerii celor citite este un semnal de autonomie intelectuală. În general, algoritmul de lucru al citirii explicative înseamnă stimularea interesului pentru textul ce urmează a fi citit, precum și prevederea unor elemente ce ar putea îngreuna înțelegerea sa. Între obiectivele fundamentale de înțelegere ale lecției de limba română, la ciclul primar, un loc important îl ocupă modul în care elevii receptează semnificația textelor literare. Învățarea cititului și a scrisului ca elemente fundamentale ale activității intelectuale, se realizează prin texte cu valoare literară. Preponderența acestor texte realizează în personalitatea copilului nu doar un argument pentru învățarea cititului, ci și un veritabil exercițiu afectiv. Astfel, se altoiesc în sufletul copiilor o complexitate de tehnici scriitoricești care îi înnobilează, îi cizelează, făcându-i mai sensibili și mai frumoși sufletește. Selectate ca pretext pentru învățarea cititului, textele literare devin exerciții pentru ulterioare „excursii de agrement” în lumea ficțiunii, a narațiunii, a liricii, a literaturii, iar acest lucru nu e puțin, având drept argument pe Miron Costin care spune despre „cetitul cărților” că este „cea mai de preț zăbavă în toată viața omului”. Abordarea textului literar, a constituit deseori dificultăți pentru cadrele didactice, găsindu-le insuficient pregătite pentru a recepta conținutul ideatic al unei opere literare. Orice text literar are un conținut, are un mesaj adresat receptorului, dar are și un început, are o istorie, are o apartenență, are un pre-text. Toate împrejurările în care a scris autorul, amintirile, evenimente sociale, familia, copilăria, școala, profesia, capcanele vieții, natura, constituie muze pentru creație, sunt provocatoare pre-texte. Prin cuvinte bine alese și frumos ticluite au luat naștere textele. Fie în versuri sau în proză textele sunt rod al neastâmpărului scriitoricesc. Ele cresc, înmuguresc odată cu impactul lor asupra receptorului. După o privire aruncată asupra întregului text, el trebuie analizat. Elementele textului se scurg prin „orificiul îngust” al analizei, al „clepsidrei” și se așează într-un „text întors” (comentariu, rezumat, plan de idei, tablou, caracterizare) adică post-textul. (INIȚIAL, 2007, pp. 30 - 31) Pornind de la această imagine a analizei textuale, propun spre exemplificare un scurt demers didactic al poeziei „Primăvara”, de Vasile Alecsandri, studiată în clasa a III-a. Se solicită reactualizarea informațiilor cu privire la conținutul textului, pe desenul analizei-clepsidră. Sunt necesare instrumente adecvate pe care le vom numi convențional oglinzi. Orice text se oglindește în texte care au aceeași temă, în texte-comentariu sau texte- definiții ce privesc structura literară cadru, fiecare dintre aceste texte-oglinzi va constitui un pre-text cu care se va compara textul de studiat. Așadar, conținutul metodei oglindirii textuale constă în interrelaționarea centrilor ideatici ai textului de studiat cu elemente pereche ale pre-textelor-oglinzi. (INIȚIAL, 2007, pp. 30 - 31) PRE-TEXT TEMĂ (AUTO)APRECIERI SPECIE PT1 PT2 PT3 PT4 – 257 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare TEXT „Primăvara”, de Vasile Alecsandri POST-TEXT CITITOR POST-TEXTE - pictură – flori – concurs - comentariu, întrebări - cântece de primăvară – audiție cor - povestire, poezii, teatru, jurnalism - proiecte eco, documentare, reviste - desen-expoziție - rezumat, caracterizări - excursii, drumeții Metoda clepsidrei - schema de lucru Tabloul-pretext poate arăta un moment din începutul, din desfășurarea sau din sfârșitul acțiunii, în rest compunerea apelează la imaginea creatoare sau la cunoștințele elevilor. Tot în clasa a IV-a pot fi prezentate personaje sau obiecte, fie static, fie în acțiune, urmând ca pe baza lor elevii să imagineze întâmplări ale căror eroi sunt obiectele sau personajele prezentate. Compunerile după un șir de diapozitive se desfășoară de obicei după cele pe baza tablourilor sau ilustrațiilor. Elevii nu au permanent în față toate momentele acțiunii, ci pe rând. În această situație se impune alcătuirea unui plan de idei care să-i orienteze pe elevi. „TEXT” Culorile – jucării Lorena Stoica, clasa I Alb este curat, Albastru e senin, Sunt culori ce le prefer „Portret de copil” – 258 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Negru e pătat. Roz este frumos, Bleu e luminos. Roșu e divin, Galben e deschis, Portocaliu – vis. Și în dar vi le ofer. Colorați și voi, copii, Sunt și ele „jucării”! POST-TEXTE – exemplificări TEXT: Muma lui Ștefan cel Mare, de Dimitrie Bolintineanu TEXT: La școală, de Romulus Dinu Desen după caracterizarea personajului Desen după un fragment TEXT: Muma lui Ștefan cel Mare, de Dimitrie Bolintineanu TEXT: La școală, de Romulus Dinu Desen după dialog Desen după ideile principale – 259 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Desen după piesa de teatru Desen după audiție muzicală Bibliografie Neacșu Ioan. Educație și acțiune, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986 Nicola G., Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991 Osterrieth, P.A., Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București,1976. Panțuru Stan, Fundamentele pedagogiei, Editura Universității Transilvania din Brașov, 1995. Păun Emil, Școala – o abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1999  •  JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE Prof. înv. primar Mirela Spiță, Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău Scopul metodei este de a forma și de a dezvolta capacitatea elevilor de a reflecta asupra mesajului textului narativ. Elevii primesc conținutul scris al unui text narativ. Conform opiniei autorilor ghidului Colaborare și incluziune în sala de clasă, au ca primă sarcină citirea textului, urmată de cea de a doua: împărțirea paginii de caiet în două coloane. Coloana din stânga este rezervată menționării fragmentului care i-a impresionat în mod deosebit, cea din dreapta fiind destinată argumentării alegerii făcute, notării unui comentariu legat de fragmentul menționat în prima coloană, notării ideii principale.1 După timpul de reflecție și completarea coloanelor, elevii își împărtășesc notele scrise din propriile caiete. Se pot face comentarii asupra ideilor. Printre punctele tari ale metodei, se regăsesc încurajarea exprimării propriilor idei, facilitarea formării unui stil activ și conștient de învățare și inter-învățare. Aplicație clasa a III-a Disciplina: limba și literatura română Conținutul: unitatea de învățare: Mesajul în textul narativ Subiect: „Fram, ursul polar”, exercițiu de înțelegere a textului Metoda folosită: Jurnalul cu dublă intrare 1. Eveniment Dat fiind faptul că elevii sesizează cu greu esențialul din mulțimea de informații, având tendința să considere idee principală un anumit detaliu, am considerat necesară utilizarea metodei propuse în vederea realizării planului de idei al textului sub formă de enunțuri și sub formă de titluri, cu modificarea sarcinii de completarea a primei coloane: 1 * Husssar Elena, Safciuc Tatiana, Colaborare și incluziune în sala de clasă, Editura Casei Corpului Diadactic Bacău – 260 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare notarea fragmentului care i-a impresionat este înlocuită cu realizarea schemei figurative pentru fiecare fragment. Elevii au lucrat pe foi A4, împărțind pagina în patru cadrane. 2. Aplicație Elevii întocmesc schema figurativă pentru fiecare fragment al textului. După realizarea desenului (se plasează într-o compoziție plastică toate substantivele concrete care apar în fragment) solicit elevilor să precizeze conținutul tabloului/despre ce este vorba în tabloul realizat/fragment printr-o singură propoziție (ideea sub formă de propoziție) și printr-un cuvânt (ideea sub formă de titlu). Mai jos sunt patru dintre realizările elevilor.  •  – 261 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare METODE MODERNE UTILIZATE DE ÎNVĂȚĂTORI ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE –EVALUARE Înv. Mihaela Stoica, Școala Gimnazială Nr. 3 Dărmănești Motto: „Este imposibil ca elevii să învețe ceva cât timp gândurile lor sunt robite și tulburate de vreo patimă. Întrețineți-i deci într-o stare de spirit plăcută, dacă vreți să vă primească învățăturile. Este tot atât de imposibil să imprimi caracter frumos și armonios într-un suflet care tremură, pe cât este de greu să tragi linii frumoase și drepte pe o hârtie care se mișcă.” (John Locke - Some Thoughts Concerning Education) Cerința primordială a educației progresiste este de a asigura o metodologie diversificată, bazată pe îmbinarea activității de învățare și de muncă independentă, cu activități de cooperare, de învățare interactivă și de muncă interdependentă. Activitatea de grup este stimulativă generând un comportament de strădanie competitivă. În procesul de învățământ atât învățătorul, cât și elevii, acționează prin intermediul unor metode de predare-învățare, ele cresc eficacitatea și eficiența învățământului. În semnificație originară cuvântul metodă provine din grecescul „methodos”, ceea ce înseamnă cale de urmat în vederea atingerii unui scop. În practica școlară metoda se definește drept calea de urmat pentru atingerea unor obiective dinainte stabilite sau mai putem spune că metoda este calea pe care învățătorul o alege pentru a-și ajuta elevii să găsească singuri o cale proprie de parcurs pentru a putea afla noi adevăruri. Specific metodelor active este faptul că solicită elevului efort personal și provoacă participarea elevului la explicațiile învățătorului, valorifică activitatea motorie și oferă elevului inițiativă, creativitate și motivație personală. Ele urmăresc schimbarea atitudinii față de învățător transferând actul didactic pe seama elevilor care descoperă și își dezvoltă cunoștințele dar și o serie de relații de cooperare bazate pe stimă și comunicare eficientă între elevi și învățător. În cele ce urmează voi descrie metoda cadranelor, ea fiind încadrată în cadrul metodelor cu valențe activizatoare. Este o modalitate de rezumare și sintetizare a unui conținut informațional participarea și implicarea elevilor în înțelegerea lui adecvată. Această metodă poate fi folosită în etapa de reflecție. Metoda cadranelor presupune trasarea a două axe perpendiculare, operațiune în urma căreia rezultă patru cadrane. Elevii audiază o prelegere, o povestire sau citesc un text, apoi sunt solicitați să noteze anumite aspecte, de exemplu:  în cadranul I: sunete auzite în prezentarea povestiri sau descrise de ideile textului;  în cadranul II: sentimente generate de povestire/text;  în cadranul III: stabilirea unei legături între conținutul povestirii/textului pe de o parte și cunoștințele și experiența lor de viață pe de altă parte;  în cadranul IV: morala, învățătura, mesajul transmis de conținutul prezentat. – 262 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Prin această tehnică se urmărește implicarea elevilor în realizarea unei înțelegeri cât mai adecvate a unui conținut informațional și pentru exprimarea unor puncte de vedere, referitoare la temă, subiectul pus în discuție Avantaje: * stimulează atenția si gândirea; * scoate în evidență modul propriu de înțelegere; * conduce la sintetizare/esențializare. Această metodă a fost folosită la activitatea de la 15 ianuarie 2013 activitate ce poartă denumirea „EMINESCU - LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEȘTI” desfășurată în CDI „AL. I. CUZA”. La această activitate au participat elevii clasei a II-a de la Școala Gimnazială Nr. 3 Dărmănești. În urma materialului prezentat la activitate pentru a realiza feedback-ul am aplicat metoda cadranelor și am constatat că elevii și-au însușit conținutul materialului vizionat. I Unde s-a născut marele nostru poet Mihai Eminescu? II Care era cel mai bun prieten al poetului? III Dați exemple de poezii scrise de Mihai Eminescu. IV Scrieți patru versuri dintr-o poezie de-a marelui poet (care v-a plăcut mai mult din ce ați văzut astăzi la activitate). Două secvențe din cadrul activității de la 15 ianuarie 2013 (clasa a II-a alături de doamna învățătoare Stoica Mihaela) Bibliografie Cerghit Ioan, Didactica – manual pentru licee pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996 Leonte Rodica și Stanciu Mihai, Strategii activ-participative de predare-învățare în ciclul primar, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2004 – 263 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare  •  METODE MODERNE ACTIV-PARTICIPATIVE Înv. Mariana Șimon, Școala Gimnazială Nr. 2 Dărmănești Motto: „A educa înseamnă a adapta copilul la mediul social adult, ținând seama de natura sa proprie, de posibilitățile individuale de asimilare, înseamnă a face apel la metodele, mijloacele și procedeele care corespund trebuințelor, interesului personal al copiilor.” (J. Piaget) Pornind de la motto-ul lui J. Piaget, învățătorul are menirea să pregătească micii școlari să se adapteze unor situații noi și să găsească soluții de rezolvare a problemelor apărute. Metodele moderne, activ-participative, solicită elevii să se implice, să comunice, să interacționeze cu alții, să accepte opinia fiecăruia, să-și modifice opinia în urma discuțiilor cu partenerii. Utilizând, în activitățile didactice, multe dintre acestea, am observat eficiența lor în procesul de predare-învățare și plăcerea cu care elevii sunt interesați să lucreze. Voi prezenta câteva metode, care au trezit mult interes elevilor mei. Acestea sunt: Învățarea prin cooperare, Cercul de discuții, Diagrama Venn, Caruselul. ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE Este o metodă în care elevii învață să se ajute unii pe alții, fiind interesați ce fac colegii lor, împiedicând elevii mai eficienți să diminueze contribuția celorlalți, iar pe cei cu abilități de studiu reduse să-și modifice opinia pornind de la sugestiile altor membri ai grupului. Puncte tari: • să ia inițiativă; • să își construiască opinii; • să le argumenteze și să le împărtășească; • să asculte activ și să accepte alte opinii; • să ofere și să primească sprijin. Puncte slabe: • elevii care-i domină pe ceilalți va încerca să controleze grupul; • elevii care citesc prost vor întâmpina dificultăți în crearea unui raport; • elevii talentați se plictisesc repede. Soluții pentru diminuarea punctelor slabe: 1. Prin rotație elevii vor administra discuțiile colegilor, având obligația ascultării tuturor colegilor, reducând problema dominației. – 264 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 2. Discutând raportul în cadrul grupului, îl pot modifica, pornind de la sugestiile membrilor grupului. 3. Elevii inteligenți vor primi rolul de profesor. Încurajați să gândească ca un profesor, sarcina plictisitoare se va transforma în una captivantă. CERCUL DE DISCUȚII Metoda se folosește pentru a crea un etos pozitiv, pentru soluționarea unor probleme cum ar fi intimidarea. Cum se procedează: • După identificarea problemei învățătorul stabilește modul în care va fi dezbătută problema, punând întrebări elevilor care trebuie să găsească soluții; • Fiecare membru este încurajat să-și spună părerea; • Elevii și învățătorul sunt așezați în cerc perfect, ca fiecare să fie văzut de ceilalți; • Pentru a facilita discuția, se poate folosi un obiect vorbitor („microfon”) care va fi primit de cel ce va vorbi; • Învățătorul precizează regulile și poate încheia discuțiile dacă nu sunt respectate. Reguli de bază: • Nu vorbesc mai multe persoane în același timp; • Poți spune Pas dacă nu vrei să vorbești; • Nimeni nu trebuie ridiculizat pentru convingerile sale; • Trebuie păstrată o atmosferă pozitivă, învățătorul încurajând participarea. DIAGRAMA VENN Diagrama Venn este o metodă ce poate fi folosită la orice disciplină solicitând elevii să compare și să găsească elemente comune, apoi specifice fiecăreia din cele două situații comparate. Elevii învață: • să precizeze caracteristici ale unor mărimi; • să compare două mărimi, precizând asemănări, deosebiri și elemente comune ale acestora, înregistrându-le la locul lor în cele două diagrame. • să găsească asemănări și să le localizeze corect în diagramă; • să găsească deosebiri ale celor două situații și să le localizeze corect în diagramă. CARUSELUL Caruselul este o metodă prin care fișele de lucru circulă, în sensul acelor de ceasornic, de la o grupă la alta, elevii fiind solicitați să citească ceea ce au scris colegii lor și să completeze, în continuare alte date, referitoare la situația creată. Astfel ei își completează informațiile, prin citirea celor scrise de colegi și sunt interesați să găsească altele. . Cum se procedează: • elevii sunt împărțiți pe grupe; • fiecare grupă primește o fișă cu o sarcină de lucru și își alege o culoare pentru scriere; • la startul învățătorului fiecare grupă dă răspunsuri sarcinii propuse într-un timp limitat; – 265 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • la semnalul STOP, elevii se opresc și predau fișele grupei următoare (în sensul acelor de ceasornic); • elevii din fiecare grupă citesc răspunsurile grupei anterioare și completează cu alte răspunsuri care lipsesc; • când fișele ajung la grupa de unde au plecat câte un reprezentant din fiecare grupă citește toate răspunsurile (pe culori), punctându-se fiecare răspuns corect, pe tablă; • câștigă grupa care a acumulat cel mai mare punctaj. Aplicând cele două metode (Diagrama Venn și Caruselul), am observat eficiența lor, atât prin implicarea tuturor elevilor în activitate, cât și al progreselor obținute de aceștia. Utilizate sub formă de concurs între grupe, cele două metode activează elevii, aceștia încercând să găsească cât ai multe soluții, care le aduc puncte și care i-ar putea plasa în fruntea clasamentului. Metodele centrate pe elev oferă posibilitatea elevilor să gândească, să-și formeze aptitudini de lucru în grup, de comunicare și acceptare în cadrul grupului, echipei. Fiecare elev, prin participarea alături de colegi, se simte util, eficient, capabil să contribuie la propria-i învățare. Bibliografie Lucia Gliga (coord.), Învățarea activă – ghid, M.Ed.C., București, 2001 Dumitru I.A., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara, 2000 Păcurari O., Strategii didactice inovative, Editura Sigma, 2003  •  METODA PORTOFOLIULUI Prof. înv. primar Brîndușa Tanga, Școala Gimnazială Nr. 1 Oituz Evaluarea reprezintă alături de predare și învățare, o componentă a procesului de învățământ, deoarece orice act educațional implică, în mod direct sau indirect, sistematic sau nesistematic, evaluarea. Evaluarea autentică, mai ales în cazul temelor integrate implică o serie de metode alternative cum ar fi: portofoliile, jurnalele personale sau de grup, observarea sistematică a activității și a comportamentului copiilor , investigația, proiectul, autoevaluarea etc. Portofoliul este considerat o metodă alternativă de evaluare, care ocupă un loc important în practica școlară curentă ca o alternativă viabilă la modalitățile tradiționale de evaluare. Un portofoliu reprezintă un ansamblu coordonat de evidențe ale muncii anterioare și prezente a copilului, care oferă o imagine de ansamblu asupra progresului în învățare al acestuia. – 266 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare „Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an școlar la altul chiar de la un ciclu de învățământ la altul.” Monitorizarea progresului se poate face de la o unitate de învățare la alta sau, pur și simplu, în formarea unor competențe, valori și atitudini, urmărind traseele de învățare parcurse de copil. Conținutul unui portofoliu poate fi extrem de divers, în funcție de criteriile stabilite de educatoare împreună cu copiii și de scopurile principale ale portofoliului. Se poate opta pentru un portofoliu individual (al fiecărui copil) sau pentru un portofoliu al temei, în care fiecare să se regăsească, cu aportul personal și contribuțiile specifice. Portofoliul preia funcția de investigare a majorității, „produselor” care de obicei rămân neinventariate în actul evaluator, reprezentând în același timp un stimulent pentru desfășurarea întregii game de activități didactice, nu doar pregătirea stereotipă pentru teste de cunoaștere (Adrian Stoica, Ghid pentru profesori, 2001). Pentru a implementa portofoliul ca metodă de evaluare presupune, mai întâi, să răspundem la întrebările: • Cine alcătuiește portofoliul? • Ce tip de portofoliu utilizăm? • Care sunt scopurile și obiectivele utilizării portofoliului? • Ce tipuri de produse ale activității ar trebui să fie incluse în portofoliu? Portofoliile pot cuprinde produse ale activității elevilor grupate pe anumite teme sau pot cuprinde rezultatele unor activități și sarcini de lucru pe teme diferite, semnificative pentru aprecierea progresului global al elevilor. Portofoliul se va compune atât din materiale obligatorii cât și opționale, selectate de elevi. Există mai multe modalități de evaluare a portofoliului. Putem evalua: • fiecare element în parte, folosind metode tradiționale de evaluare; • nivelul de competență a elevului, prin raportarea produselor la scopul propus; • progresul realizat pe parcursul colectării produselor. Aceste metode pot fi combinate. Se poate, spre exemplu evalua atât nivelul atins, cât și dezvoltarea pe parcursul perioadei respective. Prin prisma organizării și realizării sale, portofoliul prezintă următoarele avantaje: • permite includerea în actul evaluării a unor produse ale activității elevilor care,în mod obișnuit nu sunt avute în vedere și care încurajează exprimarea personală a elevilor, angajarea lor în activități creative, diversificarea cunoștințelor, deprinderilor și abilităților exersate; • implică elevul în propria evaluare și în realizarea unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine; • evaluarea portofoliului este eliberată de tensiuni și tonusul afectiv negativ care însoțește formele tradiționale de evaluare, evaluarea devine astfel motivantă pentru elev; • dezvoltă capacitatea elevilor de autoevaluare, aceștia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci și asupra progreselor înregistrate; • este un instrument flexibil, ușor adaptabil la specificul disciplinei, clasei și condițiilor concrete ale activității. – 267 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Portofoliul, ca instrument de evaluare curentă își dovedește utilitatea furnizând informații esențiale învățătorului pe baza cărora acesta își poate întemeia o judecată de valoare validă și pertinentă asupra performanțelor elevului pe o perioadă mai lungă de timp. Evaluarea cu ajutorul portofoliului trebuie să se bazeze pe un sistem de informații cuprinzând date și indicatori care să permită urmărirea evoluției fiecărui elev în parte. Ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul poate fi folosit de învățător pentru a evalua performanțele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare și ca modalitate de reflecție asupra învățării. Metoda portofoliului are avantajul că poate integra rezultatele tuturor celorlalte tipuri/metode de evaluare, fie ele tradiționale sau alternative. De ce trebuie să se folosească portofoliul? Din următoarele motive:  Respectă sentimentul de proprietate al copiilor asupra rezultatelor propriei activități;  Facilitează discuțiile ce reflectă punctele tari ale copiilor, interesele și sentimentele acestora;  Surprinde dezvoltarea/progresul de-a lungul unei perioade de timp;  Creează un spațiu sigur de stocare a elementelor relevante pentru deciziile copiilor, pentru interesele și rezultatele colaborării lor.  Informează părinții și-i invită să se implice;  Solicită copiii să explice motivele pentru care un element anume este inclus în portofoliu;  Se actualizează la intervale regulate;  Demonstrează rezultatele muncii în fața altor colegi, a părinților și a altor persoane interesate;  Oferă evidențe ale efortului depus de fiecare în învățare. Portofoliul îi ajută pe copii deoarece:  Reprezintă o colecție de lucrări semnificative;  Oferă posibilitatea reflecției asupra propriilor puncte tari și nevoi de dezvoltare;  Își stabilesc propriile obiective de învățare și contribuie la evaluarea progresului în atingerea lor;  Pot vizualiza progresul făcut de-a lungul unor perioade de timp;  Copiii sunt încurajați să reflecteze asupra ideilor prezente în produsele lor;  Copiii pot vedea mai multe moduri în care poate fi exprimată o idee;  Văd rezultatele efortului propriu;  Înțeleg rolul lor în organizarea și derularea experiențelor de învățare;  Se simt coparticipanți și responsabili pentru succesul proiectului;  Au sentimentul că munca lor are relevanță atât în plan personal cât și social. Exemplu de portofoliu: „Ce taine ascunde pădurea”: - mostre ale muncii copiilor (încercări de rezolvare a situațiilor problemă: să împletească coronițe să modeleze din lut animale și păsări, să confecționeze un cuib pentru păsărele, să redea grosimea copacilor și anumite poziții spațiale etc.); - produse ale copiilor (produse finite – Macheta Pădurea); - materiale culese, prelucrate sau realizate de către copii (colecții de pietre, de frunze, de flori, de semințe, de fructe uscate etc.); – 268 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - desene (pe pietre, pe frunze pe scoarță de copac, etc.), colaje (copacul în diferite anotimpuri, adăposturi pentru animale, casa pădurarului); - fotografii sau ilustrații ale realizărilor unor activități de învățare (harta proiectului, - - expoziții cu vânzarea unor lucrări, albume cu poze făcute în pădure); - casete audio sau video (înregistrarea activității copiilor din cadrul proiectului și a efectelor sonore din pădure: ciripitul păsărelelor, freamătul pădurii, glasul animalelor, susurul apei, tunetul, căderea ploii, exprimările verbale ale copiilor etc.); - teme individuale sau de grup (poster – „Ocrotind pădurea, ocrotim viața”); chestionare, inventare comportamentale sau atitudinale (să rezolve fișe de lucru pentru a- și exprima acordul sau dezacordul în legătură cu anumite aspecte: foc lăsat nesupravegheat, curățenia la locul de popas, ruperea crengilor/tăierea copacilor); - pagini de jurnal (notițe ale copiilor despre pădure, despre vreme etc.). Bibliografie: Bocoș M., Jucan, D., Teoria și metodologia instruirii și Teoria și metodologia evaluării, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007. Ciolan L., Învățarea integrată, Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iași, 2008.  •  PORTOFOLIUL – METODĂ MODERNĂ DE EVALUARE Prof. înv. primar Irina Tisescu, Școala Gimnazială Nr. 1 Ardeoani De-a lungul timpului, metodele tradiționale de evaluare și-au dovedit eficiența și limitele în repetate rânduri. Acest fapt, ne conduce la abordarea unor situații în care evaluarea școlară să fie contextualizată și să se bazeze pe experiențele de viață ale elevului. Asigurarea unor performanțe și atingerea de competențe ține de îmbinarea metodelor tradiționale de evaluare cu cele alternative/moderne. Metodele alternative/moderne ar asigura, astfel, pregătirea pentru viața reală prin rezolvarea unor probleme concrete de viață, experimentare, reflecție, interogație, interes, exprimarea unui stil propriu și, nu în ultimul rând, autoevaluare. Metodele de evaluare sunt căi prin care cadrul didactic oferă posibilitatea elevilor de a reliefa nivelul lor de cunoștințe, de abilități, de capacități și competențe. Metodele moderne de evaluare pot fi aplicate cu succes, deoarece ele dezvoltă și valorizează o serie de calități, însușiri, competențe care au implicații asupra personalității copiilor (independență în realizarea sarcinilor, responsabilitate, creativitate, perseverență, participare și interes etc.). Prin aplicarea metodelor alternative de evaluare se diminuează stresul, neliniștea elevilor, promovând o relație profesor – elev care favorizează coparticiparea acestora la evaluarea propriilor rezultate. Este necesar ca toate metodele să vizeze complexitatea tipurilor de rezultate școlare, de la cunoștințe, informații, până la capacități, competențe, – 269 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare atitudini și să se orienteze către cunoașterea precisă și completă a ceea ce știu și pot să facă elevii, a progreselor dar și a dificultăților în învățare. Metodele alternative de evaluare au evoluat, în ultimii zece ani, în cadrul activități școlare și au impus cadrelor didactice posibilitatea de a apropia curriculum evaluat de curriculum real și situațiile propriu-zise de evaluare școlară de viața reală a elevului. Printre principalele metode moderne de evaluare al căror potențial formativ susține individualizarea actului educațional prin centrarea pe elev putem enumera: observarea sistematică activităților și a comportamentului elevilor, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Portofoliul (Cucoș, 2008) este un instrument de evaluare complex ce include experiență și rezultatele relevante obținute prin celelalte metode de evaluare. El reprezintă „cartea de vizită” a elevului urmărind progresul global înregistrat de acesta, nu numai în ceea ce privește cunoștințele achiziționate pe o unitate mare de timp, dar și atitudinile acestuia; este un mijloc de a valoriza munca individuală a elevului, acționând ca factor al dezvoltării personalității, rezervându-i elevului un rol activ în învățare. Așa cum afirmă Ioan Cerghit, portofoliul cuprinde „o selecție dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă și care pun în evidență progresele sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuțiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-și descoperi valoarea competențelor și eventualele greșeli. În alți termeni, portofoliul este un instrument care îmbină învățarea cu evaluarea continuă, progresivă și multilaterală a procesului de activitate și a produsului final. Acesta sporește motivația învățării.” (Cerghit, 2002). După cum se știe, există mai multe tipuri de portofolii: • portofoliul de prezentare sau introductive (cuprinde o selecție a celor mai importante lucrări); • portofoliul de progres sau de lucru (conține toate elementele desfășurate pe parcursul activității); • portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii, instrumente de evaluare, tabele de rezultate). Portofoliul surprinde și evaluează elevul în complexitatea personalității sale, componentele lui înscriindu-se în sfera interdisciplinarității. Portofoliul este un produs complex format din elemente diverse ca forme de transmitere a informației și a mesajului: fișe de informare și documentare independentă, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje care pot constitui subiectul unor evaluări punctuale. Elevul adaugă în portofoliu materialele pe care le consideră necesare, subliniind atitudinea și interesul față de domeniul abordat. Alegerea elementelor obligatorii din portofoliu se subordonează obiectivelor de referință prevăzute în programa modulului respectiv și obiectivelor de referință suplimentare stabilite de învățător. Portofoliul este relevant pentru capacitatea creativă a elevilor, iar profesorul trebuie să arate flexibilitate, apreciind elementele suplimentare introduse în structura sa. La recomandarea profesorului sau la alegerea elevului, pot deveni componente ale portofoliului elemente care au fost evaluate anterior. Pentru a avea succes în demersul de utilizare a portofoliului, trebuie stabilită o tematică menită să-l conducă pe elev la surse de informații diferite de cele utilizate la – 270 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare școală, precum și la forme de comunicare mai complexe. Tematica și sursele de informare recomandate trebuie să sensibilizeze elevul și să stimuleze interesul său pentru domeniul abordat. Există mai multe niveluri de analiză a portofoliului: fiecare element în parte (utilizând metodele obișnuite de evaluare), nivelul de competență al elevului (prin raportarea produselor realizate la scopul propus), progresul realizat de elev pe parcursul întocmirii portofoliului. „Portofoliul preia, prin unele elemente ale sale, funcții ale altor instrumente evaluative care se «topesc» în ansamblul acestei metode. Această caracteristică va conferi portofoliului o evidentă valoare instructivă, dar și formativă. Portofoliul nu constituie un instrument propriu-zis de evaluare, acesta se poate constitui într-un element de motivare și de deschidere a apetitului de colectare a unor elemente relevante pentru cunoașterea și amplificarea experienței (artistice, științifice, tehnice) a elevului, ce se cere a fi întărită.“ (Cucoș, 2008) Portofoliul reprezintă o colecție a muncii unui elev prin care învățătorul/ profesorul poate să-i urmărească progresul, atât în plan cognitiv, cât și atitudinal, comportamental, impunându-se ca o alternativă viabilă la tehnicile de evaluare clasică: • Oferă posibilitatea învățătorului/profesorului de a emite o judecată de valoare bazată pe un sistem de rezultate, reflectând complexitatea evoluției elevului; • Urmărește progresul continuu al elevului; • Oferă date importante învățătorului/profesorului despre personalitatea elevului, individualizându-l în cadrul grupului; • Favorizează o evaluare continuă și elimină tensiuni induse de unele metode tradiționale de evaluare; • Stimulează desfășurarea unei game largi de activități la disciplina respectivă, prin verificarea produselor activității, care, de obicei, rămân neimplicate în evaluare. Avantajul portofoliilor este că elevii fac parte din sistemul de evaluare și, pot să-și urmărească, propriul progres, dar și faptul că cei doi parteneri ai actului educațional pot comunica oral atât calitățile, cât și defectele, dar și mijloacele de îmbunătățire a activităților. Dezavantajul portofoliului este dat de faptul că nu poate fi rapid și ușor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui barem fixat deoarece acesta oglindește creativitatea și originalitatea elevului. Primul lucru care trebuie menționat despre portofoliu este că acesta reprezintă un mijloc tripartite de evaluare între elev, profesor și părinte, ale cărui rezultate pot fi apreciate atât de elev, acesta autoevaluându-și munca depusă, de către profesor care poate aprecia efortul și interesul depus de școlar în realizarea acestuia și de către părinți care pot vedea rezultatul activității copiilor proprii. Portofoliul este centrat pe evaluarea capacităților, deprinderilor, trăsăturilor de personalitate și nu pe formarea doar de cunoștințe. Portofoliul înregistrează evoluția progresului elevului, urmărește creșterea stimei de sine, accentual fiind pe comunicare și interrelaționare. Este o metodă flexibilă care stimulează creativitatea, ingeniozitatea, perseverența și originalitatea elevului sau studentului și oferă oportunități excelente pentru combinarea reușită a activității individuale cu cea colectivă (poate fi realizat de către fiecare elev/student în mod individual, apoi periodic să se facă discuții colective pe baza – 271 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare portofoliilor elaborate. De asemenea, se pot elabora portofolii pe grupe de elevi. Din când în când se pot organiza microședințe de discuție a portofoliilor. Portofoliul implică participarea elevilor la selecția conținuturilor, definirea criteriilor de selecție și de apreciere a lucrărilor, precum și manifestările de reflecție personală ale acestora. Reunind într-un conținut material unic un anumit număr de trasee ale activității unui elev/student, portofoliul este polifuncțional; se pot identifica unele funcții de esență formativă, în timp ce altele sunt funcții de atestare. Este esențial ca să se stabilească obiectivele clar și de la începutul demersului școlar, structura portofoliului (elevii trebuie să știe care sunt elementele opționale și care sunt obligatorii) dar și criteriile de evaluare (evaluare holistă, globală și apoi detaliată). Structurat sub forma unei mape deschise în care permanent se mai poate adăuga ceva, portofoliul este un element flexibil de evaluare care permite fiecărui copil să lucreze în ritmul său propriu, să-și pună în valoare toate calitățile cu care este înzestrat. Portofoliul este un instrument de evaluare complex. Portofoliul include rezultate relevante și reprezentative ale activității fiecărui elev. Astfel, eu le-am cerut elevilor mei ca portofoliile lor să cuprindă selecții din temele pentru acasă, redactări ale unor rezolvări, notițe de clasă, comentarii ale unor conținuturi, enunțuri propuse de fiecare elev pornind de la o temă aleasă de cadrul didactic, probe de control, referate, lucrări reprezentative pentru diverse activități desfășurate, proiecte pe diferite teme, imagini din timpul unor serbări, diploma obținute la diferite concursuri, desene, fotografii sau ilustrații ale realizărilor unor activități de învățare, teme individuale sau de grup, chestionare, inventare comportamentale sau atitudinale, pagini de jurnal etc. Portofoliul presupune produse ale activității de învățare a elevilor; aceștia creează și selectează produsele, însoțindu-le de reflecții personale. Nu am urmărit numai notarea portofoliului ci și antrenarea lor în autoevaluarea întregii activități. Folosirea portofoliilor la clasă poate prezenta și câteva dezavantaje, cum ar fi plagiatul, este un instrument greu de măsurat și de evaluat din cauza proceselor complexe, necesită mult timp, nu toți elevii manifestă același interes, dar un bun profesor poate înlătura o serie din aceste dezavantaje. (Cerghit, 2002) În concluzie, portofoliul este forma și procesul de organizare, acumulare, selectare și analiză, a modelelor și a produselor activității instructiv-educative a elevului și a materialelor informative din surse diverse, scopul principal al portofoliului fiind de a pune în evidență tot de ce este capabil un elev. Caracterul alternativ, sau complementar al metodelor de evaluare, indică faptul că acestea completează seria metodelor tradiționale de evaluare și se pot utiliza cu succes în activitățile de evaluare, fie simultan, fie alternativ. În condițiile actuale ale procesului instructiv–educativ, nu putem vorbi despre o înlocuire a metodelor tradiționale de evaluare cu cele alternative/complementare, dar putem susține importanța cunoașterii acestor alternative evaluative și a utilizării lor, de către cadrele didactice din învățământul obligatoriu și nu numai. Bibliografie Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare, Editura Aramis, București, 2002 Crețu, C., Conținutul procesului de învățământ în psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 1989 Cristea, S., Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998 Cucoș C., Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Editura Polirom, Iași, 2000 Cucoș C., Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008 – 272 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Dumitriu C., Dumitriu Gh., Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004  •  PAȘI CĂTRE ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE Prof. înv. primar Maria Trotușanu, Școala Gimnazială Nr. 1 Oituz „Ceea ce copiii sunt capabili să facă azi împreună, mâine vor fi capabili să facă singuri.” (L.S. Vygotsky ) Folosirea metodelor alternative în procesul instructiv-educativ a devenit o necesitate ca urmare a exploziei de informații pe care copilul le găsește în diverse surse, dar din care nu le preia într-un mod sistematizat. De aceea se impune ca învățătorul să organizeze procesul instructiv-educativ într-o formă cât mai accesibilă, cât mai atractivă și cât mai eficientă pentru dezvoltarea personalității copilului. În construirea propriei personalități este de dorit ca el să beneficieze de o educație prin intermediul căreia să dobândească competențe ce-i vor permite să-și rezolve problemele în timpul școlarității și după aceea, acele „competențe de viață” care îl pot conduce să adopte strategii eficiente pentru a aborda problemele vieții cotidiene. Aceste competențe se referă la capacitatea de rezolvare a problemelor, gândire critică și creativitate, comunicare și limbaj. Se folosesc azi metode și tehnici noi de predare-învățare-evaluare, metode interactive cu multiple valențe formative care, practic, fuzionează adesea pe parcursul unei ore. Una dintre aceste practici este învățarea prin cooperare. „Cooperarea reprezintă lucrul în comun, pentru îndeplinirea unor țeluri comune. În cadrul situațiilor de cooperare, membrii grupului se află în căutarea unor rezultate benefice pentru fiecare dintre ei și pentru grupul respectiv, în ansamblul său. Învățarea prin cooperare reprezintă utilizarea, ca metodă instrucțională, a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceștia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-și îmbunătățească performanțele proprii și să contribuie la creșterea performanțelor celorlalți membri ai grupului.” Cercetătorii au dezvoltat trei teorii ale învățării prin cooperare. Modelul elaborat de frații D. și R. Johnson se baza pe cinci elemente în definirea grupului: - interdependența pozitivă; - responsabilitatea individuală și de grup; - interacțiunea promotorie nemijlocită (interacțiunea față în față); - dezvoltarea deprinderilor interpersonale în cadrul grupurilor mici; - analiza activității de grup. Am folosit învățarea prin cooperare la ora de științe, clasa a III-a. Elevii au fost împărțiți în patru grupe de câte șase, grupe eterogene din punct de vedere al abilităților și – 273 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare al capacităților intelectuale. Astfel, elevii timizi au fost încurajați de către cei mai îndrăzneți, cei mai comozi au fost impulsionați la muncă pentru că liderii erau categorici în distribuirea sarcinilor. Lecțiile despre anotimpuri s-au desfășurat prin cooperare în cadrul unui proiect intitulat „Anotimpurile”. Tema proiectului le-a fost sugerată, iar fiecare grup a reprezentat câte un anotimp, în funcție de preferințele majoritare ale grupului. Prin intermediul acestui obiect școlarul trece din lumea poveștilor în lumea faptelor reale și a lucrurilor concrete, începe să cunoască mediul în care trăiește și procesele din jurul său. PROIECTUL a avut următoarele • Obiective cognitive: - să înțeleagă fenomenul de formare a anotimpurilor; - să cunoască cele patru anotimpuri; - să prezinte caracteristicile naturale ale fiecărui anotimp; - să stabilească legătura dintre activitățile omului și anotimp; - să precizeze elemente de adaptare a viețuitoarelor în funcție de anotimp. • Obiective formative: - să coopereze optim cu membrii grupului; - să participe efectiv și afectiv la realizarea sarcinii primite; - să prelucreze datele culese și să le prezinte grupei; - să argumenteze în fața clasei materialele prezentate. Pentru documentare, au avut la dispoziție materiale informative despre fiecare lună, precum și imagini cu diferite activități și aspecte ale fiecărui anotimp. La acestea au adăugat și resurse pe care și le-au procurat prin efort personal. Sarcinile au fost aceleași pentru toți: - precizarea lunilor anotimpului și denumirea lor populară; - starea vremii; - viața plantelor și a animalelor; - activitățile oamenilor; - obiceiuri, tradiții, sărbători din fiecare anotimp. Membrii fiecărui grup au cules informațiile, le-au discutat în comun, le-au ales pe cele mai adecvate sarcinilor primite și au realizat un poster după următoarea schemă: lunile vremea anotimpuri activități obiceiuri viața Posterele au fost expuse, s-a făcut un „tur al galeriilor” prilej cu care ei și-au împărtășit cunoștințele și au făcut observații și completări. – 274 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Cu această ocazie s-a făcut și analiza activității de grup, iar în funcție de materialul prezentat, ei au dovedit cât de bine au relaționat unii cu alții și cât de bine și-au atins obiectivele propuse. De la fiecare grup au fost selectate materiale pentru un poster al clasei. Chiar dacă la început elevii au fost reticenți în a coopera unii cu alții, tinzând spre munca independentă, pe parcurs ei au înțeles oportunitatea cooperării, a relaționării, a ajutorului reciproc, lucru în stare să ducă la satisfacție față de performanța fiecărui membru al grupului. Elevii trebuie învățați să-și dezvolte propriile idei despre lumea care îi înconjoară, acest lucru fiind posibil doar dacă învățătorul găsește cele mai bune căi de a face accesibile conținuturile. Cu cât vom avea mai multe „canale de furnizare a cunoștințelor” către elevii noștri, cu atât mai durabil vor asimila și reține informațiile învățate. „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” (Confucius) Bibliografie Johnson, D. & Holubec, E., Cooperation in the Classroom, Boston: Allyn and Bacon, 1998 Radu I.,Psihologia școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978 Oprea Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive - repere teoretice și practice - ediția a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2009. Hussar Elena, Safciuc Tatiana, Colaborare și incluziune în sala de clasă, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2008  •  METODE MODERNE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE ÎN CICLUL PRIMAR Prof. înv. primar Laurenția Silvia Tudoreanu, Școala Gimnazială Nr. 1 Slănic-Moldova În învățământul românesc a devenit o necesitate promovarea metodelor moderne de instruire care au capacitatea de a stimula participarea activă și deplină, fizică și psihică, individuală și colectivă a elevilor în procesul învățării. Elevii trebuie să fie învățați să gândească critic, creativ, constructiv, eficient. Rolul învățătorului în procesul de modelare a omului este poate cel mai important. Punându-și elevii in situații variate de instruire,el transformă școala „într-un templu și un laborator” (M. Eliade ). PROBLEMATIZAREA „Problematizarea reprezintă o variantă modernă a euristicii și se bazează pe crearea unor situații–problemă în cadrul procesului de predare-învățare, a căror rezolvare solicită un efort autentic de căutare și de găsire a adevărurilor (aplicarea teoriei învățării prin descoperire). Ca tehnică de instruire, ea își găsește locul oriunde apar situații contradictorii (o întrebare devine problemă atunci când generează o nedumerire, o incertitudine, o neliniște), iar asemenea situații se creează în urma conflictului intelectual – 275 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ce apare între ceea ce elevul știe și ceea ce el nu știe. Învățătorul nu comunică pur și simplu cunoștințele gata elaborate, ci, prin rezolvări de probleme, el conduce gândirea elevilor spre descoperirea adevărurilor. Ca etape de lucru, problematizarea presupune următoarele momente: - formularea problemei (problema trebuie să fie reală și posibil de rezolvat); - definirea punctului de plecare și al scopului urmărit; - reorganizarea fondului aperceptiv, adică reactualizarea informațiilor teoretice de care elevul are nevoie în rezolvarea problemei (reguli, definiții, clasificări); - prezentarea, în linii mari, a cerințelor ce decurg din problema formulată și indicarea unor posibile modalități de lucru; - etapa propriu-zisă, în care elevul caută să găsească soluții, dobândind astfel noi date și restructurându-și informațiile vechi cu cele noi; 1 - analizarea rezultatelor și a modului de lucru și alegerea soluției optime.” Din punct de vedere genetic, putem delimita în cadrul acestei metode trei momente succesive. Un moment pregătitor sau declanșator, care constă în crearea situației-problemă. Ținând cont de modul în care ea apare și de modul în care se rezolvă putem distinge următoarele cazuri: Cazul în care cadrul didactic creează în mod intenționat o situație-problemă, atrăgând atenția elevilor asupra ei, pentru ca, în cele din urmă, explicațiile sale să conducă la indicarea soluției. Cazul în care cadrul didactic creează situația-problemă, rezolvarea având loc în mod independent de către elevi. Cazul în care elevii înșiși creează situația-problemă și tot ei o rezolvă, profesorul fiind acela care sugerează si supraveghează acest proces. Un moment tensional, care se exprimă prin intensitatea contradicțiilor dintre ceea ce se dă spre rezolvare și cunoștințele anterioare ale elevilor. Tensiunea este dependentă și de metoda solicitată în vederea rezolvării sarcinii. Nu este același lucru folosirea unei metode cunoscute în prealabil, a unei metode standard sau a unei metode noi. Prin specificul său, problematizarea presupune o angajare totală, intelectuală, afectivă și volițională a elevilor. Semnificativ nu este cantitatea celor însușite, cât faptul că elevii își formează un stil de muncă în condițiile unei tensiuni psihice,a stimulării spiritului de investigație, a curajului în argumentarea și susținerea unor opinii personale. Un moment rezolutiv, care urmărește nu numai desprinderea soluției, ci și confirmarea ei prin întărire pozitivă sau negativă de către cadrul didactic. Rezolvarea se poate înfăptui pe mai multe căi ce ar putea fi înșirate pe o scară având la una din extreme, cele algoritmice, iar la cealaltă extremă,cele creatoare.2 CONDIȚII: - Elevii trebuie să aibă cunoștințe anterioare legate de problema dată. - Să fie interesați să rezolve situația-problemă. - Dificultățile să fie judicios dozate pentru a nu bloca elevul. 1 Valeriu Marinescu, Predarea-învătarea limbii și literaturii române în gimnaziu, Editura Fundației România de Mâine, București 2007,p.62 2 Nicola I., Pedagogie, Editura Didactică si Pedagogică R.A., București, 1994, p. 314 – 276 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - Momentul utilizării metodei să fie potrivit. PUNCTE TARI: - Sunt implicați în acțiune concomitent toți elevii clasei. - Cultivă autonomia acțională și curajul. - Formează un stil activ de muncă. - Diminuează plictiseala, elevii fiind motivați să găsească răspunsul corect. - Învață să selecteze cele mai convenabile variante. - Sporește încrederea în sine. - Asigură susținerea motivației învățării și mărește durabilitatea acesteia. - Își dezvoltă abilități de colaborare. PUNCTE SLABE: - Unii elevi se încadrează formal în activitate, în mod deosebit cei care au un nivel de cunoștințe scăzut, nu dețin informațiile necesare. - Învățătorul nu poate fi sigur că vor fi vizate toate finalitățile. - Există elevi care renunță la îndeplinirea sarcinii, adoptând o atitudine negativă. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI „Participarea activă a elevilor la rezolvarea unor situații-problemă le stimulează gândirea, mobilizându-i la observații, la operații intelectuale variate și la originalitatea în găsirea soluțiilor. Actul și bucuria descoperirii soluției creează și întrețin o dorință permanentă de a cunoaște, de a cultiva dragostea de învățătură și o nevoie de autodepășire.”1 1. Formează enunțuri cu următoarele pronume personale: noi, mine, mie, o, -o, l-, -l, mi-, -mi, ea. 2. Recunoaște și analizează pronumele din textul: „Eu n-am furat-o, mie mi-a adus-o bunica și eu i-am cerut să-mi spună o poveste, zise Daniela.” (V. Gafița - „Poveste portocalie”) 3. Transformă pronumele în substantiv: Ei au nevoie de tine. El le-a mulțumit pentru cadourile primite. Ele sunt colegele mele preferate. Ea a obținut premiul întâi la concursul de pictură. 4. Explică când se scrie: „mie” și „mi-e”, „nea” și „ne-a”, „la” și „l-a”, „va” și „v-a”, apoi alcătuiește enunțuri. 5. Explică de ce scriem întotdeauna cu literă mare cuvintele: Andrei, Maria, Rex, Argeș, Bucegi, Craiova, Mihail Sadoveanu, Piatra-Neamț. 6. Transformă substantivele comune: creangă, morar, cojocar, lemnar, tei, trandafiri în substantive proprii și alcătuiește enunțuri. 7. Scrie propoziții în care cuvintele: leneș, curajos, verde să fie: a. adjective; b. substantive. 8.a. Care este condiția pentru ca următoarele cuvinte să fie scrise cu literă mare în interiorul propoziției: roșu, lung, alb, scurt, negru? b. Alcătuiește propoziții cu aceste cuvinte. Ce părți de vorbire sunt? 1 Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980. p. 134 – 277 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare c. Formulează propoziții în care cuvintele de la punctul a să fie adjective. Bibliografie Marinescu Valeriu, Predarea-învățarea limbii și literaturii române în gimnaziu, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007, p. 62 Nicola I., Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1994, p. 314 Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980., p. 134 Danilă Ioan - coordonator, Laurenția-Silvia Tudoreanu - candidat, Predarea-învățarea ortografiei în ciclul primar, lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului I, 1995, p. 75  •  CERCUL DE DISCUȚII - METODĂ INTERACTIVĂ APLICATĂ ÎN CADRUL OREI DE LECTURĂ prof. înv. primar Nadia Tufă, Școala Gimnazială „George Călinescu” Onești Text suport: Prințesa și bobul de mazăre Tema discuției: 1. Cum ar trebui să arate un prinț adevărat? 2. Cum ar trebui să arate o prințesă adevărată? 3. Cum ați putea verifica dacă prințul este adevărat? 4. Cum ați putea verifica dacă prințesa este adevărată? Scopul metodei: Crearea unui ethos pozitiv prin exprimarea liberă a opiniilor, evidențierea unor trăsături pozitive de caracter și transferul acestora asupra persoanelor din mediul apropiat al copiilor.1 Derularea activității: ● așezarea copiilor în cerc, organizați în grupe de 8 elevi; ● în mijlocul fiecărui cerc este o păpușă care îndeamnă la exprimarea părerii referitor la una din temele propuse; ● pasarea păpușii vorbitoare la fiecare elev, pe rând, elevul fiind provocat să abordeze tema propusă din punctul său de vedere; ● cel care nu poate răspunde când îi vine rândul spune Pas! și dă următorului păpușa, având posibilitatea de a reveni; ● elevii sunt încurajați să se exprime liber, să-și exprime aprobarea/dezacordul față de părerea unui coleg, să-și asculte colegii; ● pentru a preveni monopolizarea discuției de către un elev, este desemnat, prin rotație, un administrator al discuțiilor, care are obligația de a-și invita toți colegii să participe la discuții și să asigure un climat favorabil ascultării active. 1 Hussar Elena, Safciuc Tatiana, Colaborare și incluziune în sala de clasă, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, p. 7 – 278 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Intervenții personale în aplicarea metodei (urmare a constatării unor puncte slabe): Aplicând această metodă de lucru, am constatat eficiența introducerii unor noi pași în derularea activității: ● am format patru cercuri de discuții având teme de discuție diferite, pentru a micșora timpul de lucru și a acorda mai mult timp prezentării și analizei; ● la sfârșitul discuțiilor în grup se formulează concluzia grupului, prezentată de un purtător de cuvânt, un nou rol în cadrul grupului, desemnat tot prin rotație, ținând cont de dorința de afirmare a fiecărui elev; ● am stabilit o clasificare a ideilor obținute de fiecare grup originale/amuzante/practice. Numărând ideile fiecărei categorii, am reușit să stabilim împreună dacă în ziua respectivă am fost originali/amuzanți/practici, revenind la ideea unui tot unitar, grupul de elevi al clasei. Puncte tari: - Exersarea deprinderile de ascultare; - Formare de deprinderi de apreciere și de autoapreciere pe baza unor criterii stabilite de comun acord; - Crearea cadrului prielnic exprimării părerii personale și participării active a tuturor elevilor; - Reducerea tendințelor de ierarhizare între elevi1. - Facilitarea învățării pentru toți elevii, fără ca elevii eficienți să diminueze contribuția celorlalți. 1 Ibidem, p. 8 Aș pune-o să danseze și să stea de vorbă cu un prinț urât. Dacă rezistă o oră, înseamnă că e o prințesă adevărată! Daria T – 279 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Bibliografie Hussar Elena, Safciuc Tatiana, Colaborare și incluziune în sala de clasă, Editura Casei Corpului Didactic Bacău, 2008  •  METODE MODERNE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE prof. Ana-Oana Vizitiu, Școala Gimnazială Nr. 3 Dărmănești Cel care se ocupă de educație pentru a obține rezultate bune în actul predării- învățării, trebuie să găsească să îmbine și să folosească adecvat și creator metodele didactice. Aș pune-o să planteze un pom. Dacă folosește mănuși, înseamnă că e o prințesă adevărată! Georgiana Aș da-o cu luciu pe buze înainte de a se așeza la masă. Dacă luciul se păstrează până la sfârșitul mesei, înseamnă că e o prințesă adevărată! Maria – 280 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În cadrul orelor de religie, opțiunea pentru o metodă sau alta este condiționată de competența profesorului; de abilitățile cognitive și de gradul de stăpânire a disciplinei pe care o predă. Metodele gândirii critice oferă o gamă largă de posibilități de organizare a activităților instructiv-educative pentru a se produce o învățare activă și eficientă. Prin metodele activ participative elevul nu primește numai cunoștințe de-a gata, ci i se va forma o atitudine euristică de căutare activă a adevărului, de cultivare a spiritului descoperirii și al inovației, care va determina producerea de noi informații și structuri mentale pentru cel care învață. Metoda „CARUSELUL” (sau Metoda Graffiti) Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. cursanții sunt împărțiți în grupuri de câte 3 – 4 persoane. Aceștia lucrează la o problemă, la o întrebare ce se poate materializa într-un poster. Posterul poate fi descriptiv sau utilizându-se un organizator grafic, tabel, colaj sau desen. Când vă hotărâți să organizați o lecție utilizând modelul graffiti, asigurați-vă că dispuneți de materialele necesare. Obligatoriu coala pe care se realizează posterul are formatul minim A3; 2. posterele se afișează pe pereții sălii de predare, aceasta transformându-se, la modul figurat, într-o „galerie de artă, muzeu” etc.; 3. fiecare echipă vine în fața propriului poster, iar la semnalul profesorului se deplasează în sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată „galeria”, în calitate de vizitatori sau critici. Rolul deplasării nu este numai acela de a urmări soluțiile propuse de colegi, ci și acela de a consemna completările, întrebările, observațiile lor vis-à-vis de acestea. Întotdeauna atrageți atenția elevilor asupra faptului că ei nu au voie să facă referiri jignitoare la adresa colegilor sau să interpreteze forma posterelor, ci exclusiv conținutul acestora. Nu se vor folosi observații de genul: „Ați scris frumos/urât!”, „Bravo!”, „Felicitări!” etc.; 4. după ce se încheie „turul galeriei”, grupurile revin la locul inițial și își reexaminează posterele prin prisma observațiilor colegilor. Acest moment al lecției este echivalent cu fixarea cunoștințelor din lecția tradițională, deoarece cursanții își lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecției, discutând cu ceilalți colegi. În această etapă, rolul profesorului este acela de a coordona desfășurarea discuțiilor și de a oferi informații suplimentare, acolo unde este cazul. Caruselul impune fiecărei echipe să reflecteze asupra altei probleme, deci realizează un poster pe o temă diferită de cea a colegilor. Pornind de la această premisă, putem deduce faptul că utilizarea ei implică asimilarea prealabilă a cunoștințelor, putând fi folosită doar în lecțiile recapitulative și de sistematizare a cunoștințelor. Avantajele metodei constau în producerea învățării prin participarea directă a elevilor; prin integrarea tuturor elevilor în ambianța de lucru, metoda oferind posibilitatea aplicării unor procedee în cadrul cărora sunt valorizați și elevii care necesită condiții educative speciale (C.E.S.). Elevii vor coopera și își vor dezvolta abilitățile de lucru în echipă și pe cele legate de comunicare. Limitele metodei rezidă în faptul că metoda necesită mișcarea în clasă și timp de lucru mai lung pentru ca elevii să realizeze posterele, dar să le și discute alături de colegi. La lecțiile de religie se pot folosi cu succes ambele metode. Am ales spre exemplificare tema „Sacramentele inițierii creștine” la clasa a IV-a, religie romano- – 281 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare catolică. Clasa a fost împărțită în trei echipe mixte, formate atât din elevi cu rezultate școlare bune, cât și din elevi care necesită ajutor în învățare. Fiecare grupă primește sarcina de lucru după planul de recapitulare.( vezi anexa 1.) După ce toți elevii și-au îndeplinit sarcina fiecare echipă își așează posterul pe perete iar la semnalul profesorului examinează și celelalte postere pentru a urmări ce au scris colegii dar și pentru completare după care se vor întoarce la propriul poster care a fost completat cu observațiile colegilor. Anexa 1 Școala: Gimnazială Nr. 3. Dărmănești Clasa: a IV-a Disciplina: Religie (cultul romano-catolic) Titlul lecției: SACRAMENTELE INIȚIERII CREȘTINE Tipul lecției: lecție de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor Obiectiv cadru: Formarea virtuților creștine și consolidarea deprinderilor de comportament moral-religios. Obiective operaționale (la sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili): O1: să explice de ce primele trei sacramente se numesc sacramentele inițierii creștine; O2: să definească sacramentele; O3: să identifice materia și forma sacramentelor; O4: să precizeze momentul înființării sacramentelor; O5: să enumere roadele sacramentelor, O6: să descrie ritualul sacramentelor; O7: să conștientizeze necesitatea sacramentelor în dezvoltarea vieții spirituale. O8: să redea printr-un poster importanța sacramentelor. Strategia didactică Mijloace de învățământ: manualul, planșe, iconițe, fotografii, proiecție. Metode de învățământ: caruselul, explicația, conversația, observația. Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe. Bibliografie: Manualul de religie „Sacramentele” – clasa a VI-a, Editura Presa Bună; Catehismul Bisericii Catolice, EARCB, București 1993. Biblia, ediția BOR, Editura Institutului Biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1993. PLANUL DE RECAPITULARE - SACRAMENTELE INIȚIERII CREȘTINE 1. Botezul a) Definiție b) Materie și forma c) Înființare d) Roadele 2. Mirul sau Confirmațiunea a) Definiția b) Materia și forma c) Ritualul – 282 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare d) Roadele 3. Euharistia a) Definiția b) Materia și forma c) Condițiile primirii sfintei împărtășanii d) Înființare e) Roade Bibliografie Păcurari Otilia (coord.), Strategii didactice inovative, București, 2003 Crețu Daniela, Nicu Adriana, Pedagogie și elemente de psihologie pentru formarea continuă a cadrelor didactice, Sibiu 2004 Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București 1997  •  CAPITOLUL II – MIJLOACE MIJLOACELE DE ÎNVĂȚĂMÂNT – DIMENSIUNI TEOTETICO-APLICATIVE PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Inst. Simona Catană, Școala Gimnazială „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” Onești Activitatea didactică, în calitatea ei de proces cu finalitate, trebuie concepută, organizată și condusă astfel încât obiectivele sale să fie atinse. Pentru un demers – 283 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare educațional eficient pe lângă strategii și metode didactice trebuie folosite și o serie de mijloace de învățământ. Prin mijloace de învățământ înțelegem un ansamblu de instrumente materiale produse, adaptate și selecționate în mod intenționat pentru a reuși atingerea finalităților procesului instructiv-educativ. Sunt resurse materiale care conduc la realizarea obiectivelor fundamentale ale demersului didactic, sunt auxiliare care contribuie, esențial, la creșterea eficienței actului de învățare. Tradiția școlii a încetățenit pentru această realitate termenul de material didactic. În consens cu autori care apreciază că înlocuirea celui de-al doilea termen prin primul nu este doar o chestiune de limbaj sau de modă lingvistică, ci tocmai expresia unei transformări a calității instrumentului didactic, apelând la noțiunea de mijloc de învățământ, pune în valoare amplul progres înregistrat în planul „uneltelor” didactice. Acest proces a permis apariția și diversificarea mijloacelor tehnice, audio-video și electronice, motiv pentru care clasicul „material didactic” nu poate rămâne decât ca o parte componentă a ansamblului mijloacelor de învățământ. Pentru că sunt considerate instrumente de lucru didactic ele reprezintă, ca orice unealtă, un produs și un reflex al dezvoltării științei și tehnicii, o modalitate aplicată de intrare a acestora în travaliul didactic Apelând la criteriul istoric al apariției și evoluției lor, W. Schramm grupează mijloacele de învățământ în „generații” după cum urmează:  Generația 1 (mijloace clasice), la fel de vechi ca și învățământul însuși, incluzând tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu. Specificul lor stă în faptul că sunt utilizate în interacțiunea nemijlocită cadru didactic-elev;  Generația 2 (mijloace scrise) cuprinde „vehicule de cunoștințe”. Ea se constituie o dată cu apariția manualelor, a textelor imprimate și conduce la un alt tip de influență din partea educatorului: una mijlocită de cuvântul scris, mediată, care nu mai reclamă prezența educatorului sau a autorului mesajului ci doar utilizarea în comun a aceluiași cod - limbajul scris;  Generația 3 (mijloace audio-vizuale) se constituie la cumpăna dintre secolele XIX și XX, atunci când rolul mașinilor în procesul de comunicare interumană devine evident. Cunoștințele se comunică acum prin suporturi inedite cum sunt: fotografia, diapozitivul, înregistrările sonore, filmul și televiziunea;  Generația 4 (mijloace integrate) care au ca suport de utilizare dialogul direct între elev și mașină, așa cum se realizează el prin intermediul învățământului programat sau al laboratoarelor lingvistice audio-activ-comparative. Astăzi se recunoaște și generația 5, constituită din calculatoarele electronice, înțelese ca mijloace complementare celor din generația 4, dar care prezintă avantaje deosebite în realizarea dialogului elev - mașină. Principalele funcții ale mijloacelor de învățământ care le sporesc eficiența în instruire sunt:  funcția informativă, de comunicare: oferă informații asupra obiectelor, fenomenelor, proceselor greu accesibile, pot prezenta fenomenele static sau dinamic, evidențiază elementele esențiale, oferă sarcini de rezolvat și puncte de sprijin, asigură conexiunea inversă sau posibilitatea de revenire, pentru aprofundare sau comparare; – 284 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare  funcția formativ-educativă: sprijină antrenarea calitativă a proceselor cognitive în formarea capacităților intelectuale, antrenează realizarea obiectivelor afectiv- atitudinale și a celor psihomotorii;  funcția de activizare a elevilor în predare-învățare: prin stimularea spiritului de observație, a curiozității și interesului, prin orientarea efortului cognitiv, a participării active, afirmarea inițiativei/ creativității în interpretare, prin susținerea ilustrativ- demonstrativă a învățării independente/în grup;  funcția organizatorică: sprijinirea raționalizării efortului și a timpului în învățare, combaterea supraîncărcării, combaterea monotoniei și a oboselii, structurarea stilului de învățare, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Dezvoltarea, diversificarea rapidă a mijloacelor de învățământ ca resurse sunt legate de ritmul, profunzimea înțelegerii și utilizării progresului tehnic general în predare- învățare: de la materiale naturale la calculatoare și alte tehnologii moderne. Literatura de specialitate inventariază mai multe tendințe, criterii de clasificare a mijloacelor de învățământ, care se completează unele pe altele: 1. După natura, esența obiectuală (I. Bontaș, 1994):  Naturale (reale și originale): - naturale propriu-zise: colecții de roci, minerale, insecte, substanțe chimice, etc. - naturale confecționate: obiecte, piese, diapozitive, mecanisme, aparate, unelte, instalații, etc.  De substituție: - obiectuale, fizice: mulaje, corpuri geometrice, machete, modele, simulatoare etc. - iconice, figurative: reprezentări - imagistice (fotografii, desene, schițe etc.), grafice complexe (planșe, panouri, tabele, hărți etc.), audio (discuri, benzi magnetice etc.), video (imagini pentru retroproiecție, diapozitive, filme etc.), audio-vizuale pentru ecran (filme, casete video, emisiuni de televiziune etc.).  Logico-matematice (modele ideale): concepte, judecăți, raționamente, formule și simboluri matematice, algoritmi de recunoaștere, de rezolvare etc.;  Acționale: modele experimentale didactice, lucrări practice de laborator etc.;  Mixte: cărțile, manualele, culegerile, îndrumătoare etc.;  Informatice: baze de date, fișiere tematice etc.;  Pentru evaluarea cunoștințelor: modele de evaluare orală/scrisă/practică, informatice. 2. După caracteristicile constructive (Mucica T., 1982)  Aparatură de laborator: truse, aparate, dispozitive, accesorii etc.;  Utilaje pentru ateliere: dispozitive, unelte, instalații etc.;  Mijloace audio-vizuale: diaproiector, epiproiector, retroproiector etc.;  Modele: mulaje, machete funcționale, globuri terestre, modele simbolice etc.;  Naturalizări: colecții de roci, insecte, plante etc.;  Material grafic: tablouri, planșe, atlase, albume, portrete etc.;  Instrumente muzicale: de suflat, de percuție, cu corzi etc.;  Jocuri didactice: pentru dezvoltarea vorbirii, matematice, practice, de simulare etc. 3. După prezența/absența mesajului didactic (C. Cucoș, 1996, Nicola I., 1996)  Care cuprind mesaj didactic: – 285 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare - obiecte naturale, originale; - obiecte substitutive, funcționale, acționale; - materiale grafice și figurative; - simbolice-raționale; - tehnice audio-vizuale.  Care facilitează transmiterea mesajelor didactice: - instrumente, aparate, instalații de laborator; - echipamente tehnice pentru ateliere; - instrumente muzicale și aparate sportive; - mașini de instruit și calculatoare; - tabla magnetică, - jocuri didactice, simulatoare, instalații fonice. 4. După analizatorii solicitați (Cerghit I., 1988; Ionescu M, Radu I, 1995)  Mijloace tehnice vizuale: aparate (proiector, monitor TV, cameră video, retroproiector etc.); materiale (documente tipărite, documente rare, corpuri opace, produse ale activității elevilor etc.);  Mijloace tehnice audio: aparate audio, materiale (discuri, benzi magnetice, emisiuni radio);  Mijloace tehnice audio-vizuale: aparate(televizor, calculator, cineproiector); materiale (filme, emisiuni TV, teste de control etc.) 5. După rolul didactic dominant (Mucica T., 1982; Cerghit I., 1988)  Mijloace informativ-demonstrative;  Mijloace logico-intuitive;  Mijloace logico-raționale;  Mijloace de exersare și formare;  Mijloace de raționalizare a timpului în lecție;  Mijloace de evaluare a rezultatelor învățării. Dincolo de a fi doar o transformare aparentă, de formă în desfășurarea procesului instructiv-educativ, folosirea pe scară din ce în ce mai largă a mijloacelor de învățământ, mai ales a celor tehnice, este expresia unei transformări profunde a acestuia, care vizează creșterea performanței școlare din punct de vedere calitativ. Pentru a reuși o valorificare la maximum a potențelor educative ale mijloacelor de învățământ, trebuie respectate câteva condiții: 1. bună pregătire psihopedagogică a cadrului didactic care să asigure selectarea, combinarea, integrarea și utilizarea mijloacelor de învățământ în activitatea didactică; 2. realizarea unei selecții exigente a mijloacelor utilizate în baza unor criterii pedagogice; 3. o bună pregătire a cadrului didactic în domeniul mijloacelor moderne de învățământ (alcătuire, utilizare, condiții de funcționare, întreținere, valențe educative); 4. pregătirea colectivului de elevi în vederea perceperii mesajului audio-vizual (reactualizarea conținuturilor anterior asimilate, stimularea interesului, formularea sarcinii didactice din perspectiva căreia trebuie receptată informația) precum și pregătirea spațiului școlar (așezarea băncilor, iluminat, condiții de utilizare a aparatelor, pupitre, ecran); – 286 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 5. combinarea optimă, sistemică a mijloacelor de învățământ clasice cu cele moderne pornind de la particularitățile de vârstă ale elevilor și mecanismele psihologice interne ale tipului de învățare promovat; 6. integrarea operației de stabilire și utilizare a mijloacelor de învățământ necesare în cadrul acțiunii de proiectare pedagogică. Indiferent de mijloacele de învățământ folosite în cadrul procesului instructiv– educativ (mai ales pentru învățământul primar) ele trebuie alese, selectate în funcție de vârsta copiilor, dar și în funcție de rolul fiecăruia în cadru procesului. Acestea, împreună cu metode, fie moderne, fie tradiționale, trebuie să dezvolte creativitatea, ingeniozitatea, imaginația elevului, să-l ajute să-și fixeze anumite cunoștințe, deprinderi sau să-i ajute să extragă esența subiectului lecției. Mijloacele de învățământ sunt folosite pentru a crea o activitate cât mai atractivă și interesantă, pentru că aceasta dacă devine prea monotonă copilul se plictisește și nu v-a reține nimic din acea lecție. Bibliografie Cerghit I., Mijloace de învățământ și strategii didactice în Curs de pedagogie, Universitatea București, 1988; Cristea S., Pedagogie generală. Managementul educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996; Cucoș C., Tehnologia procesului instructiv educativ în Psihopedagogie, Spiru Haret, Iași, 1996; Herivan M., Educația la timpul viitor, Editura Albatros, București, 1976; Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982; Istrate A., Mijloace de învățământ în pedagogie, Ghid pentru profesori vol. II, Universitatea Al. I. Cuza, Iași, 1982; Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Editura All Educațional, București, 1998; Nicola I., Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996; Joița Elena, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, 2003  •  SISTEMUL DE RĂSPUNS LA DISTANȚĂ - O REVOLUȚIE ÎN EVALUARE Prof. înv. primar Ionel-Cătălin Diaconu, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău Evaluarea în sistemul de învățământ, ca „proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului)”1 este o problemă veche și cu implicații morale, având în vedere că de ea depinde soarta unor oameni. 1 Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Editura All, București, 2001 – 287 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare În România, majoritatea practicilor pedagogice din școli, deși bazate pe transmiterea eficientă a mesajului educațional, implică evaluarea selectivă și discontinuă a eficienței procesului didactic, lucru care este un impediment al dezvoltării ulterioare. Astfel, evaluările școlare îndeplinesc arareori la justa valoare funcții precum: a. de control (când sunt evaluați selectiv doar câțiva elevi din clasă) b. de reglare a sistemului (în lipsa unei evaluări totale și imparțiale, reglarea se realizează incomplet); c. de clasificare și selecție (când sunt notați elevii în baza unor evaluări diferite); d. educativă (când elevii care și-ar fi dorit să fie evaluați se demotivează) ș.a. În concluzie, atât calitatea, cât și cantitatea feedback-ului colectat în evaluările de tip școlar se află la un nivel scăzut. Sistemul de răspuns la distanță, pe care îl vom denumi în continuare SRD, vine să repare o parte din neajunsurile menționate, fiind proiectat să satisfacă nevoia de colectare de feedback într-un mod nediscriminatoriu, continuu, exact și rapid. Descriere Sistemul de răspuns la distanță este alcătuit din: a. telecomenzi de răspuns (pentru elevi); b. unitate de recepție a răspunsurilor; c. program de gestiune a datelor; d. telecomandă de control (pentru profesor) a. b. c. d. La nivel mondial există doar câțiva producători de sisteme de răspuns la distanță, forma și dimensiunile componentelor variind de la unul la altul, toate fiind însă portabile. Telecomenzile din imaginile prezentate au mărimea aproximativă a unui card bancar și grosimea 8 mm. Există versiuni mai noi ale telecomenzilor, care au și afișaj digital și sunt în curs de lansare cele cu ecran tactil și funcții de recunoaștere a scrisului de mână. Utilizare Unitatea de recepție a răspunsurilor se conectează la un calculator prin USB și colectează datele de la telecomenzile din sală (de la 2 la 400, sau chiar mai mult). Fiecare telecomandă are un ID unic, astfel încât orice respondent poate fi ușor verificat. În baza unui soft de gestiune a datelor care se integrează în Microsoft PowerPoint se poate ști în foarte scurt timp cine, când și cum a răspuns, sunt generate grafice etc. Timpul de colectare a datelor este foarte mic (maximum 7 secunde pentru 400 de telecomenzi). – 288 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Întrebările adresate respondenților trebuie să conțină până la 10 variante de răspuns, pot avea soluție unică sau soluții multiple. De asemenea, sistemul permite ierarhizarea variantelor oferite sau scrierea de răspunsuri numerice. Sistemul de răspuns la distanță este folosit pentru a colecta date de la auditoriul unor ședințe, conferințe, prezentări, evenimente, spectacole televizate cu public, universități, școli și altele. Puncte forte: - toți participanții (elevii) sunt activizați, sistemul detectând atât răspunsurile greșite cât și lipsa acestora; - timpul rapid de evaluare (în cel mult 10 minute din lecție se poate obține o evaluare exactă și completă); - elevii participă cu interes pentru că au contact cu noile tehnologii și obțin un feedback sigur; - portabilitatea sistemului. Puncte slab: - presupune pregătirea din timp a seturilor de întrebări pentru evaluare; - insuficienta răspândire a distribuitorilor la nivel mondial (în România doar firma Drobotech – www.drobotech.ro - comercializează produsul); - prețul destul de mare, care poate depăși 1000 euro pentru o clasă standard. Dincolo de inconvenientele ce pot fi găsite sistemului de răspuns la distanță, dar și aplicării acestuia (multe dintre cadrele didactice au insuficiente cunoștințe și abilități TIC pentru a-l folosi), nu putem să nu remarcăm faptul că eficiența lui justifică toate eforturile și că se înscrie în ceea ce se dorește a fi modernizarea sistemului de învățământ din România.  •  GADGETURI UTILIZABILE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT Prof. înv. primar Ionel-Cătălin Diaconu, Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău; Inst. Gabriela Diaconu, Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacău Se știe că activitatea didactică este marcată de numeroase situații inedite, neprevăzute, care nu sunt avute în vedere în elaborarea programelor de formare inițială și continuă ale educatorilor. Din această cauză, educatorii „trebuie să aibă o mare capacitate de a se adapta la realitățile vieții școlare, fiind capabili să rezolve situații problemă dintre cele mai diverse.”1 Uneori, soluția pentru eficientizarea învățării prin rezolvarea situației- 1 Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Editura All, București, 2001 – 289 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare problemă ivite stă în utilizarea la clasă a unui gadget1, a unui mijloc didactic inedit. Iată câteva astfel de cazuri: Situație-problemă: se pierde timp mult prin scoaterea pe rând a elevilor la calculatorul conectat la videoproiector, în cazul utilizării unui soft educațional. Soluție: utilizarea unei tablete grafice wireless. TABLETA GRAFICĂ În versiunea sa wireless (eng. fără fir), tableta grafică este un dispozitiv electronic de intrare, care se conectează la calculator prin bluetooth cu scopul de a transmite către acesta comenzi și informații de ordin grafic (desene). Descriere: Tableta grafică are o suprafață sensibilă la presiune, de formă dreptunghiulară, pe care se poate mișca un pen (dispozitiv asemănător unui stilou, dar fără peniță) sau un mouse. Suprafața sensibilă receptează mișcarea pen-ului sau mouse-ului și tableta transmite calculatorului datele. Utilitate: Cadrul didactic poate controla calculatorul de la distanță și poate oferi tableta pe bancă oricărui copil, eliminând timpii morți, agitația și zgomotul produs de deplasarea elevilor prin clasă. Puncte forte: - copiii sunt încântați de ingeniozitatea dispozitivului; - aplicabilitate destul de mare; - rază suficientă de acțiune (peste 10 m în spațiu liber). Puncte slabe: - nu poate fi folosit la anumite tipuri de software; - prețul destul de mare, de ordinul sutelor de lei. Situație-problemă: se pierde timp mult prin scoaterea pe rând a elevilor la tablă pentru efectuarea unor exerciții simple. Soluție: utilizarea unor tăblițe albe individuale. TĂBLIȚA ALBĂ Jucărie cu largă răspândire, tăblița albă de scris este o copie modernă a primelor caiete” utilizate în școli și o versiune miniaturizată a tablelor albe de scris/magnetice. Descriere: De dimensiuni variabile, cu suprafață albă, lucioasă, de obicei metalică, cu sau fără ramă și ornamente, tăblița individuală se folosește împreună cu un marker de whiteboard, cu ștergere uscată. Utilitate: 1 „Obiect ingenious, mai mult sau mai puțin util, care amuză prin noutate, prin ingeniozitate. [Pr.: ghéget]” (Dicționar Universal Ilustrat al Limbii Române, vol.4, Editura Litera, 2010 – 290 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Se poate utiliza cu mare succes pentru rezolvarea unor exerciții simple, încă de la clasa pregătitoare (ex. scrierea literelor, despărțirea în silabe), dar și mai târziu, la clasele mai mari (ex. operații cu trecere peste ordin). Elevii scriu exercițiul sau răspunsul pe tăbliță și o ridică cu fața spre învățător. Puncte forte: - oferă un feedback rapid și complet cadrului didactic; - antrenează toți elevii clasei; - este percepută de copii ca o jucărie și utilizată cu entuziasm; - eficientizează foarte mult învățarea (prin scoaterea tradițională la tablă lucrau maximum 4 copii în 1 minut, iar prin utilizarea tăblițelor individuale lucrează același exercițiu 25 de elevi în mai puțin de 1 minut); - se elimină timpii morți cu deplasarea elevilor spre sau dinspre tabla mare; - preț relativ mic, de câțiva lei. Puncte slabe: - necesită spațiu de depozitare, de preferat în bancă pentru a fi al îndemână; - markerul are durată limitată de utilizare; - se produce puțin zgomot la așezarea tăblițelor pe bancă; - scrisul fiind mare, apare riscul ca unii copii să copieze de la alții. Situație-problemă: se pierde timp pentru deplasarea cadrului didactic către o hartă/tablă pentru a indica ceva, în timp ce acesta acordă asistență individuală elevilor. Soluție: utilizarea unor indicatoare cu laser. INDICATORUL LASER Intrând tot în categoria jucăriilor, indicatoarele cu laser se pot găsi și în versiuni (semi)profesionale, ca echipamente pentru prezentări multimedia. Descriere: Cel mai adesea e de mărimea și forma unui stilou, capabil să emită un fascicul de lumină concentrată (laser) de culoare roșie sau verde. Uneori poate avea inclusă și o antenă telescopică cu scopul de a fi utilizată ca indicator clasic. Utilizare: Pentru a indica de la distanță centre de interes pentru privitor, fie de către cadrul didactic, fie de către elev. – 291 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Puncte forte: - elimină timpii de deplasare a elevului/cadrului didactic la hartă/tablă/proiecție; - capacitează mult mai bine atenția, prin ineditul indicatorului. - preț relativ mic. Puncte slabe: - riscul de accident prin îndreptarea razei către ochi. Exemplele ar putea continua cu matrițe pentru figurine din ipsos, perforatoarele cu forme, sârme plușate și multe alte materiale. Modernizarea învățământului românesc este o necesitate, iar aducerea din sfera jocului și jucăriilor în sfera didacticului a unor instrumente, dispozitive, mijloace stă uneori și în puterea cadrului didactic, în creativitatea și măiestria acestuia. UTILITATEA SOFT-URILOR EDUCAȚIONALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ Prof. înv. primar Cătălina-Ioana Drăghici, Școala Gimnazială „Miron Costin” Bacău Lumea în care trăim este o sumă de mai multe, atât de multe că nici nu le poți enumera sau defini exact. Când ne naștem, se spune că suntem „tabula rasa“ apoi familia, școala, viața ne ajută să dobândim cunoștințe, experiențe. Ceea ce se învață în școală, la fiecare obiect de studiu constituie mici părți din cunoștințele pe care le dobândim de- alungul vieții. Tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) joacă un rol deosebit de important în pregătirea tinerei generații, pentru a se putea adapta cerințelor sociale și unui nou tip de instruire și învățare necesar pe tot parcursul vieții. Sunt aproximativ 25 ani de când computerul a pătruns în învățământ. Dacă la început el era gândit ca un instrument de lucru pentru așa numitele laboratoare de informatică, unde aveau acces elevii care se pregăteau în acest domeniu, ultimii ani au – 292 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare adus o adevărată revoluție conceptuală în educație, computerul devenind un mediu pentru învățare în general, pentru toate disciplinele din programă. Odată cu conștientizarea faptului că un asemenea avantaj poate fi folosit în favoarea învățământului s-a pus problema de a redefini un mediu, pe care majoritatea elevilor îl cunosc deja și în care se simt la largul lor, într-un spațiu de studiu, problemă complexă care cerea un răspuns multidisciplinar. Extraordinara dezvoltare a tehnologiilor multimedia contribuie și ea, facilitând apariția unui domeniu nou, softul educațional, o foarte interesantă legatură între programare informatică, psihopedagogie și diverse materii din curricula, care astăzi depășește timpul experimentelor fiind pe cale să devină un domeniu cu drepturi depline și viitor sigur în oferta educațională a acestui început de mileniu. Teoreticienii anilor 70 anticipaseră corect, computerul poate fi folosit pentru educare/instruire/învățare. Teoriile care păreau aproape fanteziste astăzi devin realitate, realitate care descoperă teorii vechi, care par special gândite pentru fundamentarea unui domeniu nou apărut. De aici intră în joc, un joc serios de data asta, un grup insolit, format din buni pedagogi, specializați în probleme de psihopedagogie, profesori de diverse discipline dar și informaticieni capabili să transforme în softuri temele educaționale pe care ceilalți le gândesc atât din perspectivă materiilor de studiu dar și de strategie didactică. Dinamica noilor metode de învățare este fundamental alta, elevul este învățat cum să învețe adaptând mijloacele propuse la propriile capacități și abilități, este deprins mai degrabă să caute informația, folosind algoritmi preciși, decât să o rețină fără discernământ. Întrebarea pe care probabil mulți dintre noi o pun în acest context fiind dacă într-adevăr este nevoie de aceste schimbări majore, structurale, care pot genera probleme de adaptare unor categorii de profesori sau elevi. Răspunsul este dat de chiar societatea spre care ne îndreptăm. Societatea informațională nu mai este o previziune de viitor ci o stare de fapt a prezentului, rămâne la latitudinea fiecăruia cât de repede va ști să facă parte cu adevărat din ea și aceasta nu numai ca o cerință exterioară, impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare. Sarcina educației și formării bazate pe noile tehnologii ale informației și comunicării nu este de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaționale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, spectru de performanțe superior, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură și civilizație. Cu certitudinea că tehnologiile informației și comunicării vor deveni instrumente de utilitate universală, este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire și comportament care va permite cadrelor didactice să facă față oricărei noi cerințe. Fiecare profesor va trebui să capete o formație de bază în domeniul TIC. Un sistem de eLearning (de formare la distanță sau educație virtuală) constă într-o experiență planificată de predare-învatare, organizată de o instituție ce furnizează mediat materiale într-o ordine secvențială și logică pentru a fi asimilate de studenți în manieră proprie, fără a constrânge agenții activității la coprezență sau sincronicitate. Medierea se realizează prin modalitați diverse, de la material pe discheta sau CD (eventual prin corespondență), la tehnologii de transmitere a conținuturilor prin Internet. Tehnologiile informaționale și de comunicație sunt acum mai accesibile tinerilor decât oricând, în special acasă, unde accesul la calculatoare și Internet continuă sa crească. În mod special, alte tehnologii cu potențial educațional (cum ar fi televiziunea digitală interactivă sau din ce în ce mai sofisticatele instrumente de jocuri) devin lucruri – 293 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare comune în viata tinerilor. Tehnologiile însele evoluează de asemenea pentru a pune la dispoziție o funcționalitate crescândă și o mare probabilitate, în timp ce aplicațiile software devin din ce în ce mai inteligente și receptive pentru cel care le utilizează. Luate împreună, aceste activități vor pune la dispoziție noi oportunități pentru elevi de a-și personaliza accesul la resursele de învățare digitală în școală și în afara ei, devenind mult mai importantă posibilitatea de a aduce una lângă alta aceste experiențe de învățare. TIC este din ce în ce mai importantă pentru școală, atât pentru elevii care sunt la început de drum, cât și pentru elevii ale căror studii pot include elemente vocaționale, pentru elevii cu nevoi speciale sau handicap medical, care îi împiedică să urmeze o clasă obișnuită. Într-adevăr, recunoașterea de către scoli a calităților și cunoștințelor dobândite în afara clasei va fi un factor important în asigurarea faptului ca elevii vor fi în continuare motivați sa învețe. De exemplu, o experiență bogată și intensă a tehnologiei de acasă este de așteptat să conducă mulți elevi spre școli cu o mare varietate de calități TIC. Trăind într-o societate modernă activă, cu influențe media dominante, educația este nevoită să țină pasul cu tehnicile moderne. Astfel, tot mai mulți profesori utilizează în activitatea la clasă softul educațional. La clasa pregătitoare, unde predarea și învățarea se bazează pe lectura după imagini, softurile educaționale sunt extrem de utile, elevii fiind captați de imaginile viu colorate și stimulați de interdisciplinaritate și interactivitate. La școlarii mici, softul educațional poate avea un impact pozitiv, prin prisma perceperii într-un mod distractiv al informației și prin participarea activă la lecție, oferindu-i copilului șansa de a reține informația mult mai ușor. În urma activităților desfășurate pe calculator se poate constata: - utilizarea calculatorului la vâstă școlară mică este utilă și posibilă; - stimulează comunicarea cu condiția să fie corect utilizat; - permite sporirea competiției sociale și cognitive: - grăbește procesul de socializare a copiilor la nivelul vârstei preșcolare; Întregul material intuitiv pe care îl formează imaginile reprezentând obiecte, fenomene, ființe, acțiuni, devine o sursă de cunoștințe noi, iar măsura în care copilul învață să le înregistreze, să le descrie, să le interpreteze, acestea dezvoltă spiritul de observație, operațiile de analiză și sinteză, de generalizare și abstractizare. Cu ajutorul programelor didactico-informatice, a softurilor educaționale, se eficientizează procesul de predare-învățare-evaluare a cunoștințelor. Utilizând softurile educaționale în cadrul activităților se vor dezvolta: • gândirea logică, • spiritul de observație, • memoria vizuală, • atenția voluntară, • operațiile intelectuale prematematice, • deprinderile de lucru cu calculatorul, • abilitățile de utilizare a informațiilor primite prin intremediul softurilor educaționale. Astfel, softurile educaționale prezintă o serie de avantaje incontestabile: • furnizează un mare volum de date; • asigură o instruire individualizată; • favorizează parcurgerea unor secvențe de instruire complexe prin pași mici, – 294 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare adaptați nevoilor individuale de progres în învățare; • facilitează realizarea unui feedback rapid și eficient; • oferă posibilitatea simulării unor procese greu sau imposibil de accesat în mod direct; • stimulează implicarea activă a copilului în învățare; În ceea ce privește dezavantajele, acestea sunt:
prezintă segmente de instruire fixe, care nu solicită capacități ale minții umane;
uneori răspunsul incorect este cotat în funcție de detaliu și nu de esență;
introduce mai multă dirijare în procesul de învățare;
introduce o stare de oboseală, datorită posibilităților reduse de interacțiune umană. Utilizarea soft-urilor educaționale la clasa pregătitoare și la școlarii mici, se dovedește a fi un instrument de învățare eficient, care determină apariția unor modificări semnificative în achiziția cunoștințelor și în atitudinea față de învățare a copiilor. Copiilor le place mai mult să învețe prin intermediul soft-urilor educaționale, decăt prin metode tradiționale, acestea contribuind la dezvoltarea unor atitudini pozitive față de învățare și la îmbunătățirea rezultatelor obținute. Softul educational încurajează construcția activă a cunoștințelor, asigură un context semnificativ pentru învățare, promovează reflexia, eliberează elevul de multe activități de rutină și stimulează activitatea intelectuală. Dupa funcția pedagogica pe care o pot îndeplini într-un proces de instruire: exersare, prezentare interactivă de noi cunoștințe, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale (simulare), testarea cunoștințelor, dezvoltarea unor capacități sau aptitudini printr-o activitate de joc, softurile educaționale se por clasifica în: - Softuri de exersare (Drill-and-Practice) – intervin ca un supliment al lecției din clasă, realizând exersarea individuală necesară insusirii unor date, proceduri, tehnici, sau formarea unor deprinderi specifice. Reprezintă un ajutor pentru profesor atunci când realizează activități de exersare, permițând fiecărui elev să lucreze în ritm propriu și să aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat. - Softurile interactive pentru predarea de cunoștințe noi - creează un dialog între elev și programul respectiv. Interacțiunea poate fi controlată de computer (dialog tutorial) sau de elev (dialog de investigare). Softul de investigare creează un mediu unde elevul poate să extragă toate informațiile (atat cele declarative, cât și cele procedurale) necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse sau pentru un alt scop, pe baza unui set de reguli. În acest fel, calea parcursă depinde într-o mare masură de cel care învață (atât la nivelul lui de cunoștințe, cât și din caracteristicile stilului de învățare). - Softuri de simulare - permit reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model sau comportament analog. Prin lucrul cu modelul se oferă posibilitatea modificării unor parametri sau observării modului în care se schimbă comportamentul sistemului. Noile tehnologii ale informării și comunicării (N.T.I.C), cu largi aplicații în toate domeniile au fost experimentate în toate etapele procesului educativ: motivare, diagnoză, prezentarea informațiilor, pregătire, memorare, rezolvare de probleme, verificare, notare. – 295 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Învățământul asistat de calculator – marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină din temelii învățământul tradițional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica Magna, acum mai bine de trei secole – își propune obiective ambițioase, cum sunt: dezvoltarea raționamentului, imaginației și creativității, precum și a capacității de a emite o apreciere critică asupra rezultatului dialogului om – mașină. Experții remarcă, pe bună dreptate, că „Informatica are un potențial educativ foarte mare față de ceea ce ar putea oferi alte tehnologii. Informatica permite adaptarea învățământului la cerințele fiecărui elev, la ritmul de muncă, la aptitudinile intelectuale și la nivelul său de cunoștințe, deci, diversificarea modalităților pedagogice și personalizarea învățământului”. Utilizat în evaluare, calculatorul le oferă, atât profesorilor cât și elevilor, o mare diversitate de modalități. Spre deosebire de metodele de evaluare tradiționale, evaluarea cu ajutorul calculatorului este debarasată de orice elemente de subiectivism, ca și de emoțiile care-i însoțesc pe cei mai mulți dintre elevi la verificările curente și la examene. Ea economisește timpul și efortul evaluatorilor care, astfel, pot fi utilizate în alte domenii. Se schimbă, deci, însuși raportul profesor-elev, prin creșterea încrederii elevilor înobiectivitatea profesorilor. Mai mult, elevii înșiși se pot autoevalua pe parcursul muncii independente pe care o depun zilnic, beneficiind de feed-back-ul atât de necesar unei învățări eficiente și performante. Deși metoda de evaluare cu ajutorul calculatorului este folosită, încă prea puțin, în școala românească de toate gradele, începuturile sunt promițătoare iar numărul adepților utilizării ei în evaluarea curentă și la examene crește. Integrată procesului de instruire, evaluarea asistată de calculator ar trebui să capete o mai mare extindere în rezolvarea de probleme (mai dificile pentru elevi). După Nisbet și Sbucksmith (1986), citați de A. K. Jalaluddin (1990), „procesul de rezolvare a problemelor poate fi redus la următoarele operații: examinarea problemei model, prelucrarea modelului în vederea efectuării necesare și exprimării problemei în funcție de aceste condiții”. Acest proces permite studiul pe bază de experiență (diferit de cel static) care, asociat cu utilizarea materialului imprimat pe calculator, îi oferă elevului un mod interactiv de construire și asimilare a noilor cunoștințe, concomitent cu posibilitatea de a verifica dacă ceea ce a învățat este corect sau nu. Educația trebuie să se adapteze constant la mutațiile societății și exprimă cerința ca orice individ să aibă posibilitatea să învețe pe parcursul întregii sale vieți. Cum în societatea actuală are loc un proces dinamic, toate categoriile sociale sunt obligate să țină pasul cu evoluția societății și implicit a educației, care trebuie să se adapteze constant la mutațiile acesteia. Transformările sociale implică necesitatea creării unui mediu de învățare care să eficientizeze tehnicile de învățare și de muncă intelectuală. Cadrele didactice sunt incluse în acest mecanism, se adaptează la noi cerințe și utilizează metode moderne de predare-învățare-evaluare pentru formarea unor generații utile societății. Bibliografie Ausubel D.; Floyd R., Învățarea în școală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981 Allan P., Booth S., Crompton P., Timms D., Integrating Learning with Technology, University of Stirling, Stirling, 1996; Miclea M., Psihologie cognitivă, Editura Gloria, Cluj- Napoca, 2000; Hardley M., Accomplished Teachers- Integrating Computers into Classroom Practice, Bank Street College of Education Center for Children and Technology, NY 10025, 1990 Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București,1997 – 296 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Planchard, E., Pedagogie școlară contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992 Salade, Dumitru, Dimensiuni ale educației, Editura Didactică și Pedagogică, București,1997 Marcu V., Marinescu M., Educația omului de azi pentru lumea de mâine, Editura Universității din Oradea, 2003 Comănescu Ioan, Prelegeri de didactică școlară, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003 Roco, Mihaela, Creativitate și inteligența emotională, Editura Polirom, 2004 Jinga Ioan, Educația și viața cotidiană, Editura Didactică și Pedagogică, R.A.București, 2005 Dimitriu-Tiron Elena, Dimensiunile educației contemporane, Institutul European, Iași, 2006 Oprea L. C., Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006 Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008  •  MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT SPECIFICE PREDĂRII ORELOR DE ȘTIINȚE Prof înv. primar Lenuța Murea, Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran” Bacău; Drd. ing. ec. Mirela-Laura Murea Mijloacele de învățământ manifestă un anumit potențial pedagogic, care se valorifică în lecție pentru realizarea obiectivelor urmărite și influențează în mod direct gradul de participare al elevilor la desfășurarea procesului de învățământ. Mijloacele devin „unelte” de care se folosesc cadrele didactice în activitatea de predare și elevii în activitatea de învățare. Materialul intuitiv este cel care asigură cunoașterea realității prin observarea directă a fenomenelor și a obiectelor. Aceasta este reprezentat prin materiale naturale vii și conservate, aduse în clasă sau prezentate direct în natură. E vorba de plante și animale mici, inofensive. Organismele de talie mare vor fi observate numai în mediul lor de viață sau în grădini, parcuri zoologice și botanice. De mare importanță este și crearea în școală a unui colț viu (acvariu, terariu). Materialul natural conservat suplinește în bună măsură absența celui viu. Când prepararea și conservarea nu i-au modificat calitățile, acest material permite observarea îndelungată, din unghiul voit de observator. Materialul didactic reprezintă materialul natural și cel confecționat intenționat pentru a mijloci intuiția, percepere fenomenelor, substituind obiectele și fenomenele care nu pot fi percepute în stare naturală de către elevi. Întocmirea la început de an, de semestru, a unui inventar de mijloace de mijloace necesare, pentru o perioadă mai lungă nu este o muncă inutilă, ci, dimpotrivă, rezolvă la timp balanța: existent – de confecționat – de procurat – de recondiționat – de adaptat. A ne limita numai la mijloace statice cum ar fi: texte, ilustrații, planșe, mulaje, colecții, nu este suficient în condițiile trecerii de la senzorial la abstract, când activizarea cere un complex de mijloace variate. În acest sens, numai dacă vom cuprinde într-un tot funcțiile mijloacelor de învățământ, de comunicare, de activizare, de informare, de organizare, de formare, de – 297 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare educare, de evaluare, de perfecționare, de relaționare – putem arăta că numeroasele obiective informative – formative – educative cer diversificare, deci o bună proiectare a lor. Când studiul are loc într-o etapă în care procurarea materialului în stare naturală nu este posibilă, se folosește materialul presat și materialul împăiat. Ierbarul constituie un valoros material didactic pentru lecțiile de științe și realizarea lui nu cere eforturi prea mari. În ierbarele tematica plantele se pot grupa pe teme, după lecții, după înrudirea sistematică sau după foloasele lor: zarzavaturi, legume, cereale, pomi fructiferi, plante textile, plante uleioase, furajere, medicinale, decorative ș.a. Ierbarul morfologic are mare valoare în studiul organelor plantei. Aici plantele vor fi grupate ținând seama de tipurile de rădăcini, tulpini, frunze, flori și fructe. De exemplu, într-un ierbar avem și plante cu rădăcini pivotante sau ramificate alături de plante cu rădăcini fasciculare, indiferent în ce familie sunt cuprinse; sau alături de plante cu frunza simplă avem și plante cu frunza compusă. Ierbarul sistematic, cu gruparea pe familii, cuprinde plantele în ordinea înrudirii lor și este folosit când se studiază clasificarea plantelor. Ierbarul ecologic se alcătuiește cu scopul de a scoate în evidență unitatea care există între plante și mediu. Speciile sunt grupate după mediul în care trăiesc: plante acvatice, de mlaștină, de turbări, de câmpie, de munte etc. Ierbarul biologic cuprinde plante care scot în evidență anumite particularități din viața organismelor vegetale. De exemplu: plante carnivore, plante cu organe modificate datorită condițiilor de mediu. Împăierile (colecții de păsări insectivore, de păsări dăunătoare, de mamifere) sunt folosite pentru organizarea de observații independente în scopul descrierii și desenării, efectuarea de exerciții de descriere, denumire, recunoaștere, comparare, aplicații, corelații de tip formă – funcție și organism – mediu. Insectarul constituie una dintre cele mai importante părți din colecția zoologică, deoarece prezența unui insectar bine alcătuit, ținând seama de necesitățile didactice, ajută la predarea cu succes a noțiunilor despre insecte. Planșele sunt mult mai utilizate, având o serie de avantaje didactice: se intuiesc mai ușor, mai ales dacă sunt colorate, înlesnesc diverse comparații în ceea ce privește forma diferitelor organisme și chiar organe, permițând însușirea unor elemente care oglindesc adaptarea la mediu. Exemplu: animalele din stepă au culoarea cafenie a stepelor arse de soare, cele din pădure au blana roșcată-cafenie, asemănătoare cu scoarța trunchiurilor de copaci. Planșele vacuumate redau în relief organismul studiat, evidențiază cu mai multă claritate particularitățile acestuia. Elevii pot observa părțile constitutive ale plantelor și animalelor studiate și caracteristicile morfologice ale acestora. Fiind de dimensiuni mai mici, aceste planșe pot fi distribuite fiecărui elev pentru observare. Mulajele reprezintă, în forme tridimensionale, plante sau organe ale acestora care se studiază în învățământul primar ca: pești, păsări, mamifere. Putem observa cu ajutorul mulajelor părțile constitutive și caracteristicile morfologice ale plantelor și animalelor studiate. Mulajele reprezintă, în forme tridimensionale, plante sau organe ale acestora care se studiază în învățământul primar: pești, păsări, mamifere. Putem observa cu ajutorul mulajelor părțile constitutive și caracteristicile morfologice ale plantelor și animalelor studiate. Mulajele oferă posibilitatea montării și demontării părților componente și, în acest fel, permit elevilor să observe mai clar, mai precis, mai temeinic, anumite particularități care pe materialul biologic sunt mai puțin vizibile. – 298 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Mijloacele audiovizuale reprezintă o generație relativ tânără în sistemul mijloacelor de învățământ. Ele s-au desprins din comunicațiile moderne de masă, fiind adaptate și transformate de-a lungul timpului în veritabile instrumente pedagogice de substituire a realității. Prin intermediul mijloacelor audiovizuale se desființează practic barierele spațiale, se străbat spații geografice pe care elevii nu le-ar putea cunoaște pe alte căi. Sub denumirea generică de mijloace audiovizuale înțelegem acele mesaje alcătuite din imagini, cuvinte și sunete înregistrate pe un suport material (peliculă, bandă magnetică, CD) care sunt puse în valoare de anumite aparate pentru a fi receptate pe cale vizuală (diaproiector, epiproiector), auditivă (casetofon) sau pe ambele căi concomitent (calculator, televizor, videocasetofon). Purtătorii de informații (software) și aparatele (hardware) formează un ansamblu funcțional care stimulează și susțin învățarea pe baza solicitării celor doi analizatori principali: văzul, auzul. Pentru ciclul primar s-au realizat foarte multe mijloace de învățământ dintre care cele audiovizuale au o mare influență asupra procesului învățării. Prezența lor, tot mai activă în viața școlii răspunde nevoii de a îmbogăți și lărgi posibilitățile de acces la informații, de a substitui obiecte și fenomene, de a conecta școala la cuceririle civilizației contemporane, dar și necesității de a îmbunătăți comunicarea didactică pentru a nu se mai limita doar la cea vorbită și scrisă, la metodele verbale și livrești. Diapozitivele sunt agreate pentru că succesiunea lor pentru că succesiunea imaginilor este stabilită direct de către cadru didactic, ritmul de proiecție se desfășoară în ritmul de lucru al elevilor, comentariul poate fi adecvat vârstei elevilor și prezentat odată cu proiecția fiecărei imagini; au drept caracteristică reversibilitatea, putând fi reluate și proiectate ori de câte ori este nevoie în aceeași lecție sau în structuri diferite, elevii pot fi antrenați să analizeze, să comenteze și să interpreteze ei înșiși imaginile proiectate pe ecran. Diafilmul conține un număr diferit de imagini în funcție de scopul urmărit și de complexitatea subiectului tratat. Rolul textului este de a dezvălui conținutul imaginii, de a descrie, de a atrage atenția elevilor spre ceea ce este esențial, de a-i determina să vadă, să observe, să înțeleagă. Filmul înfățișează organismele în mișcare, mobilizează atenția, ajută la însușirea temeinică a cunoștințelor. Foliile pentru retroproiector sunt folosite la demonstrarea fenomenelor, la formularea de exerciții, la obținerea de informații de conexiune inversă. Folosirea sistematică a mijloacelor de învățământ și exersarea sistematică a lor imprimă un impuls dezvoltării mai accelerate a capacităților perceptive și de înțelegere a noțiunilor din cadrul programei de științe a claselor primare. Bibliografie Mucica, T.; Perovici, M., Universul mijloacelor audiovizuale, București, Editura „Albatros”, 1982; Chiș, V.; Ionescu, M., Strategiile de predare și de învățare, București, Editura Științifică, 1992.  •  – 299 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare UTILIZAREA APLICAȚIILOR POWERPOINT ÎN LECȚII Înv. Elena Pop, Școala Gimnazială „George Călinescu” Onești Jocul reprezintă un cadru potrivit pentru învățarea activă, participativă, stimulând inițiativa și creativitatea copiilor. Experiența la catedră ne-a dovedit că elevii învață cu plăcere, fără să depună un efort special sau să se plictisească, atunci când sunt puși în situația să se implice și să găsească soluții de rezolvare a unor situații. Utilizarea calculatorului la lecții oferă posibilitatea de trecere de la acumularea pasivă de informații de către elev, la învățarea prin descoperire. Aplicația PowerPoint poate fi utilizată pentru realizarea de lecții interactive. Computerul oferă suport vizual și auditiv, iar elevul aplică cunoștințele pe care le-a învățat. Avantajele unei lecții interactive realizate în aplicația PowerPoint, cu utilizarea butoanelor de acțiune:
stimularea gândirii logice și a imaginației;
însușirea coerentă a cunoștințelor prin aprecierea imediată a răspunsurilor;
stimularea capacității de învățare;
formarea deprinderilor practice utile;
facilitarea de prelucrare rapidă a datelor;
posibilitatea de autoevaluare;
stimularea interesului pentru nou;
posibilitatea de a lucra în ritm propriu;
asigurarea unui feedback rapid. Lecția interactivă „Să învățăm părțile de vorbire!” reprezintă o modalitate modernă și plăcută de învățare, înțelegere și aprofundare a cunoștințelor despre părțile de vorbire. Elevii au posibilitatea să aplice cunoștințele despre părțile de vorbire învățate, în condițiile rezolvării unor exerciții de identificare, de selectare, de completare a unor enunțuri, de punere în corespondență, de modificare a formei flexionare a cuvintelor. Obiective:
consolidarea cunoștințelor despre părțile de vorbire;
completarea spațiilor lacunare cu părțile de vorbire corespunzătoare
dezvoltarea operațiilor gândirii: înțelegere, comparație, analiză, sinteză, generalizare;
dezvoltarea capacității de exprimare corectă prin utilizarea părților de vorbire în exerciții variate. Nu este suficient ca un elev să memoreze o definiție. Important este cum aplică în practică cunoștințele. Exercițiile propuse au rolul de a da posibilitatea elevilor să verifice cât de bine au înțeles fiecare parte de vorbire. Diapozitivele conțin întrebări care așteaptă să primească răspunsul corect. În cazul în care elevul alege răspunsul corect, primește felicitări. – 300 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Exemplu: Realizând diverse lecții interactive, am descoperit că micii școlari sunt atrași de astfel de prezentări din motive diferite: unii pentru a verifica dacă pot să ajungă la finalul unei aplicații, alții din dorința de a primi „recompense” imediat. Cu cât sunt mai multe diapozitive diverse, cu atât plăcerea de a juca crește. Exemple: Dacă soluția aleasă de el nu reprezintă răspunsul corect la întrebarea pusă, elevul are posibilitatea să revină la exercițiul anterior și să aleagă un alt răspuns. Important este să conștientizeze unde a greșit și să meargă mai departe. În câteva secunde fiecare întrebare primește un răspuns însoțit de felicitări sau de recomandări (prin butonul de acțiune cu hiperlink). – 301 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Exercițiile propuse pentru părțile de vorbire învățate în clasa a III-a conțin itemi diferiți: de identificare a părților de vorbire, de utilizare în contexte diferite, de scriere corectă, acordul substantivului cu adjectivul determinat, cuvinte cu sens opus/asemănător. Pentru ca lecția interactivă să fie mai atractivă și elevul să nu se plictisească, am ales diferite variante de hiperlink: un text de obicei scurt, un buton web sau o imagine grafică. Exemple: Invitația la joc este și pentru dumneavoastră, dragi colegi! Bibliografie Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004; Pădureanu Victoria, Limba și literatura română, clasa a III-a, ghidul învățătorului, Editura Aramis, București, 2002; ***, Utilizarea calculatorului în procesul de predare-învățare, modul de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, București, 2005. MIJLOACE TEHNICE AUDIO - VIZUALE FOLOSITE LA CLASA PREGĂTITOARE Prof. înv. primar Elena Racoș, Colegiul Sportiv „Nadia Comăneci” Onești Activitatea didactică, în calitatea ei de proces cu finalitate, trebuie concepută, organizată și condusă astfel încât obiectivele ei să fie atinse. În procesul de predare- învățare-evaluare se pot pune mai multe întrebări esențiale a căror răspunsuri invocă elemente de bază în procesul de învățământ: - De ce se predă și se învață? - Cum se predă? - Cu ce se predă și se învață? - Cum știu că se învață ceea ce se predă? – 302 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Răspunsul întrebărilor CUM? și CU CE? a conturat un domeniu important al didacticii, pe care unii pedagogi l-au numit într-o vreme TEHNOLOGIA INSTRUIRII. Această sintagmă nu poate fi sinonimă cu tehnologia educației. Astăzi nu mai este acceptat sensul restrâns al termenului, acela prin care se identifică tehnologia procesului de învățământ cu mijloace audio – vizuale, ea reprezentând mai mult decât hardware. Dacă considerăm că prin tehnologia procesului de învățământ desemnăm sistemul metodelor, procedeelor, mijloacelor și tehnicilor atașate unei situații didactice specifice se va clarifica totul și nu se vor face confuzii. Cunoașterea și alegerea metodelor, mijloacelor și materialelor didactice adecvate e o parte a metodologiei aplicate pe care trebuie să o stăpânească un cadru didactic. Selecția se realizează atât în funcție de conținut cât și de metodologia utilizată. Prin mijloace de învățământ se înțelege totalitatea materialelor, dispozitivelor și aparatelor cu ajutorul cărora se realizează transmiterea și asimilarea informației didactice, înregistrarea și evaluarea rezultatelor obținute (I. Nicola). Mijloacele didactice reprezintă ansamblul instrumentelor materiale, naturale, tehnice selectate și adaptate la nivelul metodelor și procedeelor de instruire pentru a se realiza sarcinile propuse, proiectate. Acestea sunt doar instrumente auxiliare ce facilitează transmiterea informației în cadrul actului didactic, sprijinind și tot odată stimulând activitatea de învățare. Mijloacele didactice nu pot substitui activitatea cadrului didactic, dar îi vin în ajutor pentru ca actul didactic să fie unul complet și complex, integrându-le optim. De-a lungul deceniilor, termeni precum: „individualizarea instrucției”, „mijloace audio-vizuale”, „învățământ programat”, mai recent „instruirea asistată de calculator”, au devenit teme de discuție, după cum afirmă Miron Ionescu (1995), chiar direcții principale pentru reforma învățământului. (Ghe. Dumitriu) R. Dottrerns a realizat următoarea clasificare a mijloacelor de învățământ: • Mijloace didactice vizuale: ilustrații, imagini, proiecții fixe; • Mijloace didactice sonore: discuri, radio, magnetofon, casetofon; • Mijloace audio-vizuale: filme sonore, televiziune, computer I. Cerghit realizează o altă clasificare: A. Mijloace didactice informativ - demonstrative: - Instrumente informativ naturale: insectare, ierbare, colecții de metale, roci, cărbuni - Instrumente tehnice: obiecte și instalații tehnice - Instrumente elaborate ca substitute ale realității de tip bidimensional, 3D, simbolic B. Mijloace didactice de exersare - formare a deprinderilor: instrumente de laborator, cabinet, atelier etc. C. Mijloace didactice de raționalizarea timpului didactic: hartă, contur, ștampile, grile didactice dar și tabla electronică, dispozitive automate de instruire. D. Mijloace didactice de evaluarea rezultatelor: teste docimologice, grile de măsurare – apreciere a activității, șabloane pentru evaluare. (Gh. Dumitriu) I. Nicola împarte mijloacele didactice în două mari categorii: 1. Mijloace de învățământ ce includ mesaj sau informație didactică: colecții, aparate care redau în formă naturală obiecte și fenomene ale realității, mijloace de învățământ sub – 303 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare formă de reprezentări grafice, figurate, modele substanțiale, funcționale, acționale, mijloace tehnice audio-vizuale; 2. Mijloace de învățământ ce facilitează transmiterea mesajului sau informațiilor didactice – diascopul, magnetofonul, retroproiectorul, dispozitive automate, tabla magnetică. În opinia sa, I. Nicola consideră că, prin destinația și funcțiile sale, calculatorul constituie un mijloc distinct de învățare ce nu poate fi încadrat în nici una din cele două categorii. Totuși, astăzi, calculatorul poate fi considerat un mijloc modern de învățare. Calculatorul este, în prezent, utilizat în marea majoritate a domeniilor sociale. Capacitatea de a utiliza computerul este de mare importanță pentru integrarea în societate, din punct de vedere profesional. Utilizând calculatorul de la o vârstă timpurie, elevii se familiarizează mult mai repede și pot învăța nu numai informatica, ci și la toate celelalte materii studiate în școală. Există lecții informatizate de o mare atractivitate ce face învățarea cu ajutorul calculatorului să fie o mare plăcere și mult mai eficientă. Este necesar să-i învățăm pe cei mici să utilizeze calculatorul pentru ca ei să poată beneficia de multitudinea de informații utile stocate pe calculator sau în rețeaua internet, de asemenea să poată beneficia de lecțiile moderne, informatizate disponibile prin programul AEL. Instruirea asistată pe computer este acea modalitate în cadrul căreia interacțiunea dintre activitatea de predare și cea de învățare, dintre profesori și elevi, este mijlocită de prezența calculatorului, considerat ca un auxiliar tehnic, ce are ca destinație să optimizeze funcțiile predării, să faciliteze receptarea și prelucrarea informației de către elevi. Capacitatea acestui mijloc modern este de a completa, suplimenta explicațiile verbale ale unor noțiuni, ce pentru un copil ar fi greu de reprezentat, mai ales dacă nu au fost niciodată văzute (cum ar fi racheta, avionul, spațiul, dinozaurii, realități istorice etc.). Pe lângă calculator se folosesc laptopurile însoțite de videoproiectoare, tablete. Aceste mijloace reușesc să aducă realitatea, natura, societatea, faptele și evenimentele petrecute în timp în fața elevilor, comprimând sau dilatând duratele, structurile, ritmurile devenirii. Cu ajutorul acestor mijloace au accesul la tot ce le poate potoli și stârni, totodată curiozitatea – îi provoacă să studieze în plus, îi motivează,îi atrage spre învățătură. Imaginea în derulare, coloritul său, reprezentarea grafică pe calculator, sunetul natural sau sintetizat, modelarea structurilor, pot fi „invitații” către studiu, la căutare, la cunoaștere. Nu există disciplină unde calculatorul sau laptopul să nu fie introdus sau utilizat cu profit, nu există categorie de vârstă școlară care să nu fie atrasă de această „inovație”. La clasa pregătitoare folosesc aproape zilnic acest mijloc de învățământ, fiindu-mi indispensabil. Pentru prima parte a zilei, când se desfășoară întâlnirea de dimineață, elevii se salută între ei pe melodia „Bună dimineața” ce-i face să fie mult mai vioi, imitând personajele din clip. Apoi, în funcție de activitățile următoare, ne folosim tot de ajutorul calculatorului. Când nu avem suport vizual pentru anumite informații, căutăm pe internet imagini corespunzătoare . De exemplu, pentru tema „Călătorind în jurul lumii”, nu am reușit să acoperim informațiile cerute de elevi doar cu ajutorul cărților și a unor imagini. Am reușit cu succes să ne clarificăm informații legate de poli, de ceea ce este un aisberg, o aureolă boreală, am văzut imagini și chiar filmulețe cu viețuitoarele de la poli. Elevii au fost fascinați că au văzut „în timp real” cum un urs polar a reușit să se salveze de pe un ghețar plutitor sau cum arată aureola boreală. Nu doar pentru matematică și explorarea mediului se poate folosi calculatorul ci și în cadrul orelor de comunicare în limba română. Poveștile pe care le-am propus elevilor sunt foarte apreciate atunci când sunt prezentate în – 304 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare PowerPoint. Uneori se găsesc chiar sub formă de desene animate anumite povești care au un impact mult mai mare asupra elevilor. Elevii sunt încântați când folosesc calculatorul pentru a-și manifesta talentul artistic utilizând programul „Paint” din meniul calculatorului și mai ales când pot să le salveze sau chiar să imprime desenul pentru expoziții. Avantajele folosirii calculatorului ar fi: - se adaptează perfect la particularitățile copilului, care este vizual prin excelență; - suscită văzul și auzul, permite depășirea stadiului de senzație și trecerea la percepția organizată, integrată cu activitatea independentă; - oferă elevilor un volum mare de informații în timp foarte scurt; - scutește cadrul didactic de o serie de sarcini; - disciplinează activitatea didactică, lărgind sfera de manifestare a creativității; - stimulează atenția, determină o participare afectivă a elevului, amplifică motivația; - lărgește orizontul de cunoaștere, șansele de învățare prin descoperire, cultivă sensibilitatea estetică. Dar sunt și dezavantaje: - conduce la o relativă izolare a elevului; - modifică spectrul relației didactice, ca relație umană caldă; - antrenează obligativitatea pentru educatori de a-și transforma modul de a concepe procesul didactic, modul de a proiecta, modul de a desfășura activitatea; - conduce la o relativă estompare a modelului educativ oferit de învățător; - amplifică unele afecțiuni oculare sau ale coloanei vertebrale (V. Cojocariu) În viitor, cunoașterea utilizării calculatorului va deveni o condiție esențială a reușitei profesionale. Între avantajele și fascinația produsă de acest „magnet” și reticența față de efectele sale negative există o cale de mijloc. Găsirea căii și folosirea ei sunt tocmai elementele ce vor demonstra măiestria și valoarea cadrului didactic contemporan. Bibliografie Cojocariu V. M., Teoria și metodologia instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002 Dumitriu Gh., Dumitriu C., Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003  •  UTILIZAREA SOFTURILOR EDUCAȚIONALE ÎN ACTIVITĂȚILE INTERDISCIPLINARE Prof. înv. primar Mihaela Trofor, Școala Gimnazială „General Nicolae Șova” Poduri Crearea unui mediu educațional adecvat, în vederea stimulării continue a învățării spontane a copilului, accentuează ideea de folosire a contextului ludic și a învățării active în stimularea rutei individuale a învățării, fapt pentru care propune o abordare educațională interdisciplinară. Interdisciplinaritatea este o modalitate de acțiune și gândire dintre obiectele și fenomenele lumii reale și se impune în învățământul școlar pentru realizarea sarcinilor ce-i revin în pregătirea copilului pentru școală și viață. Prin conexiunea acestor activități, învățarea are o eficiență sporită, crește capacitatea de aplicare a cunoștințelor și se duce – 305 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare la transferul de idei și metode de învățare de la o activitate la alta pe parcursul tuturor treptelor de învățământ. Demersul interdisciplinar constituie o manieră de lucru, o soluție și o perspectivă. Alături de abordarea interdisciplinară, învățarea asistată de calculator este considerată o strategie modernă de organizare și desfășurare a conținuturilor. Utilizarea calculatorului în procesul de învățământ devine o necesitate în condițiile dezvoltării accelerate a tehnologiei informației. Pentru noile generații de elevi, deja obișnuiți cu avalanșa de informații multimedia, conceptul de asistare a procesului de învățământ cu calculatorul este o cerință intrinsecă. Calculatorul este perceput pe rând ca o jucărie, o unealtă, o sursă de informație. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă strategie de lucru cu copiii, un nou mod de concepere a instruirii și învățării care îmbogățește sistemul activităților didactice pe care le desfășoară și reprezintă importante valențe formative și informative. Calculatorul stimulează procese și fenomene complexe pe care niciun alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidență. Prin intermediul lui se oferă copiilor modelări, justificări și ilustrări ale proceselor și conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor și fenomenelor neobservate sau greu observabile. Din punctul de vedere al conținutului tematic și a strategiei, pentru a putea fi folosite, softurile educaționale pot fi: - softul interactiv de învățare – permite feedback și control permanent, determinând o individualizare a parcursului în funcție de nivelul de pregătire al copilului; - softul de simulare – permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model cu comportament analog; - softul de investigare – copilul poate să-și extragă singur informațiile necesare rezolvării sarcinilor propuse; - softul tematic – abordează teme din diferite arii curriculare propunându-și oferirea unor oportunități de lărgire a orizontului cunoașterii în diverse domenii; - softul de testare/evaluare – este cel mai utilizat pentru că depinde de mulți factori: momentul testării, scopul, tipologia interacțiunii; - softuri educative – în care sub forma unui joc se atinge un scop didactic, prin aplicarea unor reguli-copilul este implicat într-un proces de rezolvare de probleme/situații. Exercițiile din softurile educaționale sunt prezente într-o formă grafică atractivă cu elemente de animație și sunet. Astfel animația sporește capacitatea individuală a copiilor de a vizualiza în mod corespunzător conceptul însușit. Imaginile permit restructurarea, aceasta fiind mai ușor procesată de sistemul vizual și perceptiv al copiilor, sporind capacitatea acestora de a înțelege fenomene mai dificile. De asemenea, majoritatea exercițiilor încorporează segmente de narațiuni care permit copiilor să-și formeze strategii de lucru adecvate. Conștientizarea sarcinilor de învățare mai dificilă sau însușirea unor informații este realizată prin prezentarea, ca exemplu, a unor modele de rezolvare. Copiii se pot verifica în permanență și au posibilitatea corectării în cazul unor erori. Această formă de verificare îi stimulează pe copii deoarece prin rezolvare corectă ei sunt încurajați să treacă la un nou exercițiu, în timp ce în cazul greșelilor sunt determinați să se reîntoarcă la aspectele care nu au fost suficient înțelese. Uneori i se permite copilului să caute soluția de două, trei ori, iar în cazul rezolvării corecte primește o recompensă, fiind încurajat. S-a remarcat că – 306 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare elevilor le place mai mult să învețe prin intermediul softurilor educaționale decât prin metodele tradiționale, acestea contribuind la dezvoltarea unor atitudini pozitive față de învățare. Cu ajutorul programelor didactico-informatice, a softurilor educaționale, se eficientizează procesul de predare-învățare-evaluare a cunoștințelor. Softurile educaționale se pot folosi în cadrul tuturor tipurilor de activități, se pot utiliza în cadrul mai multor discipline fiind concepute interdisciplinar. În cadrul departamentelor de cercetare ale unor firme de profil s-au realizat o multitudine de softuri educaționale: Cifrele, Literele, Culori și forme, Rexio și ortografia, Animale sălbatice/domestice, Abecedarul animat, Limba engleză pentru cei mici etc. Utilizarea softurilor educaționale ca metodă modernă ce îmbunătățește performanțele școlare, calitatea rezultatelor obținute depinzând însă de calitatea implementării softurilor la nivelul clasei, de formarea și informarea cadrelor didactice în ceea ce privește dezvoltarea tehnologiei și integrarea acesteia în procesul de predare- învățare. Utilizând softurile educaționale se desprind următoarele puncte tari dar și puncte slabe: Puncte tari: - dezvoltă gândirea logică, spiritul de observație, personalitatea, memoria vizuală și atenția voluntară; - mijloc de învățare preferat de copii, fiind animat, viu, activ și interactiv; - stimulează interesul, curiozitatea, dar mai ales independența în rezolvarea sarcinilor și căutarea soluțiilor; - sunt concepute astfel încât să cuprindă informații din diferite domenii de activitate (interdisciplinaritate); - permite minții și mâinii să se „joace” până la găsirea soluției creând din instinct și imaginație sau din simplă plăcere ludică; - permite petrecerea timpului liber într-un mod plăcut și util; - grăbește procesul de socializare a copiilor stimulând comunicarea. Puncte slabe: - lucrul la calculator implică o poziție statică, solicitând coloana vertebrală, generând poziții defectuoase; - îndepărtează copilul de la valorile profunde ale societății, unele având un conținut agresiv sau cultivă violența; - prezintă segmente de instruire fixe, care nu solicită capacități ale minții umane; - răspunsul incorect este cotat în funcție de detaliu și nu de esență; - introduce o stare de oboseală datorită posibilităților reduse de interacțiune umană. Softurile educaționale se pot folosi cu succes în activitățile corectiv-recuperatorii desfășurate cu copiii cu CES contribuind la stimularea generală a cunoașterii și a comunicării, la dezvoltarea abilităților ludice în context interactiv precum și la optimizarea stărilor afectiv-motivaționale. Din experiența didactică am observat că utilizarea softurilor educaționale ca măsură de recompensă a implicării active a copiilor în sarcina dată pe parcursul unui interval de timp, aceștia pot fi mai ușor dirijați spre comportamente dezirabile, decât dacă aș fi cerut același lucru prin metode tradiționale. Am ținut cont și de faptul că utilizarea excesivă a – 307 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare calculatorului poate crea o oarecare dependență, utilizarea lui fiind făcută sub supraveghere strictă din partea mea și doar pe anumite segmente ale activității. În concluzie, folosirea softurilor educaționale în activitățile cu copiii nu trebuie să fie considerat un moft ci mai degrabă o modalitate activă de predare, modernă și în conformitate cu „societatea informațională” în care trăim. În societatea de azi rolul școlii și al profesorului s-au schimbat. Profesorul nu mai este văzut ca o sursă de informații care „știe tot și poate tot”, ci ca un intelectual cu roluri și funcții în permanentă schimbare: facilitator al învățării, confident al copilului, un model, un mentor, un evaluator, un manager, pe care acesta trebuie să le ocupe și să dea dovadă de eficiență maximă. Lucrând cu alții înseamnă să lucrezi cu tehnologia, cu informația și cunoașterea dar mai ales cu și în cadrul societății. Bibliografie Miclea M., Psihologie cognitivă, Editura Gloria, Cluj-Napoca, 2000 Allan P., Booth S., Crompton P., Timms D., Integrating Learning with Tehnology, University of Stirling, 1996 Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Științifică, București, 1997 Domilescu G., Profesorul facilitator sau cum să fii cu adevărat un profesor mai bun pentru elevii tăi, Editura Eikon, Timișoara, 2012 ***, Revista națională Învățământul preșcolar și primar, Editura Arlequin, 2012  •  ADDENDA PROIECT DE LECȚIE prof. înv. primar Rodica Leonte Clasa a IV-a Disciplina: educație civică Unitatea de învățare: Drepturile copilului Element de conținut: Încălcarea drepturilor copilului Tipul lecției: de predare-învățare-evaluare Obiective de referință: 1.1. să recunoască și să folosească termeni specifici disciplinelor sociale; – 308 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare 1.2. să-și dezvolte vocabularul, utilizând corect concepte specifice educației civice; 3.3. să descrie și să compare tipuri de relații și atitudini sociale (colaborare, competiție, solidaritate, toleranță, intoleranță) pornind de la situații concrete; 4.2. să formuleze și să exprime opinii personale în aprecierea unor situații cu conținut civic. Obiectiv fundamental: îmbogățirea cunoștințelor privind drepturile copilului și dezvoltarea capacității de soluționare a unor cazuri privind încălcarea acestora; Obiective operaționale: a) cognitive: OC1 – să enumere drepturile și îndatoririle elevului; OC2 – să identifice într-un text ce drepturi au fost încălcate; OC3 – să formuleze enunțuri pro/contra în cadrul unei dezbateri colective, susținându-le prin argumente; OC4 – să prezinte soluții pentru rezolvarea cazului prezentat, sub forma unui text scurt; OC5 – să ilustreze prin desen încălcarea anumitor drepturi; b) motrice: OM6 – să-și dirijeze atenția, în grupul de lucru, asupra sarcinii primite; OM7 – să colaboreze cu membrii grupului în vederea realizării cerințelor; c) afective: OA8 – vor participa cu interes și plăcere la realizarea activității; OA9 – vor dezvolta deprinderi de lucru în perechi, în grup și individual. STRATEGIA DIDACTICĂ: mixtă a. metode și procedee: GLC (gândim, lucrăm, comunicăm), conversația euristică și examinatoare, explicația, exercițiul, OG (organizator grafic) de tip comparativ, ciorchinele, lucrul cu manualul, lectura explicativă, observarea sistematică, aprecierea orală și scrisă; b. mijloace de învățământ: planșe didactice, fișe, coli de flipchart, markere, foi de bloc de desen, foi A4, postit-uri, tabla, cretă colorată, manualul; c. forme de organizare: frontală, în perechi, pe grupe, individuală; INSTRUMENTE DE EVALUARE: fișe de lucru, autocorectarea, autoevaluarea, evaluarea reciprocă. Resurse: • Bibliografice: Consiliul Național pentru Curriculum, Programa școlară pentru educație civică, clasa a IV-a, București, 2006; Dumitra Radu, Manualul de educație civică pentru clasa a IV-a, Editura Aramis, 2006; Dorina Chirițescu, Educație civică. Ghidul învățătorului, (coordonator), Editura Atelier Didactic, București, 2005; Rodica Leonte și Mihai Stanciu (coordonatori), Strategii activ-creative de predare- învățare-evaluare în ciclul primar, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2004; Rodica Leonte, Gabriel Stan, Evaluarea elevilor la clasa a IV-a, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2007; • Temporale: durata lecției: 50 minute; – 309 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare • Umane: învățătoarea și cei 20 elevi. DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII Evenimentele lecției Obiec- tive Conținutul lecției/Unități de conținut trategia didactică Evaluare Metode Mijloace orme de organizare A. EVOCAREA 1. Captarea atenției - 5' OC2 • Solicit elevilor să se gândească la următoarele: - ce drept i-a fost încălcat în ultima perioadă; - de către cine a fost încălcat; - la cine a apelat pentru rezolvarea situației. • Comunicați colegului răspunsurile voastre. • Solicit comunicarea câtorva răspunsuri întregului colectiv. GLC Postit-uri în perechi, frontală observarea comporta- mentului 2. Enunțarea obiectivelor - 2' • Prezentarea în termeni accesibili a noului conținut. Pe parcursul orei vom discuta despre încălcarea drepturilor copilului. Va trebui: - să identificați într-un text ce drepturi au fost încălcate; - să ilustrați printr-un desen încălcarea anumitor drepturi; - să prezentați soluții pentru rezolvarea cazului prezentat, sub forma unui scurt text; - să colaborați cu membrii grupului în vederea realizării cerințelor. expunerea tabla/ planșă cu obiecti- vele lecției frontală 3. Actualizarea cunoștințelor - 7' OC1 OC2 • Verificarea calitativă și cantitativă a temei. • Li se cere elevilor să enumere drepturile și îndatoririle care decurg din acestea în organizatorul grafic de tip comparativ, din fișă, în perechi. (anexa 1) • Se verifică corectitudinea cu care au completat OG. Apoi se compară cu OG de pe tablă / colile de flipchart cu răspunsurile corecte, astfel li se oferă posibilitatea de a se autocorecta și autoevalua. • Li se solicită elevilor să completeze în dreptul fiecărui enunț scris pe tablă cu A în dreptul celor adevărate și F în dreptul celor false conversația examina- toare OG de tip comparativ conversația exercițiul, fișe de lucru tabla, cretă frontală în perechi, frontală Evaluez noțiunile, cunoștin- țele referitoare la drepturile și îndato- ririle elevilor. – 310 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare (pe tablă sunt scrise propozițiile de la exercițiul nr. 1 din manual – p. 37) B. REALIZAREA SENSULUI 4. Prezentarea noului conținut - 5' OA8 • Se vor discuta mascotele de pe tablă: un copil care râde, un copil care plânge. Unul se bucură de drepturi, celălalt nu. • Li se cere să fie atenți la textul care urmează să fie lecturat pentru a fi capabili să rezolve cerințele solicitate de către cadru didactic, apoi se va alege mascota potrivită pentru personajul prezentat în text. • Lecturez textul intitulat „Ștefan”. (anexa 2) conversația euristică explicația lectura explicativă tabla, cretă frontală 5. Dirijarea învățării - 3' OC2 • Cer elevilor să răspundă la câteva întrebări pentru a mă asigura că au înțeles textul. În același timp se va completa ciorchinele de pe tablă. (anexa 3) - Cum se numește personajul principal prezentat în text? - Câți ani avea? Cum era el? - Cine avea grijă de el? Cum se purta cu el? ... • Ce drepturi au fost încălcate în cazul lui Ștefan? conversația euristică, metoda ciorchinelui tabla, cretă frontală Evaluez capacitatea de înțelegere a unui text lecturat și de argu- mentare a drepturilor care au fost încălcate. 6 Obținerea performanței - 15' OC2 OC3 OC4 OC5 OM5 OM7 OA8 OA9 • Clasa de elevi este împărțită în 4 grupe a câte 5 elevi. La împărțirea pe grupe se ține cont de teoria inteligențelor multiple (elevii cu aptitudini la educație plastică vor face parte din grupa celor care trebuie să realizeze un desen prin care vor ilustra drepturile care i-au fost încălcate băiatului, iar cei cu aptitudini lingvistice vor face parte din celelalte 3 grupe (2 grupe, întrucât povestea lui Ștefan nu are sfârșit, vor găsi o soluționare a cazului), iar cea de a 3 va trebui să conceapă o scrisoare către o autoritate a statului prin care să facă cunoscută situația lui Ștefan. În scrisoare trebuie să precizeze informațiile pe care doresc să le primească și să folosească formulele de adresare potrivite. explicația, exercițiul, observarea sistematică foi de bloc de desen, foi A4, markere, culori foi de bloc de desen, foi A4, markere, culori pe grupe Evaluez capacitate a de a reda prin desen, și text scris sarcinile solicitate. 7. Feedback-ul - 5' • Se evaluează produsele activității pe grupe. Fiecare grupă prezintă produsele activității. observarea sistematică produsele activității pe grupe frontală Evaluez noțiunile, abilitățile, atitudinile, cunoștin- țele cu privire la – 311 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare încălcarea drepturilor copilului. 8 Evalua ea - 2' • Se fac aprecieri orale asupra evoluției elevilor pe parcursul orei și a modului în care s-au implicat în rezolvarea cerințelor. aprecierea orală, explicația produsele activității pe grupe frontală Evaluez modul de rezolvare cerințelor și nivelul de impli- care a membrilor în rezolvarea acestora. . REFLECȚIA, 9. Retenția - 5' OC2 OC3 • Solicit elevilor să dea exemple din literatură (textele studiate) de copii cărora li s-au încălcat drepturile. Apoi să prezinte, cu argumente, exemplele găsite. explicația, exercițiul caiet în perechi Evaluez capacitate a de selectare a celor mai reprezen- tative cazuri și capacita- tea de argumen- tare. 0. Tema pentru acasă - 1' Elevii își notează tema pentru acasă - portofoliul, pagina 37 și de citit lecția din manual. explicația manual frontală Anexa 1 Completați tabelul dat cu drepturile și îndatoririle elevilor. DREPTURI ÎNDATORIRI Anexa 2 ȘTEFAN Fulgi mari de zăpadă se așezau nepăsători pe pământul înghețat. Frigul te făcea să te simți trist, așa cum se simțea Ștefan, un băiat mulatru, de 10 ani, a cărui mamă murise, iar tatăl fusese arestat pentru un accident rutier și urma să stea mulți ani în închisoare. Când a rămas singur, vecinul Manole s-a oferit să aibă grijă de el, promițând că îl va îngriji ca pe copilul său. Toate acestea au fost minciuni. Manole i-a făcut orfanului o viață de chin. Tot timpul îi spunea „fiu de pușcăriaș”, „negrotei” și „handicapat” (acesta șchiopăta în urma unui accident de mașină). Singurul care se purta omenește era Marin, vărul său. – 312 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Chinul a venit sistematic. Mai întâi nu l-a mai lăsat la școală, apoi l-a pus la munci grele, și pentru că nu reușea să le facă pe toate, a fost pedepsit să mănânce o dată pe zi și să doarmă în grajdul vacii. Într-o zi, Manole îl trimise la fântână să aducă apă. Nici nu apucă bine gălețile, când Ștefan primi o lovitură puternică și alunecă, lovindu-se cu gura de una dintre găleți. Începu să sângereze. La vederea sângelui Manole parcă turbă. Se repezi și îi mai aplică vreo două lovituri de picior. Băiatul reuși cu greu să fugă. Dimineața asta pământul părea mai rece ca niciodată. Ștefan umbla desculț. Era pedeapsa pentru că rupea „prea multă încălțăminte”. Când ajunse la fântână, nu reuși să scoată apa. Mâinile nu-l ascultau. Capul începu să-i vâjâie și o somnolență îi inundă trupul slăbit de foame și frig. Se agăță de cumpăna fântânii. – Ștefane ce-i cu tine? Era vocea Lidiei, fosta colegă de bancă. Ar fi vrut să-i răspundă, dar gura nu-l mai asculta. – Cine te-a bătut în halul acesta? Ce-ai pățit? Observă că Ștefan leșinase. Cu inima cât un purice ea fugi spre casă pentru a-l anunța pe tatăl ei. Când se întoarseră, băiatul nu mai era acolo. Plecase, dar nu acasă. A plecat unde a văzut cu ochii. În mintea sa exista gândul că pe lume mai sunt și oameni buni și va găsi pe cineva care să aibă nevoie de el. Noaptea se lăsa ușor, iar Ștefan descoperi o portiță în spatele căreia se așeză să-și odihnească trupul. Somnul veni ușor și băiatul căzu într-un vis adânc: visa că era cu tatăl său, că mergea la școală, că nu mai avea nimic la picior … Dintr-o dată se simți zgâlțâit. Parcă cineva îl lovea. Doamne, iar îl bate? Lângă el se afla un străin care încerca să-l trezească… Anexa 3 – 313 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare  •  PROIECT DE LECȚIE prof. înv. primar Rodica Leonte CLASA: a II-a ARIA CURRICULARĂ: limbă și comunicare DISCIPLINA: limba și literatura română UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: „Vară, vară, dulce vară...” ELEMENT DE CONȚINUT: „Doi prieteni”, după Anton Pann TIPUL LECȚIEI: de predare-învățare-evaluare/mixtă OBIECTIVELE DE REFERINȚĂ: 1.1; 1.2; 1.5; 2.1; 2.3; 3.2; 3.3; 4.4; 4.5 OBIECTIVELE OPERAȚIONALE: a) cognitive: OC 1 - să completeze textul dat cu fragmentul de frază corespunzător, notând în căsuță numărul corespunzător fragmentului; OC 2 - să sublinieze din textul suport/dat cuvintele noi; OC 3 - să alcătuiască enunțuri folosind cuvintele noi; OC 4 - să dea un alt curs întâmplării; OC 5 - să selecteze din proverbele date pe cele care se potrivesc textului; OC 6 - să argumenteze atitudinea omului care s-a prefăcut mort; OC 7 - să găsească un alt titlu textului; OC 8 - să transforme textul într-un enunț de problemă; OC 9 - să citească fluent, corect și expresiv un text cunoscut de mică întindere. b) motrice: OM 10 - să-și dirijeze atenția, în grupul de lucru, asupra sarcinii primite; OM 11 - să colaboreze cu membrii grupului în vederea realizării cerințelor. c) afective: OA 12 - vor participa cu interes și plăcere la realizarea activității; OA 13 - vor dezvolta deprinderi de lucru în perechi, în grup și individual. STRATEGIA DIDACTICĂ - MIXTĂ: a. metode și procedee: GLC (gândim, lucrăm, comunicăm), tehnica de lectură – „fiecare fragment de frază la locul lui”, conversația euristică și examinatoare, explicația, exercițiul, lucrul cu manualul, lectura explicativă, observarea sistematică, aprecierea orală și scrisă, jocul didactic, munca independentă; – 314 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare b. forme de organizare: frontală, individuală, pe grupe, în perechi; c. mijloace de învățământ: fișe de lucru, laptop, videoproiector, markere, postit-uri, tabla, manualul, caiete, volumul „Povestea vorbii”. INSTRUMENTE ȘI FORME DE EVALUARE: autocorectarea, autoevaluarea, observarea sistematică, evaluarea orală, evaluarea scrisă,. RESURSE: A. Temporale: 45 min (1 oră) B. Umane: 20 elevi C. Spațiale: sala de clasă D. Bibliografice: ● Curriculum Național, Programa școlară pentru limba și literatura română, București, 2005; ● Marcela Peneș, Limba și literatura română – manual pentru clasa a II-a, Editura Marcela Peneș, București, 2006; ● Anton Pann, Povestea vorbii, Editura Junimea, Iași, 1997. DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII ETAPELE LECȚIEI OB. OP. ONȚINUTUL LECȚIEI TRATEGIA DIDACTICĂ Evaluare Activitatea cadrului didactic Activitatea elevilor Metode și procedee Mijloace didactice orme de organi- zare A. EVOCAREA 1. Captarea atenției - 5' • Ai un/o prieten/ă? • Dacă da – cum îl/o cheamă? • De ce îl consideri/o consideri prietenul/prietena ta? Completează pe postit și împărtășește colegului de bancă cele notate pe postit. GLC postit în perechi obser- varea compor- tamen- tului 2. Enunțarea obiectivelor - 2' Prezentarea în termeni accesibili a noului conținut și obiectivele lecției pe înțelesul elevilor. laptop, video- proiector frontală 3. Actualizarea cunoștințelor - 5' Verificarea calitativă și cantitativă a temei. Cu pixul verde elevii își auto- corectează tema munca indepen- dentă (autoco- rectarea temei) caiete indivi- duală observa- rea capaci- tății de a se auto- corecta B. REALIZAREA SENSULUI 4. Prezentarea noului conținut - 6' OC 1 Solicit elevilor să lucreze în perechi FIȘA NR. 1. Perechea care termină prima sarcinile prezintă rezolvarea. Dacă a rezolvat corect sarcinile va fi declarată – perechea Rezolvă sarcinile de pe fișă conform cerințelor. fiecare fragment de frază la locul lui fișă de lucru în perechi apreciez capacita- tea de a completa corect spațiile date cu fragmen- tele – 315 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare OC 9 câștigătoare. Prezint câteva imagini cu Anton Pann și casa memorială. laptop, video- proiector frontală cores- punză- toare 5. Dirijarea învățării - 7' OC 2 OC 3 OC 9 Se citește integral textul în șoaptă/gând și vor sublinia cuvintele noi/necunoscute (dacă au). Solicit citirea textului din manual - în lanț. Apoi, vor citi pe roluri textul. Subliniază cuvintele noi/necunoscu te, le explică, apoi alcătuiesc propoziții cu ele. lucrul cu manualul, exercițiul, jocul didactic, conver- sația exami- natoare manualul, caiete indivi- duală frontală evaluez modul în care au rezolvat cerințele și nivelul de implicare în rezol- varea acestora. 6. Obținerea performanței - 10' OC 4 OC 6 OC 5 I grupă – SCRIITORII (formată din 4 elevi) Au ca sarcină să-și imagineze un alt final pentru textul „Doi prieteni”. a II-a grupă – CRITICII (formată din 4 elevi) Au ca sarcină să argumenteze de ce omul care s-a prefăcut a fi mort i-a spus celui care s-a urcat în copac că ursul i-a șoptit la ureche ce să facă în viitor și să găsească un alt titlu pentru textul „Doi prieteni”, după Anton Pann. a III-a grupă – ÎNȚELEPȚII (formată din 4 elevi) Au ca sarcină să găsească/selecteze de pe prezentarea/slide-ul PowerPoint alte proverbe care se potrivesc textului «Doi prieteni», după Anton Pann. a IV-a grupă – MATEMATICIENII (formată din 4 elevi) Au ca sarcină să Elevii cooperează în cadrul grupei pentru a rezolva sarcina în timpul acordat. teoria inteligen- țelor multiple fișe de lucru pe grupe observa- rea compor- tamen- tului în cadrul grupelor de lucru – 316 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare OC 8 compună o problemă pe baza textului – să transforme textul într- un enunț de problemă. a V-a grupă – PICTORII (formată din 4 elevi) Au ca sarcină să reprezinte textul printr-un desen. 7. Feedbak l - 5' Liderul/coordonatorul fiecărei grupe prezintă munca/rezultatul. Ascultă, intervin, fac aprecieri. explicația fișă de lucru frontală evaluare orală a rezolvării cerințelor 8. Evaluarea 3' Fiecare elev se auto- evaluează desenând pe postitul primit la începutul orei pictogra- ma care îi reprezintă starea de la finalul orei de limba română. Își reprezintă pe postit pictograma corespunzătoa re contribuției aduse în cadrul grupei. explicația conver- sația postit individu ală frontală observa- rea sistema- tică . REFLECȚIA 9. Retenția - 5' Solicit elevilor să citească titlul lecturii și autorul din manual de la p. 104. Le cer să-și exprime părerea – ce cred ei despre text: este textul original, cel scris de Anton Pann sau este adaptat/prelucrat? Să dea exemple de alte asemenea situații? Le prezint/citesc textul original „Povestea vorbii” de Anton Pann. Dau exemple de alte texte. Urmăresc textul original. conver- sația euristică citirea model volumul „Povestea vorbii” frontală 0. Tema pentru acasă - 2' De rezolvat exercițiile nr. 3, 4 și 9, p. 104 ca temă. Elevii își notează tema pe caiet. tablă, marker, caiet indivi- duală Anexa 1 Tehnica de lectură – „FIECARE FRAGMENT DE FRAZĂ LA LOCUL LUI” I. Citiți fragmentele de frază enumerate mai jos: 1. văzând că a rămas singur; 2. mâhnit că e luat în râs; 3. doi prieteni treceau prin desișul unei păduri; 4. să nu mai călătoresc altă dată; 5. dar văzând că nu suflă. – 317 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare II. Completați textul „Doi prieteni” cu fragmentul de frază corespunzător, notând în căsuța care înlocuiește fragmentul numărul corespunzător acestuia. Doi prieteni după Anton Pann Într-o vară, […]. Mergeau și vorbeau. Deodată, a apărut în calea lor un urs. Unul dintre ei se urcă repede într-un copac. Celălalt, […], se trânti la pământ și se prefăcu mort. Ursul îl mirosi, se învârti în jurul lui, […], îl lăsă în pace. După ce a plecat ursul, călătorul din copac îl întrebă pe celălalt: – Ursul ce îți zise la ureche, frate? Călătorul de jos, […], a răspuns: – Îmi spuse […] cu asemenea prieteni. Anexa 2 • GRUPA I – SCRIITORII Imaginați-vă/Găsiți un alt final pentru textul „Doi prieteni”. • GRUPA a II-a - CRITICII Argumentați de ce omul care s-a prefăcut a fi mort i-a spus celui care s-a urcat în copac că ursul i-a șoptit la ureche ce să facă în viitor (l-a mințit). A procedat corect că a mințit? De ce? Găsiți un alt titlu pentru textul „Doi prieteni” • GRUPA a III-a – ÎNȚELEPȚII Selectați alte proverbe care se potrivesc textului „Doi prieteni”, după Anton Pann. • GRUPA a IV-a – MATEMATICIENII Compuneți o problemă – transformați textul într-un enunț de problemă. • GRUPA a V-a – PICTORII Reprezentați textul printr-un desen. Anexa 3 TEMĂ 1. Scrie propoziții cu ortogramele: într-o ................................................................................................................................................ într-un ................................................................................................................................................ 2. Răspunde la întrebările: Pe unde treceau cei doi prieteni? – 318 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ................................................................................................................................................ Cum a scăpat călătorul de urs? ................................................................................................................................................ 3. Dați un alt titlu textului. ................................................................................................................................................  •  O VIZIUNE ÎN ABORDAREA TEXTULUI LITERAR Prof. înv. primar Andra Scutaru, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău Procesul familiarizării elevilor cu cititul, ca instrument al muncii de învățare, se realizează într-o perioadă de timp relativ lungă, dacă avem în vedere faptul că această deprindere nu se rezumă la simpla descifrare a unui text. Învățătorul urmărește ca elevii să cunoască acele tehnici de lucru corespunzătoare, care să permită elevului să se orienteze în text, să înțeleagă mesajul acestuia, cu multiplele sale valențe. A ști să citești nu înseamnă numai dobândirea tehnicii de descifrare a semnelor grafice, ci și înțelegerea semnificațiilor cuvintelor, sesizarea relațiilor dintre ele într-o propoziție și relațiile dintre propoziții. Astfel, cuvintele nu vor rămâne sub forma unui „mozaic”, ci se vor constitui într-un ansamblu structural, plin de semnificații. Lectura „Mărinimie”, de Emil Gârleanu, a fost abordată astfel: Prima citire a textului a fost realizată de către învățător, considerând că impactul cu textul este mai puternic dacă este citit într-o manieră cât mai apropiată celei a autorului. Astfel, elevii au observat că lectura este o îmbinare fericită între descrierea unui colț de natură, „în revărsat de zori” și prezentarea personificară a două vietăți dragi lor, cocostârcul și broscuța. Textul a fost abordat pe cele două niveluri: ideatic și stilistic. Nivelul ideatic: Cu ajutorul cuvintelor-cheie („lumina”, „stufărișul”, „cocostârcul” și „broscuța”), textul a fost redus la doar patru propoziții, ce reușesc să exprime idea lecturii. 1. „În revărsat de zori”, „stufărișul” pare o fărâmă „de rai”. 2. Cocostârcul, dimineața, dorește „să-și scalde picioarele în unda rece” a apei. 3. Broscuța se bucură „de frumusețea și răcoarea dimineții”. 4. Cocostârcul, dimineața, „e mărinimos”. Se desprinde următorul mesaj: frumusețea naturii reușește să înfrângă instinctele primare ale cocostârcului, acesta trăind un sentiment specific doar omului ideal, mărinimie. Nivelul stilistic: Elevii sunt „conduși” în a observa că lectura începe cu personificarea luminii, ce reușește, precum Iisus, să facă minuni. Astfel, fața apei pare un mozaic de „sfărâmături de oglinzi”, „plăci de oțel” și „comori de galbeni”. – 319 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Analizând imaginea unui nufăr, elevii consideră reală asemuirea florii cu un „potir plutitor”, în care soarele își revarsă „raze de aur”. Colbul, neînsemnat în viața cotidiană, sub efectul luminii pare „de argint”, „dând strălucire stufărișului”. Autorul aduce în prim plan liniștea, simbolul eternității, peisajul creat părând o fărâmă de rai. Vasile Alecsandri spunea: „O limpede picătură de rouă reflectă mai mult cer decât pământ.” Măreția și bogăția naturii sunt reliefate prin folosirea epitetelor „raze de aur”, „ colb de argint”, „comori de galbeni”. Elevii vor observa imaginea unui cocostârc, remarcând lungimea picioarelor acestuia, ce fac trupul păsării să se legene. În universul apei picioarele sunt comparate cu lujerele, sugerându-se ideea legăturii dintre lumea animală și cea vegetală. Autorul nu este interesat în a prezenta viața cotidiană a cocostârcului, ci în sublinierea sentimentelor sale. Cocostârcul „simte” „dorința” de a-și scălda picioarele „în unda rece”, „se uită, ispititor”, „vede și înțelege”, „pășește disprețuitor”, chiar „e mărinimos”. În timp ce cocostârcul „se leagănă agale”, broscuța, la vederea „cumplitului dușman”, „a încremenit”, „cu ochii mari, deschiși”. Cocostârcul, fericit de miracolul dimineții, „pășește disprețuitor”, neoprindu-și privirea asupra acestei „neînsemnate” vietăți. Dacă pasărea este mărinimoasă, broscuța reușește să fie recunoscătoare; prin orăcăitul ei anunțând trezirea la viață a bălții și biruința vieții.  •  PROGRAMA ȘCOLARĂ PENTRU OPȚIONALUL „PRIETENUL MEU, CALCULATORUL” prof. înv. primar Maria-Laura Șișca, Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Comănești Durata opționalului: doi ani școlari, clasa a III-a și clasa a IV-a ARGUMENT Am ales acest opțional împreună cu părinții, ținând seama de preferințele și interesele elevilor. Din ce în ce mai mult, calculatorul intră în viața copiilor, le ocupă mai tot timpul liber, iar noi, adulții nu trebuie să intrăm în competiție cu el, pentru ca nu avem nicio șansă în fața copiilor, ci trebuie să-i îndrumăm pe aceștia să-l folosească în învățare. Elevul este mai receptiv la nou, la învățarea prin joc, iar noi, învățătorii putem să ne jucăm alături de ei și să folosim calculatorul în învățarea dirijată. Este necesar să regândim mijloacele educației în contextul actual, să profităm beneficiul pe care îl oferă informatizarea. – 320 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Stimularea unor demersuri interactive, care să ducă la o mai mare eficiență a învățării școlare și plasarea elevului în centrul actului educațional, constituie condiția de bază ca învățătorul să poată decide, iar elevul să aleagă și o astfel de variantă a muncii sale – calculatorul personal. Transformările societății românești din ultimii ani, dezvoltarea și răspândirea in- formaticii, pătrunderea elementelor moderne de comunicații și tehnologii informatice în țara noastră, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina opționala „PRIETENUL MEU CALCULATORUL”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoștințe de utilizare a calculatorului si a programelor, de tehnologia informației și comunicării la nivel de cultură generală, necesare unor activități cu caracter aplicativ utile în mediul în care își vor desfășura activitatea. Disciplina opțională „PRIETENUL MEU CALCULATORUL” vine ca un ajutor pentru elevii care nu urmează orele de religie si care au optat pentru utilizarea calculatorului. Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze și să nu se transmită informații atât în cadrul domeniului respectiv cât și spre exteriorul lui, afirmăm că azi informația este foarte prețioasă, ea trebuie stocată, prelucrată și transmisă în condiții care asigură corectitudine și exactitate, deci la nivel profesional. Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să poată beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să poată folosi avantajele științei calculatorului, trebuie să stea în atenția învățământului preuniversitar. Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranță va avea nevoie de cunoașterea modului de utilizare a unui instrumentar informatic. Este nevoie ca inițierea tinerilor din toate școlile în utilizarea calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală. Tehnologia informației, prin specificul ei, este esențial legată de lucrul individual pe un calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul rețelelor de calculatoare este posibil schimbul de informații între mai mulți utilizatori de calculatoare mult mai eficient decât prin orice altă metodă clasică. Educarea elevilor în spiritul unei activități desfășurate în grup, în colaborare se finalizează prin predarea informaticii orientată pe proiecte. Obișnuirea elevilor cu responsabilități, cu răspunderea privind finalizarea propriei munci și asigurarea înlănțuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranță o vor întâlni în viitor. Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului inventiv și creator apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim și vom trăi și în viitor. Indiferent de conținutul aplicației, ceea ce realizează elevul, trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate calitățile unui produs. Datorită implicației pe care tehnologia informației o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informației pur și simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă și nu poate fi ținută între bariere create artificial. Elevii trebuie să înțeleagă conexiunile dintre tehnologia informației/utilizarea calculatorului și societate și să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni. – 321 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare OBIECTIVE CADRU 1. Definirea conceptelor de bază ale unui sistem de calcul, precum și implicațiilor privind utilizarea lor. 2. Utilizarea sistemului de operare WINDOWS pentru stocarea, prelucrarea și prezentarea informației 3. Formarea și dezvoltarea abilității de tastare corectă și rapidă 4. Formarea și dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui procesor de texte 5. Utilizarea computerului în învățarea altor discipline 6. Dezvoltarea capacității de cooperare în scopul realizării unui produs OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE Definirea conceptelor de bază ale unui sistem de calcul, precum și implicațiilor privind utilizarea lor. Obiective de referință Activități de învățare 1.1. să identifice componentele hard și soft ale unui calculator personal - identificarea/recunoașterea/denumirea părților componente ale unui computer; - observarea elementelor componente și a materialelor din care sunt făcute; 1.2. să descrie funcționarea unui calculator personal - identificarea rolului și funcțiile componentelor unui calculator personal; 1.3.să descrie implicațiile utilizării calculatorului, din punct de vedere al sănătății - folosirea corectă și în siguranță a calculatorului; - însușirea unor norme de securitate și igienă în utilizarea calculatorului; - identificarea unor dezavantaje în folosirea calculatorului în exces; Utilizarea sistemului de operare WINDOWS pentru stocarea, prelucrarea și prezentarea informației Obiective de referință Activități de învățare 2.1. să utilizeze calculatorul corect, la nivel elementar - pornirea/oprirea corectă/repornirea calculatorului - vizualizarea informațiilor referitoare la resursele hardware și software ale calculatorului (versiune sistem de operare, tipul procesorului, memorie instalată, etc.) 2.2. să descrie interfața sistemului de operare - desktop: data și ora, volumul, opțiuni desktop de afișare (de exemplu: opțiuni pentru fundal, screen saver, diverse opțiuni de setare) - pictograme – 322 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Obiective de referință Activități de învățare - ferestre: descriere, operații cu ferestre 2.3. să organizeze informațiile pe suport extern - disc logic, director, fișier: identificare, proprietăți, vizualizare conținut 2.4. să dobândească deprinderi de lucru cu discuri logice, directoare, fișiere - operații cu directoare și fișiere: creare, copiere, mutare, ștergere, căutare, redenumire, realizarea unei copii de siguranță pe dischetă, pe CD, sau pe un alt suport extern, vizualizarea conținutului, determinarea dimensiunii - schimbarea discului de lucru curent - schimbarea directorului de lucru curent 2.5. să utilizeze unele accesorii ale sistemului de operare Windows - scrierea unor creații proprii cu Notepad - organizarea unei expoziții cu desene realizate cu Paint, a unui album - rezolvarea unor exerciții de calcul simplu folosind aplicația Calculator 2.6. să realizeze aplicații practice - organizarea unor concursuri, expoziții cu lucrări le realizate (sugestii: realizarea unei felicitări, unui orar, tabele, realizarea unei diplome, editarea unui afiș sau a unei foi publicitare) - organizarea aplicațiilor realizate într-o structură de directoare proprie Formarea și dezvoltarea abilității de tastare corectă și rapidă Obiective de referință Activități de învățare 3.1. să cunoască tastatura ca dispozitiv de introducere a datelor și în special de editare, funcțiile mouse-ului - descrierea diverselor tipuri de tastaturi - funcțiile tastelor - exerciții de deplasarea cursorului și click-uri obținute cu tastatura 3.2. să dobândirea deprinderilor de utilizare a tastaturii în procesul de procesare text sau grafică - exerciții de folosire a tastelor de editare și shortcut-uri – combinații de taste 3.3. să folosească ergonomic și eficient tastatura - însușirea poziției corecte a corpului în timpul lucrului - exerciții de utilizare corectă a mâinilor (degetelor) în timpul lucrului (introducerii sau editării) 3.4. să-și formeze deprinderi practice de lucru rapid - jocuri practice și aplicații dedicate învățării Formarea și dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui procesor de texte – 323 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Obiective de referință Activități de învățare 4.1. să aplice operațiile de bază necesare prelucrării unui text - lansarea unei aplicații de procesare de text (WORD) - deschiderea unui document existent – modificarea și salvarea lui - crearea unui document nou - închiderea unui document 4.2. să utilizeze operațiilor de bază în procesarea textului - exerciții de inițializare a paginii de lucru, introducerea informațiilor în text, funcția „Anulare”, selectarea informațiilor – caracter, cuvânt, paragraf, întregul document, copierea, mutarea, ștergerea - folosirea comenzilor „Copiere”, „Lipire”, „Decupare” 4.3. să aplice diferitelor modalități de formatare a textului - exerciții de transcriere a diferitelor tipuri de texte (poezii, proză, texte cu conținut științific) utilizând: - schimbarea dimensiunii și tipului caracterelor - folosirea stilului: bold (caractere aldine), italice (caractere cursive) și subliniere - utilizarea culorilor în text - alinierea textului în cadrul documentului - spațierea rândurilor - copierea formatului unui text selectat - folosirea și setarea tabulatorilor: aliniere stânga, dreapta, centru, pe punctul zecimal, poziționarea tabulaturilor 4.4. să utilizeze editorul de texte - utilizarea instrumentelor de pe bara de desenare - inserarea și formatarea tabelelor într-un document, operații în tabele - inserarea și formatarea graficelor și imaginilor - importarea obiectelor, tabelelor, graficelor, fișierelor 4.5. să formateze un document - organizarea unui concurs cu diferite stiluri și paginare – aplicarea stilurilor existente unui document, numerotarea paginilor - întocmirea unui document oficial – adeverința de elev (antet și subsol, introducerea datei, autorului, numărului paginii) - corectarea greșelilor de ortografie și a celor gramaticale - folosirea funcției de corectare ortografică și gramaticală 4.6. să listeze un document - verificarea documentului – examinare – 324 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Obiective de referință Activități de învățare înaintea imprimării - tipărirea documentului utilizând una din imprimantele instalate sau într-un fișier Utilizarea computerului în învățarea altor discipline Obiective de referință Activități de învățare 5.1. să selecteze informații folosind internetul - căutarea și descărcarea unor documente, imagini necesare diferitelor discipline - realizarea unei baze de date - folosirea mai multor motoare de căutare 5.2. să tehnoredacteze proiecte pentru alte discipline - realizarea unor portofolii listate sau în format electronic - copierea informațiilor pe un suport extern - transmiterea informațiilor prin internet 5.3. să folosească aplicația Calculatorul pentru diferite calcule - jocuri de calcul, trecerea lor în tabel, calculul unei medii aritmetice Dezvoltarea capacității de cooperare în scopul realizării unui produs Obiective de referință Activități de învățare 6.1. să realizeze produse colective - activități în echipă de realizare a unor portofolii virtuale, expoziții, albume, jurnale - asamblarea unor produse individuale pentru a obține un produs colectiv 6.2. să-și asume responsabilități în activitatea de grup - stabilirea grupului de lucru pentru fiecare calculator, un nume al grupului și responsabilitățile fiecăruia - antrenarea tuturor la activitățile propuse CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII 1. Arhitectura generală a unui calculator Norme de Tehnica Securității Muncii 2. Care este structura unui calculator - identificarea componentelor unui calculator Dispozitive periferice de intrare și de ieșire Unitatea centrală. Componente și rolul lor 3. Prezentare sistemul de operare Windows Vizualizarea informațiilor referitoare la resursele hardware și software ale calculatorului (versiune sistem de operare, tipul procesorului, memorie instalata etc.) Meniul Start Disc logic, director, fișier: identificare, proprietăți, vizualizare conținut – 325 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Operații cu directoare și fișiere: creare, copiere, mutare, ștergere, căutare, redenumire, realizarea unei copii de siguranță pe dischetă, CD sau pe alt suport extern, vizualizare conținutului, determinarea dimensiunii Schimbarea directorului de lucru curent Desktop: data, ora, volumul, opțiuni desktop de afișare (de exemplu: opțiuni pentru fundal, screen saver, diverse opțiuni de setare) Grupul de aplicații Accesories: NotePad, WordPad, Calculator, Games, Paint, Deschiderea și închiderea aplicației Microsoft Word; Creare, salvare, deschidere, închidere, listare, vizualizarea documentelor Selectarea și copierea informației Copierea și mutarea obiectelor Formatarea documentelor (formatarea la nivel de caracter, formatarea la nivel de paragraf, formatarea la nivel de document) Lucrul cu imagini. Instrumente de desenare (Drawing, WordArt, Picture) Tipărirea documentelor; Evaluarea produselor realizate Criterii funcționale și estetice Modalități de evaluare: - observația sistematică a elevilor; - evaluare prin probe practice; - alcătuirea unui portofoliu cu lucrările realizate. Sugestii: tabel cu elevii clasei, orarul clasei, diplome, adeverințe, cerere, desene, albume, jurnal, carte de vizită, afișe, reclame, revista clasei, portofolii. Organizarea aplicațiilor trebuie realizată intr-o structura de directoare proprie. Bibliografie Petre C., Popa D., Crăciunoiu Ș., Iliescu C., Metodica predării informaticii și tehnologiei informației, Editura Arves, Craiova, 2002; Masalagiu C., Asiminoaei I., Didactica predării informaticii, Editura Polirom, București, 2004; Popescu Anastasiu D., Manual de Informatică pentru clasele V-VIII, Editura Sigma M.E.C., Consiliul Național pentru Curriculum, Ghid metodologic T.I.C. în procesul didactic, Editura Aramis, 2002  •  POVESTEA COPACILOR (SCENETĂ ÎN VERSURI) Prof. înv. primar Edith-Aurora Wagner, Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu” Comănești PERSONAJE: POVESTITORUL 1, 2, 3 (pot fi numiți mai mulți, în funcție de numărul elevilor prezenți la activitate) SALCÂMUL RĂCHITA și SALCIA (2 fete) – 326 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare POMII FRUCTIFERI (2 - 3 băieți) CASTANUL TEIUL ARINII și MĂLINII (2 - 4 copii) GORUNII și STEJARII (2 - 4 băieți) FAGUL MESTEACĂNUL BRADUL JNEPENII (2 - 4 copii) LUNA (o fetiță) DECORURI: În fundal o pădure, pictată pe carton. Trunchiuri de copaci așezate pe scenă. COSTUME: Fiecare copil va purta pe cap câte o coroniță din crengile copacului reprezentat, ramuri în mână, mantii colorate în funcție de imaginația regizorului. Luna va avea o mantie galbenă, iar pe cap o „lună" din carton de aceeași culoare. POVESTITORUL: Demult, copacii s-au vorbit Să-și caute loc potrivit În lume să trăiască Și de la însoritul țărm al mării Au pornit Spre culmea munților, spre creastă. SALCÂMUL, primul fermecat de soare, De-ntinsul și de briza mării azurii Pe loc el se opri: SALCÂMUL (face un pas în față): Rămân aicea, dragii mei, Unde e mult soare! Voi sta pe țărm și voi privi Întinsul mării, până-n zare! POVESTITORUL 1: Ceilalți copaci se depărtară Și-ajunși în văile pâraielor, spre seară, RĂCHITA și SALCIA pe frații lor Rugară să le lase: RĂCHITA ȘI SALCIA: Aici e liniște și pace, – 327 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare E umezeală și răcoare. A noastre crengi firave și gingașe Vor să se scalde-n umede pâraie. POVESTITORUL 1: Atunci ceilalți copaci plecară mai departe Urcară-n deal și coborâră-n vale Și-ajunseră pe o colină A soarelui răsare. Acolo, POMII FRUCTIFERI Făcură-o baie binefăcătoare, de soare, Iar după baie, le crescură Flori pe crengi, ca o cunună. POMII FRUCTIFERI (ridicând crengile înflorite): Ce bine-a fost acum, pe colină, Noi vrem aicea să rămânem, E mult soare, e lumină Și-asemeni pomilor dintr-o grădină Noi vom da rod. POVESTITORUL 1: Atunci ceilalți copaci îi ascultară Și mai departe ei plecară. Pe culmea dealurilor poposiră, Și cum aici era mult soare și lumină, Puțin cam obosiți, CASTANUL si TEIUL adormiră; Și visători erau Și parcă n-auzeau albinele roind, Nici păsările ciripind. Stăteau și leneveau la soare, Iar vântul trimitea în depărtare Mireasma lor îmbătătoare, Și cine mirosea parfumul lor Cădea, ca ei, într-o visare. (Doi copii din grupul copacilor se opresc și se prefac că visează cu ochii deschiși). Dar copacii călători Cu BRAZII-n frunte Ajunseră la poale, Sub crestele de munte. Izvoare repezi, răcoroase – 328 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare S- au sfătuit să se odihnească. Doar ARINII și MĂLINII Au vrut aici să poposească. ARINII și MĂLINII: Aici, izvoare repezi, răcoroase Saltă pe pietre jucăușe Și mii de păsări împletite-n ram Sunt tare gureșe. Nouă ne place-aici! Aici rămânem! POVESTITORUL 2: Și i-au lăsat Și voinicește au urcat, Câți au rămas, spre creastă. GORUNII și STEJARII Cu vitejie și cu fața bărbătească Prin rădăcini au căutat Chiar stânca s-o-ntâlnească: GORUNII și STEJARII (mândri): Noi nu ne temem de nimic! Puternici suntem și vânjoși! Noi cu furtuna ne luptăm Și rădăcinile ni le purtăm Spre-adâncuri, Ca forța din pământ să o luăm. POVESTITORUL 2: Mai sus de ei s-a așezat, Asemeni unui împărat, Și-a-ntins păduri întunecoase, dese, FAGUL, ce-mpreună cu MESTEACĂNUL Și BRADUL, S-a-ncumetat să urce către creste. Și cu tulpina-i cenușie, albicioasă, Și-a înălțat palat de taină și tăcere, În care, însă, graiul păsării nu piere. FAGUL: Cu o haină-mpădurită Voi îmbrăca pe munte, Iar cel ce poposește sub această haină – 329 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Din graiul păsărilor va afla o taină! POVESTITORUL 2: Și creasta-aproape se zărea Și doar MESTEACĂNUL și BRADUL Spre creastă îmi urca. MESTEACĂNUL: Mie îmi place-aici, unde-i lumină Și frunza cu căldură mi-o încarc De toamnă, este galbenă și fină. Sunt vesel și salut pe-oricine întâlnesc, Și cu Zefiru-mi place să dansez. Am trunchiul alb, catifelat și zvelt, Cu păsările cânt, Cu norii mă petrec, Pe gândăcei, pe frunze, ca-n palmă-i țin. O! Cât de frumoasă este viața! (face o plecăciune adâncă în fața publicului și se retrage lângă ceilalți, în spate). POVESTITORUL 3: Sus, în vârful munților Crește BRADUL- brazilor. De mare și înfoiat, Tot cerul l-a îmbrăzdat. Soarele în cetini, Luna între ramuri, Mii și mii de stele, Între rămurele. Și sus, la munte, ce-mi vedere? Cerul, leagăn de mătase. Dar în leagăn cine-mi șade? Șade LUNA sfântă Și cu BRADUL preacuvântă: BRADUL (trufaș): Luna, tu făptura nopții, Ce-n argint îmi porți veșmântul, Mă dezmierzi în strălucire, Căci eu sunt BRADUL cel mândru! Sunt deasupra tuturora. Nimeni nu-i mai sus ca mine! De-mi zăresc copacii-n vale, De-mi ating vârful de tine! – 330 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare LUNA: Nu mai fi așa de mândru! A ta haină veșnic verde Ce ți-o porți mereu pe creste E și-al JNEPENILOR port, Ce-și culcară-n vârf de creastă Trunchiul lor bătut de vânturi, Peste stâncă, ca un cort! BRADUL (supărat): Ce?! Ei nici nu sunt copaci! JNEPENII: Ba suntem! Dar ne-am făcut ramuri mici Pe lângă stâncă, Ca vântul să nu ne rupă! Iar pe culmea cea pietroasă, Jneapănul tine de cald! Și așa, așa, ajunși pe culme, Noi, asemeni brazilor, Putem privi în lume! (În final, toate personajele, ținându-se de mâini, fac plecăciunea, iar cortina cade). SFÂRȘIT CUPRINS Dumitriu Constanța Cuvânt înainte ……………………………………………………………………...... 3 Leonte Rodica Dinamica învățământului românesc în contextul învățământului european ….. 6 CAPITOLUL I - METODE Alexa Viorica Învățarea prin proiecte ……………………………………………………………… 11 Almășan Violeta-Monica Textul literar privit din mai multe unghiuri ………………………………………… 14 Andrei Simona-Elena Metode interactive de predare - învățare - evaluare utilizate – 331 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare în orele de matematică la clasa I ………………………………………............... 17 Anton Maria Inovarea didactică – un proces în derulare ……………………………………… 21 Asăuanu Marilena Posterul în lecțiile de consolidare a formelor de relief ………………………….. 24 Atonoaie Cristina-Maria Învățarea bazată pe proiecte ………………………………………………………. 29 Barbu Alina-Maria Tehnica oglindirii textuale …………………………………………………………... 34 Barcan Carmen-Mihaela Metoda cubului din perspectiva abordării interdisciplinare și a învățării integrate ………………………………………………………………. 36 Bejan Ecaterina Dezvoltarea creativității elevilor prin metode de învățământ …………………… 41 Birtea Bernadeta-Ramona Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare …………………………………………………………. 46 Birtea Maria Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare …………………………………………………………. 52 Bortă Ramona-Elena Rolul metodelor activ-participative în cadrul activităților instructiv-educative din învățământul românesc contemporan ………………… 55 Botezatu Cristina Metode moderne utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare …………. 58 Burtescu Isabela-Roxana Metode moderne în procesul de predare-învățare-evaluare ………………..…. 62 Butuc Lenuța-Liliana Metoda inteligențelor multiple ……………………………………………………… 65 Cătănea Maricica Metode active – joc și învățare …………………………………………………….. 69 Chelmuș Mariana Metoda cubului ………………………………………………………………………. 74 Cimpoeșu Gabriela Scaunul autorului, metodă folosită în procesul de predare-învățare-evaluare 77 Ciotloș Măndița Dezvoltarea inteligenței emoționale prin „Artă dramatică” ……………………… 79 Ciubotaru Gina Metoda pălăriilor gânditoare ……………………………………………………….. 84 Ciubotaru Rodica Doina Scheletul de recenzie ……………………………………………………………….. 87 Ciupală Angela Linia valorilor ………………………………………………………………………… 89 Ciurea Cosmina-Măriuca, Isac Mihaela-Oana Tehnici și practici pozitive pentru dezvoltarea unui climat educațional agreabil …………………………………………………… 92 Cozma Laura Utilizarea metodelor interactive, de implicare a elevilor în activitatea de învățare ………………………………………………………….... 96 Daraban Ionela Metode activ-participative utilizate în cadrul orei de matematică ……………… 101 – 332 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare David Maria Metode și tehnici interactive folosite la limba și literatura română …………….. 105 Deju Aurelia Joc didactic – Pălăriile gânditoare ………………………………………………… 109 Diaconu Ionel-Cătălin, Bîrzu Oana INSERT, un aliat al elevilor pentru învățarea eficientă …………………………. 112 Dinu Mihaela Explozia stelară și tehnica viselor, strategii interactive moderne ……………… 115 Docan Elena-Caselia Metode moderne utilizate în orele de limba și literatura română ……………… 118 Enea Niculina Metode și strategii moderne utilizate în lecțiile de limba și literatura română … 121 Feraru Lenuța Clasa pregătitoare, o frumoasă provocare (Metoda cubului) …………………... 125 Fichioș Monica Aplicarea metodei FRISCO în lecția de limba și literatura română ……………. 129 Fodor Mariana Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ……………………………………………………… 133 Gârmacia Simona-Maria Cubul și Tehnica Lotus – metode interactive valorificate în procesul formării capacității de observare la școlarul mic …………………………………. 136 Gașpar Monica Metode utilizate în cadrul orelor de educație plastică …………………………… 140 Gavriluț Monalisa-Laura Creativitatea elevilor ………………………………………………………………… 145 Gălățanu Gabriela Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ……………………………………………………… 148 Grosu Viorica Metoda mozaicului – învățământ modern, centrat pe elev ……………………... 151 Hanganu Ana Cvintetul – metodă modernă folosită cu succes în cadrul lecțiilor de limba română …………………………………………………………………….. 153 Hărătău Elena Ce înseamnă metode interactive în învățământul primar ………………………. 155 Herghea Anca-Ștefania Pledoarie pentru folosirea metodelor colaborative la disciplina istorie – metoda proiectului …………………………………………….. 158 Ichim Felicia, Ichim Adrian Metode interactive pentru dezvoltarea gândirii critice …………………………... 162 Iordache Simona-Beatrice Aspecte formative ale utilizării unor metode didactice moderne ………………. 166 Leonte Rodica Aplicăm sau nu corect metoda Știu/Vreau să știu/Am învățat? …………….. 169 Mareș Alina Mozaic, GLC …………………………………………………………………………. 170 Matei Nicoleta, Popovici Mirela Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ……………………………………………………… 176 – 333 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Măgirescu Ionela Cum putem aplica teoria inteligențelor multiple la clasă? ………………………. 182 Melinte Mihaela Portofoliul, metodă alternativă de evaluare ………………………………………. 186 Morozan Mariana Unele posibilități de valorificare a strategiilor didactice interactive în orele de matematicǎ la clasa a IV-a ……………………………………………. 189 Munteanu Adriana Metode moderne de predare a lecturii la clasele primare ………………………. 193 Murea Lenuța, Murea Mirela-Laura Evaluare complementară – înregistrarea standardizată a rezultatelor școlare 196 Olteanu Carmen Elena Strategii și demersuri activ-participative ………………………………………….. 200 Pânzaru Marta Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ……………………………………………………… 206 Patrichi Ana-Raluca Tehnica Lotus (Floarea de nufăr) …………………………………………………. 210 Pavăl Monalisa Delia Învățarea interactivă – punte de trecere de la învățământul tradițional la cel modern ………………………………………………………………………… 214 Perju Mihaela-Loredana Proiectul – metodă eficientă de învățare activă și evaluare ……………………. 218 Purcaru Ana Metode și procedee interactive utilizate în procesul instructiv-educativ ………. 224 Radu Alina Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ……………………………………………………… 226 Rață Ecaterina-Roxana La vremuri noi, metode noi …………………………………………………………. 230 Roncea Cristina Metoda cubului ………………………………………………………………………. 231 Sabău Lidia Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ……………………………………………………… 235 Scurtu Maria Metode moderne utilizate de învățători în predare-învățare-evaluare ………… 238 Scutaru Miorița Clasic și modern în învățământ ……………………………………………………. 241 Semeș Ana-Carmen Metode interactive, centrate pe elev. Cubul ……………………………………… 245 Sofrone Simina Cubul …………………………………………………………………………………. 247 Solomon Elena Metoda pălăriilor gânditoare ……………………………………………………….. 250 Solomon Valentina Portofoliul de grup – Cărțile uriașe ………………………………………………… 253 Spiriduș Geanina Tehnica oglindirii textuale (Metoda clepsidrei) …………………………………… 255 Spiță Mirela Jurnalul cu dublă intrare ……………………………………………………………. 259 – 334 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare Stoica Mihaela Metode moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare ……………………………………………………… 261 Șimon Mariana Metode moderne activ-participative ……………………………………………….. 263 Tanga Brîndușa Metoda portofoliului …………………………………………………………………. 266 Tisescu Irina Portofoliul – metodă modernă de evaluare ………………………………………. 269 Trotușanu Maria Pași către învățarea prin cooperare ………………………………………………. 272 Tudoreanu Laurenția Silvia Metode moderne utilizate în procesul de predare-învățare în ciclul primar ……………………………………………………………………….. 275 Tufă Nadia Cercul de discuții – metodă interactivă aplicată în cadrul orei de lectură …….. 277 Vizitiu Ana-Oana Metode moderne utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare …………. 280 CAPITOLUL II - MIJLOACE Catană Simona Mijloacele de învățământ – dimensiuni teoretico-aplicative pentru învățământul primar ………………………………………………………… 283 Diaconu Ionel-Cătălin Sistemul de răspuns la distanță – o revoluție în evaluare ……………………… 287 Diaconu Gabriela, Diaconu Ionel-Cătălin Gadgeturi utilizabile în procesul de învățământ …………………………………. 289 Drăghici Cătălina-Ioana Utilitatea soft-urilor educaționale în activitatea didactică ……………………….. 292 Murea Lenuța, Murea Mirela-Laura Mijloace de învățământ specifice predării orelor de științe …………………….. 296 Pop Elena Utilizarea aplicațiilor PowerPoint în lecții …………………………………………. 299 Racoș Elena Mijloace tehnice audio-vizuale folosite la clasa pregătitoare …………………… 302 Trofor Mihaela Utilizarea softurilor educaționale în activitățile interdisciplinare ………………... 305 ADDENDA Leonte Rodica Proiect de lecție – Încălcarea drepturilor copilului ……………………………….. 308 Leonte Rodica Proiect de lecție – „Doi prieteni”, după Anton Pann …………………………….. 313 Scutaru Andra O viziune în abordarea textului literar …………………………………………….. 318 Șișca Maria-Laura Programa școlară pentru opționalul „Prietenul meu, calculatorul” …………….. 320 Wagner Edith-Aurora Povestea copacilor (Scenetă în versuri) ………………………………………….. 326 CUPRINS …………………………………………………………………………………... 332 – 335 – Metode și mijloace moderne utilizate de învățători în procesul de predare-învățare-evaluare