A.soica@unitbv.ro 0 Csp Master 1 Text
-4-202468101214161820 0 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.1 0.11 0.12 0.13 0.14 0.15 0.16 Time [s]Velocity [m/s]Central tunnel Front wing support Pedal Engine β x1x1’ x2x3 vo’vpX Y ODt1α t2 A(x2,0) h avoaa v tot1’t3Adrian ȘOICA CERCETĂRI ÎN DOMENIUL SIGURAN ȚEI PASIVE A AUTOVEHICULELOR BRASOV, 2015 1REZUMAT ………………………….. ………………………….. ………………….. 3 INTRODU CERE ………………………….. ………………………….. …………… 7 1 MODEL MATEMATIC PE NTRU STABILIREA DIST ANȚEI DE PROIECTARE A PIETONI LOR ………………………….. ……………………. 9 1.1 Considera ții generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….9 1.2 Analiza cazuisticii în domeniul accidentelor autovehicul -pieton………………………….. …….10 1.3 Dinamica accidentului în care sunt implicați pietonii ………………………….. ……………………. 13 1.4 Ipoteze de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 14 1.4.1 Faza 1 Impactul primar, impactul secundar și purtarea pietonului pe vehicul ……15 1.4.2 Faza 2 Faza de aruncare prin aer a pietonului ………………………….. ………………….. 17 1.4.3 Faza a 3-a Alunecarea pe sol a pietonului ………………………….. ……………………….. 17 1.5 Discuții și limitări ale legii propuse ………………………….. ………………………….. ……………….. 18 1.6 Compararea modelului propus cu alte modele ………………………….. ………………………….. ….23 1.7 Comparația cu software de sp ecialitate………………………….. ………………………….. …………… 26 1.8 Validarea modelului prin comparație cu datele obținute experimental de autori ……………. 27 1.9 Eviden țierea sub fazei de purtare pe capotă, prin experimente realizate cu diverse viteze și profile frontale de autovehicul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..30 1.10 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 34 2 INFLU ENȚA PROFILULUI FRON TAL AL AUTOTURISMELO R ASUPRA VĂTĂMĂRII PIE TONILOR ………………………….. …………… 37 2.1 Considera ții generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………..37 2.2 Considera ții asupra ba relor de protec ție………………………….. ………………………….. …………..39 2.3 Clasificarea autovehiculelor în func ție de designul frontal ………………………….. …………….. 39 2.4 Modelarea impactului autoturism -pieton………………………….. ………………………….. …………42 2.5 Rezultate ob ținute și dicuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. .44 2.6 Studiu experimental privind impactul autoturism -pieton………………………….. ……………….. 46 2.7 Influențe asupra coeficientului de rezistență aerodinamică prin modificarea poziției barei parașoc Studiu teoretic și experimental [105], [101], [98] ………………………….. …………………… 49 2.8 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 57 3 POSTURILE DE TIP O OP- OUT OF POSITION FAC TOR DE CREȘTERE A RISCULUI DE VĂTĂMARE A PASAGE RILOR …………. 61 3.1 Considerații generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………..61 3.2 Postura înghesuită de ședere………………………….. ………………………….. …………………………. 64 3.3 Postura lejeră de ședere………………………….. ………………………….. ………………………….. …….67 3.4 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 71 4 ASPECTE PRIVIND DI SIPAREA ENERGIEI DE IMPACT ÎN STRUCTURA DE REZISTE NȚĂ A AUTOVEHICULULU I……………….. 73 4.1 Considera ții generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………..73 4.2 Cerințe pentru realizarea autovehiculului „sigur” ………………………….. …………………………. 76 4.2.1 Modele matematice simple ale impactului dintre autovehicule ………………………. 80 4.2.2 Modele matematice complexe ale automobilului ………………………….. ……………… 81 4.3 Resim țirea coliziunii în spațiu l destinat pasagerilor ………………………….. ……………………… 83 4.3.1 Generalită ți………………………….. ………………………….. ………………………….. …………83 4.3.2 Rezultate ob ținute și dicuții ………………………….. ………………………….. ………………. 85 4.3.3 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 87 4.4 Determinări teoretice ale energiei disipate și rigidității structurii autoturismelor ………….88 4.5 Influen ța poziției promotorilor de deformație asupra rezistenței lonjeroanelor …………….. 93 4.6 Influen ța formei promotorilor de deformație asupra rezistenței lonjeroanelor ……………. 100 24.7 Determinarea energiei disipate în lonjeroane cu diverse secțiuni supuse impactului cu barieră înclinată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 110 4.8 Determinarea energiei di sipate în structura de rezisten ță a autovehiculelor supuse impactului cu barieră înclinată ………………………….. ………………………….. ………………………….. 116 5 MODELAREA PIETONUL UI………………………….. …………………. 121 5.1 Considerații generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………121 5.2 Modelul pietonului mono -masă………………………….. ………………………….. …………………… 121 5.3 Modelul matematic cu mai multe mase ………………………….. ………………………….. ………….128 5.4 Modelul multibody al pietonului ………………………….. ………………………….. ………………….. 130 5.5 Modelul FEM al corpului uman ………………………….. ………………………….. …………………… 132 6 CERCETĂR I EXPERIMENTALE PRIV IND COLIZIUNEA AUTOTURISM – MANECHIN PIETON ………………………….. ………. 135 6.1 Regulamante, metode de încercare și aparatura de măsurare ………………………….. …………135 6.2 Manechinul pieton ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….137 6.3 Pregătirea autoturismului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..139 6.4 Instalația de tracțiune pentru autovehiculele supuse coliz iunilor………………………….. ……140 6.5 Filmarea rapidă și sistemele speciale de iluminare ………………………….. ……………………… 141 6.6 Măsurarea vitezei autoturismului ………………………….. ………………………….. …………………. 142 6.7 Instalația de achiziție de date la coliziune ………………………….. ………………………….. ………142 6.8 Desfășurarea testelor și analiza rezultatelor ………………………….. ………………………….. ……146 6.8.1 Contactul cu autoturismul ………………………….. ………………………….. ………………. 148 6.8.2 Faza de zbor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……..150 6.8.3 Faza de rostogolire/alunecare ………………………….. ………………………….. …………..150 BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……….. 166 3REZUMAT Încarteau fostabordate o serie de teme din dom eniul siguran țeicirculației rutiere a autovehiculelor, cum sunt modele matematice și deterministice privind distanța de proiectare a pietonilor, stabilirea gradului de vătămare a pietonilor în funcție de caracteristicile geometrice ale profilului frontal al autovehiculului, analiza cu elemente finite privind deformarea lonjeroanelor cu diverse sec țiuni și cu diverși promotori de deformație, analiza cu elemente finite a deformării și determinarea cantității de energie preluată de lonjeroane la impactul cu bariera rigidă înclinată la diverse unghiuri ,situații adeseori întâlnite în accidentele de circula ție. Lucrarea sintetizează rezultatele publicate în decursul timpului în jurnale aflate în fluxul principal de comunicare științifică (Web of Science sau alt e baze de date interna ționale). Structura lucrării este îm părțită înșase capitolr reprezentând cele mai importante direc ții de cercetare abordate de autor,darsuntși alte subi ecte care au fost tratateîn colective de cercetare interdiciplinare .O scurtă descriere a fiecă ruicapitoleste prezentat în paragrafele următoare. Model alternativ de stabilire a distan țelor de proiectare a pietonilor în cazul impacturilor frontale.[18], [48], [116], [117], [118], [119] , [182]În lucrare se prezintă un model alt ernativ de determinare a distanței de proiectare a pietonului, ținând cont de o serie de parametri, printre care și decelerația la frânarea vehiculului. În dinamica accidentului, după impactul primar și secundar (lovirea cu capul de parbriz -capotă) dintre vehicul și pieton, se introduce onouă fază în care pietonul este purtat pe capota -parbrizul autotur ismului. Alte mărimi care influențează distanța de proiectare a pietonului, precum, înclinația drumului, coeficientul de frecare între pieton și sol, masa vehiculului și pietonului, unghiul de lansare a pietonului de pe vehicul sunt luați în analiză. Rezultatele sunt exprimate printr -o lege de tip D = D (v, a, t 1,η, h, mv, mp,μ,α,β). Se face o comparație între rezultatele obținute prinlegea matematică propusă de autor, cu cele obținute de alți cercetători, precum și cu cele obținute din cazuistica realăanalizată. Influența profilului frontal al autovehiculului asupra cinematicii și dinamicii pietonului .[48], [59],[91],[93],[98],[101], [103], [105], [106], [113], [116], [117], [118], [119], [120], [148]. Scopul cercetării constă în utilizarea modelelor multibody pentru reconstruc ția accidentelor de circulație de tipul autoturism pieton adult și compararea rezultatelor cu date exeprimentale obținute de autor. Studiul se concentrează pe analiza fazei de contact dintre pieton și autoturismul care îl love ște cu partea frontală. Având în vedere larga paletă de profile geometrice ale autoturismelor care circulă pe re țeaua de transport rutier , dupăcum este menționat și în analizele din [51,53], s-a realizat o corela ție între profilul frontal al autovehiculului și cinematica, respectiv gradul de vătămare al pietonului la nivelul capului acest uia.Prin utilizarea de aplica ții software specializat s -au modifi cat câțiva parametri ai geometriei frontale a autovehiculului astfel încât s -a realizat o clasificare a autoturismelor pe clase, în conformitate cu clasificarea realizată de Dettinger [50].Viteza de impact, structura frontală a autoveh icului, incluzând a ici atât geometria câtși rigiditatea acestuia sunt factori importanți care produc vătămări pietonilor. Prin modificarea parametrilor bare i parașoc, înacest capitol s-a analizat, experimental și prin simulă ri cu metoda multibody, în ce masură profilul fro ntalal unui autovehicul înfluen țează cinematica și gradul de vătămare al capului unui pieton adult. Analiza asupra vătămarilor provocate pasagerilor unui vehicul afla ți în posturi de tip OOP – Out of position [115], [120] Accidentele rutiere reprezintă o p arte cu urmări negative a traficului rutier. Pentru soluționarea problemelor apărute în urma unor astfel de evenimente sunt necesare cunoștințe 4interdisciplinare, de cele mai multe ori echipe com plexe de ingineri, medici, juri ști, experț i conlucrând pentru reducerea gravită ții urmărilor accidentului . Siguranța trafiului rutier reprezintă o preocupare continuă aexperților și diferitelor organizații guvernamentale în scopul protejării vieții participanților la el. Costurile accidentelor de circulație au o po ndere de 1 -4% dinPIB-ul uneițări, în funcție de nivelul de dezvoltare a l acesteia. În lucrare se face o analiză a unor situa ții de vătămare provocate de umflarea airbagurilor asupra pasagerilor unui autovehicul, afla ți în poziții neconforme denumite OOP – Out Of P osition. S -au analizat astfel cinematica capului, accelerațiile acestuia, precum și gravitatea leziunilor exprimate prin nivelul HIC, raportat la scala AIS. Aspecte privind disiparea energiei de impact în structura de rezisten ță a autovehicululu i[93], [107], [108], [109], [110], [111], [121], [127] setratează aspecte privind preluarea impactului de către structura de rezisten ță a autovehiculului . Temele abordate sunt descrise succint în paragrafele următoare. Percepția coliziunii în spa țiul destinat pasagerilor Accidentele rutiere constituie „partea întunecată ” a traficului rutier, urmările acestora soldându-se cu daune mater ialeși adesea cu victime din râ ndul ocupan ților unui autovehicul. Sistemele de siguran ță pasivă oferă un grad sporit de protecție ocupanților autovehiculelor însă , în funcție de o serie de factori constructivi și nu numai , nu pot asigura înt otdeauna un procent de supraviețuire ridicat. Costurile urmărilor accidentelor de circula ție sunt suportate de întrega societate, sumel e necesare nefiind neglijabile. În acest capitol se analizează modul în care se resimte coliziunea la un moment dat în diverse punct e de pe structura automobilului și cum poate influența acest lucru buna funcționare a sistemelor de siguranță pasivă, în spe cial a sistemului airbag. Influența poziției promotorilor de deforma ție asupra rezistenței lonjeroanelor Studiul modului de deformare a structurii de rezisten ță a autovehiculului constituie o provocare continuă a inginerilor pentru găsirea de solu ții optimizate. Diverse metode de preluare a impactului au fost adoptate de -a lungul timpului, unele dintre ele fiind descrise în literatura de specialitate .Structura de rezistență a unui autovehicul se reduce la o gamă de profiluri cu secțiuni închise sau desch ise, care au rolul de a rezista la solici tările mecanice de comprimare, încovoiere, răsucire, vibra ții. În domeniul calculului la deformare a tuburilor cu pereți subțiri, de-a lungul timpului, au fost create baze de date legate de materiale, energia de de formare, modulde deformare și s-au realizat cercetări începând cu modelele propuse de Alexander, Wierbizck, Bhat și alții [ 133], [134]. Alte studii în domeniul îmbunătă țirii siguranței pasive a ocupanților și pietonilor se regăsesc în [1 30], [132 ], [144], [145], [109]. Modele și cercetări privind deformarea structurilor unui autovehicul se regăsesc în [ 133-136], [138-144], [147]. Înacest subcapitol se face o analiză a energiei absorbite de un lonjeron cu sec țiune circulară supus impactului axial. Promotorii de deformație, uzina ți pezona frontală a lonjeronului, sunt reprezenta ți în acest caz sub forma de decupări pe generatoarea acestuia, au secțiune circulară și sunt poziționați în două moduri. Influența formei promotorilor de deformație asupra rez istenței lonjeroanelor Structurile actuale de absorb ție a anergiei se deformează, în cazul coliziunii, în mod combinat, axialși prin încovoiere. Acesta din ur mă este mult mai pu țin eficient prin prisma nivelului de energie absorbită, prin compara ție cu de formarea axială . Pentru proiectan țieste un deziderat limitarea deformărilor prin încovoiere. Deformarea axială oferă un management mai bun al întregului proces de deformare. În acest subcapitol se va determina cum poate influen ța geometria unui promotor d e deforma ție rigiditatea unui lonjeron din structura frontală a unui autovehicul. În lucrare s -a pornit de la un model general și s-a determinat starea de tensiuni și eforturi sec ționale în tuburi cu secțiune variabilă. Prin particularizare, izolând din st ructura de 5rezistență a autovehiculului partea frontală a unui lonjeron șiprelucrând peacestuia promotori de deformație cu diverse forme geometrice, s -a făcut o analiză dinamică utilizînd MEF asupra modului de deformare a lonjeronului supus unui impact f rontal cu o barieră rigidă. În analiză s – au determinat deforma ția lonjeronului, viteza de deformație și a accelerația resimțită în habitaclu iar, în final s -a determinat rigiditatea acestei structuri. Determinarea energiei disipate în lonjeroane cu divers e secțiuni supuse impactului cu barieră înclinată La construcțiile actuale ale autovehiculelor, geometria lonjeroanelor este constituită din tronsoane diferite ca formă și grosime a pereților structurii . Odată cu introducerea aluminiului în construcția autovehiculelor, prin conceptul ASF (Audi Space Frame), se utilizează pentru structura de rezisten ță profile extrudate, cu diverse secțiuni transversale care sunt interconectate în diverse noduri. În timpul procesului de deformare, lonjeroanele î și modifică l ungimea cu până 40-50% din lungimea inițială, devenind o masă compactă de material care nu mai absorb energie, ci doar o transmit. Prin proiectarea structurilor frontale se stabilește gradul de absorbție al energiei de impact, se determină spațiul de defor mare șise influențează masa caroseriei [158]. În lucrare se analizează deformarea unor lonjeroane de diverse sec țiuni supuse coliziunii cu bariera rigidă. Simulările vor presupune un impact cu bariera înclinată sub diverse unghiuri, Secțiunea transversală a lonjeroanelor analizate este circulară, hexagonală și pătrată. Abordarea problemei se face considerând că apare o solicitare compusă σ-σ, utilizând legea de conservare a energiei și ținând cont de relațiile solicitărilor de compresiune și încovoiere. Determinarea energiei disipate în structura de rezisten ță a autovehiculelor supuse impactului cu barieră înclinată În acest subcapitol se face o analiză teoretică asupra cantită ții de energie disipată de lonjeroanele unui autovehicul în cazul impacturilor la diverse unghiuri de înclinare a barierei, a șa cum se întamplă în majoritatea accidentelor rutiere. Pe generatoarea lonjeronului au fost prevăzuți promotori de deformație. Deformarea prin comprimare axială preia o mare cantitate din energia de impact, î nsă procesul de deformare este instabil. Modul de comprimare prin încovoiere, spre deosebire de cel axial, preia mai puțină energie de impact. Testările în laborator și analiza accidentelor de circulație au arătat că structurile autovehiculelor sunt predis puse unui astfel de mod de deformare, datorită a numeroși factori de care nu se poate ține seama în totalitate în cazul procesului de proiectare și fabricație al autovehiculelor. În cadrul lucrării s-au făcut simulări dinamice, utilizând aplicațiaMEFANSYS Multiphysics , de coliziune dintre lonjeronul unui autovehicul și bariera rigidă amplasată înclinat. Î nclinația barierei a fost cuprinsă între 0 si 51 de grade. Prin metode energetice, precum în [108], s-a determinat energia preluată la deformare de cătrelonjeron în funcție de timpul de impact pentru fiecare înclinație a barierei în parte. Modelarea pietonului În acestcapitolse face o incursiune în timp privind dezvoltarea modelelor matematice a le corpului uman. Acestea sunt utilizate în cadrul recons trucției și mai apoi al cercetărilor virtuale privind severitatea vătămărilor care apar în cazul accidentelor rutiere. Pornind de la modele simple, formate din corpuri rigide, necesare doar pentru stabilirea distan ței de aruncare a pietonilor , se prezintă succint modelele multibody, integrate în aplica ții software precum PC – Crash, precum și modelele tridimensionale MEF ale corpului uman dezvoltate în aplicații foarte performante, în care se poate determina cu suficientă acurate țe nivelul de vătămare în oric e zonă sau organ intern al corpului uman. 6Cercetări experimentale privind coliziunea autovehicul -pieton În acest capitol sunt descrise etapele de punere în operăa încercări lor experimentale privind coliziunea dintre autoturisme și pietoni. Pentru def inirea încercărilor s -au considerat ca reprezentative pentru cazul accidentelor pieton – automobil următoarele două situații: Pieton în poziție laterală (traversând strada), automobil frânând; Pieton în poziție cu fața spre autoturism. Sunt descrise etapel e de instrumentare a manechinului pieton, pregătirea autoturismului, aparatura de achiziții de date și de determinare a vitezei autoturismului, camerele de filmare rapidă, și instalația de tracțiune a autovehiculului. În ultima parte a capitolului sunt pre zentate fazele impactului, modurile de interpretare a diagramelor obținute în urma impactului și coroborarea acestor date cu înregistrările grafice obținute cu camerele de mare viteză. De asemenea se prezintă vătămările pietonului și avariile produse autov ehiculului. 7INTRODUCERE Anual pe întreg globul pământesc peste1,2 milioane de oameni î și pierd viața în accidente rutiere, iar peste 50 de milioane sunt răni ți grav [15]. Conform Organiza ției Mondiale a Sănătății în următorii 20 de ani se estimează o creștere anumărului persoanelor implicate în accidente rutiere cu peste 60 %. Pietonii decedați reprezintă 22%din totalul d eceselor persoanelor implicate î n accidente le rutiere. În România procentul pietonilor deceda țieste de 37% [ 15].La polul opus se află Luxemburgul cu doar 3% din numărul persoanelor implicate în accidente. Urmărind sursele informative, putem sublinia faptul că pietonii au fost implica ți în 30%, pentru zona rurală, respectiv 45-50% pentru zona urbană din numărul accidentelor de trafic rutier. După cum se poate observa î ntabelul de mai jos, pietonii, fiind responsabili pentru 35% dintre accidente, reprezintă al doilea factor de ini țiere de accident e de trafic rutier in România, după conducătorii auto [18]. Tabelul1. Principalele cauz e de accident rutier dinRomânia [18] Relativ la: Pieton Alt factor Nerespectarea regulilor de circula ție de către pietoni 24.70% Nerespectarea limitei de viteză 18.30% Neacordarea priorită ții pietonului 5.40% Neacordarea priorită ții vehiculelor 5.40% Neasigurarea la traversare a copiilor de 6 -14 ani 5.10% Depășire interzisă 4.90% Schimbara benzii 4.20% Nesupravegherea copiilor de până la 6 ani 4.20% Oboseală 2.90% Alte cauze 0.20% 24.70% TOTAL 34.20% 65.80% Principalele cauze declan șatoare pentru un accident de trafic rutier cu pietoni pot fi clasate ca fiind raportate sau nu la factorul pieton , după cum urmează. Predispozi ția pentru implicarea în accidente este o problemă studiată intens în ultima perioadă [17].S-au formulat ipoteze conform cărora unele persoane sunt mai predispuse ca altele la accidente rutiere, din cauza structurii personalită ții lor. La prima vedere s-ar putea crede că înclina ția spre accident este datorată diferențelor individuale pentru diferite atribute psiholo giceși locomotorii ale persoanelor. În afară de aceste trăsături stabile ale populației în explicarea problemelor de acciden tologie cu pietoni trebuie să se țină seama și de alți factori cum ar fi: stareapsihicăde moment a persoanelor (vesel -trist, obosit-odihnit etc.), procesele sociale (atitudinea, expectan ța etc.), contextul în care a avut loc accidentul (aderen ța drumului, vizibilitatea, nivelul traficului rutier, temperatura exterioară, condi țiile meteo, starea de iluminare etc.). Acești factori au ponderi diferite în explicarea unui accident rutier în care sunt implica ți pietonii. De exemplu un extrovertit cu tendin țe reactiv -impulsive într -o anume combina ție de factori poate provoca un accident, alteori nu [ 16]. Studii asupra accidentelor rutiere în care sunt implica ți pietonii au apărut încă de la sfârșitul anilor 50. 8Astfel, în Statele Unite ale Americii s -au efectuat primele studii cu rezultate anun țate oficial începând cu anul 1964 de Yaksich [ 13]. În cadrul acestui studiu s -au luat în consi derare accidente le rutiere cu pietoni produse în intervalul 1958 -1963 în Florida. ÎnMarea Britanie, Ashton [12] a studiat accidentele cu pietoni petrecute în intervalul 1973 – 1979în orașul Birmingham . Din cauza impreciziei metodei folosite studiul a fost continuat și îmbunătățit de Pasanen și Davis [ 14,11] care au regrupat viteza de impact din 10 în 10 km/h reușind să obțină date de referință pentru evaluările de risc de accidente rutiere cu pietoni ce aveau să fie realizate ulterior. În 2007 Cuerden [ 10] pe baza tuturor acestor studii a concluzionat faptul că riscul de deces a pietonilor implica ți în accidentele rutiere este de 10% în cazul impactului cu un vehicul care are viteza cuprinsă între 40 -50 km/hși de peste 40% în cazul unui impact cu un vehicu l care se deplasează cu viteza de 50 -60 km/h. Începând cu anul 2000 au fost realizate diferite studii de risc ale accidentelor rutiere cu pietoni care au inclus și evaluarea locurilor unde a avut loc evenimentul de trafic [64]. În cadrul acestor studii [10] s-a utilizat baza de date STATS 19, [9 ] care con ține datele statistice cu accidentele rutiere din Marea Britanie înregistrate încă din 1926. În anul 1983 Walz în [ 8] a investigat împreună cu agen ții de poliție și cu personalul medical, 946 de accidente rutiere cu pietoni produse în Zürich, Elve ția în intervalul 1978 -1981. Pe baza scării AIS (Abbreviated Injury Scale) a evaluat starea fiecărui pieton implicat în accidentele rutiere. Rezultatele acestor evaluări au condus la reducerea limitei de viteză în localități de la 60 km/h la 50 km/h [17]. În anul 1977 Thrap și Tsongos în [ 8] au evaluat riscul de vătămare a pietonilor în timpul unui accident rutier. În studiile lor au aplicat regresii liniare cu privire la evaluarea riscurilor pietonilor din perspe ctiva siguran ței rutiere în Statele Unite ale Americii. În anul 1973 la Hanovra, au fost puse bazele cercetă rii accidentelor rutiere în care sunt implicați pietonii. Baza de date GIDAS (German In -Depth Accident Study) a fost înfiin țată în 1999, fiind conc epută pentru a înregistra și evalua, în amănunt fiecare accident rutier petrecut în Germania. În baza acestei platforme cercetători precumHannawald, Kauer, Rosen, Sander și alții în lucrările lor [ 4, 6,3,1,2] au evaluat riscurile de vătămare a pietonilor, precum și diferitele gradeale leziunilor produse , clasificate pe scala AIS, ale pietonilor implica ți în accidente rutiere. În 2010, în articolul lor Kong și Yang [ 5] au efectuat un studiu de risc pentru pietonii din mediul urban din China. În cadrul studiului a fost comparat riscul accidentelor cu pietoni dintr -o regiune în raport cu riscul la nivelul întregii țări. În urma studiului au concluzionat ca fiind benefică o colaborare între poli ție și echipajele medicale în vederea stabilirii unitare a gra dului de vătămare corporală la nivelul întregii țări. Având în vedere aceste statistici șinumărul mare de victime precum și costurile socio – economice rezultate în urma accidentelor de circula ție se impun :dezvoltarea șiimplementarea cu rigurozitate de normative și regulamente pentru cre șterea gradului de siguranță rutieră. În primele capitole ale teze i de abilitare se vor prezenta modele, analize, cercetări teoretice și experimentale ale autorului privind accidentele rutiere în care sunt implica ți pietoniiși ocupanții autoturismelor. În ultima parte sunt analizate câteva solu ții, propuse de autor, de realizare a părții frontale a lonjeroanelor, considerate ca elemente de sacrificiu, în vederea unei bune absorb ții a energiei de impact și pentru asigurarea siguranței în spațiul destinat pasagerilor. 91MODEL MATEMATIC PENTRU STABILIREA DISTANȚEI DE PROIECTARE A PIETONI LOR Scurt rezumat:În lucrare se prezintă un model bidimensional , de determinare a distanței de proiectare a pietonului, ținând cont de o ser ie de parametri, printre care și decelerația la frânarea vehiculului. În dinamica accidentului, după impactul primar și secundar (lovirea cu capul de parbriz-capotă) dintre vehicul și pieton, apare o fază de purtare a pietonului pe capota -parbrizul acestuia.Alte mărimi care influențează distanța de proiectare a pietonului, precum, înclinația drumului, coeficientul de frecare între pieton și sol, masa vehiculului și pietonului, unghiul de lansare a pietonului de pe vehicul sunt luați în analiză. Rezultatele sunt exprimate printr -o formulă de tip D = D (v, a, t 1,η,h,mv, mp,μ,α,β). Se face o comparație între rezultatele obținute cu formula propusă de autori, cu cele obținute de alți cercetători, precum și cu cele obținute di n cazuistica analizată de auto r, atât la reconstrucția de accidente, cât și pe cale experimentală în laborator. 1.1Considera ții generale Pierderile irecuperabile de vieți omenești precum și celelalte urmări ale unui accident de circulație, impun necondiționat intensificarea efortului comu n pentru găsirea și acceptarea de către toți participanții la trafic a unor soluții inteligente care să diminueze consecințele acestui adevărat flagel al mileniu lui. Copiii sunt pietoni vulnerabili deoarece sunt mai greu de cuprins în unghiul vizual al conducătorului auto și reciproc din poziția lor vizuală joasă nu observă sau nu apreciază corect mișcarea autovehiculelor. De asemenea vârstnicii sunt c ele mai frecvente victime din rândul pietonilor. Aceștia sunt deosebit de vulnerabili datorită scăderii cap acității lor de a observa autovehicule le care se apropie, cât și datorită agilității și vitezei de deplasare reduse pentru a evita autovehiculele sau a traversa drumul mai alert. Alți factori precum consumul de alcool și substanțe le anabolizante sunt facto ri care sporesc numărul victimelor unui accident rutier. Pentru realizarea unor amenajări privind siguranța circulației la cost redus, apare necesitatea stabilirii ordinii de prioritate a intervențiilor pe baza analizei “costuri -avantaje”, introducând criteriul de eficiență la întocmirea programelor de lucru. Categoriile de cheltuieli legate de accidente sunt următoarele: Cheltuieli medicale, pagube materiale și pierderi pentru societate; Cheltuieli administrative (polițe, asigurări etc.); Evaluarea suferi nței personale; Pagube ca urmare a unor accidente ușoare, cu pierderi materiale reduse, care nu apar în rapoartele statistice ale poliției; Pretium vivendi = prețul vieții, calculat pe baza valorii acordate timpului mediu de viață. Toate țările iau în cons iderare cheltuielile din primele două categorii, iar unele iau în considerare și unele din celelalte categorii menționate mai sus . Din informațiile despre accidentele rutiere în care sunt implicați pietonii, diverse organizații și cercetători , peste tot în lume, au stabilit un program de cercetare și dezvoltare în scopul de a reduce consecințele vătămărilor în urma col iziunilor autovehicul – pieton și de a analiza și reconstitui cu acuratețe accidentele de circulație. Cercetări în domeniul reconstrucției și analizei accidentelor de circulație, în care sunt implicați pietonii au fost făcute de Searle, Collins, Wood, Simms, Batisa, Han , Kuhnel-Schulz, Rau, Otte, Moser, Evans, Smith, Hill , Dettinger , Eubanks , 10Limpert, Araszewski, Toor și alții.Programe special izate pentru reconstrucția accidentelor sunt la ora actuală pe piață, în toate cazurile expertul trebuie să introducă elemente de intrare necesare stabilirii cât mai exact a dinamicii accidentului , ex. PC /CRASH . În cazul accidentelor î n care sunt implicaț i pietonii, distanța de proiectare a acestora este definită de o serie de factori precum viteza de impact, tipul (geometria) vehiculului, cond ițiile de deplasare a acestuia și a pietonului, precum și coeficientul de frecare dintre pieton si vehicul, respectiv pieton și sol. Determinarea vitezei cu care a avut loc impactul dintre vehicul și pieton este o cerință principală în analiza și reconstituirea accidentelor de circu lație [21]. De-a lungul timpului mulți cercetători au analizat acest aspect și au propu s diverse formule și modele prin care se determină distanța de proiectare a pietonilor în urma coliziunii cu autovehiculele, Searle, Kuhnel-Schulz, Wood, Simms, Colli ns, Batista, Han, Brach . Metodele utilizate de ace știa pentru determinarea distan ței de pr oiectare a pietonului pot fi caracterizatre ca empirice [26,27], deterministice [28, 29]sau statistice [24], [22]. În lucrarea de față se pornește de la studiile dezvoltate de Han -Brach și Batista, cu deosebirea că durata fazei de contact dintre vehicul și pieton este splitată în două subfaze, Prima de la impactul primar dintre vehicul -pieton până la impactul secundar , când pietonul se lovește cu partea superioară a corpului de zona capotă -parbriz. A doua fază definită într -o oarecare măsură de Han-Bracheste faza de purtare a pietonului pe capotă până la desprinderea sa de pe vehicul și căderea pe sol. Scopulcercetării este de a determina o lege de proiectare a pietonului pe undrumcu diverse înclinații, în funcție de viteza de impact, decelerația de fr ânare în momentul coliziunii și alțiopt parametri. Se știe faptul că la locul producerii accidentului anchetatorii dispun de urme de frânare, poziția pietonului ,date tehnice ale autovehiculului, caracteristici anatomice ale pietonului , precum și al te elemente. De asemenea se va observa influența diverșilor factori asupra distanței de proiectare a pietonului. Utilizând metoda drumului invers, prin modificarea unor parametri care intră în componența legii, se poate stabili viteza de impact cu pietonul având în principal distanța de proiectare a acestuia. 1.2Analiza cazui sticii în domeniul accidentelor autovehicul -pieton În cazul analizei accidentelor rutiere de tip vehicul -pieton, este foarte util ca exper ții tehnici și organele de anchetă să utilizeze datele obținute din rapoartele medico – legale.Având în vedere cazuistica bogată,s-a efectuat un studiu privind leziunile suferite de pieto ni în diverse accidente rutiere. Au fost analizate doar cazurile în care pietonii au fost loviți cu partea frontală a autoturismului și au fost proiectați pe direcția înainte. Pornind de la rapoartele medico-legale vizualizarea victimelor și rapoartele tehnice făcute de experțiautorizați, în tabelul 1.1 au fost sintetizate principal ele leziuni suferite de pietoni , precum șiviteza de circula ție a auto vehiculelor care au provocat accident ul.ÎnFigura1-1au fost marcate schematic, pe grade de severitate , leziunile suferite de pietoni în funcție de valorile vitezeiautovehiculelor în momentul impactulu i [113]. Tabelul 1.1 Nr.crt. Viteza de impact [km/h]Leziunile pietonului 1 15- 20 Traumatism cerebral ,contuzii la piciorul drept 2 20 Politraumatism cranian ,fractură de pelvis ,fractură deschisă gambă dreapta 3 20 Politraumatism, TCCAI, contuz iecerebral ă,fractură cu dislocar e femur stâng 4 25 TCCAD, stop cardiac, fractură femur stâng și fractură genunchi drept 5 25 TCCAD, contuzie urechea stîngă , contu zie în zona cotului sâng, fractură tibia și fibula stângă 116 25- 30 TCCA, leziuni în zona o ccipitală ,fracturi costale multiple pe partea dreaptă, fractură de pelvis ,fractură tibia dreaptă 7 30 TCCAD, leziuni în zona frontală ,escoriații cot și antebraț drept , fractură glezna dreaptă 8 30 Fracturi costale parte st ângă torace , fractură glezna dreaptă 9 30- 32 TCCAD, fractură de bază de craniu, stare comatoasă 10 30- 35 Traumatism cranian cerebral , contuzie cerebrală, hematom subdural acut 11 30- 35 TCCAD, fractură humerus stâng, fractură membru inferior drept 12 30- 35 TCCAD, fractură m embru superior drept, fractură glezna stângă 13 30- 35 TCC cu rană dechisă în zona parietală pe partea stângă , fractură craniană , fractur ă femur drept, fractură tibia și fibula picior drept 14 30- 35 TCCAD cu rană dechisă în zona occipitală pe partea s tângă, contuzie cerebrală, fractură de maxilar, fractură de stern, fractură glezna stâng ă 15 30- 35 Contuzie craniană , zgârieturi pe frunte și nas , fractură și contuzii glezna dreaptă 16 35 TCCAD cu rană deschisă in zona occipital ă,fractură deschisă la glezna dreaptă 17 35 Fractură craniană ,fracturi costale multiple, fractură de pelvis și picior stâng 18 35- 40 TCCAD, contuzie cerebrală ,hematom intercranian ,comă cerebral ă, fractură de pelvis, fractură de tibia stângă, contuzie de tibia stângă 19 35- 40 Fractură craniană, fractură de pubis și fractură femur drept 20 40 Fractură craniană, fractură de coloană vertebrală, fractură de pelvis 21 47- 48 TCCAD, fractură de bază de craniu , fractură și contuzie de picior stâng 22 55- 60 Fractură crani ană, TCC, fractur ă de femur stâng 23 55- 60 Contuzii c rania neși facial e,fractură cominutivă de glezna stângă Figura1-1.Clasificarea cazuisticii studiate în func ție de viteza de impact și gradul de vătămare În urma datelor analizate rezultă că accidentele au avut loc la viteze cuprinse între 15și 60 kilometri pe oră. Zonele corpului uman care sunt afectate cel mai grav grav sunt capul și 12membrele inferioare. Leziunile craniene sunt foarte grave, i ndiferent de viteza la care accidentul se produce și sunt prezente la toate vitezele de impact. După pozi ția leziunilor suferite la nivelul membrelor inferioare, plus alte leziuni ale corpului se poate determina pe ce p arte a av ut loc impactul asupra victi mei.Profilul frontal al autovehiculului nu a fost încadrat într -o anume categorie în această analiză. Analizaevidențiază faptul că nivelul AIS variat între 2 și 6.Severitatea leziun ilor depinde înălțimea pietonilor. Gravitatea leziunilor se clasifică p e scala AIS (Abreviated Injury Scale). Scal a, cu subdiviziunile ei pe zone ale corpului esteîmpărțită astfel [18]: OAIS- AIS general; MAIS- AIS maxim; TOAIS- AIS la nivelul toracelui ; EXAIS- AIS la nivelul extremităților; SPAIS- AIS la nivelul col oanei vertebrale; ABAIS– AIS la nivelul abdomenului; SURAIS – AIS la nivelul suprafeței pielii; Tabelul 1.2 [ 18] Codul AIS Gradul de vătămare. Vătămări.. Șansa de supraviețuire 1 Ușoare 100% 2 Moderate 99,6%- 99,9% 3 Serioase, dar fără punerea vie ții în pericol 97,9%- 99,2% 4 Severe, cu punerea vie ții în pericol 89,4%- 92,1% 5 Stare critică. Supravie țuire nesigură 41,6%- 46,9% 6 Gravitate maximă șanse de supraviețuire 0% Figura1-2. Gradul d e vătămare în func ție de viteza autovehiculului [112] În baza studiilor și analizelor efectuate, Sturtz a întocmit un grafic în care indică probabilitatea de accidentare gravă a pietonilor în funcție de viteza de deplasare a autovehiculului ,Figura1-2.Zona situată în p artea dreaptă a liniei C prezintă riscul , în %, de accidentare mortală , grad 5-6 a pietonilor. Zona centrală indică între linia B și C riscul020406080100 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 Viteza autovehicul [m/s][%]A B C 13accidentării grave, grad 3-4, între liniile B ș i A riscul accidentelor u șoare, grad 1 și 2 și în stânga liniei A risc zero. [112] Principalele surse de leziuni ale pietonului în impactul cu automobilul sunt bara parașoc,zona capotă aripă , zona parbrizului. Leziunile cele mai frecvente și grave în impactul automobil pieton sunt cele ale capului acestuia. În urma sistematizării datelors-a confirmat agresivitatea părții frontale a vehiculului ,ea provoacă fracturi ale membrelor inferioare în toate cazurile . Fracturile craniene apar în 75% din cazuri.În50%din cazuri apar fracturileîn diverse zone ale corpuluiși ale membrelor superioare, faptcare se datorează rigidității capotei sau impactul ui cusolul. Majoritatea accidentelor în care sunt implica ți pietonii au loc la viteze de deplasare a autovehiculului de până în 40 km/h, după cum reiese și dinFigura1-1.Normativele EuroNCAP prevăd teste de coliziune c u pietonul la viteze de 40 km/h [114], lucru confirmat și în analiza făcută de autor. ÎnFigura1-3, se prezintă suprapunerea datelor ob ținute din cazuitica analizată de au tor, peste curbele Kuhnel -Schultz. Se observă o bună corelare a rezultatelor la viteze de pînă în 40 km/h. y = 0.0065×2 + 0.1122x y = -5E-05×3 + 0.0108×2 + 0.0222x 0.0010.0020.0030.0040.0050.0060.0070.00 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Viteza [km/h]Distanta proiectare [m]Distanta proiectare cazuistica Kuhnel Kuhnel deceleratia 4.5 Kuhnel deceleratia 8.5 Polinomial grad 2 Polinomial grad 3 Figura1-3. Suprapunerea datelor din cazuisti că pe curba de proiectare a pietonilor deterninată de Kuhnel -Schultz 1.3Dinamica accidentului în care sunt implicați pietonii Analiza datelor, diagramelor și a înregistră rilorvideo au eviden țiat existența a trei faze în cadrul impactului în care sunt implica ți pietonii [30], [19]: Faza 1.Contactul cu autovehiculul durează din momentul primului contact dintre autovehicul și pieton până când pietonul cade/se desprinde de pe acesta. Această fază, după cercetările autorului sepoatedescompuneîn două sub-faze. osubfaza 1.1. durează de la impactul primar p ână la lovirea pietonului cu capul de capota-parbrizul autovehiculului . 14Figura1-4.Subfaza 1.1 a impactului, până la momentul „t 1 ms”. Cadrele sunt la 0, 50 , 100, 150 și 200 ms , test 1, la 30.21 km -h osubfaza 1.2. din momentul la care pie tonul s-a lovit de capota -parbriz, până la momentul desprinderii de pe vehicul . Această sub -fază apare cu precădere în domeniul vitezelor mici de impact. Figura1-5.Subfaza 1.2– purtarea pietonului pe capotă până la lansarea în faza de zbor. Cadrele sunt la 200, 250, 300, 350, 400 ms Faza2.Numităși faza de zbor, durează din momentul desprinderii pietonului de pe autovehiculpână când acesta se love ște desol.De notat că pentru viteze mici de impact, faza de zbor este aproape neglijabilă, ea manifestându -se prin căderea corpului pietonului de pe autoturism pe sol. La încercările experimentale efectuate de autor și în [18] pietonului i s -a imprimat o mișcare de lansare pe orizontală și nu pe oblică. Faza 3.Faza de contact cu solul în care pietonul se rostogole ște și alunecă pe sol, până ajunge în pozit ția finală. Rezultă că distanța de aruncare a pietonului este suma celor patru distanțe parcurse de acesta pe parcursul desfășurării coliziunii cu autovehiculul , în acord cu Figura1-6. 32′ 11 xxxxD (1-1) 1.4Ipoteze de lucru Ca ipoteze de lucru se consideră: Vehiculul se deplasează pe drum cu o înclinație “ β” și intră în faza de frânare efectivă chiar în momentul impactului cu pietonul. Viteza autovehiculului înaintea primului contact cu pietonul este„vo’ ”. Durata fazei 1.1 a coliziunii dint re vehicul și pieton „t 1”, până la impactul secundar se cunoaște. Se știe decelerația medie de frânare „a”. Aceasta este constantă pe toată perioada subfazei 1.1 șisubfazei 1.2. a impactului . Pietonul are o viteză nulă și impactul se desfășoară în planul XOY. Nu se ține cont de rezistența aerului. 15 Figura1-6. Schema de p roiectare a pietonului 1.4.1Faza 1 Impactul primar , impactul secundar și purtarea pietonului pe vehicul Considerând impactul dintre vehicul și pieton ca o ciocnire plastică, vitezapost impact „vo” a corpului vehicul -pieton,imediat în urmaprimului contact ,este dată de : vpo o mmvv 1′ (1-2) În urma impact ului dintre vehicul și pieton, având o mișcare de frânare a ansamblului compus dinautovehicul-pieton, cu decelerația „a” , se obține viteza de deplasare la momentul „t 1” (impactul secundar) care poate fi exprimată prin : 1tavvo (1-3) 12 22xavvo (1-4) Pentrufaza 1.1 a impactului vehicul și pieton, până laimpactul secundar avem spațiul parcurs de corpul compus din vehicul și pieton din relația (1.4): avvxo 22 2 1 (1-5) Prin combinarea dintre relațiile(1.2),(1.3) și (1.5) vom obține distanța parcursă de vehicul în faza 1.1: ammvta mmv xvpo vpo 21 12 ‘2 1′ 1 (1-6) Unde“a” este decelerația de frânare , care poate fi determinată din urmele de f rânare,„v” este viteza cu ca rese deplasează autovehiculul în momentul î n care pietonul se lovește cu capul de capota-parbriz, iar“t1” este timpul scurs pânălaimpactul secundar . Se consideră că pe durata fazei 1.1. pietonul este lovit, accelerat , se deplasează pe capota autovehiculului și ajunge ca după impactul secundar cu zona capotă -parbriz să aibă o viteză de lansare proporțională cu viteza autovehiculului în ac est moment „v”. β x1x1’ x2x3 vo’vpX Y ODt1α t2 A(x2,0) h avoaa v tot1’t3 16Se observă din filmările cu camere de mare viteză că după impactul secundar, timpul „t 1” pietonul este purtat pe autovehicul pentru o perioadă de timp. Deducem de aicică viteza cu care pietonuleste lansat în faza de zbor la timpul „t 1′”estemai mică decât viteza autovehiculului la momentul „t 1”.Vom exprima acest lucru prin coeficientul de impact al pietonului „η”,coeficient ce apare și în [23] și [19], cu mențiunea că în modelul propus în lucrarea de față viteza autovehiculului până l a impactul secundar „t 1” estevariabilă, ansamblul compus din autovehiculul -pieton este în regim de frânare cu decelerația medie „a” de la viteza inițială „vo” până la viteza „v”. Viteza pietonului este dată prin: vvp (1-7) din relațiile(1.7)și(1.3) 1tavvo p (1-8) și ținând cont de relația (2) 1′ 1ta mmvv vpo p (1-9) S-a ales raportarea vitezei pietonului la viteza autovehiculului din momentul impactului secundar. Acest lucru se bazează pe înregistrările cu camera de filmat de mare viteză și pe diagramele de decelerație la nivelul toracelui și capului pietonului. As tfel, în urma primului contact, la nivelul membrelor inferioare ale pietonului , acestuia i se imprimă o mișcare de rotație și încovoiere a segmentelor de corp, înspre zona capotă -parbriz a autovehiculului. Accelerațiile dezvoltate la nivelul capului și tru nchiului pietonului sunt mai mici în acest caz, decât cele înregistrate în aceleași puncte anatomice în cazul impactului secundar .Impactul secundar este mult mai puternic decât impactul primar și se va considera căviteza de lansare a pietonului ,pe oblică sau orizontală prin aer , în faza următoare se face prin raportarea la viteza autovehiculului din acest moment „t1”. Head acceleration -120-100-80-60-40-20020406080100120 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 230 240 250 Time [ms]Acceleration [g]Acceleratia pe axa X Acceleratia pe axa Y Acceleratia pe axa Z Acceleratia rezultantaThorax acceleration -40-30-20-10010203040 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 230 240 250 Time [ms]Acceleration [g] [m/s2]Acceleratia pe axa X Acceleratia pe axa Y Acceleratia pe axa Z Acceleratia rezultanta Figura1-7.Decelerațiile la nivelul capului (stânga) si toracelui (dreapta), pentru t estul nr. 1, la29.58 km-h Ansamblul vehicul -pieton se află încă în mișcare de frânare, deci pietonul se va desprinde de pe vehicul la timpul „t 1’”, după ce acesta a parcurs spațiul „x 1’”, când viteza sa va deveni mai mare sau egală cu viteza autovehic ulului. La limită , și având relația ( 1.7) aceasta se exprimă prin: ’ 12 2 2 22′ xavvvvp (1-10) De unde spațiul parcurs în faza 1.2. a impactului este: av avvx 21 22222 ‘ 1 (1-11) Și prin înlocuirea lui „v” cu relația (1.3) și (1.2) 17 ata mmv xvpo 21 122 1’ ‘ 1 (1-12) Pe perioada fazei 1 pietonul parcurge în contact cu autovehiculul spațiul: ‘ 11xxSaut (1-12’) În timpul desfășurării fazei 1, pe cele două sub -faze se poate particulariza mișcarea prin modificarea valorii decelerației medii „a”, care poate fi împărțită în decelerația pe faza 1.1. „a 1” șio altă decelerație pesubfaza 1.2. „a 2”.Aceste situații se întâlnesc în practică prin modificarea timpului la care are loc frânarea autovehiculului de către conducătorul auto, care a sesizat pericolul de a lovi pietonul, în funcție de viteza sa de reacție, precum și de viteza de intrare în funcțiune a sistemului de frânare. Dacă pe duratasubfazei 1.1. am av ea o deplasare cu viteză constantă a autovehiculului atunci a = 0 și prin urmare viteza ansamblului autovehicul -pieton la momentul „t 1” ar fi v = v o și viteza pietonului ar fio pvv , ajungând în relațiile din [ 23] și [19]. 1.4.2Faza 2 Faza de aruncare prin aer a pietonului Mișcarea în plan de aruncare pe oblică cu viteza „vp”determinat ă prin relația (1.7) este caracterizată prin zborul pietonului până la contactul cu solul. Prin descompunerea mișcării pe cele două axe OX și OY și prin particularizare se obține viteza inițială de lansare a pietonului , știind că pe axa OX avem )sin(gax , pe axa OY avem )cos(gay , și înălțimea de la care cade pietonul pe solhyo. La momentul lansării avem )cos()0( p xvv )sin()0( p yvv (1-13) Iar la momentul “t 2” 2 2 )sin()cos()( t g vtvp x 2 2 )cos()sin()( t g vtvp y (1-14) Ecuațiile de mișcare pe cele două axe: 2)cos()sin(2)sin()cos( 2 2 22 2 2 2 t gt vhyt gt vx pp (1-15) Din ecuațiile de mișcare pe axa OY și din condițiile de particularizare a mișcării avemtimpul de zbor de pe autov ehicul pe sol, pu nctul de coordonate A(x 2,0), unde avem 0y )cos()cos(2)(sin )sin(22 2 ghg v v tp p(1-16) Soluția generală a traiectorieieste datăprin înlocuirea lui ( 1.16) în(1.15). 1.4.3Faza a 3-a Alunecar ea pe sol a pietonului În această etapă a impactului corpul cade pe sol cu o viteză descompusă pe axa OX și OY. O parte importantă a acesteia se pierde înmomentul apărut la contactul cu solul. Corpul uman va avea mișcări aleatorii de rostogolire și alune care, cu intens ități diferite la fiecare „tumbă – rostogolire -salt”. Acestea nu reprez intă interes în studiul de față .La alunecarea pe sol vom avea , ținând contde abordarea din[19],o distanță de alunecare a pietonului definită printr -o frecare culombian ă. 18 gtv xp )sin()cos(2)(2 2 3 (1-17) )()()(2 2 2 tvtvtvy x p (1-18) unde 2 2 )sin()cos()( t g vtvp x 2 2 )cos()sin()( t g vtvp y (1-19) )cos()cos(2)(sin )sin(22 2 ghg v v tp p(1-20) Înlocuind (1-9),(1-18), (1-19) și(1-20) în(1-17) rezultă formula distanței parcurse de pieton la alunecarea pe sol. Distanțatotalăde proiectare a pietonului e ste astfel formată din32′ 11 xxxxD , care sub forma unei legi dependente de parametrii enumerați este dată de relația (1-21). ),,,,,,,,,(),,,,,,,,,(),,,,,(),,,,(),,,,,,,,,( 1′ 3 1′ 21” 1 1′ 1 1’ pv o pv opv o pv o pv o mmhtavx mmhtavxmmtavxmmtavx mmhtavD (1-21) S-a obținut astfel o lege care depinde de următorii parametri: Vo’– viteza autovehiculului în momentul primului contact cu pietonul; a– decelerația medie de frânare începâ nd cu momentul premergător primului impact cu pietonul; mv– masa autovehiculului; mp– masa pietonului; h– înălțimea de la care este lansat pietonul de pe vehicul; t1– timpul la care pietonul se lovește cu capul de zona capotă -parbriz; β– unghiul de înclinare al căii de rulare; α– unghiul sub care este lansat pietonul de pe vehicul; μ– coeficientul de frecare dintre piet on și sol; η– factorul de impact al pietonului. Dintre aceștia, unii sunt bine definiți , iar alții pot fi doar aproximați , în special ultimii trei. 1.5Discuții și limitări ale legii propuse Pentruodecelerație a =0 însubfaza 1.1.se obține: 1 1tvxo (1-22) În faza 1.2. formul a propusă nu ar oferi rezultate, această fază trebuind să fie ignorată. Prin modificarea succesivă a parametrilor enumerați anterior și păstrarea constantă a celorla lți se obține influența fiecărui parametru în parte. Astfel se observă influența semnificativă pe careo au decelerația autovehiculului, coeficientul de frecare dint re dintre pieton și sol, coeficientul de impact,înclinația drumului, masa vehiculului și masa pietonului și într-o mai mică măsură unghiul de lansare al pietonului de pe vehicul. Timpul de impact, înălțimea de la care este lansat pietonul în fa za de zbor și coeficientul de impact al pietonului , au influențe minore asupra distanței de proiectare a acestuia. Astfel pentru datele de intrare din diagrame, pentru fiecare caz în parte , la viteza de 25 m/ s, rezultă următoarele: Dublarea decelerație i la frânare duce la o reducere cu 16% a spațiului de proiectare. Dublarea coeficientului de frecare dintre p ieton și sol duce la o reducere cu 29% a spațiului de proiectare. Creșterea înclinației drumului de la 0 la 10 grade duce la scădere a distanței de proiectare cu aproape 20 %. Dublarea masei vehiculului duce la o creștere a distanței de proiectare cu 8%. 190246810121416182022242628010203040506070Influence of deceleration Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv80.20.911460800.6 11.20 Dv40.20.911460800.6 11.20 v Figura1-8. Influența decelerației 0246810121416182022242628010203040506070Influence of friction coefficient mu Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.20.911460800.4 11.20 Dv60.20.911460801 11.20 v Figura1-9.Influența coeficientului de frecare dintre pieton și sol 200246810121416182022242628010203040506070Influence of road gradient Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.20.911460800.6 30 Dv60.20.911460800.6 3 18 v Figura1-10.Influența unghiului de înclinare al drumului 0246810121416182022242628010203040506070Influence of vehicle mass Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.20.91800800.6 11.20 Dv60.20.912000800.6 11.20 v Figura1-11.Influența masei autovehiculului 210246810121416182022242628010203040506070Influence of pedestrian mass Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.20.911460600.6 11.20 Dv60.20.9114601100.6 11.20 v Figura1-12.Influența masei pietonului 0246810121416182022242628010203040506070Influence of launch angle alfa Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.20.911460800.6 300 Dv60.20.911460800.6 30 v Figura1-13.Influența unghiului de aruncare a pietonului de pe vehicul 220246810121416182022242628010203040506070Influence of coefficient eta Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.20.811460800.6 11.20 Dv60.20.911460800.6 11.20 v Figura1-14.Influența coeficientului de impact 0246810121416182022242628010203040506070Influence of time „t1″ Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.10.911460800.6 11.20 Dv60.30.911460800.6 11.20 v Figura1-15. Influența timpului de încheiere a fazei 1.1. 230246810121416182022242628010203040506070Influence of drop height of pedestrian Velocity [m/s]Throw Distance [m]Dv60.20.90.81460800.6 11.20 Dv60.20.91.21460800.6 11.20 v Figura1-16.Influența înălțimii de la care este aruncat pietnulîn faza de zbor 1.6Compararea modelului propus cu alte modele Încercări experimentale privind distanța de proiectare în reconstrucția accidentelor de circulație în care sunt implicați pietoni au fost făcute de [ 33], [36], [27], [35], [31, 32]și alții. Într-o primă analiză s e va lua ca reper legea de proiectare a piet onului formulată de Kuhnel- Schulz ,Figura1-17. Figura1-17.ModelulKuhnel-Schulzprivind distan ța de proiectare a pietoilor 24Această lege a fost determinată pe cale experiment ală deKuhnel-Schulz, dar nu avem suficiente date legate de anumiți param etri care trebuie inițializați î n legea propusă de autori, din această cauză apar numite limitări în comparații. Aceasta este definită prin: v v vDk 0783.0 0052.0)(2,unde viteza e ste în km/ h, sau dacă se ține cont de deccelerația vehiculului : avavavDak 0178.0 0271.0),(2 _ Prin alegerea unui caz din cazuistica cercetată de autor rezultă o bună simil itudine între legea propusă de Kuhnel-Schulz și legea propusă de autori, curba verde și cu rba roșie de pe graficul de mai jos. Figura1-18.Comparația între formula propusă și legea lui Kuhnel-Schulz, pentru un caz din cazuistica de reconstituire a accidentelor În acest caz s -a analizat un ac cident în care au fost următoarele date de intrare: a =-4 m/s2– decelerația medie de frânare începând cu momentul premergător primului impact cu pietonul; mv = 1040 kg – masa autovehiculului; mp =75 kg– masa pietonului; h = 1m– înălțimea de la care este lansat pietonul de pe vehicul; t1 =0.2 s– timpul la care pietonul se lovește cu capul de zona capotă -parbriz; α = 16 grade– unghiul sub care este lansat pietonul de pe vehicul; μ = 0.75– coeficientul de frecare dintre pieton și sol; η = 0.75– factorul de impact al pietonului. D = 34 m – distanța de proiectare a pietonului măsurată la locu l accidentului .0246810121416182022242628010203040506070Comparation with Kuhnel law Velocity [m/s]Throw distance [m]Dv40.20.7511040750.75 110 Dkv() Dk_av4() v 25S-a determinat Vo ’– viteza autovehiculului în momentul primului contact cu pietonul care rezultă a fi de 18.76 m/ scu modelul propus și de 18.28 m/s după legea lui Kuhnel-Schulz. Vom compara în continuare rezultatele cu cele oferite în [23] și cu cele care rezultă din legile luiKuhnel-Schulz, pentruo altă speță din cazuistică. Datele de intrare sunt : Vo’ = 13.89 m/s2 = viteza vehiculului în momen tul primului contact cu pietonul; a =-8.5 m/s2– decelerația medie de frânare începând cu momentul primului impact cu pietonul; adoptată de autori. In datele din [ 23] nu se face referire la decelerația de frânare. mv = 1460 kg – masa autovehiculului; mp = 80 kg– masa pietonului; h = 1m– înălțimea de la care este lansat pietonul de pe vehicul; t1 =0.2 s– timpul la care pietonul se lovește cu capul de zona capotă -parbriz, timpul de contact în [5] ; α =16 grade– unghiul sub care este lansat pietonul de pe vehicul; μ = 0.6– coeficientul de frecare dintre pieton și sol; η = 0.9– factorul de impact al pietonului. Ca mărime de ieșire am avut distanța de proiectare a pietonului „D”, pe drum cu inclinație 8%. Figura1-19. Rezultate obținute de Batista 26După cum se observă s -au utilizat aceleași date ale impactului ca în analiza din[23], vezi figura1.19. Pentru aceeași viteză de impact de 13.89 m -s, s-a comparat distanța de proiectare cu cea obținută din le gile luiKuhnel-Schulz. Astfel în analiza prof Batista distanța de proiectare a rezultat de 16 m, având o înclinație a drumului de 8%. Dinlegile lui Kuhnel-Schulz rezultă, pent ru legea care ține cont de decelerația de frânare un spațiu de 16.61 m, respec tiv15.53 m pentru legea care nu ține cont de decelerație. Din legea propusă de autori rezultă un spațiu de proiectare de 14.7 m. Diferențe apar prin faptul că în [ 23] timpul de contact dintre vehicul și pie ton este de doar 0.2 secunde, și distanța parcur să de pieton este de 2 m, aceste date fiind aproximate ca date de intrare, în timp ce prin modelul propus timpul total de contact dintre vehicul și pieton este t1+ t1’ = 0.2+0.135 = 0.335 secunde.Spațiul parcurs de pieton în această fază x1+x1’ = 2.46+1. 47 = 3.93 m. Distanța parcursă în faza de zbor rezultă de x2 =7.96 m, iar distanța de alunecare pe sol este x3 =2.97 m. 1.7Comparația cu software de specialitate Prin analiza unei spețe din cazuistică, rezultă pentru modelul propus de autori o distanță de proiectare a pietonului de 34 .43 m, la o viteză de impact de 68 km/ h,Figura1-20. Cu aplicația PC-Crash[31] dezvoltată folosind un model multibody al pietonului [20], [32 ],pentru aceeași viteză de impact rezultă o distanță de p roiectare a pietonului de 34 m . Datele de intrare au fost: a =-4 m/s2– decelerația medie de frânare începând cu momentul premergător primului impact cu pietonul; mv = 1040 kg – masa autovehiculului; mp = 75 kg– masa pietonului; h = 1m– înălțimea de l a care este lansat pietonul de pe vehicul; t1 =0.2 s– timpul la care pietonul se lovește cu capul de zona capotă -parbriz; α =16 grade– unghiul sub care este lansat pietonul de pe vehicul; μ = 0.75– coeficientul de frecare dintre pieton și sol; η = 0.75– factorul de impact al pietonului. D = 34 m – distanța de proiectare a pietonului măsurată la locul accidentului. Figura1-20. Foaia de lucru cu rezultatele obținute în PC -Crash 271.8Validarea modelului pr in comparație cu datele obținute experimental de autori Experiment 1 Având în vedere că unii parametri de intrare nu pot fi decât aproximați și analizând anterior influența acestora asupra distanței de proiectare a pietonului , rezultă că o influență major ă o are coeficientul de frecare dintre pieton și sol. Cercetări referitoare la determinarea coeficientului de frecare dintre pieton și sol, au fost făcute pe parcursul anilor de Searle, Simms, Kuhnel, Collins, Wood și alții. Majoritatea cercetătorilor au abordat fenomenul ca unul complex, care combină mișcarea de aruncare pe orizontală cu mișcarea de alunecare și rostogolire pe sol a pietonului lovit de autovehicul . În baza acestor teorii se propun diverse formule de calcul pentru viteza de impact a autov ehiculului cu pietonul. Astfel Collins î n 1979 determina viteza de impact după formula: hhDhhgv 2 222 (1-23) Unde”h” reprezintă înălțimea centrului de masă al pietonului. Woodîn 1988 propune o formulă care ține cont de masa vehiculului și cea a pietonului .Această metodă matematică este numită SSM (Single Segment Model) 222 vmmmhDgvp v (1-24) Searle în 1983 și mai apoi î n 1993propune următoarele formule. Se observă c ă studiile lui Searle sunt mai complexe deoarece includ în analize și unghiul de pr oiectare al pie tonului, masa autovehiculului și masa pietonului . )sin()cos(2 Dgv (1-25) )sin()cos(2 hDgv (1-26) Astfel din literatura de specialitate ,s-au extras în tabelul 1 .3 limite propuse ale coeficient ului de frecare cu solul . În analiza noastră vo m alege o valoar e de 0.52, a acestui coeficient, știut fiind faptul că încercările au avut loc pe o pistă din beton uscat. Pentru unghiul de lansare a pietonului de pe vehicul, la finalul fazei 1, s -a ales o valoa re nulă, din analiza filmărilor cu camera de mare viteză aimpactului rezultând acest fapt. 28Tabelul1.3,după [25] Autorul Coeficientul de frecare Tipul suprafe ței 0.66 Asfalt Searle(1983) 0.79 Iarbă Collins(1979) 1.1 Severy(1966) 0.4-0.75 0.45-0.6 Asfalt 0.4-0.65 BetonFricke(1990) 0.45-0.7 Iarbă 0.57-0.58 Asfalt Stevenson (2006) 0.54-0.6 Iarbă Timpul „t1” de 0.19 5 s,s-aobținut din înregistrările pe diagramele de decelerație la nive lul capului manechinului pieton, Figura1-21. Head acceleration at time „t1 = 0.19 s” -200-160-120-80-4004080120160200 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 230 240 250 Timel [ms]Acceleration [g]Acceleratia pe axa X Acceleratia pe axa Y Acceleratia pe axa Z Acceleratia rezultanta Figura1-21. Timpul la care se încheie faza 1.1 – pietonul se lovește cu capul de parbriz , date experimentale Datele de intrare: Vo’ =8.216 m/s2 = viteza vehiculului în momentul primului contact cu pietonul ; a =-4 m/s2– decelerația medi e de frânare , premergător primului impact cu pietonul; mv = 1024 kg– masa autovehiculului; mp = 73 kg – masa pietonului; h = 1m– înălțimea de la care este lansat pietonul de pe vehicul; t1 =0.195 s– timpul la care pietonul se lovește cu capul de zona capotă-parbriz; α = 0 grade – unghiul sub care este lansat pietonul de pe vehicul; μ = 0.52– coeficientul de frecare dintre pieton și sol; η = 0.883– factorul de impact al pietonului. A rezultat: D = 7.01 m- distanța de proiectare a pietonului măsurată la locul accidentului , la șoldul manechinului, față de punctul de prim contact . 29Din formula propusă a rezultat o distanță de proiectare a pietonului de 6.87 m,t1 + t1’ = 0.195+0.202 = 0.397 secunde. Spațiul parcurs de pieton în această fază este x1 + x1’ = 1.42 +1.307 = 2.73 m. Distanța parcursă în faza de zbor rezultă de x 2 =2.75 m, iar distanța de alunecare pe sol este x 3 =1.4 m. De asemenea din înregistrările cu camera de filmare de mare viteză reiese foarte bine existența fazei 1.2. a impactului p rimar, timp în care pietonul este purtat pe capota vehiculului, Figura1-5șiFigura1-22. Figura1-22. Faza 1.2 – purtarea pietonului pe capotă pân ă la lansarea în faza de zbor. Cadrele sunt la 200, 250, 300, 350, 400 ms, filmare de sus Durata de timp în care pietonul este purtat pe autovehicul poate fi dete rminatăcu: ‘ 1tavv (1-27) avt1 ‘ 1(1-28) Din modelul propus pentru caracteristicile de impact enumerate anterior rezultă un timp t 1’ de 0.202 secunde, comparabil cu cel din analiza filmelor de mare viteză care a fost deaproximativ 0.208 secunde. Experiment 2 Datele de intrare: Vo’ = 8.056 m/s2 = viteza vehiculului în momentul primului contact cu pietonul ; a =-3.8 m/s2– decelerația medie de frânare , premergător primului impact cu pietonul; mv = 940 kg – masa autovehiculului; mp = 75 kg – masa pietonului; h = 1 m– înălțimea de la care este lansat pietonul de pe vehicul; t1 = 0.250 s – timpul la care pietonul se lovește cu capul de zona capotă -parbriz; α = 0 grade – unghiul sub care este lansat pietonul de p e vehicul; μ = 0.52– coeficientul de frecare dintre pieton și sol; η = 0.713– factorul de impact al pietonului. Din formula propusă a rezultat o distanță de proiectare a pietonului de 7.121 m , cu t 1 + t1’ = 0.250+0.492 = 0.742 secunde. Spațiul parcu rs de pieton în această fază este x 1 + x1’ = 1.74 + 2.74 = 4.48 m. Distanța parcursă în faza de zbor rezultă de x 2 = 2.098 m, iar distanța de alunecare pe sol este x 3 = 0.536 m . Datele măsurate prin analiza filmelor de mare viteză ne indică x1 + x1’ = 1.65+ 2.76 = 4.41 m. Celelalte două faze nu au fost surprinse cu camera de mare viteză. Distanța totală de proiectare a pietonului, D = 8.5 m, măsurată la locul accidentului. Aceasta a fost așa de mare deoarece au fost surprinse imagini cu o cameră obișnui tă de filmare în care apare faptul că pietonul este lovit încăodată de autovehicul în timpul fazei de zbor . 30 Figura1-23.Poziția finală a pietonului Figura1-24.Subfaza 1.1impactul primar și secundar , test 2,la29 km-h,vehicul cu altă geometrie frontală [18] Figura1-25.Subfaza 1.2purtarea pe capotă a pietonului în intervalul 0.250- 0.740 s [18] Din cele două experimente realizate putem deduce că, coeficientul de impact al pietonului „η” este invers proporțional cu durata fazei 1.2. când pietonul este purtat pe autovehicul. Cu cât timpul”t1’”este mai mare pietonului i se imprimă o vi teză mai mică de lansare în faza de zbor, deci acesta va fi purtat mai mult timp pe autovehicul. 1.9Evidențierea sub fazei de purtare pe capotă, prin experimente realizate cu diver se vitezeși profile frontale de autovehicul In 1998 Limpert [16 5] a împăr țit coliziunea de tip autovehicul pieton în trei faze: faza de impact, faza de zbor și faza de alu necare/rostogolire pe sol. Autorii acestei lucrări au împărțit faza de contact cu autoturismul în două sub -faze. Prima de la impactul primar până la impactul secundar al pietonului, cu capul de capotă/ aripă. A doua sub -fază se întinde de la impactul secundar până la desprinderea de pe autovehicul. Cele două faze cumulate ca timp și distanță parcursă formează faza de purtare pe autovehicul a pietonului. 31În 1981 R avani [16 6], mai apoi în 1987 Brooks [16 7]și nu numai aceștia au definit cinci tipuri de coliziuni în care sunt implica ți pietonii. Una dintre acestea, analizată în lucrare presupune coliziunile dintre autoturisme și pietoni adulți, în care pietonii se „m ulează” pe profilul autovehiculului. Acest tip de coliziune presupune rotația și îndoirea corpului pietonului pe suprafața autoturismului și este urmată de regulă de impactul secundar al capului sau toracelui cu zona capotă aripă. În una din luc rările analizate Han [19] spunea: Un exemplu al primei categorii de coliziuni în care sunt implica ți pietonii constă în faptul că după primul impact pietonul rămâne pe capotă, suferă probabil un impact secundar și rămâne pe autovehicul fără a fi aruncat înspre înain te. În astfel de cazuri pietonul va aluneca de pe capotă înpre înainte sau pe lateralul autovehiculului, în funcție de cum acesta frânează sau își schimbă direcția. Apare astfel faza de „transport pe vehicul” a pietonului situată între faza de impact și cea de zbor. Figura1-26.Funcția bilineară de aproximare a distanței parcursă de pieton în faza de contact, propusă de Han Pentru viteze mici de deplasare, dar nu numai ,se propune prin modelul prezentat să se determine distan ța parcursă de pieton în timp ce se află în contact cu autoturismul. După cum reise din cercetările experimentale, prin analiza filmărilor cu camera de filmare rapidă, distan ța parcursă de pietonul aflat în contact cu autoturismul, form ată din distan țele x1 + x1′, este mai mare decât cea aproximată prin func ția bilineară în [19]. Rezultatele analizate de autor sunt prezentare în tabelul 1.4. Trebuie men ționat că în modelul funcției bilineare „xp” reprezintă distan ța parcursă de pieton, măsurată în centrul de masă, în timpul scurs dintre impactul primar și secundar. În experimentele cu manechine Kallieris and Schmidt au demonstrat că locul unde pietonul produce impactul secundar cu autovehiculul depinde de viteza de deplasare a acestuia d in urmă. ÎnFigura1-26, la definirea func ției bilineare se aproximează că x1=0.5 m, x 2=1.5 m, v 1=5 m/s iar v2=20 m/s. Pentru coliziunile în care pietonul este proiectat înainte la impactul cu un vehicul de tip autocamion/autobuz se consideră x p=0. Sub-faza de purtare pe autovehicul, nu a fost luată în calcul în referin țele de specialitate analizate. Împreună cu subfaza dintre primul impact și impactul secundar, distanța parcursă de ansamblul autovehicul -pieton, până la desprindere a de pe vehicul, este mult mai mare decât aproxima țiile date de legea bilineară (0.5 -1.5 m). Această afirma ție este probată prin determinările experimentale prezentate în figurile 1.28și 1.29și tabelul 1.4. În determinările experimentale s -au făcut testă ri cu pietoni adul ți, aflați în diverse poziții la momentul primului impact. Astfel ace știa au fost lovițiîn poziții statice, loviți din lateral, din spate, precum și din poziția de mers, când au avut un harnașament special de susținere.v1 v2x1x2xp vaut 32Geometria autoveh iculelor a variat, fiind analizate încercări cu 6 tipuri de autoturisme cu profile frontale diferite. Vitezele de coliziune au fost cuprinse între 2 0și 32 km/h, mai puțin cazul 8 unde nu avem informa ții despre viteza de impact. În toate cazurile analizate distanța parcursă de autovehicul între impactul primar și secundar a fost cuprinsă în plaja 0.8-1.7 metri, distanță mai mare decât cea cons iderată în modelul bilinear [19] . 00.20.40.60.811.21.41.61.8 0 5 10 15 20 25 Viteza autovehicul [m/s]Distanța X1 [m] Figura1-27.Comparație întredistanța parcursă de pieton până la impactul secundar și funcția bilineară de aproximare propusă de Han 0123456 0 5 10 15 20 25 Viteza autovehicul [m/s]Distanța totală de transport [m] Figura1-28.Comparație între distanța totală de transport și funcția bilineară de aproximare propusă de Han 33După impactul secundar, unii pietoni au fost purta ți pe capotă, alții s -au răsucit pe aceasta și au căzut în lateralul autovehiculului iar al ții au fost proiecteți în aer la desprinderea de pe autovehicul, când acesta a avut viteză mare. Distanța parcursă de autovehicul de la impactul secundar, până la desprinderea pietonului de pe acesta a varia t între1.1-3.6 metri. Prin urmare distanța totală parcursă de ansamblul format din autovehicul și pieton în timpul fazei de contact se situează în plaja1.9-4.85 metri. Pentru viteze mici de impact faza de zbor este aproape inexistentă. Raportul dintre distan ța parcursă de autovehicul cu pietonul pe acesta și distanța totală de proiectare a pietonului, pentru viteze mici de coliziune, poate ajunge la 50%. Tabelul 1.4 Nr crt Vehicul Vit. vehicul X1 X1’X1+X1’ [m/s] [m] [m] [m] 1 V1 8.21 1.40 1.30 2.70 2 V2 8.05 1.70 2.75 4.45 3 V3_t1 5.86 1.20 3.60 4.80 4 V3_t2 8.08 1.45 2.65 4.10 5 V3_t3 8.88 1.35 3.50 4.85 6 V4 6.94 1.10 2.70 3.80 7 V5 10.66 1.20 2.40 3.60 8 V6 n.a. 0.80 1.20 2.00 9 V1 8.36 1.00 2.22 3.22 Din analiza grafică a filmărilor cu camere de mare viteză, a unor accidente, la diverse viteze de deplasare a autovehiculelor, în care sunt implica ți pietoni aflați în diverese ipostaze se confirmă existen ța subfazei de purtare a acestora pe capotă. Clasa de autovehicul, în conformitate cu clasificările EuroNcap, precum și profilul frontal al acestora a fost diferit. Figura1-29. Subfaza 1.2 purtarea pe capotă a pietonului pentru un vehicul din clasa supermini [168] 34 Figura1-30. Subfaza 1.2 purtarea pe capotă a pietonului pentru un vehicul din clasa compactă [168] 1.10Concluzii Modelul prezentat prezintă rezultate comparabile cu cele din modele existente e.g. ( Kuhnel- Schulz, PC-Crash, Batista , Han), cu datele din cazuistica analizată de diversi autori , precum și cu cele obținute pe cale experimentală. Prin modelul matamatic propus s -a pus în eviden ță influența fiecărui parametru asupra distanței de proiectare a pietonului. Astfel coeficientul de frecare dintre pieton și sol, decelerația la frânare, masa autovehiculului , coeficientul de impact șiînclinația drumului sunt parametrii cu influența cea mai mare asupra dinamicii accidentului. Coliziunile dintre vehicule și pietoni sunt guvernate de fenomene complexe, care nu pot fi modelate cu exactitate. Descompunerea fazei de contact dintre pieton și vehicul în două sub -faze, și generalizarea expresiilor pentru regimul de deplasare al vehiculului (constant sau frânat) pe durata acesteia, dau posibilitatea reconstituirii unor diverse tipologii de accidente de circulație, în limite de precizie comparabile cu metode și modele deja existente. Sunt necesare cercetări aprofundate privind distan ța parcursă de pieton pe autoturism în faza de contact cu acesta, deoarece cazuistica relevă că func ția bilineară de aproximare propusă de Han-Brach nu oferă rezultate suficient de exacte. Modelul privind distan ța de proiectare a pietonului, în urma coliziunii cu un autoturism, propune ca noutate stabilirea unei legi matematice de descriere a impactului care ține cont de zece parametri care influen țează dinamica accidentului. Au fost analizate fazele accidentului și s – a propus splitarea fazei de contact cu autoturismul în două subfaze. Descompunerea fazei de contact dintre pieton și vehicul în două sub -faze, și generalizarea expresiilor pentru regimul de deplasare al vehiculului (constant sau frânat) pe durata acesteia, dau posibilitatea reconstituirii unor diverse tipologii de accidente de circulație, în limite de precizie comparabile cu metode și modele deja e xistente. Determinarea pe cale experimentală a spa țiului parcurs de pieton în faza de contact cu autovehiculul și compararea acesteia cu legea bilineară din [19] a relevat diferen țe majore între cele două abordări. Astfel se constată că aproximarea de 0.5 -1.5 metri propusă de legea bilineară nu este conformă cu rezultatele ob ținute pe cale experimentală de autor. 35Rezultatele obținute prin modelul autorului sunt comparabile cu cele din modele descrise în literatura de specialitate precum, Kuhnel-Schulz, PC -Crash, Batista, Han. Validarea modelului s -a făcut pe baza datelor din cazuistica analizată de autor, precum și cu cele obținute pe cale experimentală în cadrul testelor de la Departamentul de Autovehicule și Transporturi . 36 372INFLUEN ȚA PROFILULUI FRONT AL AL AUT OTURISMELOR ASUPRA VĂTĂMĂRII PIETON ILOR Scurt rezumat: În cercetare se face o analiză, prin metoda multibody, a impactului dintre autoturisme și pietoni. S -a studiat cu precădere faza de contact dintre autovehicul și pieton. Având în vedere gama f oarte variată de geometrii frontale ale autovehiculelor implicate în accidente cu pietonii , după cum este men ționat și în [ 51,53], s-a încercat stabilirea unei corela ții între profilul frontal al autoturismelor și cinematica și dinamica imprimate pietonul ui în urma accidentelor. P rin modificarea unor parametri ai geometriei frontale s -au obținut clase diverse de autovehicule, în acord cu cl asificarea din [ 50]. Viteza de impact, structura frontală a autovehicului, incluzând aici atâ t geometria cât și rigiditatea acestuia sunt factori importan ți care produc leziuni pietonilor. Prin modi ficarea parametrilor barei para șoc, în lucrare s -a analizat, experimental și prin simulari cu metoda multibody, în ce masură profilul frontal al unui autovehicul înfluen țează cinematica și gradul de vătămare al capului unui pieton adult. 2.1Considera ții generale Anual în țările europene aproximativ 40000 de persoane mor, iar peste un milion sunt vătămate în accidente rutiere. Aproximativ 20% din aceste victime sunt pietoni (6000) s au bicicliști (2300) [58].Statistici precum aceasta oblică guvernele țărilor europene să stabilească noiținte pentru reducerea nu mărului victimelor accidentelor de cicula ție. Pentru realizarea acestor ținte, European Experimental Vehicles Committee (EEV C)a recomandat constructorilor de autovehicule să introducă noi seturi de proceduri și teste pentru a asigura mai multă pro tecție pietonilor în caz de coliziune [57]. In 1988 se î ntruneste grupul EEWG10 cu scopul de a p ropune un set de metode pentru încercareaautovehiculelor. În 1997 EEWG17 revizuie ște normele EEWG10 și propune mijloacele și dispozitivele utilizate pentru încercări de coliziune cu pietonii. Regulamentul 78/2009 al CE , privind protec ția pietonilor ș i a altor utilizatori vulnerabili ai drum urilor, reglementează ca din 2015 sa fie în ăsprite condițiile din prescripi ția intrată în vigoare î n 2011. Euro NCAP a lansat o evaluare separată de acordare a calificativelor pentru vehiculele supuse la coliziuni cu pietoniiîn perioada 1997-2009. Începân d din 2009, scorul ob ținut la încercarea de impact cu pietonii a devenit o parte integrantă a sistemului global de rating. Figura2-1. Normativele EuroNcap privind testul de coliziune cu pietonii În domeniul accidentelor rutiere în care sunt implica ți pietonii, se găsesc cercetări sub diverese aspecte în [ 43], [44], [45], [47], [51], [53]. Multe modele privind analiza și reconstrucția 38accidentelor au fost utilizate și perfecționate de -a lungul anilor, de la modele simple, rela ții analitice [ 52], până la modele complexe incluse în aplica ții software specializate [ 31]. Eforturi pentru schimbarea designului păr ții frontale al autoturismului, cu scopulprotejării pietonilor, au început încă din anii 1970 [ 54]. Studii asupra vătămării pietonilor la vitez e de până în 40 km/h au fost făcute de Poh lak precum și în [55],[160], [18] . Este unanim acceptat faptul că impactul în zona membrelor inferioare ale pietonului cu un vehicul este puternic influen țat de sistemul bara de protecție utilizat [ 56], [160]. Prinprezentarea din acest capitol se dorește să afle în ce măsură partea din fa ță a autovehiculelor influențează cinematica pie tonuluiși nivelul de severi tate al traumatismelor craniene , deoarece este bine cunoscut faptul ca aceste leziuni sunt de foarte multe ori fatale. In urmacercetărilor exper imentale suprafața frontală a autovehiculului poate fi caracterizată de zone cu potențial diferit de vătămare la nivelul capului . Centrul capotei este definită ca suprafața încadrată la mai mult de 150 mm de orice muchie a capotei. Aria capotă – aripă incl ude suprafața capotei limitată la 150 mm de muchii precum și partea de sus a cadrului aripii. Suprafața din spate a capotei este cuprinsă între baza mare a parbrizului și o linie imaginară la 150 mm înaintea muchiei din spate a capotei ,Figura2-2. Datele culese din accidente reale arată că punctul de impact al capului pietonului es te distribuit complet aleator în limitele acestor regiuni, în func ție de viteza ș i profilul vehiculului, se poate ajunge la impact cu parbrizul sau cu montanții A[46]. Figura2-2. Delimitarea zonelor cu poten țial diferit de vătămare pe suprafața frontală a vehiculului Având o introspec ție în timp asupra evoluției gradului de pr otecție al pietonilor, se observă că în decursul unui deceniu și jumătate, începând cu sfârșitul anilor 90, nivelul de vătămare al pietonilor a scăzut substan țial,Figura2-3. Au concurat la aceste rezultate modificări ale arhitecturii autovehiculelor, precum și inovații constructive. ÎnFigura2-3, de la stânga la dreapta, sunt prezentate , ca o evolu ție în timp, zonele geometriei frontale ale unui autoturism cu potențiaul lor de vătămare asupra pietonilor (roșu=vătămări severe, verde=vătămări minore). Figura2-3.Nivelul de vătămare al pietonilor de către suprafa ța frontală a unui autoturism, evoluție în timp , sursa EuroNCAP 39Modelul multibody al pietonului poate fi un instrument bun pentru a analiza mi șcarea acestuia, din punct de vedere al cinematicii și dinamic ii impactului. Pentru validarea acestor modele au fost efectuate mai multe testări experimentale de coliziune. O bună corelare între teste și rezultatele simulărilor a fost găsită. Diferite forme de capotă pentru partea din față ale autoturismelor moderne au fo st utilizate pentru aceste crash – teste, cu scopul de a studia influența acestora asupra cinematicii pietonilor în timpul și după impact. Modelul multibody implică, de asemenea, capacitatea de a realiza diferite tipuri de pietoni (dimensiune și masă) aflați în diferite condiții inițiale (stând pe loc, în mers,în alergare) [20]. Noutatea abordării din această lucrare constă în studierea fazei de contact a impactului dintre un pieton, modelat ca un sistem multibody șiautoturismul format din corpuri de cont act ale căror geometrie poate fi modificată în func ție de profilul geometric al acestuia, în vederea determinării dependen ței dintre gradul de vătămare și designul frontal al autovehiculului. 2.2Considera ții asupra barelor de protecție Un rol important în dim inuarea impactului frontal sau din spate este d eținut de structurile elasticeși foarte rezi stente ale barelor de protec ție care, împreună cu lonjeroanele, absorb par țial forța de impact. Bara de protec ție a fost utilizată pentru a reduce daunele rezultate din coliziunile care au loc la viteze mai mici de 16 km/h vezi [39]și [40]. În timp, gradul de protec ție asigurat de bara parașoc a fost redus pe scala de importanță, aspectul estetic și aerodinamica autovehiculului fiind elemente mai importante. Apoi, s -a constatat că rigiditatea structurii barei de protec ție sau elementele sale de sprijin reprezintă elementul principal pentru protec ția pietonilor, deformarea acesteia trebuie produsă într -un anumit mod în care ar trebui să reducă for ța de impact asupra p ietonilor. Bara de protec ție, ca un subsistem simplificat, include o structură de sprijin și un element de consolidare de tip grindă curbat ă, două elemente absorbante de șoc, elemente de fixare și o mască elastică (fascia) ob ținută prin injectarea de mase termoplastice dure din policarbonat, poliuretan, polietilenă, polipropilenă de înaltă densitate, cauciuc termoplastic sau alte materiale cu proprietă ți similare. Bara para șoc este parte a sistemului care include absorbanții de șoc, de care aceasta este fix ată, cadrul frontal al mo torului, traversa radiatorului și elementele de fixare ale acestuia, precum și sistemul de iluminare frontal (faruri, semnalizatoare, proiectoare de ceață) acestora din urmă asigurâ ndu-le protecția. În unele lucrări s -a demonstrat că un sistem de bar ă parașoc adaptivă, construit din materiale cu proprietăți anizotrope, poate contribui semnificativ la la dezvoltarea conceptului „pedestrian friendliness” al geometriei frontale a autovehiculului. Totuși, până la implementarea acestui c oncept pe scară largă și asigurarea unui grad mare de fiabilitate a sitemului , suntîncănecesare ce rcetări de dezvoltare de produs [56]. 2.3Clasificarea autovehiculelor în func ție de designul frontal Profilul frontal al autovehiculelor, din punct de vedere geometric, poate fi determinat de o serie de parametri. Prin modificare a acestora se pot ob ține clase specifice de profile frontale ale autovehiculelor, în limitele unor coridoare geometrice . Acești parametri influențează dinamica coliziunii cu al ți participanți la traficul rutier, precum pietonii sau bicicliștii. ÎnFigura2-4 se prezintă profilul general al unui autoturism și elementele din geometria acestuia, care au rolul de parametri variabili și care influnețează cinematica și dinamica impactului cu pietonii. Trebuie men ționată evoluția continuă a designului autovehiculelor dar prin valori particulare ale fiecărui parametru, men ționat anterior, se poate obține o diversitate de modele. Prima versiune de clasificare a autovehi culelor [50], având ca bază unele cercetări ale asociației DEKRA pentru EEVC -WG17, con ține cele mai uz uale 6 profile frontale existente. Parametrii geometrici lua ți în calcul sun prezentați în tabelul următor. 40Figura2-4. Vehicul cu geometrie variabilă (VGV) schema Tabel2.1.Parametrii care definesc geometria frontală a autovehiculelor Simbolul Denumirea parametrului A Înălțimea muchiei frontale a capotei B Înălțimea muchiei superioare a barei paraș oc C Avansul barei para șoc în raport cu muchia frontală a capotei D Unghiul detrminat de dreapta ce trece prin muchia superioară a barei para șoc șimuchia frontală a capotei cu solul E Unghiul de înclinare a capotei Tabel2.2. Propunere EEVC-WG17 pentru stabilirea claselor de profile frontale ale autovehiculelor. [19] Înălțimea muchiei frontale a capotei [m]Unghiul de înclinare a capotei [°]Unghiul determinat de muchia superioară a barei para șoc și muchia frontală a capotei cu solul [°] Key profi l < 0.7 < 20 Trapezoidal profil Unghi mic de înclinare a capotei< 20 < 70 Unghi mare de înclinare a capotei> 20 < 70 Ellipsoidal profil Muchia frontală a capotei are raza > 0.25 m Pontoon profil > 70 Vertical profil (BOX) Plan de contact ver tical E 41Parametrii geometrici utiliza ți pentru stabilirea tipului de profil frontal au fost: Înălțimea muchiei frontale a capotei, măsurată până la sol. Unghiul de înclinare a capotei, raportat la o linie orizontală. Unghiul determinat de muchia super ioară a barei para șoc și muchia frontală a capotei cu solul. În aplicația PC-Crashse pot modifica o serie de parametri care definesc profilul frontal al unui autovehicul, ob ținându-se diverse geometrii frontale, în acord cu cl asificările anterioare. Parametrii modifica ți sunt prezentați în Figura2-5, iar corelarea dintre PC -CrashșiVGV este prezentată în tabelul 2.3. Figura2-5.Exemplu de fereastră a aplica ției PC-Crash unde pot fi modifica ți parametrii geometrici ai autovehiculului Tabel2.3.Coresponden ța între PC -CrashșiVGV (Vehicul cu G eometrieVariabilă) No. Param.Profil vehicul PC-CrashVehicul cu geometrie variabilăDescriere parametru P1 1 Înălțimea muchiei inf erioare a barei parașoc P2 2 B Înălțimea muchiei superioare a barei parașoc P3 3 A Înălțimea muchiei frontale a capotei P4 4 Înălțimea muchiei din spate a capotei (la baza parbrizului) P5 a C Avansul barei para șoc P6 b Avansul muchiei din spate a b arei parașoc față de muchia frontală a capotei 422.4Modelarea impactului autoturism -pieton Geometria autovehiculului poate avea un efect major asupra dinamicii accidentului. În aplicația PC-Crash,sepot realiza diferite forme de autovehicule. Geometria aces tuia poate să fie specificată folosind opțiunile din meniu rile pull-down ale aplicației, sau anumite detalii de formă 3D, DXF pot fi importate și atașate la un model existent [ 31]. În PC-Crashautovehiculele sunt modelate din corpuri rigide. Suprafa ța acestora este definită prin o serie de plane, definite de poligoane formate din triunghiuri. Forma și dimensiunile unui vehicul pot fi definite prin introducerea unor cote geometrice, sau prin utilizarea formelor detaliate, 3D importate din biblioteci predefin ite, salvate sub formă de fi șiere DXF. Se face aproximarea că pun ctul de contact dintre pieton și autovehicul se află pe suprafa ța unui plan ce define ște forma vehiculului. Astfel, deformarea acestuia este neglijată. Penetrarea elipsoidului estedistanțadintreunpunct de pe elipsoid”Pe”,undeplanul tangențialeste paralel cu planulcontactșiun punct de pe planulde contact „Pp”.Componentele tangențialeale forțeide contact sunt calculate folosind elipsoidul amintit,cucoeficientul de frecaredintrevehiculși pieton specificat șivitezarelativă a punctelor de contact .Forța de contact din elipsoideste aplicată cao forță externă asupravehiculului .Prin urmare ,influența impactului cu pieton ul,asupramișcăriipost-impacta vehiculului poate fianalizată.[31] Figura2-6.Descrierea contactului dintre autovehicul și corpul pietonului [PC-Crash] Autoturismul cu care s -au realizat o parte din simulări,are masa de1100 kg,iar uniiparametri aigeometrieifrontale au fost modificați în conformitate cu clasificarea dintabelul2.2. Masa vehiculului a fost stabilită în conformitate cu masa medie a clasei supermini pentruautovehicule de familie, în conformitate cu normele EuroNCAP. Simulările s -au realizat la viteza de 30 km/h, pietonul fiind pozi ționat în diverse ipostaze de mers.Din consideren te tehnice nu s -au realizat încercări experimentale la viteze mai mari de 30 km/h. Impactul dintre autoturism și pieton a fost frontal, de -a lungul axei longi tudinale, mediane a autovehiculului. Pietonul a fost pozi ționat pe partea median -dreapta a vând direc ția de mers perpendicular pe axa drumului, impactul primar fiind în zona membrelor sale inferioare din stânga, respectiv dreapta, în func ție de situația al easă,Figura2-7. În cadrul analizelor s -au variat parametrii “P5”- avansul barei para șoc, descris de muchia frontală superioară, “P2” – înălțimea de montaj a barei parașoc, de asemenea măsurată de la muchiasafrontală superioară și “P3”- înălțimea muchiei frontale a capotei. Diferența dintre parametrii “P2”– “P1” a fost constantă în tipul simulărilor . Unghiurile de înclinare a capotei, precumșicel dintre muchia superioară a barei para șoc și muchia frontală a capotei, notat cu “ D”, în conformitate cu schema din Figura2-5, au fost determinate, în acord cu sinteza asupra parametrilor geometriei frontale a v ehiculului din tabelul 2.2. Astfel pentru parametrul “D” avem relația: 43 523tanPPPaD (2-1) În urma simulărilor s -au determinat curbele de varia ție ale accelerațiilor și vitezelor la nivelul capului pietonului. Aceste informa ții au permis determinarea ulterioară a criteriului de vătămare a capului, HIC . Valorile criteriului HIC au fost ulterior corelate cu valorile unghiului “D”, pentru diverse profile geometrice ale autoturismului. 5.2 1212 212 1)(1 ,maxt tdttattttttHIC (2-2) Tabel2.4.Sintetizarea datelor referitoare la simulările efectuate pentru determinarea criteriului HIC. Înălțimea muchiei frontale a capotei “A” = “P3” [mm] Avansul barei para șoc “C” = “P5” [mm] Înălțimea muchiei superioare a barei para șoc “B”= “P2”30405060 7080 90100 450 XXXX X X X X 500 XXXX X X X X 550 XXXX X X X X 600 XXXX X X X X Metoda folosită pentru analiza datelor ob ținute în cadrul simulărilor cuprinde următoarele etape: Realizarea unei analize globale asupra accelera țiilor capulu i,într-un interval de timp specificat ; Determinarea unor sub -intervale de timp de interes maxim. Acestea sunt caracterizate de valorile accelera țiilor la nivelul capului ; Determinarea valorilor criteriului de vătmare capului, HIC ; Realizarea unor analize comparative a le valorilor HIC, cu scopul de a determina influen ța geometriei frontale a autovehiculului asupra cinematicii impactului și asupra vătămărilor pietonului. Figura2-7.Exemplu de simulare cu m enționarea poziției pietonului 442.5Rezultate ob ținute și dicuții Pentru viteza de coliziune de 30 km/h, timpul la care apare impactul secundar (pietonul se lovește cu capul de zona capotă -parbriz) este 0.15până la 0.245 secunde,observându -se o ușoară descreștere a acestuia pentru înălțimea muchiei frontale a capotei de 900 mm, Figura2-8a, b, c. Odată cu cre ștereaînălțimiimuchiei frontale a capotei se observă cre șterea valorilor accelerațiilor capului, figura2.10. Accelera ția maximă creșteși eaodată cu înăl țimea muchie i frontalea capotei, ajungând până la valoarea de 72 g pentru această viteză de impact. -100.00000.0000100.0000200.0000300.0000400.0000500.0000600.0000700.0000800.0000900.0000 0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 time [s]acceleration [m/s2]Head_sim_1_450_700 Head_sim_1_500_700 Head_sim_1_550_700 Head_sim_1_600_700 Figura2-8 a.Accelerația capului pentru înăl țimea muchiei frontale a c apoteide 700 mm 0.00100.00200.00300.00400.00500.00600.00700.00800.00900.00 0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 time [s]acceleration [m/s2]Head_sim_1_450_800 Head_sim_1_500_800 Head_sim_1_550_800 Head_sim_1_600_800 Figura2-10 b.Accelerația capului pentru înăl țimea muchiei frontale a capotei de 800 mm 0.0000100.0000200.0000300.0000400.0000500.0000600.0000700.0000800.0000900.0000 0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 time [s]acceleration [m/s2]Head_sim_1_450_900 Head_sim_1_500_900 Head_sim_1_550_900 Head_sim_1_600_900 Figura2-10 c.Accelerația capului pentru înăl țimea muchiei frontale a capotei de 900 mm 4501002003004005006007008009001000 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 Bumper advance [mm]HICmax HIC_450_700 max HIC_500_700 max HIC_550_700 max HIC_600_700 Linear (max HIC_450_700) Linear (max HIC_500_700) Linear (max HIC_550_700) Linear (max HIC_600_700) 01002003004005006007008009001000 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 Bumper advance [mm] HICHIC_450_800 HIC_500_800 HIC_550_800 HIC_600_800 Linear (HIC_450_800) Linear (HIC_500_800) Linear (HIC_550_800) Linear (HIC_600_800) 01002003004005006007008009001000 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 Bumper advance [mm]HICmax HIC_450_900 max HIC_500_900 max HIC_550_900 max HIC_600_900 Linear (max HIC_450_900) Linear (max HIC_500_900) Linear (max HIC_550_900) Linear (max HIC_600_900) Figura2-9.Variația criteriului HICîn funcție de parametrii P2, P3și P5 Odată cu avansul barei para șoc, parametrul “P5”, se observă o creștere a criteriului HIC, o excepție fiind valorile aproximativ constante în cazul înălțimii muchiei frontal e acapotei la 900 mm, iar înăl țimea muchiei superioare a barei fiind la 450 până la 550 mm față de sol, Figura2-9. Considerând parametrii “P2”, “P3” și “P5” se observă că pentru configurația la care înălțimea muchiei frontale a capotei este de 900 mm apar dispersiile cele mai mari ale valorilor criteriului HIC. Prin reprezentarea criteriului HIC în func ție de unghiul “D” se observă tendința de creștere a criteriului de vătămare odată cu descre șterealui “D”. Valoare aproape cons tantă a tendin ței de variație a lui HIC se obține pentru muchia frontală a capotei la 700 mm, Figura2-10. Dispersia criteriului HIC, în jurul curbelor de regresie care definesc tendin ța sa de variație, este mai pronunțată pentru înălțimea muchiei frontale a capotei la 800 mm. Valoarea medie, a criteriului HIC, mai mică pentru înăl țimea muchiei frontale a capotei de 900 mm, comparativ cu cea de 800 mm, se explică prin modificarea legii de varia ție a 46accelerației și prin modificare a intervalului de timp în care are loc impactul secundar (lovirea capului de zona capotă -parbriz). De asemenea dispersia valorilor criteriului HIC este mai mică. -100.000.00100.00200.00300.00400.00500.00600.00700.00800.00900.001000.00 30.00 35.00 40.00 45.00 50.00 55.00 60.00 65.00 70.00 75.00 80.00 „D” angle [degree]HIC valuemax_HIC_700_30 max_HIC_800_30 max_HIC_900_30 Linear (max_HIC_700_30) Linear (max_HIC_800_30) Linear (max_HIC_900_30) Figura2-10.Variația HIC în funcție de unghiul “D” 2.6Studiu experimental privind impactul autoturism -pieton Scenariul de impact Scenariul de încercări și aparatura utilizată sunt prezentate în Figura2-11.S-au analizat câteva situa ții particulare, considerate a fi rep rezentative în cazul accidentelor în care sunt impicați pietonii: Pieton trecând strada în mers sau în fugă prin fața autovehiculului. În toate cazurile impactul pietonului se produce în lateral șipoate fi pe partea dreaptă sau stângă, în func ție de direcția de deplasare. Acest tip de accident este reprezentativ, majoritatea pietonilor fiind lovi ți în lateral [ 53]. Ambele membre inferioare ala pietonului sunt în contact cu solul în momentul impactului, greutatea corpului fiind sus ținută pe acestea și nu de către un harna șament special . Autovehiculul rulează cu viteză constantă în momentul dinaintea impactului. Testele au fost filmate cu 125, respectiv 250 cadre pe secundă. 47 Figura2-11. Scenariul de impact și aparatura de măsurare [101], [115], [18] Pregătirea manechinului Pentru a îndeplini standardele de construc ție și distribuție a maselor, manechinul construit în laboratoarele Departamentului de Autovehicule și Transporturi, respectă datele de la mane chinul Hybrid III [42]. Acesta a fost i nstrumentat cu accelerometre triaxiale montat e în cap respectiv torace,Figura2-12. În timpul testelor manechinul s -a suținut singur, prin reglarea momentelor din articula ții, în toate postu rile analizate, nefiind necesa r un harna șament special de susț inere, precum în cazul manechinului Polar II, prezentat în [124]. S-au efectuat următoarele opera ții: Modifcarea maselor astfel încât acestea să aibă distribu ția pe segmente de corp ca în tabelul 2.5; Reglarea momentelor din articula ții. Tabel2.5.Stabilirea maselor manechinului după[18],[115] Segmentul de corp Masa [kg] Cap 4.50 Gât 1.556.05 Torace 29.65 Brațe 4.00 Antebrațe cu plame4.3037.95 Tors 11.55 Femur 9.05 Gamba 8.4029.00 Masa totală 73.00 73.00 48Markeri speciali au fost aplica ți pe manechin cu scopul de a urmări mai bine cinematica segmentelor de corp, în timpul analizei grafice a filmărilor video. Lanțul de măsură folosit pentru înregistrarea datelor este preze ntat schematic în Figura2-12. Figura2-12.Scema lan țului de achițiție și măsurare a datelor [18], [115] Pregătirea autoturismului Pentru realizarea testelor asupra vehicul ului s-au făcut unele modificări, după cum urmează : Rezervorul de combustibil a fost golit, din motive de securitate ; Pentru determinarea cu exactitate a vitezei de deplasare a autovehiculului, s -a montat un dispozitiv tip roata a cincea; Partea frontală a fost vopsită în diverse culori, pentru a marca zonele cu poten țial diferit de vătămare a pietonului; Pe lateral au fost adăuga ți markeri lineari pentru a facilita analiza grafică a filmărilor; Dispozitive de tip Datalogger OMEGA SHOCK101 și DSD Pocket D AQau fost montate în vehicul pentru a înregistra decelera țiile acestuia. Derularea exeprimentelor Pietonul a fost pozi ționat în fața autoturismului, în postură de mers, perpendicular pe axa longitudinală a acestuia. Încercările au fost efectuate pe do uă autoturisme cu profle fronta le diferite. Viteza de impact mă surată în timpul testelor a fost de aproximativ 30 km/h, în toate cazurile analizate, viteză similară cu cea din majoritatea accidentelor în care sunt implica ți pietonii [ 46]. Primul autoturism are muchia frontală a capotei la 800 mm, cu el s -au efectuat primele două testări. Cel de -al doilea vehicul are muchia frontală a capotei la 710 mm fa ță de sol. Primul impact apare la nivelul tibiei, exact sub articula ția genunchiului, autovehiculul lovin d pietonul cu zona mediană a barei para șoc. Pentru viteza de impact de 29.18 km/h, impactul secundar apare la 210 ms, în corelare cu rezultatele simulărilor. Pentru testul 2 ,cu viteza de 30.21 km/h, impactul secundar se produce la 195 ms, iar pentru cel d e-al treilea, cu viteza de 4929.58 km/h, la 200 ms. Impactul secundar are loc în zona capotă -parbriz, pietonul lovindu -se cu capul la baza parbrizului. Piciorul în care a fost lovit pietonul la impactul primar a suferit fracturi în zona articula ției genunchi ului. Autovehiculul prezintă în urma impactului urme de zgâriere pe capotă și deformare cu spargere în zona parbrizului. Muchia frontală a capotei a suferit u șoare deformări în urma contactului cu zona femur -bazin a pietonului. Analiza datelor video confir mă existen ța celor trei faze principale ale impactului dintre autoturisme și pietoni: faza 1- contactul dintre autoturism și pieton, dureaza de la primul impact până la căderea/lansarea pietonului de pe vehicul. faza 2- faza de aruncare, durează din mom entul desprindereii pietonului de pe autovehicul, până la contactul acestuia cu solul; faza 3- contactul cu solul, în care pietonul alunecă/se rostogole ște pe sol, până ajunge în poziția finală. În lucrarea prezentă se face o analiză numai asupra fazei d e contact dintre autoturism și pieton. Contactul cu autoturismul Faza de contact dintre autoturism și pieton în postu ră de mers este detaliată în fi gura2.15. Primul contactare loc în dreptul genunchiului. În momentul imediat următor apare tendin ța de atragere a gambei sub vehicul, fenomen remarcat și în [59], [48]. Acesta apare datorită cedării articula ției genunchiului în momentul impactului. La 50 ms de la primulcontact se observă cum pietonul este lovit cu muchia frontală a capotei în zona femurului și impactul se tranferă către celălalt picior. Urmeză rotirea pietonului în jurul punctului de contact dintre femur și capotă, pentru ca la aproximativ 200 ms să lovească parbrizul cu capul, Figura2-13. Figura2-13.Secvențe pe durata cuprinsă în faza de contact cu autoturismul la 0, 50, 100, 150 and 200 ms, test 1 –pieton în pozi ție inițială de mers 2.7Influențe asupra coeficientului de rezistență aerodi namică prin modificarea pozi ției barei parașoc Studiu teoreticșiexperimental [105], [101], [98] Cercetarea experimentală a fost efectuată utilizând un model la scara 1:10 al automobilului de serie DACIA Supernova, automobil utilizat și în testele de impact cu pietonul . Macheta a fost executată din rășini sintetice și lemn și respectă fidel detaliile de exterior al e caroseriei automobilului real [101], [98]. Corespunzător dimensiunilor modelului testat, raportul de blocare a fost: %2,3100 ExperienteCameraModel AA. 50Pentru a îndeplini și condițiile referitoare la grosimea de deplasare a stratului limită raport ată la garda la sol a modelului și a lungimii de presiune constantă acesta a fost testat în configurația prezentată în Figura2-14.Astfel s-a optat pentru reprezentarea căii de rulare ca suprafață fixă, cu prag (punct de formare a stratului limită) [ 90]. Figura2-14.Configurația de testare a machetei automobilului În prima etapă au fost efectuate studii referitoare la curgerea aerului în jurul caroseriei prin metoda vizualizării curenților cu fum, pentru o viteză de referință în camera de testare hkmv /100 . În urma testelor efectuate s -a constatat că din p unct de vedere aerodinamic profilul frontal al caroseriei, în special datorită ba rei parașoc, influențează modul în care curentul de aer aval se ramifică în cele două componente principale [ 91] [93]: Curentul de aer care curge și se dezvoltă peste suprafeț ele caroseriei ; Curentul de aer care curge pe sub caroserie, în spațiul delimitat de geometria inferioară a automobilului și calea de rulare. După cum a fost demonstrat în [91], din punct de vedere aerodinamic, creșterea fluxului de aer pe ramura inferioar ă are ca efect o creștere a rezistenței aerodinamice a automobilului influentând negativ consumul de combustibil și stabilitatea acestuia. În desfășurarea unui pr oces CFD se parcurg trei etape [95], după cum urmează: pre -procesarea, soluționarea numerică, post-procesarea. Pre-procesarea este partea cea mai complexă și mai laborioasă a unui proces de modelare numerică. În această etapă au loc următoarele: stabilirea domeniului de calcul, în concordanță cu fenomenul studiat și elaborarea modelului geometric a l acestuia; discretizarea domeniului de calcul; impunerea condițiilor de curgere pe frontierele domeniului; stabilirea parametrilor ce definesc procesul studiat și a schemei de soluționare numerică (pot fi incluse și în etapa următoare). Soluționarea numer ică este etapa în care se rezolvă efectiv sistemul de ecuații ce definesc fenomenul studiat. 51În faza de post -procesare are loc vizualizarea și evaluarea rezultatelor obținute în etapa anterioară. Din punct de vedere al prezentării grafice a rezultatelor, t ehnicile CFD oferă numeroase facilități, acestea fiind unul din motivele pentru care sunt utilizate ca tehnici complementare celor de evaluare practică în suflerii. Studiul CFD a fost realizat pentru determinarea variației coeficienților aerodinamici de re zistență și portanțăxc șizc în funție de poziția barei parașoc, în acord cu cercetările efectuate în et apa anterioară a proiectului [101 ].În acest sens a fost studiată curgerea în jurul unui corp cu cotelele degabarit mm2883891044 , reprezentând un model simplificat de automobil la scara 1:4, de tip Ahmed, utilizat în numeroase studii de specialitate [ 95,96,97,99, 100].Simulările CFD au fost efectuate utilizând platforma de simulare ANSYS Workbench 12.0, cu tehnologii integrate pentru preprocesare (inclusiv modelare CAD), soluționare și postprocesare. Modelul original [ 95] [105],Figura2-15, este compus din trei secțiuni, după cum urmează: partea frontală, cu suprafețe curbe, cu raza de racordare mmR100; parte mediană, de secțiune dreptunghilară, constantă; parte posterioară, interschimbabilă, cu o suprafață de lungime mm222, constantă, înclinată sub un unghi, care în studiul inițial are valori în intervalul 400, cu pas de 5, corespunzătoare unui vehicul hatchback. Figura2-15.Geometria corpului generic de au tomobil, Ahmed 1984 Figura2-16.Geometria corpului g eneric de automobil echipat cu b ara parașoc frontală, 52pentru studiul curent Modelul este solidar cu suprafața camerei de testare ce reproduce calea de rulare, fixă, prin intermediul a patru supor ți cilindrici cu diametrul de mm30și lungimea de mm50.Cu acest model, în experimentul inițial a fost studiată înfluența unghiului de înclinare a suprafeței posterioare asu pra modului în care se formează și se dezvoltă trena de vârtejuri, determinându -se în același timp și valoarea coeficientului de rezistență la înaintare. Recent, odată cu dezvotarea și perfecționarea dispozitivelor de reproducere a mișcării relative dintre automobil și carea de rulare, precum cele ce utilizează covoare rulante, pentru acest corp au fost determinare și caracteristicile aerodinamice în efect de sol [ 97, 100], situație în care au fost efectuate și simulările pentru studiul curent, pe un corp A hmed echipat cu bara parașoc în secțiunea frontală și având unghiul de înclinare al suprafeței posterioare 35. Paramerii care au fost variați sistematic în acest studiu, pentru o lățime constantă mmh35 a barei parașo c, au fost, similar ca în cele anterioare: avansul barei parașoc:bd, calculat în planul de simetrie longitudinal )(zOxal modelului, pentru o valoare constantă a înălțimii la sol a barei parașoc înălțimea la sol a bar ei parașoc:bh, pentru avansul maxin studiat: maxbd. Capetele laterale ale barei parașoc sunt racordate cu 100R, urmărind conturul corpului de referință. Modelulul geometric, parametrizat , al corpul ui cu bară parașoc a fost realizat utilizând facilitățile modulului CAD al platfornei ANSYS Workbench și integrat într -un domeniu de analiză de forma unui paralelipiped dreptunghic Figura2-17cu următoarele dimensiuni raportate la cea de referință a modelului studiat (lungimea L): Figura2-17.Geometria domeniului de analiză L5.2în fața modelului (după direcția axei ox); L6în spatele modelului (după direcția axei ox) ; L5.1în lateral (după direcția axei oz) și pe verticală (după direcția axei oz). 53Corespunzător a cestor dimensiuni, raportul de blocare pentru care au fost efectuate analizele este: %2100analizãde domeniuluisectiuniiAriamodeluluiareferintadesectiuniiAria . Pentru a beneficia de facilitățile oferite de platforma CFD utilizată, analizele au fost efectuate cu luarea în considerare a mișcării relative di ntre sol și corp, precum în [10 0].Astfel, în concordanță cu principiul de analiză prezentat în Figura2-18, pe frontierele domeniului analizat s-au impus următoarele condiții: pe nodurile de pe suprafețele ce def inesc corpul Ahmed a fost impus ca cele trei componente ale vitezei curentului de aer de referințăv să fie nule: 0 z y xννν , 222 zyxνννv ; pe nodurile de pe suprafața ce definește solul au fost impuse condițiile 0 z yνν și vνx, activându -se opțiunea „moving wall” (suprafață în mișcare); pe nodurile ce definesc suprafața de intrare a domeniului, planul yOz, au fost impuse condițiile: 0 z yvv șivvx; pe nodurile ce definesc suprafața de ieșire din domeniu a fost impus ca valoarea presiunii (relativă la cea de referință luată în considerare) să fie zero: 0p. pe nodurile ce definesc suprafețele laterală și superioară, conside rate la o distanță suficient de mare de corpul Ahmed, unde curgerea nu este perturbată de prezența acestuia, a fost impusă condiția de „perete fluid” (free slip); pe nodurile ce definesc planul zox a fost impusă condiția ca acesta să fi e plan de simetrie (simulările fiind efectuate în condițiile unor curgeri permanente, pentru o mai bună gestionare a resurselor de calcul, s -a optat pentu analizarea curgerilor pentru o jumătate a domeniilor de calcul). Figura2-18.Principiul de analiză, cu reproducerea mișcării relative dintre corpul Ahmed și sol Analizele au fost efectuate în condiții de curgere permanentă, adiabatică, fără variații ale densității și vâscozității aerului atmosferic, co nsiderat la o temperatură și o presiune de referință K288aerT ( C)15aert , respectiv2N/m101325aerp . Viteză de referință considerată a fost smv /40 , precum în [ 95], corespunzătoare unui număr Reynolds6·1063.2Re. Pentru a obține o imagine concludentă a fenomenelor investigate, studiul s -a efectuat pentru: 54șase valori ale avansului barei parașoc: mm25)20,15,10,5,,0(bd pentru o valoare a înălțimii la sol a barei parașoc mmhb150; șase valori ale înălțimii la sol a barei parașoc mm180)170,160,150,135,,115(bh , pentru avansulbd maxin studiat . Aceste valori corespund unor rapoarte Ldb,Lhb precum în studiile efectuate în [101]. Pentru calculul variabilelor procesului, programul utilizat rezolvă ecuațiile complete Navier – Stokes mediate sub forma Reynolds (RANS), ecuația conservării masei de fluid (ecuația continuității) și ecuația conservării energiei (dacă e necesar). Modelul de turbulență utilizat a fost SST (Shear Stress Transport) tip -k, acest model asigurând o convergență bună a soluției pentru curgeri cu separație, în cazul în care se asigură o densitate corespunzătoare a punctelo r de calcul în zona de strat limită (minim 10 noduri) [1 03]. Analizele s -au considerat încheiate când valorile normele reziduale de convergență au scăzut cu cel puțin patru ordine de mărime, iar variația lor a devenit nesemnificativă pe parcursul ultimilor iterații. De asemenea, s -au mai avut în vedere următoarele criterii: variații ale rezultatelor intermediare sub %5.0, pe parcursul ultimilor iterații, pentru rezistența aerodinamicăxF: [%] 100 )1()1( iXiXiX iXFFFF ; și forța de portanțăzF: [%] 100 )1()1( iZiZiZ iZFFFF ; 100y pe suprafețele ce definesc pereți solizi [1 03]; distribuția mărimilor ce caracterizează procesul de curgere să fie una continuă, cu valori credibile (vezi figurile 2.21– 2.24); Pentru evaluarea rezultatelor, atât cantitativ cât și din punct de vedere calitativ, au fost studiate: variația presiunii pe suprafețele corpului Ahmed și la nivelul solului; variația vitezei curentului de aer în jurul corpului Ahmed și aspec tul trenei de vârtejuri; valorile forțelor aerodinamice, de rezistentă și portanță și a coeficienților aerodinamici corespunzătorixc șizc. Figura2-19.Variația p resiunii pe suprafețele corpului Ahmed și la nivelul solului, pentru cazul de referință, mmdb0[105], [101] 55 Figura2-20.Variația presiunii pe suprafețele corpului Ahmed și la nivelul solu lui, pentru mmdb20 și mmhb150[105], [101] Figura2-21.Variația vitezei curentului de aer în jurul corpului Ahmed, pentru cazul de referință, mmdb0[105], [101] Figura2-22.Variația vitezei curentului de aer în jurul corpului Ahmed, pentru mmdb20 și mmhb150[105], [101] Pentru fiecare dintre cazurile studiate, rezultatele obț inute sunt prezentate sub formă grafică , după cum urmează: variațiile coeficienților aerodinamicixc șizc în funcție de avansul barei Figura2-23. 56variațiile coeficienți lor aerodinamici în funcție de poziția pe verticală a barei Figura 2-24. Variațiilexc șizc au fost calculate cu relațiile: refxx xccc ,refzz zccc , unde fost considerate de referință, valorile co eficienților aerodinamici obținu te pentru cazul corpului Ahmed fără bară parașoc, mmdb0, valori care au fost comparate și cu datele experimentale prezentate în [10 0], utilizate și pentru validarea dimensiunii grilei de discretizare și a procedurii CFD adoptate. Figura2-23.Variația coeficienților aerodinamici cu avansul barei parașoc [101] Figura2-24.Variația coeficienților aerodinamici cu poziția pe verticală a barei parașoc [101] 57Din punct de vedere calitativ, prezența barei parașoc modifică doar local curgerea aerului în jurul corpului studiat, aspectul general al curgerii și tre na de vârtejuri fiind influențate decisiv de geometria posterioară a corpului. De asemenea, fapt relevat și de experimentele efectuate în tunelul aerodinamic, bara parașoc acționează ca un dispozitiv de separație (spliter) a curentului de aer din amonte, i nfluențând astfel pentru cazurile reale curgerea pe sub vehicul și în compartimentul motorului. Din punct de vedere cantitativ, rezultatele obținute evidențiază următoarele aspecte: Referitor la rezistența aerodinamică, variații semnificative apar doar pe ntru cazurile în care mmdb15 și mmhb150, corespunzătoare unor rapoarte: %5.1Ldbraportul dintre avansul barei parașoc și lungimea modelului studiat, exprimat în procente; %15Lhbraportul pro centual dintre avansul barei parașoc și lungimea modelului studiat. În acest context, din punct de vedere aerodinamic, se evidențiază necesitatea utlizării unor bare parașoc astfel profilate încât să conducă la apariția efectului Venturi între geometria in ferioară a automobilelor și calea de rulare, implicit și la generarea unei forțe verticale deportante. Rezultatele obținute evidențiază de asemenea, posibilitățile de analiză aerodinamică a caroseriilor de automobile în medii virtuale precum și utilitatea acestora. Ele permit o evaluare calitativă superioară metodelor experimentale clasice, deoarece oferă informații despre procesul de curgere și variația mărimilor ce -l caracterizează în intimitatea acestuia. Analiza detaliată a distribuției unor mărimi prec um coeficientul de presiune și/sau tensiunea tangențială de frecare face posibilă evidențierea contribuției locale la rezistența de înaintare și identificarea structurilor care generează vârtejuri, aceste informații fiind utile în procesul de optimizare a formei caroseriei. 2.8Concluzii În urma analizelor făcute pe baza datelor experimentale și ale simulărilor rezultă : Întoate situa țiile analizate experimental, cât și prin simulări valorile criteriului d e vătămare a capului sunt apropiate, ceea ce demonstreaz ă că metoda de analiză bazată pe sisteme multibody oferă foarte bune rezultate. Valorile ob ținute pentru HIC sut prezentate în tabelul 2.6. ÎnFigura2-26 s-au marcat aceste rezultate. Tabel2.6.Valorile criteriului HIC Item Simulare Experiment 1 274 283 2 262 297 3 139 170 Modelul multibody prezintă o bună corelare a rezultatelor cu încercările experimentale, în ceea ce prive ște cinematica și dinamica impactului, Figura2-13șiFigura2-25. Acuratețea rezultatelor ob ținute prin simulare cu metoda multibody integrată în aplicația PC-Crash este conformă cu realitatea, atunci c ând numărul datelor de intrare și complexitatea modelului este mare , fapt confirmat și în[123].Diferențe între simulări șiîncercările 58experimentale cu manechine special construite apar și în [122]. Figura2-25. Secvențe pe durata cuprinsă în faza de contact cu autoturismul la 0, 50, 100, 150 and 200 ms, simulare 1 – pieton în pozi ție inițială de mers O minimizare a criteriului HIC se observă în toate cazurile pentru parametrul „P5”, atunci când avansul muchiei superioare a barei de protec ție este mic; Criteriul HIC are valori minime de aproximat iv 200, pentru o înăl țime de 700 mm a muchiei frontale a capotei și de 450 mm a muchiei superioare a barei parașoc. Accelerațiile capului au avut valoare maximă de 72 g ,pentru 30 km/h viteză de impact. Coeficientul de rezistență aerodinamicăXc crește odată cu avansul barei parașocbd și înălțimea de montare pe verticalăbh, cu excepția ultimei situații analizate, pentru mmdb25 și mmhb180, evidențiindu -se astfel posibilitatea unor valori optime de montare a barei parașoc. Variația maximă axc este 004.0xc. [101] Pentru componenta verticală a forței aerodinamice rezultante, analizele efectuate relevă apariția forțelor deport ante, 0zc, acestea crescând odată cu avansul barei parașoc. Referitor la poziția pe verticală, și în acest caz este evidențiată posibilitatea unei poziții optime de montarea a barei parașoc, pentru care să se obțină forță deportantă mar e și rezistență aerodinamică mică. Variația maximă azc este 005.0zc .[101] -100.000.00100.00200.00300.00400.00500.00600.00700.00800.00900.001000.00 30.00 35.00 40.00 45.00 50.00 55.00 60.00 65.00 70.00 75.00 80.00 „D” angle [degree]HIC valuemax_HIC_700_30 max_HIC_800_30 max_HIC_900_30 Linear (max_HIC_700_30) Linear (max_HIC_800_30) Linear (max_HIC_900_30) Figura2-26.Valorilecriteriului HIC ob ținute pe ca le experimetală și prin simulare Minimizarea criteriului de vătămare a capului HIC se observă atunci când avansul muchiei superioare a barei de protec ție este mic; Negru = test 2 Rosu = simulare 2 Negru = test 1 Rosu= simulare 1Negru = test 3 Rosu = simulare 3 59Valori minime pentru criteriul HIC se ob țin, atunci când atât muchia frontală a capotei cât șiînălțimea muchiei superioare a barei para șoc se află la nivelul minim (în cazul configurațiilor analizate) . În cazul nostru este vorba de o înălțime de 700 mm a muchiei frontale a capotei și de 450 mm a muchiei superioare a barei parașoc. La viteza de impact de 30 km/h a ccelerațiile capului auatins valoarea maximă situată sub limitele impuse de ECE/96/79 de 80 g pe o durată de 3 milisecunde. 60 613POSTURI LE DE TIP OOP – OUT OF POSITION FACTOR DE CRE ȘTERE A RISCULUI DE VĂTĂMARE A PASAGE RILOR Scurt rezumat:Accidentele rutiere reprezint ă oparte cu urmări negative a le traficului rutier. Pentru solu ționarea problemelor apărute în urma unor astfel de evenimente sunt necesare cunoștințe interdisciplinare, de cele mai multe ori echipe complexe de ingineri, medici, juristi, experti conlucrând pen tru reducerea gravită ții urmărilor unor astfel de evenimente. Siguranța traficului rutier este o preocupare continuă exper ților și diferitelor organizații guvernamentale în scopul protejării vie ții participanților la el. Costurile accidentelor de circulaț ie au o pondere de 1-4% dinPIB-ul uneițări, în funcție de nivelul de dezvoltare a l acesteia. În lucrarea de fa ță se face o analiză a unor situa ții de vătămare provocate de umflarea airbagurilor când pasagerii unui autovehicul, sunt așezațiîn poziții neconforme. S -au analizat astfel cinematica capului, accelerațiile acestuia, precum și gravitatea leziunilor exprimate prin nivelul HIC, raportat la scala AIS. 3.1Considera ții generale Transportul terestru, cu autoturisme, reprezintă principala modalitate de c ălătorie pe toate tipurile de drumuri. Majorita tea participan ților la traficul rutier, ocupanți ai unui autovehicul respectă portul centurii de siguran ță și au o postură corectă în scaun. Există însă situații când unii ocupanți nu poartă centura de siguran ță sau când atenția le este distrasă din varii motive și aceștia nu stau corect pe scaun. O situație iminentă de accident, apărută în astfel de momente are de obicei urmări grave asupra stării de vătămare a pasagerilor vehiculului. Postura ocupan ților unui autovehicul, numită OOP Out O fPosition, cre ște riscul vătămărilor severeși letale. În accidentologie acest termen reprezintă pozi ția neconformă deședere a pasagerului unui autovehicul [64]. Spre exemplu, un caz comun observat în accidentele rutiere este poziția ocupantului care încearcă să ajungă la echipamentele de pe plan șa bord (ex. radio) [65], sau momentul de panică al pasagerului care nu este fixat în centura de siguran ță când autovehiculul frânează brusc [ 66]. Această situație prezintă interes p entru cercetători, deoarece mici schimbări ale pozi ției pasagerilor, pot avea urmări profunde în cinematica acestuia, în cazul coliziunilor, în special a celor frontaleșidin spate, a șa cum s-a evidențiat pe parcursul testărilor experimentale și a simulăr ilor teoretice [64]. Pe de altă parte deficien țele de alimentație din întreaga lume a condus la creșterea numărului de persoane supraponderale. Numai în Statele Uniteșansele de a deceda în cazul unui accident rutier sunt de 78%, spune Chris O’ Connor, CEO laHumanetics .Motivul este acela că o mare parte din segmentul popula ției cu date antropometrice medii devine tot mai voluminos , ceea ce atrage după sine posturi de sedere atipice în autovehicul [68]. În acord cu cele afirmate de Huelke, femeile și conducătorii auto de dimensiuni mici au șanse mai mari de a suferi leziuni faciale, în cazul câ nd airbagul se află în umflare [67]. Studiile de până acum s-au concentrat cu precă dere pe tipul de impact frontal.Acest fapt se datorează numărul ui mare al acestui tip de accidente ,deaproximativ 50%–65% din numărul total al acestora. (R Cuerden, et al, IRCOBI Conference, 2001), darși pentru că în timpul unui astfel de impact ocupan ții unuiautovehicul au t endința de a avea o mișcare înspre echipamentele de siguran ță montate în planșa de bord.Există multiple rapoarte referitoare la vătămările capului 62și gâtului, generate de umflarea airbagurilor. Leziunile în zona cap -gât cuprind traume faciale [71], fracturi ale coloanei cervicale [ 74,75] leziuni ale articula ției mandibulare [ 72], chiarși cazuri de decapitare [ 73]. În completare, există informa ții și asuprațesuturilor moi, incluzând aiciși vasele de sânge [ 76,77,78]. Ochii, în mod particular sunt vul nerabili la vătămările produse de umflarea airbagului , mai ales dacă ocupan ții poartă ochelari [ 79]. Pentru aceste organe pot apărea, printre altele, fracturi orbitale [ 80], detașări ale retinei [ 81,82]. Multe rapoarte indic ă sistemul airbag ca fiind res ponsabil de vătămările produse ocupan ților unui autovehicul, fiind chiar rechemări ale acestora pentru a li se dezactiva aceste sisteme sau pantru a fi inlocuite anumite componente. În majoritatea cazurilor aceste vătămări sunt minore (peste 96%). Majorita tea apar pe sistemele americane, unde airbagurile a u un volum mai mare, darși în țările europene sunt rapoarte privind diverese tipuri de leziuni [69]. Figura3-1. Schema standului de cercetare experimen tală În lucrarea de fa ță s-au analizat efectele umflării airbagului prin prisma vătămărilor provocate la nivelul capului ocupantului, considerând două posturi de ședere ale pasagerilor într -un autovehicul. Primul caz se referă la persoanele supraponderale care au tendin ța de a poziționa scaunul cât mai în spate pentru a avea o po stură lejeră în timpul mersului. P entru aceasta s -au modificat cotele „A”,”B”și”D” din tabel ul3.1. În cea de -a doua postură scaunul pasagerului este poziționat înainte, înspre p lanșa de bord, oferind o postură înghesuită de ședere. În ambele cazuri s-au luat în considerare pozi ții de ședere fixe, în care pasagerul nu este rezemat cu spatele în spătarul scaun ului ci stă aplecat înspre plan șa de bord la diverse distan țe față de ace asta, cota „F”, conform cu scenariile menționate în [65,66], vezi tabelul cu principalele cote. În ambele situații analizate dimensiunile ocupantului au fost aceleași. S -au efectuat 7 încercări experimentale pentru cele două posturi mai sus amintite: lejerăși înghesuită. Poziția în scaun a manechinului a fost aleasă astfel încât să reprezinte o postură de ședere nefirească dar realistă. O astfel de pozi ție, spre exemplu, poate apărea când pasagerul caută un obiect în torpedo. În industria automobilistică au fost propuse spre a fi cercetate și alte poziții BCG A D EFxz y 63extreme, pentru a fi evaluate în timpul accidentelor, când pasagerul interac ționează cu airbagul aflat în umflare. Riscul de vătămare a l pasagerilor cre ște în cazul posturilor de tip OOP [85]. Considerâ ndautovehiculul sta ționat, corpul pasageru lui este aplecat înspre înainte la diverse distanțe de planș a bord, s-a declanșat airbagul, acesta umflându -seși lovind în față pasagerul aflat într-o poziție neconformă. Standul de încercări constă într -un cap de manechin ata șat la un braț mobil acționat mecanic, care pivotează într -o mișcare similară cu a corpului pasagerului . Un stand asemănător este utilizat la Institutul Medical Civil al Administra ției Aviației din Oklahoma, el fiind descris în [128]. Brațul mobil înlocuie ște toracele și bazinul corpului uman. Modele teoretice cu mai multe grade de libertate ale ocupantului unui vehicul sunt prezentate și în[126]. În centrul de masă al capului au fost montate accelerometre pe direc țiile X;Y;Z. Capul de manechin este montat pe un gât confec ționat din cauciuc, are patru vertebre, find conectat la brațul pivotant. Dimensiunile principale de care s -aținut cont în analiză sunt prezentate în Figura3-1. Dimensiunile și cinematica acestor ehipamente sunt realizate astfel încât să înlocuiască un pasager adult care nu este asigurat cu centura de siguran ță și se află într -o postură de tip OOP . Tabelul 3.1. Cazul I „Postură relaxată ” A= 780 mm No.test. B [mm] C [mm] D [mm] E[mm] F [mm] G [mm] 1 890 140 160 650 340 850 2 890 140 160 650 280 850 3 890 140 160 650 240 850 Cazul II „Postură înghesuită ” A= 650 mm No.test. B [mm] C [mm] D [mm] E [mm] F [mm] G [mm] 4 950 140 350 650 340 850 5 950 140 350 650 310 850 6 950 140 350 650 280 850 7 950 140 350 650 240 850 Pentru toate cazurile se remarcă în primele etape ale umflării airbagului o proiect are a acestuia sub forma unei „lovituri de bici” la nivelul fe ței ocupantului ,Figura3-2. Aceasta, deși nu produce niv eluri mari ale accelera țiilor (în acest moment), poate provoca vătămări la nivelul ochilorși a țesuturilor moi ale feței. Figura3-2. Umflarea airbagului produce lovirea fe ței pasager ilor Schimbările bruște de accelerație, observate pe toate cele trei axe de măsurare, de la valori pozitive la unele negative, indică o puternică solicitare, care poate provoca leziuni la nivelul creierului prin (agitare și extruziu nea acestuia din calota craniană ). De asemenea ace ste accelerații se transmit și î nspre vertebrele cervicale unde pot provoca leziuni ale acestora sau ale măduvei. 643.2Postura înghesuită de ședere O succesiune a fazelor de umflare a airbagului este prezentată în Figura3-3. Umflarea airbagului se face în intervalul 0 -30 ms de la declan șarea acestuia. Impactul dintre capul ocupantului și airbag se încheie la aproximativ 65 -95milisecunde în func ție de distanța dintre capul ocupantului și acesta. În acest ca z airbagul love ște ocupantul în plină față. Figura3-3. Umflarea airbagului pentru postura înghesuit_240 Pe graficul accelera țiilor momentul de zero a fost triggerul care marca percepția loviturii dată de către airbagul în umflare la nivelul capului (lovitura de bici). Pornind de aici se observă o corelație, în funcție de distanța dintre cap și planșa bord (airbag pasager), cu valoarea impactului maxim. Astfel pentru F=240 mm impactul maxim are lo c în intervalul 10-20 ms, pentru F=280 mm impactul este maxim și are loc în intrevalul 20 -40 ms, iar pentru F=310 mm impactul maxim se resimte în intervalul 60 -80 ms. Pentru cazul F=340 mm se observă că lovitura fost minimă ca intensitate . 65-150-100-50050100150 0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1 0.12 0.14 0.16 0.18 0.2 time [s]X axis acceleration [g]D_240_inghesuit D_280_inghesuit D_310_inghesuit D_340_inghesuit -150-100-50050100150200250 0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1 0.12 0.14 0.16 0.18 0.2 time [s]Y axis acceleration [g]D_240_inghesuit D_280_inghesuit D_310_inghesuit D_340_inghesuit -350-300-250-200-150-100-50050100150 0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1 0.12 0.14 0.16 0.18 0.2 time [s]Z axis acceleration [g]D_240_inghesuit D_280_inghesuit D_310_inghesuit D_340_inghesuit Figura3-4.Accelerațiile capului pe axele X, Y, Z , postura îngesuit de ședere Pentru postura înghesuită de ședere nivelul maxim al accelerațiilor capului se obține la distanța de 280 mm față de planșa de bord (air bag). Valoarea criteriului HIC a fost calculată și sintetizată în tabelul 3.1. Pentru calculul HIC, î n conformi tate cu reglementările din [7 0] se poate utiliza ca domeniu de timp intreaga durat ă a impactului, o durată de 36 milisecunde, în acest caz vorbim de HIC 36și una de 15 milisecunde, pentru care se calculează HIC 15. 66 5.2 1212 212 1)(1 ,maxt tdttattttttHIC (3-1) unde 2 2 2 z y xaaaa (3-2) este accelera ția rezulta ntă acentrului de masă al capului, mă surată în (g). Intervalul cuprins între t1și t2 reprezintă durata în timpcât are loc crash -ul, măsurată în secunde, pentru care valoarea HIC este maximă. În acord cu regulamentul European ECE/96/79 HIC 36≤ 1000iar accelerația rezultantă ≤ 80 (g)pentru o durată a impactului de 3 milisecunde. -50050100150200250300350400 0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1 0.12 0.14 0.16 0.18 0.2 time [s]Acceleration [g]D_240_inghesuit D_280_inghesuit D_310_inghesuit D_340_inghesuit Figura3-5. Accelera ția rezultantă la nivelul capului pentru postura înghesuit de ședere Durata maximă a impactului dintre air bagul în umflare și capul ocupantului este de aproximativ 35 -60 ms petru aceast ă postură, în func ție de distanța dintre cap și planșa bord. Tabelul 3. 2 F=240 mm F=280 mm F=310 mm F=340 mm Postura înghesuităaxmax(g) =49.8 aymax(g) =18 azmax(g) =33.4 axmin(g)=-117.2 aymin(g) =-74.9 azmin(g) =-61.4 amax(g)=132 HIC =198 40 ms HIC36 =200 HIC15 =248axmax(g) =111.4 aymax(g) =228.3 azmax(g) =86.5 axmin(g) =-133 aymin(g) =-96.3 azmin(g)=-293.4 amax(g)=348 HIC =1360 40 ms HIC36 =1520 HIC15 =3240axmax(g) =86 aymax(g)=108.8 azmax(g) =40 axmin(g) =-75.4 aymin(g) =-66 azmin(g) =-33.4 amax(g)=132.6 HIC =290 40 ms HIC36 =315 HIC15 =470axmax(g) =19.4 aymax(g) =4 azmax(g) =5 axmin(g) =-16.8 aymin(g) =-12 azmin(g) =-25.4 amax(g)=28 HIC =12 40 ms HIC36 =14 HIC15 =8.5 La distanța de 340 mm nivelul accelerațiilor este minim, în acest caz capul pasagerului find doar „șters” de către airbag, neexist ând ca în celelalte cazuri o flexie/extensie puternică a gâtului. Pentru distan ța 310 mm se observă o deformare în formă de „S” a gâtului manechinului, în celelalte cazuri existând doar o mi șcare de flexie/extensie puternică a acestuia, cea mai violentă 67fiind la F=280 mm. Aceasta poate provoca leziuni grave ale gâtului în cazul în care se depă șește limita de rezisten ță a vertebrelor cervicale și a discurior intervertebrale . Pin deplasarea relativă a vertebrelor una fa ță de cealaltă pot apărea secținări ale măduvei spinării. Figura3-6. Solicitarea în formă de „S” agâtului 3.3Postura lejeră de ședere O succesiune a fazelor de umflare a airbagului este prezentată în Figura3-7. Umflarea airbagului se face, ca în cazul precedent, în intervalul 0 -30 ms de la declan șarea acestuia. Impac tul dintre capul ocupantului și airbag se încheie la aproximativ 8 5-105milisecunde în func ție de distanța dintre capul ocupantului și acesta. Figura3-7. Umflarea airbagului pentru postura lejer_240 68Figura3-8. Înclinarea bra țului mobil în cele două cazuri analizate În acest caz unghiul de înclinare al bra țului mobil al standului este mai mare, raportat la postura deședere normală (cu spatele rezemat în spătarul scaunului), Figura3-8. Direcția de umflare a airbagului și poziționarea trunchiului împreună cu capul ocupantului duc la lovirea acestuia de către airbag în zona frontală și nu în plină față ca în cazul precedent, gâtul fiind mai puternic solicitat la flexie -extensie. Practic ocupantul este lovit cu partea inferioară a pernei de aer. Ca în cazul anterior momentul de zero a fost triggerul care marca perceperea loviturii dată de către airbagul în umflare la nivelul capului (lovitura de bici). Pornind de aici se observă o corelație, în funcție de distanța dintre cap și planșa bord (airbag pasager), cu valoarea impactului maxim. Astfel pentru F=240 mm impactul maxim are loc în intervalul 0.02 -0.055 secunde, pentru F=280 mm impactul este maxim și are loc în intrevalul 0.025 -0.07 secunde. Pentru cazul F=340 mm se observă că lovitura fost minimă ca intensitate. Pentru postura lejeră de ședere nivelul maxim al accelerațiilor capului se obține tot la di stanța de 280 mm fa ță de planșa de bord (airbag). Valoarea criteriului HIC și a accelerațiilor maxime respectiv minime a fost sintetizat ă în tabelul 3.3. Tabelul3.3 F=240 mm F=280 mm F=310 mm F=340 mm Postura relaxatăaxmax(g) =38.3 aymax(g) =90 azmax(g) =92.3 axmin(g) =-95.5 aymin(g) =-29.8 azmin(g) =-58.4 amax(g)=121 HIC =605 50 ms HIC36 =550 HIC15 =390axmax(g) =50.7 aymax(g) =49.3 azmax(g) =98 axmin(g) =-62.4 aymin(g) =-70.8 azmin(g)=-122.3 amax(g)=133.6 HIC =450 50 ms HIC36 =545 HIC15 =338axmax(g) =n/a aymax(g) = n/a azmax(g) = n/a axmin(g) = n/a aymin(g) =n/a azmin(g) =n/aaxmax(g) =30.7 aymax(g) =17.9 azmax(g) =50.7 axmin(g) =-15.8 aymin(g) =-30.4 azmin(g) =-42 amax(g)=51.8 HIC =84 50 ms HIC36 =70 HIC15 =47 αα’ 69-120-100-80-60-40-200204060 0.00 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.10 time [s]X axis acceleration [g]D_240_lejer D_280_lejer D_340_lejer -80-60-40-20020406080100 0.00 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.10 time [s]Y axis acceleration [g]D_240_lejer D_280_lejer D_340_lejer -140-120-100-80-60-40-20020406080100120 0.00 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.10 time [s]Z axis acceleration [g]D_240_lejer D_280_lejer D_340_lejer Figura3-9.Accelerațiile capului pe axele X, Y, Z , postura relaxat de ședere Durata maximă a impactului dintre airbagul în faza de umflare și capul ocupantului este de aproximativ 55 -65 ms pentru postura lejeră de pozi ționarea ocupantului în scaun. 70020406080100120140160 0.00 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.10 time [s]Acceleration [g]D_240_lejer D_280_lejer D_340_lejer Figura3-10. Accelera ția rezultantă la nivelul capului pentru postura relaxat deședere Figura3-11. Corelarea HIC -AIS [86] În conformitate cu figura HIC -AIS [86]și cu tabelul 3.4, în care sunt prezentate leziunile la nivelul capului în func ție de valoarea HIC, preluat din [ 87], se observă că pentru majoritatea situațiilor analizate valorile HIC se încadrează la valori care produc leziuni minore pe scala AIS. Excepție este cazul posturii înghesuite, cu distanța F=280 mm față de planșa bord unde valoarea HIC depă șește pragul de 1000, în acest caz av ând AIS>3. pentru acest caz HIC 36și HIC 15 au valori care provoacă decesul. Tabel 3.4 [87] 713.4Concluzii Postura de ședere în scaun, pentru ocupantul locului din dreapta față al unui autoturism, poate influența gradul de vătămare al acestuia în funcție de reglarea poziției scaunului. S -au analizat două posturi neconforme, numite Out of Posi tion OOP, înghesuit și lejer, fiecare dintre ele având un anumit poten țial de vătămare. Dintre cele două posturi de ședere analizate rezultă că postura î nghesuit provoacă leziuni mai mari ale ocupantului atunci cand distan ța dintre capul pasagerului și pla nșa bord este de 280 mm. Pentru pozițiile extreme F=240 mm ș i F=340 mm, postura înghesuit provoacă valori HIC mai mici decît postura lejer la acelea și distanțe față de planșa bord. Figura3-12. Valorile H IC obținute, pentru cele două posturi analizate Pentru reducerea num ărului de vătămări ale pasagerilor unui autovehicul, afla ți în OOP, un rol important îl constituie nivelul de educa ție rutieră, nu numai al conducătorilor auto, cât și al pasagerilor. Cam panii în acest sens trebuiesc luate încă de la vârste fragede, prin educa ția tinerilor în școli și nu numai. Durata impactului dintre capul pasagerului și airbagul în umflare este mai scurtă în cazul posturii înghesuit de ședere, aceasta fiind reflectată p rin nivelul mai ridicat al accelera țiilor capului. Vătămarile gâtului pot fi severe, prin deformarea acestuia în formă de „S” sunt solicitate puternic vertebrele cervicale. Viitoare cercetări în tehnologia de dezvoltare a sistemelor airbag sunt necesare cu scopul de a reduce vătămările provocate de acestea. Aceste modificări trebuie făcute în conjunc ție cu dezvoltarea celorlalte sisteme de re ținere a pasagerilor [69]. 72 734ASPECTE PRIVIND DISI PAREA ENERGIEI DE IMPACT ÎN STRUCTURA DE REZISTE NȚĂ A AUTOVEHICUL ULUI Scurt rezumat: În acest capitol sunt abordate o serie de aspecte privind preluarea energiei de impact de către structura de rezisten ță a autovehiculelor. Astfel prin metode energetice se determină coeficientul de rigiditate a l structurii frontale a autoturismelor, se analizează influen ța promotorilor de deforma ție asupra rigidită ții lonjeroanelor și se fac analize privind impactul cu bariera rigidă înclinată la diverse unghiuri ,ținând cont c ă o mare parte a accidentelor de circulație nu se desfășoară după normativele din principalele regulamente privind omologarea acestora. 4.1Considera ții generale Evaluarea capacității structurilor de autovehicule de a disipa energia de impact prezintă o mare importanță. Astfel fiecare element al unei structuri trebuie s ă aibă un rol bine definit și o anumită capacitate de disipare a energiei. Prin analize structurale, în funcție de unghiul de înclinare a lonjeroanelor pot avea loc deformații prin încovoiere sau prin comprimare axială. Unghiul de înclinare longitudinală a lonjeronului, la care tendința de deformare devine de comprimare axială, dintr -o tendință de deformare prin încovoiere, se numește unghi critic. Ca exemplu, o modificare de numai un grad a unghiului de înclinare longitudinală a lonjeronului are ca efect o modificare a energiei necesară deformației acestuia cu 60%, în timp ce durata de deformare a structurii se dublează [132]. În timpul proiectării structurilor de rezistență a caroseriilor se utilizează de obicei două considerente majore: De absorbție a ene rgiei cinetice a autovehiculului și rezistență; De a putea susține procesele de deformare din timpul accidentelor și de a menține integritatea pentru compartimentul pasagerilor. În ceea ce privește absorbția energiei, din practică s -au stabilit două modur i de solicitări apărute: deformarea axială și încovoierea. Deformarea axială, Figura4-1, poate fi atinsă numai în cazul structurilor care absorb energie în timpul unui impact frontal sau din spate, la un unghi demaxim 5÷10 grade față de axa longitudinală a autovehiculului. Ca atare majoritatea componentelor unui autovehicul vor suferi solicitări complexe de deformare axială și încovoiere. Moduri mai complexe de solicitare, incluzând aici și torsiunea, pot să apară în funcț ie de configurația impactului [131]. Figura4-1 Deformarea axială a unui tub cu pereți subțiri [149] Deformările axiale, absorb cea mai mare cantitate de energie, dar sunt și cel mai greu de realizat în cadrul structurilor datorită instabilităților care apar. Încovoierile, Figura4-2, care 74implică apariția unor mecanisme de tip balama, preiau mult mai puțină energie în cazul coliziunilor. În timpul crashului chiar și structurile proiectate să se deformeze axial se vor distruge prin încovoiere, dacă nu sunt urmate reguli stric te pentru mărirea stabilității și rezistenței la încărcări unghiulare. Figura4-2 Deformare prin încovoiere a unui lonjeron [150] Flambajul unei componente din structura de rezistență a autovehiculelor poate fi local, dacă deformările (cutele) au caracter local și general, dacă întreaga componentă se deformează într -un mod condiționat, pri ntr-un mecanism în care apar articulațiile plastice. În timpul procesului de deformare apar zone unde tensiunile apărute în material depășesc limita de curgerec. Aceste zone au fost denumite articulații plastice, iar pe parcursul for mării unui pliu în material apar trei articulații plastice în punctele „A”, „B” și „C”, Figura4-3 [132]. Figura4-3 Mecanismul de apariție a l articulațiilor plast ice În teoria tuburilor cu pereți subțiri s -au dezvoltat diverse modele în care se utilizează plasticitatea cinematică. Astfel în [ 131] expresia pentru sarcina medie în cazul accidentelor a rezultat din bilanțul energetic, ținând cont de deformație este d ată de: 3/13/127.38 tCM Fo m (4-1) Unde avem Mo– momentul plastic; 42 00tM (4-2) u )95.09.0(0 (4-3) u- rezistența la tracțiune a materialului; t– grosimea peretelui tubului cu pereți subțiri; 75 2dbC (4-4) „b” și „d” – laturile unui pro fil cu pereți subțiri având formă rectangulară. S-au dezvoltat și metode cvasi -analitice care pornesc de la premisa ca barele de tip cutie cu pereți subțiri, c ompuse din elemente de tip placă și supuse la compresiune axială, vor flamba local când efortul c ritic este atins. Flambajul local inițiază procesul care duce la o eventuală deformare și ulterior la plierea tubului. Rezistența la deformație a secțiunii este în strânsă legătură cu raportul grosime/lățime „t/b” și cu proprietățile materialului. Pentru r apoarte „t/b” foarte mici (t/b=0.0085 -0.016), reprezentând așa zisele secțiuni “non -compacte”, modul de deformare al unei secțiuni va fi influențat predominant de geometrie, din moment ce rezisten ța la flambaj local este considerată sub limita de curgere a materialului. În Figura4-4, se prezintă un exemplu privind modul de deformație a secțiunilor “non -compacte”, acesta fiind caracterizat prin mari cute neregulate care reprezintă reminiscențe ale plierii. Aceste cu te dau naștere la instabilitatea modului de îndoire, flambaj global [ 131]. Figura4-4. Mod de pliere a unui tub cu pereți subțiri având raportul „t/b” mic [ 131] Pentru rapoarte „t/b” mari, caracterizând s ecțiuni de tip “compact” la care rezistența elastică la flambaj depășește limita de curgere a materialului, este de așteptat ca proprietățile de rezistență ale materialului să influențeze modul de deformare și în consecință, stabilitatea post – flambajului. Modul de deformare din acest caz, arătat în Figura4-5, va fii foarte stabil chiar și în prezenta unor imperfecțiuni considerabile de geometrie sau de încărcare. Deoarece “compactitatea” unei bare comprimate axial afectează stabilitatea deformației, este important să se stabilească când o secțiune devine “non -compactă” și ajunge să se distrugă. Figura4-5. Mod de pliere a unui tub cu pereți subțiri având raportul „t/ b” mare [ 131] Potivit lui Mahmood și Paluszny [ 164], pragul raportului „t/b” este dat ca: 762/12148.0 E bt y (4-5) Unde „E” este modulul de elasticitatea al lui Young și „ ” coeficientul lui Poisson. Energia necesară pentru formarea unui pliu, ținând cont de Figura4-6 este formată din două componente. Una dintre acestea este dată de energia necesară încovoierii materialului în timpul formării pliurilor, iar cea de a doua este energia necesară întinderii materialului pe circumferința tubului. Figura4-6 Componentele de încovoiere (sus) și întindere (jos) ale tuburilor cu pereți subțiri de secțiune circulară (a) și patrat (b) [163] Expresia energiei conform [ 132] este: intLEEinc (4-6) c c c ltlRmRmE 2 2 22 2 2 (4-7) Unde avem: 2 41t mc c - momentul plastic pentru formarea unui pliu pe unitatea de lungime; c- limita de curgere a materialului; t– grosimea peretelui tubului cu pereți subțiri; R– raza tubului cu pereți subțiri; l– lungimea u nui pliu. 4.2Cerințepentru realizarea autovehiculului „sigur” Pentru a înțelege mai bine obiectivele spre care tind constructorii de automobile se cuvine a face o scurtă incursiune în legislația existență în domeniul siguranței pasive interioare a automobil ului. Teste de coliziune se fac în SUA de către NHTSA (The National Highway Traffic Safety Administration), precum și în Europa prin asociația EURONCAP. Programul NCAP (New Car Assesment Programme) a preluat o parte din procedurile de încercare stabilite d e FMVSS 208 și are drept scop promovarea competiției între fabricanții de autovehicule prin proiectarea și producere a de autovehicule sigure. Programul trebuie să realizeze teste de coliziune și să prezinte rezultatele obținute publicului, într -o manieră s implă și inteligibilă, astfel încât cumpărătorul să poată face o alegere cât mai corectă. 77Fiecare caz de accident este unic. O temă privind măsurile care ar trebui să îmbunătățească siguranța ocupanților în cazul coliziunilor frontale implică: Reducerea in truziunilor; Îmbunătățirea sistemelor de reținere, care țin ocupanții departe de contactul cu suprafața automobilului; Asigurarea că suprafețele interioare ale autovehiculului sunt bine protejate cu materiale absorbante ale șocului; Amplasarea suprafețelor cu potențial mare de vătămare cât mai departe de ocupanți. Un prag limită acceptabil al decelerațiilor pe care le poate suporta corpul omenesc obligă constructorii să realizeze autovehicule cu structuri frontale deformabile controlat și după anumite legi de variație a decelerațiilor. Tronsoanele frontale ale lonjeroanelor sunt prevăzute cu ini țiatori de deformare, ace știa având rolul de a controla modul de preluare a energiei și deformarea părții frontale. Energia trebuie preluată în mod continuu și progresiv. Soluțiile alese pentru îndeplinirea acestor deziderate cuprind utilizarea de structuri cu profile variabile, cu grosimi diferite ale pereților, utilizarea de materiale cu rezistențe mecanice diferite precum și realizarea unor inițiatori de deformare. Aceștia au rolul de a ajuta structura autovehiculului să se deformeze plastic în anumite zone . Modul în care se pot prelucra ini țiatorii de deformare constă în realizarea prin ambutisare (în cazul materialelor metalice) aunor pliuri pe laturi, pe muchii, combinat sau prin realizarea unor decupări pe fe țele lonjeroanelor, Figura4-7. Ambutisările pot aveao formă convexă, sau concavă, în func ție de maximul sau minimul undei de deformare a materialului. Absen ța inițiatorilor de deforma ție ar duce la încovoierea lonjeroanelor, cantitatea de energie absorbită în caz de impact fiind mult diminuată [158]. Figura4-7 Inițiatori de deformare prevăzuți în partea frontală a l onjeroanelor [158] Secțiunea transversală a lonjeroanelor influențează în mare măsură capacitatea de absorbție a energieiși modul de deformare. Secțiunile cel mai des întâlnite sunt cele dreptunghiuluare, ele fiind mai u șor de realizat tehnologic, cu diverse rapoarte ale lungimii laturilor. Sec țiunile circulare sau elipsoidale, de și au o rigiditate mai mare prin comparație cu cele dreptunghiulare, sunt mai greu de ob ținut tehnologic . ÎnFigura4-8se prezintă rezi stența la compresiune a lonjeroanelor cu diverse sec țiuni transversale, forma patrat, fiind de referință. 78 Figura4-8 Tipuri de sec țiuni utilizate la construcția lonjeroanelor și gradul de rezistență la compresiune statică [158] Rigiditatea lonjeroanelor crește începând cu zona frontală, în punctul de prindere cu bara parașoc, ajungâmd ca la partea terminală dinspre habitaclu acesta să fie nedeformabil pentru a nu produce deformări ale spa țiului destinat pas agerilor. Prin proiectare lonjeroanele trebuie să asigure deformări diferite pe lungime, mai mult în partea din fa ță și mai puțin în zona de îmbinare cu compartimentul pasagerilor. Secțiunile transversale complexe precum cele multilobare, Figura4-9,sau cele hexagonale absorb o cantitate mai mare de energie de impact, având în acela și timp o lungime de deformare mairedusă [169]. Dezavantajul acestora constă în posibilitatea de a ata șa cu ușurință pe acestea a elementelor de sus ținere a motorului sau suspensiei. Figura4-9 Exemple de lonjeroane cu inițiatori de deformație, sus și cu diverese sec țiuni pe lungime, jos [158] Utilizarea pe scară tot mai largă a aluminiului în construc ția de autovehicule a permis realizarea de profile extrudate complexe pentru structura de rezisten ță a autovehiculelor. 79Industria o țelurilor a propus utilizarea tablelor de rezisten ță mare de tip Transformation Induced Plasticity (TRIP) sau cele ob ținute în dublă fază de martensită și grafitare Dual Phase (DP). Audi a dezvoltat tehnologia ASF (Aluminium Space Frame) pentru modelele sale din gama A2până la A8. Această tehnologie constă din combinarea unor elemente turnate sau extrudate din aluminiu interconectate cu ajutorul tehnicilor și organelor de asamblare (bolțuri, șuruburi, nituri, sudura laser, adezivi), care formează scheletul de rezisten ță al autovehiculului , peste care se adaugă modulele laterale, capota, plafonul, etc.[ 158]. Pentru produc ții de serie mică, unde și profitabilitatea este redusă, firma Lotus a propus conceptul de arhitectură reconfigurabilă și versatilă VVA (Versatile Vehicle Arhitecture) prin care se utilizează elemente de îmbinare turnate, cu o formă complexă, a mplasate în puncte cheie. Aceste elemente sunt denumite noduri și sunt amplasate în cele patru puncte extreme care delimitează compartimentul pasagerilor. Ele sunt apoi îmbinate cu ajutorul unor elemente mai simple extrudate, generând astfel diverse tipuri și dimensiuni de autovehicule, în func ție de cerințele pieței. Pentru a mări energia de impact absorbită în cazul unui impact frontal decalat este necesară adoptarea unor soluții c are permit deformarea plastică în anumite zone ale ambelor lonjeroane astfel încât, indiferent de cât de încărcat este unul dintre ele, preluarea efortului să poată fi făcută și de celălalt fără r uperea legăturilor transversale. Ansamblul celor două lonjeroane va fi astfel capabil să preia o încărcare specifică superioară celei s uportate de unul singur. Încărcarea specifică definește efortul de întindere pentru deformarea asociată, care o dată depășit determină mărirea deformării respective. Prin includerea în zona frontală a fiecărui lonjeron „Ls”, „Ld”, pe partea sa interioară ș i exterioară a unor elemente inițiatoare/ promotoare de deformare plastică „Pd”, așa cum sunt cele din Figura4-10, energia de impact este canalizată pentru deformarea zonelor respect ive cu o rezistență mai scăzută , altfel, întreaga energie ar fi transmisă prin masa rigidă a lonjeroanelor spre habitaclul pasagerilor. În cazul impactului frontal decalat, forța „F” determină comprimarea plastică a lonjeronului „Ls” aflat pe partea impactului, iar prin intermediul barei de protecție „Bp” întinderea suplimentară a lonjeronului „Ld”, situat de cealaltă parte a vehiculului. Îndoirea lonjeronului „Ld” va absorbi o cantitate suplimentară din energia de impact (aproximativ 10 ÷ 20%) reducând apreciabil sau eliminând complet f orța de penetrare înspre habitaclu. Figura4-10 Dirijarea energiei de impact prin elemente promotoare de deformație PdBp BpLd Ls 80Modelele matematice ale autovehiculului au evoluat odată cu dezvoltarea sistemelor informatice și de calcul, ajungându -se astăzi la modele virtuale complexe, capabile să țină seama de aproape toate caracteristicile geometrice și fizice ale materialelor. 4.2.1Modele matematice simple ale impactului dintre autovehicule Una dintre situațiile cele mai simple de coliziune constă dintr-o masă „M” aflată într -o mișcare de translație „x” cu o viteză „v” și un corp de masă „M0” aflat în repaus. Pentru masa corpului în mișcare se va ține cont de rigiditatea acesteia, reprezentată printr -un resort, corpul în repaus fiind considerat rigid. Figura4-11 Model matematic simplu al coliziunii cu un perete nedeformabil Considerând coliziunea ca fiind o ciocnire plastică, din aplicarea teoremei impulsului pentru celedouă corpuri înainte și după impact se va obține: ’ 0vMMvM (4-8) Din bilanțul energetic pentru sistemul de corpuri , energia cinetică inițială a corpului de masă „M” se transformă în energie cinetică a sistemului de corpuri cuplate și o energie de deformație a corpului de masă „M”. Astfel se va obține: defEvMMvM 2 22′ 02 (4-9) 2 22′ 02vMMvMEdef (4-10) Din relația 4.8 se obține viteza după impact: 0′ MMvMv Și înlocuind viteza după impact în relația 4.10 avem 022 2 02 0 2 122 2 MMM vMEv MMM MMvME defdef (4-11) Ținând cont de ipoteza iniția lă în care am precizat existența unei rigidități pentru masa „M” a sistemului de corpuri putem scrie că energia de deformație este dată de: 22xkEdef (4-12) Din ecuațiile 4.11 și4.12 se va obține deformația maximă a corpului de masă „M”: 02 1MMM kvMx (4-13) 81Dacă masa „M 0” se consideră a fi mult mai mare decât masa „M”, adică se are în vedere ciocnirea cu un perete nedeformabil, din4.13 avem: kMvx (4-14) Sistemul ajunge la un singur grad de l ibertate și are legea generală de mișcare a unei mase „M” dată de: 0 xkxcxM (4-15) unde: M – masa; c – coeficientul de amortizare al structurii; k – coeficientul de rigiditate al structurii; x – deformația structurii. Aceasta admite soluții de forma: )sin(2)cos(1 t ct cx (4-16) Unde avem: Mk (4-17) La momentul inițial corpul „M” se află în repaus, deci condițiile inițiale sunt: 000 vxxx t (4-18) Se obține astfel din 4.16 și4.18 )sin(tvx (4-19) Timpul cât are loc impactul se determină cu relația: kMtt 22 (4-20) 4.2.2Modele matematice complexe ale automobilului Prin utilizarea de modele ale autovehiculului cu mai multe mase, Figura4-12, se pot face analize complexe asupra factorilor care influențează comportamentul structurilor de rezistență a automobilului și deci, implicit asupra omului. Figura4-12 Model multimasă al autovehiculului 82Modelul matematic echivalent se poate obține prin rezolvarea ecuațiilor de tip Lagrange 0 i ic xW xE dtd(4-21) Unde „Ec” reprezintă energia cinetică a sistemului de mase iar „W” energia potențială de deformare. 22 1212 n jjjn iii c xk WxM E (4-22) Modelul matematic echivalent are forma: 0 xkxM (4-23) Unde între paranteze avem matrici le maselor și rigidităților iar între acolade vectorii accelerațiilor respectiv deformațiilor. Sistemul de ecuații se rezolvă prin integrare numerică , folosind metoda Runge -Kutta. Din punct de vedere al analizei și reconstituirii accidentelor de circulați e este avantajoasă utilizarea diagramelor experimentale pentru determinarea energiei disipate și a rigidităților structurilor, deoarece aceste date, de regulă nu sunt la dispoziția experților în domeniu. Aceasta cu atât mai mult cu cât interesul major cons tă în aflarea energiei disipate și a rigidității în funcție de dependența vitezelor, accelerațiilor și deformațiilor, de timp. Pentru calcularea mărimilor enumerate mai sus se parcurg următoarele etape: Determinarea funcțiilor viteză -timp și deformație -timp; Calculul dependenței viteză -deformație; Determinarea energiei disipate în funcție de deformație; Calculul rigidității structurii. Pornind de la acest tip de modele prin modificarea valorilor constantelor de rigiditate pentru diferitele subansambluri ale structurii frontale se vor obține legile de deformație, viteză și accelerație ale maselor autovehiculului și ocupantului . Prin analiza diverselor variante simulate, imaginea obținută oferă informații despre modificările care trebuie aduse părții frontale a autovehiculelor, astfel încât nivelul deformațiilor autovehiculului și cel al decelerațiilor suferite de ocupanți să ofere condiții de supraviețuire în caz de accident. În realitate modele le simple se aplică doar în cazul reconstituirii accidentelor de c irculație prin metode energetice, unde pornind de la deformațiile globale ale autoturismului se determină viteza de impact, având informații prealabile despre coeficienții de rigiditate globali ai structurii frontale. Acești coeficienți de rigiditate vezi Tabelul4.1, sunt dați ca și constante, neținându -se cont de faptul că structura autovehiculelor devine, prin construcție, tot mai rigidă, pornind de la bara parașoc spre compartimentul pasagerilor. Tabelul4.1. Preluare după [146] Tip autoturismColiziune Deformația Viteza de impactMasa Coeficientul de rigiditate [- ] [- ] [ m ] [ km/h ] [ kg ] [ kN/m ] Dacia 1310 F 0,556 47,47 1194 671 Dacia 1310 S 0,454 46,99 1144 945 Dacia 1310 TLF 0,518 46,99 1171 743 Ford Mustang F 0,612 46,67 1592 714 Ford Escort F 0,480 46,51 1160 839 831990 Honda Accord LXF 0,551 47,31 979 557 Honda Civic F 0,342 38,30 696 672 Lada 1500 F 0,495 46,99 1234 858 Subaru WagonF 0,459 48,28 1072 915 Toyota Tercel F 0,454 47,31 1077 902 Toyota CorollaF 0,500 46,83 1241 839 4.3Resimțirea coliziunii în spațiul destinat pasagerilor 4.3.1Generalită ți Automobilul personal reprezintă încă modalitatea principală de transport persoane. Pe arterele rutiere circulă o gamă variată de autoturisme, de la clasa premium, echipate cu ultimel e sisteme de siguran ță a ocupanților, până la vehicule low cost sau de genera ție mai veche, a căror echipare cu sisteme de reținere este mai pu ținperformantă . În lucrarea de fa ță s-a studiat modul de percepție a unei coliziuni frontale în diverse zone din structura autovehiculului, inclusiv în habitaclu. Unul din dezideratele constructorilor de automobile este de a proiecta structuri de autovehicul deformabile pe anumite zone, cu scopul de a prelua din energia de impact. În acela și timp în compartimentul d estinat pasagerilor trebuie să se ob țină niveluri de decelerație cât mai miciși să nu apară intruziuni, care pot pune în pericol viața ocupanților. De regulă unitatea electronică a sistemului airbag, cea care determină intensitatea unei coliziuni și necesitatea declan șării airbagurilor, este situată în autovehicul pe tunelul central, în zona schimbătorului de viteze, Figura4-16. Figura4-13Componentele sistemului airbag frontal 84Autovehiculele low cost sau mai vechi î și bazează decizia de declanșare a airbagurilor numai pe senzorii existen ți în unitatea ECU airbag. Autovehiculele de ultimă generație precum și cele mai vechi din clasa premium sunt echipate și cu senzori suplimentari, numi ți sateliți, de detecție a impactului, monta ți pe structura autovehiculului, cât mai aproape de zona de impact. În continuare se va face o analiză asupra modului de percepție a impactului frontal în diverse zone din structura unui autovehicul. Cercetări privind resim țirea coliziunii în structura de rezisten ță sunt meționate și în [151] ,[159], [155], [162], [163] . Vătămările pe care le poate produce airba gul ocupan ților, pot fi severe în anumite posturi numite out of position sau câ nd airbagul prime ște cu oarecare întârziere comanda de umflare, situație care se poate întâlni în lipsa unor senzori sateliți de detectare a impactului, iar în habitaclu pragul de decelera ție necesar umflării pernei de aer se obține cu întârziere, datorită configura ției impactului (ex un impact oblic în conformitate cu standardul Federal Motor Vehicle Safety Standards -FMVSS 208 [152] ). Drept exemplu înFigura4-14șiFigura4-15 se prezintă cazul a două autovehicule supuse unui impact frontal. În primul caz se observă umflarea cu întârziere a airbagul ui conducătorului, când corpul ocupantului, din iner ție este deplasat înspre planșa bord. Airbagul se umflă și lovește fațaocupantului, provocând vătămări la nivelul capului/gâtului. În cel de -al doilea caz airbagul se umflă la momentul optim, protejând astfel ocupantul. Figura4-14Umflarea cu întârziere a airbagului – ocupantul este cu corpul aproape de plan șa bord [153]Airbagul se umflă prea târziu și lovește puternic fața ocupantuluiInceperea impactului, airbagul începe să se umfle Airbagul lovește fața ocupantului provăcându -i leziuni 85 Figura4-15Declanșarea corect ă a airbagului, câ nd ocupantul este cu spatele î n spatarul scaunului [153] Este evident că locul de amplasare a u nității ECU airbag, pentru autovehicule, care nu dispun de senzori sateli ți de detectare a impactului, este crucial pentru o bună funcționare a sistemului airbag frontal. O decizie de declan șare luată prea devreme sau prea târziu poate provoca în ambele si tuații vătămări ocupanților un ui autovehicul. Se va analiza în continuare , prin determinări experimentale în ce măsură de resimte în diverese zone ale unui autovehicul intensitatea unei coliziuni. 4.3.2Rezultate ob ținute și dicuții În baza celor expuse mai sus s-au făcut măsurători ale intensită ții impactului în autovehicul prin montarea în diverse zone ale acestuia a unor senzori. În exemplul prezentat ace știa s-au montat pe clopotul amortizorului, în zona pedalierului, pe tunelul central, în fața schimbă torului de viteze precum și pe grupul motopropulsor (GMP),Figura4-16. În funcție de complexitatea echipamentelor pot fi înregistrate date privind deforma ția, viteza și accelerația. Cel mai adesea se utilizează acelerom etre, urmând ca prin algorit mi de integrare să se ob țină succesiv viteza, respectiv deforma ția. Datele au fost analizate în conformitate cu criteriile din [154].Inceperea impactului, airbagul începe să se umfleAirbagul se umflă la momentul optim manner Airbagul nu love ștefața ocupantului 86 Figura4-16Montarea senzorilor pentru înre gistrarea datelor Figura4-17Variația de viteză în puncetele de amplasare a senzorilor ÎnFigura4-17se arată pe o diagramă a varia ției vitezei în funcție de ti mp, rezultatele ob ținute în urma măsurătorilor. A șa cum este firesc, impactul se resimte prima dată la nivelul clopotului amortizorului, viteza în acest punct având o scădere mai pronun țată în primele 20 -30 de milisecunde fa ță de celelalte puncte de măsura re de pe caroseria autovehiculului. După timpul de 30 ms se observă că și în zona pedalierului are loc o descreștere a vitezei, comparat cu zona de pe tunelul central. La aproximativ 85 de milisecunde de la începutul coliziunii viteza , în punctul de pe cl opotul amortizorului devine nulă, semn că deforma ția s-a încheiat pe acea zonă, în timp ce aceasta continuă până la aproximativ 107, respectiv 112 milisecunde pentru zona pedalierului și a tunelului central. O situație aparte o reprezintă informațiile prim ite de la senzorul montat pe grupul motopropulsor (GMP). P entru început, se observă că de și GMP este primul element situat ca distanță față de locul impactului, acesta nu resimte impactul, variația de viteză este mai mică chiar decât în zona habitaclului. Acest lucru se poate explica prin montajul GMP pe elemente 87elastice de amortizare a vibra țiilor transmise către caroseria autovehiculului. Aceste elemente elasticeși masa mare a GMP fac posibilă o continuare a mișcării acestuia, din inerție, înspre înainte cu viteză relativ constantă în primele momente ale impactului, aproximativ 15 -20 milisecunde. Pe toată durata impactului se vede o oscila ție a GMP marcată prin descreșteri mai line urmate de unele mai bru ște ale vitezei acestuia. Rezultă necesitatea amp lasării în zonele de deformație a unor senzori numiți senzori sateliți. Aceștia sunt dublați de senzorii de accelerație plasați în unitatea electronică de control, montată de obicei pe tunelul central. Existența unui singur senzor de decelerație montat în habitaclu atrage după sine detectarea mai puțin exactă a impacturilor frontale în diverse configurații unghiulare, precum și posibilitatea de a se genera traume severe pasagerilor aflați în poziții deviate de la cea normală, cu trunchiul drept și fixat str âns în scaun. Astfel conform cuFigura 4-13, la un autovehicul unde există senzorul montat în unitatea centrală ECU a irbagși un senzor satelit, se î nregistrează datele unei coliziuni și se reprezintă aceste valori înFigura4-18. Figura4-18.Variația de viteză înregistrată de senzorul satelit și unitatea ECU airbag Se observă că pentru acela și interval de timp decelerațiile medii aproximativ măsurate la nivelul habitaclului și a senzorului satelit sunt: 6001.04.15162 2 tva [m/s2] 15001.05.14161 1 tva [m/s2] Prin urmare în primele 10 milisecunde de la începerea impactului, în habitaclu se înregistrează o decelera ție dedouă ori si jumătate mai mică decât la nivelul senzorului satelit. Controlul declanșării dispozitivelor airbag se fundamentează pe analiza numerică a semnalelor primite de la senzori. Procesul decizional este dificil datorită multitudinii de factori care c onduc la variații asemănătoare ale semnalelor de ieșire, existând astfel posibilitatea de a se lua decizii greșite. 4.3.3Concluzii Structura de rezisten ță a autovehiculului, în strânsă corelare cu sistemele de reținere a ocupanților acestuia, trebuie să asigur e integritatea spa țiului destinat pasagerilor și să nu genereze în caz de impact decelera ții pe care corpul uman nu le poate suporta. 88Datorită unui decalaj de timp între mom entul producerii impactului și începerea înregistră rii decelerațiilor la nivelul h abitaclului este necesară amplasarea unor senzori cât mai aproape de zona de deformare. În timpul impactului structura autovehiculului se deformează continuu, absorbind parțial energia de impact, la nivelul compartimentului pasagerilor înregistrându -se cu întârziere fenomenul. Pe baza acestor considerente mulți producători de echipamente de siguranță sunt de acord că decelerațiile măsurate în habitaclu nu conțin su ficiente date pentru a putea fi utilizate la stabilirea unui algoritm de declan șare a airbagur ilor pentru stituațiile variate de impact. 4.4Determinări teoretice ale energiei disipate și rigidității structurii autoturismelor În cadrul încercărilor la coliziune dintre un autoturism și bariera rigidă, cu un grad de acoperire de 100%, se pot determina cu o precizie acceptabilă unele caracteristici specifice impactului, dintre care amintim: Viteza de coliziune; Energia cinetică inițială; Energia de restituire; Accelerația instantanee din timpul coliziunii; Variația de viteză în urma impactului; Forțele de deformare; Deformațiile structurii; Rigiditatea structurii. Mărimile fizice amintite se obțin din diagramele accelera ție- viteză- spațiu, a-v-s, specifice coliziunii, determinate experimental sau prin simulare. O altă metodă de a obține diagrame de tip a-v-s oferă simularea cu modele matematice multicorp, tratată anterior. Pentru a face o corelare cu elementele constructive ale autovehiculelor se poate determina, prin metode energetice, coeficientul de rigiditate al structurii păstrând o dependență față de timp a acestuia. În conformitate cu structura frontală de rezistență a automobilului rigiditatea elementelor caroseriei crește treptat, începând de la bara parașoc spre parbriz, vezi Figura4-19. Figura4-19 Elementele frontale ale structurii de rezistență supuse deformării 89Ecuațiile bilanțului energetic sunt prezentate mai jos: pc tot EEE (4-24) ic totip EEE (4-25) 22 ip iXE ki (4-26) Unde: E tot– energia totală a sistemului; E c– energia cinetică; E p– energia poten țială; k i– constanta de rigiditate pe intervale; X i– deformația structurii pe intervale. Astfel pentru datele din Figura4-20, corespunzătoare deformației și vitezei unui autovehicul se vor calcula, pornind de l a legea de conservare a energiei coeficienții de rigiditate „ki” pe fiecare interval de timp. Rezultatele sunt prezentate sintetic în tabelul 4.2. Figura4-20 Exemplu de diagrame înregistrate în urma impac tului Tabelul 4 .2 itiXivi Eci Epi Δ Epi Δ XiK -[s][m][m/s] [J] [J] [J] [m][N/m] 00.0000.00015.900159,775.920 0.000 10.0030.04815.838158,532.298 1,243.622 1,243.622 0.0481,097,752 20.0100.15715.364149,185.177 10,590.743 9,347.121 0.109859,324 30.0200.30614.345130,052.344 29,723.576 19,132.834 0.149634,875 40.0300.44413.224110,520.479 49,255.441 19,531.865 0.138499,710 50.0400.57012.005 91,083.856 68,692.064 19,436.623 0.126422,851 60.0500.68310.573 70,650.224 89,125.696 20,433.632 0.113382,113 9070.0600.7808.84849,477.450 110,298.470 21,172.774 0.097362,585 80.0700.8596.85429,689.664 130,086.256 19,787.786 0.079352,594 90.0800.9174.72014,079.949 145,695.971 15,609.715 0.058346,528 100.0900.9542.640 4,404.787 155,371.133 9,675.162 0.037341,431 110.1000.9700.817 421.853 159,354.067 3,982.934 0.016338,727 120.1100.971-0.608 233.628 159,542.292 188.225 0.001338,429 În continuare se propune o metodă de determinare a coef icientului de rigiditate a structurii autovehiculului de masă M, care se deplasează cu viteza „v” și suferă o coliziune frontală cu un perete rigid, Figura4-21. Specific acestuia este faptul că elementele supuse d eformării în urma impactului au un coeficient de rigiditate al structurii frontale carenu este constant, el variind după legi polinomiale de diverse ordine. Figura4-21 Modelul simplificat al autovehicul ului compus din structuri de absorb ție a impactului cu coeficienți de rigiditate diferiți Pe durata impactului, până la timpul „t1” se deformează doar elementele de caroserie a căror rigiditate este „k1”, în intervalul t 1– t2 se deformează elementele str ucturii care au rigiditățile „k2”. După timpul t i-1, până la sfârșitul impactului „ti” se deformează elementele a căror rigiditate este”ki”. Pentru verificarea modelului s -a pornit de la analiza unor înregistrări grafice a coliziunilor, Figura4-20. Pe curbele de deformație, viteză și accelerație ale unui autovehicul cu masa de 1200 kg, care suferă o coliziune frontală cu o viteză de 15.9 m/s s -a realizat o digitizare a mărimilor măsurate. În exemplul prezentat de față curba de accelerație a fost aproximată prin polinoame de gradul 3, 4, 5 și 6, figura Figura4-22. Prin două integrări succesive ale polinoamelor care descriu legea de variație a accelerației se vor obține vite za, respectiv deformația autovehiculului în funcție de timp. 91Acceleratia autovehiculului 0.0050.00100.00150.00200.00250.00300.00 0.00 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06 0.07 0.08 0.09 0.10 0.11 0.12 0.13 0.14 Timpul [s]Acceleratia [m/s2] Figura4-22. Datele reale ale impactului înregistrat și cele aproximate prin polinoame de diferite grade Adesea în analiza accidentelor r utiere se are la dispoziție numai diagrama de accelerație a structurii autovehiculului în timpul coliziunii. Pornind de la diagrama de accelerație prin utilizarea unor programe de digitizare se obțin în format electronic punctele corespunzătoare diagramei. Pe aceste formate electronice se determină ecuațiile analitice ale polinoamelor de interpolare, de diferite grade. Prin două integrări succesive a le polinoamelor care descriu legea de variație a accelerației se vor obține viteza, respectiv deformația aces tuia în funcție de timp. t n nt n nnn n n dttvtSdttavtvb tbtbta 0001 1 0 )()()( )(….. )( (4-27) Unde: a n(t)– curba de accelerație a structurii; b 0…bn– coeficienții polinomului care descriu legea de variație a accelerației; t – timpul de im pact; v 0– viteza inițială; v n(t)– curba de variație a vitezei; S n(t)– curba de deformare a structurii. Pentru comparație, curbele rezultate au fost suprapuse peste curbele reale de viteză și deformație a autovehiculului. Ca elemente de control se vor ur mări atât valorile absolute ale rezultatelor cât și alura curbelor, avându -se în vedere respectarea timpilor la care viteza devine zero și deformația este maximă. Din analiză rezultă: Cu creșterea gradului polinomului de aproximare a accelerației, curbele de viteză, respectiv deformație sunt mai apropiate de datele reale. Curbele de viteză și deformație obținute în urma integrării dau erori sub 10% față de valorile reale [159].Polinomial 6 Polinomial 5 Polinomial 3Polinomial 4 92Se va face schimbarea variabilei, astfel încât se va obține o lege de variație a vitezei în funcție de deformația autovehiculului )(SVV și se va aproxima și aceasta printr -o lege polinomială. Astfel rezultatul va fi coeficientul de rigiditate a l structurii în funcție de deformație. Variația deformației în timpul coli ziunii a fost împărțită în „n” intervale, unde i=1..n. Având, prin integrare datele referitoare la variația vitezei autovehiculului și a deformației acestuia în timpul impactului se poate determina energia cinetică a autovehiculului pe cele „n” iterații. pc tot EEE (4-28) La momentul inițial, premergător impactului, autovehiculul se deplasează cu viteza „v 0” 22 0 0vMEEc tot (4-29) În timpul impactului energia cinetică se transformă în energie de deformație 22XkWEdef p (4-30) În baza relațiior anterioare, la un moment dat, î n timpul impactului, se poate scrie: 2 22 2 0 XkEvM c (4-31) iciiEvMXk 2 22 02 (4-32) 22 2 0 22 0 2 2222 ii ic iXvMvM XEvM ki (4-33) Pentru fiecar e din iterațiile „i=1..n” s -a determinat valoarea constantei de rigiditate „k i” cu relația (4.33). Relația ( 4.30) descrie energia potențială de deformație a autovehiculului. Sintetic, pentru un polinom de gradul 6 de aproximare a accelerației autovehiculul ui, pașii de calcul ai rigidității sunt prezentați în tabelul 4.3. Valorile ob ținute se încadrează în limitele specificate în tabelul 4.1 [158] [146]. Reprezentarea grafică a variației coeficientului de rigiditate a l structurii deformate a autovehiculului în funcție de deformația acestuia, pentru diferite grade ale polinomului de aproximare a curbei de accelerație este prezentată în Figura4-23. Tabelul4.3. Def Vit Ec Δ Ec Δ Def Ki [m][m/s] [J] [J] [m] [N/m] 016,326 168452,2 0 0 0,115,046 143073,5 25378,69 -0,1 5075739 0,214,375 130596,9 12476,62 -0,1 1892766 0,314,042 124616,3 5980,528 -0,1 974130 0,413,778 119974,6 4641,711 -0,1 605969 0,513,315 112046,8 7927,845 -0,1 451243 0,612,382 96894,4 15152,39 -0,1 397543 0,710,71 72492,99 24401,41 -0,1 391670 0,88,029 40741,78 31751,21 -0,1 399095 0,94,071 10474,16 30267,62 -0,1 390069 1-1,494 1410,647 9063,515 -0,1 334083 93Aproximarea curbei de decelerație prin polinoame de diverse grade arat ă că polinoamele de grad superior redau mai fidel valorile înregistrate în timp real. Odată cu creșterea gradului polinomului de aproximare a accelerației, curbele de viteză, respectiv deformație sunt mai apropiate de datele reale. Curbele de viteză și def ormație obținute în urma integrării datelor de accelerație dau erori sub 10% față de valorile reale [159]. Rigiditatea structurii este aproximată cel mai bine prin legi polinomiale de grad superior. Odată depășită faza de deformare inițială se observă că l egea polinomială de grad 6 urmărește fidel curba de rigiditate obținută prin prelucrarea datelor reale. Determinarea rigidită ții structurii de rezistență a unui autovehicul poate fi determinată prin metode energetice, având la dispozi ție datele din diagram a de varia ție a accelerației obținută experimental, sau diagrama de varia ție a vitezei înregistrată în ECU airbag. Aproximarea curbei de decelerație prin polinoame de diverse grade arată că polinoamele de grad superior redau mai fidel valorile înregistrate în timp real. Cercetări cu abordări similare se regăsesc și în[159], [161], [162]. Abordare energetica 0200,000400,000600,000800,0001,000,0001,200,0001,400,0001,600,000 0.000 0.100 0.200 0.300 0.400 0.500 0.600 0.700 0.800 0.900 1.000 1.100 Deformatia [m]Coeficient de rigiditate [N/m]A,V,S,6 A,V,S,5 A,V,S,4 A,V,S,3 Real_energetic Figura4-23. Valorile coeficienților de rigiditate când avem curba de decelerație a autovehiculului 4.5Influența poziției promotorilor de deforma ție asupra rezistenței lonjeroanelor Studiul modului de deformare a l structurii de rezisten ță a autovehiculului constituie o provocare continuă a inginerilor pentru găsirea de solu ții optimizate. Diverse metode de preluare a impactu lui au fost adoptate de -a lungul timpului, unele dintre ele fiind descrise anterior precum și în subcapitolele următoare. În cele ce urmează se va face o analiză a energiei absorbite în tuburi cu pereți subțiri supus e unui impact axial.Tubul reprezintă p artea frontală a lonjeronului unui vehiculul, vezi figura Figura4-24pe care s-au generat promotori de deforma ție dispuși în două moduri, Figura4-26. 94 Figura4-24. Partea frontală a lonjeronului supus deformării În paragrafele anterioare s -a arătat că structura de rezistență a unui autovehicul se reduce la o gamă de profiluri cu secțiuni închise sau deschise, care au rolu l de a rezista la solicitările mecanice de comprimare, incovoiere, răsucire, vibra ții. În domeniul calculului la deformare a tuburilor cu pere ți subțiri, de -a lungul timpului, au fost create baze de date legate de materiale, energia de deformare, modul de deformare și s-au realizat cercetări începând cu modelele propuse de Alexander, Wierbizck, Bhat și alții [ 134], [133]. Alte studii în domeniul îmbunătă țirii siguranței pasive a ocupanților și pietonilor se regăsesc în [ 130], [131], [137], [144], [145], [148], [109]. Modele și cercetări privind deformarea structurilor unui autovehicul se regăsesc în [ 133-136], [138-144], [147]. În continuare se analizează deformarea părții frontale a unui lonjeron de aluminiu, de sec țiune cilindrică, supus impactului axial cu o barieră fixă rigidă, fabricată din oțel. La un capăt al tubului, opus zonei de impact, a fost adăugată o masă suplimentară care simbolizează masa caroseriei. Aceasta a fost constrânsă prin legături de lonjeronul supus deformării, deplasându -se solidar cu acesta, Figura4-25. . Figura4-25. Geometria tubului supus coliziunii cu bariera rigidă Sensulde deplasare Masa suplimentara 95Figura4-26. Forma ge ometrica a promotorilor de deformație și amplasarea acestora în cele două situații analizate Promotorii de deformație, uzina ți pe prima porțiune a lonjeronului, sunt reprezentați în acest caz sub forma de decupări pe generatoarea tubului, au sec țiune circ ularăși sunt poziționați în două moduri, Figura4-26. În simulare vitezele de încercare au variat de la 3 m/s, până la 6 m/s, lonjeronului imprimându -i-se o mișcare de translație de -a lungul axei sale longitudinal e, similar cu un impact frontal conform cu tipologile de încercare din standardele FMVSS208 și ECE-96- 79și EuroNCAP . Pentru determinarea efortului de compresiune care apare în tub este necesară determinarea secțiunii transversale minime a tubului, deoarec e aici tensiunea de comprimare va depă și limita de curgere a materialului și vor apărea deformații plastice, σco>σc[109]. Tensiunea de comprimare σ co în cazul unui impact a fost determinată în [ 109], [147]și depinde de sec țiunea transversală a tubului su pus la compresiune. Se consideră o sec țiune transversală oarecare a tubului, la distanța „h” de la o dreaptă verticală și tangentă, OO’, la cercul care reprezintă promotorul de deformație, Figura4-27. Pentru determinarea ariei sec țiunii transversale a tubului este necesară determinarea lungimii coardei BC. Din aria sectorului de cerc ABC se scade aria ha șurată a segmentului de cerc BC. Astfel, înr=0.025 0.03D π = = = =L 0.0015Var I Var II 96triunghiul ABC se trasează înăl țimea AD = r -h, unde”r” este raza pro motorului de deforma ție. În triunghiul dreptunghic ABD se calculează: 2 2ADABBD (4-34) 2 2 22hhr hrrBD (4-35) unde BD este jumăta te din lungimea coardei BC. Se poate scrie deci că lungimea coardei notată cu „S” este: 222 hhr S (4-36) Figura4-27. Determinarea lungimii coardei promotorului de deforma ție Figura4-28. Determinarea ariei sec țiunii transversale a tubului în secțiunea m -m Prin urmare în conformitate cu Figura4-28, într-o secțiune oarecare, m -m, a tubului se poate determina aria sec țiunii transversale a acestuia cu relația următoare, unde avem: tSntR Atub 2 (4-37) R- raza exterioară a tubului; t- grosimea tubului; r- raza promotorului de deforma ție; n- numărul de promotori afla ți pe circumferința tubului în secțiunea m -m; S- lungimea coardei unui promotor de deforma ție în secțiunea m -m. Pentru cazul în care promotorii sunt amplasa ți decalat pe circumferi nța tubului se procedează cu un raționament similar.m mrt Rm-m SAB C hr OO’ D 97 Figura4-29. Determinarea lungimii coardei promotorului de deforma ție amplasat decalat Astfel lungimea coardei pentru promotorul de deforma ție cu cen trul în punctul „A” se determină ca în cazul precedent. Pentru promotorul amplasat, decalat cu distanta „e”, cu centrul în”A1″, lungimea coardei se determină cu rela ția: 2 2 12 ehrrS (4-38) Pentru determinarea ariei sec țiunii transversale a tubului în acest caz se aplică relația 4.39, unde”n”și”n1″ reprezintă numărul de promotori amplasa ți cu centrul în „A”, respectiv decala ți, cu centrul în „A1”. tSntSntR Atub 11 2(4-39) Se vor analiza în continuare câteva cazuri particulare: 1.Dacă e=0 atunci promotorii de pe ambele variante ale tubului vor fi aliniați pe un singur rând, deci ariile sec țiunii transversale ale tuburilor sunt egale. 0 12.5 25 37.5 50050100150200250 A1h() Ah() h Figura4-30. Aria secțiunii transversale a tuburilor când decalajul promotorilor este nulAB C hr OO’ D A1B1 C1r eD1 982.Dacă e=2r atunci pe varianta a doua a tubului vom avea doar doi promotori, fa ță de primul caz când avem patru. Prin urmare a ria secțiunii transversale la varianta a doua de tub este mai mare și reprezintă dublul din valoarea ariei secțiunii transversale a primului tub. 0 12.5 25 37.5 50050100150200250 A1h() Ah() h Figura4-31. Aria secțiunii transversale a tuburilor cînd decalajul promotorilor este egal cu 2r 3.Dacă 0
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: A.soica@unitbv.ro 0 Csp Master 1 Text (ID: 700027)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
