Petric ă TRU ȘCĂ [632322]

Capitolul I. Despre capacitatea subiectelor de drept civil 1
Petric ă TRU ȘCĂ
Andrada Mihaela TRU ȘCĂ

DREPT CIVIL. PERSOANELE

Capitolul I. Despre capacitatea subiectelor de drept civil 3
Petric ă TRU ȘCĂ
Andrada Mihaela TRU ȘCĂ

DREPT CIVIL. PERSOANELE

Edi ția a II-a, rev ăzut ă și ad ăugit ă

Universul Juridic
Bucure ști
-2015-

4 DREPT CIVIL. PERSOANELE
Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L.

Copyright © 2013, 2015, S.C. Universul Juridic S.R.L.

Toate drepturile asupra prezentei edi Ġii apar Ġin
S.C. Universul Juridic S.R.L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiat ă fără acordul scris al
S.C. Universul Juridic S.R.L.

NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI
COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSO ȚIT DE SEMN ĂTURA ȘI
ȘTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
TRU ȘCĂ, PETRIC Ă
Drept civil : persoanele / Petric ă Tru șcă, Andrada Mihaela
Tru șcă. – Ed. a 2-a, rev. și ad ăug.- Bucure ști : Universul Juridic,
2015
ISBN 978-606-673-620-6

I. Tru șcă, Andrada Mihaela

347(498)
347.15/.17(498)

REDACȚIE: tel./fax: 021.314.93.13
tel.: 0732.320.666
e-mail: [anonimizat]

DEPARTAMENTUL telefon: 021.314.93.15
DISTRIBUȚIE: tel./fax: 021.314.93.16
e-mail: [anonimizat]

www.universuljuridic.ro

Capitolul I. Despre capacitatea subiectelor de drept civil 5
ABREVIERI

Alin. – alineatul
Art. – articolul
C.Ap. – Curtea de Apel
C.D. – Culegere de decizii
C.D.H.-C.C. – Culegere de decizii și hot ărâri ale Cur Ġii
Constitu Ġionale a României
C. civ. – Codul civil (Legea nr. 287/2009, în vigoare
de la 1 octombrie 2011)
C.m. – Codul muncii
C. pen. – Codul penal
C. pr. civ. – Codul de procedur ă civil ă
C. pr. pen. – Codul de procedur ă penal ă
C.S.J. – Curtea Suprem ă de Justi Ġie
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casa Ġie și Justi Ġie
cf. – a se compara
Dreptul – Revista „Dreptul” – serie nou ă
Dec. – Decizie
H.G. – Hot ărârea Guvernului României
Juridica – Revista „Juridica”
P.R. – Revista „Pandectele române” – serie nou ă
R.J.N. – Revista Justi Ġia Nou ă
M. Of. – Monitorul Oficial al României, Partea I
n.a. – nota autorului
op. cit. – opera citat ă
O.G. – Ordonan Ġa Guvernului României
O.U.G. – Ordonan Ġa de urgen Ġă a Guvernului
S. civ. – sec Ġia civil ă
S. pen. – sec Ġia penal ă
S. com. – sec Ġia comercial ă
S.c.a. – sec Ġia de contencios administrativ

6 DREPT CIVIL. PERSOANELE
S.C.J. – Revista „Studii și cercet ări juridice”
S.D.R. – Revista „Studii de drept românesc”
s.n. – sublinierea noastr ă
T.jud. – Tribunal jude Ġean
T.reg. – Tribunalul regional

Capitolul I. Despre capacitatea subiectelor de drept civil 7
CAPITOLUL I
DESPRE CAPACITATEA SUBIECTELOR
DE DREPT CIVIL
Sec țiunea I
Considera ții generale cu privire
la capacitatea juridic ă
§ 1. CORELA ȚIA DINTRE CAPACITATEA JURIDIC Ă ȘI
CALITATEA DE SUBIECT DE DREPT
1.1. Calitatea de subiect de drept și no țiunea de capa-
citate juridic ă
Capacitatea poate fi exprimat ă știin Ġific, numai dac ă pornim de la
calitatea de subiect de drept civil. O astfel de abordare a problemei
este nu numai necesar ă, dar și util ă pentru l ămurirea ra Ġiunii care st ă
la baza reglement ărilor legale ce stabilesc statutul juridic al
persoanelor, ca subiecte de drept civil.
Dup ă cum se cunoa ște, dreptul civil – ca ramur ă a știin Ġei
juridice – are ca obiect de cercetare raportul juridic civil, cu
men Ġiunea c ă aceast ă cercetare „nu se poate m ărgini la o simpl ă
exegez ă de texte, ci are menirea de a examina aceste texte pornind de
la izvoarele lor sociale, de a descifra ceea ce este specific influen ței
active pe care legisla ția o exercit ă asupra rela țiilor sociale
reglementate și de a desprinde, în perspectiv ă, căile de perfec ționare
a reglement ărilor date1”. Cercetarea raportului juridic civil înseamn ă
în esen Ġă, studierea elementelor constitutive ale acestui raport:
subiecte, con Ġinut și obiect.
Cercetarea aprofundat ă a primului element al raportului juridic –
subiectele sale – formeaz ă obiectul acelei p ărĠi a știin Ġei dreptului

1 C. St ătescu, Drept civil. Persoana fizic ă. Persoana juridic ă. Drepturile reale .
Ed. Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1970, p. 5.

8 DREPT CIVIL. PERSOANELE
civil pe care o putem numi „Teoria general ă a subiectelor de drept
civil1”. În știin Ġa dreptului civil, subiectul de drept nu este definit, dar
se men Ġioneaz ă care sunt subiectele de drept civil2.
Dreptul se adreseaz ă oamenilor, reglementând conduita
acestora în planul rela țiilor sociale . El stabile ște pe seama lor un
complex de drepturi – precizând condi Ġiile și limitele în care acestea
pot fi exercitate – și le impune totodat ă o multitudine de obliga Ġii, a
căror executare este asigurat ă, la nevoie, prin for Ġa de constrângere a
statului. Fiecare individ se manifest ă astfel, în contextul vie Ġii sociale,
ca titular de drepturi și obliga Ġii, generic numit subiect de drept .
Într-o asemenea calitate – pe care legea o recunoa ște indivizilor,
iar în anumite condi Ġii și grup ărilor de persoane fizice organizate –
oamenii stabilesc între ei cele mai diverse raporturi sociale; o parte
din aceste raporturi, intrând sub inciden Ġa normelor juridice , devin
raporturi juridice. Exercitarea drepturilor legal recunoscute și execu-
tarea obliga Ġiilor valabil asumate au loc în cadrul unor asemenea
raporturi3.
Ca urmare, calitatea de subiect de drept e dublat ă permanent cu
aceea de subiect al raportului juridic. Și totu și, aceste concepte sunt și
rămân distincte unul fa Ġă de altul, fiecare exprimând o anumit ă stare a
celui ce particip ă la via Ġa juridic ă: subiectul de drept este, prin
specificul s ău, un participant virtual , în timp ce subiectul raportului
juridic este un participant efectiv.
Legisla Ġia, jurispruden Ġa și doctrina utilizeaz ă frecvent expresia
persoan ă (fizic ă sau juridic ă) atunci când se refer ă la titularul de
drepturi și obliga Ġii. Etimologic, aceast ă expresie deriv ă din latinescul

1 Desigur, denumirea „Teoria general ă a subiectelor de drept civil” este
conven Ġional ă; cu acela și în Ġeles în literatura de specialitate sunt uzitate frecvent
denumirile: Subiectele raporturilor juridice civile, „Persoanele”, „Persoan ă fizic ă”
(ex. E. Lupan, D.A. Popescu, Persoan ă fizic ă, Ed. Lumina Lex, Bucure ști, 1993) și
„Persoan ă juridic ă” (ex.: E. Lupan, D.A. Popescu, A. Marga, Drept civil Persoan ă
juridic ă, Ed. Lumina Lex, Bucure ști, 1994).
2 În acest sens, C. St ătescu arat ă că: „Subiectele raportului juridic civil sunt
persoanele fizice și juridice între care se stabilesc drepturi și obliga Ġii” (Drept civil,
1970, p. 5) și „Subiectele de drept civil se împart în dou ă categorii: persoanele fizice
și persoanele juridice” ( idem p. 11).
3 M.N. Costin, Marile institu ții ale dreptului civil român , vol. II, Persoan ă
fizică și persoan ă juridic ă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 7.

Capitolul I. Despre capacitatea subiectelor de drept civil 9
„persona” prin care se desemna masca purtat ă pe scenele teatrului
antic. Desigur, aceast ă terminologie nu a fost preluat ă aidoma în lim-
bajul juridic. În domeniul dreptului, expresia persona a primit o
accep Ġiune cu totul diferit ă: a devenit sinonim cu acela de subiect de
drept, desemnându-l la modul general pe titularul de drepturi și
obliga Ġii – individ, asociat unic sau grupare uman ă organizat ă – care,
în aceast ă calitate, poate participa la diverse raporturi juridice. A șa
cum s-a afirmat în literatura de specialitate1, ra Ġiunea prelu ării acestei
sintagme în terminologia juridic ă rezid ă în dorin Ġa de a se exprima
ideea particip ării omului – metaforic vorbind, – ca actor, la via Ġa
social-juridic ă.
Sintagma persoan ă fizic ă s-a consacrat în știin Ġa dreptului și în
legisla Ġie primind o accep Ġiune mai restrâns ă decât cea sugerat ă de
con Ġinutul ei semantic, care vizeaz ă fiin Ġa bio-psiho-social ă, adic ă
omul considerat în întreaga sa complexitate, a șa cum îl abordeaz ă
antropologia filozofic ă. Dreptul a re Ġinut-o atribuindu-i o semnifica Ġie
proprie lui. În acest domeniu, omul este privit doar ca participant la
rela Ġiile sociale cu valoare juridic ă. Participarea omului la asemenea
rela Ġii sociale, cum sunt cele din domeniul juridic nu este, nici
întâmpl ătoare și nici ocazional ă, ci are un caracter necesar și se
înf ăptuie ște continuu, fiind o modali tate de manifestare a esen Ġei
umane îns ăși2.
Tot astfel s-a consacrat în limbajul juridic și expresia persoan ă
juridic ă, prin care se desemneaz ă orice form ă de organizare care,
întrunind condi Ġiile cerute de lege, este titular ă de drepturi și obliga Ġii
civile. Ne afl ăm aici în prezen Ġa unui artificiu lingvistic creat pentru a
da expresie unui artificiu juridic, în virtutea c ăruia un asociat unic sau
o grupare de persoane fizice având o organizare de sine st ătătoare, un
patrimoniu propriu și urm ărind un scop bine determinat se înf ăĠișeaz ă
ca un tot unitar, adic ă subiect distinct de drept.
Raporturile juridice se stabilesc și își consum ă existen Ġa în mod
necesar cu participarea oamenilor, fie ca indivizi, fie organiza Ġi, în
virtutea calit ăĠii lor de subiec Ġi de drept, recunoscut ă de lege. Numai
oamenii pot fi subiec Ġi ai unor asemenea raporturi, întrucât conduita

1 C. St ătescu, Drept civil , 1970, p. 12.
2 M.N. Costin, op. cit. , 1984, p. 8.

10 DREPT CIVIL. PERSOANELE
uman ă este unicul obiect al reglement ării juridice. Pe baza acestei
premise, în literatura de specialitate, identificându-se subiectul de
drept cu subiectul raportului juridic s-a apreciat c ă prin aceste
concepte se desemneaz ă „… participan ții la raporturile juridice care,
dispunând de capacitate juridic ă, pot fi titulari de drepturi și
obliga ții, ce formeaz ă conținutul raporturilor juridice1”.
Reluându-se aceast ă idee într-o alt ă formulare, s-a ar ătat c ă „…
prin subiect de drept se în țelege participantul la raporturile juridice,
adică purt ătorul (titularul) de drepturi și obliga ții2”.
În literatura de specialitate s-a mai formulat și opinia potrivit
căreia, sintagma subiect de drept desemneaz ă în egal ă m ăsur ă atât
participantul la raporturile juridice – titularul de drepturi și obliga Ġii –,
cât și voca Ġia unui atare titular de a participa la asemenea raporturi,
concretizat ă în aptitudinea de a- și pune în valoare drepturile și
obliga Ġiile ce-i sunt recunoscute, respectiv impuse. Aceast ă voca Ġie se
fondeaz ă pe capacitatea juridic ă a titularului de drepturi și obliga Ġii,
adic ă pe o calitate specific uman ă, care sintetizeaz ă dou ă atribute
fundamentale ale fiin Ġei umane, ra Ġiunea și libertatea, dându-le
relevan Ġă sub aspect juridic. Calitatea de subiect de drept și
capacitatea juridic ă sunt și rămân îns ă, prin natura lor, dou ă concepte
distincte, dar care, fiind inseparabil asociate, se condi Ġioneaz ă
reciproc. Ele deriv ă una din alta, presupunându-se reciproc; fiecare
dintre ele o sugereaz ă pe cealalt ă, astfel încât no Ġiunea de subiect de
drept, de și are o dubl ă semnifica Ġie, totu și în limbajul juridic este
utilizat ă cu un în Ġeles unic, complex, acela de participant la via Ġa
juridic ă înzestrat cu aptitudinea ce-i face posibil ă participarea3.

1 I. Ceterchi, M. Luburici, Teoria general ă a statului și dreptului. Note de curs ,
vol. II, Bucure ști. 1977, p. 280 și 285. În leg ătur ă cu defini Ġia citat ă în literatura de
specialitate s-a considerat a nu fi riguros exact s ă se utilizeze – cumulativ (iar nu
alternativ) – trei expres ii care, în fond, exprim ă aceea și esen Ġă, și anume: „partici-
panții la raporturile juridice” , „dispunând de capacitatea juridic ă” și „pot fi titulari
de drepturi și obliga ții”; în realitate calitatea de „participant la raportul juridic” se
exprim ă prin no Ġiunea de „capacitate juridic ă” (sau capacitate de drept), iar
capacitatea juridic ă exprim ă tocmai putin Ġa (aptitudinea) de a fi titular de drepturi și
obliga Ġii (Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele, Bucure ști. 1982, p. 21).
2 Gh. Beleiu, op. cit., p. 21.
3 M.N. Costin, M. Mure șan, V. Ursa, Dicționar de drept civil, Ed. Știin Ġific ă și
Enciclopedic ă, Bucure ști, 1980, p. 500.

Capitolul I. Despre capacitatea subiectelor de drept civil 11
Titularul de drepturi și obliga Ġii civile se nume ște subiect de
drept civil, iar voca Ġia lui de a participa la raporturi juridice civile î și
găsește exprimare prin no Ġiunea tehnico-juridic ă de capacitate civil ă,
sau în al Ġi termeni, se reg ăsește în con Ġinutul conceptului capacitate
de drept civil. Potrivit legisla Ġiei noastre, subiectele de drept civil se
împart în dou ă categorii: persoanele fizice și persoanele juridice,
fiecare dintre acestea având un regim juridic propriu.
Defini ția general ă a subiectului de drept civil. În definirea, cu
caracter general, a subiectului de drept civil trebuie s ă se porneasc ă
de la conceptul general de „subiect de drept”, concept care apar Ġine
Teoriei generale a dreptului. În aceast ă ramur ă a știin Ġei juridice,
plecându-se de la premisa fundamental ă că „Subiectele raporturilor
juridice sunt numai oamenii, lua ți ca indivizi sau organiza ți,
conduita uman ă fiind unicul obiect al reglement ării juridice” , se
ajunge la precizarea c ă „prin subiect al raportului juridic sau subiect
de drept se în țeleg participan ții la raporturile juridice, care, dis-
punând de capacitate juridic ă, pot fi titulari de drepturi și obliga ții,
ce formeaz ă conținutul raporturilor juridice1”. Fa Ġă de acest concept
general, subiectul de drept ci vil poate fi definit ca fiind „acea specie de
subiect de drept care cuprinde persoana fizic ă și persoana juridic ă, în
calitate de titulari de drepturi subiective și obliga ții civile”2. Mai
men Ġion ăm c ă, în limbajul juridic curent, se folose ște și formularea:
„Subiectele de drept civ il sunt persoanele (subîn țelegându-se ambele
categorii de persoane: fizice și juridice)3”.
Calitatea de a fi titular de drepturi și obliga Ġii nu înseamn ă decât
aptitudinea subiectului – persoan ă fizic ă – persoan ă juridic ă – de a
avea drepturi și obliga Ġii și în general se exprim ă prin no Ġiunea de
„subiect de drept” . Tot astfel, calitatea juridic ă a individului ori
grup ării de oameni de a avea drepturi și obliga Ġii, în general, se

1 M. Luburici, Teoria general ă a dreptului. Bucure ști, 1996, p. 83 și urm.; N.
Popa, Teoria general ă a dreptului, Ed. Actami, Bucure ști, 1996, p. 286; I. Ceterchi,
I. Craiovan, Introducere în Teoria general ă a dreptului, Bucure ști, 1992, p. 115.
2 Gh. Beleiu, op. cit., 1998, p. 75.
3 Uneori cuvintele „persoan ă” și „persoanele” cuprind referirea numai la om,
luat individual, ca subiect de drept ( și aceasta nu numai în drept, ci și în vorbirea
obi șnuit ă; sensul în care se utilizeaz ă, un termen sau altul rezult ă din contextul în
care este folosit).