Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației [632246]

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
9

Unitate de învățare Nr. 1

SEMNIFICAȚIA ȘI CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII DE
COMUNICARE ȘI PROMOVARE ÎN CADRUL
ORGANIZAȚIEI

Cuprins

Pagina

Obiectivele Unității de învățare Nr. 1 ……………………………………………… …………………… 10
1.1 Importanța activității de comunicare a organizației. …………………………………….. ….. 10
1.2 Arealul comunicării…………………………………………………………………………………… .. 11
Lucrare de verificare Unitate de învățare Nr. 1……………………………………….. ……………. 20
Răspunsuri și comentarii la testele de autoevaluare……………………………………………….. 20
Bibliografie Unitate d e învățare Nr. 1………………………………………………………………….. 21

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
10
OBIECTIVELE Unității de învățare Nr. 1

Principalele obiective ale Unității de învățare Nr. 1 sunt:
 Descrierea conceptului de comunicare a organ izației
 Prezentarea modalităților, formelor și nivelurilor de comunicare
umană
 Descrierea conținutului și formelor de comunicare în marketing a
organizației
 Explicarea conceptelor de comunicare globală și comunicare
integrată în marketing

1.1 Importanța activității de comunicare a organizației

Semnificația
activității de
comunicare Lumea contemporană a afacerilor se caracterizează printr -o continuă
schimbare, prin mutații extrem de dinamice ale componentelor
mediului extern în care acționează orice firm ă; ca atare, organizația
trebuie să facă eforturi din ce în ce mai mari pentru a exista și a se
dezvolta, pentru a -și face cunoscută oferta, pentru a se distinge și
contura într -un “peisaj de lucru” care devine, pe zi ce trece, tot mai
aglomerat și mai zgo motos.

În cadrul procesului de construire și consolidare a unei identități proprii
și a unei imagini puternice, este necesar ca întreprinderea să comunice
eficient, respectiv să adreseze o serie de mesaje puternice și coerente,
mesaje care au atât o desti nație internă (personalul propriu al firmei),
cât și o destinație externă (spre partenerii de afaceri, spre piață, spre
mediul extern).

În fapt, prin intermediul acestui tip de comunicare, organizațiile
economice urmăresc să se facă cunoscute publicului -țintă, partenerilor
economici și sociali, să faciliteze procesul de vânzare a produselor și
serviciilor, să se poziționeze distinct și să se diferențieze față de
concurență.

Procesul de comunicare se derulează pe baza principiului “…necesității
ca realitat ea să fie cunoscută pentru a fi percepută ca atare, nefiind
suficientă existența ei pur și simplu… comunicarea reprezintă dorința
de schimbare și reflectă intenția de a da un sens anume realității”
(Dagenais, B., 2003, pp. 30 -31).

Procesul de comunicare a firmei se realizează prin intermediul unor
tehnici și instrumente specifice, care evoluează ca urmare a progreselor
științei și tehnologiei, în paralel cu procesul de diversificare a nevoilor
consumatorilor și amplificarea mijloacelor prin care acestea su nt
satisfăcute.

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
11 1.2. Arealul comunicării

1.2.1. Comunicarea umană

Formele
comunicării
umane În cazul unui sistem de comunicare al unei firme, comunicațiile circulă
în sens dublu, atât dinspre firmă spre mediu, cât și dinspre mediu spre
firmă, în sco pul determinării modului în care informațiile au fost
recepționate și înțelese de către destinatari.

Organizațiile economice sunt entități distincte, funcționează cu resurse
umane, iar produsele și serviciile care rezultă în urma activității lor se
adrese ază atât indivizilor, cât și altor organizații, care cel puțin până în
zilele noastre, sunt conduse de către oameni și funcționează în primul
rând datorită oamenilor.

Din acest motiv, demersul comunicațional al firmelor poate fi înțeles cu
mai multă ușuri nță plecând de la analiza modului în care se realizează
comunicarea umană, a formelor și sensurilor sale.

De-a lungul timpului, încercările de a descifra mecanismul prin care se
realizează comunicarea umană, de a stabili obiectivele urmărite prin
procesul de comunicare, formele, semnificațiile și simbolurile sale au
fost numeroase, studierea lor făcând obiectul unor discipline distincte.

Multiplele preocupări îndreptate spre definirea și înțelegerea procesului
de comunicare umană au dat naștere la numeroa se teorii, abordările
realizându -se din perspectiva psihologiei, sociologiei, biologiei,
informaticii etc.

Astfel, comunicarea poate fi “…un proces prin care un individ
(comunicatorul) transmite stimuli cu scopul de a schimba
comportamentul altor indivizi (auditoriul)” (Dinu, M., 1997, p. 9), sau
“…un demers care vizează stabilirea unei legături între părțile
interesate să comunice și desemnează, în același timp, întregul sistem
pe care se sprijină și în cadrul căruia are loc comunicarea”( Popescu,
I.C., 2 003, p. 13).

Conform unei alte accepțiuni, “…comunicarea umană este un proces
tranzacțional, unul de predare -primire, în care se schimbă semnificații,
idei dar și energii, sentimente sau chiar bunuri, fie de la un individ la
altul, fie către un grup restr âns, fie către publicul larg. Obiectivul
comunicării umane este acela de a -l face pe interlocutor să simtă, să
gândească sau să se comporte într -un fel anume. Scopul există și atunci
când partenerii de comunicare nu -l conștientizează. Stimulii așteaptă
răspuns”…( Prutianu, Șt., 2000, p. 28).

Proces dinamic și complex, comunicarea evoluează în permanență ca
fenomen, mai ales ca urmare a progreselor înregistrate în domeniul
tehnologiei.

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
12
În literatura de specialitate se înregistrează numeroase puncte de ve dere
referitoare la nivelurile și formele de comunicare umană, clasificate în
funcție de anumite criterii specifice, după cum urmează (Popescu, I.C.,
2003, pp. 15 -17; Prutianu, Șt., 2000, p. 31, pp. 34 -37):

1. În funcție de numărul participanților și natura relațiilor stabilite între
aceștia:
1.1. Comunicarea intrapersonală , este cea mai intimă formă de
comunicare, respectiv comunicarea cu sinele, individul
dialogând cu propria sa conștiință.
1.2. Comunicarea interpersonală constituie o formă de comunicare
între două p ersoane, respectiv de la individ la individ, discursul
unuia fiind destinat în totalitate celuilalt. Alternativ, cele două
persoane joacă rol de emițător -receptor de mesaje. Această
comunicare se poate realiza în mod direct (prin contacte
personale nemijlo cite și interactive între ființele umane) și în
mod indirect (intermediată de mijloace și tehnici “secundare”,
cum ar fi scrisoarea, e -mail-ul, telefonul etc.).
1.3. Comunicarea de grup (intragrup) se desfășoară între persoane
care fac parte dintr -un grup relat iv restrâns (familie, colegi de
clasă sau echipă, grup de prieteni etc.), constituit pe baza unor
mobiluri, obiective, experiențe etc. comune. În acest caz, în
funcție de momentul de timp, un membru al grupului se află în
poziția de emițător al unui mesaj, iar ceilalți îndeplinesc rolul de
receptori.
1.4. Comunicarea publică (intergrup) este proprie situației în care
o persoană în poziție de emițător transmite un mesaj (alocuțiune,
expunere, prezentare etc.) în fața unui auditoriu (receptor), mai
mult sau mai pu țin numeros (dar nu mai mic de trei persoane),
sub forma unui discurs public sau a unei comunicări publice
(rapoarte, dări de seamă, comunicări științifice, conferințe,
pledoarii, prezentări ale produselor etc.).
Succesul discursului se asigură și în funcț ie de măiestria
oratorului, acesta trebuind să evalueze corespunzător starea de
spirit a publicului (ostil sau susținător, neutru/indiferent, indecis,
neinformat sau cunoscător), iar în funcție de atitudinea acestuia
să-și modeleze discursul.
1.5. Comunicarea î n masă presupune transmiterea de mesaje
(scrise, orale, vizuale, audio -vizuale) către receptori ce
corespund unui public larg, eterogen, format atât din indivizi,
cât și din organizații, prin intermediul unor suporturi mediatice
(televiziune, radio, Intern et etc.).

2. În funcție de natura simbolurilor utilizate (configurate în categorii
specifice de limbaj):
2.1. Comunicarea verbală , bazată pe utilizarea limbajului verbal,
respectiv a vorbirii articulate și înțelesurilor transmise cu
ajutorul cuvintelor.

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
13 2.2. Comunicar ea paraverbală și non-verbală , realizată atât prin
tonalitatea și inflexiunile vocii, cât și prin limbajul trupului,
respectiv prin stimuli și semnale transmise prin manifestări ale
corpului (mimică, gestică, privire etc.), transpuse în simboluri
specifice , care au rolul de a completa, de a întări conținutul
mesajului.

3. În funcție de natura și obiectivele emițătorului:
3.1. Comunicarea personală , respectiv situația în care un individ
(emițător) transmite mesaje către unul sau mai mulți indivizi.
3.2. Comunicare organ izațională , caracteristică situației în care
demersul comunicațional este inițiat în scopul îndeplinirii
obiectivelor unei organizații, iar emițătorul mesajului se
adresează publicului -receptor în numele organizației respective.
Acest tip de comunicare, de și se realizează în numele
organizației respective, este decis, inițiat, creat și realizat de
către oameni și, totodată, este îndreptat către oameni, cei care
compun diferitele categorii de public vizat în cadrul actului de
comunicare (consumatori, acționa ri, personalul propriu,
reprezentanți ai altor organizații care au calitatea de a decide și
acționa în numele acesteia etc.).
Comunicarea organizațională se desfășoară în două direcții,
respectiv în interioru l unei organizații (publicul -receptor fiind
alcătuit din membrii organizației respective) sau în exteriorul
organizației (către diferite categorii de public extern, din rândul
cărora se pot distinge consumatorii, prestatorii de servicii,
furnizorii etc.), comunicarea urmărind atingerea unor obiective
specifice, în funcție de fiecare categorie.
Totodată, în funcție de structura internă a organizației și
planurile la nivelul cărora se realizează comunicarea se
identifică rețeaua de comunicații manageriale (având rolul de a
asigura transmiterea mesajelor ca re contribuie la derularea
proceselor de management și execuție din cadrul unei
organizații) și rețeaua comunicațiilor de marketing (necesare
atingerii obiectivelor de marketing ale organizației).
Comunicarea organizațională se realizează prin demersuri
specifice, termenul este asimilat în general comunicării de
afaceri și constituie un element de referință în structurarea
conceptului de comunicare globală.

Test de autoevaluare 1.2 .1

Comunicarea cu sinele este o formă de comunicare:
a. intrapersonală ;
b. interpersonală .

Răspunsul la test se găsește la sfârșitul Unității de învățare nr. 1

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
14 1.2.2. Comunicarea în marketing

Formele
comunicării în
marketing În literatura de specialitate, dezbaterile vizând conținutul, obiectivele și
formele comunicării specif ice marketingului sunt numeroase și adesea
diferă semnificativ.

Parte componentă a activității globale de comunicare a firmei,
comunicarea în marketing se realizează prin intermediul unor mijloace
specifice și urmărește atingerea obiectivelor de marketing ale
organizației, subordonate, la rândul lor, obiectivelor generale pe care
firma își propune să le îndeplinească.

Conținutul comunicării în marketing poate fi structurat în mai multe
forme, pe baza unor criterii specifice, după cum urmează (Popescu,
I.C., 2003, pp. 23 -25):

1. În funcție de natura obiectivelor urmărite, se diferențiază:
1.1. Comunicarea comercială , asociată în mod tradițional
comunicării specifice marketingului, prin intermediul căreia se
urmărește atingerea unor obiective specifice, și anume:
 obiective vizând notorietatea produsului;
 obiective vizând imaginea produsului;
 obiective vizând stimularea cumpărării produsului.
1.2. Comunicarea corporativă , expresie a dimensiunii social –
politice a comunicării în marketing, vizând următoarele
obiective:
 obiective vizând notorietatea organizației;
 obiective vizând imaginea organizației;
 obiective vizând stimularea unui comportament adecvat, în
raport cu organizația.

2. În funcție de sfera de acțiune, se diferențiază:
2.1. Comunicarea internă , atât cu publicul intern (personalul de
conducere și personalul operativ), cât și cu colaboratorii externi
care acționează în numele firmei și sunt însărcinați de către
aceasta cu realizarea anumitor obiective specifice de marketing;
2.2. Comunicarea externă (cu toate categoriile de pu blic extern
spre care firma își îndreaptă atenția: furnizorii, distribuitorii,
consumatorii/clienții firmei, opinia publică, mass -media,
acționarii și mediile financiare, mediul administrativ -politic).

3. În funcție de natura metodelor și tehnicilor utilizat e:
3.1. Comunicarea promoțională , realizată prin intermediul unor
tehnici de comunicare de natură promoțională, utilizate în cadrul
unor campanii promoționale, organizate și derulate în limitele
unei perioade de timp bine determinate, adresând mesaje
corespunză toare publicului -țintă vizat și urmărind atingerea
unor obiective precise (utilizând ca tehnici de comunicare
publicitatea, promovarea vânzărilor, relațiile publice,

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
15 evenimentele de marketing, forțele de vânzare și marketingul
direct);
3.2. Comunicarea continuă , transpusă în realitate prin intermediul
unor tehnici de comunicare continuă, neîntreruptă, cu publicul –
țintă, prin elemente care asigură contactul permanent cu acesta
(marcă, design, ambalaj, arhitectonică etc.).

Test de autoevaluare 1. 2.2

Comunicar ea cu furnizorii constituie o formă de comunicare:
a. internă;
b. externă.

Răspunsul la test se găsește la sfârșitul Unității de învățare nr. 1

1.2.3 Comunicare globală și comunicare integrată în marketing

Structura
comunicării
globale Prin complexitatea sa , prin procesul distinct de evoluție, activitatea de
comunicare a unei organizații a constituit obiectul preocupărilor
numeroșilor specialiști, preocupări care au îmbogățit în mod permanent
conținutul literaturii de specialitate.

Cele mai recente puncte d e vedere introduc doi termeni care
desemnează două concepte specifice și anume comunicarea globală a
organizației și, respectiv comunicarea integrată în marketing.

1. Comunicarea globală

Potrivit unor aprecieri întâlnite în literatura de specialitate,
comun icare globală, desemnează “… ansamblul acțiunilor ce
vizează în esență, conceptualizarea cuantumului potențialului de
comunicare al unei întreprinderi, prin:
 transpunerea în practică a strategiei de construire și capitalizare
a imaginii de marcă;
 aplicar ea politicii de coerență și a celei de sinergie a mijloacelor
disponibile;
 conducerea, cu maximum de eficacitate, a ansamblului
modalităților de comunicare” (Popescu, D., 1998, p. 20).

Încorporând în structura sa “…toate mijloacele posibile de
exprimare” (Weil, P., 1990, pp. 14 -15), acest concept se bazează pe
ideea că totul comunică în cadrul unei organizații.

În fapt, în structura ansamblului comunicării globale a organizației
se regăsesc reunite, sub diverse forme, tehnicile și mijloacele proprii
forme lor specifice de comunicare utilizate de către o firmă, în
vederea atingerii obiectivelor propuse.

După anumite opinii se consideră că arealul de acțiune a

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
16 comunicării globale este structurat în funcție de trei modalități și
anume, de expresie (exprimare) , de destinație și de transmitere,
fiecare dintre acestea detaliindu -se astfel (Popescu, D., 1998, pp.
27-29):
1.1. Modalitatea de expresie (exprimare) a comunicării globale este
structurată pe trei coordonate și anume:
1.1.1. Comunicarea firmei (expresia valorilor de vocație sau
aspirație a firmei).
1.1.2. Imaginea de marcă (expresia socio -culturală a firmei).
1.1.3. Comunicarea la nivel de produs (expresia realitații fizice
a firmei).
1.2. În funcție de destinație, comunicarea globală se structurează
astfel:
1.2.1. Destinație internă, în func ție de care se realizează
procesul de comunicare internă cu propriul personal al
firmei, manageriatul, acționariatul, sindicatele, filialele etc.
1.2.2. Destinație – marfă, în funcție de care comunicarea se
realizează pe trei direcții și anume:
 comunicarea cu mar ele public (consumatori, prescriptori
din marele public);
 comunicarea profesională (distribuitori, prescriptori
profesionali);
 comunicarea de afaceri (întreprindere -client).
1.2.3. Destinație – mediul ambiant, în funcție de care se
deosebesc:
 comunicarea prin rec rutare (instituții de învățământ,
persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă);
 comunicarea financiară (mediul financiar, bursier și de
afaceri);
 comunicarea politică (puterea politică, administrație,
colectivități);
 comunicarea socială (sindicate, as ociații, lobby);
 comunicarea pentru marele public (cetățenii).
1.3. Modalitațile de transmitere la care apelează comunicarea
globală constau în următoarele tehnici de comunicare:
1.3.1. Comunicare prin design, respectiv:
 design grafic (sisteme de identitate vizuală, a mbalaj,
logotip, editare, PLV);
 design de produs (produs industrial, bun de larg
consum);
 design pentru mediul ambiental (arhitectură interioară,
structura de expunere, amenajări standuri expoziționale).
1.3.2. Comunicarea prin publicitate, respectiv organizarea de
campanii publicitare, în cadrul cărora se recurge la utilizarea
diferiților suporți media: presa scrisă, radio, TV, cinema,
panotaj.
1.3.3. Comunicarea directă, scrisă și audio -vizuală (e -mail,
catalog, telefon, poștă).
1.3.4. Comunicarea “în teren”, îndreptată atât spre interior, în

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
17 scopul stimulării forțelor de vânzare și distribuției proprii
(sau celei door -to-door), cât și spre exterior, prin mijloace
specifice de promovare a vânzărilor (merchandising,
reduceri de preț etc.).
1.3.5. Comunicarea socio -relațională, care îm bracă urmatoarele
trei forme:
 relații interne, legate de proiectele firmei și politica și
gestiunea comunicării interne;
 relații publice, respectiv relațiile cu mass -media,
lobbying -ul și crearea de evenimente;
 relații instituționale, sub forma sponsorizăr ii,
mecenatului, relațiilor cu mediul ambiental.

Potrivit aprecierilor întâlnite în literatura de specialitate,
comunicarea globală în marketing constituie un demers complex
care “…se realizează prin eforturile unei organizații care, dispunând
de un anumi t capital comunicațional, urmărește să -l valorifice în
cadrul unor demersuri specifice – atât pe plan comercial, cât și pe
plan corporativ, astfel încât să fie favorizată atingerea obiectivelor
prevăzute în planurile de marketing ale organizației” (Popescu , I.C.,
2003, p. 26).

Conform aceluiași punct de vedere, atingerea diferitelor obiective
fixate în cadrul activității de comunicare globală a unei organizații
(cu precădere a celor vizând imaginea sa și a ofertei sale) se
realizează prin valorificarea uno r elemente specifice, care alcătuiesc
capitalul său comunicațional și anume (Popescu, I.C., 2003, pp. 58 –
60):
 produsul, prin modul în care consumatorii percep anumite
elemente de natură obiectivă, valorificabile din punct de vedere
comunicațional de către organizație (caracteristici fizico –
chimice, funcționale, formă, ambalaj, preț, alte avantaje
comerciale etc.);
 marca, prin capacitatea acesteia de a personaliza produsul (linia
sau gama de produse), determinând în acest fel creșteri ale
valorii produsului;
 identitatea, respectiv ceea ce reflectă caracterul permanent și
fundamental al unei organizației, exprimat prin anumite trăsături
specifice (statut, acționariat, obiect de activitate etc.),
individualizându -se astfel față de celelalte;
 vocația, respectiv “…competențele, aptitudinile și abilitățile de
care dispune, în mod special, întreprinderea și care -i permit să
realizeze anumite produse sau servicii foarte bine și într -o
manieră particulară, greu de copiat de concurenți” (Căprărescu,
Gh., 2005, p. 15); atingerea obiectivelor fixate este condiționată
de utilizarea unor resurse specifice, care, prin cantitatea,
calitatea și structura lor constituie o parte semnificativă a
capitalului comunicațional;
 cultura, care, în cazul organizațiilor economice reprezin tă

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
18 “…ansamblul regulilor, normelor și credințelor împărtășite de
membrii unei organizații, menținute și reproduse prin procesele
comunicaționale” (Bormann, E.G., 1983, în Popescu, I.C., 2003,
p. 59), element care, prin valorile etice exprimate, constituie o
componentă semnificativă a capitalului comunicațional.

Aceste elemente se utilizează în mod distinct, în funcție de natura
obiectivelor urmărite de către organizație, în raport cu categoriile de
public -țintă.

În literatura de specialitate comunicarea g lobală este privită ca fiind
nu “…doar un demers, ci și o veritabilă
strategie”…urmărind…“punerea în practică a politicii manageriale
a firmei și atingerea obiectivelor urmărite prin aceasta” (Hristache,
D.A., 2004, pp. 98 -99).

Pentru a realiza o comunica ție eficientă, firma poate fie să apeleze
la proprii specialiști, fie să colaboreze cu parteneri specializați. De
altfel, dată fiind creșterea rolului și importanței activității de
comunicare, recent s -a creat chiar o nouă profesie și anume, aceea
de speci alist în comunicare globală (Popescu, D., 1998, pp. 27 -29).

2. Comunicarea integrată

Apărută ca urmare a necesității de a comunica în mod coerent, în
cadrul unui sistem coerent și unitar de decizii și acțiuni,
comunicarea integrată în marketing reunește efo rturile de
comunicare a mărcii cu cele de comunicare promoțională, astfel
încât efectele obținute în planul comunicării organizației să fie
maxime.

Plecând de la noile tendințe de fragmentare a piețelor de masă în
mini-piețe (fiecare necesitând o abordare specifică din punct de
vedere al comunicării), de la realitatea profilării noilor tipuri de
mijloace de informare și de la emanciparea continuă a
consumatorilor, profesorul american Philip Kotler subliniază
necesitatea însușirii și aplicării conceptului d e comunicații de
marketing integrate (CMI). Însușindu -și punctul de vedere exprimat
de către Asociația Americană a Agențiilor de Publicitate, conform
căruia conceptul de comunicații de marketing integrate (CMI) se
referă la planificarea comunicațiilor de m arketing, ceea ce
evidențiază “…importanța deosebită a unui plan cuprinzător, care să
evalueze rolul strategic al diferitelor instrumente de comunicare –
de exemplu, publicitatea generală, răspunsul direct, promovarea
vânzărilor și relațiile publice – și co mbină aceste instrumente pentru
a oferi comunicațiilor maximum de claritate, coerență și impact prin
integrarea mesajelor discrete într -o structură unitară”, Domnia Sa
consideră că aplicarea conceptului comunicațiilor de marketing
integrate va oferi mesaje lor mai multă coerență și va avea un impact

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
19 mai mare asupra vânzărilor (Kotler, Ph., 1997, pp. 790 -791).

Conform altor opinii întâlnite în literatura de specialitate, în
marketing, “…comunicarea integrată se realizează prin crearea și
implementarea diferi telor programe de comunicare persuasivă cu
clienții actuali și comerciali, astfel încât să se exercite o influență
directă asupra comportamentului publicului țintă,…, presupunând
ca toate ocaziile de contact, generate de marcă sau de organizație,
pe care c lientul actual sau potențial le are cu produsul sau serviciul
să reprezinte posibile canale de transmitere a viitoarelor mesaje”
(Shimp, T., 1997, p. 10, în Popescu, I.C., 2003, p. 27).

Comunicarea integrată are rolul “…de a asigura coerența
demersurilor întreprinse de anunțător, astfel încât să se obțină un
efect sinergetic ridicat…iar… prin perfecta coordonare a acțiunilor
care au la bază gama de metode și tehnici de comunicare permite
construirea unei imagini a mărcii puternică și durabilă” (Popescu,
I.C., 2003, p. 27).

În ceea ce privește demersul nostru, ne vom focaliza atenția asupra
prezentării particularităților diverselor tehnici de comunicare în
marketing și a modului în care acestea pot fi utilizate de către o
anumită organizație economică astfe l încât, prin încorporarea lor
într-o politică unitară și coerentă, să conducă la atingerea
obiectivelor de marketing propuse și să permită obținerea unor
rezultate economice pozitive și pe termen lung.

Test de autoevaluare 1.2.3

Afirmația : “…comunic area integrată de marketing urmărește reunirea
eforturilor de comunicare a mărcii cu cele de comunicare
promoțională” este:
a. adevărată;
b. falsă.

Răspunsul la test se găsește la sfârșitul Unității de învățare nr. 1
În loc de
rezumat
Am ajuns la sfârșitul Un ității de învățare Nr. 1.

Vă recomand să faceți o recapitulare a principalelor subiecte prezentate
în această unitate și să revizuiți obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învățare
Nr. 1 pe care urmează să o transmiteți cadrului didactic.

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
20 Lucrare de verificare Unitate de învățare Nr. 1

1. Comunicarea interpersonală se realizează:
a. numai în mod direct;
b. atât în mod direct, cât și indirect.
2. Comunicarea desfășurată prin intermediul unor campani i
promoționale derulate de -a lungul unor perioade bine definite de
timp constituie o formă de comunicare:
a. promoțională;
b. continuă.
3. Transmiterea de mesaje (scrise, orale, vizuale, audio -vizuale) prin
intermediul unor suporturi mediatice către receptori ce co respund
unui public larg constituie o formă de comunicare:
a. publică;
b. în masă.
4. Afirmația: “… comunicarea organizațională se desfășoară în două
direcții, respectiv în interiorul unei organizații (către membrii
organizației respective) sau în exteriorul unei o rganizații (către
diferite categorii de public extern)” este:
a. adevărată;
b. falsă.
5. Comunicarea prin intermediul căreia se urmărește atingerea unor
obiective ce vizează notorietatea produsului, imaginea produsului
sau stimularea cumpărării produsului reprezint ă o formă de
comunicare:
a. comercială;
b. corporativă.
6. Rețeaua comunicațiilor de marketing este necesară în vederea:
a. atingerii obiectivelor de marketing ale organizației;
b. asigurării transmiterii de mesaje care contribuie la derularea
proceselor de management și execuție din cadrul organizației.

Răspunsurile și comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.2.1
a.
Răspuns 1.2.2
b.
Răspuns 1.2.3
a.

Semnificația și conținutul activității de comunicare și promovare în cadrul organizației

Tehnici promoționale
21 Bibliografie Unitate de învățare Nr. 1

1. Popescu, D., Arta de a comunica , Ed. Economică, Bucur ești, 1998
2. Popescu, I.C., Comunicarea în marketing , Ed. a II -a, Ed. Uranus,
București, 2003
3. Prutianu, Șt., Manual de comunicare și negociere în afaceri , Ed.
Polirom, Iași, 2000

Tehnici promoționale
22