Stima de sine constituie o valoare uman ă fragil ă și schimb ătoare. Ea cre ște de fiecare dat ă când [632221]

Stima de sine constituie o valoare uman ă fragil ă și schimb ătoare. Ea cre ște de fiecare dat ă când
ne str ăduim s ă ne respect ăm standardele și scade atunci c ând nu reu șim să atingem respectivele
standarde.
Sentimentul de încredere anticipeaz ă apari ția stimei de sine. Individul trebuie ca mai întâi să
simtă și să trăiască realmente pentru ca s ă capete disponibilitatea de a înțelege c ă are motive de
a-și hrăni stima de sine. Cunoa șterea de sine, sentimentul de apartenen ță și sentimentul de
competen ță pot fi stimulate în fiecare stadiu de dezvoltare, în fiecare perioad ă a vie ții, prin
atitudini educative adecvate și prin mijloace concrete. A șadar, trebuie acordat ă o importan ță cu
totul special ă securit ății și încrederii. Totu și, este dificil să izolezi stima de sine ca aspect esen țial
și pur al individului. Adesea, stima de sine este perceput ă ca o dezvoltare psihodinamic ă; alteori
este perceput ă ca fiind un comportament; nu în ultimul rând, ea poate fi privit ă și ca o stare
psihologic ă. Tocm ai din cauza acestor dimensiuni variate stima de sine este dificil de definit.
Iată, de exmplu, conform dr. Nathaniel Branden, psiholog umanist ( „The Benefits and Hazard of
the Philosophy of Ayn Rand: A Personal Statement”), stima de sine este „capacitatea de a
înfrunta dificult ățile fundamentale ale vie ții, fără a pierde speran ța”. Pe de alt ă parte, apar și
confuzii în perceperea stimei de sine. Se vorbe ște din ce în ce mai des despre „motiva ție”, iar
tendin ța este generat ă de audien ța pe care au c ăpătat-o în ultima perioad ă, mai peste tot în lume,
practicile de inspira ție nord -american ă de „self-help”. Din aceast ă perspectiv ă, „self-esteem”
(așadar, stima de sine) se dezvolt ă ca o activitate terapeutic ă ce încurajeaz ă creșterea stimei
personale. Americanii spun, de exemplu, c ă „o stim ă de sine crescut ă este foarte important ă în
obținerea unor rezultate școlare excelente”. A șadar, potrivit lor, pentru început, ar fi necesar ă o –
ca să spunem a șa – încredere nefundamentat ă pe experien ță care ar conduce la exp erien ță și,
finalmente, la o încredere consolidat ă. În SUA au existat școli (în literatura de specialitate se
citeaz ă cazul uneia din Colorado) în care, pe lâng ă disciplinele obi șnuite de studiu, în prima clas ă
de școală, s-au „predat” și pân ă la 3 ore pe săptămână de „self-esteem”. Asta pân ă ce s-a
constatat c ă doar cel mult 12% dintre elevii respectivi au reu șit să învețe să citeasc ă! Ca urmare,
programul de „self-esteem” a fost stopat.
Este clar îns ă că o stim ă de sine crescut ă favorizeaz ă dezvoltarea p otențialului uman. Fiecare
dintre noi – și este normal s ă se întâmple astfel – se str ăduiește să-și materializeze aspira țiile, s ă
se dezvolte, s ă progreseze. Când stima de sine este ridicat ă, individul nu înceteaz ă să cread ă că
merit ă să reușească și nu pr ecupe țește niciun efort înspre atingerea scopului s ău. Este vorba, în
fond, despre o atitudine care atrage succesul, care confirm ă încrederea. Când stima de sine este
scăzută, persoana risc ă să-și abandoneze proiectele din cauza lipsei de tenacitate, fiind că ea nu
posed ă suficient ă forță pentru a atinge reu șita. Iar lipsa de perseveren ță este adesea responsabil ă

de eșecuri și duce la lips ă de încredere. O astfel de persoan ă se mul țumește cu pu țin, nu se
străduiește, nu -și face planuri: tr ăiește „de azi, pe mâine”, cum s -ar spune.