Educația moral ă prin intermediul poveș tilor și povestirilor [632155]

Universitatea Babe ș-Bolyai Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției
Specializarea: Pedagogia înv ățământului primar și preșcolar

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Eliza Maria Dulamă

Absolvent: [anonimizat]
2012

Universitatea Babe ș-Bolyai Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educa ției
Specializarea: Pedagogia înv ățământului primar și preșcolar

Educația moral ă prin intermediul poveș tilor și povestirilor

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Eliza Maria Dulamă

Absolvent: [anonimizat]
2012

CUPRINS

Introducere
Cap. I FUNDAMENTE TEORETICE DESPRE EDUCA ȚIA MORAL Ă
I.1. Delimit ări conceptuale
I.2. Scopul și importanț a educației morale
I.3. Conținutul moralei
I.3.1. Idealul moral
I.3.2.Valorile morale
I.3.3.Normele, preceptele și regulile morale
I.4. Dezideratele educa ției morale
I.4.1. Formarea con științei morale
I.4.2. Formarea conduitei morale ș i trăsăturilor morale de caracter
I.5. Principiile educaț iei morale
I.6. Paradigmele educa ției morale
I.7. Metode ș i procedee de educa ție morală
I.7.l. Explicaț ia morală
I.7.2. Convorbirea moral ă
I.7.3. Povestirea moral ă
I.7.4. Exemplul moral
I.7.5. Exerci țiul moral
I.8. Conținutul educaț iei morale
I.8.1. Particularit ățile educației morale a pre școlarului mic
I.8.2. Cum înva ță copilul morala?
I.8.3. Interdependenț a educației morale cu celelalte componente ale educa ției
Cap. II ROLUL POVE ȘTILOR ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI PRE ȘCOLAR
II.1. Delimit ări conceptuale
II.2. Povestea – esen ță și specific
II.3. Aspecte metodologice în utilizarea pove știlor
II.4. Formarea no țiunilor morale – achizi ții și limite la vârsta pre școlară
II.5. Modalităț i de exploatare formativ ă a poveștii la vârsta pre școlară
Cap. III PREZENTAREA CERCET ĂRII
III.1. Motiva ția cercetării
III.2. Obiectivele cercet ării
III.3. Ipoteza și variabilele cercet ării
III.4. Coordonatele majore ale cercet ării
III.4.1. Locul de desf ășurare a cercet ării
III.4.2. Perioada de cercetare III.4.3. Eșantionul de subiecț i
III.4.4. Eșantionul de con ținut
III.5. Sistemul metodologic al cercet ării
III.6. Cercetarea în etapa constatativ ă
III.6.1.1. Evaluarea ini țială a cunoș tințelor ș i observarea comportamentului copiilor
III.6.1.2. Analizarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
III.7. Experimentul didactic formativ III.8.Cercetarea în etapa postexperimental ă
III.8.1. Evaluarea final ă a cunoș tințelor ș i observarea comportamentului copiilor
III.8.2. Analizarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

Cap.4 CONCLUZII
Bibliografie

1

INTRODUCERE

Am ales ca tem ă de cercetare educa ția morală a copiilor pre școlari prin intermediul
poveștilor și povestirilor deoarece ele reprezint ă un context accesibil copiilor. În pove ști sunt
prezentate într-un mod contrastant și prin antitez ă personaje cu caracteristici diverse: bune sau
rele, harnice sau lene șe, frumoase sau urâte, curajoase sau la șe. Analizând personajele și
faptele lor, copilul în țelege mai u șor consecin țele faptelor pozitive și consecin țele faptelor
negative și poate alege modele pozitive, demne de urmat. Pove știle reușesc să mențină
focalizată atenția copiilor asupra ac țiunilor, să-i facă să participe afectiv, cu toat ă ființa lor la
acțiunea pove știlor, le ofer ă posibilitatea s ă se transpun ă în rolul personajelor îndr ăgite.
Având în vedere spiritul de imita ție al preșcolarului, capacitatea slab ă de selecție și de
discernământ a modelelor pe care le imit ă, este nevoie s ă-i ajutăm pe copii s ă identifice
valorile morale și nonvalorile, s ă își analizeze propriul comportament, prin compara ție cu cel
al personajelor și să facă alegeri pe baza unui sistem de valori morale. Având o con știință și o
conduită morală corectă, copiii înva ță să trăiască mai frumos, s ă iubească munca, adev ărul,
prietenia și pe fondul acestor valori se pun bazele personalit ății lor. Pentru realizarea acestor
scopuri, este nevoie ca profesorul s ă selecteze pove ști cu un con ținut semnificativ de exemple
(modele) morale și să găsească forma cea mai adecvat ă de prezentare, ținând cont de
posibilitatea de în țelegere a copiilor. În concluzie, putem afirma c ă din punct de vedere
educațional, cel mai eficient este s ă le spunem copiilor pove ști bune despre lumea lor și
despre varietatea experien ței umane din ea.
Profesorul poate eviden ția semnifica țiile valorilor morale populare prezente în
versiunile clasice: lupta împotriva nedrept ății, întrajutoarea, biruin ța binelui, ascultarea de
părinți, pedepsirea vinovatului, dezvoltarea sentimentului de ap ărare etc. Prin specific și
conținut, povestea contribuie la conturarea convingerii c ă omul e capabil s ă clădească o lume
a binelui și a drept ății, literatura devenind îndreptar și călăuză pentru via ță. Valențele
instructiv-educative ale pove știlor pot fi privite sub aspect moral, intelectual și estetic:
educarea sim țului pentru frumos și înțelegerea plastic ă a vieții prin intermediul literaturii,
dezvoltarea gândirii artistice și a întregii personalit ăți a copilului.
Lumea pove știlor faciliteaz ă copilului în țelegerea unor legi ale lumii, îl transpune într-o
lume care confrunt ă exigențe și valori, îl ancoreaz ă pe copil în realul însu și. Intre obiectivele
educației intelectuale la aceast ă vârstă se regăsește și dobândirea unor cuno ștințe și formarea
unor reprezent ări din domenii variate, iar pove știle contribuie din plin la realizarea acestui
obiectiv. Pove știle „nu cunosc nicio îngr ădire și puterea lor de reprezentare a numeroaselor

2
aspecte de via ță ale complexului social-economic, cu toate for țele sale creatoare și
contradicțiile existente, nu este limitat ă decât la felul în care acestea se oglindesc în
mentalitatea colectivit ății respective, și de puterea de combinare sau de talentul povestitorului.
Clasicele pove ști sunt o construc ție durabil ă într-un material adecvat vârstei copilului.

3

Capitolul I

FUNDAMENTE TEORETICE DESPRE EDUCA ȚIA MORAL Ă

I.1. Delimit ări conceptuale
Specificul educa ției morale este determinat, de pe o parte ,de particularit ățile morale, ca
fenomen social, care-i confer ă conținutul, iar pe de alt ă parte, de condi țiile sociopsihologice
ce sunt implicate în realizarea ei. Raportarea la societate și raportarea la subiect, acestea sunt
cele două coordonate necesare unei fundament ări pedagogice a educa ției morale. T. Huszar
spunea că ,,morala reflect ă întotdeauna acea latur ă a acțiunii umane în care se întruchipeaz ă
relațiile omului fa ță de alți oameni și față de sine însu și, în care se rezolv ă contradic țiile dintre
oameni, dintre om și societate”.
Morala , ca fenomen social, reflect ă relațiile ce se stabilesc între oameni, ca subiect real,
într-un context social delimitat în spa țiu și timp. Ea este o form ă a conștiinței sociale, care
include într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele și regulile morale, prin care se
reglementeaz ă raporturile omului cu ceilal ți oameni, cu societatea și cu sine însu și. Morala
reflectă, deci, concomitent, atât manifest ări ale rela țiilor concrete dintre oameni, a șa cum se
exprimă ele în comportamentul acestora, cât ș
i sensul lor ideal, respectiv cum ar trebui s ă se
realizeze aceste rela ții.
Pentru o circumscriere cât mai adecvat ă a specificului educa ției morale vom face o
distincție metodologic ă între moral ă și moralitate, respectiv între morala social ă (conștiința
morală a societății) și morala individual ă (conștiința morală individual ă). Conștiința morală a
societății include sistemul moral al societ ății privită ca un tot. Conștiința morală individual ă,
morala individual ă sau moralitatea reprezint ă reflectarea în con știința individului a
conținutului pe care îl include morala social ă.
Educația morală este rezultatul interdependen ței didactice dintre determinarea social ă,
concretizate in exigen țele moralei sociale, și autodeterminarea personal ă, prezentat ă de
factorii interni, subiectivi, antrena ți în acest proces. Esen ța educației morale constă în crearea
unui cadru adecvat interioriz ării componentelor moralei sociale în structura personalit ății
morale a copilului, elaborarea și stabilizarea pe aceast ă bază a profilului moral al acestuia în
concordan ță cu imperativele societ ății noastre.
I.2. Scopul și importan ța educației morale

4
Scopul fundamental al educa ției morale constă în formarea individului ca subiect moral,
respectiv, ca subiect care gânde ște și acționează în spiritul cerin țelor și exigențelor moralei
sociale, a idealului, a valorilor, normelor și regulilor pe care ea le include.
Importanța conceptelor de moral ă și educație morală. Nu este posibil ă formarea
personalit ății fără a ține seama de aspectul care ar trebui s ă domine întreaga noastr ă viață
sufleteasc ă: aspectul moral . Specificul educa ției morale este determinat, pe de o parte, de
particularit ățile moralei, ca fenomen social, care-i confer ă conținutul, iar pe de alt ă parte, de
condițiile sociopsihice ce sunt implicate în realizarea lor. Educa ția morală este o component ă
a educației prin care se realizeaz ă formarea și dezvoltarea con științei și a conduitei morale,
formarea profilului moral al personalit ății, formarea și dezvoltarea comportamentului social-
moral.
I.3. Conținutul moralei

Conținutul educa ției morale se concretizeaz ă în idealul moral, valorile, normele și
regulile morale. La un loc, toate aceste componente, constituie structura sistemului moral.
I.3.1. Idealul moral. Idealul moral reprezint ă nucleul oric ărui sistem moral. El reflect ă
ceea ce este caracteristic și definitoriu tendin ței și opțiunilor comportamentale ale membrilor
unei comunit ăti sau ale societ ății, în ansamblul s ău. Este axa în jurul c ăruia graviteaz ă toate
celelate elemente ale sistemului moral. El este considerat ca o imagine a perfec țiunii din punct
de vedere moral, care cuprinde, sub forma unui model, chintesen ța morală a personalit ății
umane.
Prin conținutul său, el ne apare sub forma unui model prospectiv, care, dep ășind
realitatea existent ă, fără însă a se deta șa total de ea, ofer ă un câmp de posibilit ăți și opțiuni ce
angajează personalitatea umana într-un proces continuu de autodep ășire. Este o prefigurare a
sensului general al comportamentului în func ție de imperativele sociale. Esen ța idealului
moral se manifesta prin valorile, normele si regulile morale.
I.3.2 .Valorile morale . Valorile morale reflect ă anumite cerin țe și exigențe ce se impun
comportamentului uman în virtutea idealului moral. Dintre cele mai semnificative valori morale le remarc ă
m pe cele de patriotism, atitudine fa ță de democra ție, de munc ă, libertate,
onestitate, cinste, responsabilitate, eroism, cooperare, modestie. Ele au un caracter polar, fiecărei valori corespunzându-i o antivaloare (necinste, egoism, individualism, nesinceritate,
indisciplin ă). Valorile morale nu se refer ă la o situa ție concret ă, ele prescriind anume exigen țe
ce acoper ă un câmp larg de situa ții și manifest ări comportamentale. De asemenea, nici o fapt ă
morală concretă, oricât de general ă ar fi ea, dup ă cum nici o suma de acte morale, oricât de

5
multe ar fi ele nu vor putea epuiza con ținutul unei valori morale, întrucât exigen țele pe care
le postuleaz ă sunt inepuizabile. Valorile sunt nu numai presiuni, ci și « chem ări »
(N.Mărgineanu). În acela și timp valorile au caracter general uman, dar și unul concret-istoric.
I.3.3. .Normele, preceptele și regulile morale . Normele, preceptele și regulile morale
sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de comportare moral ă, elaborate de societate
sau de o comunitate mai restrâns ă și aplicabile unei situa ții date. Exprimând exigen țele uneia
sau mai multor valori, prin intermediul lor, individul î și exteriorizeaz ă atitudinea sa moral ă în
fapte și actiuni concrete. Ele sunt acelea care dau substan ță idealului, generând nemijlocit
cerințe de comportare sub forma unor modele de ac țiuni. Normele morale profesionale și cele
ale moralei școlare sunt exemple concludente, din acest punct de vedere. Normele morale
profesionale se caracterizeaz ă prin aceea c ă introduc sau interzic unele restric ții privitoare la
comportarea oamenilor. Normele morale școlare orienteaz ă și direcționează comportamentele
oamenilor. Ele posed ă o forță normativ ă ce se asigur ă prin intermediul unor mecanisme
speciale, precum: presiunea opiniei publice, obiceiurile, tradi țiile, blamul, dezaprobarea. Atâta
timp cât o anumit ă normă nu se materializeaz ă în comportarea oamenilor, a majorit ăților lor
sau atât timp cât ea nu se manifest ă « în mod real ca o medie statistic ă a comportarii sociale »
nu va avea acea for ță normativ ă de direcționare a comportamentului individual al oamenilor.
I.4. Dezideratele educa ției morale
Din scopul educa ției morale, desprindem dou ă deziderate principale: formarea
conștiinței morale și formarea conduitei morale.
I.4.1. Formarea con științei morale. Lalande (l968) define ște conștiința morală ca
fiind acea proprietate a spiritului de a afirma judec ăți normative spontane și imediate cu
privire la valoarea moral ă a anumitor acte determinate. Când aceast ă conștiință se aplică
actelor viitoare ale agentului, ea prime ște forma unei « voci » care comand ă sau
interzice. Când se aplic ă actelor trecute se traduce prin sentiment de bucurie (satisfac ție) sau
durere (remu șcare).
Formarea con științei morale implic ă trei componente:
– cognitivă – însușirea normelor și a valorilor morale;
– afectivă – adeziunea la norme, reguli, valori;
– volitivă sau acțională – atitudini fa ță de norme, reguli, valori morale.
Aceast
ă instruire urm ărește să-l inițieze și să-l informeze pe copil asupra con ținuturilor
și imperativei morale sociale, a felului în care el va trebui s ă se comporte într-o situa ție dată.
Pentru ca aceste atitudini ale moralei sociale s ă devină comportamente ale moralit ății se

6
impune ca pre școlarul să cunoască și să înțeleagă normele definitorii, sensul și cerințele lor,
adică acel conținut obiectiv pe care societatea l-a consemnat în elementele propriului sistem
moral. Ele se prezint ă sub forma unor reglement ări și comandamente fundamentale pentru
personalitatea moral ă a copilului.
Cunoașterea nu se reduce la simpla memorare a celor cuprinse aici, ea presupune cu
precădere sesizarea exigen țelor implicate în aceste norme și reguli morale, concomitent cu
înțelegerea necesit ății respect ării lor. Rezultatele acestei cunoa șteri se concretizeaz ă în
formarea reprezent ărilor morale.
Reprezentarea moral ă este o reflectare sub form ă intuitivă a multitudinilor de elemente
caracteristice unui complex de situa ții și fapte morale concrete, în care copilul a fost angrenat
sau pe care le-a perceput, observat în legatur ă cu aceeași regulă morală, imagine care include
și o notă apreciativ ă ori imperativ ă. Reprezentarea moral ă se formeaz ă în situații concrete în
care copilul este angrenat ca subiect moral, în familie, în școală, cu prilejul diferitelor
activități la care particip ă. Important este ca, din punct de vedere educativ, s ă creăm situații
favorabile, copilul putând percepe astfel sensul pozitiv al cerin ței.
In consecin ță, obiectivele educa ționale subsumate form ării conștiinței morale sunt:
1) formarea reprezent ărilor, a judec ăților morale și însușirea teoriilor referitoare la
normele morale existente și la evoluția lor. Reprezent ările morale constituie reflect ări intuitive
ale caracteristicilor unui complex de situa ții și fapte morale concrete, pe care copilul le-a
perceput anterior. De la reprezent ări morale se trece treptat, printr-un proces de generalizare
și abstractizare, la no țiuni morale care permit întelegerea și însușirea critic ă a concep țiilor
morale, care permit în țelegerea și însușirea critic ă a concep țiilor morale, argumentarea unor
puncte de vedere asupra binelui.
2) formarea sentimentelor morale . Sentimentul moral constituie mobilul interior al
actului moral și se reflect ă în starea de echilibru dintre indivizi și norma moral ă, este expresia
asumării normei morale ca norma dezirabil ă. Sentimentele morale sunt “expresia subiectiv ă a
cerințelor morale obiective” și indică gradul de acceptare a normelor, m ăsura în care individul
le simte, le tr ăiește și se identific ă cu ele (Nicola). Valoarea factorului afectiv transpare în
contextul ac țiunii morale: «atunci când nu produce sentimente favorizante aplic ării ei,
instruirea moral ă devine simplu verbalism».(Moise).
3) formarea convingerilor morale . Convingerile morale sunt rezultatul interioriz ării și
integrării cognitive, afective sau volitive a normelor ce dau con ținut moralei, în structura
psiho a persoanei (Grigora ș I., Stan L.). Convingerile constituie nucleul con științei morale,
adevărate «trebuin țe spirituale de comportare moral ă» (Nicola, p. 2l6). Formarea
convingerilor morale constituie premisa fundamental ă a autonomiz ării vieții morale a

7
individului; pe m ăsura form ării convingerilor morale, se produce o inversare în cadrul
dinamicii personalit ății morale, prin trecerea de la determinare la autodeterminare, de la
conduita motivat ă extrinsec la o conduit ă motivată intrinsec (Nicola, p. 2l6-2l7).
I.4.2. Formarea conduitei morale și a trăsăturilor morale de caracter. Conduita
morală reprezint ă o manier ă de a ne comporta, în bine sau în r ău; presupune ac țiunea uman ă,
condusă mintal și reglată de conștiința morală, care une ște organic faptele psihice cu cele de
comportament. Conduita moral ă este criteriul principal de apreciere a valorii morale a fiin ței
umane. Conștiința morală este expresia culturii morale; trecerea culturii morale subiective la
manifestari morale concrete constituie trecerea de la con știință la conduit ă morală (Moise C.).
Obiectivele educa ției subsumate form ării conduitei morale sunt:
1) Formarea deprinderilor morale – componente automatizate ale conduitei morale care
se realizeaz ă prin exerci țiu;
2) Formarea obi șnuințelor morale – obișnuințele sunt deprinderi interiorizate, puternic
înrădăcinate, definitorii pentru conduita uman ă; sunt resim țite ca trebuin țe interne. I.Nicola
precizeaz ă câteva exigen țe ale form ării deprinderilor și obișnuințelor în contextul activit ății
școlare (p. 2l8-2l9).
– exersarea s ă fie organizat ă încât să se desfășoare totdeauna în concordan ță cu cerințe
precis și clar formulate.
– prevenirea form ării unor deprinderi și obișnuințe morale negative.
– respectarea particularit ăților individuale ale elevilor.
3) Formarea capacit ății de a s ăvârși mari acte morale , care dep ășesc nivelul
deprinderilor și obișnuințelor (Roman, l978). Marile acte morale constituie nivelul cel mai
înalt al conduitei, deoarece implic ă trăsături puternice de caracter, ce au la baz ă detașarea
totală de frică și egoism. Capacitatea de a s ăvârși mari acte morale dep ășește nivelul
deprinderilor și obișnuințelor morale deoarece presupune trecerea de la un comportament
moral automatizat la un comportament bazat pe ra țiune (Roman, l978) și pe capacitatea de
renunțare la sine (Moise, C.Cozma, T., l996, p. l38).
I.5. Principiile educa ției morale
Principiile educa ției morale sunt teze normative care orienteaz ă și direcționează
activitatea educatorului în vederea realiz ării obiectivului fundamental al educa ției morale,
formarea profilului moral al personalit ății copiilor, în concordan ță cu cerin țele idealului
educației. Din sistemul principiilor educa ției morale fac parte:

8
1) caracterul activ al educa ției morale . Se impune, în cadrul educa ției morale s ă
valorificăm experien ța de viață a copilului și în acela și timp să-i oferim posibilit ăți pentru
îmbogățirea ei prin antrenarea la diferite ac țiuni practice. În virtutea acestui principiu,
educatorul va trebui s ă urmărească acumularea experien ței morale prin tr ăirea unor fapte și
împrejurări de viață bogate în semnifica ții și manifest ări morale .
2) colectivul de copii, cadrul social în care se realizeaz ă educația moral ă în
grădiniță sau în școală. Educatoarea (profesorul) trebuie s ă organizeze via ța colectiv ă a
copiilor insistând asupra integr ării lor în sistemul rela țiilor interpersonale ce se constituie în
cadrul acestui colectiv. Numai muncind și trăind în colectiv copiii vor ajunge s ă înțeleagă
dinamica rela ției dintre dorin țele personale și exigențele colectivului, s ă simtă sentimentul de
responsabilitate pentru colectiv, pentru fiecare membru al s ău, să se identifice cu n ăzuințele,
perspectivele și bucuriile colective.
3) îmbinarea exigen ței față de copii cu respectul pentru ei. Prin intermediul acestui
principiu se exprim ă una din tr ăsăturile definitorii ale educa ției în general, al celei morale, în
special. Respectarea acestui principiu impune educatorului o preocupare permanent ă pentru
dozarea sistemului de cerin țe, concomitent cu eliminarea oric ăror manifest ări de bănuială,
neîncredere, suspiciune, subapreciere. Exigen ța izvorăște din umanismul educatorului, din
respectarea demnit ății umane și este incompatibil ă cu liberalismul pedagogic.
4) sprijinirea pe elemente pozitive ale personalit ății copilului în vederea înl ăturării
celor negative. Sensul acestui principiu rezult ă din postularea existen ței la fiecare
personalitate uman ă a unor componente, tr ăsături sau însu șiri pozitive, de ordin intelectual,
afectiv, moral. Se impune s ă îmbinăm întărirea pozitiv ă (încurajarea pe baza elementelor
pozitive) cu cea negativ ă (dezaprobarea manifest ărilor negative), accentul punându-se pe
prima. Educatorul trebuie s ă cunoască bine personalitatea copilului pentru a distinge ceea ce
este pozitiv și ceea ce este negativ în comportamentul copilului.
5) respectarea particularit ăților de vârst ă și individuale în educa ția moral ă.
Potrivit acestui principiu procesul instructiv-educativ trebuie s ă se desfășoare în concordan ță
cu particularit ățile de vârst ă și individuale ale copiilor, adic ă cu profilul psihologic al vârstei
și profilul psihologic individual. Fiecare stadiu de vârst ă are particularit ățile și posibilit ățile
sale latente de manifestare. Cunoa șterea profilului psihologic al vârstei și a celui individual
este indispensabil ă pentru tot ceea ce întreprinde educatorul în cadrul educa ției
morale: formularea cerin țelor, alegerea metodelor și procedeelor, imprimarea unui stil rela ției
educative, folosirea diverselor procedee ale aprob ării și dezaprob ării.
6) continuitatea, consecven ța și unitatea în educa ția morală. Acest principiu indic ă
necesitatea de a urn ări în timp și a adopta o atitudine consecvent ă în exercitarea ac țiunilor

9
educative, pe fondul realiz ării unui consens între diferi ți factori educativi. Continuitatea este
cerută, pe de o parte, de îns ăși evoluția psihică și morală a copilului, care nu cunoa ște
întreruperi și stagnări și, pe de alt ă parte, de particularit ățile pedagogice ale form ării
conștiinței și conduitei morale. Consecven ța în educa ția morală înseamnă fermitate pe linia
îndeplinirii cerin țelor formulate, a realiz ării unei concordan țe între cerin ță și faptă, între
acțiune și aprecierea ei. Unitatea trebuie în țeleasă ca, incluzând un consens între ac țiunea
tuturor factorilor educativi (gr ădiniță, școală, familie) între ac țiunea diferi ților agenți care
acționează prin intermediul acestor factori (corpul didactic, p ărinți, grupul, colectivul de
elevi).
I.6. Paradigmele educa ției morale

În funcție de sensul dat moralei și învățării valorilor, se remarc ă unele paradigme:
– paradigma socratic ă;
– paradigma spiritual religioas ă, care găsește în religie o surs ă important ă pentru
morală și educație morală, fără a confunda valoarea moral ă cu valoarea religioas ă;
– paradigma social ă, care sus ține necesitatea unei educa ții morale laice având la baz ă
respectarea regulilor de via ță socială;
– paradigma constructivist ă ce se impune prin perspectiva psihologic ă și ideea
« construirii » stadiale a moralit ății copilului.

I.7. Metode și procedee de educa ție morală
Pentru realizarea sarcinilor educa ției morale, profesorul apeleaz ă la un ansamblu și
procedee care, integrate într-un tot constituie strategia educa ției în spiritul moralei. Specificul
acestor strategii const ă în folosirea con știentă și sistematic
ă a unor mijloace de ac țiune în
vederea realiz ării profilului moral al personalit ății copilului. Obiectivul acestei strategii este
construirea con știentă a personalit ății morale a copilului în concordan ță cu imperativele
moralei societ ății noastre.
I.7.1. Explica ția morală. Prin explica ție se prezint ă conținutul, sensul și necesitatea
respectării unor valori, norme sau reguli. La vârsta pre școlară accentul cade pe explicarea
modului în care ar trebui respectat ă o cerință morală, pentru ca pe parcurs ea s ă se extind ă și
asupra motiva ției respect ării, a necesit ății îndeplinirii ei.

10
Explicația îndepline ște două funcții: una formativ ă și cealaltă stimulativ ă. Funcția
formativă constă în conștientizarea sensului unei cerin țe morale externe, prin relevarea notelor
definitorii, prin sublinierea nuan țelor definitorii, ce rezult ă dintr-o împrejurare concret ă de
viață. Funcția stimulativ ă constă în motivarea cerin ței, în declan șarea de tr ăiri afective,
datorită forței argumentative și persuasive a limbajului.
La vârsta pre școlară și școlară se cere ca explica ția să porneasc ă de la perceperea și
observarea unor fapte morale, de la intuirea unor materiale didactice și de la antrenarea
acestor copii în situa ții reale. Explica ția morală, spre deosebire de cea didactic ă, are un
puternic caracter teologic, deoarece dezv ăluirea sensului unor norme sau reguli morale se face
prin prisma comport ării viitoare a elevilor.
I.7. 2. Convorbirea moral ă. Este un dialog sau o discu ție între educator și copii prin
care se urm ărește clarificarea cuno ștințelor morale concomitent cu declan șarea de tr ăiri
afective din partea copiilor. Avantajul dialogului const ă în aceea c ă valorifică experien ța de
viață a copilului. Ini țierea unei convorbiri asupra unui subiect moral este posibil numai când
copii dispun de o experien ță în legatura cu cele discutate. Se disting convorbiri organizate și
convorbiri ocazionale.
Convorbirile se desf ășoară cu întreaga grup ă, urmărindu-se cu prec ădere precizarea
unor reguli privitoare la comportarea copiilor în gr ădiniță.
Convorbirile ocazionale se desf ășoară cu grupuri de copii sau individual ori de câte ori
se ivește prilejul. Atunci când dialogul are ca punct de plecare anumite abateri sau înc ălcări
ale cerinței morale, eficien ța lor depinde de m ăsura în care profesorul reu șește să declanșeze
trăiri afective negative de ru șine și regret, înso țite de dorin ța de a le îndrepta.
Convorbirea moral ă îndepline ște deci, func ții multiple de informare, de corectare, de
întărire privitoare la con știința și conduita morala a copiilor.
I.7.3. Povestirea moral ă. Constă în relatarea și prezentarea, într-o form ă atractivă a
unor întâmpl ări, fapte reale sau imaginare, cu semnifica ții morale, oferind copiilor prilejul de
a desprinde anumite concluzii în leg ătură cu comportarea lor. Pentru desf ășurarea ei,
profesorul apeleaz ă la scurte povestiri literare, istorioare cu înv ățăminte privitoare la diverse
norme morale. Ea se deosebe ște de celelalte metode prin forma expunerii. Eficien ța ei depinde
de modul în care profesorul reu șeste să-l determine s ă-și imagineze întâmpl ările relatate și să
se transpun ă în desfășurarea lor. Folosirea unui limbaj expresiv pres ărat cu figuri de stil, a
unui material adecvat, precum și unor procedee retorice sau dramatice, sunt doar câteva
cerințe pe care le solicit ă această metodă.
I.7.4. Exemplul. Se bazeaz ă pe intuirea sau imaginarea unor modele ce întruchipeaz ă
fapte și acțiuni morale. Daca prin celelalte metode urm ărim să-i lămurim pe copii cum trebuie

11
să se comporte, prin exemple le oferim modele de comportare. La vârsta pre școlară, modelul
este imitat și preluat aidoma, f ără nici un fel de prelucrare și filtrare intern ă. La vârsta școlară
mică, încep s ă apară primele diferen țieri și implicit o selec ție a modelelor, criteriile de
apreciere și alegere bazându-se pe aspecte exterioare și mai pu țin pe valoarea moral ă a
comportamentului.
În cadrul acestei metode, exist ă diverse procedee. Exist ă exemplele directe (personale)
și exemplele indirecte (exemplific ări). Exemplele directe sunt oferite de persoanele din
preajma copiilor: p ărinți, profesor, colegi, adul ți. Un loc important îl ocup ă exemplul
profesorului, precum și cel al p ărinților. Ei trebuie s ă selecționeze cu grij ă aceste exemple
evitând o laud ă exagerată care ar putea da na ștere la invidii din partea colegilor. Exemplele
indirecte constau în relatarea sau descrierea cu ajutorul cuvântului a unor fapte, a unor
ilustrații, a unor ac țiuni morale întruchipate de o persoan ă concretă. Exemplificarea poate fi
realizată cu ajutorul povestirii, a textelor literare, a televiziunii, a filmelor, a biografiilor unor
oameni de știință și de cultur ă. Copilul intr ă în contact și cu exemple negative. Aten ția
educatoarei trebuie orientat ă în direcția prevenirii influen ței negative și a opunerii celor dou ă
categorii de exemple cu scopul sublinierii celor pozitive.
I.7.5. Exerci țiul moral. Constă în executarea sistematic ă a unor fapte și acțiuni, în
condiții relativ identice, cu scopul form ării deprinderii și obișnuințelor de comportare moral ă,
al elaborării și sitematiz ării trăsăturilor de voin ță și caracter implicate în atitudinea și conduita
morală a copilului. Aceast ă metodă presupune dou ă momente principale: formularea
cerințelor și exersarea propiu-zis ă.
Dintre multiplele forme de formulare a cerin țelor mai semnificativ pentru copii poate
fi ordinul . Este o forma de exprimare categoric ă a unei sarcini ce urmeaz ă a fi dus ă la
îndeplinire. Dispoziția este o form ă de ordin, dar mai atenuat ă, cu ajutorul c ăreia formul ăm
niște obligații ce urmeaz ă a fi îndeplinite. Îndemnul și sugestia sunt forme indirecte de
formulare a cerin țelor cu ajutorul c ărora reușim să-i stimulăm pe copii în declan șarea și
desfășurarea unor ac țiuni. Alte forme sunt: rugămintea , inițierea de întreb ări între elevi,
utilizarea perspectivelor . Alte metode sunt: aprobarea , dezaprobarea , povața, dezbaterile
morale, analiza de caz și decizia în grup.
I.8. Conținutul educa ției morale
Conținutul educa ției morale se refer ă la:
– educarea copiilor în spiritul disciplinei (cunoa șterea regulilor de comportare moral ă și
formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare moral ă);

12
– dezvoltarea deprinderilor de interac țiune social ă, a deprinderilor civice, cooperare,
respect, comportamentul de lider, de coechipier, de subordonat;
– formarea atitudinii fa ță de munc ă, prin antrenarea copiilor în diferite activit ăți
.Introducerea muncii în activitatea de joc, deprinderi de munca în înv ățământ. “Omul care
muncește este răsplătit”;
– dezvoltarea sentimentului patriotic (de dragoste, respect, recuno ștință față de înainta șii
noștri), dezvoltarea con științei naționale, cunoa șterea identit ății de român.

I.8.2. Particularit ățile educației morale a pre școlarului
Jean Piaget, Emil Durkein și Kohlberg au evaluat teorii cu privire la modul în care
evoluează personalitatea moral ă a omului. Piaget presupune o alternativ ă la concep ția
sociologic ă a lui Durkein, din perspectiva psihologic ă a copilului. El considera mai
interesant ă și mai relevant ă nu perspectiva interioriz ării unor reguli complet elaborate de
adulți, ci experien ța elaborării regulilor chiar de c ătre copii, pentru a în țelege « mecanismul »
construirii moralit ății, interesant ă pentru a face cercet ări greu de elaborat.
Piaget concepe formarea moral ă drept o evolu
ție de la stadiul realismului moral, când
valoarea și regula exista în sine independent și se impun în mod obligatoriu indiferent de
împrejurări. La stadiul cooper ării și autonomiei con științei morale regula nu mai este sacr ă și
constituie un decret liber al con științelor, o construc ție progresiv ă și autonom ă. Se face
trecerea de la team ă la convingeri.
Durkein vorbea de dou ă tipuri de moral ă: eteronom ă, autoritar ă care este necesar ă și
trebuie să realizeze o socializare metodic ă a tinerei genera ții prin preluarea tuturor valorilor
constrâng ătoare ale moralei sociale, transmiterea acestora în forma dat ă și impunerea
realizărilor în comportamentul omului, urmând ca omul s ă acționeze liber, în limitele
normelor, deci s ă educe o con știința metodic ă, o disciplin ă conștientă, un autocontrol
permanent raportat la norme și abținerea omului de a le înc ălca.
Kohlberg indentific ă trei niveluri de evolu ție a judec ății morale, iar pe fiecare nivel
câte două stadii:
1. nivelul preconven țional (4 – l0 ani) în care caracterul moral al unei activit ăți bun/rău
ține de consecin țe:
A) autoritate și ascultare;
B) relativism utilitar ; 2. nivelul conven țional (l0 – l3 ani) în care ordinea social ă legală este criteriul
moralității:

13
A) stadiul 3 – intrarea în rol;
B) stadiul 4 – lege și ordine;
3. nivelul postconven țional (al moralei autonome în care valorile sunt abstractizate)
A) stadiul 5 – contractul social; B) stadiul 6 – al principiilor etice universale.
I.8.1. Cum înva ță copilul morala?
Omul nu se na ște ființă morală, ci devine, iar maniera în care devine depinde esen țial
de educația pe care o prime ște . Pe de alt ă parte, omul se na ște cu înclina ție către moralitate,
cu simț moral. «Orice doctrin ă etică, indiferent de for ța ei persuasiv ă sau de prestigiul
exterior, ar r ămâne fragil ă și sterilă dacă nu și-ar găsi un reazem solid în îns ăși natura moral ă
a omului (Soloviov, l994, p.69). Este greu, dac ă nu imposibil de precizat cu exactitate dac ă
simțul moral este în totalitate sau par țial înnăscut. Cert este c ă cel puțin o component ă a sa
este înnăscută și dă specificitate comportamentului uman.
Darwin, credea, f ără rezerve, c ă deosebirea cea mai mare dintre om și celelate animale
rezult
ă din simțul moral, care este înn ăscut și nu dobândit. Dincolo de aspectele discutabile
ale acestui punct de vedere, re ținem natura moral ă a ființei umane și ideea că înclinația către
moralitate trebuie considerat ă ,,cel puțin în parte, înn ăscută. “Simțul” moral se poate atrofia
sau dezvolta, prelungindu-se într-o con știință morală înaltă și conduita morala valoroas ă.
Dezvoltarea “sim țului” moral depinde de educa ție.
Copilul înva ță morala ca pe un ansamblu de reguli transcedente , cu atât mai sacre cu
cât le înțelege mai pu țin. Trebuie s ă fie onest, politicos etc. pentru c ă « așa e bine » « Trebuie
pentru că trebuie ». Se poate vorbi apoi de o relativizare a valorilor morale în func ție de
consecințele faptelor sale: este o faptă bună aceea care îi aduce un câ știg, care are consecin țe
bune și este o faptă bună rea aceea care d ăunează.
Vine însă un moment în care copilul trebuie s ă facă propriile alegeri, s ă separe singur
binele de r ău, să decidă pentru el însu și. Psihologii și filozofii educa ției consider ă ca aceast ă
atitudine e specific ă pre-adolescen ței și este esen țială pentru formarea personalit ății morale.
Momentul în care copilul are consecin ța propriei sale alegeri morale este momentul
« trezirii » con științei morale. Alegerea deliberat ă între bine și rău, spune P.Botezatu, de și nu
este expresia libert ății morale în întregime, este un element constitutiv important al acesteia
(Botezatu, l976, p. 24).
I.8.3. Interdependen ța educației morale cu celelalte componente ale educa ției

14

Indiferent de activitatea pe care o desf ășoară și de împrejur ările în care se afl ă, individul
ne apare în ipostaza de subiect moral. În consecin ță el acționează în virtutea unor mobiluri
morale interiorizate în procesul interac țiunii sale cu morala social ă, proprie societ ății din care
face parte. Caracterul contradictoriu al acestuia, ca și distorsiunile ce intervin în procesul
interiorizării, genereaz ă individualitatea moral ă a fiecarui copil. Educa ția morală urmărește
conturarea și consolidarea profilului moral în concordan ță cu imperativele moralei sociale.
Un profil puternic structurat se va r ăsfrânge în mod pozitiv asupra educa ției
intelectuale. Tr ăsături ca: perseveren ța, tenacitatea, spiritul de disciplin ă, respectul pentru
adevăr, spiritul de r ăspundere, con știinciozitatea au darul de a mobiliza resursele interne ale
personalit ății în direc ția unei productivit ăți mai mari a educa ției intelectuale a receptivit ății și
asimilării valorilor științifice. Acelea și influențe pot fi extinse și asupra educa ției profesionale.
Profilul moral imprim ă un consens valorilor științifice și cele tehnologice prin prisma
aplicării lor în folosul oamenilor.
Educația estetică este dependent ă de cea moral ă prin interac țiunea dintre idealul moral
și cel estetic. Morala stimuleaz ă împlinirea de sine a omului prin intermediul valorilor
estetice. Acestea la rândul lor, sensibilizeaz ă și stimuleaz ă cunoașterea și înțelegerea valorilor
morale. Judecata și aprecierea estetic ă se întemeiaz ă și pe considerente de ordin moral. Din
toate acestea putem conchide c ă educația morală este o trecere de la moral ă la moralitate, iar
scopul educa ției morale fiind formarea individului ca subiect moral, care gânde ște, simte și
acționează.

15

Capitolul II

ROLUL POVESTIRILOR ȘI A POVE ȘTILOR ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI
PREȘCOLAR

II.1. Delimit ări conceptuale

Povestirea este o nara iune literar ă de dimensiuni relativ reduse, care con ine un fond
liric. Aceast ă crea ie literară în proză are un subiect mai pu in complicat i dimensiuni mai
reduse decât un roman. Povestirea înseamn ă a relata într-o succesiune logic ă i într-o form ă
anumită o întâmplare, o suit ă de acțiuni.

16
Pove pecie a epicii (populare), mai ales în proz ă, în care se relateaz ă
întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare aflate în lupt ă cu personaje nefaste i în
care binele triumf ă. Este o nara iune care cuprinde fapte posibile sau reale.
Basmul este o nara iune (popular ă) cu elemente fantastice supranaturale, care
simbolizeaz ă forele binelui i ale răului în lupta pentru i împotriva fericirii omului.

II.2. Povestea – esen ță și specific
Povestea este o unitate narativ ă narativă. Ea este distinct ă față de alte tipuri de nara țiuni
prin faptul c ă are început și sfârșit clar , particular. Forma clasic ă a poveștii începe cu „A fost
odată ca niciodat ă” și se încheie cu „ Și au trăit fericiți până la adânci b ătrâneți”. „A fost odat ă
ca niciodat ă” începe ceva, iar „ pân ă la adânci b ătrâneți” nu se refer ă la nimic în particular,
exceptând faptul c ă ceea ce a început este terminat acum. „A fost odat ă ca niciodat ă” creează
o așteptare de un anumit fel. Ni se spune c ă la un anumit timp și loc s-a întâmplat ceva. Acest
ceva va implica un conflict sau o anume problem ă de care se va ocupa restul pove știi pentru
a-l rezolva.

17
Povestea este centrat ă pe o sarcin ă centrală, enunață la început și nu se ocup ă cu nimic
altceva în afara problemei enun țate la început. Vremea nu este incidental ă sau arbitrar ă – ea va
afecta fie ac țiunea, fie dispozi ția. „ Ce s-a întâmplat apoi ?” trebuie s ă aibă un răspuns prin
intermediul unui incident sau al unei ac țiuni care ne duce c ătre ceva complica ții sau rezolu ții
ale conflictului stabilit la început.
Povestea are un anumit ritm . Ele stabilesc o a șteptare la început, aceasta este elaborat ă
sau complicat ă la mijlocul pove știi și este rezolvat ă în final. Pove știle sunt legate prin început
și sfârșit de aceast ă satisfacere a a șteptărilor stabilite la început. Tot ceea ce nu contribuie la
acest lucru sau ceea ce nu se potrive ște cu acest ritm este irelevant pentru poveste și trebuie
exclus. Dac ă în Cenu șăreasa am urm ări una dintre surorile urâte de-a lungul unei zile,
povestea și-ar pierde din interes: asfel de evenimente sunt irelevante pentru a rezolva
conflictul stabilit la începutul pove știi. Observ ăm un principiu puternic al coeren ței și un
criteriu pentru selectarea a ceea ce este relevant în orice poveste bun ă. Acest fel de pove ști își
păstrează puterea lor asupra noastr ă atâta timp cât toate evenimentele stau unite și duc mai
departe ritmul de baz ă.
În acele pove ști pe care copiii le g ăsesc a fi cele mai captivante exist ă doar acele
evenimente și detalii care continu ă ritmul ini țial. Alte fapte și evenimente care ar putea fi
conectate la acelea din poveste, chiar dac ă sunt interesante în felul lor, sunt l ăsate în afar ă.
Poveștile populare clasice au fost simplificate de-a lungul secolelor pân ă în punctul în care
mai sunt incluse doar detaliile esen țiale. Din acest punct de vedere, ele sunt precum glumele.
Ele stabilesc o expectan ță la început care este neîndur ător urmat ă până la sfârșit. Ritmurile
glumelor și ale pove știlor populare clasice sunt în mod clar memorabile. S-ar putea s ă uităm
poveștile sau glumele, desigur, îns ă îndată ce va începe un ritm, acesta ne va duce înainte și
va pune piesele la locul lor.
Ritmurile pe care le urmeaz ă poveștile sunt o reflec ție a abilităților conceptuale avansate
ale copiilor. Asta înseamn ă că oricare ar fi abilit ățile conceptuale implicate în recunoa șterea
conflictelor și a problemelor și în elaborarea și cunoașterea momentului în care acestea au fost
rezolvate, copiii le au în mod clar. Acestea nu sunt abilit ăți intelectuale superficiale. Ele sunt
complexe și profunde. Sarcina noastr ă educațională nu este aceea de a analiza aceste abilit ăți
în detaliu, ci mai degrab ă de a le observa și a recunoa ște mai clar ceva din varietatea și
profunzimea puterii de înv ățare pe care o au copiii.
În povești există opoziții binare . Unul dintre cele mai evidente instrumente structurale
pe care le putem vedea în pove știle copiilor este utilizarea opozi țiilor binare. Conflictele
dintre bine și rău, curaj și lașitate, team ă și siguranță și altele sunt între țesute sau cuprinse în
poveste. Personajele și evenimentele întrupeaz ă aceste conflicte abstracte primordiale. Aceste

18
opoziții binare abstracte servesc drept criteriu de selec ție și organizare a con ținutului pove știi
și servesc, totodat ă, drept linii principale de structur ă de-a lungul c ărora se dezvolt ă povestea.
Dacă alcătuim o poveste cu o mam ă vitregă vicleană și o fată bună, precum
Cenușăreasa, începem cu un conflict între aceste forme ale binelui și răului. Selec ția
incidentelor și a personajelor va fi determinat ă de nevoia de a ar ăta bunătatea uneia și răutatea
celeilalte. Incidentele în care mama vitreg ă este dură față de Cenu șăreasa și își favorizeaz ă
propriile fiice rele și înfumurate, toate elaboreaz ă polul binar. Bun ătatea constant ă și modestia
dusă până la sacrificiu a Cenu șăresei o plaseaz ă pe aceasta la cel ălalt pol.
Povestea este conflictul întruchipat între bine și rău, adevăr și minciun ă, cinste și
necinste, frumos și urât etc. În acest fel, opozi țiile binare care subliniaz ă povestea noastr ă
servesc drept criteriu pentru selec ția „conținutului”- personajelor și incidentelor – care
formează povestea.
Aceste opozi ții binare, împreun ă, dau principalele linii structurale de-a lungul c ărora se
dezvoltă povestea. Având conflictul ini țiat de la început, monitoriz ăm dezvoltarea pove știi
prin incidentele care arat ă răutatea mamei vitrege. Aceasta încearc ă să zădărnicească toate
dorințele Cenușăresei și să distrugă singura speran ță modestă de a lua parte la balul Prin țului.
Așteptarea noastr ă este de a vedea evenimente contrastante ale bun ătății Cenușăresei. De
îndată ce acestea sunt extrem de clare, conflictul poate merge înainte prin ac țiuni ale
ajutoarelor bune, prin încerc ări de a zădărnici aceste ac țiuni de către opoziția malefic ă și așa
mai departe pân ă la rezolvarea final ă satisfăcătoare în favoarea binelui. În unele versiuni
primim chiar și unele medieri atunci când mama vitreg ă și surorile cele urâte î și recunosc
greșeala și, prin bun ătatea Cenu șăresei, trăiesc și ele fericite pân ă la adânci b ătrâneți.
În poveștile și în povestirile copiilor g ăsim astfel de conflicte binare. Nu ne preocup ă
explicațiile psihologice, ci mai degrab ă să observăm funcțiunile și puterea lor de a face ca
structurile s ă aibă înțeles. De asemenea, nu ar trebui s ă folosim astfel de observa ții pentru a
sugera că aceste trăsături ale gândirii copiilor sunt cumva unice.
Poveștile reprezintă probleme afective – cum și ce simt simt oamenii. Aceste sentimente
pot furniza fie motivele pentru ac țiune, fie punctul și rezultatul ac țiunii. Dac ă motivele
Cenușăresei nu ar fi fost frumoase, izvorând din sentimente generoase, s-ar fi pierdut mult din
poveste. Prezentarea cunoa șterii separat de emo țiile și intențiile umane înseamn ă să reduci
înțelesul afectiv. Acest în țeles afectiv pare în mod special a fi important în a furniza acces la
cunoaștere și în a ne implica în cunoa ștere.
Povestea are propria ei lume . Unicitatea formei pove știi este aceea c ă ea își creează
propria lume în care în țelesul evenimentelor și astfel, ceea ce ar trebui s ă simțim în legătură
cu el, este fix. Chiar și surorile urâte din realitate sunt de partea Cenu șăresei. Știm că am ajuns

19
la sfârșitul poveștii când știm cum s ă simțim în legătură cu toate evenimentele și personajele
care o alc ătuiesc. Ceea ce este completat de c ătre sfârșitul unei pove ști bune este modelul care
fixează înțelesul și sentimentele noastre în leg ătură cu conținuturile.
Pornind de la aceast ă observație, vedem c ă modelul nostru ar trebui s ă furnizeze o
modalitate de terminare a unei lec ții sau a unei unit ăți care are ceva în comun mai degrab ă cu
felul în care se termin ă poveștile decât cu sfâr șitul deoarece am „acoperit” tot con ținutul
identificat ca fiind relevant. Începutul nostru ar trebui s ă stabileasc ă un conflict binar sau o
problemă, iar finalul ar trebui s ă-l rezolve într-un fel dac ă urmează să profităm de puterea
poveștilor, de a ne implica afectiv. Cel mai eficient din punct de vedere educa țional este s ă le
spunem copiilor pove ști bune despre lumea lor și despre varietatea experien ței umane din ea.
Paola Santagostino scrie în cartea „Cum s ă te vindeci cu o poveste” despre originea
basmului și despre contribu ția acestuia în dezvoltarea imagina ției la copii. Termenul poveste
este folosit în sens generic. Ea scrie c ă „basmul vorbe ște întotdeauna despre în țelesul celor ce
se petrec în lume”. În basme, animalele, plantele și obiectele vorbesc. Regele M ării e un domn
bărbos care locuie ște sub ap ă, Soarele e un zeu r ăzboinic ce c ălărește prin ceruri, Luna e o
doamnă palidă, împodobit ă cu perle. În mod paradoxal, copilul nu întreab ă „de ce?” vorbesc,
deoarece pentru el este firesc ca orice element al lumii înconjur ătoare să fie animat, ca un sac
să vorbeasc ă sau un elefant s ă-și ia zborul și nu are nevoie de nici o explica ție.
Basmele pun întotdeauna o problem ă. Cum știm, în basm totul se termin ă cu bine, dar
lucrurile nu merg întotdeauna bine în realitate. Prin ții sunt pu și întotdeauna s ă săvârșească
isprăvi imposibile ca s ă nu-și piardă viața, prințesele lipsite de ap ărare cad victime unor
personaje malefice, copiii sunt prizonieri ai vr ăjitoarelor ce îi pun la îngr ășat ca să-i mănânce.
Basmul îi duce pe copii de mân ă spre ieșirea din aceste situa ții îngrozitoare prin
singurul limbaj accesibil unui copil – cel al fanteziei. Basmele sunt pline de copii care nu respectă niciodată interdicțiile: deschid toate u șile care ar trebui s ă rămână încuiate, se abat de
la toate drumurile pe care ar trebui s ă meargă, se duc întotdeauna exact unde n-ar trebui s ă se
ducă. Prin intermediul întâmpl ărilor prin care trec eroii, basmele anticipeaz ă viitoarele etape
ale existen ței, dificult ățile ce vor putea ap ărea și cu modalit ățile în care acestea pot fi dep ășite.
Realitatea pe care o tr ăiește copilul e o realitate prevalent simbolic ă, iar explica țiile care
au pentru el cel mai mult sens sunt explica țiile prin imagini. De aceea abandonarea povestirii
basmelor reprezint ă abandonarea celei mai bune c ăi de acces spre lumea fantastic ă în care
trăiește cufundat copilul, înseamn ă să-l privăm de cel mai util sprijin pe care i-l putem oferi.
II.3. Aspecte metodologice în utilizarea pove știlor

20
Poveștile au încântat întotdeauna copil ăria tuturor genera țiilor. Ele sunt un mijloc
important care contribuie la l ărgirea orizontului copilului. Pove știle, ca și celelalte opere
literare pentru copii,eviden țiază trăsăturile personajelor, dându-i copilului posibilitatea s ă
învețe să deosebeasc ă frumosul de urât, binele de r ău și să urmeze exemplul personajelor
pozitive. Charles Perrault, vorbind despre rolul educativ al pove știlor și basmelor pe care le-a
creat cu atâta m ăiestrie, spunea: ,,Oricât de simple și ușoare ar părea aceste pove ști, ele nasc
fără îndoială, între copii dorin ța de a fi asem ănători cu cei buni, care ajung ferici ți, în acela și
timp se na ște în sufletul lor teama fa ță de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dac ă i-ar urma
pe cei răi”.
La vârsta pre școlară, copilul afl ă din operale literare t ălmăcite de părinți despre via ța
plantelor și a animalelor, despre munc ă și rezultatele ob ținute de oameni, despre tainele
naturii. Prin pove ști ei își crează universul metaforic și, în acela și timp, accesibil formelor de
învățare, o înv ățare activă, ale cărei coordonate se definesc în cadrul procesului instructiv-
educativ desf ășurat în gr ădinițele de copii. Binele și răul, frumosul și urâtul, deslu șite din
povești însoțesc copilul pe drumul cunoa șterii. „Povestiri cu tâlc”, de Al. Mitru, „G ăinușa cea
moțată” de G. Gruia, „Coada veveri ței” de E. Jianu și multe alte povestiri stârnesc curiozitatea
copiilor, le ofer ă exemple de comportare, fapte pozitive și fapte negative, care provoac ă
atitudini, genereaz ă sentimente, compunând o lume imaginar ă, dar verosimil ă, supusă
cunoașterii cu discern ământul infantil. În scopul asimil ării valorilor pove știi, profesorii aleg
cele mai potrivite procedee de lucru, specifice vârstei pre școlarilor, punând copiii s ă se joace
cu personajele, pozitive sau negative și să motiveze ac țiunea acestora: „De ce este bine?”, „De
ce este rău?” Întreb ările îi orienteaz ă spre detalii, le stârnesc curiozitatea. Alteori sunt l ăsați să
găsească singuri deznod ământul ac țiunii, să rezolve situa țiile conflictuale imaginare. Urmeaz ă
apoi analiza, prin care copiii a șează față în față, faptele bune cu cele rele, personajele
îndrăgite cu cele respinse.
Există însă povestiri care nu con țin exemple negative și atunci ipoteza singular ă trebuie
să atingă sensibilit ăți nebănuite. Prin valorificarea altor texte (,,Banul muncit”, „Ionic ă,
mincinosul” de Al. Mitru, „Datoria” de Șerban Nedelcu), copiii î și formeaz ă atitudini fa ță de
muncă, de prețuire a activit ății adulților, a părinților și se pregătesc să înțeleagă semnifica ția
gestului uman și necesar de a munci, ilustrându-l cu con ținutul povestirii. Copilul întâmpinat
de prospe țimea trăirilor estetice se al ătură unui personaj sau altuia, înva ță și apoi se joac ă
atribuindu- și titluri de noble țe capabile s ă întrețină efortul de înv ățare, efort care trebuie
continuat acas ă, unde părinții au datoria s ă le ofere copiilor, cadrul adecvat receptivit ății și
imaginației lor infantile.

21
Rolul și importan ța povestirilor în instruirea și educarea copiilor sunt de mult cunoscute.
Încă din antichitate, Aristotel le recomanda ca mijloace însemnate și potrivite primei copil ării,
pentru că ele plac și nu obosesc copiii. Prin con ținutul lor, povestirile furnizeaz ă copiilor
cunoștințe despre cele mai variate aspecte de via ță și domenii de activitate, îi familiarizeaz ă
cu natura înconjur ătoare (lumea animal ă, lumea vegetal ă, lumea fenomenelor fizice).
În procesul ascult ării unei povestiri este antrenat ă întreaga activitate psihic ă a copilului.
El iese din pasivitate, urm ărește cu aten ție cele povestite, memoreaz ă, compară și analizeaz ă
conținutul, stabile ște legături de cauzalitate, rela ții între fapte și personaje. Gândirea copilului
este stimulat ă și el înțelegesemnifica ția faptelor eroilor.
Povestirile în rol important dezvoltarea vorbirii. Ele îi ofer ă copilului posibilitatea s ă
învățe să înțeleagă gândurile și sentimentele oamenilor, povestirile, prin folosirea cuvântului
și a imaginii artistice, îl familiarizeaz ă cu structura limbii, cu formele gramaticale, cu
frumusețea și expresivitatea limbii și contribuie la dezvoltarea limbajului și gândirii lui.
Copiii care ascult ă povești întâlnesc expresii noi care, dup ă ce le cunosc, devin un bun
al lor. Ei memoreaz ă cuvintele cu care încep și se termin ă poveștile, expresiile care se repet ă
în povești și asfel limba (literar ă și populară) cu expresiile ei intr ă în vocabularul activ al
copiilor. Profesorii ar trebui s ă caute și să foloseasc ă cele mai adecvate mijloace și procedee
de îmbog ățire, activizare și nuanțare a vocabularului pre școlarului, respectând particularit ățile
individuale și de vârstă ale lor.
Explicațiile și exercițiile prin sinonimie, omonimie, antonimie, perifraz ă, bazate pe
interdisciplinaritate și materiale ilustrative colorate facilizeaz ă îmbogățirea, activizarea și
nuanțarea vocabularului copiilor. Copiii folosesc în exprimarea lor, pe lâng ă părțile principale
de propozi ție și alte cuvinte (adjective, adverbe, locu țiuni verbale etc.) care dau expresivitate
și dinamism ac țiunii prezentate, îi ajut ă să desprind ă mai ușor mesajul pove șii și să
caracterizeze personajele. Gesturile și mimica pot completa uneori explica țiile necesare
însușirii unor cuvinte sau expresii noi din povestirile expuse copiilor.
Povestirile au o deosebit ă valoare etic ă. Ele contribuie la formarea con științei morale a
unor trăsături pozitive de voin ță și caracter. Oricât ar fi de simple povestirile pe care le
spunem copiilor, prin con ținutul lor sunt pline de înv ățăminte. Ele eviden țiează calitățile
eroilor pozitivi și influențează formarea personalit ății copiilor. Activit ățile de povestire sunt
mijloace de educa ție estetică, un exemplu de exprimare care influen țează vorbirea copiilor și
estetica comport ării lor.
Tematica povestirilor este variat ă. Multe au ca tem ă centrală copilul, lumea copil ăriei
cu tot ceea ce are mai semnificativ. Ion Creang ă oferă literaturii noastre prima capodoper ă
despre copil ărie. Accesibile și deosebit de îndr ăgite sunt „Amintirile din copil ărie” în care

22
sunt povestite jocurile și năzdrăvăniile lui Nic ă: pățania cu cire șele mătușii Mărioara cea
zgârcită, cu pupăza din tei sau întâmplarea de la Bro șteni, când împreun ă cu Dumitru, fratele
mamei cel mic, plini de râie c ăprească, au dărâmat casa Irinuc ăi.
O altă temă a povestirilor pentru copii o constituie evocarea unor momente sau figuri
din istoria poporului nostru („Mo ș Ion Roat ă și Unirea” de Ion Creang ă, „ Stejarul din
Borzești” de Eusebiu Camilar etc.). Copiii îndr ăgesc povestirile cu animale: „Ursul p ăcălit de
vulpe”, „Capra cu trei iezi” de Ion Creang ă, „Motanul înc ălțat” de Charles Perrault etc.
Povestirea î și îndepline ște funcția deplină și continuă în momentul din care copilul este
apt să înțeleagă un mesaj complex, când, cu și fără ajutorul unor ilustra ții, copilul recepteaz ă
text epic, o întâmplare sau un șir de peripe ții. Este de ajuns s ă i se dezv ăluie copilului
existența unei lumi a pove știlor pentru ca aceasta s ă-i devină o necesitate. „Spune-mi o
poveste” devine o cerere curent ă care concureaz ă adesea cu obsedantul „vreau asta” și se
coordoneaz ă cu suita întreb ărilor caracteristice: „ce înseamn ă asta?” prin care copilul se
situează printre lucruri și legi ale naturii.
Se poate conchide c ă poveștile profesorului sau ale copiilor sunt mijloace eficiente de
exersare a vorbirii sub toate aspectele ( fonetic, lexical, gramatical), de formare a deprinderii
copiilor de a- și exprima cu u șurință gândurile, impresiile, de a le reda în mod inteligibil,
cursiv și logic, deprindere care le este necesar ă în procesul comunic ării cu cei din jur, în
procesul însu șirii cunoștințelor și mai ales în activitatea școlară viitoare. Rolul și importan ța
poveștilor const ă, așadar, în valoarea lor cognitiv ă, etică și estetică, în influen ța multilateral ă
pe care ele o exercit ă asupra întregii personalit ăți a copilului.
Repovestirea unui text literar. Ca specie didactic ă, „repovestirea” poate fi definit ă în
termeni de „redare” sau„reproducere” detaliat ă a conținutului unui text literar cu dominant ă
narativă. Această redare urm ărește menținerea echivalen ței structurale și informative dintre
textul prim (crea ția epică) și textul secund ( repovestirea). Repovestirea p ăstrează structura
globală a textului prim, precum și toate informa țiile esențiale pe care acesta le con ține și
ordinea în care le prezint ă. Formarea capacit ății de a repovesti un text literar pretinde
parcurgerea unor etape distincte. Punctul de plecare îl reprezint ă receptarea unor crea ții epice,
iar cel final const ă în receptarea și redarea unor texte epice cu sprijinul unui plan de idei.
II.4. Formarea no țiunilor morale – achizi ții și limite la vârsta pre școlară
Societatea actual ă, în continu ă schimbare, solicit ă individului nu doar informa ție, ci și
stăpânirea unor modalit ăți de identificare, prelucrare și utilizare a informa ției pentru a se
integra social. În domeniul educa ției și al formării, opozi ț
ia mereu reînnoit ă între teorie și

23
practică și, între cercet ători și practicieni, ține fără îndoială mai puțin de o reflec ție
epistemologic ă, cât de o necunoa ștere reciproc ă, profundă a activității lor. Omul vine pe lume
cu un patrimoniu genetic constând din însu șirile moștenite de la ascenden ții săi. El sufer ă o
serie de influen țe exterioare provenite din mediul ambiant, deci este rezultanta dintre factorii
genetici și cei de mediu, dintre „mo ștenit și dobândit”. Scopul educa ției este de a scoate din ce
în ce mai multe informa ții de la individ decât de a introduce mai multe informa ții în el.
În spațiul cronologic al perioadei pre școlare apar importante acumul ări sub toate
aspectele, ace ști ani reprezentând pentru copil sub semnul cantit ății echivalentul unei
veritabile universit ăți , de fapt, cea mai important ă dintre universit ățile din via ță. Grădinița
asigură copilului, pe lâng ă o educație intelectual ă, fizică și estetică corespunz ătoare vârstei și
o orientare moral ă în sistemul rela țiilor sale cu lumea înconjur ătoare, care s ă ducă la
închegarea unor calit ăți morale și la acumularea celor mai elementare deprinderi de
comportament. Educa ția moral-civic ă dispune de un teren propice pentru împlinirea ei eficace
încă de la vârsta pre școlară.
Profilul moral nu este numai un factor de concentrare a tuturor influen țelor educative
care se exercit ă asupra copiilor, ci și forța motrică a acestei preg ătiri și mai ales a valorilor ei.
Necesitatea de a începe formarea unor comportamente pozitive cât mai devreme este
justificată de faptul c ă la aceast ă vârstă se formeaz ă cu cea mai mare u șurință automatismele
care stau la baza deprinderilor de comportare civilizat ă. Acestea deprinderi se vor perfec ționa
mai târziu și se vor transforma în obi șnuințe, iar printr-o munc ă educativă continuă vor deveni
treptat trăsături stabile ale personalit ății sale.
,,Spațiul social" uman este purt ător al unor multiple virtu ți formative în umanizarea și
socializarea copilului. El ofer ă diferite tipuri de influen țe și modele pozitive care contribuie la
interiorizarea anumitor norme, reguli și valori morale, proces stimulat și de nevoia fireasc ă a
copilului pentru afec țiune, aprobare și consens- în raport cu ambian ța socială. Aceasta
determină o mare putere de absor ție a experien țelor și modelelor psiho-morale cu care acesta
se confrunt ă. Copilul asimileaz ă sisteme de reguli, norme și valori, promovate în ambian ța
socială imediată, ajungând la un ,,cod moral” personal – pe care el și-l formeaz ă prin aderare
la idealurile și modelele morale pozitive (în forme accesibile lui) și pe care le va resim ți
afectiv ca proprii aspira ții sau dorin țe și năzuințe de realizare. El se descoper ă pe sine cu
adevărat nu în microuniversul familiei sau în desf ășurările sale solitare, ci în universul real
al copilăriei, în cadrul colectivit ății de copii.
Năzuința și bucuria lui real ă de a se afla în mijlocul grupurilor de copii pot constitui un
simptom al faptului c ă unele din valorile de pre ț în universul copil ăriei le constituie și
comunicarea interuman ă, prietenia, colaborarea, îns ăși prezența în mijlocul grupurilor de

24
copii. Eficien ța muncii educative cu copiii de vârst ă preșcolară se bazeaz ă pe faptul c ă această
perioadă de dezvoltare este cea mai favorabil ă pentru acumularea unor impresii puternice,
pentru formarea deprinderilor de comportare. La aceast ă vârstă apar și se dezvolt ă trăsăturile
de voință și caracter în care se schi țează personalitatea viitoare a omului. La aceasta vârst ă
copilul este receptiv, sensibil, are o putere mare de imita ție si este u șor impresionat de tot ceea
ce îl înconjoar ă. Ei dobândesc impresii vii și puternice despre evenimentele din jur, despre
atitudinea adul ților cu care vin în contact și mai ales a celor apropia ți cum sunt p ărinții și
educatoarea, înv ățătorul. Aceste impresii pe care copiii le înregistreaz ă și le păstrează cu
multă ușurința vor constitui suportul pentru reprezent ările și sentimentele lor morale care îi
vor însoți toată viața. De aceea perioada este înso țită de expresie ,,cei șapte ani de acasa”.
Pentru pre școlari, ,,scara valoric ă" funcționează atât pe claviatura tradi țională – bine
cunoscută, a preferin țelor și dorințelor copil ăriei – cât și pe zone noi de aspira ții și năzuințe
intime. Se remarc ă chiar o reordonare în scara de valori în sensul c ă apar și trec în prim plan
noi sfere ale trebuin țelor și aspirațiilor.
La aceast ă vârstă copilul nu poate fi l ăsat singur s ă se orienteze în multitudinea de fapte
și atitudini ce se manifest ă în jurul lui, ci trebuie dirijat spre acelea care îl influen țează pozitiv
și din care el va trebui s ă se alimenteze cu impresii și atitudini pozitive. Când copilul este
mic, el simte nevoia de sprijin, de a-i sublinia comportamentul pozitiv cu aprecieri și întăriri
verbale din partea adultului (,,ai fost cuminte astazi”, ,,este bine ce ai f ăcut”, “ai f ăcut bine c ă
ai ajutat pe colegul t ău să se îmbrace, când a alunecat și a căzut” etc.). În felul acesta îi
facilităm calea de în țelegere a obiectivelor stabilite de adul ți pe propria experien ță. Educația
începe de la formarea no țiunilor morale, iar educatorul trebuie s ă-l facă pe copil s ă înțeleagă
corect sensul, mai ales c ă el vine direct din familie și nu are întotdeauna no țiuni morale clare.
Nu este totul rezolvat dac ă îi transmitem no țiunea moral ă , ea trebuie transpus ă în practic ă. Un
exemplu este salutul la intrarea în clasa. Copilul afl ă dintr-o discu ție că este frumos s ă salute
când vine diminea ța la grădiniță, însă este nevoie ca printr-un joc-exerci țiu să exerseze
salutul, privitul în momentul rostirii salutului, deci a practica salutul pentru ca acest
comportament s ă nu rămână la stadiul de no țiune moral ă.
Capacitatea de întelegere a copilului pre școlar nu se ridic ă la nivelul celorlalte trepte de
învățământ și de aceea este necesar un permanent exerci țiu. Noțiunile de “bine” și “rău” copiii
le deosebesc în timp și prin multiple activit ăți. Se porne ște de la o poveste ori povestire, în
care sunt subliniate faptele bune și faptele rele întreprinse de personaje, apoi se trece la o tem ă
de discuție având ca subiect “personaje pozitive, personaje negative”, iar mai târziu s ă fie
transpuse într-un joc de rol, într-o sociogram ă literară, într-un studiu de caz petrecut în
colectivul de copii sau de la o știre apărută la televizor. Într-o unitate școlară, copiii particip ă

25
la activități de grup și într-un spa țiu educațional comun tuturor membrilor grupului din care
fac parte. În aceast ă situație, ei își desfășoară activitatea dup ă anumite norme și reguli de
conviețuire social ă pe care le aplic ă și le respect ă zi de zi. Respectarea acestor reguli și norme
zi de zi vor conduce la formarea unor deprinderi și obișnuințe morale care vor fi exersate
dincolo de spa țiul educațional din sala de clas ă și se va îmbun ătăți comportamentul și în alte
locuri de activitate al copiilor: acas ă, în parc, în fa ța blocului, la prieteni etc.

II.5. Modalit ăți de exploatare formativ ă a poveștii la vârsta pre școlară
Literatura, ca și știința, este o form ă de cunoa ștere a realit ății, folosind ca mijloc de
exprimare cuvântul artistic, imaginea artistic ă. Prin îmbinarea armonioas ă a cuvintelor, prin
folosirea diferitelor figuri de stil, prin plasticitatea expresiilor și puterea de convingere pe care
o are limbajul, literatura contribuie la dezvoltarea proceselor de cunoa ștere, a proceselor
afective, la formarea tr
ăsăturilor de voin ță și de caracter, la dezvoltarea percep țiilor estetice, a
sentimentelor estetice, a posibilit ăților creatoare ale copiilor, la stimularea dorin ței de
cunoaștere, de perfec țiune, în general la dezvoltarea personalit ății copiilor.
Producțiile populare în proz ă sau în versuri – basmele, pove știle, povestirile, snoavele,
doinele, cântecele de leag ăn, proverbele, zic ătorile și ghicitorile au format dintotdeauna
fondul de aur al literaturii pentru copii. Ca art ă a cuvântului, literatura, prin intermediul c ăreia
realitatea este recreat ă în toată complexitatea ei, pove știle oferă copilului de vârst ă preșcolară
un întreg univers de gânduri și sentimente, de aspira ții și îndrăzneli, sugerat printr-o tematic ă
variată – natura și frumuse țile ei, vie țuitoare, medii sociale, trecut istoric, obiceiuri str ăvechi,
viață cotidiană, relații sociale, munc ă și profesiuni, ca și prin prototipuri umane surprinse în
felurite ipostaze, acest univers va constitui o zestre spiritual ă important ă, cu condi ția ca opera
literară în ansamblul ei s ă răspundă sarcinilor multiple pe care le ridic ă educația estetică,
intelectual ă și morală.
Poveștile și basmele au r ămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndr ăgite de copii,
începând din primii ani ai copil ăriei și până aproape de adolescen ță. Mai întâi ascultându-le și
mai târziu prin lectura lor, copiii î și însușesc din pove ști înțelepciunea popular ă. Producând o
impresie puternic ă asupra imagina ției și sensibilit ății copiilor, prin morala lor pozitiv ă și ușor
de recepționat, pove știle au o valoare educativ ă. Cu toate c ă deosebirea dintre pove ști și
basme este vizibil ă, adesea scriitorii creatori de basme denumesc basmele pove ști.Creangă
denumește cunoscutul s ău basm „Povestea lui Harap- Alb”, de și cadrul, ac țiunea personajele
aparțin fantasticului. Marii creatori de basme din literatura universal ă își intituleaz ă operele

26
povești: „Poveștile lui Ch. Perrault”, „Pove știle Fraților Grimm” sau „Pove știle lui H. Cr.
Andersen”.
În poveștile diferitelor popoare se g ăsesc subiecte sau personaje asem ănătoare, fapt
care dovede ște apropierea spiritual ă a popoarelor, identitatea lor de aspira ții de-a lungul
veacurilor și pe întreaga suprafa ță a globului. Universalitatea lor este dovedit ă prin
asemănarea subiectelor și prin prezen ța acelorași personaje care apar în povestea „Motanul
Încălțat”, prelucrat ă de Ch. Perrault dup ă un basm popular francez, se g ăsește în povestea
populară rusească „ Kuzma cel peste noapte îmbog ățit”. Motive asem ănătoare au și poveștile
„Albă ca Zăpada” de Fra ții Grimm, „Basmul cu domni ța adormit ă și cei șapte voinici”, creat
de A. S. Pu șkin și „Florița din codru” de I. Slavici.
Exprimând în țelepciunea poporului, necazurile și bucuriile sale, lupta cu for țele naturii
și relațiile dintre oameni, basmele îi ajut ă pe copii s ă înțeleagă complexitatea aspectelor vie ții.
Pentru toate vârstele copil ăriei, haina plin ă de vrajă, de mister, de farmec a basmului este
necesară pentru în țelegerea conflictului dintre cele dou ă forțe ce apar în basm, pentru
însușirea treptat ă a noțiunilor de bun și rău, frumos și urât, adev ăr și minciun ă. În lumea
peripețiilor zmeului, uria șului, vrăjitoarei, plutesc gândurile copilului în descoperirea
adevărului și a dreptății.
Dacă psihologia copilului îl înva ță pe adult s ă cunoască copilul, basmele îl ajut ă pe
copil să devină om. Fra ții Grimm subliniaz ă că „basmul este îns ăși poezia care este vie,
influențează și place, dac ă ea poate pl ăcea, […] ea sluje ște drept carte de înv ățăminte”. Copilul
te lasă să pătrunzi în lumea lui , dac ă știi să fii alături de el și dacă știi să alegi cu el ceea ce
poate să-i placă.
Prezentând copiilor eroi dârji și neînfrica ți – Greuceanu din basmul lui Petre Ispirescu,
Prâslea din „Prâslea cel voinic și merele de aur”, Sprinteioara din „Nuielu șa de alun” de C.
Gruia, Tudorel din „Fluierul fermecat” a lui V. Eftimiu și mulți alții, lângă care nu trebuie s ă-
ți fie team ă de nimic, se educ ă la copii puritatea sufleteasc ă, încrederea în sine, generozitatea,
sociabilitatea, calit ăți pe fondul c ărora va avea loc cultivarea tr ăsăturilor de caracter. Prin
asimilarea eroilor din basme, copiii î și asimileaz ă o lume nou ă, alta decât cea cunoscut ă prin
experiența personal ă.
După o analiză atentă a comport ării copiilor în activitatea gr ădiniței, reiese faptul c ă
deși în aparen ță poveștile fiind statice par monotone, acestea dtermin ă un grad mare de
participare din partea copiilor. În atmosfera lor, pre școlarul nu particip ă motric, ci intelectual
și afectiv. Înso țind firul pove știlor care se deap ănă dintr-o lume, uneori total necunoscut ă,
copilul nu face altceva decât un intens efort de a și-o reprezenta și, în acela și timp, încearc ă
să o judece cu modesta lui putere de discern ământ, dup ă fapte și situații. El, copilul, este

27
creatorul propriilor imagini, povestitorul fiind cel care le sugereaz ă verbal. Efortul copilului
de a-și imagina și înțelege nu poate fi conceput în afara unei gimnastici imense a memoriei, a
gândirii, a voin ței și a limbajului.
Un rol deosebit în asimilarea pove știlor îi revine profesorului care, pe baza cunoa șterii
particularit ăților psihice ale pre școlarilor, a intereselor, a dorin țelor și a tendin țelor lui de
manifestare, selec ționează, planifică, organizeaz ă activități de lecturi, povestiri, povestiri ale
copiilor, dramatiz ări și audiții literare. În aceast ă migăloasă muncă ar trebui avut în vedere
„caracterul selectiv” al sentimentelor și faptul c ă sentimentelor copiilor nu li se poate
„comanda”. Sentimentele pre școlarilor se pot influen ța, iar acest lucru depinde de tactul
pedagogic, de r ăbdarea și de măiestria cu care alegem pove știle și strategia didactic ă utilizată.
Poveștile sunt o surs ă inepuizabil ă de exemple frumoase de comportare oglindite în mici
antiteze între eroi.. Ele ne ofer ă consecin țele ascult ării sau neascult ării („Aleodor Împ ărat” de
P. Ispirescu), a vredniciei sau lenei („Fata mo șului și fata babei” de I. Creang ă), a cinstei sau
necinstei, a adev ărului sau minciunii („Neghini ță” de B. Șt. Delavrancea), a cump ănirii sau
lăcomiei („Basmul cu pescarul și peștișo r u l d e a u r ” d e A . S . P u șkin), ne prezint ă trăsături
pozitive ale unor eroi, dar și trăsături nedemne și condamnabile precum viclenia, zgârcenia,
lăcomia, șiretenia, îngâmfarea. Pove știle își găsesc un mare auditoriu în rândul pre școlarilor
tocmai pentru c ă apelează la afectivitatea lor. Ch. Perrault spunea: „Oricât de simple și de
ușoare ar părea aceste povestiri, ele nasc f ără îndoială printre copii dorin ța de a fi asem ănători
cu cei buni, care ajung ferici ți și în același timp se na ște în sufletul lor teama de nenorocirile
ce li s-ar putea întâmpla dac ă i-ar urma pe cei r ăi[…] Este de necrezut cu cât ă sete privesc
aceste inimi pure și încă necoapte morala ascuns ă în haina basmului […] îi vezi tri ști și
disperați atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în impas și îndură suferințe, apoi
strigă de bucurie când vine întors ătura fericit ă și personajele iubite sunt salvate.” (Ch.
Perrault).
Pentru copil, fic țiunea, visarea au valoare de tr ăire, dar o tr ăire aievea realit ății. În
călătoriile promovate de imaginarul din pove ști, copilul se simte fericit, particip ă afectiv și își
recrutează modele etice sau fa ță de care î și manifest ă repulsia, dezacordul. Bianca Bratu
spunea: „imaginarul cap ătă astfel ponderea unui univers al ctitoriilor morale, inteligibile
pentru copilul ce se reg ăsește într-o lume în care virtu țile sunt r ăsplătite, iar tic ăloșiile
pedepsite. El tr ăiește imaginar acte asemenea eroilor s ăi preferați și simțindu-se viteaz, de și se
știe mic și fricos el încearc ă să devină mai curajos” (Bianca Bratu).
Receptarea pove știlor de c ătre copii de 4-7 ani este posibil ă și indicată privind
traiectoria afectiv ă pe care o înscrie. Reflec țiile mesajului etic al pove știi asupra
comportamentului infantil sunt benefice influen țând conștiința morală. Din faza de uimire de

28
la început, copilul trece la a doua fază aceea de medita ție (care coincide cu confruntarea pe
plan mintal, unde se stabilesc leg ături generale, asocierea întâmpl ărilor noi cu altele mai
vechi, găsirea unor solu ții) și apoi la ultima fază – luarea atitudinii , acordul sau dezacordul cu
acțiunea, cu faptele și situațiile în care se afl ă eroii pozitivi sau negativi.
Ascultând pove ști, copilul înva ță să descopere comportamente asem ănătoare cu cele din
viața de zi cu zi, s ă ia atitudini fa ță de ele, s ă-și corecteze propriul comportament. Din
povestea „Ciubo țelele ogarului” de C. Gruia, copilul înva ță să combată lăcomia și răutatea
specifice personajului negativ – ogarul – și să aprecieze modestia și corectitudinea specifice
personajului pozitiv – iepurele.
Putem spune c ă nici o alt ă specie literar ă nu poate provoca un atare joc al for țelor
psihice ca și povestea și basmul. Cu ajutorul acestora se educ ă la copii dragostea fa ță de țară,
de limbă, de popor, de tot ce-i românesc, toate acestea îmbinându-se cu dragostea pentru om,
pentru omul de orice neam și de orice ras ă, de aceea trebuie s ă facem din fiecare activitate de
educare a limbajului o s ărbătoare prin care d ăm copilului pre școlar toat ă frumuse țea
poveștilor, a literaturii în general.
Oricare ar fi povestea pe care o prezent ăm copiilor, este necesar ă povestirea acesteia, o
mică discuție cu ajutorul întreb ărilor, care s ă facă în mod subtil transferul psihologic de la
imaginea fantasticului la cea a realului. Copiii trebuie l ămuriți că personajele au fost create de
imaginația omului, fie dup ă chipul și asemănarea lui (F ăt-Frumos, Prâslea, P ătru), fie dup ă
anumite reptile uria șe care au existat odinioar ă și ale căror urme se mai descoper ă încă în
urma săpăturilor arheologice. Descoperind în simbolulrile pove știlor echivalen țe din lumea
realului, perfect explicabile (calul înaripat, covorul zbur ător – năzuința omului de a zbura –
avionul, Geril ă – frigiderul, Zgrip țuroaica – ascensorul etc.), copilul pierde treptat acea
predispozi ție spre spaim ă și mister pe care i-o las ă uneori o lectur ă de acest gen.
Creatorii de pove ști le-au pres ărat cu o gam ă variată de proverbe și zicători pentru a
contribui și mai mult la biciuirea tr ăsăturilor negative de voin ță și caracter: lenea („Lene șul
mai mult alearg ă”), încăpățânarea, la șitatea l ăcomia, avari ția („Scumpul mai mult
păgubește”), („Unde m ănâncă unul, pot mânca și doi”) . Ei au creat imagini vizuale și auditive
pentru a contribui la cultivarea gustului estetic al copiilor, și pentru a-i sensibiliza în fa ța
frumuseților naturii(„ norii se bat în capete”, „Caii n ăzdrăvani zboar ă ca gândul și ca vântul”,
„izvoarele cristaline murmur ă”, „Vântul adie”, „lini ștea poenilor se împlete ște cu parfumul
florilor”, „soarele î și scutură pulberea de aur în argintul apelor”, „fluturii beau roua din potirul
florilor”).
Psihicul copilului trebuie conturat spre arta literar ă care prin for ța ei intrinsec ă operează
în mod nemijlocit în a șa fel sufletul copilului încât mai târziu s ă poată distinge nonvaloarea de

29
valoare. La grupa mijlocie, copiii vor fi familiariza ți cu o vorbire frumoas ă și coerentă, cu
diferite aspecte de via ță, cu diverse domenii de activitate, cu tr ăiri afective ale personajelor în
scopul influen țării sentimentelor și comportamentului acestora.
La grupa mare-preg ătitoare, num ărul povestirilor profesorului scade, f ăcând loc
activităților de repovestire în care se valorific ă și se exerseaz ă coerența limbajului și se
eliberează imaginația în curs de formare a copilului, se familiarizeaz ă copiii cu diferite
aspecte din natur ă și din viața, „cu expresii poetice, cu epitete și cu stilul povestitorului”.
Imaginația preșcolarului este în procesul ei de formare, iar pove știle și basmele sunt un
mijloc permanent de stimulare a acestui proces în care nara țiunea își păstrează forța
inepuizabil ă de atracție. Gh. Buchler nume ște vârsta aceasta ca „vârsta basmelor”. Influen ța
puternică pe care povestirea o exercit ă asupra copilului î și are explica ție, în cazul imagina ției
reproductive, pe noile rela ții interfunc ționale ale acesteia cu limbajul. Prin limbaj, copilul se
eliberează treptat de impresiile nemijlocite și în același timp are posibilitatea s ă-și reprezinte
obiectele și fenomenele pe care nu le-a perceput niciodat ă. Prin pove ști, copilul î și
îmbogățește și își exerseaz ă modalitățile de prelucrare și de combinare a reprezent ărilor. El se
transpune în lumea fiin țelor imaginate și se ivește problema atitudinii critice pe care el o
adoptă față de conținutul fantastic al pove știi față de posibilit ățile pe care le are de a distinge
realul de fantastic, de ireal. Problema vizeaz ă scopurile formative ale educa ției. Nu exist ă
riscul ca prin con ținutul lor acestea s ă creeze imagini denaturate despre realitate, cu credin țe
mistice? În pove ști, însă, la tot pasul, fantasticul se împlete ște cu realul. Ar fi o încercare
zadarnică și dăunătoare pentru dezvoltarea afectiv ă și intelectual ă a copilului s ă-l ferim de
lumea pove știlor, a basmelor.
Perceperea con ținutului operei literare este strâns legat ă de dezvoltarea limbajului și a
gândirii copilului. De aceea, una din sarcinile cele mai importante ale crea ției literare în
dezvoltarea personalit ății preșcolarului r ămâne totu și problema influen țării directe a
limbajului copilului. Dezvoltarea limbajului constituie una din sarcinile de baz ă ale educa ției
intelectuale din institu țiile preșcolare. Prin intermediul comunic ării verbale omul poate
transmite ceea ce percepe, simte, dore ște, intenționează, gândește, transmite întregul con ținut
al vieții psihice. F ără comunicare verbal ă nu sunt posibile cooperarea, acumularea și
generalizarea experien ței sociale. Limbajul este important în procesul comunic ării copilului
cu persoanele din jur, în activitatea de cunoa ștere a realit ății, în dezvoltarea proceselor
psihice. Prin vorbire, copilul î și exprimă dorințele, impresiile, gândurile și redă în mod
inteligibil, cursiv și logic o poveste, un basm cunoscut, o întâmplare sau un fapt tr ăit, auzit de
la alții sau imaginat de el. Dezvoltarea limbajului se realizeaz ă în grădiniță prin intermediul
activităților de educare a limbajului, în care un loc însemnat îl ocup ă povestirea copiilor.

30
Educația literară se face din c ărți, prin lectur ă și prin vorbire (modelul educatoarei de
exprimare), copilul cunoscând literatur ă mai întâi pe cale oral ă. Este firesc s ă subliniem o
problemă legată de calitatea de bun povestitor pe care trebuie s ă o aibă educatoarea, felul în
care trebuie f ăcută povestirea, astfel încât pre școlarul să se plaseze de partea celor buni.
Educatoarea trebuie s ă recreeze personajul-autor, ca și când povestitorul ar citi pentru sine cu
voce tare sau c ă ar fi el însu și povestitorul și nu interpretul unui text creat de altcineva.
Copiii recep ționează mesajul etic al textului literar cu o rapiditate și profunzime greu de
imaginat din partea adul ților, dar nu întotdeauna pot s ă se exprime verbal din cauza lipsei de
fluiditate și flexibilitate a vorbirii. Dac ă primul pas în educarea pre școlarilor l-ar constitui
formarea și clarificarea reprezent ărilor morale, utilizând filonul nesecat al literaturii,
următorul pas l-ar constitui utilizarea practic ă a acestor componente intelectuale, formarea
deprinderilor și obișnuințelor de comportare moral ă, obiective ce vizeaz ă întreaga munc ă de
educație.
Pentru ca profesorul s ă poată folosi pove știle și basmele cu rezultate optime, ca mijloc
puternic de educare, este necesar s ă cunoască caracteristicile acestei specii, baza real ă a
basmului, originea și semnifica ția elementelor fantastice, personajele cu caracterele lor
specifice, precum și rolul compozi ției și al limbii acestora, ca mijloace de exprimare a
conținutului de idei.

31

Capitolul III

PREZENTAREA CERCET ĂRII
III.1. Motiva ția cercetării
Am ales ca tem ă de cercetare educa ția morală a copiilor pre școlari prin intermediul
poveștilor și povestirilor deoarece ele reprezint ă un context accesibil copiilor. În pove ști sunt
prezentate într-un mod contrastant și prin antitez ă personaje cu caracteristici diverse: bune sau
rele, harnice sau lene șe, frumoase sau urâte, curajoase sau la șe. Analizând personajele și
faptele lor, copilul în țelege mai u șor consecin țele faptelor pozitive și consecin țele faptelor
negative și poate alege modele pozitive, demne de urmat. Pove știle reușesc să mențină
focalizată atenția copiilor asupra ac țiunilor, să-i facă să participe afectiv, cu toat ă ființa lor la
acțiunea pove știlor, le ofer ă posibilitatea s ă se transpun ă în rolul personajelor îndr ăgite.
Având în vedere spiritul de imita ție al preșcolarului, capacitatea slab ă de selec
ție și de
discernământ a modelelor pe care le imit ă, este nevoie s ă-i ajutăm pe copii s ă identifice
valorile morale și nonvalorile, s ă își analizeze propriul comportament, prin compara ție cu cel
al personajelor și să facă alegeri pe baza unui sistem de valori morale. Având o con știință și o
conduită morală corectă, copiii înv ăță să trăiască mai frumos, s ă iubească munca, adev ărul,
prietenia și pe fondul acestor valori se pun bazele personalit ății lor. Pentru realizarea acestor
scopuri, este nevoie ca profesorul s ă selecteze pove ști cu un con ținut semnificativ de exemple
(modele) morale și să găsească forma cea mai adecvat ă de prezentare, ținând cont de
posibilitatea de în țelegere a copiilor. În concluzie, putem afirma c ă din punct de vedere
educațional, cel mai eficient este s ă le spunem copiilor pove ști bune despre lumea lor și
despre varietatea experien ței umane din ea.

III.2. Obiectivele cercet ării
Obiectivul general al cercet ării îl constituie proiectarea, organizarea și desfășurarea
unor situa ții de învățare prin intermediul pove știlor, cu scopul de a contribui la educa ția
morală a copiilor, aceste activit ăți fiind urmate de analizarea și interpretarea rezultatelor
copiilor exprimate în cuno ștințele și comportamentele manifestate.
Obiectivele specifice ale cercet ării pentru profesor sunt urm ătoarele:

32
1) analiza surselor bibliografice, psihologice, pedagogice despre pove ști și despre
educația morală;
2) identificarea cuno ștințelor, a calit ăților morale, a valorilor, a atitudinilor morale și
comportamentelor pe care ar trebui s ă le dobândeasc ă copiii pre școlari;
3) selectarea e șantionului de pre școlari (alegerea grupei experimentale și a grupei de
control) prin administrarea de probe de evaluare ini țială, în scopul determin ării nivelului
general și a structurii valorice a grupelor testate.
4) selectarea și alcătuirea eșantionului de con ținut (pove ști și povestiri), care au
constituit obiectul cercet ării;
5) identificarea unor metode, tehnici, strategii și mijloace de educa ție morală a copiilor,
coretate cu pove știle, sprin care pot fi determina ți să învețe să aibă un sistem de valori morale
și să aibă comportament moral;
6) proiectarea unor situa ții de învățare bazate pe pove ști și povestiri în care copii
dobândesc cuno ștințe de moral ă, își formează un sistem de valori morale și o conduit ă morală;
7) experimentarea unor situa ții de învățare bazate pe pove ști și povestiri în care elevii
dobândesc cuno ștințe de moral ă, își formează un sistem de valori morale și o conduit ă morală;
8) monitorizarea procesului de înv ățare realizat de c ătre copii și asigurarea feed-back-
ului pozitiv și contructiv pentru a asigura reu șita experimentului formativ;
9) măsurarea și aprecierea prin metode și instrumente de evaluare specifice a
cunoștințelor, a calit ăților morale, a valorilor, a atitudinilor și comportamentelor morale ale
copiilor pre școlari în etapa experimentului propriu-zis și în etapa postexperimental ă;
10) înregistrarea, analizarea, compararea și interpretarea rezultatelor ob ținute prin
aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare specifice specificate anterior;
11) sintetizarea rezultatelor cercet ării, elaborarea concluziilor.
III.3. Ipoteza și variabilele cercet ării

Am proiectat
și am organizat cercetarea pornind de la ipoteza următoare: prin
analizarea și interpretarea pove știlor și povestirilor, prin utilizarea dialogului centrat pe
explicitarea valorilor morale, pre școlarii pot dobândi cuno ștințe declarative din domeniul
moralei (no țiuni, norme, reguli, valori și antivalori), pot face judec ăți morale, î și pot forma un
sistem de valori morale și o conduit ă morală.
Variabilele cercet ării sunt urm ătoarele:
Variabila independent ă: situațiile de înv ățare bazate pe pove ști și povestiri în care sunt
implicați copiii pre școlari menite s ă contribuie la dobândirea cuno ștințelor declarative din

33
domeniul moralei, la formarea sistemului de valori morale și la manifestarea unei conduite
morale și a judecărților morale.
Variabila subiect: particularit ățile de vârst ă și individuale ale copilului pre școlar;
specificul no țiunilor de moral ă la vârsta pre școlară și al fiecărui copil pre școlar; cuno ștințele
și experien țele anterioare ale copiilor în func ție de mediul din care provin și de educa ția
anterioară;
Variabila dependent ă: rezultatele copiilor (cuno ștințe declarative din domeniul moralei
– noțiuni, norme, reguli, valori și antivalori), judec ăți morale, sistem de valori morale,
conduita moral ă).
III.4. Coordonatele majore ale cercet ării
III.4.1. Locul de desf ășurare a cercet ării. Cercetarea a fost realizat ă la Grădinița din
localitatea Cop ăceni, jude țul Cluj.
III.4.2. Perioada de cercetare. Cercetarea a fost realizat ă în perioada anului școlar
2011-2012, semestrele I și II, la grupa mare, în mediul rural.
III.4.3. E șantionul de subiec ți. Experimentul a fost realizat la grupa mare, pe un
eșantion format din 21 copii. Grupa de pre școlari supus ă experimentului este omogen ă ca
vârstă și în ceea ce prive ște dezvoltarea psihic ă, dezvoltarea priceperilor și deprinderilor,
apartenen ța la un anumit climat social.
III.4.4. E șantionul de con ținut. Eșantionul de con ținut a fost constituit dintr-o suit ă de
povești în care am vizat valori morale și antivalori, sentimente pozitive și sentimente negative,
atitudini morale, comportamente morale și comportamente imorale, tr ăsături de voin ță și
caracter, calit ăți morale. Pove știle și povestirile selectate pentru educa ția morală sunt
următoarele: Pățania ursului cafeniu de Vladimir Colin; Punguța cu doi bani de Ion Creang ă;
Ursul păcălit de vulpe de Ion Creang ă; Fata moșului și fata babei de Ion Creang ă; Frumoasa
și Bestia; Greierul și furnica. În atenția noastră au fost valorile și nonvalorile (antivalorile)
menționate în tabelul urm ător și pe care am dorit s ă le clarific ăm cu copiii.
Tabelul III.1. Valori morale și antivalori
Valoare pozitiv ă Valoare negativ ă
(antivaloare) Valoare pozitiv ă Valoare negativ ă (antivaloare)
cinste necinste modestie arogan ță, vanitate, grandomanie
demnitate lips ă de demnitate sinceritate nesinceritate
dreptate nedreptate disciplin ă indisciplin ă

34
responsabilitate iresponsabilitate participare neparticipare, pasivitate
înțelepciune necugetare optimism pesimism, scepticism
politețe impolite țe perseveren ță del ăsare
loialitate neloialitate curaj fric ă, lașitate
generozitate egoism libertatate dependen ță
datorie demisie iste țime prostie
iertare r ăzbunare cump ătare l ăcomie
prietenia du șmănia bine r ău
adevăr minciun ă hărnicie lenevie
răbdare ner ăbdare ascultare neascultare
bogăție s ărăcie bun ătate r ăutate
frumos urât altruism egoism
dreptate nedreptate

– Valori morale (bine-r ău; curaj-la șitate&team ă; frumos-urât; adev ăr-minciun ă; cinste-
necinste);
– sentimente pozitive (dragoste; prietenie, mil ă).
– atitudini morale (ascultare-neascultare, h ărnicie-lene; polite țe-impolite țe; egoism-
altruism; bun ătate-răutate);
– calități morale (cinste, modestie, h ărnicie, loialitate, integritate).
– trăsături de voin ță și caracter (perseveren ță, curaj, respect, spirit de ini țiativă).
III.5. Sistemul metodologic al cercet ării

Cercetarea realizat ă a avut caracterul unui experiment de instruire în cadrul c ăruia s-au
desfășurat activit ăți formative cu copiii, cu valoare aplicativ ă imediată și caracter ameliorativ.
Sistemul metodologic folosit în cadrul acestei cercet ări a inclus: experimentul pedagogic – ca
metodă principal ă de investigare, metode de colectare a datelor cercet ării , metode matematice
(statistice) de prelucrare și de interpretare a datelor, metode de reprezentare a rezultatelor.
Pentru colectarea datelor cercet ării am utilizat metoda autoobserva ției, metoda observa ției
sistematice, metoda observa ției ca participant, metoda an chetei, metoda convorbirilor
individuale și colective, metoda analizei produselor activit ății subiecț
ilor educa ției, metoda
cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare, metoda testelor și a altor probe
de evaluare scris ă, studiul de caz, metodele sociometrice.
Metoda experimentului. Experimentarea pedagogic ă s-a desf ășurat în trei faze. În
prima faz ă, cu caracter de constatare, am administrat câteva probe orale sub form ă de pretest
prin care am constatat nivelul de cuno ștințe morale și am analizat atitudinile și

35
comportamentul pre școlarilor. În a doua faz ă, care a cuprins experimentul propriu-zis, am
selectat o serie de pove ști și povestiri care s ă stârneasc ă interesul copiilor pentru cunoa șterea
și receptarea valorilor morale și am organizat situa țiile de înv ățare bazate pe pove ști și
povestiri. În faza a treia, posttestul , am aplicat probe de evaluare a cuno ștințelor copiilor și am
observat atitudinile și comportamentul pre școlarilor, adic ă rezultatele practicilor didactice
experimentate.
Metoda observa ției. Am utilizat metoda observa ție, nu ca simpl ă privire a unui
fenomen, ci am urm ărit atent și sistematic atitudinile și comportamentul copiilor înainte de
experimentul, pe parcursul lui și după experiment și am consemnat observa țiile efectuate ân
protocoale de observa ție. În paralel cu munca didactic ă, am desfășurat o munc ă de observare
pentru a stabili gradul de reu șită al fiecărui moment al activit ății, eficien ța procedeelor
utilizate, calit ățile unui copil sau al altuia, gre șelile mai frecvente în însu șirea unei no țiuni.
Observația a înso țit toate celelalte metode, oferind date suplimentare asupra fenomenului
investigat. În cercetare am folosit cele dou ă forme de observa ție: cea spontan ă și cea
provocată. Am folosit metoda observa ției cu succes în cazul copiilor timizi și pasivi și m-a
ajutat în acumularea unui material faptic bogat. Datele observa ției spontane îmbinate cu cele
ale observa ției provocate mi-au permis s ă înțeleg mai bine unele fapte de conduit ă semnalate
pe parcursul experimentului. Prin aceast ă metodă am urmărit capacitatea de percepere sau
sesizare a aspectului de comportament prin atitudinea personajelor pozitive sau negative, însușirea în mod logic a episoadelor basmelor, redarea în mod fidel a acestor episoade.
Metoda convorbirii . Ca metod ă de cercetare, prin convorbire am ob ținut informa ții
despre interesele, opiniile, atitudinile, convingerile, sentimentele, prejudec ățile și aspirațiile
copiilor, despre cauzele care au generat unele acte de conduit ă, despre anumite evenimente
din viața lor. Am folosit convorbirea ca o form ă de anchet ă, un dialog între cercet ător și
subiecții supuși investiga ției. După felul în care se comport ă copilul în timpul conversa ției,
am constatat particularit ățile temperamentale și caracteriale, dinamica st ărilor afective.
Discutând cu copiii, am ob ținut date despre felul cum apreciaz ă faptele altora. Din relat
ările
lor am identificat emo țiile, sentimentele lor, motivele propriilor ac țiuni. Din felul în care se
comportă copiii în cursul convorbirilor, ne-am dat seama dac ă sunt timizi sau îndr ăzneți. Cu
ajutorul acestei metode, pe baza imaginilor din pove ști și în urma discu țiilor avute cu copiii,
am constatat motivul alegerii sau respingerii personajelor din pove ști.Confruntând materialul
obținut cu datele furnizate de celelalte metode, convorbirea a contribuit la întregirea tabloului
psihologic al personalit ății copilului, sprijinind munca instructiv-formativ ă din grădiniță.
Metoda anchetei pe baz ă de chestionar. Chestionarul cuprinde mai multe întreb ări
așezate într-o anumit ă ordine, prin care am urm ărit obținerea de informa ții despre aceea și

36
problemă de la mai mul ți subiecți. Chestionarul aplicat a cuprins întreb ări simple prin form ă și
conținut pentru a fi u șor înțelese de copii și adaptate obiectivelor urm ărite. Pentru fiecare
copil am scris o fi șă pe care am notat numele copilului, data când l-am chestionat și întrebările
la care trebuia s ă răspundă.
Metoda testelor și a probelor psihologice. Am utilizat metodă în determinarea
dezvoltării intelectuale a copiilor, marcând o important ă etapă spre un diagnostic obiectiv și
științific al atitudinilor. Testele le-am folosit pentru m ăsurarea capacit ăților, însușirilor psihice
ale copiilor în vederea stabilirii prezen ței sau absen ței lor, a gradului lor de dezvoltare și a
particularit ăților de manifestare. Ca metode de psihodiagnoz ă, testele sunt frecvent utilizate
pentru diagnosticarea nivelului dezvolt ării unor însu șiri psihice apar ținând copiilor și
formulării pe aceast ă bază a unui prognostic asupra evolu ției ei viitoare. Exist ă mai multe
feluri de teste : de atenție, de imagina ție, de memorie, de inteligen ță, de reprezentare.
Metoda analizei rezultatelor activit ății. Potențele, forțele psihice, însu șirile, aptitudinile
și capacitățile copilului se exteriorizeaz ă nu doar în conduite motorii, verbale sau expresive, ci
și în rezultatele activit ății sale. Prin aceast ă metodă se verific ă gradul de realizare a temei
propuse, dar și diferite informa ții prețioase cu privire la structura personalit ății copilului, la
un șir de procese psihice. Folosind aceast ă metodă, am cules date care au fost utile cercet ării
pedagogice.
Pentru măsurarea datelor cercet ării am utilizat metode de analiz ă și interpretare
cantitativă și calitativă a datelor ob ținute și Fișe individuale de înregistrare a datelor.
Pentru prelucrarea matematico-statistic ă și pentru reprezentarea datelor cercet ării am
folosit Programul Excel al Calculatorului pentru realizarea graficelor statistice, a diagramelor de
comparație (datele sunt exprimate sub form ă de procentaje). Metodele logice de prelucrare și
interpretare a datelor folosite includ: analiza, deduc ția, sinteza, analogia, clasificarea etc.,
proceduri de operare asupra informa ției rezultat ă din cercetare. În cadrul cercet ării noastre s-au
studiat rezultatele ob ținute de copii din grupa experimental ă la probele de evaluare ini țială, pe
parcurs și finale. Metodele de prezentare a rezultatelor cuprind metode de prezentare a
rezultatelor cercet ării noastre și metode de prezentare a rezultatelor c ătre copii.

III.6. Cercetarea în etapa constatativ ă
III.6.1. Evaluarea ini țială a cunoștințelor și observarea comportamentului copiilor.
Pentru identificarea cuno ștințelor și comportamentelor morale ale copiilor pre școlari, în
perioada septembrie-noiembrie 2011 am evaluat cuno ștințele și am observat emo țiile,
atitudinile, comportamentele și atitudinile copiilor din grupa experimental ă. Observa țiile au

37
fost înregistrate timp de câteva luni în timpul activit ăților de dezvoltare personal ă, la
activitățile pe domenii experien țiale și în timpul liber al copiiilor. Am efectuat vizite în
familie pentru a observa și înregistra atitudinile și comportamentele copiilor în prezen ța
părinților și pentru e analiza influen ța acestora asupra form ării personalit ății copiilor.
Rezultatele observa țiilor asupra fiec ărui copil au fost înscrise într-o fi șă de evaluare.
Am ales o serie de valori și de nonvalori pe care le-am considerat mai adecvate pentru
vârsta copiilor și pe care le-am corelat cu pove știle alese pentru experimentul didactic
formativ. Pentru fiecare valoare moral ă și nonvaloarea opus ă (valoarea negativ ă sau categorie
imorală) am am urm ărit trei aspecte:
– dacă copilul o identific ă (o denume ște, o recunoa ște) valoarea moral ă și nonvaloarea
opusă în povești, în povestiri sau în contexte reale (Cine este personajul bun? Ce face bine
acest personaj? Care este personajul r ău? Ce face r ău acest personaj?);
– dacă copilul prefer ă o valoare moral ă în povești, în povestiri sau în contexte reale
atunci când o identific ă la o persoan ă sau la un personaj (Care personaj î ți place: vulpea sau
ursul? Fata mo șului sau fata babei? Cu care personaj din poveste vrei s ă semeni? etc.);
– dacă copilul manifest ă un comportament sau o atitudine care corespunde cu o anumit ă
valoare moral ă (este politicos, cinstit, modest etc.).
Pentru fiecare dintre aceste situa ții am marcat un X în tabelul urm ător.
Am observat la pre școlari, în special, urm ătoarele emoții: calm vs. furie; bucurie vs.
tristețe; plăcere vs. nepl ăcere; curaj vs. fric ă. Am observat, de asemenea, unele atitudini,
comportamente, atribute : optimism vs. pesimism; timiditate vs. temeritate; modestie vs.
îngâmfare; ru șine vs. neru șine; egoism vs. altruism; respect vs. obr ăznicie; flexibilitate vs.
încăpățânare; hărnicie vs. lenevie; cinste vs. minciun ă; colaborare vs. individualism/izolare;
reacție vs. nep ăsare; agresivitate/ofensiv vs. pasivitate/defensiv; docilitate/flexibilitate vs.
încăpățânare.
În această etapă am selectat și am expus pove știle în fața copiilor pentru ca ace știa să le
recepteze și să se familiarizeze cu personajele din pove ști. Ne-am asigurat c ă toți copiii au
înțeles conținutul pove știi prezentate, apoi analizat și am caracterizat împreun ă personajele.
Acest lucru l-am realizat pe baza unor întreb ări și răspunsuri sub form ă de chestionar. Aceste
întrebări au ajutat copiii s ă identifice și să defineasc ă conceptele de bun ătate-răutate, hărnicie-
lene, polite țe-impolite țe etc. și să explice semnifica ția trăsăturilor de voin ță și caracter
(curajul, perseveren ța, respectul, spiritul de ini țiativă etc.).
III.6.2. Analizarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor. Pe baza r ăspunsurilor
la întrebări, am remarcat faptul c ă mulți preșcolari identific ă (denumesc, recunosc) valoarea
morală și nonvaloarea opus ă în povești, în povestiri sau în contexte reale. Mul ți copii (51%)

38
identifică personajul pozitiv și faptele bune ale acestui personaj, personajul negativ și faptele
rele ale acestui personaj, deci discern între bine și rău, între frumos și urât, între valoare și
nonvaloare. Este interesant faptul c ă unii copii (30%) prefer ă personajul negativ din poveste și
unele nonvalori sau valori negative și doresc s ă semene cu acesta. Pe baza observa țiilor asupra
comportamentului copiilor, remarc ăm faptul c ă mulți copii (75%) manifest ă unele
comportamente și atitudini negative (agresivitate, minciun ă, lenevie, dezordonat, ner ăbdători,
neascultători etc.
Prin întreb ările adresate și constatând calitatea r ăspunsurilor date de copii, am observat
că unii dintre ei sunt capabili s ă sesizeze în mod corect nuan țele morale implicate și să le
coreleze cu inten țiile. Răspunsurile la întreb ări ne pun în fa ța a două tipuri distincte de
atitudine moral ă: a judeca actele dup ă rezultatul moral și a ține seama numai de inten ții.
Putem clasifica r ăspunsurile copiilor în dou ă grupuri – unul caracterizat prin asumarea
responsabilit ății de a ac ționa ca și personajul din poveste și celălalt prin acceptarea
comportamentului eroilor din poveste, f ără a fi dispu și să facă la fel.
În tabelul urm ător prezent ăm rezultatele ob ținute de pre școlarii din grupa
experimental ă ca urmare a observa țiilor efectuate pe parcursul lunilor septembrie-noiembrie
2011.

Tabelul III.2. Fișa de evaluare a cunoa șterii a unor valori morale și nonvalori de c ătre copiii
din grupa experimental ă
Numărul subiec ților Valori și
nonvalori 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Bine-rău x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Bunătate-
răutate x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Prietenie-
dușmănie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Adevăr-
minciună x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Cinste-
necinste x x x x x x x x
Hărnicie-
lenevie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Curaj-lașitate x x x x x x x x x x x x x x x x
Altruism-
egoism x x x x x x x x x x x x x x
Cumpătare-
lăcomie x x x x x x x x x x x
Bogăție-
sărăcie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Frumos-urât x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Modestie-
îngâmfare x x x x x x x x x x x x
Iertare-
răzbunare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Ascultare-
neascultare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Răbdare-
nerăbdare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Optimism-
pesimism x x x
Agresivitate-
calm x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

39
Respectuos-
nerespectuos x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Perseveren ță-
delăsare x x x
Viclenie-
naivitate x x x x x x x x x x x
0510152025303540
BC BM CE MD MM LD VA PM LC PD HN MA GM GS MI RD SP OT SA CP CMTOTAL PCT

Fig. III.1 Rezultatele cunoa șterii unor valori morale și nonvalori de c ătre copiii din grupa
experimental ă

III.7. Experimentul didactic formativ

Copiii din grupa experimental ă au fost implica ți în mai multe situa ții de învățare în care
am utilizat o suit ă de povești pe care le-am considerat valoroase și atractive pentru a stimula
interesul copiilor pentru cunoa șterea și receptarea valorilor morale.

Tabelul III.3. Poveștile, valori și antivalori vizate a fi studiate de c ătre preșcolari
Activități experimentale Valori vizate și antivalori
Nr. 1 Subiectul : ,,Pățania ursului
cafeniu” de Vladimir Colin bine vs. rău; prietenia vs. du șmănia; curaj vs. la șitate
Nr. 2 Subiectul : ,,Punguța cu doi
bani” de Ion Creang ă curaj v. la șitate; onestitate, cinste v.s necinste; perseveren ță, tenacitate
Nr. 3 Subiectul : ,,Ursul p ăcălit de
vulpe” de Ion Creang ă cinste vs. ho ție; lăcomie vs. cump ătare; viclenie vs. naivitate,
credulitate; iste țime vs. prostie; iertare vs. r ăzbunare; minciun ă vs.
adevăr; prietenie vs. Du șmănie; pricepere vs. Nepricepere;
Nr. 4 Subiectul : ,,Fata mo șului și
fata babei” de Ion Creang ă hărnicie vs. lenevie; bun ătate vs. răutate; cinste vs. necinste; r ăbdare vs.
nerăbdare; ascultare vs. neascultare; minciun ă vs. adevăr. frumos vs.
urât; bine vs. r ău; bogăție vs. sărăcie; miloasă vs. răutăcioasă; modestă
vs. îngâmfat ă; opulență/grandomanie vs. modestie
Nr. 5 Subiectul : Frumoasa și Bestia frumos vs. urât; bine vs. r ău; hărnicie vs. lene; bog ăție vs. sărăcie;
egoism vs. altruism
Nr. 6 Subiectul : „Greierul și furnica” bogăție vs. sărăcie; bine vs. r ău; hărnicie vs. lenevie; muncă vs. lene,
rușine vs. neru șine

La fiecare poveste, pentru realizarea educa ției morale a copiilor, am vizat mai multe
obiective:
-analizarea caracteristicilor personajelor (tr ăsături morale și trăsături imorale, ac țiuni
morale și acțiuni imorale) (Cine este personajul bun? Ce face bine sau care sunt faptele bune

40
ale acestui personaj? Cine este personajul r ău? Ce face r ău sau care sunt faptele rele ale
acestui personaj? Care sunt punctele tari și punctele slabe ale acestui personaj?);
-identificarea valorilor morale sau a valorilor imorale preferate de copii, corelate cu
anumite personaje (Care personaj î ți place din poveste? Cu care personaj din poveste vrei s ă
semeni? etc.);
-argumentarea alegerii unui personaj (De ce î ți place acest personaj? De ce preferi s ă fii
ca acest personaj? De ce crezi c ă acestea sunt punctele tari ale personajului? De ce crezi c ă
acestea sunt punctele slabe ale personajului?
-compararea caracteristicilor și a faptelor proprii cu faptele unor personaje cu scopul de
a schimba valorile la care ader ă copilul și care îi influen țează alegerile.
În paralel cu activit ățile experimentale, am urm ărit schimb ările care se produc în
atitudinile și comportamentele copiilor, dac ă ei manifest ă un comportament sau o atitudine
care corespunde cu o anumit ă valoare moral ă (a fi politicos, cinstit, modest etc.).

Activitatea experimental ă nr. 1

Tema : ,,Pățania ursului cafeniu” de Vladimir Colin
Grupa : Mare
Scopul activit ății: adoptarea unei atitudini pozitive (respect, acceptare, iubire) fa ță de semenii s ăi.
Obiective opera ționale : copiii vor fi capabili:
– să redea succint con ținutul povestirii pe baza unor ilustra ții
– să comunice impresii pe baza celor observate
– să analizeze comportamentul personajelor
– să extragă învățăturile din poveste
– să precizeze caracteristicile de valoare ale personajelor
– să adopte o atitudine pozitiv ă (respect, acceptare, iubire) fa ță de semenii s ăi
Metode și procedee : conversa ția euristic ă, explicația, observa ția, povestirea, problematizarea
Material didactic : planșe cu imagini din poveste
Valori promovate : bine vs. r ău; prietenia vs. du șmănia; curaj vs. la șitate
Durata : 30 de minute

Evenimente
didactice Activitatea educatoarei și activitatea copiilor Metode
didactice
Moment organizatoric Pentru o bun ă desfășurare a activit ății se vor lua urm ătoarele măsuri:
– aerisirea s ălii de grup ă;
– aranjarea mobilierului sub form ă de careu deschis;
– intrarea ordonat ă a copiilor în sala de grup ă;

Captarea atenției
Se citește copiilor urm ătoarea ghicitoare:
„Umbla mo șul prin pădure
Să culeagă fragi și mure
Pe vâlcea și pe cărare
Se vaită mereu că … moare
Mor Mor Mor”(ursul) și se solicit ă răspunsul.

Conversa ția

Anunțarea
temei și a
obiectivelor „Astăzi vă voi spune o poveste care se nume ște „Pățania ursului
cafeniu”.Este vorba despre un urs cafeniu care a ajuns din întâmplare la Polul Nord. Vom afla ce peripe ții a făcut pe acolo ursul cafeniu.”
Se enumer ă obiectivele pe în țelesul copiilor și se face motivarea
activității.
Se va reda cât mai expresiv con ținutul pove știi.Se vor explica cuvintele și
expresiile necunoscute. Se adreseaz ă întrebări referitoare la titlul pove știi
Explicația

41

Dirijarea învățării

Obținerea
performan ței,
asigurarea
retenției și a
transferului de cunoștințe
și personajele acesteia. Textul pove știi va fi expus urm ărindu-se
succesiunea momentelor principale. Concomitent cu povestirea, se vor pune copiilor întreb ări referitoare la atitudinea și comportamentulul
urșilor.
Sinteza con ținutului povestirii:
– Cum se nume ște povestea?
– Despre cine este vorba în poveste? – Unde a plecat ursul cafeniu? – Cu cine s-a întâlnit el aici? – Ce au făcut focile atunci când l-au v ăzut?
– De ce râdeau focile de urs ?
– Oare era într-adevar murdar ursul? – Cu cine s-a mai întâlnit ursul pe drum? – Ce i-au spus ur șii albi?
– Auzind c ă ceilalți urși îl dispre țuiesc oare ce a f ăcut ursul ?
– Cine s-a apropiat atunci de urs ?
– Ce l-a sf ătuit pinguinul ?
– Ce s-a întâmplat cu ursul dup ă ce a ieșit din apă ?
– Ce s-a întâmplat cu ursul dup ă ce si.a schimbat culoarea la blan ă?
– Pe când se jucau mai bine oare ce s-a întâmplat ? – Ce au făcut ceilalți urși ?
– Tocmai când se preg ătea să sară ș
i ursul cafeniu în ap ă ce credeți că s-a
întâmplat ?
– Ce a făcut atunci ursul cafeniu ?
– Oare a reu șit să salveze puiul de urs ?
– Ce crede ți că s-a întâmplat cu blana ursului atunci când a c ăzut în apă?
– Ce au zis ceilal ți urși când l-au v ăzut?
– Mai era nevoie s ă își împodobeasc ă blana cu cl ăbuci? De ce?
Copiii vor r ăspunde la întreb ări motivându- și răspunsurile.

Povestire

Conversa ția

Conversa ția
euristică;

Problematizarea
Incheierea
activității În finalul activit ății se fac aprecieri asupra modului de comportare și
participare al copiilor pe parcursul activit ății.

Povestea ursului cafeniu de Vladimir Colin
Urșii care trăiesc la Polul Nord sunt albi. Cred c ă din pricina asta le spune ur și albi (dar, fire ște, dacă
vreunul dintre voi a aflat c ă li se spune albi din alte pricini, îl rog s ă-mi dea de știre și să nu mă mai lase s ă
scriu minciuni ). A șa…
Ei, și iată că printre ur șii cei albi de la pol s-a r ătăcit într-o bun ă zi un urs cafeniu, un urs mare și frumos,
care venea tocmai din mun ții noștri. Cum a ajuns el la pol s ă nu mă întrebați, că nu știu. Ce știu e că s-a
pomenit acolo și că a început s ă caște ochii la mun ții de ghea ță și la focile care se zbenguiau pe ei.
– Ia te uită!… Un urs murdar! strig ă o focă, și toate surorile ei începur ă să chicoteasc ă, să
hohoteasc ă și să
se prăpădească de râs.
– E mânjit tot!
– De la gheare pân' la bot! – Vai, vai, ce caraghios! – Parc-a fost muiat în sos! Uite-așa râdeau focile, râdeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uit ă în jur gata s ă râdă și el de ursul cel
murdar (pentru c ă urșii, se știe, se spal ă pe dinți în fiecare diminea ță și seară, ba mai fac și baie) când, spre
marea lui mirare, nu v ăzu niciun urs.
– Nu cumva râde ți de mine? întreb ă el supărat.
– Păi de cine, m ăi Martine?
– Eu sunt curat, spuse și mai supărat Martin. M-am sp ălat chiar azi diminea ță.
Dar focile nu-l crezur ă și râseră mai departe, a șa că bietul urs î și luă tălpășița, mormăind. Și nu merse el
cine știe cât, că se întâlni cu ni ște ur
și albi.
– Fraților! strigă bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare c ă vă văd…
– Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispre ț un urs alb.
– Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul.
De ciudă, bietul Martin sim ți că-i dau lacrimile.
– Dar bine, fra ților, nu vede ți că sunt urs, ca și voi?
-Urșii cumsecade sunt albi, r ăspunse primul urs alb, și fără a-1 mai învrednicii cu o privire, to ți urșii albi
plecară, legânându- și îngâmfa ți blănurile.
Martin se a șeză pe un sloi și începu s ă plângă.

42
– Făcea să bat atâta cale pân ă la pol, ca s ă găsesc aici numai batjocur ă? se întreba el. Vai, ce ur și răi
trăiesc printre mun ții de ghea ță!
Și cum plângea a șa, un pinguin se apropia înceti șor.
– De ce plângi, ursule? întreb ă pinguinul.
– Cum să nu plâng, pinguinule, dac ă urșii albi mă disprețuiesc și râd de mine? Eu sunt cafeniu, la noi to ți
urșii sunt cafenii.
Pinguinul era o pas ăre tare istea ță.
– Și numai pentru atâta lucru plângi? Hai, vino cu mine!
Îl duse pinguinul într-un loc ferit și, cât ai bate din palme, aduse o bucat ă de săpun.
– Ia săpunește-te bine, de sus și până jos! îl îndemn ă el pe Martin.
– Și tu? se sup ără ursul. Le-am spus și focilor c ă sunt curat. M-am sp ălat chiar azi-diminea ță!
– Nu-i nimic, r ăspunse pinguinul. F ă-mi mie pl ăcerea asta….
Bombănind, Martin se muie într-un ochi de ap ă și prinse a se s ăpuni. De mânios ce era se frec ă bine,
bine, bine, și – iată – curând toat ă blana îi era plin ă de clăbuci albi și strălucitori.
– Așa, destul, spuse pinguinul.
Martin lăsă jos săpunul și voi să se vâre în ochiul de ap ă, dar pinguinul îl opri.
– Stai! Rămâi așa!
Apoi îl lu ă de mână și-l duse în mijlocul ur șilor albi.
– Vai, ce urs frumos! strig ă un urs alb.
– Ce blană albă! se minun ă al doilea.
– Și ce mândru str ălucește în soare! șopti al treilea. Bietul Martin nu mai în țelegea nimic. Dar era atât de
bucuros de primirea care i-o f ăceau urșii albi, că nici nu-și bătu capul s ă înțeleagă. Ii mulțumi pin guinului și
rămase printre ur șii albi cu care juc ă „bâz" și „baba-oarba", uitând de toate.
Deodată însă, un munte de ghea ță se apropie de sloiul pe care se jucau.
– Fugiți! Fugiți! strigă un pui de urs și se arunc ă în apă, înotând voinice ște.
Urșii se oprir ă din joac ă, văzură muntele și pricepur ă că se va ciocni de sloiul lor, strivindu-i sub
greutatea lespezilor de ghea ță. Speriați, săriră în apă și se depărtară degrabă, în vreme ce Martin – neobi șnuit
cu viața de la pol- r ămase pe sloi. Când în țelese ce primejdie îl pa ște voi să sară și el în apă. Chiar în clipa
aceea răsună glasul însp ăimântat al unei ursoaice:
– Puiul! Puiul meu!… A r ămas pe sloi!
Nici unul dintre ur șii care se dep ărtaseră nu scoase nicio vorb ă, nici unul nu cuteza s ă se întoarc ă pe sloi.
Martin se repezi și începu s ă caute ursule țul.
Îl află pe o movilit ă de zăpadă și-l luă în brațe, dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit și muntele de
gheață izbi sloiul.Totul pârâia, se pr ăbușea, valurile țâșniră înalte cât muntele. Cu puiul în bra țe și ferindu-l de
bucățile de ghea ță, mari cât o cas ă, Martin se pomeni în ap ă. Fusese r ănit de suli țele de ghea ță. Dar puiul era
nevătămat.
O lespede grea îl împiedica acum pe Martin s ă iasă la lumină. Cu chiu, cu vai sparse lespedea și, înotând,
se ridică pe un sloi ce plutea, la ad ăpost de alte primejdii.
Mama ursule țului se repezi s ă-i mulțumească, dar, când ajunse lâng ă Martin, încremeni. Și la fel
încremenir ă și ceilalți urși albi. Clăbucii de s ăpun din blana lui Martin se topiser ă în apă, și ursul nostru era
din nou cafeniu …
– Alb sau cafeniu, e ști un urs bun și viteaz, spuse mama ursule țului, văzâd cum puiul se prinsese cu
lăbuțele de gâtul lui Martin. Î ți mulțumesc…
Niciunul dintre noi n-a cutezat s ă rămână pe sloi…
– Nu blana îl face pe urs, încuviin țară și ceilalți urși albi, adunându-se în jurul lui Martin și strângându-i
care mai de care laba.
Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit s ă-și împodobeasc ă blana cu cl ăbuci de săpun (treab ă care l-a
bucurat stra șnic căci săpunul uscat îi pricinuia mânc ărimi cumplite și-l silea să se scarpine cu toate cele zece
gheare, ceea ce nu era deloc frumos și nici plăcut nu era).
Cât a rămas printre ur șii albi s-a bucurat de cinste și prietenie, iar când s-a întors acas ă a alergat la
prietenul meu, care scrie toate pove știle pentru copii, și a povestit întâmplarea. De atunci mai cânt ă Martin și-
n ziua de azi:
Crezi că-mi pasă că te știu
Negru, alb sau cafeniu? Inima să-ți fie dreapt ă.
Eu te judec dup ă faptă!

43

Activitatea experimental ă nr. 2

Tema : ,,Punguța cu doi bani” de Ion Creang ă
Grupa : Mare
Scopul activit ății: adoptarea unei atitudini pozitive (respect, acceptare, iubire) fa ță de animale și față de semenii
tăi.
Obiective opera ționale . Copiii vor fi capabili:
– să prezinte succint con ținutul povestirii pe baza unor ilustra ții, succesiunea evenimentelor
– să comunice impresii pe baza celor observate
– să analizeze comportamentul personajelor
– să extragă învățăturile din poveste
– să precizeze caracteristicile personajelor

44
– să adopte o atitudine pozitiv ă (respect, accepatare, iubire) fa ță de semenii s ăi
– să identifice pe baza povestirii reguli care trebuie respectate
– să exemplifice întâmpl ări în care au fost nevoi ți să își ceară scuze pe baza experien ței lor de via ță
– să argumenteze pe baza experien ței lor de via ța de ce un personaj nu a ac ționat corect
– să aprecieze tr ăsăturile pozitive ale caracterului personajelor (modestia, h ărnicia, bun ătatea)
– să identifice tr ăsăturile negative ale unor personaje (r ăutatea, lăcomia, viclenia)
Metode și procedee : conversa ția euristic ă, explicația, observa ția, povestirea, problematizarea pânza de p ăjanjen;
Material didactic : planșe cu imagini din poveste, carte cu lectura, siluete (coco șul, găina, baba, boier)
Valori promovate : curaj v. la șitate; onestitate, cinste v.s necinste; perseveren ță, tenacitate.
Durata : 30 de minute

Etape Activitatea educatoarei și activitatea copiilor Metode
didactice
Evocare
Conexiuni cu experien ța anterioar ă a copiilor
-Prezentarea unei c ărți de povești sub form ă de surpriz ă;
-Spuneți fiecare pe rând ce pove ști mai cunoa șteți. Conversa ția
Povestirea

Realizarea
sensului -Se va face direct :Ast ăzi copii,am s ă vă spun o poveste foarte frumoas ă care
se numește,,Pungu ța cu doi bani,,
-Povestea va fi expus ă cu mare aten ție la inflexiunile vocii,în func ție de
personajele din poveste.
-Se prezint ă copiilor plan șele concomitent cu textul ilustrând momentele
principale ale pove știi;
-Educatoarea pune copiilor câteva întreb ări.
-Cum era mo șul din poveste?
-Dar baba? -De ce s-a sup ărat baba pe g ăină?
-Ce s-a întâmplat cu coco șul?
-Cum era boierul din aceast ă poveste?
-Ce avea coco șul în cioc?
-De ce a vrut boierul s ă scape de coco ș? Conversa ția
Povestirea

Reflecție
Pânza de p ăianjen:
-Educatoarea d ă unui copil un ghem de a ță. Copilul care a primit ghemul
răspunde la o întrebare pus ă de educatoare și spune prenumele copilului care
primește mai departe ghemul. Acesta r ăspunde la întrebare și jocul poate
continua. -Ce avea mo șul?(…un coco ș)
-Dar baba? (…o g ăină)
-Ce s-a întâmplat cu coco șul?(…a fost b ătut și trimis de acas ă)
-Din cauza cui crede ți că a fost alungat coco șul de acas ă?(…din cauza babei
care foarte rea) -Ce a găsit cocoșul pe drum?(… o pungu ță cu doi galbeni)
-Cine i-a luat pungu ța?(…vezetiul)
-Ce s-a întâmplat cu coco șul? (…a fost aruncat în fântân ă ,cuptor,țarcul cu
vite,hasnaua cu bani) -Cu ce a sjuns acas ă cocoșul la moș?.(…cu mul ți galbeni)
-Care sunt personajele pozitive din poveste?(…mo șul și cocoșul)
-Dar cele negative?(…baba) -Ce putem înv ăța din poveste? (… s ă fim harnici și buni).
-De ce trebuie s ă fim buni și să facem fapte bune? Se mai pot pune
și alte
întrebări legate de poveste.
-Copii vor reconstituii personajele pozitive și cele negative din buc ățele.
Metoda R.A.I.( răspunde-arunc ă-interogheaz ă )
1.Elevul numit cu declan șarea jocului arunc ă mingea și formuleaz ă o
întrebare pentru elevul care o prinde.
2. Elevul r ăspunde la întrebare, arunc ă mingea altui coleg punându-i o alt ă
întrebare. 3. Acesta r ăspunde la întrebare și jocul continu ă până la epuizarea
întrebărilor sau a timpului stabilit la început .
4. Elevul care nu știe răspunsul sau s ă pună întrebarea iese din joc .
Ce avea baba? Dar mo șul?
Ce i-a făcut moșul cocoșului?
Ce a găsit cocoșul pe drum?
Cine i-a luat pungu ța?
Unde l-a aruncat vizitiul pe coco ș? Pânza de
păianjen

Metoda R.A.I.

45
Cum a scăpat cocoșul din fântân ă?
Ce i-a adus coco șul moșului?
Ce a făcut baba cu g ăina?
Ce a găsit găina pe drum ?
Ce a ouat g ăina ?
Ce i-a făcut baba ?

46

Punguța cu doi bani de Ion Creang ă
Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o g ăină, și moșneagul un cuco ș; găina babei se oua de câte dou ă
ori pe fiecare zi și baba mânca o mul țime de ou ă; iar moșneagului nu-i da nici unul. Mo șneagul într-o zi perdu
răbdarea și zise:
— Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia d ă-mi și mie niște ouă, ca să-mi prind pofta m ăcar.
— Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcit ă. Dacă ai poftă de ouă, bate și tu cucoșul tău, să facă ouă, și-i
mânca; că eu așa am bătut găina, și iacătă-o cum se ou ă.
Moșneagul, pofticios și hapsin, se ia dup ă gura babei și, de ciud ă, prinde iute și degrabă cucoșul și-i dă o
bataie bun ă, zicând:
— Na! ori te ou ă, ori du-te de la casa mea; ca s ă nu mai strici mâncarea degeaba.
Cucoșul, cum sc ăpă din mânile mo șneagului, fugi de-acas ă și umbla pe drumuri, bezmetec. Și cum mergea
el pe-un drum, numai iat ă găsește o pungu ță cu doi bani. Și cum o g ăsește, o și ia în clon ț și se întoarn ă cu dânsa
înapoi către casa mo șneagului. Pe drum se întâlne ște c-o trăsură c-un boier și cu niște cucoane. Boierul se uit ă cu
băgare de seam ă la cucoș, vede în clon țu-i o pungu ță și zice vezeteului:
— Măi! ia dă-te jos și vezi ce are cuco șul cela în plisc.
Vezeteul se d ă iute jos din capra tr ăsurei, și c-un feliu de me șteșug, prinde cuco șul și luându-i pungu ța din
clonț o dă boieriului. Boieriul o ia, f ără păsare o pune în buzunar și pornește cu trăsura înainte. Cuco șul, supărat
de asta, nu se las ă, ci se ia dup ă trăsură, spuind neîncetat:
Cucurigu ! boieri mari, Da ți punguța cu doi bani !
Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului:
— Mă! ia cucoșul ist obraznic și-l dă în fântâna ceea.
Vezeteul se d ă iarăși jos din capr ă, prinde cuco șul și-l azvârle în fântân ă! Cucoșul, văzând aceast ă mare
primejdie, ce s ă facă? Începe-a înghi ți la apă; și-nghite, și-nghite, pân ă ce-nghite toat ă apa din fântân ă. Apoi
zboară de-acolo afar ă și iarăși se ia în urma tr ăsurei, zicând:
Cucurigu ! boieri mari, Da ți punguța cu doi bani !
Boierul, v ăzând aceasta, s-a mirat cumplit și a zis:
— Mă! da' al dracului cuco ș i-aista! Ei, las' c ă ți-oiu da eu ție de cheltuial ă, măi crestatule și pintenatule!
Și cum ajunge acas ă, zice unei babe de la buc ătărie să ia cucoșul, să-l azvârle într-un cuptor plin cu j ăratic și
să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoas ă la inimă, de cuvânt; face cum i-a zis st ăpânu-său. Cucoșul,
cum vede și astă mare nedreptate, începe a v ărsa la apă; și toarnă el toată apa cea din fântân ă pe jaratic, pân ă ce
stinge focul de tot, și se răcorește cuptoriul; ba înc ă face ș-o apăraie prin cas ă, de s-au îndr ăcit de ciud ă hârca de
la bucătărie. Apoi d ă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, ies ă teafăr și de-acolo, fuga la fereastra boierului
și începe a trânti cu ciocul în geamuri și a zice:
Cucurigu ! boieri mari, Da ți punguța cu doi bani !
— Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania asta de cuco ș, zise boieriul cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de
pe capul meu și-l zvârle în cireada boilor ș-a vacilor; poate vreun buhaiu înfuriat i-a veni de hac; l-a lua în
coarne, și-om scăpa de sup ărare.
Vezeteul iar ăși ia cucoșul și-l zvârle în ciread ă! Atunci, bucuria cuco șului! Să-l fi văzut cum înghi țea la
buhai, la boi, la vaci și la viței; păn-a înghițit el toată cireada, ș-a făcut un pântece mare, mare cât un munte!
Apoi iar vine la fereastr ă, întinde aripele în dreptul soarelui, de întunec ă de tot casa boierului, și iarăși începe!
Cucurigu ! boieri mari, Da ți punguța cu doi bani !
Boierul, când mai vede și astă dandanaie, cr ăpa de ciud ă și nu știa ce să mai facă, doar va sc ăpa de cuco ș.
Mai stă boierul cât st ă pe gânduri, p ănă-i vine iar ăși în cap una.
— Am să-l dau în haznaua cu banii; poate va înghi ți la galbeni, i-a sta vreunul în gât, s-a îneca și-oiu scăpa
de dânsul.
Și, cum zice, umfl ă cucoșul de-o arip ă și-l zvârle în zahnaua cu banii; c ăci boieriul acela, de mult b ănărit ce
avea, nu-i mai știa numărul. Atunci cuco șul înghite cu l ăcomie toți banii și lasă toate lăzile pustii. Apoi ies ă și
de-acolo, el știe cum și pe unde, se duce la fereastra boierului și iar începe:
Cucurigu ! boieri mari, Da ți punguța cu doi bani !
Acum, dup ă toate cele întâmplate, boierul, v ăzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle pungu ța. Cucoșul o ia de
jos cu bucurie, se duce la treaba lui și lasă pe boier în pace. Atunci toate paserile din ograda boiereasc ă, văzând
voinicia cuco șului, s-au luat dup ă dânsul, de ți se părea că-i o nuntă, și nu altăceva; iară boierul se uita gali ș cum
se duceau paserile și zise oftând:
— Ducă-se și cobe și tot, numai bine c ă am scăpat de belea, c ă nici lucru curat n-a fost aici!
Cucoșul însă mergea țanțoș, iar paserile dup ă dânsul, și merge el cât merge, pân ă ce ajunge acas ă la
moșneag, și de pe la poart ă începe a cânta: ,,Cucurigu !!! cucurigu !!!". Mo șneagul, cum aude glasul cuco șului,
iesă afară cu bucurie; și, când își aruncă ochii spre poart ă, ce să vadă? Cucoșul său era ceva de sp ăriet! elefantul
ți se părea purice pe lâng ă acest cuco ș; ș-apoi în urma lui veneau cârduri nenum ărate de paseri, care de care mai
frumoase, mai cucuiete și mai boghete. Mo șneagul, văzând pe cuco șul său așa de mare și de greoiu, și încunjurat
de-atâta amar de gali țe, i-a deschis poarta. Atunci cuco șul i-a zis:

47
— Stăpâne, așterne un țol aici în mijlocul ogr ăzii.
Moșneagul, iute ca un prâsnel, a șterne țolul. Cuco șul atunci se a șază pe țol, scutur ă puternic din aripi și
îndată se umple ograda și livada mo șneagului, pe lâng ă paseri, și de cirezi de vite; iar ă pe țol toarnă o movilă de
galbeni, care str ălucea la soare de- ți lua ochii! Mo șneagul, v ăzând aceste mari bog ății, nu știa ce să facă de
bucurie, s ărutând mereu cuco șul și dezmerdându-l.
Atunci, iaca și baba vine nu știu de unde; și, când a v ăzut unele ca aceste, numa-i sclipeau r ăutăcioasei ochii
în cap și plesnea de ciud ă.
— Moșnege, zise ea ru șinată, dă-mi și mie niște galbeni!
— Ba pune- ți pofta-n cuiu, m ăi babă! Când ți-am cerut ou ă, știi ce mi-ai r ăspuns? Bate acum și tu găina,
să-ți aducă galbeni; c-a șa am bătut eu cuco șul, știi tu din a cui pricin ă… și iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce în poiat ă, găbuiește găina, o apuc ă de coadă și o ia la b ătaie, de-ți venea să-i plângi de
milă! Biata găină, cum scap ă din mânile babei, fuge pe drumuri. Și cum mergea pe drum, g ăsește și ea o mărgică
ș-o înghite. Apoi r ăpede se întoarce acas ă la babă și începe de pe la poart ă: "Cot, cot, cotcodac !" Baba ies ă cu
bucurie înaintea g ăinei. Găina sare peste poart ă, trece iute pe lâng ă babă și se pune pe cuibariu; și, după vrun
ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, s ă vadă ce i-a făcut găina!… Și,
când se uit ă în cuibariu, ce s ă vadă? Găina se ouase o m ărgică. Baba, când vede c ă ș-a bătut găina joc de dânsa, o
prinde ș-o bate, ș-o bate, p ăn-o omoar ă în bătaie! Și așa, baba cea zgârcit ă și nebună a rămas de tot s ăracă, lipită
pământului. De-acu a mai mânca și răbdări prăjite în loc de ou ă; că bine și-a făcut râs de g ăină și-a ucis-o f ără să-
i fie vinovat ă cu nemica, s ărmana!
Moșneagul îns ă era foarte bogat; el și-a făcut case mari și grădini frumoase și trăia foarte bine; pe bab ă, de
milă, a pus-o g ăinăriță, iară pe cucoș îl purta în toate p ărțile după dânsul, cu salb ă de aur la gât și încălțat cu
ciuboțele galbene și cu pinteni la c ălcâie, de ți se părea că-i un irod de cei frumo și, iară nu cucoș de făcut cu
borș.

Activitatea experimental ă nr. 3

Tema : ,,Ursul p ăcălit de vulpe” de Ion Creang ă
Grupa : Mare
Motivația: Conținutul povestirii permite elevilor s ă reflecteze asupra comportamentelor personajelor; s ă
desprindă comportamente asem ănătoare în rândul copiilor și al oamenilor mari, s ă compare propriul
comportament cu al acestora.
Scopul activit ății: adoptarea unei atitudini pozitive fa ță de animale și față de semeni.
Obiective opera ționale. Copiii vor fi capabili:
– să prezinte succint con ținutul povestirii pe baza unor ilustra ții, succesiunea evenimentelor
– să extragă învățăturile din poveste
– să adopte o atitudine pozitiv ă (respect, accepatare, iubire) fa ță de semenii s ăi
– să identifice pe baza povestirii reguli care trebuie respectate
– să argumenteze pe baza experien ței lor de via ța de ce un personaj nu a ac ționat corect
– să identifice tr ăsăturile negative (r ăutatea, lăcomia, viclenia) și trăsăturile pozitive (modestia, h ărnicia,
bunătatea) ale unor personaje
– să compare comportamentele personajelor cu întâmpl ările din via ța lor
– să aprecieze comportamentele dezirabile sau indezirabile dup ă propriul sistem de valori
– să argumenteze de ce e potrivit ă sau nepotrivit ă atitudinea și comportamentul unui personaj
– să găsească soluții pentru corectarea comportamentelor indezirabile
– să stabileasc ă recompense pentru comportamentele dezirabile și sancțiuni pentru comportamentele indezirabile
– să evalueze gravitatea faptelor personajelor
– să propună exemple concrete de îmbun ătățire a comportamentelor dezadaptative
– să-și autoevalueze comportamentul, f ăcând analogie cu comportamentele personajelor
Metode și procedee : brainstorming, joc de rol, turul galeriei, argumentarea, conversa ția euristic ă, explicația,
observația, povestirea, problematizarea
Material didactic : planșe cu imagini din poveste, carte cu lectura
Comportamente, atitudini, valori : cinste vs. ho ție; lăcomie vs. cump ătare; viclenie vs. naivitate, credulitate;
istețime vs. prostie; iertare vs. r ăzbunare; minciun ă vs. adevăr; prietenie vs. du șmănie.

Obiective Activitatea educatoarei și a copiilor Metode și
procedee
Evocare
Exercițiu de spargerea ghe ții:Elevii sunt solicita ți să spună de ce le plac
orele de lectur ă.
Pentru că învățăm povești frumoase.
Pentru că ne plac pove știle.
Aflăm întâmpl ări prin care au trecut copii ca noi.
Învățăm cum să ne păzim de necazuri. Exercițiu de
spargerea gheții

48
Brainstorming
Elevii vor fi distribui ți în patru grupe. Fiecare grup ă va primi o fi șă pe care este
scris numele unui animal s ălbatic – Vulpe, Iepure, Urs, Veveri ță. Elevii vor
completa în spa țiile indicate, tot ce le vine în minte în leg ătură cu acele animale.
Produsele ob ținute vor fi analizate și afișate.
Vulpea: ro șcată, vicleană, cu coada stufoas ă, fură găini.
Ursul: mare, maro, m ănâncă miere, adun ă mure, păcălit de vulpe.
Iepurele: fricos, cu picioare lungi, m ănâncă morcovi, doarme în z ăpadă.
Veverița: ageră, cu blănița pufoasă, mănâncă ghinda.

Brainstormi
ng

Realizarea sensului –De unde a ți aflat aceste lucruri despre animale?
–De la orele de cunoa șterea mediului, de la televizor, din c ărți, din pove ști.
– Astăzi veți asculta povestea ,,Ursul p ăcălit de vulpe” de Ion Creang ă.
Urmăriți cum se comport ă personajele si c ăutați să descoperi ți asemănări și
deosebiri cu felul în care noi ne comport ăm.
Voi citi povestirea, utilizând intona ția potrivit ă.
–Ce se spune în poveste? –Se poveste ște că o vulpe a reu șit să fure pește din carul unui țăran. Ursul a
rugat-o să-i dea și lui. Vulpea l-a sf ătuit să prindă singur pe ște, folosind pe post
de undiță, coada. Ursul i-a urmat sfatul și a rămas fără coadă.
–Cum spunem c ă era vulpea, dac ă a furat?
–Era hoață.
–Cum a ob
ținut țăranul peștele?
–El a pescuit. A ob ținut peștele prin munc ă cinstită.
–Ce se întâmpl ă cu cei care fur ă, adică cu hoții?
–Sunt pedepsi ți. Uneori sunt du și în închisori. Ceilal ți oameni nu îi primesc în
case. Se feresc de ho ți.
–Dar oamenii cinsti ți, care își câștigă bunurile prin munc ă, cum sunt trata ți?
–Sunt respecta ți, nu au probleme cu poli ția. Duc o via ță liniștită. Nu ne temem
să îi poftim în casele noastre.
–Un proverb românesc spune: ,, Cine fur ă azi un ou, mâine va fura un bou”. Ce
înțelegeți prin acest proverb?
–Cine începe s ă fure, prima dat ă fură lucruri m ărunte, apoi se obijnuie ște și fură
lucruri tot mai valoroase.
–Cum e bine s ă fim, cinsti ți sau hoți? De ce?
–Eu vreau s ă fiu cinstit, s ă nu fur niciodat ă, pentru c ă nu vreau s ă fiu dus la
poliție. Eu vreau s ă fiu cinstit ca s ă nu râdă ceilalți de mine.
–Eu vreau s ă nu-mi fie fric ă de poliție. Eu nu vreau s ă fur, ca să mă primeasc ă
colegii în cas ă și să se joace cu mine.
–Ce motiv am avea s ă furăm un stilou frumos, al unui coleg?
–Vreau să am și eu ce are el. Eu cred c ă aș vrea să-i iau stiloul pentru c ă sunt
invidios pe el. –Cum sunt cei care î și doresc ce nu e al lor?
–Sunt lacomi. –Cum sunt cei care nu se l ăcomesc și nu își doresc ce nu e a lor?
–Sunt cump ătați.
–Ce motiv avem s ă nu ne lăcomim și să nu furăm de la al ții?
–Eu nu vreau s ă iau ce nu mi se cuvine, pentru c ă și eu am lucruri frumoase. Nu
vreau să iau banii sau lucrurile frumoase ale colegilor, pentru c ă le caută și mi-e
rușine dacă
descoper ă că am furat. Copiii nu se joac ă și nu-și împart dulciurile
sau jucăriile cu mine, dac ă sunt lacom.
–Care dintre personajele povestirii a fost lacom? De ce?
–Vulpea a fost lacom ă pentru c ă a furat mult pe ște din car. Abia l-a c ărat la
vizuină. Când ursul a venit și i-a cerut pe ște doar pentru a- și astâmpăra pofta,
nu i-a dat nici o buc ățică.
Voi solicita elevii s ă aducă argumente în favoarea ideii c ă vulpea nu a fost
lacomă.
–Vulpea a luat mai mult pe ște ca să îi ajungă mai mult timp. În timpul iernii
găsește cu mare greutate hran ă. Când e ger, pe ștele înghea ță, nu se stric ă și îi
ajunge pentru mai multe zile. Dac ă îi dă ursului din hrana ei, poate s ă moară de
foame pe a șa vreme.
–Ar fi putut fi și omul nostru lacom. Cum argumenta ți aceasta?
–El a prins prea mult pe ște. Trebuia s ă se gândeasc ă și la alți pescari. Când a
văzut vulpea, iar s-a l ăcomit. S-a gândit s ă facă și o haină nevestei sale. Conversa ția

Joc de rol
Argumentare

49
–Ce motive avem s ă aducem în favoarea ideii c ă omul nu era lacom.
–Poate avea o familie numeroas ă. E posibil s ă fi dus pe ște și pentru vecinii lui.
Eu cred c ă avea un magazin în care vindea pe ște. El a crezut c ă vulpea e moart ă
și s-a gândit c ă e mai bine s ă facă o bucurie nevestei sale, decât s ă o lase în
drum. –Cine consider ă că ursul a fost lacom? Aduce ți argumente pentru a sus ține
această afirmație.
–A crezut c ă va prinde o mul țime de pe ște. Când a auzit c ă e vorba de pe ște, nu
a stat să gândeasc ă ce se va întâmpla cu coada lui dac ă îngheață apa. A îndurat
gerul unei nop ți de iarnă, ținându-și coada în ap ă. Urșii cuminți stau iarna în
bârlog.
–Cine consider ă că ursul a fost cump ătat? Cum ne dovedi ți aceasta?
– Pe o iarn ă așa de grea, nu g ăsea de mâncare. El s-ar fi mul
țumit dacă vulpea
i-ar fi dat un singur pe ște. A îndurat frigul ca s ă nu fie nevoit s ă fure. A avut
chiar mult ă răbdare crezând c ă va prinde m ăcar un pe ște.
– Dacă ne gândim bine, fiecare am fost la un moment dat lacomi. Ce beneficii
am avut atunci?
–Am obținut ce am dorit. Am mâncat mai multe dulciuri decât fratele meu.
– Ce necazuri a ți avut din cauza l ăcomiei?
– Au râs prietenii de mine. S-a sup ărat bunica pe mine. Mama și tata m-au
certat și mi-au promis c ă voi fi pedepsit dac ă se va repeta. Fratele meu nu a
mai vrut s ă se joace cu mine, nici s ă mai împart ă dulciurile. Odat ă am mâncat
cu lăcomie la mas ă și apoi m-am sim țit rău. Prietenul meu s-a sup ărat și mi-a
spus că altă dată nu va avea încredere în mine.
– Pe cine a p ăcălit vulpea, din cauza l ăcomiei?
– Pe țăran și pe urs.
– Ce calit ăți avea vulpea, ca s ă reușească să păcălească pe țăran și pe urs?
– Vulpea era istea ță.
– Cine consider ă că vulpea era iste ță? Argumenta ți.
– A adulmecat pe ștele. Și-a făcut un plan. S-a pref ăcut moart ă. Nu a respirat
când țăranul s-a apropiat de ea. A împins pe ștele din car f ără să se ridice. A
trimis pe urs la balt ă ca să-i demonstreze c ă nu gânde ște și apoi să râdă de el.
– Cine crede c ă vulpea nu e chiar atât de istea ță? Cum dovedim aceasta?
– Dacă era istea ță, pescuia singur ă peștele. Dup ă ce a furat, nu ar fi ar ătat și
celorlalți ce a furat. I-ar fi dat și ursului un pe ște, că poate și ea va avea nevoie
de ajutorul lui vreodat ă. Când ursul se tânguia de durere, nu ar fi râs de necazul
lui. Nu ar fi a șteptat să o prindă ursul de picior cu cârligul, ci s-ar fi dus din
calea lui. –Ță
ranul a fost p ăcălit de vulpe. Cum dovedi ți că era naiv, prost.
–Nu a verificat dac ă într-adev ăr vulpea e moart ă sau se preface. A a șezat un
animal despre care credea c ă este mort peste pe ștele proasp ăt, pentru mâncare.
Nu a verificat din când în când s ă nu piard ă încărcătura. A descoperit numai
acasă că lipsește o mare parte din pe ște și vulpea. A avut noroc la pescuit, dar a
pierdut aproape tot. – Cum putem dovedi c ă țăranul nu era prost?
– Era doar obosit. A muncit o noapte întreag ă să prindă pește. Îi era frig și se
grăbea spre cas ă. Dacă ar fi fost prost, nu ar fi prins o cantitate atât de mare de
pește.
– Cum argumenta ți că ursul a fost naiv sau prost.
–A fost credul. Un urs de ștept știe că poate prinde pe ște din ape curg ătoare. A
crezut că vulpea îi d ă un sfat bun și nu a verificat inten ția vulpii. Nu s-a gândit
că pe gerul acela, apa lacului va înghe ța
și îi va prinde coada ca într-un cle ște.
După ce s-a făcut de râs, a încercat s ă se răzbune și iar s-a făcut de râs.
– Ce au devenit cele dou ă personaje, din cauza conflictului care s-a iscat între
ele? – Au devenit du șmani. Vulpea fuge din calea ursului. Dac ă ursul prinde o
vulpe, o sfâ șie.
– Cum se poart ă dușmanii?
– Sunt răi unul cu altul, nu iart ă. Le e necaz când cel ălalt o duce bine. Caut ă
prilej să se răzbune.
–Există și copii cu care nu reu șim să ne înțelegem. Ce am putea face ca s ă nu
ajungem du șmani, ca și cele dou ă personaje din poveste?
–Nu ne apropiem de ei. Îi l ăsăm în pace. Nu îi provoc ăm.

50
– Dacă nu s-ar fi certat și ar fi trăit în înțelegere, ce rela ții ar fi fost între cele
două personaje?
– Ar fi fost rela ții de prietenie.
– Voi ave ți prieteni? Cum se poart ă prietenii cu voi?
– Mă ajută, își împart ce au cu mine. Dac ă greșesc, după un timp m ă iartă. Nu
se bucur ă când primesc calificative S sau I. Se bucur ă când ne întâlnim. Îmi
dau dreptate când am dreptate. Le place s ă se joace cu mine.
– Închipui ți-vă că ursul și vulpea s-ar fi purtat ca doi prieteni. Care ar fi
dialogul dintre ei? Schimba ți povestea.
,,– Jupâne urs, vino repede!
– Ce e, cum ătră? De ce umbli pe gerul acesta?
– Jupâne, l-am p ăcălit pe gospodarul din marginea p ădurii. Am o gr ămadă de
pește. Vino s ă guști și tu din el.
– Vin, vin, cum ătră, dar bun gând ai mai avut.
Ursul a ajutat-o s ă ducă peștele la vizuin ă. S-au așezat la mas ă și au mâncat pe
săturate. De atunci au r ămas prieteni.”
– Ce ați învățat din poveste?
– Să nu ne batem joc de al ți copii. Să nu râdem de ei. S ă nu ne încredem în cei
pe care nu-i cunoa ștem. Să gândim dac ă e bine sau r ău să facem ce ne sf ătuiesc
alții.
–Ce ați simțit când ați ascultat povestea?
– Mie mi-a fost mil ă de urs. Am fost sup ărat pe vulpe.
Joc de rol : ,, Să judecăm vulpea!”
Elevii vor primi roluri : judec ătorul, juriul, avocatul acuz ării, avocatul ap ărării,
susținătorii vulpii, sus ținătorii ursului.
Judecătorul : ,, Din ce motiv a ți venit în fa ța noastră?”
Avocatul acuz ării: ,, Onorat ă instanță, cumătra vulpe e chemat ă să plătească
daune jupânului urs.”
Judecătorul: ,, Din ce motiv?”
Avocatul acuz ării: ,, În noaptea de 10 ianuarie, pe un ger cumplit, a furat pe ște
din carul țăranului. L-a dus la vizuin ă și a început s ă mănânce. Ursul a sim țit
mireasma și a rugat-o s ă-i dea un pe ște. Vulpea nu i-a dat, ci i-a spus s ă meargă
la baltă, noaptea . L-a sf ătuit să folosescă coada pe post de undi ță. Ursul a
crezut-o și a rămas fără coadă. A suferit o mare durere. Mai mult, a mai și râs
de el. A spus c ă i-au mâncat pe știi coada, sau a fost prea lacom și a vrut s ă
prindă toți peștii din balt ă. Acum toate animalele p ădurii râd când îl v ăd.”
Avocatul ap ărării: ,, Onorat ă instanță, e adevărat că vulpea a furat pe ștele
țăranului, dar și țăranul a lovit-o ast ă vară cu un ciomag. Câte nu a îndurat
cumătra vulpe de la oameni!…Cum ătra vulpe se jur ă, nu a atins nici un fir de p ăr
din blana ursului. Uita ți cât e de firav ă! Ea a stat la vizuina ei. Ursul a deranjat-o
în timpul mesei. Cât ă lipsă de polite țe! Cumătra a vrut s ă scape mai repede de
el. Ce vin ă are că ursul e f ără minte? Nici nu s-a gândit c ă ursul va merge la
baltă pe gerul acela. Cum poate un animal s ă-și țină coada în apa rece, o noapte
întreagă? E adevărat că l-a întrebat ce a p ățit, dar a fost uimit ă de ce vedea.
Noi cerem s ă fie pedepsit jupânul urs. El a amenin țat-o, a alergat-o prin toat ă
pădurea ca s-o prind ă. Noroc că a găsit o scorbur ă să se ascund ă în ea. Uite cum
și-a ciufulit blana aceasta pre țioasă. Jupânul a ag ățat-o cu un cârlig. Ia privi ți ce
rană are la picior! El e vinovat! El s ă plătească vulpii pentru durerea ce i-a
pricinuit!” Judecătorul : ,,Ce spune ți, jupâne urs, e adev ărat?”
Avocatul acuz ării: ,, Am vrut s-o prind c ă eram tare sup ărat, dar nu am reu șit.
Cred că s-a rănit singur ă la picior, doar tot striga c ă trag de rădăcină.”
Juriul : ,, Pentru faptele sale, vulpea trebuie s ă plătească, să nu mai dea exemplu
și altor animale. Va pleca din p ădure, iar dac ă va îndrăzni să rămână, se va
ascunde și își va face ad ăpost pe sub p ământ. Ursul va r ămâne fără coadă, să
vadă toți ce pățesc cei care nu gândesc.”
Reflecția
Turul galeriei : Elevii trec prin fa ța posterelor afi șate și reflecteaz ă dacă au
avut idei comune cu ale scriitorului înainte de audierea povestirii. Completeaz ă
cu marcăre ce au înv ățat la ora de lectur ă despre aceste animale.
Elevii sunt a șezați în cerc cu un creion în mân ă. Vor răspunde la întrebarea
: ,, De ce e bine s ă ai prieteni ? “ Fiecare elev va a șeza creionul jos, în centrul
cercului, în momentul în care va r ăspunde.
E bine să ai prieteni pentru c ă: ,, Îmi dau un sfat bun” ; ,, M ă ajută când mi-Turul
galeriei

51
e greu”; ,,Am cu cine s ă împart o bucurie”; ,, Necazurile le înjum ătățesc”; ,, M ă
înțeleg atunci când plâng”; ,, Nu râd de mine când fac o gre șeală”; ,, Mă simt
bine să știu că sunt folositor”; ,, Am cu cine s ă mă joc ”; ,,Sunt buni cu mine”.
Creioanele r ămân în cerc. Elevii le vor ridica pe m ăsură ce vor continua
propoziția: ,, Aș vrea să fiu…bun, harnic, cinstit, hot ărât, cump ătat, milos, s ă nu
râd de al ții, prietenos, de ștept, să nu mă las păcălit, calm, iert ător” și se vor
așeza la locurile lor.

Creioanele
rămân în
cerc

Caracteristici vulpii Caracteristici ursului
Vulpea era flămândă, dar foarte inventivă pentru că
se preface mort și ajunge în c ăruța țăranului.
Vulpea reu șește să arunce pe știi fără să fie observat
de țăran, deci era foarte pricepută și silențioasă.
Vulpea este și mincinoas ă pentru c ă nu dezv ăluie
ursului de unde are pe ștele.
Vulpea este rea-voitoare și mincinoas ă pentru că îl
pune pe urs s ă pescuiasc ă în apa înghe țată.
Vulpea este foarte vicleană și pricepută pentru c ă
reușește să scape de furia ursului. Ursul era flămând și naiv pentru că o crede pe vulpe
și nu își dă seama de p ăcăleala acesteia.
Ursul este prostuț pentru c ă nu își dă seama ce se
întâmplă în timp ce coada lui r ămâne înghe țată în
apă.
Ursul își dă seama apână la urmă că a fost păcălit.
Ursul se înfurie , dar este neîndemânatic , pentru c ă
nu o poate prinde pe vulpe.

,,Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creang ă

Era odată o vulpe viclean ă, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreag ă după hrană și nu găsise nicăieri.
Făcându-se ziua alb ă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tuf ă, gândindu-se ce s ă mai facă, ca să
poată găsi ceva de mâncare.
Șezând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pe ște. Atunci ea r ădică puțin capul și,
uitându-se la vale, în lungul drumului, z ărește venind un car tras de doi boi.
,, Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o a șteptam eu.” Și îndată iese de sub tuf ă și se lunge ște în mijlocul
drumului, ca și cum ar fi fost moart ă.
Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând c ă-i moartă cu adevîrat, strig ă la boi:
,,Aho, aho!” Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uit ă la ea de aproape și, văzând-o că nici nu sufl ă, zice:
,,Bre! Da' cum naiba a murit vulpea asta aici? Ti… ce frumoas ă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui
vulpoi”. Zicând a șa, apucă vulpea de dup ă cap și târând-o pân ă la car, se opinte ște ș-o aruncă deasupra pe ștelui.
Apoi strig ă la boi: ,,H ăis, Joian! Cea, Bourean!” Boii pornesc.
Țăranul mergea pe lâng ă boi și-i tot îndemna s ă meargă mai iute, ca s-ajung ă degrabă acasă și să ieie pielea
vulpei.
Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge pe ștele din car jos. Țăranul mâna, carul
scârțâia, și peștele din car c ădea.
După ce hoața de vulpe a aruncat o mul țime de pe ște pe drum, bini- șor! sare și ea din car, și cu mare grab ă
începe a strânge pe ștele de pe drum. Dup ă ce l-a strâns gr ămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a mânca, c ă
ta…re-i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsul ursul.
– Bună masa, cum ătră! Ti!!! Da' ce mai de pe ște ai! Dă-mi și mie că ta…re! mi-i poft ă!
– Ia mai pune- ți pofta-n cui, cum ătre, că doar nu pentru gustul altuia am muncit eu. Dac ă ți-i așa de poftă, du-te
și-ți moaie coada-n balt ă ca mine, și-i avea pe ște să mănânci.
– Învață-mă, te rog, cum ătră, că eu nu știu cum se prinde pe ștele.
Atunci vulpea rânji din ții și zise:
– Alei, cum ătre! Da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu ți-i voia și te-nvață ce nici gânde ști? Ascult ă, cumătre:
vrei să mănânci pește? Du-te desar ă la băltoaga cea din marginea p ădurei, vârâ- ți coada-n ap ă și stăi pe loc, f ără să
te miști, până despre ziu ă, atunci smuce ște vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pe ște, poate îndoit și-ntreit de
cât am scos eu.
Ursul, nemaizicând nici o vorb ă, aleargă-n fuga mare la b ăltoaga din marginea p ădurei și-și vâră-n apă toată
coada!…
În acea noapte începuse a bate un vânt r ăce, de înghe ța limba-n gur ă și chiar cenu șa de sub foc. Înghea ță
zdravăn și apa din b ăltoagă, și prinde coada ursului ca într-un cle ște. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea
cozei și de frig, smuce ște o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc s ă scoată pește, rămâne făr' de coad ă!
Începe el acum a morm ăi cumplit, ș-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpe c ă l-a amăgit, se duce s-o ucid ă
în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se fereasc ă de mânia ursului. Ea ie șise din bizunie și se vârâse în scorbura
unui copac din apropiere; și când văzu pe urs c ă vine făr' de coad ă, începu a striga:
– Hei, cumătre! Dar ț-au mâncat pe știi coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă?
Ursul, auzind c ă încă-l mai ie și în râs, se înciudeaz ă și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura scorburei
fiind strâmt ă, ursul nu putea s ă încapă înlăuntru. Atunci el caut ă o creang ă cu cârlig și începe a cotrob ăi prin
scorbură, ca să scoată vulpea afar ă și să-i deie de cheltuial ă…
Dar când apuc ă ursul de piciorul vulpei, ea striga: ,,Trage, n ătărăule, mie nu-mi pas ă, că tragi de copac!…” Iar

52
când anina cârligul de copac,ea striga: ,,Valeu, cum ătre, nu trage, c ă-mi rupi piciorul!”
În zădar s-a năcăjit ursul de-i curgeau sudorile, c ă tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Și iaca așa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!”

Activitatea experimental ă nr. 4

Tema : ,,Fata mo șului și fata babei” de Ion Creang ă
Grupa : Mare
Motivația: Conținutul povestirii permite elevilor s ă reflecteze asupra comportamentelor personajelor; s ă desprind ă
comportamente asem ănătoare în rândul copiilor și al oamenilor mari, s ă compare propriul comportament cu al
acestora.
Scopul activit ății: adoptarea unei atitudini pozitive fa ță de animale și față de semeni.
Obiective opera ționale . Copiii vor fi capabili:
– să identifice tr ăsături fizice și morale ale fetei babei și ale fetei mo șului
– să evalueze gre șelile fetei babei și ale babei dup ă propriul sistem de valori;
– să analizeze pedepsele primite de fata babei
– să argumenteze de ce nu este bine s ă fim leneși și lacomi
– să desprindă învățătura din povestea studiat ă
– să prezinte succint con ținutul povestirii pe baza unor ilustra ții, succesiunea evenimentelor
– să adopte o atitudine pozitiv ă (respect, accepatare, iubire) fa ță de semenii s ăi
– să identifice pe baza povestirii reguli care trebuie respectate
– să argumenteze pe baza experien ței lor de via ța de ce un personaj a ac ționat sau nu corect
– să identifice tr ăsăturile negative (r ăutatea, lăcomia, viclenia, lenea) și trăsăturile pozitive (modestia, h ărnicia,
bunătatea) ale unor personaje
– să compare comportamentele personajelor cu întâmpl ările din via ța lor
– să aprecieze comportamentele dezirabile sau indezirabile dup ă propriul sistem de valori
– să argumenteze de ce e potrivit ă sau nepotrivit ă atitudinea și comportamentul unui personaj
– să găsească soluții pentru corectarea comportamentelor indezirabile
– să stabileasc ă recompense pentru comportamentele dezirabile și sancțiuni pentru comportamentele indezirabile
– să evalueze gravitatea faptelor personajelor
– să-și autoevalueze comportamentul, f ăcând analogie cu comportamentele personajelor
Metode didactice : conversa ția, învățare prin cooperare, elaborare de propozi ții, tabelul incomplet, linia valorilor
Mijloace de înv ățământ: textul, imagini din film, filmul
Comportamente, atitudini, valori: hărnicie vs. lenevie; bun ătate vs. răutate; cinste vs. necinste; r ăbdare vs.
nerăbdare; ascultare vs. neascultare; minciun ă vs. adevăr. frumos vs. urât; bine vs. r ău; bogăție vs. sărăcie

Etape Activitatea educatoarei și a copiilor Metode și
procedee
Evocare
– Ce poveste am citit ora trecut ă?
– Ora trecut ă am citit povestea “Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creang ă?
– Care sunt personajele textului? – Personajele textului sunt: fata babei, baba, fata mo șneagului, c ățelușa, Sfânta
Duminică, fiii ei, părul , cuptorul și fântâna.

Realizarea
sensului Muncă în grup
• Împart elevii în cinci grupuri de câte patru elevi. – Vă prezint imagini cu personaje din poveste. Fiecare grup s ă aleagă un personaj și
să alcătuiască în scris patru propozi ții despre personajul ales.
• Fiecare grup î și alege un personaj. Elevii primesc o foaie de hârtie și alcătuiesc în
scris propozi țiile, după care liderul grupului cite ște propozi țiile în fața clasei.
a). Grupul I (a ales fata babei) Fata babei î și netezește părul.
Fata babei întoarce spatele c ățelușei.
Fata babei trece de p ărul cu omizi și crenguțe în spate și nu îl cur ăță.
Fata babei î și alege cea mai mare lad ă și cea mai nou ă.
b).Grupul al II-lea (a ales fata mo șneagului)
Fata moșului mătură curtea.
Fata moșneagului duce pe spate porumbul la moar ă.
Fata moșului panseaz ă piciorul r ănit al unei c ățelușe.
Fata moș
ului își alege o lad ă mică și veche.
c).Grupul al III-lea (a ales fata babei) Fata babei las ă fântâna necur ățată.
Copiii Sfintei Duminici primesc de la fata babei mâncarea fierbinte. Fata babei dore ște să mănânce pere, dar p ărul iși ridică crengile.
Fata babei este înghi țită de un balaur. Învățare prin
cooperare

Elaborare de
propoziții

53
d).Grupul al IV-lea (a ales fata mo șneagului)
Fata moșului mătură curtea.
Fata curăță părul de omizi și crengi uscate.
Fata moșului mănâncă pere.
Lada primit ă îi oferă fetei moșului multe animale domestice.
• Se corecteaz ă propozițiile , dacă este cazul.
Activitate frontal ă
– Ce trăsături ale personajelor descoperi ți în aceste imagini?
– Împart tabla în dou ă, în partea stânga vom scrie tras ăturile morale ale fetei
moșului, iar în partea stâng ă trăsăturile morale ale fetei babei. Vom discuta despre
acțiunile acestora. Fiecare elev s ă împartă pagina caietului in dou ă și să scrie în caiet
ce vom scrie la tabl ă.
Sarcin ă de lucru : Lucrați în grupuri de câte patru. Fiecare grup va elabora
pe un poster harta unui personaj. Ve ți lucra astfel. Ve ți împărți textul în patru.
Fiecare elev va c ăuta fragmente din text în care este prezentat ă o caracteristic ă a
personajului și le va extrage pe o foaie. Ve ți lucra în grup pentru a grupa
caracteristicile personajului, apoi le ve ți reprezenta pe poster. Echipa care va
elabora cel mai bun poster, va fi premiat ă.
Trăsături morale ale fetei
moșneagului Trăsături morale ale fetei babei
harnică lene șă
miloasă r ăutăcioasă
cinstită necinstit ă
răbdătoare ner ăbdătoare
modestă lacom ă
ascultătoare mincinoas ă
cuminte îngâmfat ă

Tabelul
incomplet
Reflecție
Linia valorilor
– A fost r ăsplătită fata moșneagului pentru h ărnicia și bunătatea ei?Cu ce?
– Da, a fost r ăsplătită cu multe bunuri: Sfânta Duminic ă i-a oferit un cuf ăr din
care au ie șit o grămadă de animale folositoare în gospod ărie, părul i-a dat pere,
cuporul pl ăcinte rumene, fântâna ap ă proaspăta, iar cățelușa o salbă cu galbeni.
– A mai primit fata mo șneagului ceva în afar ă de lucrurile care se v ăd?
– Da, a primit binecuvântarea Sfintei Duminici. – Fata babei a primit pl ăcinte, pere, salb ă cu galbeni și animale folositoare în
gospodărie? De ce?
– Fata babei nu a primit nimic din bunurile pe care le-a primit sora ei vitreg ă
pentru că a fost lene șă și rea.
– De ce crede ți că din lada fetei mo șneagului au ie și: vite, oi, cai, p ăsări, iar din
lada celeilalte fetei a ie șit un balaur cu trei capete care a inghi țit-o ș
i pe fată și pe
babă?
– Din lada fetei mo șneagului au ie șit animale folositoare în gospod ărie pentru
ca fata a ascultat de sfaturile Sfintei Duminici, a ales lada cea mai veche și cea mai
mică. Fata babei nu a f ăcut ce i s-a spus și a fost lacom ă fiindcă a ales lada cea mai
mare și cea mai nou ă.
– De ce nu este bine s ă fim leneși și răi?
– Nu este bine s ă fim leneși pentru c ă astfel nu vom avea nimic, iar cei r ăi, care
nu ajută nevoie, nici ei nu vor fi ajuta ți când vor cere anumite lucruri.
Munca individual ă
– Ce învățătură ați desprins din text?
– Învățătura pe care am desprins-o din text este c ă trebuie s ă fin harnici,
modești, buni să ascultăm sfaturile persoanelor vârstnice. Linia
valorilor

Caracteristici fetei mo șului Caracteristici fetei babei
– fata mo șului era frumoas ă
– harnică (,,curăță părul de usc ături și omizi cu mare
îngrijire”)
– ascultătoare (,,ea în toate p ărțile după treabă)
– bună la inimă (,,fetei i se f ăcu milă și, luând
cățelușa, o spălă și-o griji foarte bine”)
– curajoas ă (,,Ograda se umpluse și pădure fojgăia de-
o mulțime de bălauri și de tot soiul de jivine mici și
mari. Fata nu se sparie; ci le ia pe câte una și le lă și
le îngrijește cât nu se poate mai bine.”) – fata babei era slut ă
– leneșă (,,Că nu mi-oiu fe șteli eu mânu țele tătucuței
și a mămucuței! Multe slugi a ți avut ca mine?”)
– mincinoas ă (,,fata babei lua ciurul și fuga în cas ă la
babă și la moșneag, spuind c ă ea a tors acele fuse”)
– rea la inim ă (,,ea i-a oparit pe to ți, de țipau și fugeau
nebuni de usturime și de durere.”)
– lacomă (,,Fata ș-a ales lada cea mai nou ă și mai
frumoasă; căci îi plăcea să ieie cât de mult și ce-i mai
bun și mai frumos”)

54
– modestă (,,ea nefiind lacom ă s-alege pe cea mai
veche și mai urât ă ladă dintre toate)

Caracteristici personajelor
Moșul:
-iubitor
-înțelegător Baba:
-invidioas ă
-răutăcioasă
-șireată
-mincinoas ă Fata moșneagului:
-harnică
-modestă
-sârguincioas ă
-ascultătoare
-miloasă Fata babei:
-invidioas ă
-încrezută
-leneșă
-răutăcioasă

Fata babei și fata mo șneagului de Ion Creang ă

Erau odat ă un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fat ă, și baba iar o fat ă. Fata babei era slut ă, leneșă,
țâfnoasă și rea la inim ă; dar, pentru c ă era fata mamei, se alinta cum s-alint ă cioara-n la ț, lăsând tot greul pe fata
moșneagului. Fata mo șneagului îns ă era frumoas ă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise
cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar aceast ă fată bună era horopsit ă și de sora cea de scoar ță, și de mama cea
vitregă; noroc de la Dumnezeu c ă era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.
Fata moșneagului la deal, fata mo șneagului la vale; ea dup ă găteje prin p ădure, ea cu t ăbuiețul în spate la
moară, ea, în sfâr șit, în toate p ărțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu- și mai strângea picioarele; dintr-o parte
venea și-n alta se ducea. Ș-apoi baba și cu odorul de fiic ă-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau. Pentru bab ă, fata
moșneagului era piatr ă de moară în casă; iar fata ei – busuioc de pus la icoane.
Când se duceau amândou ă fetele în sat la șezătoare seara, fata mo șneagului nu se încurca, ci torcea câte-un
ciur plin de fuse; iar fata babei îndruga și ea cu mare ce câte-un fus; ș-apoi, când veneau amândou ă fetele acas ă
noaptea târziu, fata babei s ărea iute peste pârlaz și zicea fetei mo șneagului s ă-i dea ciurul cu fusele, ca s ă-1 ție până
va sări și ea. Atunci fata babei, viclean ă cum era, lua ciurul și fuga în cas ă la babă și la moșneag, spunând c ă ea a
tors acele fuse. În zadar fata mo șneagului spunea în urm ă că acela este lucrul mâinilor sale; c ăci îndată o apucau de
obraz baba și cu fiică-sa și trebuia numaidecât s ă rămâie pe-a lor. Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei
era împopo țată și netezită pe cap, de parc-o linseser ă vițeii. Nu era joc, nu era clac ă în sat la care s ă nu se duc ă fata
babei, iar fata mo șneagului era oprit ă cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea mo șneagul de pe unde era
dus, gura babei umbla cum umbl ă melița; că fata lui nu ascult ă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău… că-i laie, că-i
bălaie; și că s-o alunge de la cas ă; s-o trimit ă la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru c ă poate să
înnărăvească și pe fata ei.
Moșneagul, fiind un gur ă-cască, sau cum î ți vrea să-i ziceți, se uita în coarnele ei, și ce-i spunea ea sfânt era.
Din inimă, bietul mo șneag poate c-ar fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta g ăina la casa lui, și cucoșul nu
mai avea nici o trecere; ș-apoi, ia s ă-1 fi pus p ăcatul să se întreac ă cu dedeochiul; c ăci baba și cu fiică-sa îl umplea
de bogdaproste.
Într-una din zile, mo șneagul, fiind foarte am ărât de câte-i spunea baba, chem ă fata și-i zise:
– Draga tatei, iaca ce-mi tot spune m ă-ta de tine: c ă n-o ascul ți, că ești rea de gur ă și înnărăvită și că nu este de
chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca s ă n u s e m a i f a c ă atâta
gâlceavă la casa asta, din pricina ta. Dar te sf ătuiesc, ca un tat ă ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, s ă fii supus ă,
blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!… dar prin
străini, Dumnezeu știe peste ce soi de s ămânță de oameni îi da; și nu ți-or putea r ăbda câte ți-am răbdat noi.
Atunci biata fat ă, văzând că baba și cu fiică-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, s ărută mâna tat ă-său și, cu
lacrimi în ochi, porne ște în toată lumea, dep ărtându-se de casa p ărintească fără nici o nădejde de întoarcere!
Și merse ea cât merse pe-un drum, pân ă ce, din întâmplare, îi ie și înainte o c ățelușă, bolnavă ca vai de capul ei
și slabă de-i num ărai coastele; și cum văzu pe fată, îi zise:
– Fată frumoasă și harnică, fie-ți milă de mine și mă grijește, că ți-oi prinde și eu bine vrodat ă! Atunci fetei i se
făcu milă și, luând c ățelușa, o spălă și-o griji foarte bine. Apoi o l ăsă acolo și-și căută de drum, mul țumită fiind în
suflet că a putut săvârși o faptă bună.
Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un p ăr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate p ărțile.
Părul, cum vede pe fat ă, zice:
– Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, c ă ți-oi prinde și eu bine vrodat ă!
Fata, harnic ă cum era, cur ăță părul de usc ături și de omizi cu mare îngrijire și apoi se tot duce înainte s ă-și
caute stăpân. Și, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântân ă mâlită și părăsită. Fântâna atunci zice:
– Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vrodat ă!
Fata râne ște fântâna și-o grijește foarte bine; apoi o las ă și-și caută de drum. Și, tot mergând mai departe,
numai iaca ce d ă de-un cuptor nelipit și mai-mai s ă se risipeasc ă. Cuptorul, cum vede pe fat ă, zice:
– Fată frumoasă și harnică, lipește-mă și grijește-mă, că poate ți-oi prinde și eu bine vrodat ă!
Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nim ănui, își suflecă mânecile, c ălcă lut și lipi cuptorul, îl
humui și-1 griji, de- ți era mai mare dragul s ă-1 privești! Apoi î și spălă frumușel mâinile de lut și porni iar ăși la
drum.
Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci; cu toate aceste, nu- și pierdu n ădejdea în
Dumnezeu, ci merse tot înainte pân ă ce, într-una din zile, dis-diminea ță, trecând printr-un codru întunecos, d ă de-o
poiană foarte frumoas ă, și în poian ă vede o c ăsuță umbrită de niște lozii pletoase; și când s-apropie de acea cas ă,

55
numai iaca o bab ă întâmpin ă pe fată cu blânde țe și-i zice:
– Da' ce cau ți prin aceste locuri, copil ă, și cine ești?
– Cine să fiu, mătușă? Ia, o fat ă săracă, fără mamă și fără tată, pot zice; numai Cel-de-sus știe câte-am tras de
când mama care m-a f ăcut a pus mâinile pe piept! St ăpân caut și, necunoscând pe nime și umblând din loc în loc, m-
am rătăcit. Dumnezeu îns ă m-a povățuit de-am nimerit la casa d-tale și te rog să-mi dai sălășluire.
– Sărmană fată! zise bătrâna. Cu adev ărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine și te-a scăpat de primejdii.
Eu sunt sfânta Duminic ă. Slujește la mine ast ăzi și fii încredin țată că mâine n-ai s ă ieși cu mâinile goale de la casa
mea.
– Bine, măicuță, dar nu știu ce trebi am s ă fac.
– Ia, să-mi lai copila șii, care dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate; și, când m-oi întoarce eu de la
biserică, să le găsesc nici reci, nici fierbin ți, ci cum îs mai bune de mâncat. Și, cum zice, b ătrâna porne ște la
biserică, iară fata suflec ă mânecile și s-apucă de treabă. Întâi și-ntâi face l ăutoare, apoi iese afar ă și începe a striga:
– Copii, copii, copii! Veni ți la mama s ă vă lăie! Și când se uit ă fata, ce s ă vadă? Ograda se umpluse și pădurea
fojgăia de-o mul țime de balauri și de tot soiul de jivine mici și mari! Îns ă, tare în credin ță și cu nădejdea la
Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le lă și le îngrije ște cât nu se poate mai bine. Apoi s-apuc ă de
făcut bucate, și când a venit sfânta Duminic ă de la biseric ă și a văzut copiii l ăuți frumos și toate trebile bine f ăcute,
s-a umplut de bucurie; și după ce-a șezut la mas ă, a zis fetei s ă se suie în pod și să-și aleagă de-acolo o lad ă, care-a
vrea ea, și să și-o ia ca simbrie; dar s ă n-o deschid ă pân-acas ă, la tată-său. Fata se suie în pod și vede acolo o
mulțime de lăzi: unele mai vechi și mai urâte, altele mai noi și mai frumoase. Ea, îns ă, nefiind lacom ă, ș-alege pe
cea mai veche și mai urât ă dintre toate. Și când se d ă cu dânsa jos, sfânta Duminic ă cam încre țește din sprâncene,
dar n-are încotro. Ci binecuvânteaz ă pe fată, care își ia lada în spate și se întoarn ă spre casa p ărintească cu bucurie,
tot pe drumul pe unde venise.
Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de pl ăcinte crescute și rumenite… Și mănâncă fata la
plăcinte, și mănâncă, hăt bine; apoi î și mai ia câteva la drum și pornește.
Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijit ă de dânsa era plin ă până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima,
dulce și rece cum îi ghea ța. Și pe colacul fântânii erau dou ă pahare de argint, cu care a b ăut la apă până s-a răcorit.
Apoi a luat paharele cu sine și a pornit înainte.
Și mergând mai departe, iaca p ărul grijit de dânsa era înc ărcat de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, și
dulci ca mierea. P ărul, văzând pe fat ă, și-a plecat crengile-n jos; și ea a mâncat la pere și și-a luat la drum câte i-au
trebuit.
De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlne ște și cu cățelușa, care acum era voinic ă și frumoas ă, iară la gât
purta o salb ă de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mul țumită pentru că a căutat-o la boal ă.
Și de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acas ă la tată-său. Moșneagul, când a v ăzut-o, i s-au umplut ochii
de lacrimi și inima de bucurie. Fata atunci scoate salba și paharele cele de argint și le dă tătâne-său; apoi deschizând
lada împreun ă, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi ies din ea, încât mo șneagul pe loc a
întinerit, v ăzând atâtea bog ății! Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă.
Fata babei atunci și-a luat inima-n din ți și a zis:
– Las', mam ă, că nu-i prădată lumea de bog ății; mă duc să-ți aduc eu și mai multe. Și cum zice, porne ște cu
ciudă, trăsnind și plesnind. Merge și ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mo șneagului; se întâlne ște
și ea cu cățelușa cea slab ă și bolnavă; dă și ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlit ă și seacă și părăsită,
de cuptorul cel nelipit și aproape s ă se risipeasc ă; dar când o roag ă și cățelușa, și părul, și fântâna, și cuptorul ca s ă
îngrijeasc ă de dânsele, ea le r ăspundea cu ciud ă și în bătaie de joc:
– Da' cum nu!? c ă nu mi-oi fe șteli eu mânu țele tătucuței și a ămucuței! Multe slugi a ți avut ca mine?
Atunci, cu toatele, știind că mai ușor ar putea c ăpăta cineva lapte de la o vac ă stearpă decât să te îndatoreasc ă o
fată alintată și leneșă, au lăsat-o să-și urmeze drumul în pace și n-au mai cerut de la dânsa nici un ajutor. Și mergând
ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la sfânta Duminic ă; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obr ăznicie și prostește. În loc
să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii sfintei Duminici cum i-a l ăut fata mo șneagului de bine, ea i-a
opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a f ăcut afumate, arse și sleite, de
nu mai era chip s ă le poată lua cineva în gur ă… și când a venit sfânta Duminic ă de la biseric ă, și-a pus mâinilen cap
de ceea ce-a g ăsit acasă. Dar sfânta Duminic ă, blândă și îngăduitoare, n-a vrut s ă-și puie mintea c-o sturlubatic ă și
c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus s ă se suie în pod, s ă-și aleagă de-acolo o lad ă, care i-a pl ăcea, și să se ducă
în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nou ă și mai frumoas ă; căci îi plăcea să ia cât de
mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar s ă facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se d ă jos din pod cu lada, nu se
mai duce s ă-și ia ziua bun ă și binecuvântare de la sfânta Duminic ă, ci porne ște ca de la o cas ă pustie și se tot duce
înainte; și mergea de-i pârâiau c ălcâiele, de fric ă să nu se răzgândeasc ă sfânta Duminic ă să porneasc ă după dânsa, s-
o ajungă și să-i ia lada.
Și când ajunge la cuptor, frumoase pl ăcinte erau într-însul! Dar când s-apropie s ă ia dintr-însele și să-și prindă
pofta, focul o arde și nu poate lua. La fântân ă, așijderea: p ăhăruțele de argint, nu-i vorb ă, erau, și fântâna plin ă cu
apă până-n gură; dar când a vrut fata s ă puie mâna pe pahar și să ia apă, paharele pe loc s-au cufundat, apa din
fântână într-o clip ă a secat, și fata de sete s-a uscat!… Când prin dreptul p ărului, nu-i vorb ă, că parcă era bătut cu
lopata de pere multe ce avea, dar crede ți c-a avut fata parte s ă guste vro una? Nu, c ăci părul s-a făcut de-o mie de ori
mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri! Și-atunci… scobe ște-te, fata babei, în din ți! Mergând mai
înainte, cu c ățelușa încă s-a întâlnit; salb ă de galbeni avea și acum la gât; dar când a vrut fata s ă i-o ia, cățelușa a
mușcat-o de i-a rupt degetele și n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa. Î și mușca fata acum dege țelele mămucuței și ale
tătucuței de ciud ă și de rușine, dar n-avea ce face.
În sfârșit, cu mare ce a ajuns și ea acasă, la mă-sa, dar și aici nu le-a ticnit bog ăția. Căci, deschizând lada, o

56
mulțime de balauri au ie șit dintr-însa și pe loc au mâncat pe bab ă, cu fată cu tot, de parc ă n-au mai fost pe lumea
asta, și apoi s-au f ăcut balaurii nev ăzuți cu ladă cu tot.
Iar moșneagul a r ămas liniștit din partea babei și avea nenum ărate bogății: el a măritat pe fiic ă-sa după un om
bun și harnic. Cuco șii cântau acum pe stâlpii por ților, în prag și în toate p ărțile; iar găinile nu mai cântau cuco șește
la casa mo șneagului, s ă mai facă a rău; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atâta, c ă moșneagul a
rămas pleșuv și spetit de mult ce-1 netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dac ă-i copt mălaiul.

Activitate experimental ă nr. 5

Subiectul: Frumoasa și Bestia
Grupa : Mare
Obiective opera ționale. Pe parcursul activit ății, elevii vor fi capabili:
– să identifice calit ățile fizice, calit ățile psihice și calitățile etice ale personajelor
– să caracterizeze personajele identificând punctele lor forte și punctele lor slabe
– să compare personajele între ele, propria persoan ă cu personajele literare
– să argumentele deciziile personajelor
Metode didactice : conversa ția
Mijloace de înv ățământ: textul, imagini din film, filmul
Valori: frumos vs. urât; bine vs. r ău; hărnicie vs. lene; bog ăție vs. sărăcie; egoism vs. altruism

Desfășurarea activit ății

Conversa ție pe baza filmului:
– Ați vizionat filmul ,,Frumoasa și Bestia”?
– Ce v-a pl ăcut în acest film?
– Ați citit povestea ,,Frumoasa și Bestia”?
– Vom asculta acum povestea ,,Frumoasa și Bestia”, apoi vom discuta pe baza ei.
Citirea sau ascultatea pove știi:

Frumoasa și Bestia

A fost odat ă ca niciodat ă un negustor bogat care avea trei fete. To ți patru duceau o via ță îndestulat ă în casa
lor de la malul m ării. Dar în timp fetele cele mari risipeau banii tat ălui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa,
își ajuta familia dup ă puterile ei, mul țumindu-se cu haine simple și lucrând prin cas ă cât era ziua de lung ă. Într-o
zi, fetele auzir ă cum niște bărbați povesteau c ă toate vapoarele negustorului pieriser ă într-o furtun ă cumplită.
– Nu i-a mai r ămas nimic, spunea unul dintre b ărbați dând din cap, a ajuns s ărac lipit p ământului!
Ca să salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat plec ă a doua zi la ora ș. Acolo, îi ruga pe bancheri s ă-
i împrumute ni ște bani, dar ace știa îl refuzar ă.
Necăjit, negustorul porni înapoi spre cas ă. Cu gândul la fetele lui, abia dac ă-și dădu seama c ă începuse s ă
ningă. Când plecase de acas ă la bancheri, cele dou ă fete mai mari îi ceruser ă să le aducă de la ora ș podoabe și
rochii scumpe. Frumoasa, în schimb, nu-i ceruse decât un trandafir.
Dar când ninsoarea se înte ți și se transform ă în viscol, negustorul uit ă cât era de am ărât că nu le putea
îndeplini dorin ța fetelor și că își pierduse toat ă ziua. Vântul vuia și arunca trombe de z ăpadă în calea c ălărețului și
calului său. Și tot mergând a șa, negustorul se r ătăci. Dar, pe nea șteptate, în cale îi ap ăru un spiridu ș, care îi făcu
semn să-l urmeze. Apoi, când negustorul ajunsese deja la cap ătul puterilor, spiridu șul îi strigă cu un glas sub țirel:
– Uite aici! Hai înauntru c ă o să avem grij ă de tine.
Iar negustorul v ăzu cu uimire cum în fa ța lui se ridicase un castel imens. Dup ă ce-și duse calul în grajd și îi
dădu să mănânce fân, negustorul intr ă în castel pe urmele spiridu șului.
– Hai aici, lâng ă foc, îl îndemna spiridu șul. Cred c ă ți-e foarte frig și, de asemenea, foame.
Un foc strajnic ardea în c ămin, iar când negustorul se apropie de mas ă, aceasta se și umplu cu tot felul de
bucate.
– Mănâncă, îi striga spiridu șul, râzând pe înfundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip.
– Îți mulțumesc din suflet, îi r ăspunse el, apoi se a șeza la masa și mâncă pe săturate.
Sătul și topit de c ăldură, negustorul ostenit adormi la mas ă. Chiar și spiridușul, încâlzit de dogoarea focului,
căzu într-un somn adânc. Iar pe când dormeau amândoi, o ar ătare imens ă îi urmarea în t ăcere din balcon.
Dimineața, când se trezi cu for țe proaspete, negustorul îi mul țumi din nou spiridu șului pentru ospitalitate.
– Trebuie s ă mă duc înapoi la fetele mele, îi zise el, amintindu- și amărât câte necazuri avea. Și, trecând pe
lângă poartă, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri înflorit ă ca prin minune în mijlocul n ămeților de
zăpadă. Văzând trandafirii, î și aduse aminte de mica rug ăminte a Frumoasei și se intinse s ă rupă una din florile
acelea fermec ătoare.
– Nu, striga spiridu șul. Dar era prea târziu.
Dintr-o dat ă, în fața ochilor s ăi se ivi o ar ătare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tun ător:
– Așa mă răsplatești pentru bun ătatea mea, furându-mi din nepretui ții trandafiri? Pentru asta o s ă plătești cu

57
viața.
– Îmi… îmi pare r ău, bâigui negustorul. L-am luat pentru fata mea.
– Fata ta? url ă bestia. Dac ă te iubește cu adev ărat, să vina aici, în locul t ău. Dar dac ă nu te iube ște, ai să te
întorci chiar tu, în decurs de trei luni. Și acum, du-te!
Cum nu avea alt ă scapare, bietul negustor îi promise c ă se va întoarce. Apoi, înc ălecă pe cal și porni spre
casă, cu inima cople șita de durere. Dar când ajunse acas ă și îi dădu trandafirul Frumoasei, fericirea ei îi lumin ă
sufletul.
– Vai, Frumoaso, îi spuse el mâhnit, dac ă ai ști care e pre țul acestui trandafir!
Apoi fetele îl ascultar ă uimite când le povesti de castelul Bestiei și de cumplita porunc ă.
– O să mă duc eu în locul t ău, tata! strig ă Frumoasa. Decât s ă mori pentru mine, mai bine s ă fiu prizoniera
Bestiei.
– Să nu aud de a șa ceva! îi r ăspunse negustorul. O s ă mă întorc acolo când se vor scurge cele trei luni.
Surorile cele mari o privir ă pe mezina cu mâhnire. Cele trei luni se scurser ă repede și, în ultima diminea ță,
Frumoasa, cu pantofii în mân ă, să nu facă zgomot, se strecur ă afară din casă. Puse șaua pe calul cel blând al
tatălui său, încălecă și, în tăcere, își luă rămas bun de la cei ai casei care înc ă dormeau. Știa că o să-i fie tare dor
de ei, dar îi d ădea putere gândul ca o s ă-și salveze tat ăl de la moarte.
– Și, cine știe, se încuraja ea, poate c ă o să fac Bestia s ă se răzgandeasc ă.
Frumoasa merse și merse și ajunse la castelul Bestiei în miez de noapte.
N-apucase s ă intre bine în curte, când ap ăru spiridu șul:
– Bine ai venit, Frumoaso! Hai dup ă mine pe aici, o îndemna el. Parc ă ar fi așteptat-o.
Frumoasa intra în castel în urma lui. Spiridu șul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pân ă
la o camer ă minunată, plină de trandafiri și mobilată frumos.
– Asta e dormitorul t ău, îi spuse spiridu șul. Apoi îi ar ătă o ladă plină cu podoabe sclipitoare. Și acesta toate
sunt ale tale, îi explica el vesel, apoi disp ăru pe ușă.
Frumoasa se plimb ă prin camer ă, admiră trandafirii, podoabele, mobila, dulapul plin cu rochii scumpe. Î și
dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum și îmbracă o rochie frumoas ă. Atunci, ap ăru din nou
spiridușul.
– Vai, ce frumoasa e ști, murmur ă el. Cât de mult o s ă-i placi stăpânului meu! Ia uit ă-te în oglind ă!
Dar frumoasa înlemni de groaz ă. În oglind ă, în spatele propriului ei chip, z ări cumplita Bestie. Se întoarse s ă
il priveasc ă în față.
– Bine ai venit la castelul meu, îi spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? – Da, îi răspunse Frumoasa.
– După un drum a șa de lung, trebuie s ă-ți fie foame, zise Bestia cu un glas r ăgușit. Hai cu mine.
Bestia o duse pe Frumoasa pân ă în salonul unde se afla o masa aranjat ă pentru o singur ă persoana. Chiar
dacă în sinea ei r ăsuflase ușurată
că nu va sta cu Bestia la mas ă, Frumoasa era impresionat ă de bunătatea acestei
ființe înfricoșătoare. Bestia îi ur ă noapte bun ă, iar fata r ămase să mănânce. Apoi, privind fl ăcările din sob ă,
gândurile îi zburar ă la Bestie și la castelul acesta vr ăjit.
A doua zi, spre sear ă, în timp ce Frumoasa se plimba prin gr ădină, Bestia veni s ă stea de vorb ă cu ea.
– Tu ce crezi, sunt urât? o întreb ă Bestia.
– Da, răspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun.
– Și te-ai mărita cu mine? o mai întreba Bestia.
Înfiorată de întrebarea lui nea șteptată, Frumoasa îi r ăspunse:
– Nu. Bestia venea zi de zi s ă o vadă pe Frumoasa și să stea de vorb ă cu ea. Se temea tot mai pu țin de creatura
aceea, dar de fiecare dat ă când o întreba dac ă ar vrea să-l ia de bărbat, răspunsul ei era acela și.
Într-o bun ă zi, Frumoasa privi în oglinda fermecat ă din dormitor și î
și văzu tatăl. Ținea în mân ă un portret al
ei și părea tare bolnav. Frumoasa se duse în fuga la Bestie.
– Trebuie s ă-mi dai drumul! ii strig ă ea. Te rog, știu că ai suflet bun. Tata e bolnav și are nevoie de mine.
– Atunci, du-te, rosti cu glas sc ăzut Bestia. Dar promite-mi ca te întorci înainte s ă se fi împlinit opt zile.
– Îți promit, murmur ă Frumoasa.
Frumoasa înc ălecă pe cal și porni spre cas ă ca vântul și ca gândul.
– Tată! stiga ea, întrând val-vârtej în cas ă.
– Frumoaso! E ști vie și nevătămată! spuse tat ăl, luând-o în bra țe. Bestia cea groaznic ă nu ți-a făcut nici un
rău?
– Nu, tată, îi răspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afar ă. Dar are suflet darnic și blând. Și tu ce mai faci?
– De acuma, când știu că n-ai pățit nimic, o s ă-mi fie bine, îi zise tat ăl zâmbind fericit.
A doua zi, Frumoasa le spuse tat ălui și surorilor ei c ă o să se întoarc ă la castelul Bestiei, a șa cum promisese.
Dar surorile, individioase pe rochia și podoabele ei scumpe încercar ă s-o conving ă să nu mai plece.
Numai ca Frumoasa a ștepta clipa când erau ocupate… Frumoasa î și mângâie calul:
– Du-mă ca vântul și ca gândul, îl îndemna ea. Mi-e team ă că Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine și a
avut încredere in mine. Acum în țeleg că sub chipul acela urât se ascunde un suflet tare frumos.
Și calul porni în galop, ducând-o degrab ă spre castelul Bestiei.
Când Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai ie și inainte, a șa că ea a început s ă alerge, strigând

58
înfricoșată:
– Unde ești? Unde e ști?
– Vino, Frumoaso, dup ă mine! îi r ăspunse un glas sub țirel. Era spiridu șul.
– Frumoaso, murmur ă Bestia. Cel mai mult m ă bucur să te mai văd o dată înainte să mor.
– Cum să mori? striga Frumoasa, îngenunchind lâng ă el și sărutându-l pe obraz. Te iubesc și vreau să mă
mărit cu tine.
Bestia închise ochii. Și, dintr-o dat ă, curtea toat ă se lumin ă că prin farmec. Frumoasa îl privi uimit ă pe
prințul cel frumos care ap ăruse în fața ei.
– Unde e Bestia mea cea drag ă? întrebă ea.
– Chiar eu sunt, îi r ăspunse prin țul. Iubirea ta a risipit vraja ce m ă transformase în bestie. Te iubesc,
Frumoaso.
– Iubirea ta m ă face nespus de fericit ă, răspunse Frumoasa zâmbind.
– Toate bog ățiile acestea sunt ale noastre de acum încolo, zise prin țul arătând spre castel.
Și Frumoasa în țelese ca familia ei nu va mai fi niciodat ă săracă.
În aer plutea parc ă o muzică fermecat ă, în timp ce ei se sorbeau din ochi și se gândeau câte zile fericite îi
așteaptau de acum înainte.

Conversa ție:
Frumos vs. urât
-fizic -psihic -etic – Care personaj v-a pl ăcut?
– De ce v-a pl ăcut Frumoasa?
– De ce v-a displ ăcut Bestia?
– De ce v-a pl ăcut Bestia?
– Care sunt calit ățile fizice ale Frumoasei care v-au pl ăcut/displăcut?
– Care sunt calit ățile psihice ale Frumoasei care v-au pl ăcut/displăcut?
– Care sunt calit ățile etice ale Frumoasei care v-au pl ăcut/displăcut?
– Care sunt calit ățile fizice ale Bestiei care v-au pl ăcut/displăcut?
– Care sunt calit ățile psihice ale Bestiei care v-au pl ăcut/displăcut?
– Care sunt calit ățile etice ale Bestiei care v-au pl ăcut/displăcut?
– Care sunt punctele forte (p ărțile bune) ale Frumoasei?
– Care sunt punctele slabe (p ărțile bune) ale Frumoasei?
– Care sunt punctele forte ale Bestiei? – Care sunt punctele slabe ale Bestiei? – Prin ce se aseam ănă Frumoasa și Bestia?
– Prin ce se deosebesc Frumoasa și Bestia?

Bine vs. r ău
Hărnicie vs. lene
Bogăție vs. sărăcie
– Ce face bine Frumoasa?
– Ce face r ău Frumoasa?
– Ce face bine tat ăl Frumoasei?
– Ce face r ău Frumoasei?
– Ce face bine Bestia? – Ce face r ău Bestia?
– Care sunt faptele (ac țiunile, comportamentele) pentru care o aprecia ți pe
Frumoasa?
– Care sunt faptele (ac țiunile, comportamentele) pentru care o aprecia ți pe Bestie?
– Cu care dintre cele dou ă personaje a ți dori să semănați? De ce?
– Ce v-a pl ăcut cel mai mult la Frumoasa?
– Ce v-a pl ăcut cel mai mult la Bestie?
– Ce anume apreciaz ă Frumoasa la Bestie?
– Ce anume îi displace Frumoasei la Bestie la început?
– De ce își schimbă Frumoasa sentimentele fa ță de bestie?

59
Activitate experimental ă nr. 6

Subiectul: „Greierul și furnica”
Grupa : Mare
Motivația: conținutul povestirii permite pre școlarilor s ă compare comportamentul greierului cu cel al furnicii, s ă
reflecteze asupra acestuia.
Obiective opera ționale. Pe parcursul activit ății, elevii vor fi capabili:
– să identifice calit ățile fizice, calit ățile psihice și calitățile etice ale personajelor
– să caracterizeze personajele identificând punctele lor forte și punctele lor slabe
– să compare personajele între ele, propria persoan ă cu personajele literare
– să argumentele deciziile personajelor
– să enumere elemente din lumea insectelor pe baza cuno ștințelor anterioare
– să redea con ținutul povestirii pe baza plan șelor
– să interpreteze rolul furnicii și rolul greierului
– să compare cele dou ă personaje pe baza faptelor și a vorbelor acestora
– să analizeze rela ția dintre faptele personajelor și consecin țe
– să argumenteze o opinie
– să interpreteze corect morala povestirii
– să redea prin desen alte finaluri ale povestirii propuse
Metode didactice : metoda ciorchinelui, metoda povestirii, activitatea pe centre de interes, metoda cubului, metoda
benzi desenate
Mijloace de înv ățământ: textul povestirii, plan șe, puzzle, costuma ții de furnic ă și greier, cub, creioane colorate, coli
albe, calculator, cd cu desene animat.
Comportamente, atitudini, valori: frumos vs. urât; bine vs. r ău; hărnicie vs. lenevie; bog ăție vs. sărăcie; muncă
vs. lene, ru șine vs. neru șine
Evaluare: capacitatea de a interpreta con ținutul, capacitatea de a identifica tr ăsături ale personajelor din faptele și
vorbele acestora, capacitatea de a formula argumente pentru a sus ține o opinie, capacitatea de a reda mesaje prin desen.

Desfășurarea activit ății
Evocare Conexiuni cu experien ța anterioar ă a preșcolarilor
Metoda ciorchinelui . Se va propune copiilor s ă se gândeasc ă la lumea insectelor. Întreb ări ajutătoare:
– Ce insecte cunoa șteți? (muscă, țânțar, albină, furnică, gărgăriță, greier etc.)
– Unde trăiesc ele? (în p ădure, mușuroi, stup, livezi, gr ădini, câmpii etc.)
– Cu ce se hr ănesc? (grăunțe, firimituri de pâine etc.)
Se insistă asupra greierului și furnicii.
– Cum crede ți că se pregătesc insectele pentru iarn ă? (Insectele î și adună de mâncare, î și fac căsuțe.)
Realizarea sensului Povestea pe care o s ă v-o spun ast ă
zi este despre dou ă insecte pe care le știți foarte bine, despre greier și
furnică. Se spune povestea copiilor, povestirea fiind înso țită de imagini reprezentative pentru con ținut.
Înțelegerea con ținutului textului. Educatoarea pune întreb ări:
– V-a plăcut povestea?
– Cum s-a numit? (Povestea s-a numit „Greierul și furnica”.)
– Despre cine este vorba în poveste? (Despre greier și furnică)
– De care dintre cei doi v-a pl ăcut cel mai mult, de greier sau de furnic ă? De ce? (Furnica era harnic ă, iar
greierul lene ș.)
Activitate pe centre de interes . Copiii vor fi împ ărțiți în patru grupuri și vor avea de rezolvat mai multe
sarcini.Centre puse la dispozi ția copiilor:
Bibliotecă. Copiii sunt solicita ți să povesteasc ă pe baza plan șelor primite fragmentul de început al pove știi
(Greierele st ătea la umbr ă și cânta, iar furnica muncea.) și să aranjeze plan șele în ordinea desf ășurării acțiunii.
Artă. Copiii coloreaz ă planșe din poveste, cele care continu ă firul povestirii. (Plan șe reprezentative pentru
fragmentul al doilea.) Vor fi solicita ți copii ca s ă redea con ținutul acestor plan șe. (planșă cu aspecte de toamn ă, planșă
cu iarna, plan șă în care greierul vine la furnic ă să-i ceară de mâncare, plan șă în care furnica îl ajut ă.)
Joc de mas ă. Copiii vor rezolva un puzzle cu secven ța următoare din poveste. Va fi solicitat un copil pentru a
povesti con ținutul plan șei. (Vine vara. Greierul începe din nou s ă cânte la chitar ă, iar furnica s ă adune grăunțe.)
Joc de rol. Având costuma ții corespunz ătoare, copiii vor interpreta rolurile de furnic ă și greiere, punând în
scenă finalul pove știi. (Greierul alerg ă din nou la furnic ă să-i ceară ajutor)
Reflecția
Metoda cubului. Copiii vor fi împ ărțiți în șase grupuri. Un reprezentant va veni în fa ța sălii de grup ă și va
arunca cubul. Culoarea fe ței cubului va fi asociat ă cu o sarcin ă.
Albastru: Descrie! Descrie modul în care greierul și furnica și-au petrecut vara.
Roșu: Compară! Identifica ți asemănările și deosebirile dintre greier și furnică.
Asemănări dintre furnic ă și greier : sunt insecte; iarna au nevoie de ad ăpost; au case amândoi; m ănâncă aceeași
hrană;
Deosebiri :

60

Greier Furnic ă

– cântă toată vara
– e leneș, nerușinat
– râde de munca furnicii – nu-și adună provizii pentru iarn ă
– cere de la furnic ă de mâncare și lemne
– cere cu neru șinare mâncare și a doua oar ă de la furnic ă – muncește toată vara
– e harnic ă, strângătoare
– e miloas ă, are suflet bun, îl ajut ă pe greier
– se pregătește din timp pentru iarn ă
– nu are nevoie de ajutorul nim ănui, se descurc ă singură
– e hotărâtă, nu se las ă păcălită de greier

Galben: Analizeaz ă! Ce fapte a f ăcut greierul? Dar furnica? Cum au fost r ăsplătiți?
(Greierul a lenevit toat ă vara în loc s ă adune mâncare și când a venit iarna el ar fi murit de frig și foame dac ă
nu-l ajuta furnica. În schimb, furnica a muncit toat ă vara, adunând gr ăunțe și lemne pentru iarn ă. Munca ei a fost
răsplătită. Iarna ea nu a mai dus lips ă de nimic, a stat lini ștită, la căldură în casa sa.)
Verde: Asociază! În funcție de comportamentul personajelor, copiii vor atribui acestora buline ro șii și negre.
– Cum este greierul? (lene ș, nerușinat)
– Ce a făcut acesta? (St ătea toată ziua la umbr ă și cânta din chitar ă. Râdea de furnic ă atunci când aceasta aduna
grăunțe și lemne pentru iarn ă. Nu s-a ru șinat când a venit s ă ceară a doua oar ă de la furnic ă de mâncare.)
– Ce bulin ă credeți că ar fi corect s ă primeasc ă greierul? (bulin ă neagră)
– Cum este furnica? (harnic ă, muncitoare, bun ă, miloasă)
– Ce a făcut aceasta? (A muncit toat ă vara ca s ă fie pregătită pentru iarn ă. L-a ajutat pe greier s ă treacă peste
greul iernii.)
– Ce bulin ă credeți că merită? (bulină roșie)
Portocaliu: Argumenteaz ă! De ce furnica nu i-a dat de mâncare și lemne și a doua oar ă greierului când a venit
să-i ceară? (Furnica este cinstit ă, a vrut să-l învețe minte pe greier c ă numai muncind po ți să ai ce-ți dorești. Nu a vrut
să munceasc ă pentru cineva care nu și-a dat osteneala s ă adune măcar un grăunte pentru iarn ă.)
Violet: Aplică!
Aplică morala povestirii: „Cine nu lucreaz ă / N-are ce mânca / nici ce îmbr ăca.” în lumea oamenilor.
(Dacă nu munce ști, nu poți să te bucuri de tot ce ți-ai dori. Mama și tata dacă nu merg la serviciu, nu câ știgă
bani și nu mai au cu ce s ă cumpere mâncare și haine.)
Benzi desenate . Copiii sunt împ ărțiți în grupuri. Fiecare grup va avea de realizat un desen, la care vor contribui
toți cu câte un element. Un copil va desena un element, apoi îi va da foaia colegului, care la rândul lui va desena un
element, foaia trecând de la un copil la altul pân ă desenul este complet. Tema pe care vor trebui s ă o redea în lucr ările
lor este un alt final al pove știi.
Desene animate : „Greierul și furnica”. Se propune copiilor s ă vizioneze desenele animat cu aceea și temă și
conținut.

61

Explozia stelar ă Explozia stelar ă

Caracteristicile furnicii Caracteristicile greierului
leneș: “greierele n-a lucrat nimic, doar a cântat la
vioară”
prefǎcut: “dă-mi împrumut pu țină mâncare pân ă-n
primăvară, n-am mâncat de mult…”
mincinos : “sunt cinstit și de cuvânt, jur c ă îți dau
înapoi…”
sincer: “astă vară am cântat” harnică “furnica a muncit cu sârguin ță”
responsabil ă:”a muncit cu sârguin ță și a strâns
provizii pentru iarn ă”
harnică: “mușuroiul a fost plin de f ăină, saci de mei,
sâmburi ro șii de stafide, m ălai galben,struguri boabe
și alte bunătăți.”

TRǍSǍTURI NEGATIVE: TR ǍSǍTURI POZITIVE:

harnică: “furnica a muncit cu sârguin ță”

leneș:” … n-a lucrat nimic, doar a cântat la vioar ă”

responsabil ă: “ a muncit cu sârguin ță și a
strâns provizii pentru iarn ă”
prefǎcut: “dă-mi împrumut pu țină mâncare, n-am
mâncat de mult…”
sincer: ”astă vară am cântat…”

mincinos : „sunt cinstit și de cuvânt, m ă jur că îți dau înapoi”
Sarcină de lucru : Lucrați în grupuri de câte patru. Fiecare grup va elabora un poster cu benzi desenate cu
ajutorul imaginilor date. Fiecare elev scrie câte o replic ă în bula de dialog. Ve ți lucra în grup pentru a prezenta
firul narativ al pove știi „Greierele și furnica.” Ve ți prezenta posterul celorlal ți, cel mai bun va fi premiat.

Replica dat ă de elevul nr. 1 Replica dat ă de elevul nr. 2 Replica dat ă de elevul nr. 3 Replica dat ă de elevul nr. 4
Ex.: De ce nu munce ște și
el? Ex.: Oare mă va ajuta? Ex.: Astă-vară ce-ai făcut? Ex.: Cât de zgârcit e ști!
GREIERE-
FURNICA

greierele furnica Cum? Cum?
Unde? Cine? Unde? Când? De ce? Când? De ce?
Cine?

62
Sarcină de lucru : Lucrați în grupuri de câte cinci. Fiecare grup pe baza ac țiunilor din poveste va
construi întreb ări. Două echipe formuleaz ă întrebări despre ac țiunile greierului, cealalt ă două despre ac țiunile
furnicii. Fiecare membru al echipei alc ătuiește câte o întrebare. Echipa cu întreb ările greierului va r ăspunde la
întrebările puse despre furnic ă și invers. Echipa cu cele mai bune întreb ări va fi premiat ă.

Întrebarea elevului nr. 1 Cine…………………………………………..?(Cine a cântat toat ă vara?)
Întrebarea elevului nr. 2 Unde………………………………………….?(Unde se duce s ă ceară ajutor?)
Întrebarea elevului nr. 3 Când………………………………………….?(Când nu are ce mânca?)
Întrebarea elevului nr. 4 De ce…………………………………………?(De ce nu prime ște ajutor?)
Întrebarea elevului nr. 5 Cum………………………………………….?(Cum s-a sim țit?)

Greierul și furnica
Greierul tr ăia în vecini cu furnica. El era lene ș minune mare. Ședea la umbr ă și cânta toata vara din chitar ă: cri,
cri, cri Furnica era tare harnic ă. Ea alerga cât era ziulica de mare și își aduna gr ăunțe și gătejele pentru iarn ă. Când o
vedea ostenindu-se a șa, greierul râdea de harnica lui vecin ă. Dar vara se ispr ăvi. Veni toamna cu vânturi și cu ploi.
După aceea sosi iarna cea geroas ă. Peste tot era frig și zăpadă. Acum nu mai era vreme de stat pe afar ă și nici de
cântat. Furnica ședea liniștită în căsuța ei cea cald ă. Ea nu mai ducea lips ă de nimic. Dar greierul cel lene ș tremura
de frig și suferea de foame. Casa lui era rece și goală.
Într-o zi, greierul b ătu la ușa furnicuței și zise: ,,vecin ă furnică, ajută-mă că
mor de foame și de frig!” Furnica
avea inima bun ă. Ea era și miloasă. De aceea îl ajut ă pe vecinul ei cu gr ăunțe și cu lemne. A șa trecu greierul peste
greul iernii.
Când veni vara, greierul iar se apuc ă de cântat: cri, cri, cri…cânta el din chitar ă.
A doua iarn ă îl prinse tot f ără hrană și fără lemne pentru foc. El alerg ă din nou la furnica vecin ă și ceru ajutor,
dar ea îi r ăspunse: ,,Eu nu am strâns gr ăunțe și gătejele pentru un lene ș ca tine. Toat ă vara ai cântat, acum du-te la
jucat.” Astfel greierul cel lene ș trebuia să moară de foame și de frig. Doar bine a zis cineva: ,,Cine nu lucreaz ă / N-
are ce mânca / nici ce îmbr ăca”.

III.8.Cercetarea în etapa postexperimental ă

III.8.1. Evaluarea final ă a cunoștințelor și observarea comportamentului copiilor.
Pentru identificarea cuno ștințelor și comportamentelor morale ale copiilor pre școlari, pe
parcursul experimentului formativ, în perioada noiembrie-aprilie 2011, am evaluat cunoștințele și am observat emo țiile, atitudinile, comportamentele și atitudinile copiilor din
grupa experimental ă. Observa țiile au fost înregistrate timp de câteva luni în timpul
activităților experimentale în care am studiat pove știle, în activit ățile de dezvoltare personal ă,
în activitățile pe domenii experien țiale și în timpul liber al copiiilor. Am efectuat vizite în
familie și am discutat cu p ărinții pentru a observa, a identifica și înregistra atitudinile și
comportamentele copiilor în prezen ța părinților și pentru a analiza schimb ările survenite care
urmare a studierii pove știlor.
La clasa experimental ă am aplicat un test final. În test am inclus seria de valori și de
nonvalori pe care le-am ales în etapa constatativ ă, pe care le-am considerat mai potrivite
pentru vârsta copiilor și pe care le-am corelat cu pove știle alese pentru experimentul didactic
formativ. Fiecare pereche valoare-nonvaloare am asociat-o cu o întrebare.

Tabelul III.4 Testul final
Valori și nonvalori Întrebare
Bine-rău Faptul c ă cocoșul înghite toat ă cireada, este bine sau r ău?
Bunătate-răutate Faptul c ă fata babei op ărește animalele este dovad ă de bunătate sau

63
de răutate?
Prietenie-du șmănie Faptul c ă furnica îi d ă greierului mâncare, este dovad ă de prietenie
sau de du șmănie?
Adevăr-minciun ă Faptul c ă vulpea îi spune ursului c ă a prins pe ști din balt ă este adev ăr
sau minciun ă?
Cinste-necinste Faptul c ă cocoșul spune c ă punguța este a lui este dovad ă de cinste
sau de necinste?
Hărnicie-lenevie Faptul c ă fata moșului curăță părul de omizi este dovad ă de hărnicie
sau de lenevie?
Curaj-lașitate Faptul c ă cocoșul cere de la boier pungu ța este dovad ă de curaj sau
de lașitate?
Altruism-egoism Faptul c ă cocoșul revine în casa mo șului după ce a fost alungat, este
dovadă de altruism sau de egoism?
Cumpătare-lăcomie Faptul c ă fata babei alege cuf ărul cel mare este dovad ă de cump ătare
sau de lăcomie?
Bogăție-sărăcie Cum e mai bine s ă devii bogat, precum coco șul sau precum fata
moșului?
Frumos-urât Bestia este frumoas ă sau urâtă?
Modestie-îngâmfare Fata babei este modest ă sau îngâmfat ă?
Iertare-răzbunare Coco șul care revine acas ă după ce a fost alungat dovede ște că este
iertător sau răzbunător?
Ascultare-neascultare Frumoasa d ă dovadă de ascultate sau de neascultate fa ță de tatăl ei?
Răbdare-ner ăbdare Coco șul este răbdător sau ner ăbdător față de boier?
Optimism-pesimism Frumoasa este optimist ă sau pesimist ă când ajunge în casa Bestiei?
Agresivitate-calm Coco șul este agresiv sau calm când este aruncat între animale?
Respectuos-nerespectuos Coco șul este respectuos sau nerespectuos cu boierul?
Perseveren ță-delăsare Coco șul este perseverent sua del ăsător?
Viclenie-naivitate Ursul este viclean sau naiv?

Copiii au primit dou ă cartonașe de culori diferite. La fiecare întrebare li s-a cerut s ă
ridice cartonul ro șu dacă aleg prima variant ă de răspuns și cartonul verde pentru a doua
variantă. Rezultatele au fost înscrise în tabelul urm ător. Pentru fiecare r ăspuns corect am
marcat un X în tabelul urm ător. În tabelul urm ător prezent ăm rezultatele ob ținute de
preșcolarii din grupa experimental ă la testul final.

Tabelul III.5. Rezultatele la testul final referitor la cunoa șterea unor valori morale și
nonvalori de c ătre copiii din grupa experimental ă
Numărul subiec ților Valori și
nonvalori 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Bine-rău x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Bunătate-
răutate x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Prietenie-
dușmănie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Adevăr-
minciună x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Cinste-
necinste x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Hărnicie-
lenevie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Curaj-lașitate x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Altruism-
egoism x x x x x x x x x x x x x x x x x
Cumpătare-
lăcomie x x x x x x x x x x x x x x
Bogăție- x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

64
sărăcie
Frumos-urât x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Modestie-
îngâmfare x x x x x x x x x x x x x x x
Iertare-
răzbunare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Ascultare-
neascultare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Răbdare-
nerăbdare x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Optimism-
pesimism x x x x x x x x x x x
Agresivitate-
calm x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Respectuos-
nerespectuos x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Perseveren ță-
delăsare x x x x x x x x x x x x
Viclenie-
naivitate x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

Tabelul III.6. Rezultatele copiilor la testul final

Inițialele
copiilor Punctaj Inițialele
copiilor Punctaj Inițialele
copiilor Punctaj
1.B.C. 25 puncte 8.P.M. 36 puncte 15.M.I. 32 puncte
2.B.M. 28 puncte 9.L.C. 36 puncte 16.R.D. 30 puncte
3.C.E. 36 puncte 10.P.D. 30 puncte 17.S.P. 36 puncte
4.M.D. 28 puncte 11.M.N. 36 puncte 18.O.T. 28 puncte
5.M.M. 30 puncte 12.M.A. 30 puncte 19.S.A. 36 puncte
6.L.D. 36 puncte 13.G.M. 32 puncte 20.C.P. 30 puncte
7.V.A. 36 puncte 14.G.S. 36 puncte 21.C.M. 30 puncte
TOTAL:677 puncte
0510152025303540
BC BM CE MD MM LD VA PM LC PD HN MA GM GS MI RD SP OT SA CP CM
TOTAL PCT
Fig. III.2 Rezultatele la testul final referitor la cunoa șterea unor valori morale și nonvalori de
către copiii din grupa experimental ă

III.8.2. Analizarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor. Pe baza răspunsurilor la
întrebări, am remarcat faptul c ă mult mai mul ți preșcolari identific ă (denumesc, recunosc)
valoarea moral ă și nonvaloarea opus ă în povești, în povestiri sau în contexte reale prin
comparație cu situa ția din etapa ini țială. Toți copii identific ă personajul pozitiv și faptele bune
ale acestui personaj, personajul negativ și faptele rele ale acestui personaj, deci discern între
bine și rău, între frumos și urât, între valoare și nonvaloare. Mult mai pu țini copiii (5 %)
preferă acum personajul negativ din poveste și unele nonvalori sau valori negative și mai

65
doresc să semene cu acesta. Pe baza observa țiilor asupra comportamentului copiilor,
remarcăm faptul c ă mulți copii (75%) manifest ă unele comportamente și atitudini negative
(agresivitate, minciun ă, lenevie, dezordonat, ner ăbdători, neascult ători etc.
Prin întreb ările adresate și constatând calitatea r ăspunsurilor date de copii, am observat
că mult mai mul ți copii sunt capabili s ă sesizeze în mod corect nuan țele morale implicate și să
le coreleze cu inten țiile. Se observ ă faptul că, prin compara ție cu etapa ini țială, mult mai mul ți
copii își asumă acum responsabilitatea de a ac ționa ca și personajul pozitiv din poveste și că
mai puțini copii accept ă comportamentul eroilor din poveste, f ără a fi dispu și să facă la fel.
La testul final, copiii au ob ținut 677 puncte. 9 copii au un nivel maxim de cuno ștințe
despre valori, 9 elevi au cuno ștințe de nivel mediu și 3 copii cu cuno ștințe de nivel mic.

Tabelul III.7. Nivelul cuno ștințelor copiilor la testul final
Nivelul cuno ștințelor copiilor Grupa mare
Nivel maxim 26-40 9 copii
Nivel mediu 13-26 9 copii
Nivel minim 1-13 3 copii

0246810
mare mediu micnivel

Fig. III.3 Nivelul cuno ștințelor copiilor la testul final

024681012
nivel minim nivel mediu nivel mare TEST INITIAL
TEST FINAL

Fig. III.4. Nivelul cuno ștințelor copiilor la testul ini țial și la testul final

66
Analizând datele prezentate, se observ ă o creștere a volumul cuno ștințelor despre
valori dobândite de copiii din grupa mare. Dac ă la testul ini țial au fost doar 4 copii cu punctaj
maxim, în urma experimentului formativ, respectiv al testului final, observ ăm că n i v e l u l
copiilor care au dobândit cuno ștințe despre valori, a crescut semnificativ de la 4 copii la 9
copii. O schimbare semnificativ ă o reprezint ă și copiii care ini țial au fost încadra ți la nivelul
mic, respectiv cei care au dobândit un num ăr mic de cuno ștințe despre valori – 3 copii fa ță de
5 copii câ ți erau la început, ceilal ți fiind încadra ți în unul din nivelurile superioare. La nivelul
celor cu cuno ștințe medii despre valori s-a produs o schimbare. Dac ă inițial erau 12 copii, în
urma testului final au fost 9, trei dintre ei fiind încadra ți la nivelul superior.
Prin compararea rezultatelor ob ținute la cele dou ă teste, remarc ăm faptul c ă preșcolarii
din grupa mare și-au îmbun ătățit cunoștințele despre valori și nonvalori, atitudinile și
comportamentul fa ță de semeni, con știentizează mult mai bine regulile de comportament.
În urma analiz ării, interpret ării și comparării rezultatelor ob ținute la testul final de
către copiii din grupa mare, putem afirma c ă ipoteza acestei cercet ări s-a confirmat: prin
analizarea și interpretarea pove știlor și povestirilor, prin utilizarea dialogului centrat pe
explicitarea valorilor morale, pre școlarii pot dobândi cuno ștințe declarative din domeniul
moralei (no țiuni, norme, reguli, valori și antivalori), pot face judec ăți morale, î și pot forma un
sistem de valori morale și o conduit ă morală. Toți preșcolarii s-au implicat cu pl ăcere în
activitățile bazete pe pove ști, derulate pe parcursul celor șase luni, activit ăți în care au fost
combinate diverse metode și procedee de educa ție morală (explicația morală, converobirea
morală, povestirea, exeplul direct și exemplul indirect, exerci țiul), care au un rol important în
dezvoltarea personalit ății elevilor. Copiii s-au implicat cu entuziasm în activit ăți, asta și
datorită faptului c ă forma de organizare a fost variat ă: activități de observare a imaginilor
(lectură după imagini, povestire dup ă imagini), activit ăți analiză a personajelor, activit ăți de
comparare a faptelor etc. În urma derul ării activităților experimentale am ob ținut următoarele
rezultate calitative: schimbarea atitudinii și formarea unui comportament adecvat al copiilor
față de animale și față de semeni; cunoa șterea valorilor și a nonvalorilor.

67
Capitolul IV

CONCLUZII

În capitolul I, ,,Fundamente teoretice despre educa ția moral ă”, am definit morala , ca
fenomen social, ce reflect ă relațiile ce se stabilesc între oameni, ca subiect real, într-un
context social delimitat în spa țiu și timp. Ea este o form ă a conștiinței sociale, care include
într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele și regulile morale, prin care se
reglementeaz ă raporturile omului cu ceilal ți oameni, cu societatea și cu sine însu și. Am definit
educația morală ca fiind rezultatul interdependen ței didactice dintre determinarea social ă,
concretizate in exigen țele moralei sociale, și autodeterminarea personal ă, prezentat ă de
factorii interni, subiectivi, antrena ți în acest proces. Esen ța educației morale constă în crearea
unui cadru adecvat interioriz ării componentelor moralei sociale în structura personalit ății
morale a copilului, elaborarea și stabilizarea pe aceast ă bază a profilului moral al acestuia în
concordan ță cu imperativele societ ății noastre. Scopul fundamental al educa ției morale constă
în formarea individului ca subiect moral, respectiv, ca subiect care gânde ște și acționează în
spiritul cerin țelor și exigențelor moralei sociale, a idealului, a valorilor, normelor și regulilor
pe care ea le include.
Conținutul educa ției morale se concretizeaz ă în idealul moral, valorile, normele și
regulile morale. Valorile morale reflect ă anumite cerin țe și exigențe ce se impun
comportamentului uman în virtutea idealului moral. Normele, preceptele și regulile morale
sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de comportare moral ă, elaborate de societate
sau de o comunitate mai restrâns ă și aplicabile unei situa ții date. Din scopul educa ției morale,
desprindem dou ă deziderate principale: formarea con științei morale și formarea conduitei
morale. Formarea con științei morale implic ă trei componente: cognitivă – însușirea normelor
și a valorilor morale; afectivă – adeziunea la norme, reguli, valori; volitivă sau acțională –
atitudini fa ță de norme, reguli, valori morale. În func ție de sensul dat moralei și învățării
valorilor, se remarc ă unele paradigme: paradigma socratic ă; paradigma spiritual religioas ă,
care găsește în religie o surs ă important ă pentru moral ă și educație morală, fără a confunda
valoarea moral ă cu valoarea religioas ă; paradigma social ă, care sus ține necesitatea unei
educații morale laice având la baz ă respectarea regulilor de via ță socială; paradigma
constructivist ă ce se impune prin perspectiva psihologic ă și ideea « construirii » stadiale a
moralității copilului. Dintre metodele și procedeele de educa ție morală am prezentat:
explicația morală, convorbirea moral ă, povestirea moral ă, exemplul, exerci țiul moral.

68
În capitolul al doilea,,,Rolul povestirilor și a pove știlor în dezvoltarea copilului
preșcolar” am definit povestirea și povestea. Dup ă prezentarea esen ției și a specificului
poveștii, am detaliat aspecte metodologice în utilizarea pove știlor. Am explicitat cum se pot
fomra noțiunile morale la vârsta pre școlară și am prezentat modalit ăți de exploatare formativ ă
a poveștii la vârsta pre școlară.
În capitolul al treilea,,,Prezentarea cercet ării”, am prezentat mai întâi motiva ția
cercetării. Obiectivul general al cercetării îl constituie proiectarea, organizarea și desfășurarea
unor situa ții de învățare prin intermediul pove știlor, cu scopul de a contribui la educa ția
morală a copiilor, aceste activit ăți fiind urmate de analizarea și interpretarea rezultatelor
copiilor exprimate în cuno ștințele și comportamentele manifestate.
Ipoteza cercet ării este: prin analizarea și interpretarea pove știlor și povestirilor, prin
utilizarea dialogului centrat pe explicitarea valorilor morale, pre școlarii pot dobândi
cunoștințe declarative din domeniul moralei (no țiuni, norme, reguli, valori și antivalori), pot
face judec ăți morale, î și pot forma un sistem de valori morale și o conduit ă morală.
Variabila independent ă este: situa țiile de înv ățare bazate pe pove ști și povestiri în care
sunt implica ți copiii pre școlari menite s ă contribuie la dobândirea cuno ștințelor declarative
din domeniul moralei, la formarea sistemului de valori morale și la manifestarea unei conduite
morale și a judecărților morale.
Variabila dependent ă este: rezultatele copiilor (cuno ștințe declarative din domeniul
moralei – no țiuni, norme, reguli, valori și antivalori), judec ăți morale, sistem de valori morale,
conduita moral ă). Cercetarea a fost realizat ă la Grădinița din localitatea Cop ăceni, jude țul
Cluj, în perioada anului școlar 2011-2012, în semestrele I și II, la grupa mare, în mediul rural.
Experimentul a fost realizat la grupa mare, pe un e șantion format din 21 copii.
Eșantionul de con ținut a fost constituit dintr-o suit ă de povești în care am vizat valori
morale și antivalori, sentimente pozitive și sentimente negative, atitudini morale,
comportamente morale și comportamente imorale, tr ăsături de voin ță și caracter, calit ăți
morale. Pove știle și povestirile selectate pentru educa ția morală au fost urm ătoarele: Pățania
ursului cafeniu de Vladimir Colin; Punguța cu doi bani de Ion Creang ă; Ursul păcălit de
vulpe de Ion Creang ă; Fata moșului și fata babei de Ion Creang ă; Frumoasa și Bestia;
Greierul și furnica. În atenția noastră au fost o serie de valori și nonvalori (antivalori).
Sistemul metodologic utilizat în cercetare a inclus: experimentul pedagogic, observa ția
sistematic ă, ancheta, metoda testelor, metoda studiului de caz, metode matematice de
prelucrare și de interpretare a datelor, metode de prezentare a rezultatelor.
În etapa constatativ ă, în perioada septembrie-noiembrie 2011, am evaluat cuno ștințele
și am observat emo țiile, atitudinile, comportamentele și atitudinile copiilor din grupa

69
experimental ă. Observa țiile au fost înregistrate timp de câteva luni în timpul activit ăților de
dezvoltare personal ă, la activit ățile pe domenii experien țiale și în timpul liber al copiiilor. Am
efectuat vizite în familie pentru a observa și înregistra atitudinile și comportamentele copiilor
în prezen ța părinților și pentru e analiza influen ța acestora asupra form ării personalit ății
copiilor. Rezultatele observa țiilor asupra fiec ărui copil au fost înscrise într-o fi șă de evaluare.
Am ales o serie de valori și de nonvalori pe care le-am considerat mai adecvate pentru vârsta
copiilor și pe care le-am corelat cu pove știle alese pentru experimentul didactic formativ.
Pe baza r ăspunsurilor la întreb ări, am remarcat faptul c ă mulți preșcolari identific ă
valoarea moral ă și nonvaloarea opus ă în povești, în povestiri sau în contexte reale. Mul ți copii
(51%) identific ă personajul pozitiv și faptele bune ale acestui personaj, personajul negativ și
faptele rele ale acestui personaj, deci discern între bine și rău, între frumos și urât, între
valoare și nonvaloare. Unii copii (30%) prefer ă personajul negativ din poveste și unele
nonvalori sau valori negative și doresc s ă semene cu acesta. Mul ți copii (75%) manifest ă
unele comportamente și atitudini negative (agresivitate, minciun ă, lenevie, dezordonat,
nerăbdători, neascult ători etc. Unii copii sesizeaz ă în mod corect nuan țele morale implicate și
să le coreleze cu inten țiile. Răspunsurile la întreb ări ne pun în fa ța a două tipuri distincte de
atitudine moral ă: a judeca actele dup ă rezultatul moral și a ține seama numai de inten ții.
Putem clasifica r ăspunsurile copiilor în dou ă grupuri – unul caracterizat prin asumarea
responsabilit ății de a ac ționa ca și personajul din poveste și celălalt prin acceptarea
comportamentului eroilor din poveste, f ără a fi dispu și să facă la fel.
Copiii din grupa experimental ă au fost implica ți în mai multe situa ții de învățare în care
am utilizat o suit ă de povești pe care le-am considerat valoroase și atractive pentru a stimula
interesul copiilor pentru cunoa șterea și receptarea valorilor morale. La fiecare poveste, pentru
realizarea educa ției morale a copiilor, am vizat mai multe obiective: analizarea
caracteristicilor personajelor (tr ăsături morale și trăsături imorale, ac țiuni morale și acțiuni
imorale); identificarea valorilor morale sau a valorilor imorale preferate de copii, corelate cu
anumite personaje; argumentarea alegerii unui personaj; compararea caracteristicilor și a
faptelor proprii cu faptele unor personaje cu scopul de a schimba valorile la care ader ă copilul
și care îi influen țează alegerile. În paralel cu activit ățile experimentale, am urm ărit
schimbările care se produc în atitudinile și comportamentele copiilor, dac ă ei manifest ă un
comportament sau o atitudine care corespunde cu o anumit ă valoare moral ă (a fi politicos,
cinstit, modest etc.).
Pentru identificarea cuno ștințelor și comportamentelor morale ale copiilor pre școlari, pe
parcursul experimentului formativ, în perioada noiembrie-aprilie 2011, am evaluat cunoștințele și am observat emo țiile, atitudinile, comportamentele și atitudinile copiilor din

70
grupa experimental ă. Observa țiile au fost înregistrate timp de câteva luni în timpul
activităților experimentale în care am studiat pove știle, în activit ățile de dezvoltare personal ă,
în activit ățile pe domenii experien țiale și în timpul liber al copiiilor. În etapa
postexperimental ă, la clasa experimental ă am aplicat un test final. În test am inclus seria de
valori și de nonvalori pe care le-am ales în etapa constatativ ă, pe care le-am considerat mai
potrivite pentru vârsta copiilor și pe care le-am corelat cu pove știle alese pentru experimentul
didactic formativ. Fiecare pereche valoare-nonvaloare am asociat-o cu o întrebare.
Pe baza r ăspunsurilor la întreb ări, am remarcat faptul c ă mult mai mul ți preșcolari
identifică (denumesc, recunosc) valoarea moral ă și nonvaloarea opus ă în povești, în povestiri
sau în contexte reale prin compara ție cu situa ția din etapa ini țială. Toți copii identific ă
personajul pozitiv și faptele bune ale acestui personaj, personajul negativ și faptele rele ale
acestui personaj, deci discern între bine și rău, între frumos și urât, între valoare și nonvaloare.
Mult mai pu țini copiii (5 %) prefer ă acum personajul negativ din poveste și unele nonvalori
sau valori negative și mai doresc s ă semene cu acesta. Pe baza observa țiilor asupra
comportamentului copiilor, remarc ăm faptul c ă mulți copii (75%) manifest ă unele
comportamente și atitudini negative (agresivitate, minciun ă, lenevie, dezordonat, ner ăbdători,
neascultători etc.
Analizând datele prezentate, se observ ă o creștere a volumul cuno ștințelor despre
valori dobândite de copiii din grupa mare. Prin compararea rezultatelor ob ținute la cele dou ă
teste, remarc ăm faptul c ă preșcolarii din grupa mare și-au îmbun ătățit cunoștințele despre valori
și nonvalori, atitudinile și comportamentul fa ță de semeni, con știentizează mult mai bine
regulile de comportament.
În urma analiz ării, interpret ării și comparării rezultatelor ob ținute la testul final de
către copiii din grupa mare, putem afirma c ă ipoteza acestei cercet ări s-a confirmat: prin
analizarea și interpretarea pove știlor și povestirilor, prin utilizarea dialogului centrat pe
explicitarea valorilor morale, pre școlarii pot dobândi cuno ștințe declarative din domeniul
moralei (no țiuni, norme, reguli, valori și antivalori), pot face judec ăți morale, î și pot forma
un sistem de valori morale și o conduit ă morală. Toți preșcolarii s-au implicat cu pl ăcere în
activitățile bazete pe pove ști, derulate pe parcursul celor șase luni, activit ăți în care au fost
combinate diverse metode și procedee de educa ție morală (explicația morală, converobirea
morală, povestirea, exeplul direct și exemplul indirect, exerci țiul).

71
BIBLIOGRAFIE

Albu, G. (1998), Imaginea copilului în viziune pedagogic ă, în „ Revista Înv ățământului
Preșcolar”, nr. 1-2
Alexandru, J., Filipescu, V. (1983), Instrumente și modele de activitate în sprijinul
pregătirii preșcolarilor pentru intrarea în clasa I, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Alexis, C. (1975), Omul fiin ță necunoscut ă, în „ Dic ționar al bunei-cuviin țe”, Editura
Albatros, Bucure ști
Andreescu, F. (1990), Pregătirea copiilor pentru școală, în „Revista de Pedagogie”, nr. 12
Andrei, Al. (1979), Valori etice în basmul fantastic românesc , Societatea literar ă „Relief
românesc”, Bucure ști
Bărbulescu, A. (1980), Literatura pentru copii, mijloc de educare moral ă a preșcolarilor, în „
Revista de Pedagogie”, Bucure ști
Bârlea, O. (1991), Basmul românesc, Editura Grai și Suflet-cultura na țională, București
Berger, G. (1989), Omul modern și educația sa. Psihologie și educație, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, București
Bocoș, M. (2003), Teoria și practica cercet ării pedagogice , Editura Casa C ărții de Știință,
Cluj-Napoca
Bratu, B. (1977), Preșcolarul și literatura , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Bunescu, Gh., Școala și valorile morale. Teorii și practici ale dezvolt ării psihosociale , E. D.
P., Bucure ști, 1998
Călinescu, G. (1965), Estetica basmului , Editura pentru literatur ă, București
Ceobanu, C., Cosmovici, A., (2005), Mentalități și structuri axiologice: o perspectiv ă
psihologic ă, Editura Universit ății „Alexandru Ioan Cuza”, Ia și
Chircev, A., Ro șca, Al. (1975), Psihologie general ă, Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București.
Chirilă, A. (1981), În lumea pove știlor, în „Revista de Pedagogie”, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, București.
Chiș, V. (2005), Pedagogia contemporan ă- Pedagogia pentru competen țe, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj- Napoca.
Comenius, J. A. (1968), Didactica Magna , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Crețu, C. (1997), Psiho-pedagogia succesului , Editura Polirom, Ia și
Cristea, R., Cristea, M. (1983), Personalitatea și idealul moral , Editura Albatros, Bucure ști
Culea, L.(coordonator),(2008), Aplicarea Noului Curriculum Pentru Educa ție Timpurie- O
Provocare?, Editura Diana, Pite ști
Drolnitki, O. (1985), Noțiunea de moral ă, Editura Științifică și Enciclopedic ă, București
Egan, K. (2007), Predarea ca o poveste- O abordare alternativ ă a predării și a curriculum-
ului în școala primar ă, Editura Didactica Press, Bucure ști
Grigoraș, I. (1988), Binele și răul, Editura Științifică și Enciclopedic ă, București
Iluț, P. (2004), Valori, atitudini și comportamente sociale: teme actuale de psihosociologie ,
Polirom, Ia și
Ionescu, M. (1998), Educația și dinamica ei, Editura Tribuna Înv ățământului, Bucure ști
Joița, E. (2003), Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova
Kant, (1981), Despre frumos și bine, vol. I și II, Editura Minerva, Biblioteca pentru To ți
Kant, E. (1972), Întemeiere a metafizicii moravurilor , Editura Științifică, București
Key, E. (1978), Secolul copilului, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Locke, J. (1975), Câteva cuget ări despre educa ție, în „ Dic ționar al bunei- cuviin țe”, Editura
Albatros, Bucure ști
Macavei, Elena, (2002), Pedagogie. Teoria educa ției, II, Editura Aramis, Bucure ști
Mihai Floarea, (2005), Mic dicționar de terminologie literar ă și lingvistic ă, București, Editura
Papirus Media

72
Moutsopoulos, E. A., Sfirschi-L ăudat, C., Dedes, C. (2005), Valorile: obiectivarea
intenționalității conștiinței: spre o fenomenologie a valorilor , Editura Omonia, Bucure ști
Mureșan, V., (2001), Axiologie si moralitate: culegere de texte , Editura Punct, Bucure ști
Nicola, I. (1994), Educația morală și estetică, în „ Pedagogie general ă”, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, București.
Nolte, Dorothy Law, Harris, Rachel, Canfield, J., Stoica, Luana, (2006), Copiii înva ță ceea ce
trăiesc: educa ția care insufl ă valori , Humanitas, Bucure ști
Pană, Laura, (2004), Evoluția sistemelor de valori sub influen ța culturii tehnice , Politehnica
Press, Bucure ști
Pavelcu, V. (1977), Cunoașterea de sine și cunoașterea personalit ății, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, București
Piaget, J. (1980), Judecata moral ă la copii , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Pichiu, D., Albut, C., (1994), Teoria valorii și elemente de praxologie , Editura Gh. Asachi,
Iași
Roșca, I. N., (2002), Introducere în axiologie: o abordare istoric ă și sistematic ă, Editura
Fundației „Romania de Maine”, Bucure ști
Șafran, O. (1971), Instruirea moral ă, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
Salade, D. (1995), Educație și personalitate , Editura Casa C ărții de Știință, Cluj- Napoca
Santagostino, P. (2008), Cum să te vindeci cu o poveste , Editura Humanitas, Bucure ști
Șchiopu, V., Verza, E. (1997), Psihologia vârstelor- ciclurile vie ții, ediția a III-a, Editura
Didactică și Pedagogic ă, București.
Stan, Liliana, (1997), Educație și valori: valori educa ționale române ști în context european ,
Editura Spiru Haret, Ia și
Țugulan, L., Toma, M. (1978), Literatura pentru copii , Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București
Vianu, T., Alexandrescu, V., Zaharia, Adriana, Pârvu, I., (1998), Filosofia culturii și teoria
valorilor , Editura Nemira, Bucure ști
Vianu, T., (1942), Introducere în teoria valorilor , Editura Cugetarea, Bucure ști
Vianu, Tudor, (1982), Studii de filosofia culturii, București, Editura Eminescu
Vintilă, Geta, Toader-Coman, Maria, (2007), Gândirea critic ă: o capacitate esen țială a
educației pentru valori: ghid metodologic , Editura Școala Gălățeană, Galați
*** (1976), Culegere de texte literare , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, București
*** (2005), Programa activit ăților instructiv- educative din gr ădinița de copii , Editura
Didactică și Pedagogic ă, București