Studiu De Caz Obligatia Statului De A Remunera Activitatea Diplomatica (1) [632130]

2020
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT – MASTER
SPECIALIZARE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

STUDIU DE CAZ
PRIVIND OBLIGAȚIA STATULUI DE A
REMUNERA ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ

Coord. științific : Conf. Univ. Dr. Adrian Bogdan
Student: [anonimizat]

2020

1
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 2
CAPITOLUL I. Analiza stării de fapt ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe parcursul procesului ………………………….. …………… 8
CAPITOLUL III. Aspecte teoretice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 36
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 38

Introducere
2
Introducere

Defin iția enciclopedica a diplomației este aceea de „arta și practica de a
purta negocieri între reprezentanți împuterniciți ai unor națiuni sau grupuri
diverse”, de altfel, în nicio lucrare, diplomația nu este definită ca meserie, ci doar
ca artă. Acest lucru nu contrazice faptul că cei care se ocupă de aceasta artă
trebuie să fieaartizani de o calitate direct proporțională cu potența statului pe care
il reprezintă . Cunoscut ul diplomat român, Nicolae Titulescu, considera că
„diplomația sin tetizează mai multe științe” pe care „arta diplomaților le pune în
operă în complexele tratative în care sunt angajați”.
În acest sens, putem privi situația Olandei – un teritoriu de 42 de mii de
kilometri2, cu o putere politică destul de mare, comparativ cu Israelul – un stat mult
mai mic, cu un teritoriu de 22 de mii de kilometri2 și aproximativ 7 milioane de
locuitori, care de asemenea este o putere politică însemnată în ciuda diferențelor
evidente dintre cele două. Elementul comun în această situație îl constituie
obiectivele diplomatice ale st atelor respective, obiective care odată concretizate
influențează , și rămân în istoria țărilor și popoarelor respective. Pe cale de
consecință, c u cat statul reprezentat este mai slab, cu atât artizanul reprezentativ
trebuie să fie mai profesionist și mai eficient1.
Charles Calvo descria diplomația ca „stiința relațiilor care exi stă între
diferitele state, așa cum ele rezultă din diferitele lor interese reciproce, din
pricipiile dreptului international și ale tratatelor și convențiilor”.
În noțiunea dreptului diplomatic este inclusă negreșit, activitatea
diplomatică , desfășurată atât de organele interne cât și de organele externe ale

1 www. Cursdeguvernare.ro , Etică Politică

Introducere
3
statului. Stabilirea direcțiilor politicii externe, a strategiei și metodelor de realizare
a acesteia, intră în atribuția statului suveran și independent. În realizarea politicii
externeaa statului, un rol important îl au organele statului pentru relațiile
internaționale. Acestea pot fi organe interne ale statului pentru relațiile
interna ționale sau organe extern e ale statului pentru relațiile internaționale.
Criteriile de demarcație între aceste două categorii de organe sunt dete rminate de
competența pe care oa au și de locul lor în ierarhia sistemului organelor statului .
Această legătură profundă a statului cu reprezentantul și/sau reprezentanții
săi pe scena politică internațională, în speță relația cu cei care înfăptuiesc activități
diplomatice, a stat la baza prezenei lucrări, denumită sugestiv „ Studiu de caz
privind obligația statului de a rem unera activitatea diplomatică ”. Structurată pe
3 capitole, aceasta își propune să aducă în atenție necesitatea recunoașterii și
respectării dreptului personalului diplomatic la remunerarea activității, de către
statul pe care îl reprezintă2.
În primul capitol, Analiza stării de fapt , avand ca obiect de lucru Decizia
nr. 40/2018 Dosar nr. 514/1/2018, pronunțată în ședința publică din data de 4
iunie 2018 (Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 603 din 16/07/2018), am
prezentat reclama ntul, pârâtul și obiectul cererii. Astfel, prin încheierea din 19
februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.041/3/2017, Curtea de Apel București
– Secția a VII -a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a
dispus sesizarea Înaltei Cur ți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul
de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se
dea o rezolvare cu privire la următoarea chestiune de drept: "Interpretarea
dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (3) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei

2 Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a
Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești
din străinătate – publicat în Moni torul Oficial, Partea I nr. 1136 din 01 decembrie 2004 , în vigoare de la 01 ianuarie
2005

Introducere
4
de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, cu
modificările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă persoanele vizate de aceste
texte legale trebuie să aibă calitatea de membri ai C orpului diplomatic și consular
al României pentru o perioadă de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț
Exterior sau doar pe perioada celor cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade
diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte repr ezentanțe ale
României din străinătate".
În capitolul al doilea, denumit Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului , am analizat fiecare temei juridic adus în fața instanței de
către părți, atât individual cât și corelat cu celelalte, cererea fiind întemeiată pe pe
dispozițiile art.3 și urm. din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de
serviciu membrilor Corpulu i diplomatic și consular al României, cu modificările
ulterioare . În același capitol, am prezentat câteva opinii și interpretări ale
instanțelor cu privire la cazul în speță și am arătat modul în care s -a pronunțat
instanța cu privire la dezlegarea chesti unii de drept.
În capitolul al treilea, Aspecte teoretice , am prezentat particularitățile
activităț ii diplomatice, categoriile de personal diplomatic și privilegiile fiscale de
care beneficiază.
Lucrarea se încheie cu câteva concluzii referitoar e la cazul din speța pusă
în discuție, reliefând necesitatea și importanța cunoașterii legislației în vigoare și
avantajul pe care acest lucru îl reprezintă, mai ales, în momentul în care n e
confruntăm cu o încălcare a unui drept .

CAPITOLUL I. Analiza stării de fapt
5
CAPITOLUL I. Analiza stării de fapt

Pornind de la Decizia nr. 40/2018 Dosar nr. 514/1/2018, pronunțată în
ședința publică din data de 4 iunie 2018 (Publicat in Monitorul Oficial, Partea
I nr. 603 din 16/07/2018) , se constată urmatoarele:
Curtea de Apel București – Secția a VII -a pentru cauze privind conflicte
de muncă și asigurări sociale, prin Încheierea din 19 februarie 2018, pronunțată
în Dosarul nr. 2.041/3/2017, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării
unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la
următoarea chestiune de drept:
"Interpretarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (3) din Legea nr. 216/2015
privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și
consular al României, cu modificările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă
persoanele vizate de aceste texte legale trebuie să aibă calitatea de membri ai
Corpului diplomatic și consular al României pentru o perioadă de cel puțin 15
ani în Departamentul de Comerț Exterior sau doar pe perioada celor cel puțin
4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la
ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate "3.
În fapt , la data de 3 iunie 2016, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București – Secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reclamanții
persoane fizice l -au chemat în judecată pe pârâtu l Ministerul Economiei,
Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, solicitând să se constate că
îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de pensie de serviciu de la data intrării

3 www.juri.com

CAPITOLUL I. Analiza stării de fapt
6
în vigoare a Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu me mbrilor
Corpului diplomatic și consular al României, cu modificările ulterioare (Legea
nr. 216/2015), și să fie obligat pârâtul la eliberarea adeverințelor -tip în vederea
obținerii pensiei de serviciu pe ntru fiecare reclamant în parte.
Mai departe, prin Se ntința nr. 3.902/ 7 decembrie 2016, Curtea de Apel
București – Secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția
necompetenței funcționale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București
– Secția a VIII -a conflicte de muncă și asig urări sociale, cauza fiind înregistrată
pe rolul acestei instanțe la data de 23 ianuarie 2017, cu nr. 2.041/3/2017.
Prin Sentința nr. 3.032 din 26 aprilie 2017, Tribunalul București – Secția
a VIII -a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cerere a de chemare în
judecată, ca neîntemeiată. Prima instanță a reținut că reclamanții au avut, pe
perioada misiunilor în străinătate, funcții diplomatice de secretar economic,
respectiv de consilier economic , deci au deținut calitatea de membru al Corpului
diplomatic și consular al României – conform art. 2 lit. d) din Legea nr.
269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României, cu
modificările ulterioare (Legea nr. 269/2003), iar în restul perioadelor lucrate în
țară au avut funcții public e (consilier II/I, consilier cat. A clasa I). Prin urmare,
reclamanții nu au, în calitate de membri ai Corpului diplomatic și consular al
României, o vechime de cel puțin 15 ani și deci nu au dreptul la pensia specială
prevăzută de Legea nr. 216/2015.
De asemenea, i nstanța de fond a apreciat că nu pot fi valorificate criticile
aduse normelor legale incidente, cum ar fi aceea că Legea nr. 216/2015
realizează o discriminare între personalul diplomatic al Ministerului Afacerilor
Externe, căruia nu îi cere condiția de 4 ani în misiuni di plomatice, și personalul
diplomatic din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu
Mediul de Afaceri, căruia îi pretinde aceeași condiție. O soluție legislativă nu

CAPITOLUL I. Analiza stării de fapt
7
poate fi înlăturată pe motiv că este inechitabilă, ci ea va fi aplicată înto cmai, în
litera sa clară, orice drept putând fi recunoscut numai în măsura în care statul
consimte să îl acorde, conform legii pe car e el a adoptat -o. Astfel , legiuitorul are
deplină competență, conform propriilor opțiuni de politică juridică, ce nu pot fi
cenzurate, cel puțin în sistemul de drept român, decât de Curtea Constituțională
(contenciosul administrativ în cazul legislației subsecvente) ori pentru
incompatibilitate cu legislația internațională sau europeană în materia drepturilor
omului, în condiț iile art. 20 alin. (2) sau art. 148 alin. (2) din Constituție.
Reclamanții au formulat apel împotriva acestei sentințe , solicitând
schimba rea în tot a soluției, mai exact, aceștia doreau admite rea ce rerii de
chemare în judecată, astfel cum a fost formulată . În motivarea căii de atac
apelanții au arătat că îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 3 alin. (3) din Legea
nr. 216/2015 pentru a beneficia de pensie de serviciu, considerând nelegală
condiția vechimii de 15 ani ca membri ai Corpului diplomatic și co nsular în
cadrul Departamentului de Comerț Exterior, impusă suplimentar de pârât.
Apelanții au menționat că sintagma din cuprinsul textului legal : "membrii
Corpului diplomatic și consular al României" , se justifică prin faptul că
persoanele provenite din D epartamentul de Comerț Exterior au deținut această
calitate pe perioada trimiterii în misiune cu grade diplomatice și consulare.
La termenul de judecată din 19 februarie 2018, din oficiu, Curtea de
Apel București – Secția VII -a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a
pus în discuție admisibilitatea și necesitatea sesizării instanței supreme, în
vederea pronunțării unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu
chestiunii de drept me nționate .

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
8
CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
Avand ca obiect de lucru Decizia nr. 40/2018 Dosar nr. 514/1/2018,
pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2018 (Publicat ă in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 603 din 16/07/2018) și anume, speța a cărei situație de fapt a
fost prezentată în capitolul anterior , vom analiza în continuare cadrul legal invocat
pe parcursul procesului și vom vedea in ce mod s -a pronunțat instanța, astfel:
În drept , cererea a fost întemeiată, pe dispozițiile art.3 și urm. din Legea nr.
216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic
și consular al României, cu modificările ulterioare ; lege potrivit căreia „alin.
(1)- De prevederile prezentei legi, în situația îndeplinirii condițiilor impuse de
aceasta, beneficiază și membrii Corpului diplomatic și consular al României, cu
o vechime de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț Exterior din Ministerul
Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale, Ministerul
Comerțului și Turismului, Ministerul Comerțului, Ministerul Industriei și
Comerțului, Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului,
Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Economiei și Finanțelor,
Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii
Liberale, Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de
Afaceri, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerul
Economiei, Comerțului și Turismului, denumit în continuare Departamentul de
Comerț Exterior, din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade
diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale
României din străinătate. ”4. În alin.- (3) al aceleiași legi se stipulează: „De
pensia de serviciu prevăzută de prezenta lege, în condițiile prevăzute la alin. (1),

4 https://lege5.ro/Gratuit/g4ztinruha/legea -nr-216-2015 -privind -acordarea -pensiei -de-serviciu -memb rilor-
corpului -diplomatic -si-consular -al-romaniei

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
9
beneficiază și persoanele pensionate din Departamentul de Comerț Exterior care,
la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de pensie din sistemul
public de pensii. "5
Pe parcursul procesului, a pelanții -reclamanți au susținut că , persoanele care
au lucrat în comerț ex terior au fost private ca excepție încă de la inițierea Legii
nr. 216/2015, avizul Consiliului Legislativ cu privire la proiectul acestui act
normativ stabilind, la punctul 1, că "propunerea are ca obiect de reglementare
acordarea Apensiei de serviciu", iar "persoanele beneficiare sunt: a) personalul
diplomaticA și consular, (…), c) persoanele care desfășoară activitate de comerț
exterior și cooperare economică internațională"; voința legiuitorului nu a fost de
a-i exclude, ci, în mod reparatoriu, de a le acorda dreptul la pensie de servici u.
De asemenea, a pelanțiiA au Amai susținut că , din interpretarea gramaticală
a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 216/2015 , rezultă că trebuie să aibă o vechime
de min imum 15 ani în Departamentul deA Com erț Exterior, din care doar pe
perioada de minimum 4 a ni în care au fostA trimiși în străinătate în misiune
permanentă, să aibă grade diplomatice sau consulare. Apelanții au mai arătat că
membrii Corpului diplomatic și consular nu puteau fi decât persoanele care
îndeplineau condițiile stabilite prin Legea nr. 269/2003, care a intrat în vigoare
după anul 2003, moment la care apelanții erau deja pensionari .
Mențiunea din cuprinsul textului legal "membrii Corpului diplomatic și
consular ai României" se justifică prin faptul că persoanele provenite din
Departamentul de Comerț Exterior au deținut această calitate pe perioada
trimiterii în misiune cu grade diplom atice și consulare, respectiv pe durata celor
cel puțin 4 ani în misiuni permanente. Apelanții au invocat și dispozițiile art. 16
din Legea nr. 269/2003, conform cărora gradul diplomatic sau consular deținut se

5 https://lege5.ro/Gratuit/g4ztinruha/legea -nr-216-2015 -privind -acordarea -pensiei -de-serviciu -membrilor –
corpului -diplomatic -si-consular -al-romaniei

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
10
păstrează cu titlu onorific, și prevederile a rt. 5 lit. b) din Normele metodologice
de aplicare a Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor
Corpului diplomatic și consular al României, aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr. 954/2015), referitoare la perioadele de activitate a vute în vedere ca vechime la
stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Lege.
Pe de altă parte, în opinia formulată de intimatul -pârât, persoanele
pensionate anterior datei de 21.08.2015, respectivea anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 216/2015, putea uadobândia calitatea de membru al Corpului diplomatic
și consular al României conformaprevederilora Legii nr. 269/2003, acordarea
pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 216/2015 fiind condiționată de
îndeplinirea calității de membru al Corpului diplomati cași consular al României
atât prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din respectiva lege, cât și prin coroborarea
prevederilor art. 2 lit. H și G din Normele metodologice d e aplicare a Legii nr.
216/2015.
Din interpretarea normelor legale în vigoare rezultă că persoanele angajate
la Ministerul Comerțului, Departamentul de Comerț Exterior sau alte asemenea
instituții prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 acumulează vechime
în activitatea de me mbru al Corpului diplomatic și consular al României numai în
perioada trimiterii în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.
Vechimea minimă în calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al
României pentru acordarea drepturilo r prevăzute de Legea nr. 216/2015 este
stabilită la 15 ani.
Așadar , perioadele cumulate, petrecute în misiuni în străinătate cu grade
diplomatice sau consulare, trebuie să fie de cel puțin 15 ani. Calitatea de membru
al Corpului diplomatic și consular al R omâniei trebuie avută de apelanți pentru o
perioadă de cel puțin 15 ani, la orice dată anterioară depunerii cererii de acordare
a pensiei de serviciu conform Legii nr. 216/2015.

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
11
Instanța de trimitere nu a formulat un punct de vedere propriu -zis cu privire
la chestiunea de drept, ci a realizat o trecere în revistă a mai multor metode de
interpretare juridică a dispozițiilor legale în discuție, astfel:
Într-o interpretare gramaticală, instanța de trimitere apreciază că
dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 se referă la "membrii Corpului
diplomatic și consular al României", calitate care se dobândește potrivit art. 2 alin.
(1) lit. d) teza a II -a din Legea nr. 269/2003 și care trebuie dovedită pentru întreaga
vechime de 15 ani în Departamentul de Comerț Exterior; în plus, legea impune și
o a treia condiție: ca din cei 15 ani vechime în Departamentul de Comerț Exterior
cel puțin 4 ani să fi fost în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare,
la ambasadele, consulatele și alte reprezentan țe ale României din străinătate.
Coroborând aceste dispoziții legale, instanța de trimitere concluzionează că
persoanele angajate la Ministerul Comerțului, Departamentul de Comerț Exterior
sau alte asemenea instituții, prevăzute la art. 3 alin. (1) din Leg ea nr. 216/2015,
acumulează vechime în activitatea de membru al Corpului diplomatic și consular
al României numai în perioada trimiterii în misiune în străinătate cu grade
diplomatice sau consulare, iar calitatea de membru al Corpului diplomatic și
consula r al României trebuie avută pentru o perioadă de cel puțin 15 ani, la orice
dată anterioară depunerii cererii de acordare a pensiei de serv iciu conform Legii
nr. 216/2015.
De asemenea , instanța de trimitere, observă că textul legal nu prevede data
sau peri oada pentru care persoanele trebuiau să aibă calitatea de membru al
Corpului diplomatic și consular, situație ce permite a raporta calitatea de membru
al Corpului diplomatic și consular numai la perioada celor 4 ani în misiune
permanentă în străinătate cu grade diplomatice și consulare.
În interpretarea sistematică, instanța de trimitere face referire la dispozițiile
art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015, care prevăd

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
12
perioadele de activitate ce constituie vechime la stabilirea pen siei de serviciu
prevăzute de lege, observând că legiuitorul a prevăzut distinct perioada în care
activitatea a fost desfășurată în Departamentul de Comerț Exterior și perioada, de
minimum 4 ani, în care activitatea a fost desfășurată în misiuni permanente în
străinătate cu grade diplomatice sau consulare.
Apreciază Curtea de A pel că soluția legiuitorului nu s -ar putea justifica
dacă s -ar aprecia că reprezintă vechime la stabilirea pensiei de serviciu numai
perioada în care activitatea a fost desfășurată în misiune permanentă, singurul caz
în care s -ar fi putut deține grad diplomatic sau consular. Or, normele trebuie
interpretate în sensul de a fi aplicate, iar dispozițiile art. 5 lit. b) din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 nu ar mai avea aplicabilitate
practică pentru că s -ar suprapune cu cazul de la lit. c) a aceluiași articol.
Din i nterpretarea literală a dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizării,
instanța de trim itere a ajuns la concluzia că, aflându -ne în materia pensiilor de
servi ciu, excepție de la sistemul public de pensii, rezultă că numai membrii
Corpului diplomatic și consular al României pot beneficia de pensie de serviciu,
iar persoanele provenind din Dep artamentul de Comerț Exterior trebuie să
dovedească că au deținut această calitate, în misiuni permanente cu grade
diplomatice și consulare, pe o perioadă de cel puțin 15 ani.
Referindu -se la dispozițiile legale abrogate prin Legea nr. 216/2015,
instanța d e trimitere menționează că la art. 9 din lege s -a prevăzut că "La data
intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 96/2013 (…)" care, în cuprinsul art. 1, prevedea că "Membrii Corpului
diplomatic și consular al Ro mâniei, cu o vechime neîntreruptă de cel puțin 15 ani
în Ministerul Afacerilor Externe, care la data de 31 august 2010 erau pensionari,
pot beneficia de o indemnizație diplomatică în cuantum lunar de maximum 3.571
lei." [alin. (1)] și "Indemnizațiile diplo matice prevăzute la alin. (1) se pot acorda
pentru un număr maxim de 250 de persoane." Acest din urmă text legal nu a vizat,

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
13
așadar, și categoria persoanelor provenind de la Departamentul de Comerț
Exterior, ci numai a membrilor Corpului diplomatic și cons ular din Ministerul
Afacerilor Externe.
Prin raportul întocmit în cauză, se apreciază că sunt întrunite toate condițiile
pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, pe
fondul chestiunii supuse dezbaterii fiind propusă solu ția potrivit căreia, în
interpretarea dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizării, de prevederile Legii nr.
216/2015 beneficiază și membrii Corpului diplomatic și consular al României
care au desfășurat activitate în Departamentul de Comerț Exterior cel puțin 15 ani,
din care cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare
la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, fără
a fi necesară o vechime de 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplom atic
și consular.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea, raportul întocmit
de judecătorii – raportori și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită,
constată următoarele: Cu privire la admisibilitatea sesizării, pentru regularitatea
sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri
prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie
o serie de condiții de admisibilitate a a cestei proceduri, condiții care, în acest caz,
sunt întrunite în mod cumulative.
Chestiunea de drept , în speță, este determinantă pentru soluționarea pe fond
a cauzei, fiind esențial să se stabilească dacă legea impune sau nu condiția
vechimii de 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al
României, pentru ca reclamanții să beneficieze de pensia de serviciu prevăzută de
Legea nr. 216/2015. Astfel, ju decând în primă instanță, tribunalul a respins
cererea de chemare în judecată, reținând că niciunul dintre reclamanți nu a fost
membru al Corpului diplomatic și consular al României cu o vechime de cel puțin
15 ani în această calitate.

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
14
Prin apelul formulat împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au
susținut inter preta rea potrivit căreia , legea nu prevede cerința de a fi avut grade
diplomatice sau consulare pe o perioadă de minimum 15 ani, ci doar pe perioada
celor cel puțin 4 ani în misiuni permanente la ambasadele, consulatele și alte
reprezentanțe ale României d in străinătate.
În schimb, prin întâmpinarea formulată în apel, intimatul – pârât a arătat că
unul dintre motivele pentru care nu au fost eliberate adeverințele -tip în vederea
obținerii pensiei de serviciu este că reclamanții nu au fost membri ai Corpului
diplomatic și consular al României cu o vechime de cel puțin 15 ani în
Departamentul de Comerț Exterior, la data pensionării pentru limită de vârstă
deținând funcții publice.
Atât din jurisprudența indicată de instanța de trimitere, cât și din punctele
de vedere ale părților rezultă divergența de interpretare a art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 216/2015 cu privire la condiția ca membrii Corpului diplomatic și consular al
României să fi avut această calitate pe o perioadă de 15 ani pentru a beneficia de
pensia d e serviciu. Se constată așadar existența unei chestiuni de drept reale, care
privește interpretarea diferită a unui text de lege neclar, ce prezintă o dificultate
suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul
rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini
care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.
În acest caz , Legea nr. 216/2015 a intrat în vigoare recent, având prevederi
diferite de cele ale Ordon anței de urgență a Guvernului nr. 36/2003 (abrogată prin
art. 196 din Legea nr. 263/2010). Divergențele de interpretare nu au fost înlăturate
și nici nu au făcut obiectul unei jurisprudențe constante a instanțelor, chestiunea
de drept nu a fost încă dezleg ată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nu face
obiectul unui recurs în interesul legii.

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
15
Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, spre deosebire de
reglementarea anterioară6, care prevedea că beneficiază de pensie de serviciu
"membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au
desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională",
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 îi menț ionează ca beneficiari ai pensiei de
serviciu doar pe membrii Corpului diplomatic și consular al României cu o
vechime de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț Exterior.
Aceasta se explică nu prin faptul că legiuitorul ar fi dorit să excludă de la
beneficiul pensiei de serviciu persoanele care au desfășurat activitate de c omerț
exterior , ci prin aceea că, în baza art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 269/2003,
persoanele provenind de la Departamentul de Comerț Exterior au calitatea de
membri ai Corpu lui diplomatic și consular al României pe perioada trimiterii lor
în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Cum art. 3 alin. (1)
din Legea nr. 216/2015 impune și condiția ca, din cei cel puțin 15 ani de activitate
în Departamentul de Co merț Exterior, cel puțin 4 ani să fie în misiuni permanente
cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte
reprezentanțe ale României din străinătate, rezultă că persoanele vizate de norma
legală în discuție dobândesc ope legis calit atea de membri ai Corpului diplomatic
și consular prin trimiterea lor în misiune în străinătate.
Referirea din art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 doar la membrii
Corpului diplomatic și consular al României este cea care a stat la baza
interpretărilor divergente cu privire la perioada în care trebuie deținută calitatea
de membru al Corpului diplomatic și consular pentru a beneficia de pe nsia de
serviciu. Astfel, anumite instanțe au apreciat că este necesară o vechime de cel
puțin 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular, condiție

6 N.r. reglementare cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2003

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesulu i
16
diferită de cea privind vechimea de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț
Exterior.
Această interpretare a legii este greșită, în primul rând, utilizând
interpretarea gramaticală a textului legal, se constată că cerința vechimii de cel
puțin 15 ani se referă la activitatea în Departamentul de Comerț Exterior, fără a
se prevedea o anumită vechime în calitatea de membru al Corpului diplomatic și
consular, situație ce permite a raporta această calitate numai la perioada celor 4
ani în misiune permanentă în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.
În al doilea rând, printr -o interpretare logică și folosind argumentul că legea
trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, se poate observa că dacă
legiuitorul ar fi intenționat să impună condiția vechimii de cel puțin 15 ani în
calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular nu s -ar mai justifica
prevederea condiției privind vechimea de cel puțin 4 ani în misiuni permanente
cu grade diplo matice sau consulare în străinătate. În acest sens trebuie remarcat
că, potrivit art. 2 alin. (1) și art. 17 alin. (1) și (3) din Legea nr. 269/2003,
persoanele provenind de la Departamentul de Comerț Exterior nu pot dobândi
calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular decât prin trimiterea lor în
misiune în străinătate cu funcții echivalente gradelor diplomatice sau consulare.
Or, dacă s -ar interpreta că legea impune condiția vechimii de 15 ani în calitatea
de membru al Corpului diplomatic și con sular, dobândită doar prin trimiterea în
misiune în străinătate, ar părea inutilă condiția privind vechimea de cel puțin 4 ani
în aceste condiții.
În al treilea rând, utilizând metodele de interpretare sistematică și
teleologică, intenția legiuitorului poa te fi determinată prin analiza dispozițiilor art.
5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015, care prevăd
perioadele de activitate ce constituie vechime la stabilirea pensiei de serviciu,
după cum urmează:

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
17
– perioadele în care persoanele p revăzute la art. 2 au desfășurat activitate în
Departamen tul de Comerț Exterior (lit. b);
– perioadele în care persoanele prevăzute la art. 2 lit. G au desfășurat
activitate de minimum 4 ani în misiuni permanente în străinătate cu grade
diplomatice sau con sulare (lit. c).
În același timp , se poate observa că legiuitorul prevede distinct perioada în
care activitatea a fost desfășurată în Departamentul de Comerț Exterior și perioada
de minimum 4 ani în care activitatea a fost desfășurată în misiuni permanente în
străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Soluția legislativă n u s-ar putea
justifica dacă s -ar aprecia că reprezintă vechime la stabilirea pensiei de serviciu
prevăzute de lege numai perioada în care activitatea a fost desfășurată în misiune
permanentă, singurul caz în care s -ar fi putut deține grad diplomatic sau co nsular.
În acest sens , este lipsit de relevanță faptul că, după încheierea misiunii în
străinătate și până la data pensionării, persoanele beneficiare au deținut funcții
publice de execuție sau contractuale în Departamentul de Comerț Exterior, din
moment c e dispozițiile art. 5 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii
nr. 216/2015 prevăd clar că reprezintă vechime la stabilirea pensiei de serviciu și
perioada desfășurării activității în Departamentul de Comerț Exterior, iar nu
numai cea în care p ersoanele în cauză au fost membri ai Corpului diplomatic și
consular.
De altfel, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015
enumeră categoriile de persoane care beneficiază de pensie de serviciu, iar la lit.
G se referă la membrii Cor pului diplomatic și consular al României cu o vechime
de cel puțin 15 ani în Departamentul de Comerț Exterior, din care cel puțin 4 ani
în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele,
consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, care au împlinit
vârsta de 60 de ani, având funcții de încadrare specifice activității

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
18
Departamentului de Comerț Exterior (spre exemplu, consilier clasa I grad
profesional superior, consilier I, consilier IA, secretar economic I, economist ,
inginer), funcții care nu sunt identice gradelor diplomatice și consulare.
În concluzie, condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015
pentru ca o persoană să beneficieze de pensia de serviciu sunt următoarele:
1.să fi avut calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României,
în decursul carierei profesionale, fără a prezenta relevanță perioada de timp în
care a deținut această calitate;
2.să fi desfășurat activitate în Departamentul de Comerț Exterior cel puțin 15 ani;
3.să aibă o vechime de cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice
sau consulare la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din
străinătate.7
Având în vedere faptul că pensia prevăzută de Legea nr. 216/2015 are
regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă, potrivit art. 1 din lege, este
necesară și îndeplinirea condiției privind împlinirea vârstei de 60 de ani. În ceea
ce privește prima condiție, referitoare l a calitatea de membru al Corpului
diplomatic și consular, aceasta trebuie verificată în concret, în funcție de legea
privind statutul diplomaților în vigoare la momentul desfășurării activității.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 17 alin. ( 1) și (3) din Legea nr.
269/2003, persoanele angajate în Departamentul de Comerț Exterior dobândesc
calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular prin trimiterea lor în
misiune în străinătate cu funcții echivalente gradelor diplomatice sau consula re.
Această modalitate de a face parte din Corpul diplomatic și consular este însă
aplicabilă doar activităților desfășurate după int rarea în vigoare a acestei legi.

7 https://lege5.ro/Gratuit/g4ztinruha/legea -nr-216-2015 -privind -acordarea -pensiei -de-serviciu -membrilor –
corpului -diplomatic -si-consular -al-roman iei

CAPITOLUL II. Analiza cadrului legal invocat pe
parcursul procesului
19
În schimb, potrivit art. 1 și 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.070/1990
pentru aprobarea S tatutului Corpului Diplomatic și Consular al României, în
vigoare în perioada noiembrie 1990 -iunie 2003, calitatea de membru al Corpului
diplomatic și consular o puteau avea numai persoanele angajate în Ministerul
Afacerilor Externe, iar nu și cele care au desfășurat activitate de comerț exterior
și cooperare economică internațională în alte ministere. De aceea, art. 4 alin. (1)
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2003 făcea referire la "celelalte
persoane care au desfășurat activitate de comerț ex terior și cooperare economică
internațională".
Concluzionând , chestiunea de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte
de Casație și Justiție urmează a fi dezlegată în sensul că , legea nu impune condiția
vechimii de cel puțin 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic și
consular, pentru ca persoanele vizate de dispozițiile art. 3 alin. (1) și (3) din Legea
nr. 216/2015 să beneficieze de pensia de serviciu . Pentru considerentele expuse,
Înalta Curte de Casație și Justiție, decide admite rea sesizăr ii formulate de Curtea
de Apel București , în Dosarul nr. 2.041/3/2017, privind pronunțarea unei hotărâri
prealabile și, în consecință, stabilește că:
„În interpretarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (3) din Legea nr.
216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic
și consular al României, cu modificările ulterioare, de prevederile legii
beneficiază și membrii Corpului diplomatic și consular al României care au
desfășurat activitate în Departamentul de Comerț Exterior cel puțin 15 ani, din
care cel puțin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la
ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, fără
a fi necesară o vechime d e 15 ani în calitatea d e membru al Corpului diplomatic
și consular. Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2018. ”8

8 www.juri.ro

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
20
CAPITOLUL III. Aspecte teoretice

Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor și regulilor, care
reglementează activitatea diplomatică. Aceste norme și reguli sunt supuse
jurisdicției dreptului internațional public , și sunt destinate conferirii unui statut
special instituțiilor interne sau externe ale acestora, însărcinate, permanent sau
temporar, să îndeplinea scă misiuni pe plan extern. În același timp , reglementează
desfășurarea activităților oficiale ale membrilor personalului diplomatic,
oferindu -le drepturi, imunități și privilegii, potrivit unui standard minim și
instituie limitele exercitării funcțiilor lor i nternaționale.
Reprezentarea statelor în contextul relațiilor cu alte state se realize ază prin
intermediul a două categorii de organe : organe interne și organe externe.
Organele interne ale statului pentru relațiile internaționale
1. Șeful statului .
Șeful statului este cel mai înalt reprezentant din domeniul afa cerilor externe,
fie ca organ unipersona l, fie ca organ collegial. Acesta are o serie de atribuții în
domeniul relațiilor externe, care se concretizează în: declararea stării de război și
de pace; încheierea unor tratate internaționale; emiterea deplinelor pute ri;
acordarea dreptului de azil, ș.a. Alături de aceste atribuții, se bucură de o serie de
imunități cât timp se află în străinătate : imunitate de jurisdicție penală și civilă,
inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea reședinței șefului statului și privilegii
fiscal și vamal.
2. Guvernul
Guver nul reprezintă organul suprem al administrației de stat, el fiind acela, care
stabilește politica externă a statului. Activitatea guvernului poate privi

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
21
următoarele: adoptarea unor norme referitoare la activitatea de politică externă a
statului; luarea uno r măsuri privind încheierea unor acorduri internaționale;
coordonarea activității din domeniul relațiilor externe.
Pe teritoriul statului străin, șeful guvernului beneficiază de drepturile și întregul
ansamblu de imunități al e reprezentanților diplomatici.
3. Ministerul Afacerilor Externe
Având în vedere faptul că, nici ș eful statului și nici guvernul, nu au întotdeauna
posibilitat ea de a întreține relații cu celelalte state , a fost înființat Min isterul
Afacerilor Externe, căruia i s -a dat rolul de a coordona politica externă a statului
său. Astfel, această instituție are următoarele atribuții : dirijarea activităților
misiunilor diplomatice; purtarea de tratative cu misiunile diplomatice străine;
elaborarea unor proiecte de tra tate internaț ionale; supravegherea executării unor
tratate internaționale etc. Angajarea statului prin intermediul Ministerului
Afacerilor Externe se poate face doar în limita competenței sale. În străinătate,
Minis trul de Externe se bucură de : imunitate personală; imu nitate de jurisdicție
civilă și penală; inviolabilitatea bagajelor.
Organele externe ale statului pentru relațiile internaționale
Pe baza reciprocității și a consimțământului, statul în virtutea suveranității
sale poate stabili relații diplomatice cu alte state și să creeze misiuni diplomatice
și consulare pe teritoriul acestora. În ceea ce privește d reptul statelor de a t rimite
misiuni diplomatice, precum și de a primi astfel de misiuni, acesta este numit drept
de legație (poate fi activ -trimiterea de misiuni diplomatice sau pasiv -primirea de
misiuni diplomatice).
Misiunile diplomatice contribuie la dezvoltarea relații lor interstatale , dar și la
apărarea intereselor statului pe care îl reprezintă, precum și pe cele ale cetățenilor

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
22
conaționali. Trimiterea de misiuni diplomatice este o facultate a statului, și nu o
obligație a acestuia, iar o clasificare a acestora ar arăta, astfel:
1. După durata misiunii , avem: misiuni diplomatice temporare și misiuni
diplomatice;
2. În funcție de sarcinile pe care le are de îndeplinit misiunea diplomatică :
misiunea diplomatică cu sarcini generale și misiunea diplomatică trimisă
cu însărcinare precisă ;
3. După subiectul de drept international : misiuni diplomatice ale statelor pe
lângă organizațiile internaționale interguvernamentale și misiunile
permanente ale organizațiilor internaționale interguvernamentale pe lângă
state;
4. După rangul misiunil or diplomatice : Ambasada, Nunțiatura apostolică,
Legația, Înaltul Comisariat și Internunțiatura.
Referitor la delegațiile la conferințele și la organizațiile internațio nale, cu
ocazia organizării acestora, statele trimit anumite delegații cu rolul de a le
reprezenta interesele și/sau pentru a -și susține punctul de vedere ref eritor la o
anumită problemă.
Pe de altă parte, misiunea special ă, așa cum reiese di n art. 1 al Convenției din
1969, este "o misiune temporară, având un caracter de reprezentare a statului,
trimisă de un stat pe lângă un alt stat, cu consimțământul acestuia din urmă, pentru
a îndeplini pe lângă el o sarcină determinată". Din punct de vedere structura l,
misiunea special ă, este formată din: personal diplomatic – condus de șeful
misiunii, personal tehnico -administrativ și personal de serviciu.
Personalul misiunii special e este trimis, și trebuie să aibe, cetățenia statului pe
care îl reprezintă. Iar s tatul care primește misiunea are dreptul de a declara
oricând, pe orice membru a l misiunii, persoană non -grata . Dintre i munitățile și
privilegiile de care beneficiază personalul misi unilor special, amintim :

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
23
inviolabilitatea persoanei; inviolabilitatea domi ciliului; imunitatea de jurisdicție
penală; imunitatea restrânsă de jurisdicție civilă și administrativă; libertatea de
circulație pe teritoriul statului de reședință.
Misiunile diplomatice permanente sunt de două feluri: misiuni diplomatice
de tip classic ( Ambasade și Legații ) și misiuni diplomatice de tip nou ( Înaltele
comisariate și misiunile diplomatice permanente ale statului pe lângă
organizațiile internaționale ).
Ambasada are cel mai înalt rang, aceasta reprezintă cea mai importantă misiune
diplomatică permanentă de tip classic și este condusă de un ambasador. Pe de altă
parte, Legația este tot o misiune dipl omatică permanentă, dar de rang inferior,
care este condusă de un ministru plenipotențiar sau de un ministru rezident.
Nunțiatura , face parte din categoria ambasadelor, este o misiune diplomatică
folosită de Vatican în relațiile sale cu alte state, ea fiind condusă de un nunțiu
papal . În același timp, internunțiatura , care face parte din categoria le gațiilor,
este tot o misiune diplomatică folosită de Vatican , dar de un rang inferior, condusă
de un internunțiu .
Înaltele comisariate sunt misiunile folosite de unele state în scopul stabilirii unor
relații, care prezintă anumite interese speciale. Misiunile diplomatice permanente
ale statelor pe lângă organizațiile internaționale sunt instituite pentru a
reprezenta statul respectiv pe lângă o organizație internațional ă. Aceste misiuni
au următoarele funcții: să asigure reprezentarea statului acredit ant pe lângă
organizație internațională; să mențină legătura între statul acreditant și organizația
internațională; să poarte negocieri cu organizația internațională sau în cadrul ei;
ș.a.
Structura mi siunilor diplomatice diferă de la țară la țară, chiar ș i de la mis iune la
misiune, în principiu însă, misiunile diplomatice permanente se structureaz ă pe
următoarele compartimente.

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
24
1. Cancelaria , care are rolul de a coordona și supraveghea activitatea misiunii
(condusă de către Șeful cancelariei);
2. Biroul economic și commercial , care se ocupă de dezvoltarea relațiilor
economice dintre statul acritar și stat ul acreditant;
3. Biroul atașatului cultural – atașatul cultural este cel care se ocupă cu
organizarea activităților culturale principale desfășurate de misiunea
diplomatică în statul acreditar;
4. Biroul atașatului militar (terestru, naval și aerian) – atașatul militar are o
dublă subordonare, o primă subordonare o are față de șeful misiunii
diplomatice, iar cealălaltă o are față de ministrul apărării naționale. Militarii
de carieră care formază această structură, au rolul de a cunoaște foarte bine
structurile militare ale celor două state, în vederea găsiri posibilității de a
colabora în plan militar cu statul acreditar;
5. Biroul de presă , sintetizează informațiile apărute în presa locală
transmițându -le organelor abilitate ale statului acr editant, și transmite
presei locale informații de interes general referitoare la situațiile existente
în statul acreditant.
Secția consulară9- atunci când, în capitala statului acreditar, nu există o misiune
consulară, misiunea diplomatică poate înființa o secție consular ă, a cărei activitate
este identică c u activitatea oricărui consulat.
Potrivit Convenției de la Viena, în cadrul acestor compartimente își
desfășoară activitatea următoarele categorii de membrii ai misiunii dip lomatice:
șeful misiunii diplomatice; membrii personalului misiunii diplomatice (membrii
personalului diplomatic; membrii personalului tehnic și administrativ și membrii
personalului de serviciu) și personalul privat al misiunii diplomatice.

9 art 3 al Convenției de la Viena din 1961

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
25
Șeful mis iunii diplomatice este persoana însărcinată de statul acreditant să
acționeze în această calitate. Acesta poate avea următorul rang:
-ambasador sau nunțiu papal (care este acreditat pe lângă șeful statului străin);
-ministru plenipotențiar sau internunțiu (care este acreditat pe lângă șeful statului
străin);
-însărcinat cu afaceri (care este acreditat pe lângă ministrul de externe).
Ambasadorul și miniștrii sunt numiți de șeful statului acreditant, iar însărcinatul cu
afaceri este numit de ministrul afacer ilor externe al statului acreditant. Consilierii ,
secretarii , atașații militari , atașații culturali și atașații de presă . Atașatul militar
trebuie să fie acceptat și de către statul acreditar. Membrii personalului diplomatic
beneficiază de un rang diplomat ic.
Personalul tehnic și administrativ, e ste format din agenți de execuție
(secretarii tehnici, referenții de specialitate, contabilii, arhivarii, translatorii,
dactilografii etc.), care pot fi și cetățeni ai statului acreditar.
Personalul de serviciu – este constituit din persoanele, care asigură deservirea
misiuni diplomatice (personal de îngrijire, pază și conducători auto).
Personalul privat al misiunii diplomatice , nu este angajat al statului acreditant
ci al unui memb ru al misiunii diplomatice.
Alături de aceste categorii, mai trebuie menționat faptul că, se bucură de un regim
juridic special, familiile membrilor misiunii diplomatice , care beneficiază de
anumite imunități și privilegii.
Așa cum am arătat în primul capitol al prezentei lucrări, legislația română,
prin lege cadru în materie, și anume Legea nr.269 din 17 iunie 2003 privind
Statutul Corpului diplomatic și consular, art.2 menționează faptul că „Au calitate
de membri ai Corpului Diplomatic și cons ular al României ministrul afacerilor
externe, secretarii de stat și subsecretarii de stat din Ministerul Afacerilor Externe,

CAPITOLUL III. Aspecte teor etice
26
dar și personalul diplomatic și consular care își desfășoară activitatea în
administrația central a Ministerului Afacerilor Extern e, la ambasade, misiunile
permanente pe lângă organizațiile internaționale și oficiile consulare ale României;
inclusive persoanele provenind de la Departamentul de Comerț Exterior și de la
alte ministere și instituții, pe perioada trimiterii lor în misiun e în străinătate cu
grade diplomatice sau consulare.”
Cazul din speța propusă prezintă interes tocmai prin prisma faptului că,
reclamanții, deși au făcut parte din una dintre aceste categorii, nu au putut beneficia
de pensia cuvenită din cauza unor deficiențe de interpretare a art. 3 alin. (1) și (3 )
din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului
diplomatic și consular al României.
Începutul și sfârșitul activității agenților diplomatici10
Numirea agenților diplomatici cade în sarcina statului acreditant. Convenția de la
Viena, din 1961, în art. 4, alin.1 stipulează astfel: " statul acreditant trebuie să se
asigure că, persoana pe care intenționează să o acrediteze ca șef al misiunii în
statul acreditar, a primit agrementul acestui stat ". Actul prin care se solicită
agrementul este confidențial și se numește "cerere de agrementare".
Scrisorile de acreditare reprezintă un document oficial, care atestă calitatea ș efului
misiunii diplomatice, acestea sunt adresate șefului statului acreditar, fiind semnate
de șeful statului a creditant. Scrisorile de acreditare cuprind următoarele mențiuni:
denumirea șefului statului acreditant; denumirea șefului statului acreditar; numele,
titlul și rangul diplomatic al persoanei numite ca șef de misiune. Intrarea în funcție
a șefului misiunii diplomatice, se consideră că, se face în momentul prezentării
scrisorilor de acreditare , prezentare care se face într -un cadru solemn . Convenția
de la Viena, din anul 1961, referitoare la misiunile diplomatice stabilea că acest
moment al intrării în funcț ie poate fi și cel al notificării sosirii șefului misiunii
diplomatice în statul acreditar. În situația în care este numit un șef de misiune

10 Curs Drept Diplomatic și consular/ Adrian Bogdan/ Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
27
diplomatică pentru mai multe state, se impune obținerea unui acord prealabil de la
fiecare stat acreditar.
Personalul misiunii diplomatice este numit de către statul acreditant, fără a mai fi
necesar vreun agrement din partea statului acreditar. Pentru personalul de serviciu,
statul acreditant are obligația să notifice aceste numiri Ministerului Afacerilor
Externe al statului acreditar.
Sfârșitul misiunii agenților diplomatici este rezultatul unui act unilateral, care
emană, fie de la statul acredita nt, fie de la statul acreditar.
Inviolabilitățile misiunii diplomatice
Instituția imunitățil or și privilegiilor diplomatice, constituie o garanție pentru
activitatea diplomatică, întrucât, în absența acestor imunități și privilegii, agentul
diplomatic ar fi în imposibilitate a de a -și exercita atribuțiile. În decizia din
24.05.1980 referitoare la person alul diplomatic și consular al S.U.A. la Teheran,
Curtea Internațională de Justiție sublinia că obligațiile statului acreditant nu au o
bază contractuală, ci rezidă din normele dreptului internațional public.
Privilegiile constau în anumite avantaje acordate agenților și reprezentanților
diplomatici (scutirea de la plata impozitelor, dreptul de a folosi anumite mijloace
de comunicare, scutirea de la plata taxelor vamale etc.).
Imunitățile reprezintă exceptarea perso anelor, care exercită o activitate
diplomatică precum și exceptarea bunurilor, care le aparțin lor, de la jurisdicția
penală, civilă și de execuție a statului acreditar. Convenția de la Viena din 1961
stipulează imunitățile și privilegiile de care se bucur ă misiunile diplomatice
permanente, și anume: inviolabilitatea sediului; inviolabilitatea arhivei;
inviolabilitatea corespondenței diplomatice. Inviolabilitățile rezidă în ocrotirea
acordată de către statul acreditar personalului diplomatic, localului și a rhivei,
precum și altor bunuri aparținând misiunii diplomatice, împotriva oricăror

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
28
pericole, presiuni sau amenințări ce ar putea fi exercitate asupra acestora pentru a
influiența activitatea diplomatică.
Imunitățile, privilegiile și facilitățile personalu lui misiunii diplomatice
Personalul diplomatic se bucură de următoarele privilegii, imunități și
inviolabilități:
1. Privilegii diplomatice : privilegii fiscale; privilegii vamale; privilegiul
administrării justiț iei; libertatea de comu nicare; libertatea de m ișcare, ș.a.
2. Imunități diplomatice : imunitatea de jurisdicție(civilă, penală și
administrativă); imunitatea de execuție; exceptarea agentului diplomatic de
la obligația de a depune mărturie.
3. Inviolabilități diplomatice : inviolabilitatea personală a agentului
diplomatic.
Ne vom opri la a dezvolta câteva aspecte legate de privilegiile fiscale, acestea fiind
unul din punctele de interes ale prezente i lucrări, de altfel, de acest lucru depinde
o mai bună înțelegere a speței propuse.
Pentru început, p recizăm că nu tot personalul misiunii diplomatice se bucură d e
privilegii fiscale și vamale, de la acesta este exclus personalul administrativ, tehnic
ori de serviciu al unei misiuni diplomatice, dacă sunt cetățeni ai statului acreditar
sau cu reședința perm anentă pe teritoriul său. Deși, din punct de vedere juridic,
tratamentul fiscal variază de la un stat la altul, totuși, există o practică generală,
care constă în scutirea diplomaților de impozite.
Scutirea fiscală are la bază motive de curtoazie internați onală bazate pe principiul
reciprocității, și privește, de regulă, impozitele personale cu caracter direct.
Fundamentul juridic internațional al privilegiilor de ordin fiscal îl regăsim în
Convenția de la Viena din anul 1961 privind relațiile diplomatice.
De asemenea, s cutirea fiscală, pe lângă caracterul procesual, care constă în
imposibilitatea de a acționa contra agentului diplomatic pentru colectarea unui

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
29
impozit, are și o natură substanț ială, excluzând agentul diplomatic din categoria
subiectel or asupra cărora își fac aplicarea normele juridice fiscale. Și imobilele
aparținând misiunilor diplomatice, care sunt în proprietatea statului acreditant sau
chiar a agentului diplomatic, dar care sunt folosite pentru scopuri oficiale,
beneficiază de priv ilegii fiscale, care vizează impozitul funciar cât și impozitul ce
trebuie perceput în momentul cumpărării imobilelor.
Convenția de la Viena din anul 1961, stipulează în mod expres faptul că : șeful
misiunii și statul acreditant sunt scutiți de orice impozi te și taxe naționale sau
regionale asupra localurilor misiunilor diplomatice . Sediul materiei privind
privilegiile fiscale îl regăsim în art. 34 al Convenției de la Viena. Potrivit acestui
articol: “agentul diplomatic va fi scutit de toate impozitele și ta xele personale…”.
Există totuși anumite categorii de taxe și impozi te, care trebuiesc plătite de agentul
diplomatic, de exemplu: impozitele indirecte; taxele și impozitele asupra
imobilelor particulare; impozitele pe succesiune; taxele judiciare ș.a.
Articolul 39 al Convenției de la Viena, în legătură cu material
succesiunilor,precizează că în caz de deces al unui membru al misiunii sau al unui
membru al familiei sale, care nu este cetățean al statului acreditar sau nu are
reședința permanent, statul acr editar va permite recuperarea bunurilor mobile ale
defunctului, cu excepția celor care au fost dobândite în țară și care fac obiectul unei
interdicții de export.11
Cât privește conformarea statelor față de obligația asumată prin Convenție,
marea majoritate a guvernelor au declarat că devenind părți la Convenție, ele nu
aveau de făcut nici o modificare în reglementările lor interne în vigoare, deoarece
în cazul lor se aplică principiul după care tratatele internaționale acceptate de ele
devin o parte a sistemului legal și automat au prioritate față de orice prevedere

11 Drept diplomatic și consular – note de curs/ Gabriel Micu/ Universitatea Andrei Saguna Constanța – Facultatea
de Drept și Științe Administrative

CAPITOLUL I II. Aspecte teoretice
30
anterioară care ar fi incomparibilă; altele însă au introdus noi reguli interne pentru
a adapta l egislația națională la obligațiile asumate prin Convenție.12
Privilegii de ordin vamal
Agenții diplomatici sunt scutiți de drepturile de vamă, care se percep cu ocazia
importului de bunuri. Fundamentul acestui privilegiu îl constituie , asemeni
privilegiilor fiscal e, curtoazia internațională și principiul reciprocității.. Un alt
argument în sprijinul acestui privilegiu, ar fi acela că, datorită dificultăților pe care
le-ar implica insistența de a controla bagajele, se impune evitarea acestui lucr u.
Convenția de la Viena din 1961, în art. 36 statuează că personalul misiunii
diplomatice beneficiază de scutirea de taxe vamale pentru bunurile fie destinate
activității sale, fie destinate folosinței personale.
Un privilegiu mai recent care, în viziune a noastră, se subsumează privilegiilor
fiscale, este scutirea de la obligația, prevăzută de legislație , privind asigurările
sociale. În conformitate cu art. 33 al Convenției de la Viena din 1961: “agentul
diplomatic este scutit de dispozițiile cu privire la asigurările sociale î n vigoare în
statul acreditar”. Tot în cadrul acestui articol se prevede că, în situația în care
agentul diplomatic vrea să -și plătească contribuția la asigurările sociale, el o poate
face, cu excepția situației, în care sunt încălc ate acorduri refe ritoare la asigurările
sociale. Beneficiul privilegiilor ia sfârșit odată cu încetarea calității de agent
diplomatic și părăsirea teritoriului statului acreditar.
Privilegiul administrării justiției
Acest privilegiu a funcționat în trecutul îndepărtat, dar în ziua de azi el nu -și mai
face aplicabilitate, întrucât, în caz contrar, trimisul diplomatic s -ar subroga în rolul
unui judecător, activitate pentru care el nu are pregătirea necesară.

12 Privilegiile și imunitățile diplomatice / Roșca Ciprian Silviu/ Universitatea Transilvania, Brașov

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
31
Dreptul de a arbora drapelul și stema statul ui acreditant Fundamentul juridic al
acestui drept îl regăsim în Convenția de la Viena, din anul 1961, care stipulează
că: "Misiunea și șeful său au dreptul să arboreze drapelul și să pună stema statului
acreditant pe localurile misiunii, inclusiv pe reșed ința șefului de misiune și pe
mijloacele de transport ale acestuia". Exercitarea acestui drept se face în
concordanță cu protecția și cu regulile locale fiind reglementat, de regulă, în cadrul
unor convenții bilaterale.
Libertatea de comunicare
În art. 27 al Convenției de la Viena, din 1961, se stipulează că: "statul
acreditar permite și ocrotește comunicarea liberă a misiunii în orice scopuri
oficiale. Pentru a comunica cu guvernul, precum și cu celelalte misiuni și consulate
ale statului acreditan t, oriunde se găsesc acestea, misiunea poate folosi toate
mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici și mesajele în cod
cifrat". Se prevede în mod expres că pentru folosirea unui post de radio -emisie, de
către misiunea diplomatică, t rebuie obținut un acord prealabil al statului acreditar.
Tot Convenția de la Viena prevede o serie de reguli referitoare la ocrotirea libertății
de comunicare, și anume:
– corespondența oficială a misiunii diplomatice este inviolabilă;
– valiza diplomatică nu trebuie să fie nici deschisă și nici reținută;
– curierul diplomatic este ocrotit în exercitarea funcțiilor sale de către statul
acreditar .
Libertatea de mișcare
Dreptul de a circula liber pe teritoriul statului acreditar reprezintă o condiție
esenția lă pentru îndeplinirea rolului misiunii diplomatic e. Acest drept suferă totuși
anumite limitări, justificate pe motive de securitate națională. În România, spre
exemplu, anumite zone și obiective nu pot fi vizitate decât dacă există o aprobare

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
32
prealabilă d ată de un organ competent, în speță: Ministerul Afacerilor Externe;
Ministerul Apărării Naționale; Ministerul de Interne.
Facilități de ședere
Spre deosebire de cetățenii străini, agentul diplomatic nu are obligația de a obține
un permis de ședere. De ase menea, el nu trebuie să anunțe organele de poliție din
localitatea unde stă și nici nu trebuie să prezinte vreun document în acest sens.
Agentul diplomatic urmează o procedură diferită de luare în evidență, în sensul că,
el primește o viză diplomatică din partea statului acreditar, iar, în momentul în care
intră pe teritoriul statului acreditar, el este luat în evidență.
Acordarea acestei vize diplomatice se face la cererea misiunii diplomatice, care
anunță venirile și plecările agenților săi. Ministerul d e Externe, în baza acestor
comunicări, întocmește o listă cu membrii corpului diplomatic, pe care o publică.
În baza acestei liste se eliberează legitimațiile agenților diplomatici, care țin loc și
de permis de ședere.
Scutirea d e prestațiile personale
Convenția de la Viena stipula că "statul acreditar trebuie să scutească pe agenții
diplomatici de orice prestație personală de orice serviciu pu blic, indiferent de
natura sa". Aceste obligații, în principiu, nu îi privesc pe străini, ele având un
caracter lo cal. Pot consta în: satisfacerea serviciului militar; participarea ca jurat la
un proces; contribuții pentru diverse acțiuni etc.
Aceste obligații pot limita exercitarea funcțiilor agentului diplomatic, motiv pentru
care acesta este scutit de ele.
Exceptar ea de la legil e privind dobândirea cetățeniei
Normele juridice privind dobândirea cetățeniei, în principiu, își fac aplicabilitatea
și asupra agenților diplomatici. Aceste norme juridice prin aplicarea lor produc
anumite anomalii. Astfel:

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
33
-copii agentului diplomatic, născuți pe teritoriul statului acreditar, dobândesc
cetățenia acestui stat. dacă dobândirea cetățeniei are la bază principiul ius soli;
-femeia, care este cetățean al statului acreditar, căsătorită cu un agent diplomatic,
dobândește cetățenia statului acreditant, dacă legea are la bază principiul ius
matrimoni.
Imunități diplomatice – Imunitatea de jurisdicție civilă.
Imunitatea de jurisdicție civilă nu în seamnă că agentul diplomatic are o imunitate
față de răspunderea legală, ci semnifică faptul că, deși el este supus legilor statului
acreditar, nu se pot lua măsurile prevăzute de lege împotriva diplomatului în
situația în care acesta încalcă legea. Imunit atea de jurisdicție civilă dă dreptul
diplomatului de a nu fi adus în fața instanței civile a statului acreditar.
Considerăm că imunitatea jurisdicțională civilă reprezintă cel mai important
privilegiu diplomatic, datorită faptului că agentul diplomatic este scutit în acest fel
de situațiile numeroase, în care ar fi trebuit să se prezinte în fața instanței
judecătorești a statului acreditar.
Imunitatea de jurisdicție penală
Această imunitate îi conferă agentului diplomatic dreptul de a nu fi anchetat,
arestat sau reținut de către organele de urmărire penală și de a nu fi adus în fața
unei instanțe penale a statului acreditar. În situația în care agentul diplomatic
comite o infracțiune, statul acreditar are posibilitatea de a cere statului acreditant
rechem area agentului diplomatic sau chiar condamnarea lui. Această imunitate
funcționează și în cazul unor infracțiuni extrem de grave cum ar fi complotul
împotriva statului acreditar și spionajul.
În situația săvârșirii unor asemenea infracțiuni, agentul diplom atic poate fi declarat
"persoan a non -grata", după care este expulzat.
Imunitatea de jurisdicție administrativă

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
34
Această imunitate este reglementată de art. 31 al Convenției de la Viena din 1961
și se referă la exceptarea de la plata amenzilor date pentru nerespectarea
dispozițiilor legilor circulației. În situația accidentelor rutiere, agentul diplomatic
poate invoca imunitatea, dar aces t lucru, nu îl scutește, în situația în care se face
vinovat de producerea accidentului, de plata despăgubirilor.
Imunitatea de execuție – Această imunitate are ca obiect bunurile pe care agentul
diplomatic le posedă în nume personal sau în numele misiun ii diplomatice.
Bunurile acestea nu pot fi sechestrate sau executate silit, întrucât ele sunt necesare
îndeplinirii misiunii agentului diplomatic.
Exceptarea agentului diplomatic de la obligația de a depune mărturie
Această excepție este strâns legat ă de imu nitatea de jurisdicție , conform art. 31 al.
2 al Convenției de la Viena, din anul 1961, agentul diplomatic nu este obligat să
depună mărturie. Cu toate că nu este obligat să depună mărturie, au existat cazuri
în care agenți diplomatici, pe considerente de ordin moral, au acceptat să depună
mărturie în cazuri mai deosebite. T otuși, în anumite situații refuzul de a depune
mărturie, mai ales în cazuri considerate grave ar putea determina statul acreditar
să-l declare pe agent "persoană non -grata".
Durata imuni tăților, privilegiilor și imunităților personalului diplomatic
Aceasta durează, în principiu, atâta timp cât persoana respectivă are calitatea de
membru al misiunii diplomatice. Convenția de la Viena, din 1961, statuează că
funcțiile unei persoane, care be neficiază de privilegii și imunități încetează în mod
normal în momentul în care această persoană părăsește țara, sau la expirarea unui
termen rezonabil, care va fi acordat în acest scop.
În concluzie, nașterea acestor privilegii și imunități diplomatice a re loc în
momentul dobândirii calității de membru al m isiunii diplomatice.

CAPITOLUL III. Aspecte teoretice
35
Trebuie precizat faptul că în mod excepțional beneficiul privilegiilor și imunităților
se prelungește cu un termen rezonabil după încetarea misiunii agentului, pentru a
da posibilitatea acestuia să -și pună la punct detaliile referitoare la plecarea sa.
Conform Convenției de la Viena, în situația traversării unui stat terț de către un
diplomat, care se îndreaptă spre post sau revine în țară, acest stat care i -a acordat
diplomatului viză pe pașaport, obligatoriu trebuie să -i recunoască atât lui cât și
membrilor familiei sale inviolabilitatea cât și im unitățile necesare traversării
Obligația activă a statului de a respecta aceste drepturi este evidentă, coroborând
articolele din Convenția de la Viena și Legile naționale cu privire la activitatea
diplomatică. La fel ca în cazul oricărui cetățean care este angajat, personalul
diplomatic are dreptul ca munca să îi fie remunerată corespunzător. În speța
prezentată anterior, reclamanții au întâmpinat problem e în a-și revendica pensia de
serviciu la încheierea activității profesionale, din cauza interpretării greșite a legii
privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului dip lomatic și consular al
României. Este foarte probabil ca această chestiune de drept să nu fi fost supusă
dezlegării dacă reclamanții, fiind deranjați de interpretarea nefavorabilă lor nu ar
fi luat măsuri, fapt ce ar fi cauzat în continuare pre judicii altor cetățeni aflați în
aceeași situație. Astfel, se arată încă o data că justiția este de partea celor de bună –
credință.

Concluzii
36
Concluzii

Istoria serviciului diplomatic, în general, este indisolubil legată de evoluția
fiecărui stat în parte, de stabilirea și dezvoltarea relațiilor sale bilaterale și
multilaterale, diplomatice cu comunitatea internațională. Factorul forței și puterii
actorilor principali în relațiile internaționale începe să fie determinat nu numai de
potențialul economic și tehnico -științifice, dar și de caracterul diplomației bine
organizate, a serviciului diplomatic flexibil și a experienței și calificării corpului
diplomatic.
În condițiile actuale dreptul diplomatic es te chemat sa joace un rol de prim
ordin, sa devina un instrument eficient pentru integrarea Romaniei in structurile
europene si internationale. Pentru Romania este extrem de important sa utilizeze
toate posibilitățile dreptului internațional, în general și ale dreptului diplomatic, în
special, pentru rezolvarea cu succes a multiplelor probleme de ordin politic,
economic și social.
Concluzionând faptul că orice stat este actor viab il pe scena internațională
și își promovează politica sa externă independent, putem menționa cu certitudine
că serviciul diplomatic este factorul și instrumentul determinant în soluționarea
problemelor de politică externă în raport cu alți subiecți internaționali.
Pe lângă prezentarea cunoștințelor teoretice în domeniul dreptului
diplomatic , precedate de câteva noțiuni introductive și aspecte specifice materi ei;
obiectivele acestei lucrări sunt acel ea de a detalia particularitățile activității
diplomatice și obligația activă a statului de a remunera acest tip de activitate , în
speță acest fapt constă în plata pensiei cuvenite din cariera în mediul diplomatic .
Discuția referitoare la legătura dintre activitatea diplomatică și obligația statului de
a o remunera este vastă, presărată cu comparații între calitatea d e cetățean al unui

Concluzii
37
stat și calitatea de membru al personalului diplomatic, punând accentu l mai ales pe
imunități, privilegii și inviolabilități.
Pe de altă parte, tot referitor la această temă am putea detalia nenumărate aspecte
legate de activitatea pe c are o desfășoară personalul misiunilor diplomatice, lucru
pe care l -am făcut în capitolul anterior, aceasta din urmă fiind destul de complexă,
desfășurată într -un cadru solemn, în majoritatea cazurilor, și a carei importanță
incomensurabilă se reflect ă în rezultatele obținute în urma încheierii misiunilor
diplomatice (tratate, convenții, ș.a.).
Legislația românească tratează cu legi speciale activitatea diplomatică, chiar
salarizarea și pensia de serviciu sunt reglementate de o lege specială , fapt din car e
rezultă automat angajamentul și obligația statului de a respecta dreptul la
remunerare de care am discutat în prezenta lucrare.

BIBLIOGRAFIE
38
BIBLIOGRAFIE

1. Curs Drept Diplomatic și consular, Adrian Bogdan, Universitatea din
Craiova, Facultatea de Drept
2. Drept diplomatic și consular – note de curs/ Gabriel Micu/ Universitatea
Andrei Saguna Constanța – Facultatea de Drept și Științe Administrative
3. Anghel I. M., Drept diplomatic si consular, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
1996
4. Privilegiile și imunitățile diplomatice / Roșca Ciprian Silviu/ Universitatea
Transilvania, Brașov
5. LEGE nr. 495 din 12 noiembrie 2004 privind salarizarea și alte drepturi
bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor
Externe și de la misiunile diplom atice, oficiile consulare și institutele
culturale românești din străinătate
6. Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor
Corpului diplomatic și consular al României
7. Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale
personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și
de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale
românești din străinătate – publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1136
din 01 decembrie 2004, în vigo are de la 01 ianuarie 2005
Tratat internațional
Convenția de la Viena din anul 1961 privind relațiile diplomatice
ALTE SURSE
1. www. Cursdeguvernare.ro , Etică Politică

2. https://lege5.ro/Gratuit/g4ztinruha/legea -nr-216-2015 -privind -acordarea -pensiei -de-serviciu –
memb rilor-corpului -diplomatic -si-consular -al-romaniei
3.www.juri.com
4.www.lege5.com

BIBLIOGRAFIE
39
Juris prudenta română relevantă
1. Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007,
2. Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012,
3. Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006,
4. Decizia nr. 455 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006,
5. Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007 ,
6. Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016