An universitar: 2019 -2020 Universitatea Alexandru Ioan Cuza Ia și [631943]

An universitar: 2019 -2020 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia și
Facultatea de Geografie și Geologie
Departamentul de Geografie
Bd. Carol I. Nr.20A, 700505 – Iași, România
Tel.: +4.0232.20.1075,e -mail: [anonimizat]
http://www.geo.uaic.ro/

Orașul Brezoi

Departamentul: Geografie
Specializarea: Hidrologie -Meteorologie

Cadru didactic practi că:
Lect. Univ. dr. Ionel Boamf ă
Conf. Univ. dr . Lesentiu c Dan Student: [anonimizat], limite, vecini
Orașul Brezoi, este situat aproape de partea centrală a României, în Carpații Meridionali,
cuprinzând partea estică a grupei Parângului (estul și sud -estul Munților Lotrului, nordul Munților
Căpățânii) și sud -vestul grupei Făgărașului (vestul Munților Cozia) în Depresiunea Loviștei sau
Titești -Brezoi (cuprinzând zona de confluență a Lotrului cu Oltul), la întretăierea paralelei de
45°21ʼ latitudine N, cu meridianul de 24°15ʼ longitudine E.
Brezoi este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, format din localitatea componentă Brezoi
(reședința) și din satele : Călinești, Corbu, Păscoaia, Drăgănești, Golotreni, Pr oieni, Văratica și
Valea lui Stan.
El se află la extremitatea central -nordică a județului Vâlcea, la limita acestuia cu județul Sibiu.
Orașul Brezoi are o poziție geografică excentrică în cadrul rețelei urbane a județului Vâlcea,
reprezentând centrul cel m ai nordic și cu o evoluție mai net diferențiată de celelalte orașe ale
acestuia. Străbătut pe direcția nord -sud de calea ferată Sibiu -Piatra Olt, orașul are legături în cadrul
județului și cu toate celelalte orașe și așezări ale țării.
În nord, limita oraș ului este altitudinală, fiind luată pe zona înaltă a Munților Lotrului, având o
direcție est -vest, și cu altitudini ce depășesc 1900 m. Pe o lungime de aproximativ 3,8 km se
învecinează cu județul Sibiu.
În nord -est, limita este tot altitudinală, ce despar te comuna Câineni, pe o lungime de 14
km. Atât limita nordică, nord -estică până aici se află în Munții Lotrului iar în Valea Oltului în
depresiunea Loviștei, după care trece în Munții Coziei (ce aparțin grupei Făgărașului), limita are
o orientare vest -est, urcând în altitudine la peste 360 m.
Limitele cu comuna Perișani, pe o lungime de 6,5 km, având o direcție est -vest, urcând la
o altitudine de peste 600 m ca apoi să -și schimbe direcția spre sud (de la nord la sud) trecând prin
culmile: Claia cu Brazi, Cu lmea Omului și crescând în altitudine la peste 1400 m.
În sud -est, limita altitudinală la peste 1200 m, cu o orientare nord -est spre sud -vest, pe o
lungime mică de aproximativ 2,250 km desparte orașul Brezoi de comuna Sălătrucel, fiind vecin
pe o mică por țiune cu acesta.

În partea sudică, orașul Brezoi se învecinează cu orașele Călimănești și Băile Olănești.
Limita cu orașul Olănești ce are o direcție sud -est spre nord -vest, cu o altitudine cuprinsă între
1000 -1200 m are o lungime de peste 13,5 km.
Cea mai mare limită o are orașul Brezoi în vest cu comuna Malaia de peste 28,75 km, având
o direcție sud -nord și scade ca altitudine din sud de la peste 1200 m până la 360 m în Valea Lotrului
în Păscoaia crescând ca altitudine spre nord până la limita cu județul Sibiu. Lungimea totală a
limitei orașului Brezoi este de peste 89 km.
Suprafața orașului are forma unui trapez cu baza mică în nord de aproximativ 3,8 km și baza
mare în sud de 15 km, iar latura estică de 27 km și cea vestică de 24,5 km. Între aceste limit e
suprafața orașului Brezoi este de 21595 ha.
II. Aspecte de geografie fizică
II.1. Geologie și relief
Se deosebesc două categorii de formațiuni geologice :
Formațiuni metamorfice ale cristalinului de tip Sebeș -Lotru și Cozia, evidențiate în Munții
Lotrului și horstul1 Cozia, între Olt si Valea lui Stan aproximativ până la aliniamentul Lotrișorului.
Acestea sunt reprezentate prin metamorfite care au rezultat din metamorfozarea unui material
magmatogen și sedimentogen în condițiile faciesului amfibolitic sau chi ar granulitic.
Metamorfismul foarte puternic a generat roci foarte dure. Acestea se încadrează în ceea ce s -a
descris drept cristalinul de Făgăraș și sunt reprezentate prin gnaise amfibolitice și ortoamfibolite
oftalmice (gnaise de Cozia), paragnaise micac ee cu sau fără granat (Ghica -Budești, 1931). Cea
mai mare răspândire o au ganisele de Cozia.
Sub forma unei fâșii foarte înguste, în lungul pârâului Valea lui Stan se întâlnesc
epimetamorfite cunoscute sub numele de Cristalinul de Valea lui Stan -Cărpiniș. Acestea sunt
reprezentate prin șisturi amfibolice, șisturi sericito -cloritoase și clorit albitice cu magnetit
(Codarcea -Desila, 1965).
Formațiuni sedimentare: în cadrul zonei depresionarea a Brezoiului au cea mai largă
dezvoltare și, prin constituția lor litologică, au o semnificație deosebită în formarea și evoluția
reliefului. Pe un aliniament dispus în lungul Văii lui Stan se întâlnesc conglomerate puternic

1 Horst= regiune a scoarței terestre, mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine.

cimentate, urmate de marnocalcare de asemenea întărite. Depozitele aparțin ca vârstă Tirasicului
(Lupu, 1967), sunt puternic deformate tectonic și aparțin aceleiași zone de solzi ca și
epimetamorfitele de Valea lui Stan -Cărpiniș generată de zona de rift care separă blocul
continental getic de cel supragetic (Mutihac, 1990).
Relieful :
Teritoriul ju dețului Vâlcea este acoperit de culmi muntoase și dealuri, altitudinile scăzând
de la nord spre sud, spre depresiunea intramontană a Loviștei. In partea sudică a județului,
dealurile cu altitudini cuprinse între 600 -700 metri închid depresiunile subcarpati ce Jiblea –
Berislăvești, Păușești și Hurezu. În nordul județului se înalță culmile munților Făgăraș, la vest se
desfășoară Munții Lotrului, iar la sud Munții Căpățânii. Pe partea stângă a Oltului se află masivul
Coziei care atinge 1,669 m.
Formele de relief deosebite în zonă sunt: relieful major, relieful rezidual, relieful minor și
prezintă o reflectare în timp a evoluției paleogeografice a structurii și alcătuirii litologice.
Relieful major este alcătuit din Munții Lotrului la nord și Munții Căpățânii la sud.
Relieful rezidual este reprezentat de relieful dezvoltat pe formațiunile cristaline, pe formațiunile
sedimentare și pe gnaise oculare.
Relieful minor este format în urma proceselor de modelare a scoarței și este reprezentat
de terase și s ectoare de luncă.
Configurația reliefului reprezintă una dintre premisele importante care au exercitat o
influență deosebită asupra orașului Brezoi. Existența zonei montane (Munții Lotrului, Munții
Căpățânii, Munții Cozia) a dus la apariția zonei locuite n umai în zone accesibile (pe văi).
Alături de existența munților, un alt element major al reliefului care exercită o influență
permanentă pozitivă, deosebit de favorabilă dezvoltării orașului o constituie existența celor două
văi: Valea Lotrului și Valea O ltului.

II.2. Climă și hidrografie
Clima județului este temperat -continentală, cu slabe influențe mediteraneene. Varietatea
formelor de relief influențează clima temperat -continentală caracteristică județului Vâlcea
întâlnindu -se nuanțe ale climatului montan d eluros specific depresiunii Loviștei și a văii Oltului.
Caracteristice acestei zone sunt verile scurte și iernile lungi și geroase, precipitațiile sunt

neuniforme și cu vânturi predominante din nord și nord -vest. Pe valea Oltului și în depresiunea
Loviștei clima este mai blândă decât în restul teritoriului.
În județul Vâlcea există patru stații meteorologice incluse în rețeaua meteorologică națională.
Datorită altitudinii mari, durata de înflorire fiind întârziată cu două sau trei zile pentru fiecare loc.
Vremea favorabilă excursiilor este iunie -octombrie, tot în această perioadă locuitorii Brezoiului
îsi desfășoară activitățile agricole.
În zona Brezoi temperaturile medii anuale oscilează în jurul valorii de 5 -6-8°C, temperatura
medie a lunii cele mai căldu roase (iulie) de 15 -16°C, iar temperatura medie a celei mai friguroase
(ianuarie) este de -3-5°C.
Distribuția precipitaților atmosferice înregistrează valori diferențiate în funcție de treptele
altimetrice, de anotimp și de orientarea versanților.
Rețeaua hidrografică
Arealul localității Brezoi este străbătut de numeroase văi, care se îndreaptă spre cei doi
colectori principali: Oltul și Lotrul.
Oltul, principalul râu al județului Vâlcea, străbate teritoriul localității Brezoi pe direcția
nord-sud, pe o dis tanță de aproximativ 10 km, segment ce reprezintă o parte din cel de -al treilea
sector al unuia dintre cele mai spectaculoase defiee ce străbate Carpații Meridionali: Defileul
Oltului. Oltul primește ca afluenți: râul Lotru (cel mai mare afluent), iar pe s tânga pârâurile Băiaș,
Lotrișor, Mavra, Văratica, Odăilor, Valea Călinești, Pârâul Bețel,
Lotrul, cel mai important afluent al Oltului, cu obârșia în lacul glaciar Gâlcescu și
confluența la Gura Lotrului, străbătând Brezoiul de la vest la est. Dispunând de un potențial
hidroenergetic de excepție, apele sale au fost stăvilite prin construirea unor baraje de dimensiuni
impresionante, care au permis formarea unor mari lacuri de acumulare.
Valea Călinești, izvorăște de sub vârful Robu. Are direcția de curgere g enerală NV -SE și
V-E în apropierea confluenței cu lotrul.
Valea Păscoaia, este a doua ca mărime din bazinul Lotrului, după Latorița, atât ca lungime,
cât și ca suprafață a bazinului hidrografic.
Valea Doabrei, este un afluent pe stânga al Lotrului, fiind s ituat în întregime pe teritoriul
localității Brezoi.
Cele două râuri principale, Oltul și Lotrul, au un regim de scurgere de tip carpatic -meridional,
caracterizat prin ape mici iarna și vara și două maxime, cu ape mari și viituri primăvara și toamna.

II.3. Veget ație, faună și soluri
În conformitate cu dispunerea altitudinală a reliefului și cu distribuția pe verticală a elementelor
climatice, se remarcă etajarea corespunzătoare a vegetației, deosebindu -se patru etaje de vegetație
distincte.
Etajul pădurilor de f oioase, cuprinde cea mai mare întindere, fiind prezent în cursul inferior al
Lotrului, până la altitudinea de 1200 m, pe versanții munților aparținători Brezoiului.
Cele trei subetaje distincte care se deosebesc sunt:
Subetajul gorunului, care se întâlneș te pe versanții din stânga Lotrului, situați altitudinal
între 400 -750 m. Specia dominantă este gorunul (Quercus petraea). În asociație cu gorunul, apare
jugastrul (Acer campestre) și carpenul (Carpinus betulus), ce ocupă versantul de pe dreapta văii
Doabr ei, numit, Fața cu carpeni. Apar și numeroase exemplare de cireș sălbatic (Prunus avium) și
de tei (Tilia cordata). Gorunetele compacte se întâlnesc pe Valea Vasilatu, pe versantul numit Fața
Fagului. Extrazonal, apare pe versanții sudici ai etajului pădur ilor de fag, molidul, acesta coborând
până la 1000 m, iar pe versanții nordici, pătrunde până în zona molidului.
Subetajul pădurilor de fag, cuprinde ca element dominant al vegetației lemnoase, fagul
(Fagus silvatica), ce formează păduri extinse care urcă până la 1200 -1300 m altitudine. Fagul se
asociază cu ulmul ( Ulmus campestris), frasinul (Fraxinus excelsior), paltinul ( Acer
pseudoplatanus) și mestecănul (Betula verucosa), așa cum se întâlnește pe muchia Vieziunii. Pe
versanții de la izvoarele Vasilatu lui, apar fagi columnari, de mari dimensiuni, cel mai cunoscut
fiind exemplarul din vf. Proieni, declarat monument al naturii.
Subetajul pădurilor de amestec au o mare extindere, fiind alcătuite din făgeto -brădete
asociate și cu molid, ce urcă în altitudine până la 1450 -1500 m. Pe coastele stâncoase din zonă se
asociază cu scorușul, iar pe văile Călinești și Păscoaia , fagul cedează treptat locul molidului, la
altitudini care nu -i sunt specifice, fiind plantat de c ătre silvicultori din rațiuni economice.
Etajul pădurilor de conifere ocupă suprafețe întinse, în zona izvoarelor Văii Păscoaia, fiind
reprezentat prin molidișuri relativ pure. Speciile dominante sunt cele de molid și brad alb (Abies
alba). La partea superioară a pădurii apare ienupărul, specific etajului subalpin, pe valea Pietroșița,
în Golul Pleșii .
Etajul subalpin si alpin se întâlnește la partea superioară a pădurilor de conifere, unde
condițiile climatice sunt mai aspre, cu vân turi puternice și temperaturi medii anuale scăzute, aceste
condiții sunt prielnice pentru creșterea arbuștilor de jneapăn care se întâlnesc pe suprafețe întinse

în Șasa Mândrei, sub vârful Robu și Pârcălabu. Asociate acestor jnepenișuri, apar tufișuri de a fin,
ienupăr comun și bujor de munte. Stânele sunt înconjurate de o serie de plante specifice, în care
predomină urzica și ștevia stânelor.
Vegetația de stâncărie este întâlnită pe grohotișuri și bolovănișuri, precum și pe versanții
stâncoși lipsiți de un strat de sol. Compoziția floristică este variată, după tipul de rocă și gradul de
fisurare, altitudine, expoziția și înclinarea versanților. Astfel pe versanții abrupți ai stâncăriilor de
la Obârșia Ferigii (Valea Satului), Valea lui Stan, Valea Doabrei, V alea Bețelului și Valea
Călinești, apar floarea de colț, garofița de munte, ochii șoricelului, merișorul, iedera albă, iar pe
polițele structurale apar și exemplare de dediței numiți „brândușe de Țurțudan”
Vegetația de luncă cuprinde două formațiuni vegeta le: pădurile de luncă și pajiștile de
luncă. Pădurile de luncă sunt alcătuiți din arbori de esență moale: salcii, plopi, arini, pe când
pajiștile de luncă sunt formate din graminee, și au importanță economică pentru pășunat.
Vegetația xerotermofilă apare p e versanții stâncoși, unde condițiile climatice au fost
favorabile . Tufișurile xerotermofile se întâlnesc local pe versanții sudici ai Munților Căpățânii și
Cozia. Local apar și tufișuri de Juniperus sabina, iar pe Valea Doabrei, mojdreanul crește asociat
cu cornul și sângerul. Specii însoțitoare petrofile, apar și în compoziția pajiștilor de stâncărie
(Foarfeca Brezoiului, Cozia, Stâncăriile Doabrei, Bețelului), specia caracteristică fiind garofița de
stâncă.
Fauna :
Această zonă, deși ocupă o suprafață re strânsă, aceasta are o faună bogată și variată. În
etajarea faunei terestre, datorită modificărilor altitudinale ale climei și vegetației, apar unele
pendulări pe verticală ale unor specii eurobionte , care au o răspândire mai largă și se întâlnesc,
practic , în toate etajele de vegetație de pe raza localității Brezoi. Dintre acestea menționăm: lupul
(Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), iepurele (Lepus europaeus), pisica sălbatică (Felix
silvestris) și ursul (Ursus arctos).
Dintre speciile care se întâlnesc în limitele localității Brezoi fauna zonei alpine cuprinde:
capra neagră (Rupicapra rupicapra), care găsește condiții optime de viață în Munții Lotrului, ursul
brun (Ursus arctos), brumărița alpină (Prunella colaris), iar dintre reptile: șopârla de munte
(Lacerta vivipara), vipera comună (Vipera berus). (Boșcaiu, 1971, 110).
În pădurile de conifere din Munții Căpățânii și Lotrului, se întâlnesc, dintre mamifere, ursul
brun (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), iar ca reptile: vipera comună, șopârla de munte ș i

amfibieni. Păsările întâlnite sunt: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), pițigoiul de brădet
(Parus ater), pițigoiul moțat (Parus cristatus), forfecuța (Loxia curvirostra), gaița de munte.
Etajul faunistic al pădurilor de fag se caracterizează printr -o mare varietate de specii. Lumea
mamiferelor este reprezentată prin veveriță (Sciurus vulgaris), iepurele, jderul de piatră (Martes
martes), pârșul cu coadă scurtă (Dryomis nitedula), pârșul de alun (Muscordinus avelanorius), la
care se adaugă lupul, cerbul și mistrețul (Sus scrofa)
Ca urmare, lumea animală este extrem de diversificată, fiind reprezentată prin numeroase
specii de păsări și mamifere, datorită faptului că oferă cele mai bune condiții de viață, hrană bogată
și diversificată , etajul faunistic al pădurilor de gorun cuprinde numeroase specii de animale, la fel
ca și în pădurile de fag, în plus, vipera cu corn (Vipera ammodithes), precum și scorpioni
(Euscorpius carpathicus)
Fauna stâncăriilor este mai redusă datorită condițiilor de viață mai grele, structura
petrografică și morfologia reliefului, pe alocuri chiar lipsa vegetației. Dintre mamifere, menționăm
în primul rând capra neagră (Rupicapra rupicapra), iar dintre păsări mierla de piatră (Monticola
saxatilia) și presura de munte (Emberzia cia).
Solurile sunt slab dezvoltate, specifice zonei montane, cum ar fi solurile brune și brune –
podzolice. În cadrul zonei Brezoiului există numeroase plante ocrotite de lege, cum ar fi: floarea
de colț ce se găsește în Valea Doabrei, tulichina mică și dedițelul . Prin resursele naturale existente,
de floră și faună, orașul Brezoi dispune de un important potențial turistic, constituind principala
poartă de pătrundere pe Valea Lotrului.
II.4. Rezervații naturale
Pe raza localității Brezoi, există două mari arii protejate , respectiv Parcul Național Cozia și
Rezervația Naturală Pădurea Călinești -Brezoi. De asemenea, propunerea făcută de Ploaie
Gheorghe, Călin D. și Dumitrescu Dumitru, de aprobare a înființării Rezervației Naturale
Valea Doabrei.
Parcul Național Cozia este amplasat în aria geografică a Carpaților Meridionali în partea
central -sudică a Carpaților Meridionali, fiind traversat, de la nord la sud, de râul Olt. Această arie
protejată se întinde în perimetrul a trei unități montane distincte: Munții Cozia în total itate,
extremitatea estică a Munților Căpățânii și extremitatea sud -estică a Munților Lotrului. Din punct
de vedere administrativ , parcul face parte din județul Vâlcea.

Zona a fost declarată rezervație naturală complexă încă din anul 1962. Institutul de bi ologie
„Traian Săvescu” (în 1969) și Academia de Științe Agricole (1979) au elaborat studii complexe
pentru conservarea masivului muntos Cozia și a regiunilor învecinate și au propus, încă de atunci,
construirea Parcului Național Cozia -Lotrișor ca arie nat urală protejată de interes științific și
turistic, situați pe ambii versanți ai văii Oltului, cu ecosisteme și peisaje de valoare deosebită.
Principalele etaje de vegetație existente în Parcul Național Cozia sunt prezentate de păduri
etajate, în funcție de altitudine, asemănătoare vegetației României, dar cu particularități specifice
Coziei . Această vegetație forestieră zonală este interpătrunsă de vegetație intrazonală de pajiști
xerice (uscate) sau de luncă și azonală (buruienișuri de diferite ecosisteme) . Clasificarea
habitatelor s -a realizat după cartea „Habitatele din România” ediția 2005.
Pădurile îmbracă în proporție de 93% masivele Cozia, Narățu, Doabra -Călinești. Principalele
etaje de vegetație existente sunt reprezentate de păduri etajate, în funcț ie de altitudine, de la 300
m la 1667 m. Existența concentrată a acestor ecosisteme variabile se datorează formațiunii
geologice majoritare -relieful de tip „horst” și a plantelor abrupte cu expoziții diverse, factori care
au contribuit la crearea unor mic roclimate locale foarte diversificate.
Vegetația lemnoasă este caracterizată prin păduri de gorun (Quercus petraea Quercus
dalechampii), de fag (Fagus sylvatica) și de molid (Picea abies), la care se adaugă și alte specii.
Fauna Parcului Național Cozia est e bine reprezentată de aproape toate grupele mari de animale. În
zona superioară a parcului domină coleopterele, opilionidele, colembolele și araneele. Dintre
arahnide, pseudoscorpionul Neobisium carpathicum, element termofil de origine mediteraneeană,
se află aici la limita nordică a arealului, motiv pentru care protejarea sa este un obiect prioritar.
Pe stâncile însorite din zonele Turnu și Basarab se întâlnește vipera cu corn, specie
protejată.
Culoarul Oltului este și un coridor important de migrațiune a păsărilor dinspre Europa Centrală
spre Marea Egee. Aici cuibăresc 68 specii de păsări.
Ecosistemele caracteristice parcului sunt pădurile de gorun, ce urcă până la 1 .300 m , reprezentând
cea mai înaltă limită a acestor păduri din țară. De asemenea habitat ele de stâncărie sunt unice și de
aceea sunt trecute în lista habitatelor protejate .
Parcul Național Cozia se evidențiază printr -un relief dinamic, cu abrupturi impresionante
determinate de tectonică și alcătuirea petrografică a regiunii.

În zonă s -a dezv oltat o întreagă rețea de stațiuni balneare (Căciulata, Călimănești, Cozia ),
renumite pentru izvoarele lor termale. Alături de acestea se află numeroase vestigii istorice precum
masa împăratului Traian, castrul roman Arutela, mănăstirile Cozia, Turnu, Stă nișoara și Schitul
Cornet.
Pentru că această zonă a fost declarată rezervație naturală complexă încă din anul 1962, pe
acest teritoriu nu au existat alte arii protejate mai mici. Ca zonare internă, aproximativ 5.000 de
hectare constituie rezervație științi fică, restul de până la 17.000 fiind zona -tampon.
Rezervația Naturală Pădurea Călinești -Brezoi este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IV-a IUCN -rezervație naturală de tip mixt, situată în județul Vâlcea, pe
teritoriul orașulu i Brezoi. Geografic, rezervația se află în partea sud -estică a Munților Lotrului și
cea nordică a orașului Brezoi și a satului Călinești, la o altitudine medie de 400 m.
Pădurea Călinești -Brezoi face parte din zona de protecție integrală a PN Cozia și s -a
construit din suprafețele forestiere, ale amenajamentului silvic UP I Călinești din anul 1933 al
Ocolului Silvic Cornet.
Rezervația naturală Pădurea Călinești -Brezoi, es te una geomorfologică, floristică și
peisagistică.
Geomorfologic, zona are un relief deosebit de spectaculos, modelat în conglomerate de Brezoi, cu
stânci sub formă de; ace, turnuri, hornuri, piramide, abrupturi, grohotișuri și grote.
Floristic, aici se în tâlnesc specii endemice și rare cum ar fi: Diantus henteri, Dedițelul
(Pulsattilla montana), tulchina mică, tulchina mare.
Fauna din această rezervație este foarte bogată, fiind reprezentate de : râs, capră neagră,
mistreț, jder și viperă cu corn.
În habit atele rezervației se găsesc și foarte multe păsări cu specii de stâncă, de pădure și de
pajiști.
III. Particularități ale umanizării
III.1. Evoluția procesului de umanizare
Numele de Brezoi se întâlnește într -o condică de socoteli a orașului Brașov, într -un hristov din
4 decembrie și într -un alt hristov din 14 iunie 1597. Aceste documente ne furnizează date
importante despre existența localității Brezoi, cât si despre principalele ocupații ale locuitorilor:

pescuitul, creșterea vitelor, cultura plantelor, comerțul c u orașele din Ardeal. Din secolul al XVI –
lea există informații privind exploatarea aurului în Munții Lotrului.
Cele mai vechi urme de viață umană, descoperite până în prezent mu datează decât din partea
mai veche a primei epoci a fierului. În punctul Valea lui Stan, în anul 1963, s -a descoperit o
locuință din prima epocă a fierului de unde s -au cules mai multe fragmente ceramice și o fuseiolă .
Între 1717 -1722 s -a construit șoseaua de pe Valea Oltului care a permis locuitorilor din Brezoi
să comunice direct cu restul Olteniei.
În anul 1979 este zidită biserica din Proieni.
În evul mediu Brezoiul era sat de moșeni care trăiau în obște, definindu -se ca o comunitate de
muncă.
În anul 1838, satele situate pe malul drept al Oltului în planul Loviștei județul Argeș inclusiv
Brezoiul trec din punct de vedere administrativ la județul Vâlcea, fiind înglobate în planul Cozia.
Tot în același an se înființează prima școală din lemn.
Cu ajutorul dezvoltării industriei forestiere, în anul 1900 se construiește o clădire cu e taj pentru
primărie.
După cel de -al Doilea Război Mondial, evenimentele politice și economice care au loc pe plan
național influențează și activitățile din Brezoi. Au loc schimbări în domeniul social -cultural.
Aceste schimbări au influențat foarte mult via ța oamenilor, nivelul de trai al acestora.
S-a renunțat la vechiul sistem de transport prin plutire și s -a construit în anii 1948 -1949 o cale
ferată forestieră pe Valea Lotrului, de la Brez oi la Voineasa și pe principalii afluenți ai acestuia
lungă de pest e 80 km.
Localitatea Brezoi a cunoscut modificări și în domeniul edilitar ce a determinat ca în 1968
prin organizarea administrativă ca Brezoiul să devină oraș. S -au construit numeroase apartamente
și un nou sediu de poștă. Au fost asfaltate unele străzi, a fost extinsă rețeaua curentă și cea de
canalizare. S -a modificat asistența medicală, s -a construit clădirea secției de pediatrie și clădirea
modernă pentru creșă.
Schimbări mari au avut loc după 1989, când au avut loc schimbări în toate domeniile în oraș ul
Brezoi. Situația economico -socială se reflectă în modul de trai al oamenilor din Brezoi.
III.2. Trăsături ale rețelei de așezări
Localitatea Brezoi a fost declarată oraș în anul 1968. Ea a avut statutul de comună încă din
anul 1864, când a avut loc o important ă reformă administrativă. În prezent, orașul mai cuprinde și

unități componente precum: Păscoaia, Valea lui Stan (pe Valea Lotrului), Călinești, Drăgănești,
Proieni, Corbu, Golotreni și Văratica (pe Valea Oltului).
Poșta se află în zona centrală a orașului . Primul oficiu poștal a fost înființat în anul 1874.
Clădirea actuală de poștă a fost construită în anii 1972 -1973. În aceeași clădire se află și
RomTelecom, care din anul 1987 are o centrală automată.
La recensământul din 1992 au fost înregistrate 2560 d e locuințe, din care 747 erau proprietate
de stat și 1813 proprietate privată, cu suprafață locuibilă de 79.000 mp. În perioada 1970 -1980 au
fost construite blocurile de locuințe, în zona centrală a orașului. În anul 2000 erau 181 de locuințe
cu o cameră, 1113 cu două camere, 739 cu trei camere și 513 cu 4 și peste 4 camere. După anul
1989 au fost construite mai multe locuințe particulare, construcții stil vilă.
Primăria are o construcție proprie din anul 1999. Construcția cuprinde: sediul Primăriei, sediul
circumscripției fiscale și Trezoreria orașului Brezoi.
Școala cu clasele I -IV, Nr. 1, a fost înființată în anul 1904. Liceul Teoretic Brezoi are 3 corpuri
de clădiri: clădirea cu clasele I -IV, construită în anul 1900, clădirea veche a liceului, construită în
anii 1923 -1925 și clădirea nouă, construită în 1974.
Dispensarul urban a fost construit în anul 1948. În clădire a fost spitalul de copii până la
construirea secției de pediatrie. Are trei secții: stomatologie, dispensarul pentru adulți și
dispensarul pentru copii.
Biserica ortodoxă din Brezoi cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” a fost
construită între anii 1888 -1896. Există și biserica veche care datează din anul 1783. Biserica
ortodoxă din Brezoi cu hramul „Sfântul Gheorghe” a fost construită între anii 1941 -1942 . Biserica
romano -catolică di n Brezoi cu hramul „Sf. Anton de Padova” a fost construită în anul 1935.
Casa de cultură este o clădire construită de sindicatul UFET Brezoi, căruia îi aparține, din anul
1953. În anul 2000 a suferit un incendiu care a distrus scena și acoperișul din parte a din spate.
Biblioteca orașului este adăpostită în clădirea Casei de cultură și are un număr de peste 28.000
volume. A fost înființată în anul 1958 sub denumirea de „Casa cititorului – Loviștea Brezoi”
III.3. Activități economice
Sector ul primar:
Din punct de ve dere al acestui sector primar, agricultura în zona Brezoiului este caracterizat
printr -un potențial scăzut. Productivitatea agriculturii este scăzută, fiind influențată de o serie de
factori cum ar fi :

Slaba tehnologizare a sectorului, cauzată de lipsa in vestițiilor, accesul dificil la credite și
salariile mici de subzistență, la rândul lor, acestea sunt determinate de structura terenului agricol,
cu un grad ridicat de fragmentare, ceea ce a condus la mecanizarea scăzută a activităților agricole
și de rezi stența la asociere a proprietăților de terenuri agricole.
Sărăcia populației reprezintă un obstacol serios pentru investiții, migrarea din zonele urbane
către cele rurale este un fenomen recent, determinat de declinul activităților industriale .
Din cauza c ondițiilor naturale nefavorabile, agricultura este slab dezvoltată pe teritoriul orașului
Brezoi dispunând de 2783 ha suprafață agricolă (12,9% din suprafața totală ), pe care se cultivă
în special porumb, cartofi și legume, motiv pentru care teritoriul o rașului nu activează nici o
societate de producție agricolă. Creșterea animalelor fiind una dintre cele mai importante ramuri
ale activității, aflate în Munții Lotrului și Munții Căpățânii
Agricultura a cunoscut un număr mare în perioada de la 1975 -1976 ș i 1982 -1990 fiind în
jurul valorii de 12000 de păsări.
Pomicultura, subramură cu tradiție, este favorizată de particularitățile cadrului natural care
a determinat prezența câtorva din cele mai renumite bazine pomicole din țară, în special pentru
măr și pru n. Pomicultura a înregistrat fluctuații, productivitate scăzută în urma îngrijirilor
necorespunzătoare, reducerea suprafețelor prin defrișare odată cu trecerea în proprietate privată
sau producții scăzute din cauza factorilor naturali și a dificultăților f inanciare ale producătorilor
care nu pot asigura condițiile necesare unei recolte mari stabile și de calitate.
Viticultura este, de asemenea, o ocupație cu tradiție, în special în zona sud -estică, în
Drăgășani aflându -se una dintre cele mai vestite podgori i din țară.
Aplicarea arbitrară a îngrășămintelor chimice prezintă riscul excesului de azotați și fosfați
cu efect toxic asupra microflorei din sol și a producției vegetale din zonele cultivate.
Silvicultura
Economia orașului Brezoi este strâns legată de r esursele existente în care este situat.
Activitatea industrială cu pronunțat caracter forestier și activitatea comercială au fost factorii
majori în ultimele decenii, fiind singurii care au acționat asupra structurii și evoluției de ansamblu
al orașului.
Industria lemnului a luat amploare în Brezoi după anii 1850 -1860, datorită lemnului ieftin
și a forței de muncă, dar și rentabilității investițiilor.
Industria pe teritoriul orașului Brezoi este legată de exploatarea și prelucrarea lemnului.

Istoria acestu i oraș este strâns legată de dezvoltarea exploatărilor forestiere și prelucrarea
industrială a lemnului. Oamenii de aici se ocupau cu meșteșugul lemnului transformându -l în
obiecte de uz casnic, doage, araci pentru vie, cherestea și grinzi.
Întrucât materi alul de construcție, în special cheresteaua era foarte solicitată pe piața
internă, în 1973 se construiește o mică fabrică de cherestea și clădirile anexe. Dezvoltarea
exploatărilor forestiere și construirea fabricii de cherestea au dus la creșterea număru lui populației
Brezoiului, prin stabilirea a numeroși străini, în special italieni, români și din zona Transilvaniei.
În această perioadă se deschid mai multe firme ce se ocupă de prelucrarea lemnului precum:
„Lotru”, „Carpatina”, „Vasilatu” și „Societatea în comandită pentru exploatarea de păduri Olt”
Criza economică din anii 1929 -1935 a afectat serios și activitatea întreprinderilor,
înregistrându -se o scădere a producției de cherestea.
Între anii 1934 -1940 întreaga viață economică a cunoscut o puternică perioadă de avânt,
inclusiv exploatarea lemnului in zona Brezoi.
Producția anului 1948 a crescut până la 56 000 m material lemnos de rășinoase și lemnoase
exploatat și prelucrat de fabrică.
S-a renunțat la transportul pe calea ferată, materialul lemnos înc epând să fie transportat de
autocamioane și tractoare.
S-au făcut investiții mari pentru achiziționarea de mașini și utilaje , construirea de drumuri
auto și forestiere. Se remarcă în această perioadă creșterea lucrărilor de mecanizare din exploatări
cât și atenție acordate încărcatului mecanic al materialului lemnos.
În prezent, o mare parte din activele și în special terenurile industriale ale „SC Cozia Forest
SA” au devenit neutralizate pentru scopul inițial, acestea fiind înstrăinate sau abandonate, fără a
mai presta activitățile economice pentru care au fost construite. Întreaga societate cunoaște un
declin major, fiind în plin proces de restructurare economică și juridică, de schimbare a
acționarului, iar pe acest fond o mare parte din construcțiile și terenurile deținute inițial pentru
scopuri tehnologice au fost înstrăinate și nu mai adăpostesc activități industriale în prezent.
Dezvoltarea activității silvice bazată pe conservarea și gospodărirea durabilă a pădurilor
trebuie să se realizeze prin reîmp ădurirea și extinderea suprafețelor silvice, în funcție de localizarea
și forma de relief, precum și dezvoltarea accesibilității fondului forestier destinat exploatării.

Regiunea dispune de importante resurse cinegetice și piscicole, favorizând turismul pentru
vânătoare și pescuit din zonă. Râurile Olt și Lotru reprezintă o sursă importantă de pescuit, iar
întreaga zonă oferă condiții de vânătoare.
Speciile de interes vânătoresc sunt: ursul, cerbul, mistrețul și căprioare.
Sectorul secundar:
Activitatea industrială, cu pronunțat caracter forestier, exploatarea și prelucrarea
zăcămintelor, dar și activitatea comercială au fost factorii majori, și în ultimele decenii singurii
care au acționat asupra structurii și evoluției de ansamblu a orașului.
În anul 1998 erau 223 de agenți economici, în Brezoi funcționând și 6 organizații
neguvernamentale .
Industria lemnului a luat amploare în Brezoi după anii 1850 -1860, datorită lemnului
ieftin. Societă țile forestiere cumpărau pădurile pentru expl oatare pe 20 -30 de ani, cu obliga ția de
a efectua împăduriri și comercializau pr oduse din lemn , fie sub formă brută, fie industrializate .
Exploatarea aurului în Valea Lotru lui prin spă lare a fost făc ută înc ă din secolul XVI-lea.
La începutul secolului XX -lea se deschide o mină la Valea lui Stan . În perioada 1912 –
1919 s -au extras 169, 748 kg aur.
În anul 1928 exista „Uzina de prelucrat minereul auri fer sco s din munții ” Văii lui Stan ce
aparținea de comuna Brezoi.
Societate a Mina de Aur a fost înfiin țată la 1 mai 1920 prin Decretul Regal .
Exploatarea minei de aur de la Valea lui Stan de pe proprietatea Ob știi a fost î n activitate
pană în anul 1967.
Deciziile la nivel superior au f ăcut ca de atunci și p ână ast ăzi mina să rămână închisă ,
zăcământul fiind considerat rezerva de stat.
În 1943 , într-un raport privind fa bricile și întreprinderile din Brezoi , sunt enumerate
următoarele : Carpatina, Vasilatu, Mina Valea lui Stan , dar și Exploatar ea Minier ă „MIC Ă”
Voineasa , cu anexa „Moara Brezoi ”.
După 1948 , societatea a fost numită „ Exploatarea Minieră Vâlcea ”, cu sector de
prelucrare la Brezoi și sector de extractive la Cataracte -Voineasa . În afar ă de produsele de bază
ale „Minierei Brezoi ”, apare feldspatul prelucrat, e xistent la C ataracte și Vasilatu . Sunt puse în
funcțiune mori special pentru acest produs , iar producția se livra la Buz ău, Ploiești , Curtea de
Argeș și Câmpia Turzii .

După Revoluția din 1989 reducerea produc ției unei unități din țară a dus la oprirea
prelucrării și livr ării micii , din lipsa pieței de desfacere. Muncitorii și ceilalți salariați au fost
disponibilizați sau pensiona ți. Astăzi mai lucrează câteva zeci de muncitori universali ce
prelucrează feldspatul potasic.
Zona are potențial energetic : rețeaua hidrologică ală turi de configura ția reliefului , conferă
orașului un rol important energetic prin exploat area potențialului apelor curgătoare : Râurile Olt
și Lotru .
Industria construcției de mașini și a prelucrăr ii metalelor nu ocupă un loc important în
ceea ce privește ponderea ei în cadrul produc ției globale industriale a orașului Brezoi . Produsele
acestei industrii se ob țin în cadrul unei secții a marii întreprinde ri a orașului.
Construcțiile :
Castrul P retorium : situat pe parte a stângă a Oltului lângă satul Copăceni – Racovița cu
două con strucții monumentale -una pe partea malul Oltului cu caracter de apărare și altă
construcție pe terasa superioară a Oltului , o așezare română fortificată .
Podul de cale ferată construit în timpul deschiderii trons onului de cale ferată Râmn icu
Vâlcea – Râul Vadului . Nota distinctă a acest ei construcții tehnice este dată de curbura sa
accentuată, o revoluție tehnică la sfâr șitul secolului al XX -lea. În anul 199 9, firma de construcții
care l -a transportat din Franța și l-a montat, a inspec tat podul și l -a scos din garanție.
Reabilitar ea siturilor industriale – construcții și reabilitare rețele. Alimentarea cu ap ă a
satului C ăline ști.
Reabilitarea patrimoniului cultural : Casa de cultură Brezoi și a Căminul ui Cultural
Călinești.
Construcții și modernizări de drumuri î n mediul rural ( Păscoaia și strada Vasilatu ).
În maril e orașe românești , italienii sunt întâlniți mai des ca antreprenori ,
participând la construcția de drumuri , căi ferate, v iaducte , fântâni, școli, bănci și gări. La
Brezoi s -au stabilit 100 de familii de italieni , muncitori forestieri ca re vor înființa
Societatea de exploatare a lemnului „ Carpatina ”.
Sectorul terțiar:
Serviciile administrative sunt reprezentate de : Primăria orașului Brezoi -1999 ,Sediul
Poliție i, Parchet ul (în fosta grădini ță UFET ), Judecători a orașului Brezoi – consolidată și
moder nizată , Școala cu clasele I -IV de pe strada Panduri – s-au efectuat repa rații capitale

cu fonduri de la Banca Mondială, Școala cu clasele I -IV de pe strada Eroilor (denumită
Școala de piatră ), Liceul Teoretic, Școala cu cla sele I -IV -Vasilatu , Școala cu clasele I –
VIII în localita tea Valea lui Stan , Școlile cu clasele I -IV din localitățile Păsco ia, Proieni
și Căline ști, Casa de cultură, Centru de zi Brezoi, Spital, Farmacie, Dispensar urban,
Poștă, Gara – situată î n Golotreni și o haltă situată în Călinești . În partea centrală se află
întreprinderile principale unde lucrează marea majoritate a orașului Brezoi.
Transportul
În raza orașului Brezoi, configurația generală a reliefului a f ăcut ca re țeaua căilor de
comunicație să fie a lcătuită în principal din calea ferată Piatra Olt -Rm. Vâlcea -Sibiu dublată pe
aceeași direcție generală nord -sud de o șosea modernizată și de interes național.
Transporturile rutiere au o vechime destul de mare , încă din timpurile dacilor existând un drum
pietruit pe Valea Oltului.
Modernizarea rețelei de drumuri de pe Valea Lotrului este legată de exploatarea și
prelucrarea lemnului de aici. În prezent, or așul Brezoi are o rețea de transport în comun care
încearcă să asigure transportul în bune condi ții între localitatea Brezoi și celelalte localită ți:
Voineasa, R m. Vâlcea . Există curse auto care asigură legătura orașului Brezoi și cu orașele
învecinate: Rm. V âlcea, Călimănești c ât și cu gara Lotru pentru transportul feroviar.
Transport urile feroviare sunt legate de calea ferată Piatra Olt -Rm. Vâlcea -Sibiu, ce trece
prin orașul Brezoi. Calea fera tă simplă, cu o gară veche în raza orașului Brezoi asigură acesteia
legături cu toate localitățile țării.
Orașul Brezoi este traversat de drumul european E 81Rm. Vâlcea -Sibiu și drumul
național DN 7A.
Orașul are o re țea totală de drumuri publice de 45 km , din care 24 km drumuri na ționale ,
16 km drumuri comunale și 5 km străzi.
Turismul:
Orașul Brezoi dispune de 4 un ități de cazare , cu un num ăr de 52 locuri de cazare și 5
locații cu 21 de locuri.
Prin caracterul variat al cadrului natural și de un pitoresc deosebit , prin monumente și
locuri istori ce, precum și c âteva obiective economice existente , orașul Brezoi se numără printre
orașele vâlcene cu un poten țial turistic important, variat și valoros.

Existența în apropierea stațiunii Voineasa , face ca cele mai multe servicii turistice să fie
preluate de acesta iar orașul Brezoi să aibă un turism de tranzi t.
Situat într -o regiune cu un re lief variat , reprezentat prin mun ți (Mun ții Lotrului, Mun ții
Căpă țânii și Mun ții Coziei ) cât și prin cele dou ă văi ( Valea Oltului și Valea Lotrului ) orașul
Brezoi a valorifica t foarte puțin sub aspectul turisti c potențialul natura l pe care îl are. Poten țialul
turistic al orașulu i Brezoi este destul de bo gat fiind reprezentat at ât printr -un potențial natural cât
și prin cel antropic.
Frumuse țea și valorile pe isajului sunt impuse îndeoseb i din relief din care se remarc:
Vârful Turțudan – 644 m altitudine ce se află în Mun ții Lotrului, zona Văii Doa brei ce reprezintă
interes științific și geologic , zona Văii Călinești, Mun ții Lotrului situa ți la nord de valea râului
Lotru , Munții Căpă țânii situa ți la sud de râul L otru, Valea Oltului cu defileul pe care îl
formează , Valea Lotrului, barajul și lacul de acumulare, biserica din Călinești și biserica din
Proieni, B rezoi – Valea Doa brei Vârful Sulița și multe altele.
În prezent, activitatea turistică a ora șului Brezoi este slabă, deși z ona deține un important
poten țial.
IV. Organizarea p olitico -administrativă
JUD. VÂLCEA
a. Plasa Râmnicu Vâlcea (1 municipiu, 7 ora șe, 53 comune)
1 Râmnicu Vâlcea* -0 VL, 2 Băile Govora* -17 VL, 3 Băile Olănești -16 VL, 4 Brezoi* -34 VL, 5
Călim ănești*-18 VL, 6 Horezu -46 VL, 7 Ocnele Mari* -6 VL, 8 Băbeni* -17,5 VL, 9 Bărbătești –
27,5 VL, 10
Berislăvești -30 VL, 11 Budești -5 VL, 12 Bujoreni* -4 VL, 13 Buneșt i-19,5 VL, 14 Cerni șoara* –
47 VL, 15
Copăceni* -67 VL, 16 Costești -34 VL, 17 Cotmeana -35 AG, 18 Cuca -38 AG, 19 Dăești -13 VL,
20
Dănicei -44 VL, 21 Drăgoești -41 VL, 22 Frîncești -22,5 VL, 23 Galicea -45 VL, 24 Golești -10 VL,
25
Ionești*-30,5 VL, 26 Lădești -48 VL , 27 Lăpușata -53 VL, 28 Mălaia -53 VL, 29 Mateești -61 VL,
30

Măldărești -41,5 VL, 31 Mihăe ști*-10 VL, 32 Milcoiu -11 VL, 33 Morărești -28 AG, 34
Muiereasca -13 VL,
35 Nicolae Bălcescu -19 VL, 36 Olanu -36 VL, 37 Orle ști*-39 VL, 38 Oteșani -52 VL, 39 Păușești –
25,5 VL,
40 Pău șești Măglași -10 VL, 41 Perișani -53,5 VL, 42 Pietrari -23,5 VL, 43 Poienarii de Argeș -30
AG, 44
Pope ști*-39 VL, 45 Racovi ța*-47 VL, 46 Roești -41 VL, 47 Roșiile -70 VL, 48 Runcu -14 VL, 49
Sălătrucel24 VL, 50 Scundu -46 VL, 51 Șirinea sa*-26,5 VL, 52 S lătioara -47,5 VL, 53 Stănești -52
VL, 54 Stoenești22 VL, 55 Stoilești -46 VL, 56 Stroești -56 VL, 57 Tomșani -33,5 VL, 58 Vaideeni –
44,5 VL, 59 Vitomirești56 OT, 60 Vlădești -5 VL, 61 Voineasa -71 VL

V. Bibliogra fie
1. Alexandrescu N. (1983), Relieful platformei Păncești, Editura Academiei, București