Lunca Caterina Neurostiine 2 [631936]

INTRODUCERE IN NEUROSTIINTE Lunca Ana-Caterina, MG II, grupa 20, seria C Narcolepsia Narcolepsia este o tulburare cronica a somnului care se caracterizeaza printr-un exces de somnolenta in timpul zilei, atacuri periodice de somn si “rapid eye movement” (REM), precum si cataplexie, paralizie in somn si halucinatii. Narcolepsia a fost descrisa prima data, la sfarsitul secolului al XIX-lea in Germania si Franta, dar, datorita simptomelor, a fost mult timp confundata cu alte afectiuni psihice. Astfel: – somnolenta din timpul zilei era asociata cu depresia, – paralizia in somn (datorita halucinatiilor auditive si vizuale) era asociata psihozelor, – cataplexia era asociata epilepsiei, Spre sfarstul Primului Razboi Mondial, o epidemie de encefalita a afectat Europa. La multi dintre pacienti, aceasta a cauzat o somnolenta persistenta, iar neurologul australian Constantin von Economo a descoperit ca acestia aveau hipotalamusul posterior inflamat. Ulterior, au inceput speculatiile conform carora, somnolenta din narcolepsie apare din cauza unor probleme neurologice cu punct de plecare din aceasta zona, dar timp de decenii aceasta ipoteza nu a putut fi confirmata, intrucat nu se cunostea aproape nimic despre celulele si functiile hipotalamusului. In 1998, a fost descoperita o pereche de neuropeptide hipotalamice numite orexina A si B, impreuna cu receptorii lor OX1 si OX2. In prezent s-a demonstrat ca aceste doua neuropeptide joaca un rol foarte important in mentinerea starii de veche si modificarile de ritm circadian. !1

Fiind o tulburare neurologica de somn, aceasta nu este cauzata de boli psihice sau probleme psihologice, dar poate fi considerata o tulburare autoimuna transmisa genetic si care afecteaza genele HLA, mai exact subtipul HLA DQB1 0602 ; acesta a fost pus in evidenta la 90% dintre subiectii bolnavi. Narcolepsia poate fi diagnosticata prin observarea ritmului de somn si a altor simptome. In unele cazuri, dupa cum am mentionat, aceasta tulburare poate fi dificil de diagnosticat, intrucat unele din simptome pot fi usor atribuite altor tulburari (apnee in somn, epilepsie, depresie, hipotiroidism). Pentru diagnosticul de narcolepsie se utilizeaza diverse teste : – “the Epworth sleepiness scale” = chestionar care se bazeaza pe intrebari menite sa masoare probabilitatea individului de a adormi in timpul unor activitati zilnice, – polisomnografia = "inregistrarea somnului" si care presupune ca individul sa ramana peste noape intr-un centru specializat pentru a i se analiza somnul ; reprezinta metoda utilizata in scopul inregistrarii si evidentierii modificarilor din timpul somnului. Acest test evidentiaza cele 5 stadii diferite ale somnului : – somnul cu miscari oculare rapide (REM) si – cele 4 stadii non-REM. In timpul noptii, diferite parti ale corpului vor fi monitorizate utilizand electrozi aplicati pe suprafata pielii, precum si senzori plasati la nivelul membrelor inferioare si un senzor de oxigen la nivelul unui deget. Cu ajutorul polisomnografiei, putem inregistra si : EEG (electroencefalografia) care monitorizeaza undele din creier; “electrooculography” care monitorizeaza miscarile globilor oculari; EMG !2

(electromiografia) care monitorizeaza tonusul muscular si desigur ECG care monitorizeaza cordul, precum si alte teste care ne ajuta sa masuram miscarile de la nivelul abdomenului, frecventa cardiaca, nivelul de saturatie al oxigenului etc. Simptomele difera de la individ la individ, astfel ca unele pot fi surprinse mai des sau chiar deloc.Acestea se pot dezolta treptat sau brusc. Narcolepsia este, de obicei, o tulburare cronica de lunga durata, insa unele din simptome se pot ameliora odata cu varsta. Cele mai frecvente manifestari sunt : somnolenta din timpul zilei, atacurile din timpul somnului, cataplexia si paralizia in somn. In cele mai multe cazuri, somnolenta excesiva din timpul zilei este primul semn al bolii, poate avea un mare impact asupra vietii de zi cu zi, iar indivizii pot fi deseori considerati lenesi, deoarece aceasta stare permanenta de somn nu le permite sa tina pasul cu activitatile zilnice. De asemenea, indivizii pot experimenta o “adormire rapida” care se petrece brusc. Durata somnului depinde de la om la om, pentru unii poate fi de doar cateva secunde “microsleep”, iar pentru altii poate ajunge pana la cateva minute. Daca narcolepsia nu este tinuta sub control aceste atacuri pot aparea de cateva ori pe zi. Cataplexia este un simptom foarte important al acestei tulburari si reprezinta pierderea brusca a tonusului muscular pentru o perioada !3

scurta de timp. Caracteristici ale cataplexiei sunt : pierderea brusca a controlului musculaturii : relaxarea mandibulei, imposibilitatea de "a-si tine capul pe umeri" , incapacitatea de a vorbi si de a focusa obiectele din jur, tulburari de mers si echilibru. In general, cataplexia este cauzata de o emotie puternica. Atacurile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Unii oameni cu narcolepsie experimenteaza acest simptom o data sau de doua ori pe an, pe cand altii il experimenteaza chiar de cateva ori pe zi. Paralizia in somn reprezinta incapacitatea unui individ de a vorbi sau de a se misca , si apare in momentul in care acesta este pe cale sa adoarma sau sa se trezeasca. Nu este daunatoare si dispare in cateva secunde sau minute, dar poate fi infricosatoare. Caracteristica majora a paraliziei in somn este faptul ca omul este constient de absolut tot ce il inconjoara, insa incapabil de a se misca sau de a vorbi. Dupa cum am mentionat exista doua cazuri, in momentul trezirii sau al adormirii. Aparitia paraliziei in momentul in care individul e pe cale sa adoarma (“hypnagogic or predormital form”) este cea asociata narcolepsiei. Corpul se relaxeaza, pregatindu-se sa intre in primele stadii ale somnului, dar mintea ramane permanent constienta, dar incapabila de a reactiona. Aparitia paraliziei in momentul in care individul se trezeste (“hypnopomic or postdormital form”) este cea mai comuna si nu este asociata niciunui fel de tulburare. !4

In timpul somnului au loc mai multe stadii de cate 90 de minute, trecand de la stadii REM la stadii NREM. Majoritatea timpului in care dormim il petrecem in cele patru stadii NREM, timp in care corpul se relaxeaza, repara si regenereaza tesuturi, construieste muschi si oase si intareste sistemul imunitar. Pe parcusul perioadei REM activitatea cerebrala creste si majoritatea oamenilor experimenteaza visele. In acest timp se instaleaza atonia musculaturii voluntare (striate) ca o necesitate de a mentine corpul inactiv, in afara actiunilor din vis. Cauzele paralziei in somn pot fi : insomniile, tulburari psihice precum stresul sau bipolaritatea, o supradoza de stimulante, oboseala fizica, folosirea unor medicamente ca cele prescrise pentru ADHD sau dormitul in decubit dorsal . Pe langa aceste semne ale tulburarii, in narcolepsie putem intalni halucinatii, auzul sau vederea unor lucruri care nu sunt reale, semn intalnit si caracteristic mai ales paraliziei in somn (cea mai frecventa halucinatie fiind prezenta unei persoane in camera), probleme de memorie, migrene, automatisme si depresie. Narcolepsia este in general tratata cu o combinatie de stimulante pentru somnolenta excesiva din timpul zilei si antidepresive pentru cataplexie. Neurotransmitatorii monoaminici, in special dopamina, favorizeaza excitatia, pe cand altii precum noradrenalina si serotonina suprima cataplexia. Stimulantele (ex: dextroamphetamina sau methylphendate) imbunatatesc somnolenta prin intensificarea eliberarii si scaderea recaptarii de dopamina si de alti neurotransmitatori monoaminici. Modafilnul,un medicament prescris !5

pentru narcolepsie, este destul de asemanator cu clasicele stimulante, dar putin mai selectiv pentru blocarea recaptarii dopaminei. Antidepresivele, precum venlafaxinul si clomipramina sunt, de asemenea, eficiente in reducerea cataplexiei, deoarece blocheaza recaptarea norepinefrinei. In concluzie, in prezent nu exista un tratament care sa previna boala ci doar sa-i amelioreze simptomele.
!6

BIBLIOGRAFIE : https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3449314/https://. www.alaskasleep.com/blog/sleep-paralysis-symptoms-causes-treatment https://www.nhs.uk/conditions/narcolepsy/diagnosis/ https://www.revmed.ch/RMS/2007/RMS-99/32070 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4028550/ http://sommeil.univ-lyon1.fr/articles/onen/narcolepsie/sommaire.php http://www.psychiatryinvestigation.org/upload/pdf/0502007022.pdf Meeta Goswami, Charles P. Pollack, Felissa L. Cohen, Michael J. Thorpy, Neil B. Kavey, Austin H. Kutsgher: Psychosocial Aspects of Narcolepsy, 2015, editura Routledge, New York
!7