Licență Timiș Ana Maria, Sisteme Contabile Comparate, Romania Vs Italia [631902]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
ȘI GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ NAPOCA

Lucrare de licență
SISTEME CONTABILE COMPARATE:
România vs. Italia

Sunt de acord cu depunerea lucrării pentru a fi prezentată în fața comisiei de licență.

12.06.2016

Coordonator ștințiific
Conf. univ. dr. Adrian Groșanu
Student: [anonimizat]-Maria TIMIȘ

2016

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 1
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII ……………… 2
LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
LISTA FIGURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
LISTA GRAFICELOR ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
LISTA TABELELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
CAPITOLUL 1. B AZELE TEORETICE ALE CONTABILITĂȚII
COMPARATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 5
1.1 SCURTĂ ISTORIE A APARIȚIEI ȘI EVOLUȚIEI CONTABILITĂȚII ………. 5
1.2 SISTEMUL CONTABIL – SURSA ESENȚIALĂ DE INFORMAȚII ………….. 8
1.3 CAUZELE DIFERENȚELOR SISTEMELOR CONTABILE …………………….. 11
1.4 CLASIFICAREA SISTEMELOR CONTABILE ………………………….. ………….. 21
CAPITOLUL 2. ARMONIZARE ȘI CONVERGENȚĂ PE PLAN
INTERNAȚIONAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 26
2.1 DELIMITĂRI PRIVIND NORMALIZAREA, ARMONIZAREA,
CONVERGENȚA ȘI INTERNAȚIONALIZAREA ………………………….. …………… 26
2.2 PRINCIPALELE INSTRUMENTE DE NORMARE, NORMALIZARE ȘI
ARMONIZARE CONTABILĂ ………………………….. ………………………….. …………… 30
2.3 GENERATORII PROCESULUI DE ARMONIZARE CONTABILĂ
INTERNAȚIONALĂ ………………………….. ………………………….. …………………………. 32
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA COMPARATIVĂ A
SISTEMULUI CONTABIL ROMÂNESC CU CEL ITALIAN ………………………. 42
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 42
3.1 REPERE ALE EVOLUȚIEI SISTEMULUI CONTABIL ROMÂNESC ȘI A
SISTEMULUI CONTABIL ITALIAN ………………………….. ………………………….. …. 43
3.2 ORGANISMELE NORMALIZATOARE A SISTEMULUI CONTABIL
ROMÂNESC ȘI A SISTEMULUI CONTABIL ITALIAN ………………………….. …. 47
3.3 PROFESIA CONTABILĂ ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN ITALIA ………………………… 51
3.4 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII, INSTRUMENTELE ȘI
DOCUMENTELE CONTABILE UTILIZATE ÎN ROMÂNIA ȘI ITALIA ………. 55
3.5 ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE ÎN ROMÂNIA ȘI
ITALIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 61
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 65
CAPITOLUL 4. CONCLUZII GENERALE AFERENTE LUCRĂRII ………….. 66
LIMITELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………….. 68
REFERINȚ E BIBLIOGRAFICE ………………………….. ………………………….. …………. 69

1
INTRODUCERE
„..gândesc, deci compar”
René Descartes
Astăzi comparația a devenit modul obișnuit de a gândi . Cel care compară nu trebuie să
caute doar o mai bună înțelegere a lucrurilor care îl încojoară. Lărgindu -și câmpul de
observație, comparatistul caută reguli și încearcă să aducă la lumină cauzele ge nerale a
fenomenului studiat.
Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice a contabilității
comparate, nou segment al contabilității care are ca obiect studiul comparativ a celor
mai semnificative sisteme de contabilitate din lume , precum și prezentarea unui studiu
de caz cu privire la anal iza comparativă a două sisteme contabile.
În acest sens prim ul capitol, prezintă un scurt istoric al apariției și evoluției
contabilității, aspectele teoretice sistemului contabil privit ca o sursă importantă de
informații care stă la baza deciziilor manageriale și investiționale, factorii care au
influențat în timp sistemul contabil al fiecărei țări și metodologiile de abordar ea a
clasificării sistemelor contabile internaționale .
În capitol ul al doilea , sunt prezentate delimitările conceptelor precum normalizare,
armonizare, convergență și internaționalizare considerate principalele provocări a
contabilității contemporane, prec um și instrumentele utilizate în realizarea acestora și
nu în ultimul rând principalele organisme generatoare acestor procese.
Capitolul al treilea, reprezintă substanța principală a lucrării. Aici este prezentată o
analiză comparativă a sistemului co ntabil românesc cu cel italian , precum și dife rențele
și asemănările existente între cele două sisteme contabile din perspectiva evoluției
contabilității, organismelor normalizatoare, profesiei contabile, organizării
contabilității, instrumentelor și docum entelor contabile și întocmirii situațiilor
financiare anuale.

2
MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA
CERCETĂRII
Motivaț ia mea în realizarea acestei lucrări, este dorința de a cunoaște î n detaliu un alt
sistem contabil, mai exact sistemul contabil italian , precum și dorința de a cunoaște
principalele diferențe existente între acest sistem și sistemul românesc . Aceaste dorințe
au apărut , o dată cu cunoașterea detaliată a sistem ului contabil românesc în cadrul
facultății și în urma unei șederi în Italia pe o perioadă lungă , ce m -a determinat să mă
reîntorc, pentru a aprofunda contab ilitatea nu numai teoretic, ci și practic, î n țara
considerată leagănul apariției și dezvoltării literaturii contabile.
Eliminarea granițelor în afaceri prin creșterea gradului de globalizare a atras după sine
îndreptarea către o contabilitate fără granițe în scopul eliminării anomaliilor rezultate
din folosirea unor sisteme contabile diferite , motiv pentru care consider necesar și
important realizarea unei studiu aprofundat de căt re fiecare contabil sau contabil în
devenire, asupra acestei teme care poate conduce la îmbunătățirea metodelor contabile.
Obiectivele principale acestui demers ștințiific sunt fundamentarea teoretică a
contabilității comparate ș i descoperirea diferențelo r între sistemul contabil românesc și
cel italian.
Prima etapă , în vederea elaborării acestei lucrări și atingerii obiectivelor , a constat în
documentare, selectarea și sistematizarea surselor bibliografice, care au stat, în
principal, la baza elaborării capitolelor teoretice ale lucrării. Pentru realizarea cercetării
de docume ntare au fost consultate peste 60 de materiale bibliografice, formate
preponderent din cărți, articole și studii de specialitate publicate în literatura de
specialitate românească și internațională, precum și surse legislative sau surse
disponibil e pe site -uri web specializate. Această etapă a fost urmată de sintetizarea
acestora, metodă utiliza tă pentru realizarea capitolelor unu și doi .
În cadrul elaborării capitolului trei a fost utilizată analiza comparativă a datelor
colectate cu privire l a sistemul contabil românesc și italian, obținute din cărțile de
specialitate românească și italiană, articole, dar și rapoarte, publicații statistice și surse
legislative. Metoda generală a cercetării a fost bazată pe tipul de cercetare teoretică,
fundamentată utilizând ca și instrument studiul de caz .

3
LISTA ABREVIERILOR
A.A.A American Accounting Association
A.I.C.P.A Institutul American de Contabili Publici
A.I.S.G Grupul Internațional de Studiu al Contabililor
A.P.B Consiliul pentru Principiile de Contabilitate
C.A.P Comitetul pentru Proceduri Contabile
C.E.C.C.A.R Corpul Experților Contabili și a Contabililor Autorizați din România
C.I.L.E.A Comitetul de Integrare a Țărilor Latine din Europa ș i America
D.M Decret Ministerial
E.F.R.A.G Grupul Consultativ European pentru Raportar e Financiară
F.A.F Fundația de Contabilitate Financiară
F.A.S Standardele de Contabilitate Financiară
F.A.S.B Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Financiară
F.C.M Federația Contabililor Mediteraneeni
F.E.E Federația Experților Contabili Europeni
I.A.S.B Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate
I.A.S.C Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate
I.F.A.C . Federația Internațională a Experților Contabili
I.F.R.S Standarde Internaț ionale de Raportare Financiară
I.I.R.S Consiliul Internațional de Raportare Integrată
I.M.A Institutul de Managament al Contabil ilor
I.N.S.O.L Asociația Internațională a Restructurării, Insolvenței și Falimentării
I.S.A.R Standardele Internațioanale de Contabilitate și Raportare
O.E.C.D Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
O.I.C Organismul Italian de Contabilitate
O.M.F.P Ordinul Ministrului Finanțelor Publice
O.N.U Organizația Națiunilor Unite
S.E.C Comisia Valorilor Mobiliare
S.E.E.P.A.D Parteneriatul Sud -Est Euro pean pentru Dezvoltarea Contabilității
S.U.A Statele Unite ale Americii
U.E Uniunea Europeană
U.N.C.T.A.D Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare
U.S. G.A.A.P Principii Contabile General Acceptate de Statele Unite

4
LISTA FIGURILOR
Figura nr.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 21
Figura nr.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 25
Figura nr.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 46
Figura nr.4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 48
Figura nr.5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 50
Figura nr.6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 55
Figura nr.7 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 56
Figura nr.8 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 58
Figura nr.9 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 58
Figura nr.10 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 59
Figura nr.11 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 59
Figura nr.12 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 63
Figura nr.13 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 64

LISTA GRAFICELOR
Graficul nr.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 42
Graficul nr.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 52
Graficul nr.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 53

LISTA TABELELOR
Tabelul nr.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 8
Tabelul nr.2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 13
Tabelul nr.3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 16
Tabelul nr.4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
Tabelul nr.5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
Tabelul nr.6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 35
Tabelul nr.7 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 39
Tabelul nr.8 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 54

5

CAPITOLUL 1. BAZELE TEORETICE ALE
CONTABILITĂȚII COMPARATE
1.1 SCURT Ă ISTORIE A APARIȚIEI ȘI EVOLUȚIEI CONTABILITĂȚII
Contabilitatea este „cea mai veche dintre toate științele de gestiune, contabilitatea este
ea însăși istorie, conturile contabile au vocația de a păstra un anumit număr de
evenimente cu consecințe economice ” (Colasse, 1998) .
Apariția contabilitătii, ca formă a unei evidențe economice primare (numărare), datează
încă din cele mai vechi timpuri și se naște din necesitatea grupurilor sociale de a ține
evidența averiilor, de a cunoa ște volumul de muncă folosit, rezultatele activității lor.
În evoluția contabilității, se pot distinge urmă toarele perioade: antichitatea, Evul Mediu,
sfârșitul Evului Mediu până la începutul secolului al XIX -lea, secolul al XIX-lea și
prima jumătate a secolului XX, și perioada contemporană (Tabără et al., 2010, p. 38) .
Contabilitatea în perioada antichității, se realiza pe diverse suporturi materiale precum
tăblițe de lut sau papirus, care permitea u o înterpretare ușoară a evidențelor contabile
ce conțineau înregistrări ale puterii publice și religioase.
Principal a formă de comerț era barterul, de unde reiese utilizarea metodelor simple de
măsurare și de înregistrare contabilă , și nu a folos irii unor tehnici mai sofisticate,
precum tehnica partidei duble.
Urme de sisteme contabile și registre au fost lăsate de sumerieni, egiptieni, greci și
romani. O data cu apariția scrisului , sumerienii inscripționau pe plăci de argilă umedă
numele părților, obligațiile asumate și obiectele comercializate, iar la sfârșit fiecare
parte era obligat ă să semneze pentru atestarea corecti tudinii datelor inscriptionate.
Egiptienii sunt cei care au înlăsnit înregistrarea și detalierea tranzacțiilor comercia le
datorită utilizării materialelor fine și a rulourilor de papirus ce permiteau înregistrarea
cronologică pentru lungi perioade contabile .

6

Dezvoltarea comerțului cu monede de schimb se datorează greciilor spre finele
secolului V , fapt ce a determinat și evoluția activităților financiar bancare. În Atena a
luat naștere, cu 300 de ani î nainte de Hristos, prima instituție de supraveghere a
finanțelor publice, Curtea de Conturi a Celor Zece, numită și Curtea Logiștilor care
avea funcția de verificare a conturilor și de trimitere în justiție contabili i corupți .
Bancher ii romani, cu ajutorul registrului sub denumirea Codex accepti et expensi , au
perfecționat contabilitatea, registrul fiind un adevărat registru d e casă format din două
coloane. Adversaria și Ephemris , în schimb, erau niște ciorne copiate ulterior în Codex
rationum care avea dubla menire, atât de „jurnal” cât și de „cartea mare” ținut cel mai
ades în ordine alfabetică și care putea fi folosit ca probă în justiția romană (Matiș, 2010,
p. 18) .
În Evul Mediu se „accentuează diviziunea socială a muncii, apar manufacturile, se
intensifică afacerile comerciale, financiare ș i bancare, ceea ce a determinat
perfecționarea metodelor și tehnicilor contabile preluate de la: romani, greci, egipteni,
tehnici contabile, care nu mai corespundea u cerințelor vremii” (Demetrescu, 1977, p.
37).
În Italia ia naștere sistemul în partidă dublă și evoluea ză până la apariției primei lucrări
cu conținut contabil în anul 1494.
Există o interesantă legendă cu privire la originile contabilității în partidă dublă, aceasta
se leagă de marele călător și negustor italian Marco Polo care în urma unei călătorii în
Imperiu l Mongol , descoperă ac eastă ingenioasă metodă contabilă. După o lungă
perioadă de ședere în Imperiul Mongol, lui Marco i se permite reîntoarcerea în locurile
natale, dar nu înainte de a semna un jurământ în care promite că nu va dezv ălui nimic
din ce a învățat nou. În acea peri oadă orașele italiene se confruntau atât pe plan
economic cât și pe plan militar, iar Marco Polo ajuns comandant de cora bie, cade
prizioner genovezilor, iar pentru a se elibera, trebuia să dezvăluie secrete le cu privire la
partida dublă. Acesta preferând libertatea, a expus tot ce știa despre această metodă.
Se poate afirma că așa cum orice legendă conține în parte un dram de adevăr și în
istoria contabilității își poate găsi locul un strop de … legendă (Horomnea, 2008, pg .
45-46).

7
Dezvoltarea contabilității în partidă dublă a avut loc spre sfârșitul Evului mediu și
începutul secolului al XIX -lea prin apariția lucrării „ Summa di arithmetica, geometria,
proportioni et proportionalita ” scrisă de călugărul franciscan Fra Luca di Borgo, pe
numele său adevărat Luca Pacioli . În această lucrare scrisă în limba italiană și nu în
latină, partida dublă presupunea următoarele registre:
 Strata , în care se înregistrau zilnic operațiile, sub forma de articole contabile;
 Mastrul, în care se utilizau partizi pentru fiecare cont utilizat;
 Inventarul, în care, la finele fiecărui an, erau centralizate datoriile și averea.
În urma publicării lui Pacioli , această metodă a fost aplicată în orașele italiene
răspândindu -se treptat și în orașele Europei Occidentale (Germania, Franța, Portugalia,
Olanda și Marea Britanie) datorită unor autori precum Ympyn, Savonne, De Granges,
etc., care au tradus lucrarea călugărului italian.
Această perioadă este considerată importantă în istoria contabilității nu doar pentru
dezvoltarea metodei în partidă dublă, ci și pentru apariția capitalismului.
Conform teoriei celebrului economist german pe nume Sombart, privind legătura care
există între contabilitate și sistemul economic, „Capitalismul și contabilitatea în partidă
dublă nu pot fi disociate în mod absolut; ele se comportă una față de cealaltă, ca formă
și conținut” (Sombart, 1902, p. 118) .
Explicarea unui fenomen atât de complex c um este capitalismul face necesară
intervenția unei multitudini de cauze și condiții și nu este cazul să se supraestimeze
influența contabilității. Este vorba de interacțiunea dintre un instrument – contabilitatea –
asupra sistemului capitalist, care consti tuie intu iția fundamentală a lui Sombart (Colasse
& Lesage, 2007, pp. 28 -29).
În cursul secolului al XIX -lea și în prima jumătate a secolului X X societățiile pe acțiuni
se multiplică, iar pentru a satisface nevoile acționarilor, se introduc noi modalități de
gestionare, noi teorii și practici contabile cu ajutorul tehnicilor de calcul.
În acest context contabilul are un rol important , cel de mediator între asociați, aportori
de capitaluri și manager i. Documentele consacrate, întocmite de contabili în această
perioadă și folosite pentru a justifica corectitudinea rezultatelor față de acționari care se

8
aflau la distanță de manager ii care administrau societatea, sunt bilanțul și contul de
profit și pierdere .
O dată cu revolția industială și apariția concurenței prinde contur contabilitatea de
gestiune destinată conducerii și mai ales nedivulga bilă. Aceasta se naște odată cu
necesitatea cunoașterii costului produselor și în special pentru stabilirea politicilor de
prețuri.
Pe parcursul secolului al XX -lea din voința statelor de a deține informații omogene
asupra activității întreprindelor se intensifică reglementarea și normalizarea pentru a
exercita un eventual control economic și fiscal.
În Marea B ritanie s -au creat primele cabinete ( firms ) independente precum și primele
asociații de contabili ( Society of Accountants ) și verificatori cu sarcini de normalizare
contabilă, motiv pentru care această țară este considerată leagănul profesiei contabile
moderne .
Tabelul nr.1 Originea principalelor firme internaționale de contabilitate și cifra
lor de afaceri î n anul 2014
The Big Four Principalele țări de origine Cifra de A faceri 2014
(mld dolari)
Deloitte Marea Britanie, SUA, Canada,
Japonia 34,2
PricewaterhouseCooper Marea Britanie, SUA 33,9
Ernest & Young SUA, Marea Britanie 27,36
KPMG Olanda, Marea Britanie, SUA,
Germania 24,82
(Sursa: www.accaglobal.com )
1.2 SISTEM UL CONTABIL – SURSA ESENȚIALĂ DE INFORMAȚII
Prin sistem, în general, se înțelege un ansamblu coerent de principii, reguli, norme,
tehnici, proceduri etc., dependente între ele și formând un întreg organizat prin care se
încearcă a se defini, clasifica și reglementa un domeni u al cunoașterii umane, orientând
întreaga activitate în direcția realizării unor obiective bine definite.
Așadar, având în vedere conceptul de sistem în general, sistemul contabil poate fi
definit ca ansamblul organizat al teoriilor, concepțiilor, princip iilor, procedeelor,

9
metodelor și tehnicilor de lucru prin intermediul cărora are loc obținerea, prelucrarea,
stocarea și transmiterea informațiilor financiar -contabile (Bogdan, 2004).
Informațiile contabile sunt considerate cele mai importante produse pe c are un contabil
le poate oferi deoarece ele stau la baza deciziilor manageriale și investiționale.
Performa nța unei invesții depinde în mod evident de calitatea informației financiar –
contabil ă, o informație contabilă de calitate poate deveni cel mai bun pr ieten al
investitorului actual și potențial dacă este utilizată și ințeleasă cum trebuie.
Principalele carac teristici calitative unei informații contabile conform O .M.F.P nr. 1802
din 2014 sunt:
 Comparabilitatea – utilizatorii trebuie să beneficieze de comparabilitatea în
timp a situațiilor financiare, pentru a identifica tendințele în poziția financiară
și performanțele sale. Necesitatea de comparabilitate nu trebuie să conducă la
uniformitate și nu trebuie să devină un impediment în introducerea de pol itici
contabile îmbunătățite. De asemenea, este indicat să -și modifice metodele
contabile, atunci când există alte metode mai adecvate și mai fiabile;

 Verificabilitatea – asigură utilizatorii că informații le reprezintă exact
fenomenele economice c are își propun să le reprezinte. Verificarea poate fi
directă sau indirectă. Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau
a altor reprezentări prin observare directă, de exemplu, prin numărarea banilor.
Verificarea indirectă se referă la ve rificarea intrărilor pentru un model, o
formulă sau o altă tehnică și la recalcularea rezultatelor prin ut ilizarea aceleiași
metodologii;

 Oportunitate – informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca
aceștia să ia decizii în timp util. În general, cu cât sunt mai vechi informațiile,
cu atât sunt mai puțin utile. Totuși, unele informații pot să rămână oportune mult
timp după sfârșitul perioadei de raportare deoarece, de exemplu, unii utilizatori
ar putea fi nevoiți să identifice și să apreci eze tendințele ;

 Inteligibilitatea – informațiile trebuie să fie ușor întelese de utilizatori. În acest
sens, utilizatorii trebuie să posede cunoștințe suficiente privind desfășurarea

10
afacerilor și a activităților economice, noțiuni de contabilitate și do rința de a
studia informațiile prezentate cu o atenție corespunzătoare .
Cu alte cuvinte, informația contabilă trebuie să fie neutră, obiectivă, completă și să
reflecte substanța și efectul evenimentelor.
Utilizatorii principali ai informațiilor financiar -contabile, în funcție de necesitățiile lor
de informații sunt: investitorii prezenți și potențiali , managerii, salariații și sindacatele ,
creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, guvernul și instituțiile sale , presa și
publicul. Misiun ea de a încerca satisfacerea directă a nevoii de informație financia –
contabilă a tuturor utilizatorilor este una dificilă, chiar imposibilă.
Obstacolele întâlnite în utilizarea infomațiilor sunt însă numeroase (Bogdan, 2004, p.
24) :
 terminologia so fisticată ;
 forma și gradul de transparență a documentelor contabile de sinteză;
 abilitatea și rapiditatea cu care potențialii utilizatori evoluează în universul
contabil.
Posibile soluții, în vederea eliminării barierelor care împiedică utilizarea informațiilor
contabile , sunt simplificarea infor mațiilor utilizând limbaje mai puțin complexe ,
creșterea gradului de comprehensibilitate și flexibilitate.
Așadar, s e poate afirma că sistemul contabil , importantă componentă a unei economii,
este sursa esențială de informații ce servește investitoriil or în luarea decizii lor.
Sistemele contabile sunt formate din diferite subsisteme :
 Subsistemul reglementă rii;
 Subsistemul organizaț iilor profesionale ;
 Subsistemul intreprinderilor ;
 Subsistemul practicilor contabile.
O țară poate folosi mai multe sisteme contabile, sistemul dominant fiind acela utilizat
de intreprinderile c are cuprind majoritatea activităț ii economice .

11
1.3 CAUZELE DIFERENȚELOR SISTEMELOR CONTABILE
Sistemul co ntabil, ca mijloc de comunicare, este specific mediului său și diferă de la o
țară la alta atât prin conținut cât și prin modalități de aplicare. În ciuda existenței unor
asemănări, se poate afirma că există tot atâtea sisteme contabile câte țări există pe glob,
deoarece nu se pot identifica două sisteme contabile identice în totalitate.
Principalii factori care au influențat în timp sistemul contabil al fiecărei țări sunt:
 Sistemul economic și politic
Sistemul economic și politic al unei țări sunt considerați factori decisvi în
stabilirea reglementări lor și a practicilor contabile. Diferențele în sistemele
politice se vor reflecta în modalitățile diferite în care economia este organizată
și controlată. Acestea mai apoi vor influența obiectivel e sau rolul contabilității
(Bogdan, 2004, pg. 38 -39).
În cadrul sistemelor politice egalitar -autoritare, specifice țărilor precum China,
Coreea de Nord, Vietnam și Cuba , toate procesele de producție sunt în
proprietate comună și controlate de către societate, iar prețurile, cererea ș i oferta
sunt stabilite pe baza planurilor centralizate. În aceste condiții, contabilitatea
trebuie să servească planifică rii centralizate și controlului economie i.
La extrema cealaltă se situeză sistemele politice liberal -democratice, asociate
cu sistemele economice capitaliste și răspândite în Europa Occidentală,
America de Nord, Japonia și Australia, în care prețurile, cererea și ofert a sunt
determinate de piață fără intervenția guvernu lui. În aceste condiții,
contabilitatea are obiectivul de a oferi informații utile în vederea luării deciziilor
investiționale.
Între stabilitatea politică și cea economică există o relație de interdependență
evidentă.
Instabilitatea politica, cu impact di rect asupra economiei, reprezintă o barieră
majoră pentru investitorii străini care evită cât mai mult țările cu un management
defectuos al economiei, corupției, amânării luării deciziilor, implicării
politicienilor în mediul de afaceri . Așadar, în aceste condiții de corupție,

12
birocrație sau de instabilitate politică dezvoltarea unui sistem contabil este
foarte dificilă.
Inflația , important factor economic, deasemenea influențează sistemele
contabile atunci când apar evenimente imprevizibile sau când mediul economic
suferă unele modificări și sunt necesare noi reglementări și recons iderări ale
regulilor existente pentru restabilirea echilibrului.
 Sistemul juridic
„Reglementarea contabilă dintr -o țară este stâns legată de sistemul de drept ce
se aplică în acea țară ”(Mocanu, 2010, p. 11) .
Potrivit analiștilor Roberts, Weetman și Gordon, care au realizat studii
comparative în domeniul dreptului, pe pland mondial se regăsesc două grupuri
de sisteme de drept:
 Sistemul romano -germanic , rezultat dintr -o fuziune dintre dreptul roman și
cutumele germanice se caracterizează prin tendința de codificare (codul civil
și codul comercial) .
În cadrul țărilor care aparțin acestui tip de sistem juridic , guvernele au rolul
de a genera reglementări contabile capabile să garanteze o eficientă
desfășurare a afaceriilor și o protecție a părților implicate. Reglementările
contabile nu conțin doar reguli detaliate de publicare, ci și reguli de evaluare
și de ținere a contabilității, de exemplu , Franța este beneficiara unui Plan
Contabil General, care cuprinde o listă de conturi obligatorie pentru toate
întreprinderile, precum și reguli precise de evaluare și publicare a situațiilor
financiare.
Germania, în schimb, deține pe lângă Codul de comerț, o literatură contabilă
abundentă și elaborată de specialiști de seamă ai profesiei împreună cu
universitari. De menționat este faptul că ț ările care aparțin aceluiași sistem
juridic, reglem entările contabile pot varia de la o țară la alta., de exemplu,
în unele țări reglementarea contabilă este impusă tuturor entităților ce
exercită o activitate comercială, indiferent de forma lor juridică, iar în altele

13
regulile contabile depind nu numai de forma juridică, dar și de mărimea
întreprinderilor.
Schimbările reglementare apar doar în cazuri rare, de exemplu în condiții de
reinterpretare a principiilor fundamentale sau în cazul modificării codulu i
civil sau a codului comercial;
 Sistemul cutumia r, numit și dreptul comun (common -law), a luat naștere în
insulele britanice și apoi răspândindu -se și în Statele Unite care, inițial fiind
împotrivă Mării Britanii, a ales să moștenească tradiția „common -law” -ului
ce răspunde în fața primului și a celui mai mare cod american, Constituția
Statelor Unite ale Americii.
Din punct de vedere contabil, acest sistem se bazează p e o auto –
reglementare realizată prin actul normalizator al profesiei contabile liberale
și acordând o foarte mare libertate conducătorului unei întreprinderi în
prezentarea documentelor, cu condiția, ca situațiile financiare să ofere o
imagine exactă și pr ecisă a aspectelor economice, juridice și financiare ale
întreprinderii.
Tabelul nr.2 Clasificarea țărilor în funcție de sistemul juridic
Sistem de drept
cutumiar Sistem de drept romano –
germanic Elemente din
ambele sisteme
Marea Britanie
Irlanda
SUA
Canada
Australia
Noua Zeelandă Franța
Italia
Germania
Spania
Olanda
Japonia Scoția
Israel
Africa de Sud
Filipine
(Sursa: Neculai Tabără, 2010: 66 )
 Sistemul fiscal
În anumite țări (Franța, Germania, Italia) fiscalitatea joacă un rol important în
contabilitate, existând o dependență între contabilitate și fiscalitate, motiv
pentru care întreprinderile au tendința să promoveze estimări și metode care
diminuează rezultatul , în scopul minimizării impozitului. În acest fel informaț ia
prezentată în situațiile financiare este afectată în mod direct . Benard Colasse
afirmă că: ,,grija contabilului francez de a se proteja juridic pare să fie mai

14
importantă decât aceea de a furniza o imagine cât se poate de adevărată a
întreprinderii prin intermediul situațiilor financiare pe care le elaborează. Dar
doctrina este evolutivă și se poate ca în viitor să ne îndreptăm spre o interpretare
mai economică și mai puțin juridică a acestui nou principiu” .
În alte țări (Marea Britanie, Olanda, S .U.A), în schimb, ea exercită o influență
redusă sau chiar deloc asupra regul ilor și a practicilo r contabile. În acest cadru
societățile pot, fără să fie penalizate fiscal, să prezinte un rezultat care să
satisfacă investitorii de capital . Determinarea rezult atului fiscal rezultă din
aplicarea unor reguli specifice, independente de cele utilizate în contabilitate.
 Sursele de finanțare
Modalitățile de finanțare diferă de la o țară la alta. Astfel, în Japonia, Germania
și, în general, în Europa continentală, împ rumuturile bancare constituie
principala sursă de finanțare a societăților iar numărul de acționari nu este foarte
mare (multe societăți sunt deținute de către familii) , în timp ce, în alte țări
precum S .U.A și Marea Britanie, emisiunea de acțiuni este foarte frecventă.
Această situație face dificile comparațiile între țări. Astfel, nu se poate compara
indicile de îndatoarare al unei întreprinderi germane sau japoneze cu cel al unei
societăți americane sau britanice, deoarece în virtutea modalităților diferite de
finanțare, valorile de referință nu sunt identice. Tot în acest context, ne putem
aștepta ca o întreprindere americană sau britanică , cu o situație financiară
sănătoasă, să prezinte o rată de acoper ire a dobânzilor mai mare față de nivelul
unei societăți germane sau japoneze.
Întreprinderile din lumea anglo -saxonă distribuie dividende într -o măsură mai
mare decât cele japoneze sau germane. Spre exemplu, un indice de distribuție
de 4% din capital est e perceput ca slab în S.U.A și satisfăcător, sau chiar ridicat,
în Germania sau în Elveția (Bogdan, 2004) .
După modul preponderent de finanțare, țări ca: Regatul Unit al Marii
Britanii, S .U.A, Australia, sunt car acterizate de:
 piețe de capital puternice, stabile;
 numeroși investitori externi;

15
 profesie contabilă bine dezvoltată;
 fiscalitate separată de contabilitate.
Iar țări ca: Franța, Germania, Italia, sunt caracterizate de:
 piețe de capital slabe, instabile;
 investitori externi puțini la număr;
 profesie contabilă modestă;
 fiscalitate stâns legată de contabilitate .

 Profesia contabilă
Profesia contabilă este, de regulă, independentă de autoritățile publice și joacă
un rol prioritar în elaborarea și punerea în aplicare a normelor contabile.
„Diferiți factori își pun amprenta asupra importanței și competenței profesiei
contabile dintr -o țară, în aceeași măsură în care natura profesiei contabile se
regăsește în tipul de contabi litate aplicată în economie ” (Mocanu, 2010, p. 15) .
Influența profesiei contabile în diferite țări este nuanțată și delicată din punct de
vedere comparativ. Legătura dintre profesioniștii contabili și sp ecialiștii în
probleme fiscale, condițiile acceptării unui speci alist în organismul profesional,
modalitatea de atestare profesională și or ganele abilitate în acest sens, legătura
dintre contabilitate și audit, perioada de pregătire a unui specialist, etc., sunt
câteva aspecte ce trebuie luate în considerare în realizarea unei analize
comparative.
Următorul tabel sublinează importanța organismelor profesionale după mărime
și tradiție, care au contribuit la dezvoltarea profesiei contabile.

16
Tabelul nr.3 Organism e profesionale în diferite țări
Țara Organismul
profesional Anul
fondării Mii de
membri Sigla
Australia CPA Australia
Institute of
Chartered
Accountants of
Australia 1952 (1886)
1928 (1885) 122
50

Canada Canadian
Institute of
Chartered
Accountants 1902 (1880) 68

China Chinese Institute
of Certified
Public
Accountants 1988 144

Franța Ordre des
Experts
Comptables 1942 18

Germania Institute der
Wirtschaftprufer 1932 11

India Institute of
Chartered
Accountants of
India 1949 140

Japonia Japanese Institute
of Certified
Public
Accountants 1949 (1927) 18,9

Olanda Koninkl ijk
Nederlands
Instituut van
Registeraccounta
nts 1967 (1895) 14

Noua Zelandă Institute of
Chartered
Accountants of
New Zeeland

1909 (1894) 31,7

17
Țara Organismul
profesional Anul
fondării Mii de
membri Sigla

Regatul Unit
al Marii
Britanii și al
Irlandei de
Nord Institute of
Chartered
Account ants in
England and
Wales

Institute of
Chartered
Accounts of
Scotland

Association of
Chartered
Certified
Accountants

Institute of
Chartered
Accountants in
Ireland 1880 (1870)

1904

1904

1888 132

131,5

18

24

S.U.A American
Instit ute of
Certified Public
Accountants 1887 350

România Corpul Experților
Contabili și
Contabililor
Autorizați din
România 1921 22

Italia Consiglio
Nazionale dei
Dottori
Commercialisti e
degli Esperti
Contabili 2008 107

Notă: În paranteză s -a notat anul înfințării predecesorului organismului profesional. Numele
anumitor organisme s -au schimbat pe parcusul timpului de mai multe ori.
(Sursa :Neculai Tabără, 2010: 70 )

18
 Sistemul educațional
Este foarte important ca standardele și practicile contabile să fie înțelese și puse
în practică de către specialiști în mod corect, de aceea o informație sofisticată
sau greu de accesat este considerată inutilă.
Sistemul educațional și nivelul de cultură dintr -o țară își pun amprenta asupra
sistemului contabil în două direcții, și anume (Zafaruddin, 2002, pg. 120 -138):
 Utilizatorii informațiilor contabile formați din punct de vedere
profesional vor accesa mai ușor situațiile financiare și informațiile cu un
grad ridicat de complex itate;
 În țările cu un nivel ridicat de educare specialiștii sunt mai bine pregătiți
și deprind mai ușor competențe și abilități necesare desfășurării
activității specifice.
Altfel spus, nivelul de dezvoltare și gradul de complexitate a unui sistem
contabil dintr -o țară este afectat în mod semnificativ de bagajul cunoștințelor al
specialiștilor care furnizează informații contabile și ale utilizatoriilor acestora.
 Mediul extern și cultura
Mediul, inclusiv cultura, este cu siguranță unul dintre factorii determinați în
evoluția sistemului contabil dintr -o țară. Cultura influențează în mod direct, atât
normele și valorile acestor sisteme, cât și comportamentul grupurilor aflate în
interacțiune și în cadrul relațiilor dintre sisteme.
Sociologul francez Geert H ofstede, între anii 1967 -1978, a prelucrat un număr
de 116.000 de chestionare, realizate în 50 de țări, care au stat la baza unui model
ce separă grupurile de indivizi pe baza unor seturi de valori culturale, sociale și
instituționale.
Hofstede definește cultura națională ca „o medie a credințelor și valorilor în
jurul căreia se situează membrii săi”. În esență, ea reprezintă o programare
mentală colectivă, adică acea condiționare pe care o împărțim cu ceilalți membri
ai națiunii, regiunii, grupului, dar și cu cei care aparțin altor națiuni, regiuni sau
grupuri.

19
Din observarea diferențelor de programare mentală dintre membrii celor 50 de
țări, constată că principala sursă care alimentează aceste diferențe este
reprezentată de limba j și tot ceea ce derivă din el. Dacă olandezii salută străinii
care intră, de exemplu, într -un vagon sau o sală de așteptare, belgi enii nu
procedează la fel. A ustriecii așteaptă semaforul să treacă pe culoarea verde
pentru a traversa strada, chiar dacă nu există vehicule în apropiere, în timp ce
olandezii nu au obiceiul respectării acestei reguli. Aceste programe mentale sunt
greu de modificat dacă ind ividul nu este detașat de cultura sa (Bogdan, 2004, p.
43).
Pentru a descrie culturile naționale, Ho fstede utilizează o terminologie formată
din patru criterii diferite pe care le numește dimensiuni, deoarece acestea se po t
combina în toate modalitățile posibile, și în acelși timp, cele patru dimensiuni
sunt relativ independente unele de celelalte. Acestea se referă la:
 Individualism ul opozabil colectivism ului – bogăția unei țări este starea care
face ca o cultură să fie individuală. Cele mai „individualiste” țări sunt Statele
Unite, Marea Britanie, Olanda și Australia, iar cele mai „colectiviste” sunt
Columbia, Guatemala, Pakistan, Taiwan.

 Distanță ierarhică mare sau mică – toate societățile sunt inegale, gradul de
inegalitate se măsoară cu ajutorul unei scare a distanțelor ierarhice. Mărimea
distanței ierarhice este legată de gradul de centralizare a autorității și de
gradul de autocrație a conducerii. Țările cu o distanță ierarhică mare sunt:
Filipine, Venezuela, India , dar și țări ca Belgia și Franța, iar țările cu o
distanță mica sunt: Austria, Danemarca sau Israel.

 Controlul puternic sau slab asupra incertitudinii – Membrii unor societăți
acceptă incertitudinile, asumându -și cu ușurință riscurile personale și fiind
relativ toleranți față de comportamentele sau opiniile diferite. Astfel de
societăți pot fi numite „societăți cu un control slab asupra incertitudinii”, iar
țările formate din acest tip de societate sunt: Danemarca, Suedia sau Marea
Britanie.

20
Membrii altor societăți, în schimb, prezintă un grad mare de anxietate
deoarece sunt crescuți cu spiritul de a căuta să învingă viitorul, dar viitorul
nu poate fi previzibil. Astfel de societăți pot fi numite „societăți cu un
control puternic asupra incertitudinii”, ia r țările formate din acest tip de
societate sunt țările latine ale Europei și Americii, țări mediteraneene
precum cele din Iugoslavie, Grecia sau Turcia.
 Masculinitatea opozabilă feminității – Principala problemă a acestei
dimensiuni este împărțirea roluli lor între sexe, în societate. Societățile în
care valorile masculine domină cele feminine pot fi numite „societăți
masculine”, țările formate din aceast tip de societate sunt: Japonia,
Germania, Austria și Elveția.
La polul opus se află „societățile femi nine” în care valorile feminine
domină cele masculine, iar țările formate din acest tip de societate sunt:
Danemarca și Olanda.
 Alți factori
Religia este considerată un alt factor care influențează princ ipiile contabile
fundamentale. Cel mai clar exemplu de influență a religiei asupra contabilității
este dat de țările musulmane în care doctrinele religioase nu permit do bânzile,
în schimbul dobânzilor banca poate obține un anumit procent din acțiunile
debitorului sau alte facilități. Prin urmare sistemul co ntabil al acestora nu va
cuprinde proceduri co ntabile referitoare la acestea
Factorii menționați anterior, cu influențele lor exercitate asupra unui sistem contabil pot
fi reuniți și prezentați într -o modalitate sintetizată, în următoarea figură.

21
Figura nr.1 Factorii care influențează sistemul contabil

(Sursa: Neculai Tabără, 2010: 59)
1.4 CLASIFICAREA SISTEMELOR CONTABILE
Clasificarea sistemelor se consideră utilă din umătoarele motive :
 facilitează studierea motivelor care conduc la armonizare contabilă
internațională și a dificultățilo r pe care acestea le întâmpină;
 asistă pregătirea profesională a persoanelor care își dezvoltă acti vitatea în acest
domeniu și la nivel internațional;
 oferă bază de comparație și suport pentru diferite opțiuni contabile;
 permite previzionarea unor dificultăți și găsirea unor soluții corespunzătoare,
prin comparație cu experiența țărilor din același grup.
Pentru adoptarea unui anumit sistem contabil, o țară trebuie mai întâi să -și ajusteze
parametrii economici și politici după modelul țărilor c are deja folosesc sistemul
respectiv.
În activitatea științifică de abordare a clasificării sistemelor contabile internaționale se
remarcă următoarele trei metodologii : metodologia abordărilor extrinseci , metodologia Sistemul fiscal și
sursele de finanțare Sistemul
educațional Sistemul juridic Sistemul economic
și politic
Valori culturale Religie
Profesia
contabilă
Sistemul contabil

22
abordărilor intrinseci și metodologia abordărilor e voluționiste (Feleagă, 1995, pg. 13 –
24).
Metodologia abordărilor extrinseci presupune că sistemele contabile din diferite țări
sunt clasificate pe baza factorilor care influențează n atura și practicile contabile. În
cadrul acestei metodologii de abordare se încadrează următoarele clasificări:
 Clasificarea lui Mueller (1967) – are la bază analiza „modelelor” de dezvoltare
contabilă din care identifică patru grupe de abordări, și anume :

 Abordarea macroeconomică, prin care contabilitatea este influențată de
politicile contabile naționale (contabilitatea servește interesele naționale).
Din acest grup fac parte țăr i ca Suedia, Franța și Germania;

 Abordarea microeconomică, conform căreia contabilitatea este considerată
o ramură a științelor economice și a gestiunii afacerilor, scopul final fiind
menținerea capitalului fizic investit în întreprindere (contabilitatea servește
interesele întreprinderii). Țară at așată acestui model este Olanda ;

 Abordarea contabilității ca disciplină independentă, care pune accentul pe
practică și pragmatism. Această abordare se întâlnește în țările anglo –
saxone, îndeosebi în Statele Unite și Marea Britanie;

 Abordarea de tip „contabilitate uniformă”, conform căreia contabilitatea
managerii întreprinderii cât și de către autoritățile statului. Ea este întâlnită
în Fran ța, Germania, Elveția și Suedia.

 Clasificarea lui Seidler (1967) și a Asociației American e de Contabilitate
(A.A.A) (1977) – principalul criteriu de clasificare îl reprezintă sferele de
influență și zonele de influență.
Seidler analizează procesele de “export” în cadrul sistemelor contabile,
identificând trei sfere de influență : sisteme contabile aflate sub influența
sistemului contabil br itanic, a celui american și a celui francez. Diferența între

23
clasificarea lui Mueller și aceasta, este că Seidler se focalizează exclusiv asupra
factorilor externi de influență , neglijând factorii interni.
Asociația Americană de contabilitate ia în consid erare opt factori esențiali care
influențează practic iile contabile:
 sistemul economic;
 sistemul politic;
 nivelul de dezvoltare economică;
 obiectivele contabilității financiare;
 normele contabile;
 educația și formarea contabilă;
 aplicarea normelor și etica contabilă;
 clientul.
Pe baza acestor parametrii , A.A.A identifică cinci zone de influență la nivel
internațional: britanică, franco -hispano -portugheză, germano -olandeză,
comunistă și americană.
 Clasificarea lui Gray (1988 ) – se bazează pe acțiunea factorilor culturali asupra
sistemelor contabile. În urma unor analize efectuate asupra lucrării realizată de
sociologul francez Hofstede , cu privire la valorile culturale și influențele
acestora asupra practicilor de conducere și coi nteresării salariaților din 50 de
țări, Gray identifică următoarele valori contabile care pot să contribuie la
clasificarea sistemelor contabile internaționale:
 influența profesiei, opozabilă controlului legal;
 uniformitatea, opozabilă flexibilității;
 conservatorismul, opozabil optimismului;
 discreția, opozabilă transparenței .
Metodologia de abordare intrinsecă presupune utilizarea unei clasificări a sistemelor
contabile în funcție de natura practicilor contabile. Cea mai reprezentativă abordare
după această metodologie aparține autorilor Nair și Frank (1980). Studiul efectuat de
către acești autori realizează o separare a practicilor de măsurare / evaluare de practicile
de publicare a informațiilor contabile.

24
Pe baza datelor din anul 1973 autorii au i dentificat patru grupe de sisteme contabile
referitoare la practicile co ntabile de măsurare / evaluare: sistemul contabil britanic,
sistemul contabil latino -american, sistemul contabil din Europa continentală și siste mul
contabil al Statelor Unite.
Pe baza datelor din anul 1975 Nair și Frank au identificat cinci grupe referitoare la
practicile de măsurare / evaluare, care sunt prezentate în tabelul următor.
Tabelul nr.4 Clasificarea sistemelor contabile după Nair și Frank
I. Modelul britanic II. Model ul
Latino -ameri can
+ Sudul Europei III. Modelul nord
și central
european IV. Modelul
Statelor Unite V.
Australia Argentina Belgia Bermude Chile
Bahamas Bolivia Danemarca Canada
Fiji Brazilia Franța Filipine
Iran Columbia Germania Japonia
Irlanda Etiopia Norvegia Mexic
Jamaica Grecia Suedia Statele Unite
Malaiezia India Elveția Venezuela
Noua Zeelandă Italia Zair
Nicaragua Pakistan
Olanda Panama
Rodezia Paraguay
Regatul Unit Peru
Republica Sud
Africană Spania
Singapore Uruguay
Trinidad
(Sursa :Niculae Feleagă , 1995: 18 )
Metodologia abordărilor evoluționiste a lui Nobes (1984) este inspirată după
clasificările din biologie. Din sistemul practicilor contabile el alege pentru studiu
practicile de măsurare utilizate în informarea financiară de către societățile pe acțiuni
cotate la bursă, din cadrul a 14 țări dezvoltate.
Clasificarea se bazează pe studiul a nouă factori care pot să influențeze practicile de
măsurare, și anume:
 tipul de utilizatori ai conturilor publicate de societățile cotate;
 gradul în care legislația contabilă prescrie în detaliu practicile con tabile, în
detrimentul logicii profesionale;
 importanța regulilor fiscale în măsurarea / evaluarea contabilă;

25
 gradul de conservatorism / prudență în evaluarea clădirilor, stocurilor,
debitorilor;
 gradul de rigoare în aplicarea costurilor istorice în contur ile anuale;
 susceptibilitatea ajustărilor, pe baza costului de înlocuire în conturile principale
sau suplimentare;
 practicile de consolidare;
 abilitatea de a fi „generos” în practicile de constituire de provizioane;
 gradul de uniformitate în aplicarea regulilor contabile la nivelul societăților.
În urma analizei efectuate Nobes obține o clasificare sub formă de arbore familial,
agregând grupurile de țări calificate drept specii, în familii și familiile în clase, conform
următoarea schemă .
Figura nr.2 Schema de clasificare a sistemelor contabile pe baza metodologiei de
abordare evoluționistă

(Sursa :Niculae Feleagă, 1995:22 )

26
CAPITOLUL 2. ARMONIZARE ȘI CONVERGENȚĂ PE
PLAN INTERNAȚIONAL
2.1 DELIMITĂRI PRIVIND NORMALIZAREA, ARMONIZAREA,
CONVERGENȚA ȘI INTERNAȚIONALIZAREA
În ultimul deceniu, datorită creșterii de globalizare a economiilor, unde cheia pu terii
economice este informația, comunicarea și tehnologia de vârf, evoluția c ontabilității
contemporane este caracterizată și influenț ată de trei fenome ne: normalizarea,
armonizarea și internaționalizarea. Aceste fenomene acționează atât în mod individual,
cât și într -o relație de intercondiționare reciprocă .
Originea procesul ui de normalizare contabilă datează încă din Evul Mediu când apar
primele coduri cu privire l a activita tea comercială, dezvoltându -se pe urmă abia în
primele d ecenii ale secolului al XX -lea, o dată cu criza bursieră și informațională din
anii 1929 -1933.
Normalizarea contabilă este procesul care are ca scop „elaborarea ș i aplicarea unor
concepte, metode, reguli și proceduri privind producția și utilizarea informației
contabile în vederea asigurării comparabilității informațiilor în timp (normalizare
temporară) și în spațiu (normalizare spațială) ” (Matiș, 2003, p. 37) .
Procesul de normalizare contabilă din diferite țări a condus la trei tipuri de normalizare
contabilă (Feleagă, 1996, p. 179) :
 de tip statal – normele sunt elaborate și pus e în aplicare de organism aparținând
statului (Franța, Germania, Româ nia);
 de tip pragmatic – normele sunt elaborate de organisme ale profesiei contabile
și sunt puse în aplicare tot de ele (Marea Britanie);
 de tip mixt – normele sunt elaborate de asociați i profesionale și sunt puse în
aplicare prin intervenția publică a statului (S .U.A).

27
Avantajele oferite de normalizare sunt incontestabile. Ele ar putea fi sintetizate astfel
(Claveranne & Darney, 1991, p. 37) :
 perfecționarea contabilității;
 inteligibilitatea contabilităților;
 ușurare a controlului asupra contabilității;
 compararea informaților (în timp și în spațiu)
 consolidarea contabilităților în cadrul mai extins al grupurilor, sectoarelor de
activitate, regi unilor sau națiunii ;
 elaborarea datelor statistice.
Procesul de normalizare contabilă se realizează la nivele diferite, conform următorului
tabel:
Tabelul nr.5 Caracteristicile normalizării la nivele diferite
NORMALIZARE CONTABILĂ
LA NIVEL
INTERNAȚIONAL LA NIVEL
REGIONAL/CONTINENTAL LA NIVEL NAȚIONAL
Elaborare a de reguli sau
norme aplicabile, în
totalitate sau parțial, la
un ansamblu de
întreprinderi sau la câte
un ansamblu de
specialiști ai profesiei
contabile. Crearea și aplicarea de norme
contabile i dentice în același
spațiu geopolitic, urmărind
fundamentarea de politici
contabile uniforme în
prezentarea situațiilor
financiare anuale.
Este proprie fiecărei țări
și răspunde interesului de
informare a utilizatorilor
locali, naționali.
(Sursa: prelucrare după Neculai Tabără, 2010: 98)
Aducerea la un numitor comun a elementelor prezentate de cele trei categorii de
normalizare contabilă se realizează prin procesul armonizării contabile, noțiune care
spre deosebire de normalizare nu se poate divide prin prisma raportului internațional –
regional – național.
Sub aspect etimologic, conceptul de armonizare , face referire la „acțiunea de a pune în
armonie”, respectiv de „a face să f ie sau a fi în concordanță.” (Academia Română, 1998,
p. 60) . Transpus în plan contabil, armonizarea contabilă internațională este procesul
prin care regulile sau normele naționale, diferite de la țară la alta, uneori divergente,

28
sunt perfecționate astefel încât să devină compatibile și comparabile pentru a se da
aceeași interpretare evenimentelor și tranzacților.
Acest proces se poate distinge de normalizare prin faptul că armonizarea vizează
compatibilitatea între diferitele norme iar normalizarea conceperea normelor.
Armonizarea este p uțin mai restrictivă decât normalizarea, con stituie o formă mai
atenuată și o primă etapă spre aceasta .
Literatura de specialitate, atunci când se referă la procesul de implementare armonizării
contabile, face diferență între aspectul material al armoniză rii și aspectul formal al
acesteia . Primul dintre acesta rezultă dintr -un punct de vedere practic și se referă la
practicile contabile și, respectiv, pra cticile de raportare financiară , iar cel de al doilea,
rezultă dintr -un punct de vedere teoretic și se referă la reglementările contabile (Mustață
et al., 2012) .
Spre sfârșitul anului 2002, o rganismele naționale și internaționale de profil, își
concentrează eforturile pe o treaptă superioară, aceea a convergenței co ntabile , pentru
a încerca să elimine cât mai multe diferențe existente între referen țialele contabile emise
(Mustață , 2008, p. 58) .
Procesul de reducere a diversității contabile, implicând eforturile relativ în mod egal a
organis melor, s -a realizat între referențialul contabil internațional, elaborat de Consiliul
pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (I .A.S.B) și fundamentat pe
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (I .F.R.S), respectiv cel american
ghidat de Standardele de Contabilitate Financiară (F .A.S) promulgate de Consiliul
pentru Standardele de Contabilitate Financiară (F .A.S.B) din Statele Unite și cel
european, trasat de către directivele europene specifice (Spătăcean et al, 2006, p. 2) .
Folosirea termenului de convergență contabilă pare a fi mai potrivită , acest concept
exprimând din punct de vedere etimologic, acțiunea de „îndreptare spre acel ași punct,
spre același scop” (Academia Română, 1998, p. 222) .
Diferența între procesul de armonizare și procesul de convergență este ca armonizarea
contabilă implică mișcarea unui referențial contabil național spre internațional, iar
convergența contabilă presupune mișcarea simultană a cel puțin două referențiale
contabile spre un punct sau nivel comun (Mustață , 2008, p. 58) .

29
Un alt concept utilizat este standardizarea. Acest concept reprezintă „ procesul prin care
toți participanții sunt de acord să utilizeze aceleași sau aproape aceleași metode
contabile. Rezultatul final este obținerea situațiilor financiare uniforme ” (Roberts et al,
1998, pg. 63 -69). De exemplu, dacă într -o țară se cere folosirea doar a metodei FIFO
pentru calcularea valorii stocurilor, celelalte metode fiind interzise, se poate spune ca
în acea țară se folosește o metodă “standardizată” de calcul a valorii stocurilor.
Unii autori i de specialitate fac distincție între standardizare și armonizare, proc esul de
standardizare include o mișcare spre uniformitate, iar armonizarea presupune o
îndepărtare de de la diversitatea totală , înspre armonie (Tay & Parker, 1990, p. 73) .
Alți autori, în schimb, au o abordare puțin diferită cu privire la diferența între
armonizare și standardizare. Armonizarea implică o mișcare spre similaritatea
opțiunilor privind tratamentele contabile alternative, iar standardizarea implică o
mișcare spre uniformitatea globală (McLeay, 2002, p. 43)
Un alt cuvânt de ordine , pentru majoritatea specialiștilor contabili din toate țările lumii,
este internaționalizarea . În literatura de specialitate fenomenul de internaționalizare
este proces ul de implicare a unei companii în operațiuni internaț ionale , motiv pentru
care este frecvent asimilat investițiilor străine .
Internaționalizarea contabilității își are izvorul în preocupările de convergență și
armonizare internațională a principiilor, bazelor, regulilor, convențiilor și practicilor
specifice contabile. Așadar, i nternaționalizarea contabilității poate ușura c olaborarea
companiilor la nivel mondial, ducând la transparență, comparabilitate și o înțeleg ere
mai ușoară a informațiilor expuse de companii (Săvulescu et al., 2013, p. 2) .
Finalizarea procesului de convergență contabilă pe plan mondial va însemna intrarea în
drepturi a unei contabilități internaționale, a unor norme, principii, concepte unice și
unitare pentru toate țările implicate. În aceste condiții, se poate vorbii despr e un model
contabil mondial (Colasse, 2009, pg. 99 -101).

30
2.2 PRINCIPALELE INSTRUMENTE DE NORMARE, NORMALIZARE ȘI
ARMONIZARE CONTABILĂ
Principalele instrumente care contribuie la funcționarea proceselor de normare,
normalizare și armonizare contabilă, sunt:
 Cadrul conceptual al contabilității – „Sistem coerent de obiective și de
principii fundamentale, legate între ele, susceptibile să conducă la formularea
de norme solide și să indice natura, rolul și limitele contabilității financiare și
ale situațiilor financiare” (Feleagă, 1996, p. 39) . În esență, cadrul contabil
conceptual definește, pentru toți utilizatorii externi, conceptele care stau la baza
întocmirii și pre zentării sit uațiilor financiare.
În general, structura unui cadru contabil conceptual se prezintă astfel:
 obiectivele informării financiare;
 caracteristicile calitative ale informației financiare;
 elementele componente ale situațiilor financiare;
 criterii de recunoaș tere și metode de evaluare.
În Statele Unite s -a pus problema, pentru prima dată, construirii și utilizării unui
cadru conceptual care să răspundă unor probleme teoretice și instituționale ale
normalizării americane, ulterior devenind baza cadrelor concept uale c ontabile
din Canada, Australia și Marea Britanie.
 Rețeaua de norme sau standarde contabile – ansamblu de reguli care
reglementează înregistrarea și evaluarea în contabilitate, elaborarea și
prezentarea informației contabile în situațiile financiare.
După sfera de aplicare, standardele se pot clasifica în:
 Standarde internaționale;
 Standarde europene;
 Standarde naționale, regionale sau locale.

31
 Planul contabil general – „construcție coerentă, elaborată. de regulă, cu aportul
substanțial al profesiei contabile, urmând ca după validarea sa în practică să fie
impus agenților economici prin reglementări normative” (Pop, 2002, p. 40) .
Planul contabil general cuprinde (Oprea & Ristea, 2002) :
 un ansamblu de principii, procedee și reguli privind organizarea
contabilității;
 listă de conturi reunite și clasificate într -un sistem de conturi sau plan de
conturi precum și recomandări sau precizări privind utilizarea lor în
funcție de conținutul lor eco nomic și funcția contabilă;
 un vocabular contabil.
Există două tipuri de planuri contabile generale:
 planuri contabile generale bazate pe principiul priorității situațiilor
financiare anuale și a funcției de informare externă și care au o esență
dualistă de organizare a contabilității cu cele două circuite: contabilitatea
financiară și contabilitatea internă de gestiune;
 planuri contabile generale bazate pe principiul cir cuitului valorilor în
ciclul de „aprovizionare -producție -desfacere” și care vizează
normalizarea contabilității de gestiune.

 Ghidurile contabile profesionale – prezintă lucrări monografice și
instrumentări privind normele și reglementările contabile aplicabile la nivelul
tipurilor de entități care organizează și conduc contabilitatea. Ac estea pot fi
considerate adevărate „abecedare” pentru administratorii unității și angajații lui,
în vederea adoptării unor politici și programe proprii prin care să se asigure
măsurile necesare de implementare a normelor naționale sau internaționale,
după caz.

 Politicile de contabilitate – conform I.A.S 8 sunt: principiile, bazele,
convențiile, regulile și practicile specifice adoptate de o întreprindere la
întocmirea și prezentarea situațiilor financi are. La nivelul întreprinderii, politica

32
de contabilitate este elaborată și asumată de către administratorul entității, iar la
nivel național, politica contabilă este elaborată de către instituția normalizării.
Politicile contabile, arefente unei întreprinderi, se pot clasifica astfel:
 politic i contabile generale: fac referire la problemele de fond ale
organizării raportării financiare, respectiv cunoaștere, clasificare,
evaluare, prag de semnificație;
 politici contabile specifice (aferente raportării financiare): fac referire la
particularităț ile care privesc diferitele categorii specifice de active,
datorii, capitaluri proprii, venituri, cheltuieli și rezultate.
Divulgarea politicilor de contabilitate trebuie facută î n note le explicative
(anexe) la situaț iile financiare anuale . O modificare a politicii contabile trebuie
efect uată doar dacă este cerută prin lege sau de un organism de reglementare
contabilă, sau dacă această modificare are ca rezultat o prezentare mai adecvată
a evenimentelor și tranzac țiilor în situațiile financiare ale întreprinderii.
2.3 GENERATORII PROCESULUI DE ARMONIZARE CONTABILĂ
INTERNAȚIONALĂ
Pentru a apropia sistemele de contabilitate atât de diferite de la o țară la alta, în ultimii
zece ani, numeroase organisme profesionale, cu activitatea la nivel internațion al, au
realizat numeroase acțiuni în vederea armonizării practicil or și reglementărilor
contabile. Armonizarea internațională poate fi privită și ca o “negociere între
organismele internaționale specializare, cu scopul de a ajunge la o înțelegere în ceea c e
privește comparabilitatea internațională” (Zeff, 1981) .
În funcție de aria de manifestare, aceste organisme profesionale generatoare de procesul
de armonizare contabilă, se pot clasifica astfel: organisme cu caracter regional și
organisme cu caracter internațional .
Pe plan regional s-a constituit mai multe organisme internaționale guvernamenta le și
neguvernamentale al căror principal scop este contribuția activă la armonizarea
contabilității. Aceste organisme sunt:

33
 Uniunea Eu ropeană și Comisia Europeană ( Commission Of the Euro pean
Union – U.E)
Dorința realizării unei comunități care să creeze un mediu de afaceri deschis și
armonizat a apărut în anul 1950, o dată cu discursul ministrului de externe
francez, Robert Schuman, discurs care a fost considerat piatra de temelie care a
stat la baza înființării Comunității Europene.
La nivelul Uniunii Europene, normalizarea contabilității entităților face parte
din procesul armonizării dreptului societăților c omerciale pentru ț ările membre.
Lucrările de armonizare contabilă la nivel europen, începute în anii ’70, s-au
concretizat în mai multe directive, dintre care cele mai importante sunt:
 Directiva a IV -a (25 iulie 1978) , privind structura și conținutul
situațiilor financiare anuale (bilanț, contul de profit și pierdere, note
explicative) ale companiilor publice și private, altele decât băncile și
companiile de asigurări ;
 Directiva a VII -a (13 iunie 1983) , privind elaborarea, publicarea și
controlul cont urilor consolidate care cuprind bilanțul consolidat, contul
de profit și pierdere consolidat și notele explicat ive ale grupurilor de
societăți .
 Directiva a VIII -a (10 aprilie 1984), privind drepturile și obligațiile
persoanelor însărcinate cu controlul și certificarea documentelor
contabile.
Directivele contabile europene sunt texte normative cu caracter obligatoriu
pentru statele membre ale U .E, dar aplicarea lor se realizează într -un termen
prevăzut de fiecare directivă, prin încorporarea prevederilor l or în dre ptul
contabil al fiecărei țări. „ Caracteristica lor constă în aceea că elaborarea lor se
face după schema unui proces legislativ și nu se bazează pe un cadru conceptual
care să asigure coerența normelor. Directivele contabile europene prevăd foart e
multe opțiuni care pot fi legiferate prin normele contabile naționale” (Tabără et
al., 2010, p. 120) .
În țările membre ale U.E , normalizarea contabilității are următoarele obiective
(Ionașcu, 1997, pg. 71 -72):

34
 să asigure reglementarea practicilor contabile și astfel să determine
ameliorarea contabilității;
 să permită utilizatorilor de informații contabile să ia decizii raționale pe
baza informațiilor contabile;
 să creeze un climat de încredere între proprietarii de capital și
administratorii afacerilor;
 să servească ca arbitru între diferitele părți care participă la viața
economică și în special, între producătorii informației contabile și
auditorii care certifică calitatea informației, asigurând astfel
credibilitatea socială a informației;
 să acorde o anumită protecție auditorului contabil prin limitarea
responsabilității sale – auditorul contabil își limitează responsabilitatea
nu la reprezentarea fidelă a realității econom ice, ci la o reprezentare a
realității în conformitate cu normele contabile general recunoscute;
 să permită consolidarea informației contabile la nivelul grupurilor de
societăți;
 să permită elaborarea de statistici naționale.

 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (Organization For
Economic Cooper ation And Development – O.E.C.D )
O.E.C.D a fost înființată în anul 1961 și doar după anii `70 și -a manifestat
interesul pentru contabilitatea internațională. Din această organizaț ie, în mod
curent, fac parte 34 de țări, dintre care 30 sunt considerate, conform Băncii
Mondiale, cele mai bogate țări ale lumii.
Organizația este structurată dintr -un comitet pentru standarde contabile care se
ocupă cu cercetarea principalelor subiecte din contabilitate ș i elaborarea unor
lucrări care nu sunt difuzate publicului larg. De asemenea, se organize ază
conferințe specializate, care nu sunt deschise observatoriilor externi, ci doar
reprezentanții lor guvernelor și delegații lor organisme lor interesate . În cadrul
acestui forum privat, partecipanții au posibilitatea de a face schimb de informații
și idei cu privire la anumite subiecte de actualitate. Finalitatea acestor discuții
presupune obținerea unui consens cu privire la problemele abord ate, obținut prin
votul cel or 34 de țări membre care sunt elencate în următorul tabel.

35
Tabelul nr.6 Țările membre Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică
Țări membre O.E.C.D
Australia (1971) Germania Polonia (1996)
Austria Grecia Portugalia
Belgia Irlanda Regatul Unit
Canada Islanda Slovacia (2000)
Cehia (1995) Israel (2010) Slovenia (2010)
Chile (2010) Italia Spania
Coreea de Sud (1996) Japonia (1964) S.U.A
Danemarca Luxemburg Suedia
Elveția Mexic Turcia
Estonia Noua Zeelandă (1973) Ungaria (1996)
Finalnda (1969) Norvegia
Franța Olanda
(Sursa : www.oecd.org )
Principala preocupare a O.E.C.D o reprezintă fiscalitatea, datorită numeroaselor
activității realizate în acest domeniu . Organizația nu are puterea de reglementare
și nu poate elabora norme contabile, prin urmare, aportul său la eforturile legate
de armonizare contabilă internațională se delimitează doar la un rol de informare
și influență.
 Comisia Valorilor Mobiliare (Se curities and Exchange Commission –
S.E.C)
Prăbuși rea pieței financiare din S.U.A în anul 1929, a determinat o pierdere a
credibilității investitoriilor în bursele de valorii. Cauzele care au determinat
această prăbușire au fost informarea incompletă și nelizibilă a investitorilor,
utilizarea mai multor metode contabile diferite în înt ocmirea situațiilor
financiare, impunerea de propriile reguli a statelor privind informarea
financiară, cauze care au contrib uit la apariția acestei comisii, cu rolul de a
înlocui normele din fiecare stat, aplicate de companii cotate la burse sau pe alte
piețe financiare alternative.
S.E.C este o agenție guvernamentală americană și independentă, care nu se
plasează direct sub influența Casei Albe sau a Congresului, deși membrii
consiliului de administrație su nt numiți de președintele S.U.A și confirmați d e

36
senat. Mai mult, cel care supervizează activitatea și controlează bugetul este
Congresul S.U.A (Tabără et al., 2010, p. 106) .
Presiunea S.E.C asupra altor organisme d e normalizare (F.A.S.B , U.S.
G.A.A.P) s -a făcut resimțită de nenumărate ori, ca efect al calității sale de
organism supervizor ce intervine ori de câte ori consideră că organismul privat
de normalizare se mișcă prea lent sau într -o direcție nedorită. Politica S.E.C are
ca scop protejarea investitoriilor individuali, prin informare completă în vederea
luării de decizii de investire, și cel de a asigura integritatea sistemului de
tranzacționare bursier.

 Consiliul pentru Standardele de Contabilitate Financiară (Financial
Accou nting Standards Board – F.A.S. B)
F.A.S.B este un organism american privat înființat, în anul 1973, pentru
stabiliarea standerdelor de contabilitate financiară și de raportare financiară. El
a fost precedat de Accounting Principles B oard (A.P.B ) care, la rândul său a
înlocuit Committee on Accounting Procedure (C.A.P ).
F.A.S.B este compus din șapte membri permanenți, iar activitățile sale sunt
realizate sub tutela fundației Financial Accounting Foundation (F.A.F), ai căror
administratori provin din opt organizații diferite precum American Accounting
Association (A.A.A), American Institute Of Certified Public Accountants
(A.I.C.P.A) și Institute of Management Accountants (I.M.A) , etc.
Misiuneea F.A.S.B este de a stabili și îmbunătăți standardele de contabilitate
financiară și de ra portare financiară pentru ghida publicul, inclusiv emitenții,
auditorii și utilizatorii de informații financiare. Împreună cu I.A.S.B au declarat
o nouă misiune, ceea de a realiza convergența standardelor de raportare
contabilă americane cu cele internați onale (Mustață , 2008, pg. 72 -73).
La ora actuală , F.A.S.B este sursa și autoritatea principală a doctrinei
contabile americane , fiind recunoscută ca atare de S .E.C: „principiile, normele
și modalitățile practice de aplicare, promulgate de F.A.S.B în dispozițiile și
interpretările sale, vor fi considerate de comisia de valori mobiliare ca

37
dispunând de un suport autorizat suficient, iar textele care vor fi contrare celor
emise de F.A.S.B vor fi considerate că nu dispun de același suport”.
 Parteneriatul Sud -Est European pentru Dezvoltarea Contabilității (South
Eastern European Partnership on Accoun tancy Development –
S.E.E.P.A.D )
S.E.E.P.A.D este un organism regional care are ca scop principal dezvoltarea și
întărirea statutului profesiei contabile și de audit prin asociațiile naționale,
precum și promovarea implementării și utilizării standardelor și eticilor
profesionale internaționale elab orate de Federația Internațională a Contabililor
(I.F.A.C) și de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Raportare
Financiară (I.A.S.B).
Organismele profesi onale ce alcătuiesc S.E.E.P.A.D sunt din următoarele țări:
Albania, Bosnia -Herțegovina, Bulgari a, Croația, Macedonia, Moldova,
România, Serbia și Muntenegru, Grecia și Turcia, și sunt în curs de aderare
Kosovo și Ucraina.
Obiectivele principale ale S.E.E.P.A.D, susținute și de Consiliul pentru
Standarde Internaționale de Raportare Financiară , Federa ția Internațională a
Contabililor și Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare
(U.N.C.T.A.D ), sunt:
 omogenizarea procesului de formare profesională pentru experții
contabili și auditori;
 certificarea și recunoașterea regională a auditorilor ș i profesioniștilor
contabili;
 cooperarea în sensul implementării Standardelor internaționale de
raportare financiară și a Standardelor internaționale de audit în Europa
de est;
 armonizarea regulilor de conduită profesională la nivel regional, cu
standardel e de etică e laborate de I.F.A.C .
Pe plan internațional în materie de armonizare contabilă, sunt deosebit de active
următ oarele organizații profesionale internaționale și anume:

38
 Orga nizația Națiunilor Unite (O.N.U )
Organizația Națiunilor Unite a fost fondată în anul 1945, după al Doilea Război
Mondial și este considerată cea mai importantă organizație internațională din
lume.
La momentul actual, 194 de țări sunt membre acestei organizații cu sediul
central sit uat în New York. Misiunea O.N.U este cea de a asigura pacea
mondială, respe ctarea drepturilor omului, cooperarea internațională și
respectarea dreptului internațional.
La fel ca O.E.C.D , Organizația Națiunilor Unite și -a manifestat interesul pentru
contabilitatea internațională după anii `70, desemnând astfel un comitet (Centru
pentru Corporațiile Transnaționale al Națiunilor Unite) care avea rolul de a
verifica raportările financiare ale companiilor multinaționale. Spre deosebir e de
grupul de lucru al O.E.C.D , care include doar specialiști din țările
industrial izate, grupul O.N.U include și experți din țările în curs de dezvoltare.
În anul 1982, O.N.U a fondat un grup de l ucru interguvernamental I.S.A.R
(International Standards Of Accounting and Reporting) cu scopul de a promova
transparența, relevanța și comparabilitatea sistemului financia -contabil și de
raportare, și de ameloria publicarea informațiilor de grup ale entităților care își
desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare sau cu economie în
tranzacție.
 Grupul Internațional de Studiu al Contabililor (Accounting International
Study Group – A.I.S.G )
În anul 1966, Marea Britanie, Canada și S.U.A , veneau cu propunerea înființări i
unui grup internațional de lucru care să reunească specialiștii contabili din
aceste trei țări. Această propunere s -a concretizat în luna februarie 1977, prin
înființarea A.I.S.G , organism cu scopul de a publica periodic d ezbateri pe teme
de referință.„Da că A.I.S.G va avea succes, alte națiuni ar putea fi invitate să i se
alăture mai târziu” (Samuels & Piper, 1985, pg. 115 -119).
Primul studiu realizat, a abordat comparativ problematica inventarierii
patrimoniului în C anada, Mare Britanie și S.U.A. În total, A.I.S.G a publicat un

39
număr de 20 de studii în intervalul 1968 -1977, iar unele dintre ele au fost
folosite de I.A.S.C ca bază pentru standardele sale.
 Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate
(International Accounting Standards Committee – I.A.S.C ) / Consiliul
pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (International
Accou nting Standards Board – I.A.S.B )
Comitetul I nternațional al Standardelor în Contabilitate a luat ființă în luna iunie
1973 , ca organism independent, printr -un acord între organismele profesiei
contabile din noua țări (Republica Federală a Germaniei, Australia, Canada,
Statele Unite, Franța, Japonia, Mexic, Olanda și Marea Britanie).
Acest comitet s -a născut din dorința și nevoia de a armoniza diferențele culturale
și caracteristicile socio -economice care caracterizează sistemele contabile
naționale și de a elabora un model conceptual unital al situațiilor financiare
(Duțescu, 2001, p. 37) .
I.A.S.C a supra viețuit timp de 27 de ani, pană în aprilie 2001, când organizația
a fost restructurată și I .A.S.C a fost înlocuit de C onsiliul pentru Standarde
Internaționale de Contabilitate (I .A.S.B). Între 1973 și 2000 Comitetul pentru
Standarde Interna ționale de Contabilitate a lansat o serie de standarde din cele
mai diverse sfere de activitate (industrie, servicii, finanțe, agricultură) , numite
Standarde Internaționale de Co ntabilitate (I.A.S ), intr-o succesiune numerică
care a început cu I .A.S 1 și s -a sfârșit cu I .A.S 41. Ulterior, din anul 2002 și-au
schimbat denumirea în Standarde Internaționale de Raportare Financiară
(I.F.R.S).
În prezent sunt în vigoare s tandardele din următorul tabel.
Tabelul nr.7 Standarde le internaționale în vigoare
IAS IFRS
IAS 1 : Prezentarea situațiilor financiare IFRS 1 : Adoptarea pentru prima dată
a Standardelor Internaționale de
Raportare Financiară
IAS 2 : Stocuri IFRS 2 : Plata pe bază de acțiuni
IAS 7 : Situația fluxurilor de trezorerie IFRS 3 : Combinări de întreprinderi
IAS 8 : Politici contabile, modificări ale
estimărilor contabile și erori IFRS 4 : Contracte de asigurare

40
IAS IFRS
IAS 10 : Evenimente ulterioare
perioadei de raportare IFRS 5 : Active imobilizate deținute
pentru vânzare și activități întrerupte
IAS 11 : Contracte de construcții IFRS 6 :Expl și ev aluarea resurselor
minerale
IAS 12 : Impozitul pe profit IFRS 7 : Instrumente financiare:
informații de furnizat
IAS 16 : Imobilizări corporale IFRS 8 : Segmente operaționale
IAS 17 : Contracte de leasing IFRS 9 : Instrumente financiare
IAS 18 : Venituri IFRS 10 : Situații financiare
consolidate
IAS 19 : Beneficiile angajaților IFRS 11 : Acorduri comune
IAS 20 : Contab. subvențiilor
guvernamen tale IFRS 12 : Prezentarea informațiilor
privind interesele în alte entități;
IAS 21 : Efectele variației cursurilor de
schimb valutar IFSR 13 : Evaluarea la valoarea justă
IAS 23 : Costurile îndatorării IFRS 14 : Conturi de amânare aferente
activităților reglementate
IAS 24 : Prezentarea informațiilor
privind părțile afiliate IFRS 15 : Venituri din contractele cu
clienții
IAS 26 : Contabilizarea și raportarea
planurilor de pensii
IAS 27 : Situații financiare consolidate
și individuale
IAS 28 : Investiții în entitățile asociate
IAS 29 : Raportarea financiară în
economiile hiperinflaționiste
IAS 31 : Interese în asocierile în
participație
IAS 32 : Instrumente financiare:
prezentare
IAS 33 : Rezultatul pe acțiune
IAS 34 : Raportarea financiară
interimară
IAS 36 : Deprecierea activelor
IAS 37 : Provizioane, datorii
contingente și active contingente
IAS 38 : Imobilizări necorporale
IAS 39 : Instrumente financiare:
recunoaștere și evaluare
IAS 40 : Investiții imobiliare
IAS 41 : Agricultură
(Sursa: www.ifrs.org )
I.A.S.B este un organism independent, dar , începând cu anul 1983, a stabilit o
relație profesională strânsă cu Federația Internațională a Experților Contabili
(I.F.A.C). Coordonarea I.A.S.B cade în prezent în sarcina unui Consiliu

41
Director, format din 14 reprezentanți, din care 12 sunt membri permanenți și doi
membri provizorii, și este condus de un președinte ales dintre reprezentanții
Consiliului, cu mandat pe doi ani și jumătate.
Princip alele responsabilități ale Consiliului sunt emiterea proiectelor de
standarde care sunt distribuite spre analiză și comentare celor implicați,
emiterea Standardelor Internaționale de Contabilitate votate, stabilirea
procedurilor operaționale legate de acti vitatea membrilor săi, promovarea și
imbunătățirea imaginii și utilității Standardelor Internaționale de Contabilitate,
sprijinirea finanțării obiectivelor I.A.S.B , fără a -i influența independența.

42
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA
COMPARATIVĂ A SISTEMULUI CONTABIL ROMÂNESC
CU CEL ITALIAN
INTRODUCERE
Între România și Italia există o legătură strânsă datorită unei lungi tradiții a schimburilor
comerciale. Actualmente, procesul de globalizare se manifestă la nivelul relației dintre
România și Italia prin intermediul activităților de import -export, al împ rumuturilor
externe, al investițiilor străine directe, al legăturilor culturale și al transferurilor de
cunoștințe și tehnologii care duc la creșterea producției mondiale și a volumului
schimburilor dintre țări. În ceea ce privește fluxul de investiții ita liene în România se
poate remarca investițiile realizate de către ENEL în Electrica Dobrogea, Electrica
Banat și Electrica Muntenia Sud; investițiile realizate de IVECO; Unicredito Italiano
Spa, GEOX Spa, Ferrero Spa, Zanussi, Grand Hotel Italia Srl, etc (Cristea & Pântea,
2008) .
Grafic nr.1 Comerțul României cu Italia

(Sursa: www.insse.ro )

43
România este o țară apreciată, în care investitorii italieni au încredere. În anul 2014,
ambasadorul Italiei în România , Diego Brasioli, a anunțat o creștere cu zece la sută a
numărul firmelor italiene nou înființate pe teritoriul român și schimburi comerciale în
valoare de 12,5 miliarde de euro. Acest fapt se datorează nu doar potențialului economic
al României sau a c osturilor reduse ale producției, ci și obiectivelor prioritare stabilite
de către guvernul României de armonizare a reglementărilor contabile, fiscale, precum
și a celor referitoare la piața financiară.
În vederea reali zării unei comparații între sistemul contabil românesc cu cel italian, am
ales să analizez fiecare sistem în parte din următoarele aspecte:
 evoluția sistemului contabil;
 organismele normalizatoare;
 profesia contabilă;
 organizarea contabilității , instrumente le și documente le contabile utilizate ;
 întocmir ea situaților financiare anuale.
3.1 REPERE ALE EVOLUȚIEI SISTEMULUI CONTABIL ROMÂNESC ȘI A
SISTEMULUI CONTABIL ITALIAN
Răspândirea partidei duble în țările occidentale a influențat în mod cert și evoluția
sistemului cont abil românesc. Există probe care atestă utilizarea tehnicii partidei duble
în secolul al XVIII -lea în catastifele de însemnări contabile de la marii negustori din
Sibiu, Brașov și București. Așa cum celelalte popoare ale Europei au beneficiat de
cunoștințe le, gândirea și teoriile contabile elaborate de italieni, așa și țara noastră a
beneficiat de învățătura italiană, iar mai târ ziu de cea franceză și germană. Așadar, se
poate afirma că sistemul contabil românesc nu este un sistem contabil original.
În evol uția contabilității românești se pot distinge următoarele perioade:
 Perioada anterioară anului 1948 – în această perioadă , are loc un moment
semnficativ în evoluția contabilității românești și anume înfi ințarea
Regulamentului O rganic din 1831, conform căruia s -a organizat, pe ntru prima
dată, o contabilitate regulată care să permită controlarea aface rilor realizate de
slujitorii statului. Tot în această perioadă se realizează introducerea și
dezvoltarea studierii contabilității în învățământ. Printre au torii principali de

44
lucrări de specialitate, traduse din limba italiană, franceză și germană și care au
contribui t la răspândirea contabilității, se regăsesc Constantin Demetrescu,
Emanoil Ion Nichifor, Dimitrie Jarcu, Theodor Ștefănescu, Constantin Petres cu
și Spiridon Iacobescu.
 Perioada comunistă (1949 –1989 ) – în această perioadă scopul principal al
contabilității a fost cel de a furniza i nformații utile exclusiv statului și instituților
sale precum organele județene ale Partidului Comunist, Comisia Națională de
Statistică și Direcția Finanțelor Publică. Doar o mică măsură de informații
contribuia la satisfacerea nevoilor informaționale ale altor grupuri de utilizatori
precum managerii și acționarii.

Situațiile financiare era u uniforme pentr u toate întreprinderile, indiferent de
mărimea acestora, singurul criteriu de diferențiere fiind ramura de activitate în
care operau, acestea întocmindu -se trimestrial. Calculul rezultatului și
repartizarea beneficiului se făcea lunar. Nu exista fiscalitat e asupra beneficiului,
ci doar prelevări directe la stat. Excedentul de beneficiu era afectat întreprinderii
în funcție de planificare, iar surplusul era vărsat la bugetul de stat (Bogdan,
2004, p. 327) .

Sistemul fiscal era rigid, simplist și nemotivant datorită inexistenței unei piețe
financiare, iar organizația contabilității se realiza într -un singur cir cuit
informațional, denumit monism contabil care presupune existența unei singure
contabilități atât pentru funcți ile interne cât și pentru funcțiile externe. Cu alte
cuvinte, contabilitatea de gestiune era încorporată în contabilitatea generală și
condusă prin reglementări guvernamentale. (Sîrbu, 2013) ;
 Perioada postcomunistă (începând cu anul 1990 și până în prezent ) – în
această perioadă are loc adaptarea sistemului contabil românesc la economia de
piață ce începe să se dezvolte o dată cu prăbușirea regimului comunist. Sistemul
contabil de tip sovietic, practicat în perioada comunistă, n umai corespundea
necesităților utilizatorilor de informații conta bile dintr -o economie de p iață.
Astfel, România a fost pusă în situația de a a lege un sistem de contabilitate din
multitudinea modelelor de contabilitate existente în Europa Occidentală.

45
România nu avea resursele necesare pentru a concepe un sistem c ontabil
propriu, adaptat cerințelor economiei de piață ș i care să poată fi armoni zat cu o
contabilitate internaț ională. Din aceste motive, normalizatorii din cadrul
Ministerului Finanțelor împr eună cu universitarii din România, care trebuiau să
conceapă viitor ul sistem contabil românesc, au ales mai degrabă ideea adoptării
unui „sistem de inspiraț ie”. Acest sistem nu a fost ales după criterii de
superioritate, ci dup ă adaptabilitatea lui la cond ițiile României , astfel încât să
răspundă la toate necesitățile întreprinderilor românești .
Așadar, de la 1 ianuarie 1994, prin hotărârea de guvern care a aprobat
regulamentul de aplicare a Legii contabi lității nr.82/1991, în România a început
să fie aplicat noul sistem contabil de inspirație franceză, organizat în dublu
circuit. În implementarea noului sistem contabil din România au avut un rol
important specialiștii francezi, care au contribuit prin sfaturile lor și experiența
acumulată la consolidar ea opțiunii Guvernului României.
„Contabilul român s -a văzut pus în fața unui vocabular contabil nou și a unor
practici noi. Concepte ca care astăzi sunt uzuale precum „imobilizări corporale”
sau „provizioane”, erau privite cu precauție, ultimele fiind și astăzi, pentru unii
contabili, greu de abordat. De asemenea, Legea contabilității făcea referire la o
categorie profesională necunoscută până atunci, contabilii autorizați” (Botez,
2011, p. 13).
Din anul 1997, o dată cu demararea primului program de armoni zare a
sistemului contabil din România cu no rmele contabile internaționale , până în
prezent, procesul de armonizare a contabilității românești reprezintă una dintre
provocările la care este supusă cea mai importantă sursă de informație a
sistemului e conomi c românesc, orientarea începând să se schimbe spre cea
anglo -saxonă1.

1 Față de modelul contabil continental, normelor internaționale li se atribuie calificativul de
norme de origine anglo -saxonă. Această dihotomie – continental vs. anglo -saxon – este
destul de prezentă în literatura referitoare la clasificarea sistemelor cont abile, deși nu toți
autorii sunt de acord cu existența unei contabilități anglo -saxone unitare (Istrate, p. 157) .

46
Figur a nr. 3 Modificările contabile în România până în prezent

(Sursa: proiecție realizată de autor)
Sistemul contabil italian urmează la fel ca cel românesc , modelul cont abil continental,
fiind influenț at de si stemul contabil francez. Această influență nu datează de mult, Italia
avand o tradiție recunoscută de multa vreme î n ceea ce privește studiul și dezvoltarea
contabilităț ii. Datorită călugărul ui franciscan Luca Paciol i, Italia este considerată
leaganul practicii contabile în partidă dublă care a influențat și alte sisteme contabile
din Europa.
În evoluția contabilității italiene se pot distinge următoarele perioade:
 Sfârșitul Evului Mediu – în această perioadă are loc consacrarea oficială a
științei contabilității prin publicarea la Veneția în anul 1494 de către Luca
Pacioli , a celei mai importante lucră ri Summa di arithmetica, geometria,
proportioni et proportionalita ”. După publicarea acestei lucrări, ( perioad a
1494 -1600) contabilitatea italiană nu a prezentat importante progrese, aceasta
concentrându -se în mare parte asupra răspândirii și a consolidării literaturi i cu
referire la partida dublă;
LEGEA
CONTAB.
82/1991LEGEA
CONTAB.
82/1991OMFP
403/1999OMFP
403/1999
OMFP
94/2001OMFP
94/2001
OMFP
1752/2005OMFP
1752/2005OMFP
3055/2009OMFP
3055/2009OMFP
1802/2014OMFP
1802/2014

47
 Secolul al XIX -lea – este considerată perioada cea mai fericită în ceea ce
priveș te literatu ra contabilă publicată și perioada în care se nasc primele școli
de contabilitate italiene: școala lombardă reprezentată prin Francesco Villa,
școala toscană reprezentată prin Francisco Marchi, Giuseppe Cerboni, Giovanni
Rossi , Michele Riva ș i Giovanni Mass a și școala venețiană reprezentată prin
Fabio Besta și Gino Zappa ;

 Secolul al XX -lea până în prezent – în această perioadă contabilitatea italiană
s-a dezvoltat pe baza operelor lui Besta ș i Zappa . Besta a intro dus în perioada
1880 -1922 conceptul de contabilitate ca măsură a resurselor sau a patrimoniului.
Ulterior, î n 1973, Zappa a extins teoriile lui Besta, dar a acordat mai degrabă
importanță rezultatului decât valorilor bilanț iere. În ultimele decenii, inovarea
în domeniul acestei discipline a urmat însă o traiectorie internațională, fapt care
a condus la o relativă izolare a contabilității italiene de mediul său tradițional.
Situația a început să se modifice sub o dublă influență : noua reglementare
fiscală din 1986 care s-a tradus printr -o mai mare ingerință a fiscalității în
structurile contabile ș i o mai mare e xigență î n planul formalismului și aplicarea
Directivelor a IV-a și a VII -a care precizează mai clar și mai detaliat regulile de
întocmire ș i de prezent are a documentelor de sinteză . Profesia contabilă
tradiț ională a fost obligată să se reînnoiască o dată cu aplicarea Dir ectivei a VIII –
a, fiind ultima țară membră a UE care a implementat Direct ivele contabile
europene, abia î n anul 1991.
3.2 ORGANISMELE NORMALIZ ATOARE A SISTEMULUI CONTABIL
ROMÂNESC ȘI A SISTEMULUI CONTABIL ITALIAN
În România organismul care se ocupă cu normali zarea contabilă este Ministerul
Finanțelor Publice prin Direcția de legislație și de reglementări c ontabile, fapt care ne
indică că procesul de normalizare a țării noastre este unul de tip statal.
Principalele atribuții a serviciilor din cadrul Direcției de legislație și de reglementări
contabile sunt următoarele:
 elaborează și actualizează conform normele Uniunii Europene, reglementările
și metodologia privind organizarea și conducerea contabilității operatorilor

48
economici (Legea contabilității, reglementările contabile conform Standardelor
Internaționale de Raportare Financiară, modelele situațiilor financiare și
raportăril or financiare solicitate de Ministerul Finanțelor Publice) ;
 elaborează ghiduri de aplicare practică a reglementărilor contabile de către
operatorii economici;
 elaborează lucrări de analiză privind activitatea economico -financiară a
operatorilor economici, instituțiilor de credit, instituțiilor financiare nebancare,
etc;
 analizează permanent legislația comunitară în domeniul contabilității și
auditului pentru a asigura conformitatea/armonizarea sistemului contabil
românesc cu prevederile acestora;
 urmărește și asigură actualizarea informațiilor de interes public destinate mass –
mediei pe website -ul instituției, prin colaborarea cu direcțiile implicate;
 participă la schimbul de informații și experiență în relațiile cu organizații și
instituții europene și inter naționale, în cadrul programelor organizate de
Ministerul Finanțelor Publice;
 îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege în domeniul de activitate al
direcției.

Figur a nr.4 Organigrama Direcției de legislație și reglementări contabile

(Sursa : www.m finante .ro)
DIRECTORDIRECTORServiciul Reglementării
contabile (persoane
juridice fără scop
patrimonial)Serviciul Reglementării
contabile (persoane
juridice fără scop
patrimonial)
Director AdjunctDirector AdjunctServiciul Reglementării
contabile (agenți
economici, instituții de
credit, asigurări)Serviciul Reglementării
contabile (agenți
economici, instituții de
credit, asigurări)
Serviciul Redacția
Revistei Finanțe
Publice și ContabilitateServiciul Redacția
Revistei Finanțe
Publice și Contabilitate
SecretariatSecretariat

49
În Itali a, în schimb, procesul de normalizare contabilă a trecut de la unul de tip s tatutal
la unul de tip mixt o dată cu înființarea în anul 2007 a Organismului Italian de
Contabilitate (O.I.C). Acest organism s -a născut din necesitatea părților private și
publice de a implementa un set de standarde capabile să exprime în mod coeziv
instanțele naționale în materie contabilă.
Principalele funcții ale Organismului Italian de Contabilitate sunt următoarele :
 elaborarea principiilor contabile naționale;
 adoptarea situaț iilor financiare ale c ompaniilor private, non -profit ș i publice
conform standardele internaționale ;
 colaborarea cu legiuitorul na țional atunci cand adopt ă standarde de
contabilitate;
 acordare a unui sprijin în aplicarea standardelor i nternaț ionale de contabilitate în
Italia și în aplicarea directivelor , colaborând cu I.A.S. B, Grupul Consultativ
European pentru Raportare Financiară (E.F.R.A.G) și alte organisme de
elaborare a standardelor contabile din diferite țări ;
 promovarea culturii contabile prin organizarea de conferin țe, seminarii și
întâlniri de studiu .
Pentru a permite realizarea sarci nilor, fondatorii au conceput și au realizat o structură
instituț ională capabilă să asigure o prezență echilibrată a părților, private și publice,
interesate de informația contabilă, și în același timp să asigure conformitatea cu
cerinț ele de imparțialitate și independență de alegeri în ceea ce privește asigurarea
finanțării Fundaț iei. Astfel, O.I.C are următoarea structură :
 Consiliul de Fondatori – persoane fizice și juridice, publice și private, care
contribuie la patrimoniul și fondul de gestiune al fundaț ei în modul și în măsura
stabilit ă de Consiliu;
 Consiliul de Supraveghere – alcătuit din 19 membrii, îndeplinește funcția
generală de control al organismului. El este responsabil, printre altele, să
numească presedintele ș i me mbrii Consiliului de administrație, să aprobe
activitatea generală a fundației ș i obiectivele relativ e, să aprobe bugetul inițial
și final al fundației;

50
 Consiliul de Administrație – are ca sarcină efectuarea activității tehnice și
manageriale a fundației, numirea memb rilor Comitetului Tehnic, aprobarea
standardelor naționale de contabilitate și orientărilor care trebuie urmate în
ceea ce priveș te activitatea organismelor internaț ionale ș i europene de
contabilitate . Consiliul este format din 18 membri, experți î n anumite sectoare
economice ca ărora le sunt destina te standardele de contabilitate;
 Comitetul de Revizori – are rolul de a controla implementarea corectă a
principilor precum și respectarea acestora. Memebrii efectivi acestui comitet
sunt trei, președintele este desemnat da Unioncamere (Camera de Comerț) , un
alt membru este desemnat de profesia contab ilă și altul de către Bursa de valori
italiană;

Figur a nr.5 Structura Organismului Italian de Contabilitate

(Sursa: proiecție realizată de autor)
O.I.CO.I.CCONSILIUL DE
FONDATORICONSILIUL DE
FONDATORI
CONSILIUL DE
SUPRAVEGHERECONSILIUL DE
SUPRAVEGHERE
CONSILIUL DE
ADMINISTRAȚIECONSILIUL DE
ADMINISTRAȚIECOMITETUL DE
REVIZORICOMITETUL DE
REVIZORI

51
3.3 PROFESIA CONTABILĂ ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN ITALIA
Astăzi profesia contabilă din România este reprezentată de către organismul numit
„Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România ” (C.E.C.C.A.R),
singura organizație îndrituită să gestio neze profesia contabilă din Româ nia, cu peste
22.000 membri (persoane fizice și juridice ).
C.E.C.C.A.R deține o istorie îndelungată, î nființarea propriu zisă datând î n anul 1921 o
dată cu aprobarea unui decret legal, primul președinte fiind Grigore Trancu Iași.
Această autoritate competentă în profesia contabilă, susține și promovează practicile
profesiona le de înaltă calitate printr -o grijă deosebită pentru competență, aptitudinile și
etica celor implicați în profesie.
Cele două titluri profesionale de expert contabil și de contabil autorizat reflectă
reglementărea acestor două activități pe două niveluri de calificare, de unde reiese și
dirența între activitățile pe care le desfășoară un expert contabil și un contabil autorizat.
Un expert contabil poate desfășura activități precum ținerea sau supravegherea
contabilității și întocmirea șituațiilor financia re, efectuarea de audit financiar -contabil,
efectuarea de expertize contabile, etc., în schimb contabilul autorizat are competența de
a ține contabilitatea și de a pregăti lucrările în vederea întocmirii situațiilor financiare.
Actualmente, C.E.C.C.A.R este membră a numeroase asociații internaționale, cum ar
fi:
 Federația Internațională a Contabililor – I.F.A.C;
 Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate – I.A.S.B;
 Federația Experților Contabili Europeni – F.E.E;
 Federația Contabililor Me diteraneeni – F.C.M;
 Comitetul de Integrare a Țărilor Latine din Europa ș i America – C.I.L.E.A;
 Parteneriatul Sud -Est Europea n pentru Dezvoltarea Contabilită ții și Auditului –
S.E.E.P.A.D.
În anul 2014, potrivit raportului anual C.E.C.C.A.R s -au înscri s un număr de 1 .179 de
candidați, iar în anul 2013 s -au înscris un număr de 1 .031 candidați, ceea ce indică o
creștere a interesului absol venților și a contabililor de a intra în profesia contabilă ,

52
majoritatea (88,54%) dorind să devină experț i contabili , urmați de candidații care
doresc să devină contabili autorizați (6,87%) și de candidații care sunt deja contabili
autorizați și între timp au absolvit studii superioare necesare pentru a deveni experți
contabili (4,59%).
Grafic nr.2 Candidații înscriși la examenul de acces la stagiu în anul 2014

(Sursa: www.ceccar.ro)
Profesia contabilă italiană este reprezentată de la 1 ianuarie 2008 de către un nou
organism profesional în urma înlocuirii titului profesional de ragioniere care era
reprezentat de Consiglio Nazionale dei Ragionieri e Periti Commerciali , într-un titlu
nou profesional de esperto contabile . Acest organism, numit „Consiglio Nazionale dei
Dottori Commercialisti e degli Esperti Contabili” (C.N.D.C.E.C) este format din peste
107.000 membri (persoane fizice și juridice).
În cadrul acestui organism activitățile de Dottore commercialista (Doctor comerciant)
și esperto contabile (expert contabil) sunt tratate seperat . Activitatea de Dottore
commercialista cuprinde toate activitățile pe care le poate desfășura expertul contabil
pe lângă alte activități precum: reprezentarea cliențiilor în fața autorităților
administrative, participarea ca și consilieri auditori în societăți și în plus pot fi
practicieni în insolven ță.

88.54 %4.59%6.87%
Candidați pentru profesia de expert contabil
Candidați contabili autorizați care îndeplinesc condiția de studii economice superioare
pentru profesia de expert contabil
Candidați pentru profesia de contabil autorizat

53
În prezent, C.N.D.C.E.C este membră a numeroase asociații internaționale, cum ar fi:
 Federația Internațională a Contabililor – I.F.A.C;
 Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate – I.A.S.B;
 Federația Experților Contabili Europeni – F.E.E;
 Federația Contabililor Mediteraneeni – F.C.M;
 Comitetul de Integrare a Țărilor Latine din Europa ș i America – C.I.L.E.A;
 Asociația Internațională a R estructurării, Insolvenței și F alimentării –
I.N.S.O.L;
 Consiliul Internaț ional de Raportare Integrat ă – I.I.R.C ;
 Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară – E.F.R.A.G.
În anul 2014, potrivit raportului anual C .N.D.C.E.C numărul de candidați înscriși a fost
de 1.178, iar în anul 2013 s-au înscris 1.026 de candidați. Din punct de vedere al
numărul de candidați, față de C.E.C.C.A.R, există o situație asemănătoare adică o
diferență de un singur candidat. Ș i în acest caz are loc o creștere față de anul precedent
a inter esului absolvenților italieni de a intra în profesia contabi lă, majoritatea dorind să
devină esperti contabili (47,43%), urmați de candidații pentru profesia de Dottore
commercialista care au absolvit masterul corespunzător cerințelor (40,23%) și de
candidații esperti contabili , care între timp au reușit să absolvească masterul necesar
pentru a deveni Dottore commercialista.
Grafic nr.3 Candidații înscriși la examenul de acces la stagiu în anul 2014

(Sursa: www.cndcec.it )
47.43 %
12.34 %40.23 %Candidați pentru profesia de esperto
contabile
Candidați esperti contabili care
îndeplinesc condiția de absolvire a
unui master pentru profesia de
Dottore commercialista
Candidați pentru profesia de
Dottore commercialista cu condiția
de absolvire a unui master
corespunzător cerințelor

54
Pentru a intra în profesia contabilă, atât în România cât și în Italia, sunt necesare
îndeplinirea unor condiții și cerințe care sunt reprezentate în umătorul tabel.

Tabelul nr.8 Situația calificărilor necesare pentru practicarea profesiilor
contabile în România și Italia
România Italia
Cerințe de formare
obligatorii pentru
dobândirea titlului/
autorizației de
practicare Diplomă universitară
de studii economice
(licență) pt. expert
contabil/ diplomă de
studii medii pt. contabil
autorizat, recunoscute
de Ministrul Educației Naționale
+
Examen de admitere la
stagiul de practică (excepția celor
care au absolvit unele tipuri de
mastere care sunt echivalate de
C.E.C.C.A.R)
+
3 ani stagiu de practică
+
Examen de aptitudini
pt. obținerea titlului
profesional Diplomă universitară
de studii economice
(licență pt. esperto
contabile,
master pt. dottore
commercialista )
+
3 ani practică
+

Examen de stat pt.
obținerea titlului
profesional
Dezvoltare
profesională
continuă Da, în conformitate cu Programul
Național de Dezvoltare
Profesională Continuă al
C.E.C.C.A.R, derulat la nivelul
celor 42 de filiale județene,
pe baza Standardului Profesional
nr. 38 prin care s -a transpus
standardul I .E.S 7 al I.F.A.C Da, organizată de filialele
teritoriale ale C.N.D.C.E.C
Aplicarea
standardelor
profesionale Da, C .E.C.C.A.R dezvoltă și
aplică standarde profesionale pe
baza standardelor I .F.A.C C.N.D.C.E.C stabilește și
aplică standarde profesionale sub
supravegh erea Min. Economiei și
Finanțelor și a Bursei de Valori
(La Commissione Nazionale per
le Società e la Borsa ) în cazul
firmelor de audit de interes public
Măsuri disciplinare Da Da, C .N.D.C.E.C adoptă măsuri
disciplinare sub supravegherea
Ministerului Economiei și
Finanțelor și a Bursei de Valori în
cazul firmelor de audit de interes
public
(Sursa: Dumitriu Irina, 2013:27)

55
3.4 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII, INSTRUMENTELE ȘI
DOCUMENTELE CONTABILE UTILIZATE ÎN ROMÂNIA ȘI ITALIA
În România, contabilitatea entităților economice este organizată în dublu circuit.
Informațiile utilizate de unitate și publicate terților sunt cele furnizate de contabilitatea
financiară, iar informațiile utilizate strict de enitate considerate confidențiale, sunt cele
furnizate de contabilitatea de gestiune.
Entitățile economice care sunt obligate să-și organizeze contabilitatea, în funcți e de
criteriile de mărime se grupează în trei categorii, conform următoarei scheme.
Figura nr.6 Clasificarea entitățiilor economice în funcție de criteriile de mărime
conform O.M.F.P 1802/2014

(Sursă: O.M.F.P 1802/2014)
Contabilitatea românească se organizează și se conduce în compartimente distincte
conduse de către directorul general sau de către administrator (aceste persoane trebuie
să aibă studii superioare) împreună cu șeful contabil sau prin externalizarea acestor
servicii către o societat e de contabilitate. Dacă activitatea societății nu impune existența
unui depart ament specializat de contabilitate, contabilitatea poate fi ținută de către Microentități
(nu depășesc limitele a
cel puțin două dintre
următoarele criterii)Microentități
(nu depășesc limitele a
cel puțin două dintre
următoarele criterii)
Total active:
350.000 euro
Cifra de afaceri
netă: 700.000
euro
Număr mediul
de salariați: 10Enități mici
(nu depășesc limitele a
cel puțin dintre
următoarele criterii)Enități mici
(nu depășesc limitele a
cel puțin dintre
următoarele criterii)
Total active:
4.000.000 euro
Cifra de afaceri
netă:
8.000.000 euro
Număr mediul
de salariați: 50Enități mijlocii și mari
(depășesc limitele a cel
puțin dintre următoarele
criterii)Enități mijlocii și mari
(depășesc limitele a cel
puțin dintre următoarele
criterii)
Total active:
4.000.000 euro
Cifra de afaceri
netă:
8.000.000 euro
Număr mediul
de salariați: 50

56
persoane fizice sau juridice autorizate, membre ale Corpului Experților Contab ili și
Contabililor Aut orizați. Răspunderea pentru conducerea contabilității revine
directorului general sau administratorului sau altei persoane împuternicite să
îndeplinească aceasta funcție. În cazul în care contabilitatea este condusă de către
persoane fizice sau juridice au torizate, membre C.E.C.C.A.R , răspunderea conducerii
contabilității revine acestora în conformitate cu prevederile contractuale.
Sistemul contabil italian este un sistem dualist, la fel ca cel românesc, contabilitatea
este organizată în dublu circuit. Cont abilitatea financiară înregistrează toate
evenimentele administrative ca re au avut loc între entitate ș i mediul extern. Datele
colectate doar cele acceptate, î n conformitate cu reguli stricte și formale. Contabil itatea
de gestiune sau analitică înregistrează doar faptele de management intern. Date le pot fi
analitice, reclasificâ nd costurile și veniturile recunoscute în conturile generale ș i pot fi
calculate sau prestabilite.
Entitățile economice italiene care sunt obligate să -și organizeze contab ilitatea, în
funcție de criteriil e de mărime se grupează în patru c ategorii, conform următoarei
scheme.
Figura nr.7 Clasificarea entitățiilor economice în funcție de criteriile de mărime
conform D.M 18/04 /2005

(Sursa: www.formazionepmi.it) Microimprese
(microentități)Microimprese
(microentități)
Total active:
≤350.000 euro
Cifra de afaceri
netă: ≤700.000
euro
Număr de salariați:
<10Piccol eimpres e
(Enități mici )Piccol eimpres e
(Enități mici )
Total active:
≤4.400.000 euro
Cifra de afaceri
netă: ≤8.800.000
euro
Număr de
salariați: <50Medi eimpres e
(Enități mijlocii )Medi eimpres e
(Enități mijlocii )
Total active:
≤20.000.000 euro
Cifra de afaceri
netă: ≤40.000.000
euro
Număr de salariați:
<250Grandi imprese
(Enti tăți mari) Grandi imprese
(Enti tăți mari)
Total active:
>20.000.000 euro
Cifra de afaceri
netă:
>40.000.000 euro
Num ăr de
salariați: >250

57
Conducerea contabili tății entităților economice italiene se realizează de regulă în
compartimente distincte conduse de către directorul economic, contabilul șef sau altă
persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Contabilitatea poate fi condusă
și pe ba za de contracte de prestări de servici în domeniul contabilității încheiate cu
persoane fizice sau juridice membre C.N.D.C.E.C. Răspunderea pentru organizarea
contabilității italiene revine , la fel ca în România, administratorului sau altei persoane
care a re obligația gestionării entității respective. În cazul în care contabilitatea este
condusă de către persoane fizice sau juridice autorizate, membre C.N.D.C.E.C ,
răspunderea conducerii contabilității revine acestora în conformitate cu legiile și cu
prevederile contractuale.
Un important instrument al contabilității românești utilizat în îndeplinirea obictivelor
este planul de conturi. Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală
a conturilor și se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice.
În planul de conturi regăsim patru elemente:
 Clasele de conturi simbolizate cu o cifră de la 1 la 9, fiind grupate în:
 Clasa 1 – Conturi de capitaluri;
 Clasa 2 – Conturi de imobilizări;
 Clasa 3 – Conturi de stocuri și productie în curs de execuție;
 Clasa 4 – Conturi de terți;
 Clasa 5 – Conturi de trezorerie;
 Clasa 6 – Conturi de cheltuieli;
 Clasa 7 – Conturi de venituri;
 Clasa 8 – Conturi speciale ;
 Clasa 9 – Conturi de gestiune.
 Grupele de conturi formate din două cifre, din care prima cifră aparține clasei
în care se încadrează grupa. Ele nu sunt operaționale în sensul că nu se folosesc
la contarea operațiilor care fac ob iectul înregistrărilor în contabilitate.
 Conturiile sintetice sunt operaționale, adică se folosesc în contabilitatea
curentă pentru contarea și înregistrarea operațiilor economice. Se prezintă în
două forme și anume:
1. conturi sintetice de gradul I, care sunt simbolizate cu trei cifre;

58
2. conturi sintetice de gradul II, care sunt simbolizate cu patru cifre și provin
din detalierea conturilor cu trei cifre.
Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică
în funcție de specificul activității și necesitățile proprii.
Figura nr.8 Formatul general al contului contabil românesc

(Sursa: www.bazele contabilitatii .ro)
Figu ra nr.9 Exemplu formarea unui cont contabil românesc

(Sursa: www.bazele contabilitatii .ro)
Planul de conturi italian este la fel un important instrument contabil și un “dicționar de
referință ” al tuturor articolelor tratate în contabilitatea genera lă. Aceste articole sunt
organizate î n structuri ierarhice pe patru sau mai multe nivele:
 Element principal , simbolizat cu o cifră de la 1 la 7 , fiind grupat în:
1. Attività di bilancio (Activul Bilanțului);
2. Passività di bilancio (Pasivul Bilanțului);
3. Patrimonio netto (Patrimoniul net)

59
4. Costi di esercizio (Costurile exercițiului);
5. Ricavi di esercizio (Veniturile exercițiului);
6. Conti epilogativi ( Conturi epilog );
7. Conti D` ordine (Conturi de ordine) ;
 Grupa simbolizată cu o cifră de la 0 la 9;
 Mastro/cont format din două cifre de la 00 la 99 ;
 Subcont indică conturile analitice si se formează din două cifre de la 00 la 99.
Pentru a înțelege mai bine formatul unui cont contabil italian se poate urmări
următoarea figură.
Figura nr.10 Formatul general al contului contabil italian
Element principal
Grupa
Mastro
Sobcont

(Sursa: www.ragioneria.com )
Figura nr.11 Exemplu formarea unui cont contabil italian

(Sursa: www.ragioneria.com )
Principalele document e financiar -contabile utilizate în România sunt următoarele:
 Nota contabilă – Se întocmește pentru operațiunile care nu au la bază
documente justificative, au la bază note justificative sau note de calcul și se
înregistrează în mod cronologic în Registrul -Jurnal ;

60
 Registrul -Jurnal – se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor
operațiunilor economico -financiare consemnat e în documentele justificative;
 Cartea mare – este documentul de sistematizare contabilă care cuprinde toate
conturile sintetice și reflectă, la un moment dat, existența și mișcarea tuturor
elementelor de natura activelor, dato riilor și capitalurilor propri;
 Balanța de verificare –se întocmește pentru verificarea înregistrării corecte în
contabilitate a operațiunilor efectuate și controlul concordanței dintre
contabilitatea sintetică și cea analitică pe baza total urilor preluate din Cartea
mare, respectiv din fișele deschise distinct pentru fiec are cont sintetic ;
 Registrul de inventar – serveș te ca do cument contabil obligatoriu de î nregistrare
a rezultatelor inve ntarierii elementelor de activ ș i de pasiv .
Principalele documente financiar -contabile utilizate în Italia sunt următoarele:
 Primanota – document de bază pentru prima transcriere a mișcă rilor,
actualmente a devenit aproape virtual, dar încă indispensabil pentru a i dentifica
și regrupa înregistrările elementare;
 Giornale ( Jurnalul ) – cuprinde înregistrările contabile în ordine cronologică ,
cuprinzând pentru fiecare înregistrare: data, ar ticolul contabil, descrierea
mișcă rii, suma. Este un document obligatoriu, dar de o importan ță managerială
mică fiind denumit ș i “giornale bollato ” (jurnalul marcat);
 Libri I.V.A ( Registrul T .V.A) – este un document obligatoriu întocmit trimestrial,
și la fel ca jurnalul raportează în ordine cronologică înregistră rile referitoare la
un cont/subcont T .VA;
 Libro Mastro (Cartea Mare) – conține pentru fiecare cont toate î nregistrările a
operațiunilor , pe două coloane, debit ș i credit, cu rulajele și soldurile final;
 Bilancio di verifica (Balanța de verificare) – document ce se întocmește pe baza
totalurilor preluate din Libro Mastro , considerat util în detectarea unor
greșeli/omisiuni în inregi strarea operațiun ilor econimice;
 Libro degli inventari (Cartea de inventar) – este un document foarte important
pentru societăț ile co merciale deoarece cu ajutorul său se î ntocmește bilanțul
care face parte din situațiile financiare anuale. În această carte se înregistrează
toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcț ie de natu ra lor,
inventariate de unitate.

61
3.5 ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE ÎN ROMÂNIA ȘI
ITALIA
Situațiile financiare anuale reprezintă documente de raportare financiară care indică
rezultatele a ctivității întreprinse de o enti tate pe parcursul unei perioade de gestiune.
Acestea au rolul de a contribui la atingerea obiectivului contabilității și anume,
furnizarea de informații care să asigure o imagine fidelă asupra poziției financiare,
performanțelor financiare și modificărilor poziției financiare ale entității, în scopul
utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi (Matiș, 2010) .
În România, microenități le întocmesc situații financiare anuale care cuprind, conform
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.123/2016 , următoarele documente :
1. bilanț prescurtat ;
2. cont prescurtat de profit și pierdere .
Entitățile mici întocmesc situații financiare anuale care cuprind , conform O.M.F.P nr.
123/2016 , următoarele documente :
1. bilanț prescurtat;
2. cont de profit și pierdere;
3. notele explicative la situațiile financiare anuale.
Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau sit uația
fluxurilor de trezorerie ;
Enitățile mijloci și mari întocmesc situații financiare anuale care cuprind , conform
O.M.F.P nr.123/2016 , următoarele documente :
1. bilanț ;
2. cont de profit și pierdere ;
3. situația modificărilor capitalului propriu;
4. situația fluxurilor de trezorerie;
5. notele explicative la situațiile financiare anuale.
Situațiile financiare anuale din România se întocmesc și se publică, potrivit legii, în
limba română și în moneda națională și fără zecimale .

62
Microentitățile ( microimprese ) italien e întocmesc situații financiare anuale (bilancio
d`esercizio ) care cuprind , confom Codul civil italian , art. nr. 2435 ter /2016 , următoarele
documente :
1. bilanțul prescurtat (stato patrimoniale abbreviato );
2. contul prescurtat de profit și pierdere ( conto economico abbreviato ).
Enitățile mici ( piccole imprese ) italiene întocmesc situații financi are anuale care
cuprind, conform Codul Civil italian , art. nr. 2435 -bis /2016 , următoarele documente :
1. bilanț prescurtat (stato patrimoniale abbreviato );
2. cont prescurtat de profit și pierdere (conto economico abbreviato );
3. notele explicative prescurtate la situațiile financiare anuale ( nota
integrativa abbreviata );

Enitățiile mijlocii și mari (medie imprese e grandi imprese ) italiene întocmesc situații
financiare anuale care cuprind , conform Codului Civil italian, art. 2423 c.c /2016 ,
următoarele documente :
1. bilanț ( stato patrimoniale) ;
2. cont de profit și pierdere ( conto economico );
3. situația fluxurilor de trezorerie ( rendiconto finanziario );
4. situația modificărilor capitalului propriu ( relazione sulla gestione );
5. notele explicative la situațiile financiare anuale ( nota integrativa ).

Situațiile financiare anuale din Italia se întocmesc și se publică, potrivit legii, în limba
italiană și în moneda euro, fără zecimale cu excepția notelor explicative.
Bilanțul este prima și în general este considerată cea mai importantă componentă a
situațiilor financiare și reprezintă documentul de sinteză care prezintă ansamblul
elementelor de activ, datorii și capitalurilor proprii ale entității la sfârșitul exercițiului
financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau încetării activității, ori la un alt
moment prevăzut de regl ementările contabile în vigoare.
Structura b ilanțul prescurtat românesc este următoarea:
A. ACTIVE IMOBILIZATE;

63
B.ACTIVE CIRCULANTE ;
C.CHELTUIELI ÎN AVANS;
D.DATORII PE TERMEN SCURT;
E.ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE;
F. TOTAL ACTIVE -DATORII CURENTE;
G.DATORII PE TERMEN LUNG;
H.PROVIZIOANE;
I.VENITURI ÎN AVANS;
J.CAPITAL ȘI REZERVE.
Figura nr.1 2 Reprezentare bilanțului vertical prescurtat românesc

(Sursa: www.contabilul.ro )

64
Structura bilanțul prescurtat italian este următoarea:
 Activul bilanț ului este divizat î n 4 clase principale:
A. CAPITAL NEVĂ RSAT (CREDITI VERSO SOCI);
B. IMOBILIZĂ RI (IMOBILIZZAZIONI);
C. ACTIV CIRCULANT (ATTIVO CIRCULANTE);
D. REGULARIZĂ RI (RATEI E RISCONTI).
 Pasivul bilantului este divizat î n 5 clase principale:
A. CAPI TALUL SOCIAL (PATRIMONIO NETTO);
B. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI Ș I CHELTUI ELI (FONDO PER
RISCHI E ONERI),
C. PROVIZIOANE PENTRU ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ
(TRATTAMENTO DI FINE RAP PORTO DI LAVORO S UBORDINATO );
D. DATORII (DEBITI);
E. REGULARIZĂ RI (RATEI E RISCONTI ).
Figura nr. 13 Reprezentare bilanțului orizontal prescurtat italian

(Sursa: www.ragioneria.com)

65
Diferențele în ceea ce privește întocmirea situațiilor financiare între România și Italia
sunt relativ nesemnificative. Având în vederea o diferită clasificare a enităților italiene
după criteriile de mărime (4 grupe) față de cele românești (3 grupe), este evident ca
întocmirea situațiilor financiare se va realiza diferit. Din punct de vedere al formei
bilanțului prescurtat, conform reglementările în vigoare entitățile românești trebuie să
întocmească bilanțul în forma verticală, în schimb entitățile italiene trebuie să
întocmească bilanțul în forma orizontală , separând activul de pasiv.
CONCLUZII
Anali zând sistemul nostru contabil cu cel italian, am ajuns la următoarele concluzii:
 sistemul contabil românesc, din punct de vedere al evoluției, a avut o perioadă
de stagnare cauzată de regimul comunist care a împiedicat evoluția acestuia.
Sistemul contabil italian, deținând o tradiție recunoscută de multa vreme în ceea
ce privește studiul și dezvoltarea contabilității, în schimb, a evoluat în mod
constant și a influențat alte sisteme con tabile europene, inclusiv pe cel
românesc ;
 ambele sisteme urmăresc model ul contabil continental (francez);
 procesul de normalizare a țării noastre este unul de tip statal, realizat de
Ministerul Finanțelor Publice iar în Italia procesul de normalizare a trecut de la
unul de tip statal la unul de tip mixt o dată cu înființarea Organismului Italian
de Contabilitate (O.I.C);
 atât în România cât și în Italia există un organism reprezentant al profesiei
contabile (C.E.C.C.A.R în România și C.N.D.C.E.C în Italia);
 în România pentru a intra în organismul profesional contabil este nece sar
promovarea a unui examen de admitere, în Italia sunt suficiente doar diplomele
de absolvire a unor studii economice superioare;
 în ambele țări organizarea contabilității se realizează în dublu circuit;
 în ambele sisteme planul de conturi este un import ant instrument contabil,
structura acestuia fiind puțin diferită;
 entitățile clasificate după criter iile de mărime, în România se grupează în trei
categorii, în Italia se grupează în patru categorii;
 formatul bilanțului, impus de reglementările contabile românești este cel
vertical, în Italia entitățile folosesc formatul bilanțului orizontal.

66
CAPITOLUL 4 . CONCLUZII GENERALE AFERENTE
LUCRĂRII
O dată cu internaționalizarea relațiilor comerciale , financiare, sociale sau de altă natură
și intensificarea proces ului de globalizare pe plan internațional, sunt tot mai mult cerute
de către diferiți utilizatori informații prompte, de cea mai bună calitate și accesibile
indiferent de zona economică sau geografică în care se situează . Sistemul contabil al
oricărei țări , este izvorul acestor informații și este rezultatul unor evoluț ii îndelungi în
care anumiți factori precum sistemul economic și politic, sistemul juridic, sistemul
fiscal, sursele de finanțare, profesia contabilă, cultura și religia au jucat un rol
determ inant, acționând în mod conjugat asupra acestuia.
Deși fiecare sistem este specific mediului său și diferă de la o țară la alta atât prin
conținut cât și prin modalități de aplicare, importanți cercetători precum Mueller ,
Seidler, Gray, Nair, Frank și Nobes au reușit să grupeze , prin diferite abordări
metodologice, sistemele contabile d e pe glob în funcție de factorii ce le influențează,
principalele modele de sisteme contabile fiind următoarele: sistemul contabil britanic,
sistemul contabil latino -american, sistemul contabil din Europa continentală și sistemul
contabil al Statelor Unite.
Prin urmare, cea mai mare procuparea comună, la nivel național și internațional , a
organismelor normalizatoare este cea de a transforma aceste model e contabile, într -un
singur model, astfel încât diferențele între sistemele si practicile contabile naționale să
se minimalizeze și chiar să se creeze un limbaj comun pentru toate întreprinderile din
lume și mai ales pentru toți i nvestitorii care doresc să poată compara oportunitățile
plasării capitalului.
În urma aprofundări acestei teme , pot concluziona faptul că diferențele între sisteme le
contabile , devin din ce în ce mai nesemnificative, fapt argumentat de analiza
comparativă pe care am realizat -o între sistemul românesc cu cel italian . Așadar, pot să
afirm că între România și Italia nu există diferențe semnificative din următoarele
motive:

67
 ambele sisteme urmăresc modelul contabil de tip continental, fiind influențate
de contabilitatea franceză ;
 ambele țări sunt state membre U.E, iar acest lucru înseamnă că sunt obligate să
aplice aceleași directive implementate de Comisia Europeană ;
 în ambele țări organismele normalizatoare colaborează cu I.A.S.B și diferite
organisme care sunt implicate în procesel e de armonizare a contabilității pe plan
internațional.
În concluzie, consider că armonizarea contabilității internaționale, stabilirea unui limbaj
comun la nivel global, atrage după sine beneficii importante pentru întreaga lume
economică , iar cunoașterea bazei contabilității c omparate și internaționale și a unui
sistem contabil pe lângă cel național, constituie cu siguranță un ava ntaj pentru un viitor
contabil care trăiește într -o lume globalizată.
Fără a avea pretenț ia că am reu șit să identific toate diferențele între sistemul contabil
românesc și cel italian, recomand următoarele direcț ii pentru o cercetare ulterioar ă:
 propun o cercetare a adaptării sistemului contabil românesc și a sistemului
contabil italian la noile Standardale Internaționale emise d e către I.A.S.B;
 propun o cercetare a poziționării sistemului contabil românesc în clasificarea
internațională a sistemelor contabile;
 implicarea reprezentanților pr ofesiei contabile și a mediului universitar într -o
promovare mai intensă a acestui nou segment al contabilității și anume
contabilitatea internațională și comparată.

68
LIMITELE CERCETĂRII
Ca la oricare cercetare științifică, cercetarea realizat ă are, o serie de limite inerente pe
care le -am identificat, dar fără ca aceste limite s ă aibă efecte semni ficative asupra
concluziilor obț inute din analizele efectuate.
Principalele limite idenficate sunt următoarele:
 literatura contabilă națională nu tratează în mod semnficativ contabilitatea
italiană;
 surse bibliografice limitate aferente clasificarea sistemelor contabile
internaționale ;
 lipsa unei literaturi contabile critice a evoluției contabilității italiene din secolul
al XX -lea până în prezent ;
 existența semnificativă unor surse bibliografice cu conținut eronat.

69
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (1998), Dicționarul
explicativ al limbii române , ediția a II -a revăzută și adăugită, Editura Academiei
Române, București;
 Beneș, O. (2014), Marele sistem de drept Romano -Germanic, disponibil on -line la
http://files.ulim.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/204/Marele%20siste
m%20de%20drept%20Rom ano-Germanic.pdf?sequence=1 ;
 Bogdan, V. (2004), Armonizarea Contabilă Internațională , Editura Economică,
București;
 Boscolo, A. (2012), L’evoluzione dell’informativa di bilancio: il percorso
normativo della rendicontazione vincolata fino alla disclosure volontaria , Corso di
Laurea Magistrale in Amministrazione, Finanza e Controllo, Università
„Ca`Foscari”, Venezia;
 Botez, D. (2011), Câteva aspecte privind reforma sistemului contabil din România,
Revista Studia Universitatis Petru Maior , Seria Oeconomica, vol. I, no.5: 11 -22;
 Calu, D. (2012), Contabilitate, control și guvernanță. Liber Amicorum în onoarea
Profesorului Niculae Feleagă , Normalizarea contabilă în România, între
continuitate și schimbare:repere istorice , Editura Economică, București;
 Casò, A.( 2010), Il ruolo dell`Organismo Italiano di Contabilitá, Revista Professione
Economica e Sistema Sociale , vol V, no.27:16 -18;
 Colasse B. (1998 ), Cele trei vârste ale contabilității, Revista franceză de
contabilitate , Paris;
 Colasse, B. & Lesage C. (2007 ), Introduction à la comptabilitė , Editions
Economica, Paris;
 Colasse, B. (2009), Fundamentele contabilității , traducere Tabără N., Editura
TipoMoldova, Iași;
 Crișan, A., Tulcan, M., Popescu, F. (2014), Sistemul de drept American (common –
low) VS Sistemul de dr ept European (romano -germanic) , disponibil on -line la
http://www.aidreptcivil.ro/pics/5.SISTEMUL_DE_DREPT_AMERICAN.pdf;
 Cristea, Ș. & Pântea, I. (2008), România și Italia – reflecții asupra armonizării
contabile internaționale , Revista Audit Financiar , vol VI, no.10: 14 -20;

70
 Cristea, Ș. (2007), Armonizarea contabilă internațională și practicile contabile
naționale : studiu de caz pentru România și Italia , Editura Accent, Cluj -Napoca;
 Demetrescu, G. (1977 ), Contabilitate generală , Editura Didactică și Pedagog ică,
București;
 Dumitriu, I. (2013), Ghid pentru certificarea competențelor și recunoașterea
calificărilor pentru profesiile din domeniul contabilității , disponi bil on -line la
http://www.conta.ro/miscellaneous/844_miscellaneous_contabilitate_files%20844
_.pdf ;
 Feleagă N. (1995), Sisteme contabile comparate , Editura Economică, București;
 Feleagă, N. (1996), Îmblanzirea junglei contabilitatii concept si normalizare in
contabilitate, Editura Economică, București;
 Feleagă, N. (1999), Sisteme Contabile Comparate , Ediția a II -a, Volumul II, Editura
Econimică, București;
 Feleagă, N. ( 1999), Sisteme contabile comparate. Contabilitățile anglo -saxone ,
ediția a II -a, Editura Economică, București;
 Hofstede, G.(1987), Relativité culturelle des pratiques et théories de l'organisation,
Revue française de gestion , vol. 15, no.4: 427 -439;
 Horomn ea, E. (2008), Fundamentele ștințiifice ale contabilității . Doctrină.
Concepte. Lexicon, Editura Tipo Moldova, Iași;
 Iqbal, Z. (2002), International Accounting. A Global Perspective , Second edition,
South -Western Thompson Learning, Ohio;
 Istrate, C. (2012) , Contabilitate, control și guvernanță. Liber Amicorum în onoarea
Profesorului Niculae Feleagă , Unde putem situa contabilitatea românească actuală
în clasificarea internațională a sistemelor contabile ?, Editura Economică,
București;
 Mateș, D., Șteț, M., S zabo, I. (2006), Standardizarea sistemelor contabile
contemporane în condițiile globalizării, Revista Annales Universitatis Apulensis ,
Seria Oeconomica, vol.I, no.8;
 Matiș, D. (2003), Contabilitatea operațiunilor speciale , Editura Intelcredo, Deva ;
 Matiș, D. (2010), Bazele contabilității , Editura Casa Cărții de Ș tiință, Cluj -Napoca ;
 Matiș, D. (2010), Contabilitate financiară , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj –
Napoca;

71
 McLeay, S., Neal, D., Tollington, T. (1999), International Standardisation and
Harmonisation: a New Measurement Technique, Journal of International Financial
Management and Accounting, vol.10, no.1:42 -70;
 Mihalciuc, C. (2008), Contabilitate financiară aprofundată , Suport de curs pentru
învățământ la distanță, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suce ava;
 Mocanu, M. (2010), Sisteme contabile comparate, Suport de curs, Universitatea
Lucian Blaga, Sibiu ;
 Mustață, R. (2008), Sisteme de măsurare a armonizării și diversității contabile –
între necesitate și spontaneitate , Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;
 Mustață, R., Bonaci, C., Matiș, D. (2012), Contabilitate, control și guvernanță.
Liber Amicorum în onoarea Profesorului Niculae Feleagă , Dinamica procesului de
armonizare contabilă internațională și particularitățile evoluției sistemului
contabil național , Editura Economică, București;
 Pop, A. (1996), Contabilitate comparată și aprofundată, Editura Intelcredo, Deva ;
 Roberts, C., Weetman, P., Gordon, P. (1998), International Financial Accounting
– A comparative Approach, Financial Times, Pitm an Publishing, London, pp.63 –
69;
 Savu, F., Scarlat, A.M, Sobe, M. (2013), Evoluția contabilității românești după
1989 – repere cronologice , disponibil on -line la
http://cig.ase.ro/cignew/pics/ss2013/SESIUNE%20COMUNICARI%20CIG%202
013/SECT%201%20CONTAB%20premi ul%20 1%20Evolutia%20contab%20rom
.pdf;
 Săvulescu, D., Simion, D., Săcărin, M. (2013), Internaționalizarea contabilității –
avantaje și dezavantaje, disponibil on -line la
http://cig.ase.ro/cignew/pics/ss2013/SESIUNE%20COMUNICARI%20CIG%202
013/SECT%201%20CONTA B%20premiu l%203%20Internationalizarea.pdf;
 Sîrbu, F. (2013), Sistemul contabil românesc , Suport de curs, Universitatea Tehnică
„Gheorghe Asachi”, Iași;
 Sombart, W. (1902), Der moderne Kapitalismus , 15 edition, Duncker &Humblot,
Leipzig ;
 Spătăcean, O., Ștefan, D., Decebal, M., Nandrea, M. (2006), Convergență VS
armonizare contabilă. Implicații în sectorul asigurărilor , Revista Annales
Universitatis Apulensis , Seria Oeconomica, vol.1, no.8;

72
 Tabără, N., Horomnea, E., Mircea, M. (2010), Cont abilitate Internațională , Editura
Tipo Moldova, Iași;
 Tay, J. & Parker, R. (1990), Measuring International Harmonization and
Standardization, Abacus , vol.26, no.1:71 -88;
 Vătășoiu, C., Gheorghe, M., Motoniu, I., Boca, I. (2010), Informația contabilă –
baza analizei financiare în deciziile de investiții, Analele Universității „Constantin
Brâncuși ” din Târgu Jiu , Seria Economie, No.4: 244 – 254;
 Zeff, S. (1981), The International Harmonization of Accounting Standars , IV
Congreso de la E .E.A.A, Barcelona;
 ***Codul Civil Italian ;
 ***O.M.F.P nr. 123/2016 ;
 ***O.M.F.P nr.1802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate;
 ***O.M.F.P. nr .2634/2015 privind documentele financiar -contabile;
 ***www.accaglobal.com ;
 ***www.bazelecontabilitatii.ro ;
 ***www.ccir.ro ;
 ***www.ceccar.ro ;
 ***www.cndcec.it ;
 ***www.fasb.org ;
 ***www.fondazioneoic.eu ;
 ***www.formazionepmi.it;
 ***www.ilsole24ore.com;
 ***www.insse.ro ;
 ***www.mediafax.ro ;
 ***www.mfinante.ro ;
 ***www.oecd.org ;
 ***www.ragioneria.com ;
 ***www.wikipedia.com .