Master Riscuri N aturale și Amenajarea Teritoriului [631874]

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza ” din Iași
Facultatea de Geografie și Geologie
Master Riscuri N aturale și Amenajarea Teritoriului

Impactul hidrocentralelor
asupra mediului în Carpații
Românești

Coordonator:
Conf. dr. Ionuț Minea
Candidat: [anonimizat], iulie 2017

2

Cuprins

Cuprins ……………………………………………………………………………………………………………………… 2
Introducere ………………………………………………………………………………………………………………… 3
Capitolul 1: Introducere în energia apelor ……………………………………………………………………… 4
1.1 Scurt istoric al hidronergeticii ……………………………………………………………………………… 4
1.2 Dezvoltarea hidroenergetică a României ………………………………………………………………. 5
Capitolul 2: Alterarea mediului în urma amenajărilor hidrotehnice din România ……………….. 8
2.1 Clasificarea efectelor amenajărilor hidroenergetice asupra mediului ………………………… 8
2.2 Amenajări din România cu diverse forme de impact ………………………………………………. 9
Capitolul 3: Studiu de caz asupra văii Argeșului …………………………………………………………… 12
3.1 Impactul amenajărilor hidrotehnice de pe râul Argeș ……………………………………………. 12
3.1.1 Directiva Cadru Apă 2000/60 …………………………………………………………………………. 12
3.1.2 Analiza SWOT ……………………………………………………………………………………………… 14
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………. 20
Biliografie ……………………………………………………………………………………………………………….. 21

3

Introducere

Amenajările hidrotehnice, deș i au numeroase avantaje pentru activit atea umană,
efectele produse de acestea asupra mediului sunt numeroase, profunde, atât pozitive câ t și
negative. Cuantificarea acestor efecte este mult mai greu de realizat pentru că de cele mai
multe ori se produc simu ltan plus că trebuiesc luate în considerare mai multe criterii.
Sintetizând clasificarea facută de Ștefan Ionescu (Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra
mediulu i, 2001) efectele se grupează astfel:
1. După domeniul de manifestare a efectelor se disting:
a) efecte funcționale, rezultă din scopul inițial al realizării amenajării (alimentare cu apă,
hidroenergie, protecția impotriva inundațiilor, irigații)
b) efecte ecologice, s e referă la impactul direct sau indirect asupra faunei și florei
c) efecte geofizice, cuprind efectele asupra morfologiei, hidrogeologiei, modificarea
peisajului)
d) efecte economico- sociale se referă la consecințele apariției construcțiilor hidrotehnice
(apariți a unor noi ocupații, alte utilizări ale terenului)
2. După calitatea efectelor: efecte benefice, dăunătoare, indiferente;
3. După durata de manifestare a efectelor: permanente, temporare;
Dacă consideră m lacul antropic un sistem individual aflat în interacțiune cu celelalte
sisteme ale mediului și analizăm impactul produs de acesta asupra mediului din punct de
vedere al sistemelor geografice implicate, ne putem opri asupra sistemului fizico-geografic
(geologie, relief, hidrografie, topoclimat, soluri), sistemului biolgic (flora, fauna) și sistemul
socio- economic (energie electrică, alimentare cu apă, irigații).
Hidrocentralele, modifică peisajul, ecosistemele, varietatea și numărul de specii,
calitatea apei (prin concentrarea în săruri, apa nefiind potabilă). Construcția unei
hidrocentrale necesită eliberarea unei suprafețe mari de teren, defrișări masive, deplasarea
populației spre alte zone iar datorită excesului de umiditate atmosferică în zonă se produc
perturbații climatice.

4
Capitolul 1: Introducere în energia apelor
1.1 Scurt istoric al hidronergeticii

Hidroenergetica este un domeniu tehnic interdisciplinar aflat la confluența dintre:
mediul înconjurător biologic și geologic, tehnologie, economie și viața socială. Acest sistem
impune rigurozitate și precizie în abordarea etapelor sale. Buna funcționare aduce confort și
bunăstare, iar funcționarea necontrolată corespunzător aduce catastrofe.
Toate lucrările hidroenergetice sunt realizate printr -o luptă contra naturi i pentru a
stăvilii și valorifica potențialul apelor. Folosirea în scopuri economice a unui sistem natural
este posibilă numai prin destabilizarea sa și aducerea într -un echilibru artificial, menținut
stabil prin introducerea comtinuă de energie.
Energia hidroelectrică este nu numai regenerabilă, dar este curată și disponibilă
atunci când consumatorii o cer. Ea nu produce deșeuri (cenuși sau substanțe radioactive), nu
produce bioxid de carbon care contribuie la efectul de seră, nu produce oxizi de sulf car e stau
la originea ploilor acide. Combustibilul ei este apa, un combustibil curat care nu suferă
degradări prin turbinare.
Puterea apei este cea mai importantă sursă de energie care nu implică bioxid de
carbon, bioxid de sulf, protoxizi de azot sau orice alt tip de emisie toxică și nu produce nici
un fel de reziduuri solide sau lichide.
Cea mai simplă legătură între puterea apei și utilizarea cea mai importantă a acesteia
cu cea mai mare influență asupra dezvoltării societății poate fi ilustrată prin tran sformarea
energiei hidraulice în e nergie electrică, în figura 1.

Figura 1 . Legătura între puterea apei și energie electrică

Centrala hidroelectrică se folosește de o cădere naturală sau artificială a unui râu și
înglobează principalele avantaje în comparație cu alte surse de energie, economisind la

5
capitolul consum de cărbune, combustibil sau lemn de foc, fiind de sine stătătoare, fără
necesitatea implicării altor componente.
Amenajările hidroenergetice (AHE) au cele mai reduse costuri de exploatare și cea
mai mare durată de viață în comparație cu alte tipuri de centrale electrice.
Statisticile Agenției Internaționale a Energiei (International Energy Agency – IEA)
arătau că la finele anului 2010, la nivelul globului, erau peste 450.000 MW putere in stalată în
amenajări hidroenergetice, mai mult de jumătate fiind în Europa și în America de Nord. În
afara amenajărilor hidroenergetice clasice mai erau peste 80. 000 MW putere instalată în
uzine hidroelectrice cu acumulare prin pompaj.

Harta 1 Localizarea pe glob a puterilor instalate în amenajări hidroenergetice
și a energiei produse

1.2 Dezvoltarea hidroenergetică a României

Cele mai vechi informații cu privire la activitatea de gospodărire a apelor în Valahia
datează din anul 1576, când a u fost executate lucrări hidrotehnice cu rol de apărare împotriva
inundațiilor și alimentare cu apă a Bucureștiului. “ Canalul lui Ipsilanti ”, cea mai veche
lucrare de aparăre, datează din 1774 și devia apele mari ale râului Dâ mbovița, în zona
localității Lungulețu în albia pârâului Ciorogârla.
Primele încercări de concepere a unor lucrări hidrotehnice de ansamblu au fost
întocmite de diferiți ingineri români la începutul secolului XX. În anul 1934 prof. Dorin
Pavel publică lucrarea “ Plan général d ’aménagement des forces hydrauliques de Roumanie ”
(“Plan general de amenajare a forțelor hidraulice ale României ”), prima lucrare de ansamblu
privind amenajarea apelor pe întreg teritoriul țării. Lucrarea se ocupă exclusiv de amenajările
hidroenergetice, fără a se ocupa de alte folosințe ale apelor.

6
După cel de al doilea război mondial, dezvoltarea energetică a țării a necesitat o se rie
de studii, studii ce au vizat oprtunitatea construirii lacurilor de acumulare și evaluarea
potențialului hidroenergetic.
În economia națională, principalul administrator al sectorul hidroenergetic amenajat
este societatea S.C. Hidroelectrica S.A., care deține cele mai multe capacități de producere a
energiei electrice în hidrocentrale.
S.C. Hidroelectrica S.A. are în administr are 350 centrale hidroelectrice și stații de
pompare însumâ nd o putere instalată de 6.355 MW din care:
 81,5 MW în stații de pompare energetice;
 173 MW în centrale de putere mică, până la 4 MW;
 cu o producție de energie, în an hidrologic mediu, de 17.350 GWh.
Sectorul hidroenergetic cuprinde un număr de 350 microhidrocentrale:
 296, aflate în exploatare;
 42, aflate în execuție;
 12, scoase parțial sau total din exploatare.
Din studiile Institutului de Studii și Proiectări Hidroenergetice se observă un inter es
pentru microhidrocentralele de mică putere deoarece sunt distribuite pe întreg teritoriul țării
ceea ce ar conduce la creșterea economică a zonelor economice, cât și datorită faptului că
acestea produc 80 % din energia electrică produsă la Porțile de Fi er I.
Din punct de vedere administrativ, centralele hidroelectrice sunt grupate pe 12
sucursale, pe cursurile cu debit mai mare sau cu posibilități de amenajare a cursului de apă în
scopul creșterii potențialului hidroenergetic, harta 1.

Harta 2. Sucursale Hidroelectrica

7
Figura 1. Clasificarea centralelor hidroelectrice în funcție de puterea instalată

` Se consideră la nivelul UE amenajări hidroenergetice de mică putere sau
microhidrocentrale (MHC) centrale hidroelectrice care au putere inst alată inferioară sau egală
cu 10 MW.
Se poate face o clasificare largă a tipurilor de centrale hidroelectrice (CHE) după
puterea instalată. Această clasificare este prezentată în figura 1 .
Din punct de vedere hidroenergetic teritoriul țării a fost împărțit în 10 bazine
hidrografice. Aceste bazine hidrografice sunt prezentate în tabelul 2.
Bazinul
hidrografic Nr.sectoare
inventariate S (km2) L (km) P ( kW) p
(kW/km)
Dunăre 69 9.007 1.133 22.329 25,4
Olt 483 31.066 5.028 457.906 85,1
Mureș 306 15.340 3.050 300.944 74,6
Tisa- Someș 311 21.065 2.689 177.197 65,4
Ialomița 22 1.753 321 20.898 57,4
Crișuri –
Barcău 160 8.320 1.073 53.659 62,8
Nera- Timiș –
Bârzava 143 10.102 1.913 256.832 77,9
Cerna-Jiu 156 11.686 1.830 256.832 150,7
Argeș –
Dâmbovița 23 3.017 1.328 43.001 34,3
Siret-Prut 841 58.114 6.399 306.132 43,1
Total/Medie 2.514 169.469 24.765 1.894.959 67,7
Tabel 2. Bazinele hidrografice de pe teritoriul României
Pico centrale
elctrice: Până la 5
KW
Micro centrale
hidroelectrice: 5
KW-10 KW
Mini centrale hidroelectrice:
10 KW-1MW
Centrale hidroelectrice mici : 1-10 MW
Centrele hidroelectrice medii: 15-100 MW

Centrale hidroelectrice mari: peste 100 M W

8

Capitolul 2: Alterarea mediului în urma amenajărilor hidro tehnice
din România
2.1 Clasificarea efectelor amenajărilor hidroenergetice asupra mediului

Efectele pe care le pot avea amenajările hidroelectrice asupra mediului se pot clasifica
în funcție de mai multe criterii.
Din punct de vedere al domeniului de manifestare a efectelor în mediul înconjurător ,
distingem următoarele categorii:
a) efecte funcționale , care decurg din scopul în care au fost realizate
amenajările hidroenergetice:
 regularizarea debitelor naturale de apă;
 captarea și distribuirea acestora la consumatori;
 ameliorarea calităților apei;
 protecția împotriva inundațiilor;
 schimbarea regimului hidric al unor terenuri;
 convertirea energiei hidraulice în alte forme de energie;
 realizarea unor căi navigabile.
b) efecte ecologice , care se referă la acțiunile dire cte sau indirecte asupra viețuitoarelor,
plantelor sau animalelor, considerate individual, dar mai ales ca specii.
c) efecte geofizice , care se referă la modificări ale mediului abiotic ori la reacții ale
acestuia la acțiunile exercitate de amenajările hidroenergetice (modificări geografice,
hidrologice,
hidrogeologice, seismice, morfologice).
d) efecte economico-sociale , care cuprind consecințele realizării amenajărilor
hidroenergetice asupra mediului antropic (schimbarea destinației și calității unor
terenuri cu valoare economică efectivă sau potențială, strămutări ale populației,
apariția de noi localități sau industrii, schimbări ale ocupațiilor și meseriilor
populației, turism și agrement, afectarea posibilităților de valorificare a unor resurse
naturale, afectarea unor vestigii arheologice, istorice sau culturale).
Impactul , definit ca acțiune și influență asupra mediului înconjurător, este comun și
inevitabil pentru toate creațiile și activitățile umane. Chiar respirația unui om influențează
mediul în conjurător, în timp ce activitățile tuturor viețuitoarelor se află în aceeași situație.
Aproape toate fenomenele naturale abiotice, vânturile, valurile, apele curgătoare,
ploile, zăpezile, cutremurele, erupțiile vulcanice, radiațiile solare și atracția lunii, au și ele un
impact deloc neglijabil, uneori cu caracter catastrofal. Prin urmare, nici în realizarea
amenajărilor hidroenergetice nu poate fi pusă problema eliminării și nici măcar a diminuării
sensibile a impactului asupra mediului.

9
Singura proble mă care poate fi pusă în mod realist și care poate fi rezolvată
satisfăcător este cea a ameliorării din punct de vedere calitativ și cantitativ a impactului
amenajărilor hidroenergetice asupra mediului înconjurător sau, cu alte cuvinte, de a obține un
impa ct convenabil, potențând efectele benefice și diminuând sau compensând efectele
dăunătoare, ținând seama de prioritățile raționale în protejarea diferitelor elemente ale
mediului.

2.2 Amenajări din România cu diverse forme de impact

 Porțile de Fier
Insula Ada Kaleh este una din principalele vict ime ale construcției barajului. Aceasta
a fost o enclavă turcească care avea o moschee și o mie de alei întortocheate, și era cunoscută
ca un port liber și un cuib al contrabandiștilor. În afară de turci, aici mai trăiau și alte grupuri
etnice.
Foto 1: Insula Ada Kaleh

Orșova veche , construită pe locul castrului roman „ Dierna ”, aflată astăzi sub apele
lacului de acumulare „Porțile de Fier”, dăinuie în memoria orșovenilor cu o arhitectură
aparte. A fost nevoită strămutarea întregii populații pe un nou amplasament, incluzând
terasele Dunării și ale Cernei și versantul de sud al Munților Almăjului, unde s -a construit un
oraș complet nou (1966 -1971), care a înglobat și satele Jupalnic, Tufari și Coramnic.
 Izvorul Muntelui
Plutașii de pe Bistrița sunt doar o amintire a unei meserii ce asigura traiul a 25.000
oameni. Până la construirea sistemului hidroenergetic de la Bicaz, transportul lemnelor pe
calea apelor era o îndeletnicire comună a locuitorilor de pe valea Bistriței, din Suceava și
Neamț. Plutăritul avea reguli stricte, iar sezonul însemna 26 de săptămâni pe an.

10

Foto 2: Plutaș pe Bistrița

Dispariția lostriței de pe râul Bistrița datorită dificultății de a ajunge in amonte în
vederea înmulțirii și a neasigurării debitului necesar pentru bunul trai al Lostriței.
Foto 3: Lostrița

11
R ealizarea construcției a impus strămutarea parțială sau totală a 22 de sate, 10 dintre
acestea pot fi observa te în harta 3. Dintre acestea, unele ( Răpciune, Cârnu, Rețeș ) au dispărut
în totalitate. Au fost strămutați peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării.
Harta 3 .Spațiile intravilane înainte și după construcția lacului de acumulare

12
Capitolul 3: Studiu de caz asupra văii Argeșului

͵.ͳ Impactul amenajărilor hidrotehnice de pe râul Argeș

În bazinul Argeșului primele lucrările de mare anvergură au început cu amenajarea
Vidraru (1965- 1971), care avand o înălțime de 166,6 m este cel mai înalt baraj din România
(V=de 465 milioane m3) . Schema complexă de amenajare a râului Argeș (până la Golești)
cuprinde o salbă de 11 acumulări (Vidraru, Oești, Cerbureni, Curtea de Argeș, Zigoneni,
Vâlcele, Budeasa, Bascov, Pitești, Prundu și Golești), 16 uzine elecrice, la care se adaugă
derivațiile (r. Doamnei -Vâlsan- Argeș (Vidraru), Topolog -Argeș (Vidraru).

Fig. nr. 2. Schema generală de amenajare a râului Argeș
Analiza impactului produs de amenajarea hidrotehnică asup ra mediului este complexă
și cu multe posibilități de abordare. În lucrarea de față se analizează impactul asupra mediului
din două perspective.
Prima este aceea a obligativității țării noastre de a respecta legislația europeană în
domeniul apei, deci din prisma Directivei Cadru 2000/60.
Cea de o doua abordare are ca suport Analiza SWOT, metodă adoptată din domeniul
economic, dar foarte eficientă în stabilirea situație reale și a perspectivelor.

͵.ͳ.ͳ Directiva Cadru Apă ʹͲͲͲ/6 0

Directiva Cadru în dom eniul apei a fost adoptată de că tre Parlamentul European în 23
octombrie 2000 și a fost pusă în aplicare începând cu data de 22 decembrie 2000, când a fost
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Obiectivul central al Directivei Cadru în

13
domeniul apei este acela de a obține o „stare bună” pentru toate corpurile de apă, atât pentru
cele de suprafață cât și pentru cele subterane, cu excepția corpurilor puternic modificate și
artificiale, pentru care se definește „ potentialul ecologic bun ”.
In articolul 5 al Directivei Cadru se abordează necesitatea analizei presiunilor
antropice și a impactul acestora, articol care precizează că „fiecare Stat Membru trebuie să
asigure trecerea în revistă a impactului activităților umane asupra stării apelor de suprafață și
subterane ”.
Acest proces de evaluare al presiunilor antropice și al impactului acestora la nivelul
corpurilor de apă conduce la identificarea acelor corpuri de apă care riscă să nu atingă
obiectivele Directivei Cadru. P entru aceasta se parcurg următoarele etape importante:
 Identificarea activităților antropice și a presiunilor;
 Identificarea presiunilor semnificative;
 Evaluarea impactului;
 Evaluarea riscului neîndeplinirii obiectivelor de mediu.
Principale presiuni antropice analizate sunt surse punctiforme de poluare (industria,
așezările umane, agricultura), surse difuze de poluare, presiuni hidromorfologice, poluările
accidentale și balastierele. Pentru râul Argeș presiunile semnificative sunt cele
hidrogeomorfologice având în vedere intensa amenajare ce consta în :
 lucrări de barare transversală a cursurilor de apă – baraje, stăvilare, praguri de fund ,
 lucrări în lungul râului – îndiguiri, lucrări de regularizare și consolidare maluri;
 lucrări de captare și evacuare a apei de la folosințe, dar și lucrări de derivare a
debitelor.
Presiunile hidromorfologice au ca efect:
 modificarea habitatelor datorită alterărilor fizice: baraje, praguri de fund, diguri,
canale, prize de apă, etc care influențează fauna și flora acvatică.
 modificarea regimului hidrologic al apei și sedimentelor datorită regularizării
scurgerii, prelevărilor sau restituțiilor importante de debite.
 modificări ale chimismului apei cu impact local.
Unul din elementele inovatoare aduse de Directiva este definirea unor noi categorii de
ape și anume–„corpuri de apă puternic modificate” (CAPM). Acestea sunt acele corpuri de
apă ce nu vor atinge niciodată starea ecologică bună din cauza alterărilor generate de
activitățile umane profunde. Presiunile antr opice relevante în cazul corpurilor de apă puternic
modificate sunt cele care produc “alterarea fizică” a caracteristicilor acestor corpuri.
Alterarea fizică include schimbări în morfologia și hidrologia corpurilor de apă.
Barajele sunt exemplele clasice care produc alterări fizice ce conduc la modificarea
regimului hidrologic.
Râul Argeș, incadrat in categoria CAMP, în urma analizei tuturor factorilor a rezultat
că riscă să nu atingă obiectivul de mediu, cauza principală fiind presiunea
hidrogeomorfolog ică, dar și riscul poluării cu substanțe periculoase.
Analiza impactului amenajărilor de pe valea Argeșului conform criteriilor impuse de
Directiva Cadru Apă 2000/60 duce la concluzia că mediul natural al văii Argeșului este
iremediabil schimbat, pentru viitor fiind necesară luarea de măsuri de reabilitare (restaurarea

14
zonelor umede, restaurarea albiei (renaturare), restaurarea reliefului din lunca inundabilă,
repopularea cu pești inlocuirea folosinței existente).

3.1.2 Analiza SWOT

Analiza Swot asupra râului Argeș
Prin utilizarea metodei de analiză SWOT s -a încercat inventarierea cât mai completă a
efectelor induse de amenajarea lacurilor de acumulare de pe valea Argeșului asupra mediul.
În tabelul următor, conform tehnicii de analiză SWOT, sunt prezentate punctele de
analiză pe cele patru aspecte.
Puncte tari (strengths – S) Puncte slabe (weaknesses -W)
alimentarea cu apă modificarea regimului natural de curgere
producția de energie electrică modificarea morfologiei albiilor
creșterea zonelor irigabile întreruperea continuității râului
apărarea împotriva inundațiilor modificarea calității apei
exploatări piscic ole ocuparea terenurilor agricole
dezvoltare turistică modificarea peisajului
Oportunități (opportunities -O) Amenințări (threats -T)
energie electrica ieftina si nepoluanta riscul de rupere și avarie
dezvoltarea turismului colmatarea și eutrofizarea
pescuitul sportiv modificarea morfologiei albiilor
locuri de muncă impactul asupra florei și faunei
lucrări de infrastructură edilitară

Puncte tari
Amenajarea râului Argeș pune în evidență ca efecte funcționale principale asigurarea
alimentării cu apă, producția de energie electrică, precum și regularizarea debitelor în baz inul

15
Argeș, înțelegând aici scăderea riscului de producere a inundațiilor prin stocare în acumulări
a surplusului de apă.
 producția de energie electrică nepoluantă . Realizarea celor 14 hidrocentrale
existente pe Argeș până la Pitești au o putere instalată de 407 MW, iar producția de
enrgie electrică (cca 770 GW/an). are efecte benefice, imediate și permanente.
 modificări ale curgerii naturale . Ca urmare a utilizări hidroenergetice, a derivațiilor
existente în cadrul sistemului, apar însemnate transferuri de ap ă dintr -un bazin în
altul. Ca urmare a derivației principale Vâlsan – Vidraru situată în zona montană a
bazinului său ce captează apele pentru suplimentarea volumului în acumularea
Vidraru, râul Vălsan pierde o cantitate însemnată de apă (Fig. nr. 3).
S e observă diferența semnificativă dintre debitul reconstituit (natural) și debitul
măsurat la stația hidrometrică Brădet aflată aval de captare.

Fig. nr. 3 Graficul debitelor medii anuale la sh Bădet, râul Vâlsan și sh Bahna Rusului, râul Doamnei

Influența se observă foarte bine în perioadele de ape mici și medii. În anul 2007, an
afectat de secetă, debitul înregistrat (1.0 mc/s) a reprezentat doar 30 % din cel care ar fi
trebuit să fie în mod natural (3.3 mc/s). Aceeași situație se întâlnește și p e Râul Doamnei, alt
râu captat în bazinul superior prin acumularea Baciu și dirijat prin derivație către acumularea
Vidraru. Valorile procentuale ale diferenței variază între 18.1 % în 2007 și 98% în anul 2005.
Astfel, impactul captarilor este atât pozitiv cât și negativ. Pentru râul Argeș prin trecerea apei
dintr- un bazin în celălalt se câștigă diferență de volum și debit extrem de important din punct
de vedere hidroenergetic, dar totodată râurile Vâlsan și Raul Doamnei pierd marea parte din
debitul natural cu afectarea ecosistemului din aval.
1. Alimentarea cu apă a folosințelor și satisfacerea nevoilor de apă sunt asigurate prin
stocarea și regularizarea debitelor în lacurile de acumulare si derivații. Întreaga
amenajare a râului Argeș asigură apă potabilă pentru trei mari orașe București, Pitești
și Curtea de Argeș (cca 3.2 mil. loc), un volum de 225 828 mc la care se adaugă ccc
200 000 mc apă pentru folosințele industriale agricole sau piscicole.
2. Riscul producerii de viituri este substanțial redus prin aten uarea viiturilor în salba de
acumulări cu regulamnete de exploatare foarte strict respectate. La viitura din 2005,
râul Argeș nu a produs nici o pagubă. Iar lacul Vidraru a atins nivelul maxim de
retenție (832,85 mdM), apa fiind evacuată prin deversorul de suprafață.

16
Puncte slabe

1. Modificarea regimului natural de scurgere este unul din principalele puncte slabe.
Prin tranzitarea debitelor prin acumulări pe râul Argeș acestea au crescut, în timp ce
pe râurile afectate de captările din bazinul superior (Vâlsan și Râul Doamnei) debitele
au scăzut. Cel mai elocvent exemplu este dat de proiectul amenajării, care pentru o
funcționare optimă a acumulării Vidraru a decis suplimentarea debitului mediu afluent
în lac de la 7.5 mc/s la 19.7 mc/s prin captarea cel or nouă râuri din bazinul superior al
Argeșului. In graficele următoare se poate observa foarte ușor diferența dintre
regimlui de curgere masurat si cel reconstituit.

Fig.Nr.4 Graficul debitelor în anul 2008 la sh. Căteasca,râul Argeș

Fig. nr. 5. Graficul debitelor în anul 2008 la sh. Brădet, râul Vâlsan și sh. Bahna Rusului, râul
Doamnei

Se observă că debitele măsurate au o variație destul de redusă, de maxim 20 de mc/s
între maxim și minim, pe când valorile debitelor naturale (reconstituite) se remarcă variația
normală, cu ape mari de primavară și cele mici de vară -toamnă, amplitudinea maximă fiind
de cca 70 mc/s.
Fiind situația imediat aval de acumularea Golești se observă în variația debitelor
măsurate clar influența regulamentului de exploa tare în fu ncție de necesități. Astfel în lunile

17
de iarnă, cu debit natural redus, valorile măsurate au depașit pe cele naturale, iar în lunile cu
debite naturale mari, cele măsurate sunt inferioare, acestea fiind reținute în acumulare și
redistribuite în timp.
Dacă la sh Căteasca se observă efectul funcționării acumulării ca regularizator de
debit în aval, la sh Bradet, raul Valsan, dar și la sh Bahna Rusului, Râul Doamnei, unde este
vorba doar de captarea apelor în amonte, nu și de restituție de apă în av al, graficul debitelor
naturale și al celor măsurate prezintă aceeași tendință, cu remarca normală că valorile
naturale sunt mai mari. În cazul scurgerii maxime se constată tăierea vârfurilor și reducerea
diferenței între extreme. Exemplul este dat pentru anul 2008, dar situația este relevantă pentru
oricare an luat în analiză. Impactul real produs asupra regimului de scurgere pe râul Arg eș
este micșorarea debitelor maxime prin atenuarea undelor de viitură și creșterea debitelor
minime prin regularilzarea s tocurilor de apă.
2. Modificarea morfologiei albiilor vizează două aspecte: apariția unor noi sectoare de
curgere (derivațiile -pentru suplimentarea debitului și canale -pentru reutilizarea apei în
scop energetic) și modificarea albiei naturale. Profilul trans versal al albiei, dar si cel
longitudinal al râului, a suportat numeroase transformări de -a lungul anilor. Apariția
acumulărilor și a barajelor a dus la schimbarea profilului de echilibru, eroziunea
diminuindu-se pe anumite sectoare (acolo unde apa e dirij ată prin canale de fugă) sau
accelerându- se aval de acumulările unde deversarea se face în albia naturală. Pentru a
pune în evidență acest lucru am analizat evoluția albiei la două stații hidrometrice
aflate în ipostazele mai sus menționate.
Stația hidrometrică Căpățâneni este situată pe râul Argeș, la ieșirea acestuia din zona
montană, cntrolează o suprafață de bazin de 316 kmp și a fost inființată încă din 1943.
Se observă din exemplul dat mobilitatea albiei prin mutarea de pe un mal pe al tul al
firului de apă și colmatarea în partea opusă. Astfel malul drept în anul 1998 a fost erodat iar
în anul 2001 s- au depus aluviuni. Pentru malul stang situația se prezintă invers. Stația
hidrometrică Căteasca se află pe râul Argeș aval de acumularea Golești, în zona de câmpie
fiind inființată în 1977 si controlează o suprafață de bazin hidrografic de 3480 kmp.

Fig. nr. 6. Profilele transfersale ale albiei Argeșului în secțiunea sh. Capățâneni

18

Fig. nr.7. Profilele transfersale ale albiei Argeșului în secțiunea sh Căteasca

Comparativ cu sh Căpățâneni, stație de munte, cu eroziune laterală a albiei, la sh
Căteasca morfologia albiei prezintă alt gen de deteliorare și anume cea în adâncime. Astfel,
coborârea albiei râului Argeș în aval de acumularea Golești cu 11 m de la inființare (1977)
până în 2008 are mai multe cauze: diminuarea cantității de sedimente ajunse în albie ca
urmare a reținerii acestora în acumulare și regulamentul de exploatare ce impune evacuarea
unor debite relativ mari și cu viteze la fel. Într -un singur an, 2002-2003, cota talvegului a
scăzut cu 2 m, pentru restul anilor rata de adancire fiind de cca 1m/an.
3. Modificarea peisajului . Peisajul s-a schimbat prin aparitia unui nou biotop, lacul
artificial si implicit al transformărilor induse de acesta (baraj, mal uri inaltate).
4. Schimbări în calitatea apei datorate schimbărilor caracteristicilor de curgere
(temperatură, turbiditate, concentrație de oxigen, mineralizare etc.). Alterărea calității
apei, ca urmare a stagnării ei, duce la forma cea mai severă, eutrofizarea , afectând
parametrii calitativi necesari dezvoltării vietii acvatice.

Oportunități

1. Potențialul hidroenergetic teoretic. în bazinul superior al Argeșului sunt condiții de
noi amenajări care să valorifice întregul potențial existent prin construirea de
microhidrocentrale.
2. Turismul și activitățile de agrement . Dezvoltarea turismului ar însemna totodată și o
creștere a necesarului locurilor de muncă .

19
3. Pescuitul sportiv și piscicultura , constituie o problemă de interes, întrucât intreaga
zonă este vrecventată de pasionații acestei activități. In sistem organizat putem
exemplifica aici Pastrăvăria Oiești alimentată cu apă de acumularea cu același nume.

Amenințări

1. Risc de avarie la constructiile hidrotehnice; probabilitatea avariilor este însă foarte
redusă. Avarierea (cedarea) construcțiilor hidrotehnice se poate datora seismelor,
exploziilor, alunecărilor, infiltrațiilor, îmbătrânirea materialului de construcție, regim
de exploa tare necorspunzător, deteliorarea echipamentului hidromecanic. Se
recomandă ca activitatea de urmărire a comportării construcțiilor, de supraveghere și
de întreținere a acestora să se facă mai cu rigurozitate. Scenariile ce au ca subiect
ruperea barajului Vidraru, cel mai important din întreaga salbă, evidențiază faptul că
valul creat va avaria toate barajele situate în aval și vor fi inundate numeroase zone.
Cea mai nefavorabilă ipoteză este cea în care se prevede ruperea totală a ba rajului
(bresa în baraj este de 200 m lungime și 159 înălțime). În acest caz debitul de avarie
este de 451125 mc/s (500,37 mil.mc). Înălțimea undei de inundație la acest debit este
de 159 m în zona barajului și ajunge să fie de 9,28 m la Pitești. Dacă avarierea survine
la un alt baraj decât Vidraru, unda rezultată nu va afecta acumulările din aval, debitul
fiind preluat de acestea. Vor fi afectate de inundații zonele limitrofe aval de
acumularea avariată.
2. Colmatarea lacurilor de acumulare amenință funcționarea la parametrii proiectați ai
amenajării, punând în dificultate deservirea folosințelor. Ca urmare volumele de apă
acumulate și suprafețele luciului de apă au scăzut în comparație cu situația inițială.
Gradul de colmatare la cele 10 macumulări de pe Argeș variază între 1,5% p entru
Vidraru și 89,8% pentru Oiești. Cauzele ce au determinat această situație: volumul
mic al proiectului inițial, amplasarea într -o zonă cu transport aluvionar important,
reducerea vitezei în lacuri a apei și astfel al puteri de transport; geologia formată din
depozite sedimentare, despăduririle majore, lipsa amenajării afluenților Argeșului cu
praguri de reținere a aluviunilor.
3. Modificarea morfologiei albiilor în aval prin agradarea sau degradarea acestora ca
urmare a lipsei aluviunilor care sunt depuse în lacul de acumulare. Legat de colmatare
trebuie amintit impactul modificării morfologiei albiilor atât aval cât și amonte de
lacuri ca urmare a depunerilor la coada lacului.
4. Impactul asupra florei și faunei inițiale prin apariția unor noi tipuri de ecosisteme,
totodată variația nivelului lacustru poate avea efecte determinante în reproducerea
ihtiofaunei și dezvoltarea florei. Efecte negative în ceea ce priveșt e ihtiofauna pot
apăra și în urma inaccesibilității zonei amonte a bazinelor. După realizarea analizei
SWOT concluziile se materializează în posibile strategi de apărare împotriva
impactelor negative și recunoașterea punctelor forte ale amenajării care pot fii
utilizate pentru scăderea celor slabe.

20
Concluzii

Având în vedere că resursa de apă este variabilă atât în timp cât și în spațiu, inovația a
dus la apariția amenajărilor hidrotehnice ce au funcții multiple. Cele mai importante sunt cele
de gestionar e a resursei de apă (stocare și redistribuire în timp a volumelor de apă în funcție
de necesități) și cele cu rol în apărarea împotriva inundatțiilor.
Consecin țele produse asupra mediului sunt numeroase și profunde, atât benefice cât și
negative și afectează toate componentele mediului (relief, climă, vegetație, faună). Efectele
pozitive sunt cele cu referire la domeniul socio- economic prin producerea de energie electică,
asigurarea cu apă a utilizatorilor casnici și industriali, irigarea terenurilor agri cole. Efectele
negative se resimt în componenetele mediului prin modificarea regimului natural de curgere,
modificarea albiilor, dispariția unor specii de plante și animale.
Efectele pozitive se suprapun, în fapt, peste scopurile realizării amenajărilor:
producerea de energie electrică, asigurarea necesarului de apă pentru municipiile Curtea de
Argeș, Pitești și capitala București (peste 3 216 milioane locuitori) precum și pentru
localitățile adiacente, regularizarea scurgerii lichide pe râurile amenajate, evitarea sau
diminuarea riscului cauzat de inundații, asigurarea debitelor de apă necesare obiectivelor
socio- economice, agricole (irigații), piscicole.
Complexitatea efectelor induse în toate componentele mediului de către amenajările
hidrotehnice prod uce interacțiuni multiple, cu grad diferit de importanță. Având în vedere
necesitatea valorificarii apei prin intermediul funcțiilor complexe pe care le au, efectele sunt
cu siguranță în proporție foarte mare pozitive pentru societate.
Prin intervenția antropică echilibrul mediului natural suferă modificări importante și
de data aceasta în special negative. Printr- o analiză riguroasă a efectelor, indiferent de metoda
de analiză (fie ea Directiva Cadru sau analiza SWOT) se stabilesc punctele nevr algice și se
caută soluții pentru ameliorarea problemelor sau, dacă situația nu permite, menținerea
situației actuale fără înrăutățirea acesteia.

21
Biliografie

Constantinescu M. (1990) – Construcții hidrotehnice î n România, Edit.
Hidroconstrucția, Bucureș ti
Diaconu C., Serban P. (1994) – Sinteze și Regionalizări Hidrologice, Edit. Tehnică
Diaconu C., Blaga O., Lăzărescu D.,(1978) – Hidraulică și Hidrologie, Editura
Didactică și Pedagogică
Diaconu C., Dumitrescu S., Lăzărescu D., Ujvari I.(1954)- Scurgerea medie specifică
a râurilor din R. P. Română, Lucr. DGH, Seria hidrol.,1
Gâștescu P. (1988), Resursele de apă ale râurilor României si repartiția lor în teritoriu
Terra, nr. 3- 4, București
Gastescu P. (1998), Hidrologie, Edit. Roza Vânt urilor, Târgoviște
Gâștescu P.(2002), Resursele de apă ale bazinelor hidrografice din România,
Terra,vol.1-2
Gâștescu P.(2003), Hidrologie continentală, Edit.Transversal,Târgoviște
Gâștescu P., Driga B., Sandu Maria (2003), Lacurile de baraj antropic – între
necesitate și modificări ale mediului. În vol.„Riscuri și Catastrofe” , II, Editor Sorocovschi,
V., Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca
Gâștescu P., Rusu,C. (1980), Evaluarea resurselor de apă din râuri și amenajarea
bazinelor hidrografice din România, Terra,2
Ionescu Șt. (2001), Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra mediului, Edit. H.G.A.,
București.
Pisota I, Moraru T, Buta I (1970), Hidrologie Generală, Edit. Didactică și Pedagogică,
Bucuresti
Rădoane Maria, Rădoane N. (2003), Impactul construcțiilor hidrotehnice asupra
dinamicii reliefului, în vol. „Riscuri și Catastrofe ”, II, Editor Sorocovschi, V., Edit. Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca.
Rosu A.. (1980), Geografia Fizică a Romaniei, Edit. Didactica si Pedagogica,
București
Savin C. (2001), Hidrologia Râurilor, Edit. Reprograph, Craiova
Teodor S. (1999), Lacul de baraj si noua morfodinamica; studiu de caz pentru raul
Arges, Edit. Vergiliu
Vladimirescu I. (1984), Bazele hidrologiei tehnice, Edit.Tehnică, Bucuresti
Zăvoianu,I.,(1 978), Morfometria bazinelor hidrografice, Edit.Academiei Române
*** (1996), Directiva Cadru 2000/60 a Consiliului Europei
*** (2004), Planul de Management al spa țiului hidrografic Argeș -Vedea
www.google.ro, Legislația europeană in domeniul apei