MODIFIC ĂRI COMPORTAMENTALE PRODUSE DE FENOMENUL SOCIAL AL MODEI SUB INFLUENȚA MASS -MEDIA Coordonator științific: Absolvent: Conf. univ. dr. Răzvan… [631835]

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie
Specializarea Sociologie

MODIFIC ĂRI COMPORTAMENTALE PRODUSE DE FENOMENUL
SOCIAL AL MODEI SUB INFLUENȚA MASS -MEDIA

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Răzvan Dinică Ioan Ana -Maria

Galați
2016

2
Cuprins
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 6
Pentru a ști exact despre ce discutăm în lucrarea de față, vom explica pe larg aparița mass –
media. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
Definiția mass -mediei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6
Funcțiile mass -mediei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 7
Mass -media și educația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 8
Comunicarea publică, politică și publicitară ………………………….. ………………………….. ………. 9
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 11
Mass -media și manipularea ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 11
Tehnic ile de manipulare în mass -media ………………………….. ………………………….. …………… 12
Efectele mass -mediei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 13
Efectele puternice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 14
Efectele limitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
Tipologia bolilor și implicațiile lor sociale ………………………….. ………………………….. …… 16
Rolul mass -mediei în societate ………………………….. ………………………….. ……………………….. 19
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 21
Mijloace media ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 21
Internetul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 21
Forumurile online ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
Profilul citit orului online ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
Manipularea în presă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
Cultura de masă în dezbatere ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
Mijloacele și formele comunicării ………………………….. ………………………….. …………………… 31
Persuasiunea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 32
Cele 10 metode eficiente de a manipula ………………………….. ………………………….. …………… 34
Personal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 34
Politic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 35
Evoluția modei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 35
Egiptul antic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 36
Roma antică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 36
Grecia Antică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 36
Moda în Evul Mediu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 37

3
Primul război mondial ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 38
Moda anilor ’20 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 38
Anii ’30 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 39
Anii ’40 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 39
Anii ’60 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 39
Anii ’70 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 40
Anii 80’ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 40
Sfârșitul secolului XX ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 40
Capitolul IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 41
Designul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 41
Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 42
Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 42
Obiective specifice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 42
Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 42
Ipotezele de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 42
Termenii cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 42
Cercetarea c oncretă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 50
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 71
Bibliografie generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 73
Bibliografie online ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 74
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 76
Anexa I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 76
Anexa II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 77

4

Introducere

Un nou domeniu al sociologiei este reprezentat de sociologia opiniei publice, unul
dintre primii sociologi ce se ocupă cu seriozitate de acest subiect atât de actual este Septimiu
Chelcea. El înlătură incertitudinea ultimilor ani prin abordarea diverselor puncte de vedere :
psihologic, psihosociologic, istoric, politic si opiniei publice, zvonuri, persuasiune, memorie
socială.
Întâmpinarea opiniei publice din punct de vedere sociologic constituie un subiect de
actualitate pentru realitatea românească. Cu precădere cea politică, sondajele fiind în număr
atât de mare încât a depășit cu mult centrul de inters al sociologilor.
Sociologia opiniei publice este fundamentul științific de mare calitate pentru
evidențierea sondajelor de opinie din sfera politică. S ociologul Septimiu Chelcea apropie
metoda chestionării publicului de contextul zilnic politic românesc, făcând din acesta o
problematică mai ușor de înțeles pentru publicul larg.
Am abordat acest subiect datorită importanței mass -media în viețile noastre d e zi cu zi.
Informațiile desprinse din mass -media ne influențează viața într -un procent foarte mare, deși
verosimilitatea lor este de multe ori pusă la îndoială.
Lucrarea de față își propune să abordeze mass -media într -un mod diferit evidențiind
faptul că existența părților cele mai prezente și cele mai întunecate ce afectează fără doar și
poate societatea zilelor noastre. Vom p rezenta pe larg cele mai interesante subiecte și totodată
controversate păreri. Este un secol ce poartă însângerata ștampliă a mass -media, ce nu se
înlătură de la a zâmbi și a minți știind că asta afectează . Oameni de toate vârstele se lasă zilnic
prinși în avalanșa mass -media fără să -i cunoască adevărata față. Plecând de la cercetările
sociologului român Septimiu Chelcea vom dezbate problemele mass -media din toate
timpurile, î ncercând astfel să combatem această afacere celebră ce s -a dezvoltat vertiginos în
ultimii ani.
Mass -media a condus în toate timpurile dezvoltarea pe plan social, p olitic și cultural,
oamenii s -au lăs at conduși de mass -media fără a cerceta funcționalitatea sau
disfuncționalitatea acesteia. Politicienii influenți au stat întotdeauna în spatele unor posturi de
televiziune puternice, aici ușile s -au deschis și s -au închis în funcție de situația financiară a
fiecăruia.

5
Putem spune fără a greși că mass -media este cea mai cunoscută și cea mai comodă
cale de a manipula omul de pretutindeni. De la curentul în modă și până la practici medicale ,
mass -media a condus întotdeauna f ără să -și ascundă preferințele.

6
Capitolul I

Pentru a ști exact despre ce discutăm în lucrarea de față, vom explica pe larg aparița
mass -media.

Definiția mass -mediei

Mass -media reprezintă, în opinia lui Ion Albulescu (Albulescu, 2003, p. 9) „suporturi
sau instrumente tehnice, care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între
profesioniști ai comunicării, reuniți în instituții sociale, și marele public, constituit într -un
ansamblu de indivizi izolați.” În context, termenul poate fi extins la expresiile sinonimice:
mijloace de comunicare de masă, mijloace de comunicare socială și tehnici de difuziune
colectivă.
Importanța mass -media, ca factor care contribuie la educarea atât a tinerilor, cât și a
adulților, este unanim recunoscută. În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opina: „…mass –
media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel
școlar și de anturajul obișnuit de relații”( Cerghit, 1972, p. 39 ). Mass -media nu se substituie
școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relația dintre om și
mediul înconjurător.
Mass -media desemnează “ansamblul mijloacelor de informare în masă, în totalitatea
lor. Prin alăturarea dintre cuvântul englez mass (masă de oameni) și cuvântul latin media ,
pluralul substantivului medium (intermediar, transmițător) s -a realizat o sinteză sui –
generis”( Chelcea, 2006, p. 23 ). În sensul cel mai răspândit, prin medium înțelegem canalul
prin care mesajul parcurge distanța dintre emițător și receptor, dintre sursă ș i destinatar. În
ultimele decenii, expresia mass -media este înlocuită cu succes de termenul media ,
semnificând tehnica de producere și transmitere a mesajelor, suma mesajelor difuzate și chiar
ansamblul producătorilor acestor mesaje. În zilele noastre, con strucții lingvistice având în
componență acest cuvânt s -au impus în limbajul specialiștilor: multimedia, macromedia, h y-
permedia, noile media, mediatizare, mediatecă ( Popa, 2005, p. 26 ).
Definiția dominantă a comunicării de masă este aceea a asocierii din tre procesele
comunicării și audiența de masă. Aceste procese se desfășoară datorită existenței unui grup
specializat care construiește și difuzează mesaje prin intermediul unor tehnologii, care sunt
mediile specializate. “Apariția publicului amplasează te rmenul de mass -media

7
sub semnul unei relații clasice de natură economică, relația dintre timpul liber și muncă, dintre
divertisment și activitatea aducătoare de venituri. Societatea de masă nu poate exista fără
comunicarea de masă; mass -media a apărut ca o necesitate directă a controlului social asupra
unor grupe mari de indivizi, aparent lipsiți de omogenitate și coeziune. Astfel, teoria media
presupune analizarea efectelor și a impactului structurilor comunicării asupra grupurilor
sociale sau asupra societății în ansamblul ei.” ( Gherghel, 2009, p. 115). Problemele ridicate
de societățile de masă (controlul, integrarea, diviziunea muncii, manipularea simbolurilor și a
comunicării) au reprezentat constant o preocupare a teoriilor comunicării și a teori ei media.
Un prim factor marcant este acela că mass -media a permis participarea de masă, mobilizarea
unor mari grupuri umane având și un aspect pozitiv și un aspect negativ. Aspectul pozitiv este
acela că, datorită mediilor comunicării în masă, a fost posi bilă democrația reprezentativă
contemporană și procesele decizionale au fost înlesnite prin existența unui mediu capabil să
transfere și să înlesnească înțelegerea reciprocă pe spații largi.

Funcțiile mass -mediei

Printre funcțiile cele mai importante ale mass -mediei, se numără:
Funcția de informare – colectarea și tratarea informațiilor – asigură transparența
raporturilor sociale și difuzarea elementelor de cunoaștere, de judecată și de opinie necesare
înțelegerii mediului social înconjurător; este o funcție a procesului democratic.
Funcția de persuasiune , motivație și interpretare legată de exercitarea controlului
social, organizarea activităților colective, asigurarea coerenței acțiunilor publice și de efortul
de convingere și conducere pentru atin gerea unor obiective comune; funcția de persuasiune
vizează dezvoltarea economică și socială.
Funcția de educație și transmitere a moștenirii sociale și culturale este exercitată
în vederea finalității informării și educației, informațiile procurând datel e și trezind curiozitate
față de probleme a căror înțelegere, conștientizare și soluționare sunt favorizate de educație.
Funcția de socializare menită să faciliteze participarea indivizilor și colectivităților la
viața publică, la elaborarea și luarea dec iziilor; schimbul și difuzarea informațiilor facilitează
interacțiunea socială și permit oamenilor să ia parte la soluționarea problemelor – această
funcție exprimă democratizarea vieții publice.

8
Funcția de loisir și divertisment se exercită în modalități diverse, depinzând de
varietatea contextelor culturale și a gradelor de evoluție, fiind legată de îmbunătățirea calității
vieții ( Beciu, 2011, p. 97).
Conform lui Dorin Popa ( 2005) , cele mai importante funcții ale mass -mediei sunt:
funcția de informare, funcția de corelare (interpretare), funcția de comunicare (legătură),
funcția cultural –educativă, funcția de evaziune (divertisment, psihoterapeutică, de
identificare), funcția publicitară, funcția critică, funcția polemică (Popa, 2005, p. 71).
Funcția educativ -culturală este aceea care dă măsura capacității mass -media de a
socializa explicit indivizii, prin emisiuni, articole, campanii create în acest scop și, implicit,
prin obținerea solidarității și consensului. “Educația și informarea (trans miterea moștenirii
sociale și culturale) sunt distincte, dar între ele există un grad de coerență și unul de
complementaritate, educația fiind liantul înțelegerii și soluționării problemelor ivite pe acest
teren. Din moment ce publicul nu este captivul unu i unic canal media, el are acum
posibilitatea opțiunii, a selecției, iar continuarea unei legături cu un canal sau altul depinde
doar de oferta acestuia, de confirmările și gratificațiile pe care le produce. Așadar, valorile și
conținuturile culturale prop use de mass -media vor urma nevoilor sociale ale consumatorilor”
(Ștefănescu, 2010, p. 275). Mediile devin, mai evident în ultimii ani, prizonierele publicului
lor. Integrarea activă în societate realizată cu stăruința mass -media este o finalizare a educă rii
și a transmiterii valorilor culturale (sociale).

Mass -media și educația

Aportul educativ al mass -media se realizează prin transmiterea de informații,
impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în
constituirea codului socio -cultural al subiectului. Însă, spre deosebire de instruirea c are se
realizează riguros și planificat în sistemul clasic de învățământ pe baza unor programe școlare
și sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă informații
în mod spontan și difuz, transformându -se într -o formă de ed ucație de completare realizată în
mod neinstituționalizat, în timpul liber de care dispune subiectul.
Impactul deosebit al mass -media este dat de modul plăcut, accesibil, chiar captivant, în
care sunt oferite informațiile. În acest context, este explicab ilă puternica atracție resimțită față
acestea, atracție care uneori, mai ales la tineri, se poate manifesta creând forme extreme de
obișnuință, chiar de dependență. Ambianța în care cresc și se dezvoltă copiii oferă o mare

9
varietate de stimuli, generează n oi experiențe și noi modalități de cunoaștere, culturalizare și
relaxare.
Pentru cea mai mare parte a copiilor, ca și pentru mulți adulți, vizionarea programelor
de televiziune, urmărirea emisiunilor radiofonice sau citirea presei scrise ocupă cea mai ma re
parte a timpului liber. Pentru aceștia, participarea la interacțiunea mediată este una dintre cele
mai frecvente activități de fiecare zi. Publicul receptează, astfel, un număr foarte mare de
mesaje, în special audio -vizuale, cu numeroase implicații ime diate sau latente, directe sau
indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltării personalității lor aflate în formare.
Ca urmare, se produc modificări importante la nivelul personalității acestora, prin generarea
de opinii, atitudini, comportamen te noi. Prin prezența activă în viața comunității, sistemul
mass -media a devenit un actor activ, afectând funcționarea celorlalte sisteme ale societății,
inclusiv a celui educațional.
„Deosebirile intervențiilor educative mediatice față de cele tradițion ale sunt însă
importante, ca mod de organizare și de realizare. Caracteristică educației prin mass -media este
oferirea în mod spontan și difuz a unei game largi de mesaje și informații transmise, în timpul
liber, într -un spațiu neinstituționalizat. Pe de a ltă parte, în cadrul sistemului instituțional de
învățământ organizat în trepte succesive se realizează un proces instructiv -educativ riguros
planificat, sistematic și intensiv, pus sub controlul unor persoane calificate, bazat pe selecția și
structurarea strictă a informațiilor, precum și pe efortul voluntar de învățare al elevilor”
(Beciu, op. cit. , p. 116).
O educație modernă, adaptată realității sociale, nu face abstracție de noile caracteristici
ale vieții socio -culturale. „Mediul în care crește și se formează copilul este, într -o tot mai
mare măsură, determinat de influențele pe care le exercită mass -media. Ponderea crescută a
mijloacelor de comunicare în masă în viața culturală contemporană, frecvența cu care intervin
în ritmul vieții cotidiene, part iciparea lor efectivă la procesul general de formare a
personalității individului au determinat importante mutații în structura mediului educațional”
(Dominick, 2009, p. 165). De pe urma lor se resimt atât școala, în poziția, activitatea și
misiunea ei, câ t și elevul, în evoluția lui psihologică și socială.

Comunicarea publică, politică și publicitară

Mass -media sunt utilizate intens de către instituțiile publice, oamenii politici sau
instituțiile economice pentru a vehicula mesaje către populație. În această a doua situație,

10
când mass -media constituie doar un canal de comunicare, distingem trei tipuri de comunicare:
comunicarea publică, politică și publicitară.
Comunicarea publică cuprinde, generic vorbind, mesajele pe care instituțiile publice
le tra nsmit înspre cetățeni. „Comunicarea publică reprezintă recurgerea din ce în ce mai clară
și mai organizată din partea administrațiilor de stat la mijloacele publicitare și la relațiile
publice.”( Ibidem, p. 168.) Apariția acestui tip de comunicare este ju stificată de intenția
organismelor statului nu doar de a informa cetățenii cu privire la inițiative de interes general,
ci și de a obține adeziunea acestora și de a -i imobiliza pentru succesul inițiativei lor
respective. Chiar dacă pentru aceasta se recurg e la mijloacele comunicării publicitare,
comunicarea publică se deosebește fundamental de aceasta prin faptul că nu urmărește
profitul economic, ci solidarizarea cetățenilor în jurul unor obiective de interes comun.
Comunicarea politică (Ibidem , p. 170.) este inițiată de actorii politici (persoane sau
partide) cu scopul de a informa cetățenii asupra programelor politice promovate și, pe de altă
parte, de a obține adeziunea acestora, exprimată prin vot. Fără doar și poate, obiectivul major
al comunicării po litice este acela de a construi și de a menține o imagine optimă a actorilor
care o inițiază. Pentru aceasta, s -a constituit în timp un model standardizat care cuprinde trei
tipuri de strategii: strategii de proiectare (elaborarea unui diagnostic inițial ș i, pe baza
acestuia, proiectarea campaniei de comunicare politică); strategii de mediatizare (vizează
promovarea imaginii actorului politic); strategii discursive (includ formele de comunicare
verbală și nonverbală menite să determine adeziunea electoratul ui față de mesajul promovat).
Comunicarea publicitară este un fenomen care în societatea actuală atinge o
amploare fără precedent. Diversitatea ofertei de produse și calitatea foarte apropiată a
produselor de același tip face ca publicitatea să devină ind ispensabilă succesului economic.
Putem spune așadar, că asigurarea acestui succes economic prin promovarea imaginii
întreprinderii și a produselor acesteia este obiectivul major al comunicării publicitare. În plus,
se consideră că publicitatea ( Ibidem, p. 173.) îndeplinește următoarele funcții: funcția de
comunicare (informează asupra produselor apărute și asupra calității acestora); funcția
economică (stimulează competiția economică și generează locuri de muncă); funcția socială
(promovarea inovațiilor teh nice și a unor oferte atrăgătoare stimulează tendința spre ridicarea
standardului de viață); funcția estetică (numeroase spoturi publicitare tind astăzi tot mai mult
spre forme de exprimare apropiate de artă, astfel încât emoția estetică produsă să fie aso ciată
cu numele firmei).

11
Capitolul II

Am ales să vorbesc despre manipulare în cadrul mass -media, deoarece este cel mai
folosit mod de manipulare în masă a indivizilor din toate țările ce au acces la ea . Una dintre
cele mai importante probleme fiind bolile ce apar din pricina modelelor greșite ce sunt
mediatizate ca fiind idealul în viață.

Mass -media și manipularea

Se poate aprecia că manipularea maselor nu este de dată relativ recentă (Chelcea,
2006, p. 8). Ea a apărut încă din antichitate iar cel mai concludent exemplu este cel al marelui
orator roman Cicero, care și -a condiționat lupta împotriva lui Catilina tocmai prin convingerea
și manipularea senatului roman pentru a -l elimina pe acest adversar politic. În Evul Mediu,
este grăitor exemplul l ui Niccolo Machiavelli, care în celebra sa carte „Principele” descrie
printre altele tehnici de manipulare și modul în care poate fi cucerită puterea. Grație acestor
scrieri, cultura europeană modernă a preluat asemenea idei în modul de a concepe politica și
statul . Începând cu secolul al XVII -lea, manipularea devine treptat un mijloc tot mai eficace
de luptă și de constrângere a maselor. Conducătorii joacă un rol considerabil în acest sens iar
cel mai adesea nu sunt aleși din rândul cugetătorilor ci din râ ndul oamenilor de acțiune. În
acest sens, Gustave Le Bon stăruia asupra misiunii conducătorilor în raport cu masele. Iar
metoda manipulării a ajuns ca auxiliar și argument al forței în timpul dictaturilor. Napoleon
Bonaparte s -a folosit el însuși de manipu lare, în haosul revoluționar, ca să poată obține
puterea supremă în stat și apoi, să fondeze un imperiu. Benito Mussolini, promotorul
fascismului italian aduce în prim plan forța manipulării ca argument politic hotărâtor. Marșul
asupra Romei a fost rodul d ezinformării și punerii în interesul personal al manipulării. Adolf
Hitler, s -a remarcat de la început ca orator, folosindu -se din plin de acest dar și reușind să
convingă poporul german să i se alăture necondiționat în lupta lui personală pentru „puritate a
rasei” și hegemonia ei mondială.
Trebuie să recunoaștem că în prezent cea mai mare putere de convingere este
exercitată prin mijloacele de informare ale mass -mediei și în special prin televiziune. Astăzi
când oamenii resimt lipsa unor modele vrednice de urmat (dar și greu de găsit!), mass -media a
devenit o forță colosală și modelatoare, și mult mai puternică decât realitatea înconjurătoare.
Informațiile primite de noi însă, sunt de cele mai multe ori sărace în conținut; ele nici nu

12
educă dar nici nu docu mentează. Prin urmare, se ajunge la o manipulare a informației, aceasta
neavând un rol constructiv, să zicem educativ sau de documentare autentică. Modalitățile de a
manipula știrile sunt mai multe (Gherghel, 2009, p. 82): simpla lor ignorare, favorizarea
finanțatorului, pseudoevenimentul (atracție pentru evenimente bizare sau melodramatice),
punerea într -o lumină discutabilă a unei persoane (sau candidat în alegeri ), caracterul
tendențios (prin scoaterea lor din context ori citarea lacunară a sursei) etc . Pentru a ne
sustrage unei astfel de manipulări, putem diversifica numărul programelor de știri, de ziare și
reviste ori posturi de televiziune. Astfel „ne putem proteja de consecințele persuasive ale
media începând să privim dincolo sensul aparent al mes ajelor. În general, este bine să evităm
capcana oricărui tip de propagandă, ținând seama că aceasta este în principal ideologică și
încearcă de regulă prin mass -media să vândă un ansamblu de păreri sau dogmă“ (Lakhani,
2009, p. 187). Această propagandă poa te îmbrăca unele forme, putând fi de natură religioasă,
politică sau economică.

Tehnicile de manipulare în mass -media

Sunt foarte multe tehnici de manipulare a opiniei publice prin mass -media, și puțină
lume înțelege cât de distructive sunt acestea. Chi ar dacă, pentru moment, altceva decât un
zâmbet sau nedumerire nu ne -au stârnit, se poate întâmpla ca peste o lună să nu putem da
mâna cu politicianul surprins cu gestul indecent de către o cameră video mai curioasă. Alte
tehnici de influențare sunt: ordin ea și volumul noutăților, selectarea conținutului și imaginilor
care-l însoțesc, prezentarea parțială a informației, titlurile și metaforele folosite, editorialul și
persoana care îl scrie (în presa scrisă), exagerare și/ sau denaturare, citare aproximativ ă sau
ruptă din context, distorsionarea aforismelor și citatelor etc. Aceste tehnici și diverse variații
ale lor sunt cel mai des folosite în industria mediatică și aici sigur nu putem contesta prezența
intenției. Manipularea prin intermediul mass -media ex ploatează diferența dintre percepție și
realitate. Persuasiunea face parte din lista comportamentelor umane (de influențare socială)
care se referă la modificarea opiniilor, atitudinilor și comportamentelor în direcția dorită de
cei care inițiază procesul de persuasiune, în cazul nostru, mijloacele de informare în masă, ca
sistem și reprezentanți ai acestora. Procesul are loc în trei etape ( Ibidem , p. 225.):
1. cunoașterea auditoriului și atragerea atenției acestuia;
2. structurarea, dozarea și/sau modificarea mesajului -cheie;
3. colectarea feedbackului/ consecințelor.

13
Situația diferă în persuasiunea mediatică, folosită deseori pentru manipulare în cazul
deciziilor politice (atitudinea pentru politicieni, votarea etc.) și al intereselor comerciale.

Efectele mass -mediei

Datorită complexității la care a ajuns fenomenul, acesta înglobează o serie de
consecințe, precum (Chelcea, op.cit. , p. 239.) :
Mass -media poate fi utilizat și și ca mijloc de influență în masă a opin iei publice.
Induce în eroare și panică populația prin știri negative asociate cu muzică potrivită,
creând un fundal potrivit pentru sensibilizarea opiniei publice. Desensibilizează
populația prin combinarea rapidă a știrilor tragice cu reclame s au alte știri de divertisment.
Trecerea de la un subiect la altul atât de rapid, neoferind omului posibilitatea de a gândi în
profunzime la știri, duce la o desensibilizare a oamenilor în masă, aceștia ajungând la un
moment dat să creadă că este normal tot ceea ce se întâmplă.
Expunerea populației la imagini din ce în ce mai imorale sau violente, asta nu schimbă
conținutul lor. Dacă până în urmă cu 10 -15 ani nu existau emisiuni în care să apară imagini
obscene sau filme în care crimele sunt la ordinea zile i, iar secvențele de groază sunt ceva
obișnuit. Și acest lucru ajută la desensibilzarea opiniei publice și la acceptarea lucrurilor
imorale din ce în ce mai ușor.
Educarea subtilă a populației privind adevărul relativ și viața în care orice este posibil
și permis.
Evadarea din realitate – expunerea excesivă în fața mijloacelor mass -media pentru a
uita de realitatea vieții cotidiene.
Într-o interacțiune totală sau parțială, în procesul de comunicare participă întotdeauna
trei elemente: receptor, canal și emițător. Dimensiunea reală a unui act comunicațional este
dată de elemente auxiliare: tipul de relație dintre sursă și receptor, contextul, zgomotele, codul
utilizat. În ultimii ani, studiile în domeniul social și psihologic au evoluat semnificativ, sunt
caracterizate de o maturitate care le lipsea, sunt bine delimitate și specializate. În urma
cercetărilor efectuate pentru diminuarea și restrângerea caracterului de atotputere realizat de
cercetători precum W. Lippmann, a dus la cele trei faze ale efectelo r mass -media: efecte
puternice, limitate și slabe. Efectele media din perspectiva comunicării mai pot fi grupate și
astfel: modele de influență și modele cu efecte pe termen lung.

14
Efectele puternice

Această categorie de efecte rezultată din folosirea excesivă a mass -mediei se
fundamentează pe ideea că oamanii pot fi persuadați, convinși, influențați de media pentru a
adopta pareri, opinii, atitudini diferite față de propriile convingeri.
Modelele care pot explica efectele puternice ale utilizării media asupra indivizilor sunt:
a) Modelul stimul -răspuns – indivizii care deși provin din diverse categorii sociale au în
mare parte același tip de răspuns la stimuli identici, altfel spus cu cât numărul indivizilor
supuși influenței media este mai mare, cu atâ t efectul produs este mai rapid la o intensitate
mare. Numită și “teoria glonțului magic”, acest model este accesibil tuturor indivizilor și
determină un comportament social programat al acestora.
b) Modelul hegemonic – fundamentul acestui model îl reprezintă teoriile sociale marxiste.
Media devine un mijloc subordonat burgheziei și claselor dominante ceea ce conduce la
diviziunea claselor sociale.
c) Modelul dependenței – dependența de media se manifestă în funcție d e: nevoie de
cunoaștere, orientare, prelucrare a informației. Astfel, nu toate informațiile cuprinse în
aparatul media suscită interesul individului.
d) Modelul spirala -tăcerii – este bazat pe modul în care opinia publică relaționează cu
diverși factori s ociali, economici, politici, culturali. Cadrul teoretic al acestui model este
explicat astfel:
1) oamenii se tem de izolare și doresc să se integreze;
2) societatea marginalizează indivizii cu comportamente deviante, care nu se înscriu
adică în opinia comu nă,
3) teama de izolare face ca oamenii să evalueze permanent opinia comună;
4) de asemenea, nevoia de grup determină o aliniere a comportamentelor pentru a evita
excluderea;
5) aceste procese de renunțare și adaptare formează și mențin opinia comună.
Aces t model este are rolul de a evidenția gradul de credibilitate al schimbărilor de opinie.

Efectele limitate

Schimbarea de paradigmă a condus la accentuarea rolului mesajului și a faptelor în
sine, precum și a reprezentărilor individuale asociate acestora .

15
a) Modelul fluxului în doi pași – acest model explică schimbările care se produc asupra
liderilor de opinie al diverselor grupuri datorită schimbărilor de atitudine la nivelul
audiențelor de masă.
Modelul a avut ca punct de plecare următoarele ipoteze:
1) indivizii nu trăiesc izolați, ci în grupuri, atomizați într -o țesătură socială, astfel încât
grupul devine factorul integrant în societate;
2) media nu exercită o influență directă asupra indivizilor, mesajele lor sunt intermediate
de relațiil e sociale și de exponenții acestora;
3) unele persoane din grup sunt mai interesate decât altele de media, sunt consumatori
mai mari ai mesajelor presei.
S-au identificat următoarele caracteristici:
1) credibilitate, asigurată prin participare activă ante rioară în viața publică a grupului și
reprezentativitate în concordanță cu principiile și obiectivele acestuia;
2) relații de diferite tipuri cu indivizi sau alte grupuri exterioare;
3) disponibilitate de expunere și preluare a mesajelor emise de diverse s urse.
b) Modelul agendei – face referire la selectivitatea evenimentelor prezentate de media, astfel
conform unor criterii variabile anumite evenimente sunt selectate în dauna altora fără a ține
cont de opiniile, așteptările indivizilor.
c) Modelul cultivării – se bazează tot pe selectivitatea dată de preocupările indivizilor.
Cultivarea reprezintă un proces de interacțiune între individ și informație. Schimbarea
perspectivei este în strânsă legătură cu modificarea relațiilor sociale inteprinse de in divid.
d) Modelul “uses and gratifications” – se fundamentează pe utilitatea media în viața
indivizilor. Indivizii urmăresc recompense în orice produs mediatic vizionat. Pe baza acestor
recompense urmărite de audiență în orice produs mediatic, Blumer a pro pus trei ipoteze.
Prima avansează ideea că motivațiile cognitive au ca rezultat acumularea de informații. A
doua presupune că motivațiile de evaziune, de diversiune ușurează perceperea realității
mediatice de către audiență. Cea din urmă propune ca rezulta ntă pentru motivațiile de
identitate personală o serie de efecte cu o putere mult mai mare.
Pentru Katz, Blumer și Gurevitch (1947), obiectivele utilizărilor și gratificațiilor erau
astfel conturate:
1) Să explice cum utilizează oamenii media pe ntru a -și satisface nevoile.
2) Să explice comportamentele media.
3) Să identifice funcții sau consecințe ce decurg din nevoi, motive și comportamente.

16
În studiul său, A. Rubin structurează cercetările moderne asupra utilizărilor și
gratificații lor în jurul a cinci presupuneri:
1) Comportamentul comunicațional, incluzând aici selecția și utilizarea media, este
direcționat în mod intenționat și motivat. Indivizii sunt în general participanți activi în
comunicare, alegând mediul sau conțin utul. Comportamentul este funcțional și are consecințe
pentru indivizi și societate în ansamblu.
2) Indivizii preiau inițiativa în selectarea și utilizarea vehiculelor comunicaționale pentru
a-și satisface nevoi sau dorințe. În loc să fie folosiți de media , oamenii utilizează și selectează
mediul pentru a -și acoperi aceste nevoi. Utilizarea media poate fi un răspuns la nevoi vitale,
dar satisface, totodată, și alt gen de interese, cum ar fi furnizarea de soluții pentru rezolvarea
unor probleme de ordin pers onal.
3) Factorii sociali și psihologici mediază comportamentele comunicaționale.
Predispozițiile, interacțiunea și cadrul creează așteptări ale indivizilor din partea media.
Comportamentul răspunde la mesajele media prin filtrarea circumstanțelor sociale și
psihologice.
4) Presa concurează cu alte forme de comunicare pentru selectarea, atenționarea și
satisfacerea nevoilor consumatorilor. Există relații bine definite între comunicarea de masă și
cea interpersonală în cadrul acestui proces. Gradul în care m edia satisface nevoile și dorințele
variază în funcție de circumstanțele sociale și psihologice ale individului.
5) În general, oamenii sunt mai influențabili decât media în contextul unor relații, dar nu
întotdeauna. Inițiativa unora poate afecta conseci nțele utilizării media. Prin acest proces,
media modifică, la modul virtual, caracteristicile individului sau structura politică, culturală
sau economică a societății.
La premisele lui Rubin, Katz și colegii săi mai adaugă două:
1) Din punct de vedere metodologic, oamenii își pot fomula propriile motivații pentru a
comunica. Judecățile de valoare despre semnificația culturală a conținutului media sau a
întrebuințărilor sale ar trebui suspendate până când motivațiile și gratificațiile vor fi pe de plin
înțelese.
Tipologia bolilor și implicațiile lor sociale

Principalele forme de manifestare a tulburărilor de alimentație sunt: anorexia nervosa,
bulimia nervosa, urmate de obezitate și care afectează într -o mare măsură tinerii, adolescenții
cât și per soanele adulte.

17
Pe lângă bulimie și anorexie, medicina contemporană a început să vorbească cât mai
des despre alte două afecțiuni considerate tulburări de comportament alimentar: ortorexia
nervosa(obsesia mâncatului sănătos) și vigorexia nervosa(obsesia p entru cultul corpului
perfect).
Termenul cuvântului „anorexia ” este de origine greacă: an – lipsă de, orexis – dor poftă
apetit. Bolnavul de anorexie e numit de obicei anorectic deși termenul simplu de anorexie este
de fapt sinonim cu lipsa poftei de mâncare . Bolnavul de anorexie nu este lipsit neaparat de
pofta de mâncare, ci refuză în mod intenționat a se mai hrăni. În mass -media, dar și în
literatura științifică este utilizat termenul de anorexie, această boală având un risc ridicat de
mortalitate de până la 18%.
Anorexia nervosa a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton, medicul
regelui James al II -lea al Angliei, în tratatul său despre atrofia nervoasă, în care a semnalat
printre alte simptome apariția amenoreei, precum și asocierea cu un comportament hiperactiv.
Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fără poftă de mâncare și emaciată într -atât că
rămăsese doar „piele și schelet ”.
În cea de -a doua jumătate a secolului XX, anorexia nervosa a fost recunoscută ca
tulburare alimentară, a atras din ce în ce mai mult atenția cercetătorilor devenind cunoscută
opiniei publice prin mediatizarea unor celebrități care au suferit și chiar au murit din cauza
complicațiilor apărute în urma anorexiei. Incidența în rândul tinerilor a crescut foarte mu lt în
ultimii ani datorită modelelor oferite de societate. Creșterea a fost confirmată de studii
efectuate în SUA și Europa de Vest. De pildă în Elveția, în etiologie sunt implicați factori
culturali precum noile standarde de frumusețe feminină impus în di verse societăți vestice.
În prezent s -a conturat o definiție mai completă a anorexiei: anorexia nervosa este o
tulburare alimentară caracterizată printr -o greutate a corpului scăzută și tulburări de schemă
corporală. Indivizii anorectici își controlează g reutatea corpului prin înfometare voluntară,
exerciții fizice excesive sau alte metode de control al greutății, cum sunt dieta cu
medicamente sau diuretice. Anorexia nervosa este o tulburare complexă care are implicații la
nivel psihologic, neurobiologic, fiziologic și social(Joja, 2004, p.80).
Înfometarea autoimpusă determină o pierdere a cel puțin 15% din greutatea normală a
persoanei. Unii anorectici în realitate au mai puțin de 50% din greutatea normală, în ciuda
pierderii extreme în greutate și a probl emelor de sănătate asociate, persoanele care suferă de
această afecțiune neagă existența unei probleme și refuză să îți schimbe comportamentul.

18
Diagnosticarea se bazează pe comportamentele, credințele, experiențele și
caracteristicile fizice ale pacientului. Pentru a fi diagnosticate cu anorexia nervosa persoanele
trebuie să prezinte următoarele simptome:
– refuzul de a -și menține greutatea corpu lui la greutatea normală pentru vârsta și
înălțimea pacientului;
– frica intensă de a nu crește în greutate și a deveni gras;
– modificare a evaluării greutății și formei propriului corp, negarea unei pierderi
dramatice în greutate;
– anenoree.
Noțiunea de bulimie provine din cuvântul grecesc bulimos care se traduce aproximativ
prin “ foame ca de taur ”. Bulimia nervosa nu este o tulburare nouă, în ultimii 60 de ani, în
literatura de specialitate s -a precizat cazuri de bulimie încă din cele mai vechi timpuri.
Romanii îsi provocau vărsături(gâdilându -si gâtul cu o pană) în timpul ospețelor, pentru a
putea mânca din toate felurile de mâncare.
În 1797 bulimia a apărut în Enciclopedia Britanică, înainte de 1900, simptomele
acestei tulburări erau asociate cu anorex ia și nu era considerată o formă de control a greutății
și formei corpului. În această perioadă bulimia cunoaște mai multe denumiri:
– Cynorexia – perioada de supraalimentație urmată de vomat;
– Hyperoxia – îngucitarea constantă a unei cantități mici de mâncare pentru a elimina starea de
leșin;
– Polyphagia – îngucitarea constantă a unei cantități enorme de hrană.
După 1900, bulimia a fost asociată cu preocuparea pentru greutatea corporală și forma
corpului. În anii 1970, “ dorința de a fi slab ” a devenit o temă pred ilectă în literatură, iar în
societate “a fi slab” a devenit o virtute, simbol al independenței, autonomiei și
autocontrolului. Chiar și în acestă perioadă mulți autori considerau bulimia ca o variantă a
anorexiei nervosa, și nu ca un sindrom distinct. Înc epând cu anii 1980 s -a descris primele
diferențe între bulimie și anorexie: în cazul bulimicilor, subponderalitatea nu este obligatorie,
anenoreea lipsește, instabilitatea afectivă este mai mare, tulburări de personalitate.
Pentru a fi diagnosticat cu bul imia nervosa persoanele trebuie să prezinte următoarele
simptome, episoade recurente de supraalimentație, comportament compensatoriu inadecvat
recurent pentru a preveni îngrășarea: vomarea autoindusă, laxative, exerciții fizice excesive,
etc. Autoevaluare influențată de forma corpului și de greutate.
Tulburările de alimentație nespecificate(ednos) se referă la diagnostice nesatisfăcând
în frecvență și intensitate simptomele anorexiei nervosa sau bulimiei nervosa. Asocierea

19
suferinței psihice datorate ingest iei alimentare masive și grija privind forma și greutatea
corporală determină o diferență dintre tulburarea bulimică și simpla obezitate.
Descrise de forme mai ușoare ale sindroamelor complete anorexia nervosa și bulimia
nervosa, tulburările de tip nespeci fic sunt la fel de importante datorită:
– Semnificații clinice similare, pot afecta în aceeași măsură sănătate individului;
– Recrudescenței în rândul adolescenților: o mare parte a tinerei generații este preocupată în
mod exagerat de greutatea și forma corpor ală, asociind un comportament alimentar patologic;
Stresul cotidian accentuat, apariția și promovarea abuzivă a standardelor de frumusețe,
absența unei educații profilactice cu privere la cât sunt de sănătoase „sacrificiile de a
corespunde unui asemenea st andard ” cât și absența abilității de a ține piept solicitărilor
existențiale, determină din ce în ce mai multe persoane să adopte obiceiuri alimentare
nesănătoase care pot genera diverse forme de tulburări de alimentație.

Rolul mass -mediei în societate

Mass -media este un mijloc sau o serie de mijloace prin care se difuzează știri și
informații . Termenul de mass -media a fost inventat în anii 1920 de anglofoni, odată cu
apariția radioului, ziarelor și revistelor . De atunci, ea a exercitat un impact puternic în ceea ce
privește percepția realității. Presa, radioul, televiziunea și internetul constituie, în principal,
mass -media. Elementul comun al acestor mijloace de informare rezidă în prezența lor publică
și indirectă în viața oamenilor, prin interm ediul unor mijloace tehnice de distribuție.
Mass -media trebuie să îndeplinească diferite obligații în societate, una dintre ele
fiind cea de informare . Ea trebuie să informeze consumatorii într -o manieră completă,
obiectivă și Inteligibilă, pentru ca aceș tia să fie în măsură să urmărească și să înțeleagă
evenimentele politice și economice, presa fiind și un organism de control . Acesta este motivul
pentru care presa este adesea numită “a patra putere în stat“(Gherghel, op. cit. , pp.118 -121) .
Mai mult decât atât, mass -media ar trebui sa contribuie la formarea opiniilor politice și a
percepțiilor. Cu toate acestea, obiectivitatea și imparțialitatea necondiționate reprezintă un
ideal imposibil de atins. Fluxul de informații din societatea mode rnă este atât de mare, încât
expunerea tuturor evenimentelor care au loc este imposibil de realizat din punct de vedere
jurnalistic. Pornind de la aceasta, are loc o selecție preliminară a informațiilor, lucru care
implică un anumit grad de manipulare, imp osibil de evitat.

20
Pentru ca presa să își îndeplinească obligațiile cât mai bine cu putință, aceasta ar trebui
să se elibereze de influențele politice și economice. Dreptul la libertatea de expresie , parte
componentă a mass -media. reprezintă unul dintre d repturile de bază ale democrației. Cu toate
acestea, există anumite reglementări care limitează libertatea presei. 0 persoană nu ar trebui să
fie calomniată și defăimată sau să i se strice pe nedrept reputația.
O mare parte dintre sursele de finanțare ale mass -media provine din difuzarea
spoturilor publicitare. Astfel, pe de o parte, costurile către consumator dispar, de exemplu
telespectatorul nu trebuie să plătească nimic către televiziunile private, iar ziarele și revistele
devin accesibile ca preț doar datorită publicității. Pentru susținători este foarte
clar publicitatea asigură diversitate in media , iar numărul variat de opinii devine astfel
posibil. Pe de altă parte, media se străduie să creeze un bun mediu publicitar. Această tensiune
intre datoria publică a mass -media și competiția pentru miliarde din publicitate e în continuă
creștere.

21
Capitolul III

Vom discuta în continuare despre mijloacele mass -media pentru a înțelege exact
fenom enul de care ne lăsăm influențați o mare parte din timpul nostru liber. Pentru a înțelege
această evoluție în decursul anilor vom lua drept exemplu evoluția modei de -a lungul vremii.

Mijloace media

Internetul
Internetul reprezintă o rețea unitară de computere și alte dispozitive cu adrese
computerizate, toate conectate între ele și operând coordonat grație unui ansamblu
standardizat de protocoale de transfer de date. Internetul îndeplinește mai multe funcții: mediu
de comunicare, sursă de informare, sferă publică virtuală. El reușește să reunească informația
din toate sursele, inclusiv din mass -media. Orice ziar sau revistă, dacă aspiră la notorietate și
dorește să aibă o difuzare sporită trebuie să aibă și o ediție online. Internet ul facilitează
comunicarea rapidă a informațiilor. Cititorii, prin intermediul internetului pot urmări un
subiect online mai ușor decât unul printat, deoarece pot consulta mai multe surse cu un cost
minim, ei pot comunica prin intermediul mail-ului diferit e articole din presă redactorilor,
referitor la părerile și opiniile lor.
Internetul creează spațiu public virtual, diferit de spatiul unit al mass -mediei, el oferă o
interactivitate mare prin creearea de forumuri online. Reciprocitatea, lărgimea ariei te matice,
adâncimea comunicării și controlabilitatea sunt motivele pentru care oamenii comunică online
(Peter&Valkenburg, 2006, p. 213).

Forumurile online
Importanța mass -mediei este direct legată de interactivitatea dintre cititori și mass –
media. Ziarele online sunt mai interesante pentru că permit comentariul imediat sub impulsul
articolului, dar și o accesare mai rapidă. În ediția printată cititorul nu are ocazia de a-și
împărtăși opiniile.
Forumurile online îndeplinesc mai multe funcții: informare, clarificare, dialog,
cunoaștere activă. Unele funcții aparțin exclusiv comunicării unui forum. În versiunile online
ale fiecărui articol putem accesa un program de comentarii, având acces astefel la o platformă

22
mai mare de informații. Publicațiile serioase impun utilizatorile să se indentifice cu numele
real și să completeze o adresă de mail, evitând astfel situațiile neplăcute.
Toate ziarele online țin o strictă evidență a comentariilor cititorilor, afișând zilnic un
top al comentariilor la fiecare articol. Fiecare ziar are un public propriu, iar comentariile și
dezbaterile sunt făcute de cititorii acelorași materiale. Fiecare ziar câștigă publicul prin
propria modalitate de producție jurnalistică, comentariile fiind un factor important în
realizarea editori alelor. În cazul forumurilor online comunicare are loc între cititor și
publicație, acest tip de interactivitate înlocuind poșta redacției, comunicarea se face în timp
real și direct cu autorul scrierii. Discuția devenind astfel energică și constructivă.
Acest fenomen constituie pentru anumiți indivizi un mod de viață, ei trăiesc împreună
cu alți cititori într-o comunitate virtuală de analiza producției jurnalistice. Forumurile
constituie o modalitate de creare și exprimare a opiniei publice, participând astfel interactiv la
materiale online de mai bună calitate. Aceste dezbateri conțin opinii de la cele mai obiective
până la cele mai subiective, sunt protecția unui nume ce poate fi de împrumut la adăpostul
anonimatului, apar o diversitate de comentarii. Afirmarea opiniilor nu este un reflex al
atitudinii, un tip de gândire și de percepție al informației, unii cititori prezintă o necesitate de
a comunica natural și spontan altfel decât la muncă sau în mediul de viață obișnuit. Unii din
ei, participă zilnic la acest fenomen încercând să convingă un număr cât mai mare de persoane
să le împărtașească ideile. În general presa se bucură de această atenție a cititorilor, știind
astfel care este impactul direct al fiecărui articol.

Profilul cititorului online
Pentru a putea înțelege cum este posibilă o manipulare în masă prin forumurile online
trebuie să cunoaștem câteva trăsături ale cititorilor : încă din început ne putem da seama că
avem de-a face cu un individ dependent de informații virtuale, introvertit, izolat, puțin
comunicativ în spațiul public, comportamentul său fiind total diferit în viața virtuală decât în
cea reală. În viața virtuală astfel de indivizi nu sunt doar simpli cititori ci experți ce își oferă
punctul de vedere și sugerează diverse soluți i. Aceștia nu țin cont de poziția lor în viața reală
și nici de poziția altora, poziționându -se în mediul virtual deasupra oricui. O bună parte dintre
aceștia se simt datori să contracareze fiecare articol din teama de a nu fi manipulați de ziariști.
Dezam ăgiți de modul de abordare al ziariștilor, unii dintre cititori cred mai mult în opiniile
unor anonimi decât în afirmațiile obiective ale unui jurnalist: “Paradoxal, autorii aceia
virtuali, fără prestanță, fără cine știe ce experiență, care nu de puține or i scriu sau ortografiază

23
incorect, mi se par mai reali, mai umani decât somitățile care -și dau cu părerea prin ziare și pe
la televizor. Dacă gazetarii de la cotidianele centrale încearcă să pară echidistanți, să aibă
prestanță, un neica nimeni de pe vreun forum aruncă o înjurătură și injurătura lui face cât o
mie de cuvinte șlefuite și cântărite ale vreunui scriitor” (news.softpedia.com/news/Ce -numai –
citesc -ro-18296.shtml 18th of February 2006). În anumite cazuri, trebuie să acceptăm ideea
clarității super ioară a comentariilor în rapot cu articolele ziariștilor : ,,Nu vi se pare jenant că
ZILNIC unele postări ale forumiștilor sunt infinit mai bine scrise și mai serioase decât cele ale
ziariștilor dvs.? Nu v -ați gândit niciodată să mulțumiți acestor anonimi c are își dedică timp
din timpul și viața lor 5 Manipularea 335 să posteze în „Gândul”, ridicând, în felul acesta
valoarea ziarului?” (Marius, comentariu la Cristian Tudor Popescu, Editorial, Gândul, 12
noiembrie 2007). Pe forumuri se dă o adevărată luptă me diatică, politică și ideologică între
mai multe grupuri politice. În anumite comentarii descoperim adevărate studii, de două -trei
pagini în care se regăsesc informații extrem de importante și interesante.
În timp cititorii, au ridicat standardele producți ei jurnalistice, și au cerut
comentatorilor să respecte limitele de bun simț. În realitate fiecare forum are regulile sale,
cele mai multe comentarii apar la articole ce vorbesc despre probleme naționale, dar putem
bănui și că acestea sunt relativ controla te de diverse grupuri politice. Există totuși oameni care
prin forumuri nu doresc altceva decât aflarea unor răspunsuri la propriile întrebări. Printre
forumiști există unii cu o maximă prezență, aceștia se cunosc foarte bine între ei, iar atunci
când unul nu-și face simțită prezența i se cere în mod direct să reacționeze. Se crede despre ei
că alcătuiesc un grup lider de opinie. Limbajul folosit permite adesea apariția unor formulări
subversive, sarcastice și răutăcioase aplicate fără nicio urmă de reținer e. Aceste reacții sunt
adresate atât unor persoane publice cât și comentatorilor între ei. Politicienii “se bucură” de
statutul de baza inspirației pentru cea mai variată și colorată paletă lingvistică. Forumiștii pot
fi numiți „fără să greșim gașcă de car tier” deoarece folosesc un limbaj non -formal și plin de
injurii, majoritatea forumiștilor dorind să creeze polemici dure și situații tensionate chiar dacă
aceștia nu au niciun interes față de subiect. Balanța se înclină către ceartă și bârfă, jigniri și
critici dure în declinul unor discuții distructive pe baza unor discuții reale. Forumul este
puntea de legătură între românii plecați din țară și cei care se află în țară realizându -se
comunicarea prin intermediul lui. Internetul oferă șansă românilor aflați peste hotare, să -și
exprime părerile și opiniile mai ușor. Forumurile unor ziare le sunt de ajutor românilor din
afara țării să -și exprime mulțumirile și să promoveze opiniile, valorile societăților în care
trăiesc. De cele mai multe ori aceștia îsi expri mă în mod direct satisfacțiile trăite într -o țară
străină și refuzul lor de a se întoarce în locurile natale, punând în balanță câștigurile financiare

24
câștigate în țara de adopție, dar și relațiile interumane stabilite, astfel forumurile fiind pline de
comentarii pro și contra României.

Manipularea în presă
Manipularea în presă reprezintă acțiunea de schimbare a comportamentelor, opiniilor
și atitudinilor prin expunerea la mesaje a persoanelor și grupurilor umane, în vederea atingerii
unor scopuri dorite de altcineva (persoane sau organizații), fără aplicarea constrângerilor
fizice și fără conștientizarea discrepanței dintre scopurile îndepărtate ale persoanelor și
grupurilor -țintă și scopurile îndepărtate ale celor care exercită influe nța” (Chelcea, 2006, p.
226). Manipularea cade sub incidența sancțiunilor morale sau juridice. În actul de manipulare,
mesajul este transmis cu scopul de a înșela, a induce în eroare, a face credibil ceva ce nu
există. Acest mesaj este mincinos (Breton, 20 06, 24). Manipularea urmărește diminuarea sau
înlăturarea unei rezistențe față de ceea ce urmărește manipulatorul. Cum bine s -a spus:
,,Manipularea constă în a intra prin efracție în mintea cuiva, pentru a -i forma o opinie sau a -i
provoca un comportament, fără ca el să știe că efracția s -a produs” (Breton, 2006, p. 25).
Manipularea în presă se manifestă în special în cadrul forumurilor online și reprezintă acțiune
de influențare a opiniilor. Manipularea în presă derivă din interese care țin de jurnalist, de
patronate sau de luptă cu concurența (Stan, 2004, p. 35). Uneori jurnalistul poate denatura
adevărul din diverse motive, dorința de afirmare, de faimă sau interese personale. Forumurile
promovează atitudini, comportamente și valori din afara presei cu sco pul de a influența și
manipula indivizii. Deși pe forumuri au loc discuții de orice natură, indivizii pot fi manipulați
în scopuri politice, religioase, economice sau mediatice.
Comentariile de pe forumuri nu aparțin în totalitate indivizilor interesați d e subiectele
publicate, unele dintre ele sunt publicate cu scopul de a influența și manipula, de aceea trebuie
să se facă distincția clar între realitate și realitatea mediatică și comentariile de pe forumurile
online. Putem evidenția printr -un exemplu cla r de intervenție directă a unui grup cu misiunea
de influența opinia cititorilor cu scopul de a o orienta spre varianta convenabilă unei grupări
politice din rubrica: ,,wwwotează” a ziarului ,,Evenimentul zilei”. În ediția online din 29 iunie
2007, s -a pos tat întrebarea: ,,Este firesc ca guvernul să ceară Comisiei Europene să scoată din
raportul de verificare aprecierile pozitive la adresa DNA?”. La ora 15 au fost exprimate 3 000
de voturi, iar structura lor pe fiecare item era următoarea: da, dacă are alte evaluări – 52,8%;
nu, era un alibi pentru schimbări la DNA – 20,2%; alte răspunsuri – 27%. La ora 17,20, în 29
iunie 2007 se produc o răsturnare a ierarhiei voturilor: da, dacă are alte evaluări –11,8%; nu,

25
era un alibi pentru schimbări la DNA – 79,4%; al te răspunsuri – 8,8%. Voturi totale: 15 816.
În răstimp de numai în două ore, au votat peste 12 000 de cititori, pe site -ul ziarului
,,Evenimentul zilei”. Există grupuri de forumiști care fac parte din diferite redacții, aduc
intenționat comentarii pozitiv e cât și negative cu scopul de a influența si manipula mai usor
indivizii. O formă de manipulare o reprezintă puterea unui comentariu de „autorul ”
articolului. Pe forumuri apar tot mai des comentarii jignitoare, agresive, un limbaj agresiv
care nu au nicio legatură cu articolul, dar cu un scop bine stabilit și anume acela de a -i
convinge pe ceilalți cititori că autorul articolului nu are pregătirea profesională și nici morală
de a publica articolul. Există grupuri de forumiști care scot în evidență opiniile negative
pentru societate ale unui autor. De cele mai multe ori nu se discută continutul articolului la
care este postat comentariul ci se induce problema că editorialistul nu ține cont de problemele
societății din care face parte. Pe forumuri se atrage a tenția în legătură cu limbajul folosit, și
anume vulgaritatea, obscenitatea, agresivitatea și în consecință se cere stoparea comentariilor.
Mass -media reprezintă “ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de
comunicare, inflormare și influența re a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea,
internetul, presa și mijloacele de comunicare”(dex)
Termenul de mass -media este sinonim cu noțiunea de comunicare de masă și de cea de
comunicare în masă.
Sintagma mass -media a luat naștere prin unire a cuvântului anglo -saxon “mass” (cu
sensul de mas ă) căruia i sa adăugat latinescul media (la forma sa de plural, însemnând
mijloace).
Sintagma “mass -media”, a început să fie folosită începând cu anul 1920, odată cu
apariția posturilor de radio naționale, r evistelor și ziarelor. Cărțile au fost tipărite și înainte în
număr mare, dar odată cu apariția internetului, accesul oamenilor la ele a fost facilitat si costul
redus.
Mass -media reprezintă în prezent un suport educațional consistent atât pentru copii cât
și pentru părinti.
Nu există termen de comparație între mass -media și CD -uri, așa cum nu v -a exista
vreodata o comparație între cărti și mass -media, nu se pot anula între ele, o formă nu este mai
bună ca alta.
În societatea actuală, mass -media are un rol important, și anume acela de a critica, de a
informa și comenta : “centrul vital al vieții publice ” (Coman, 1999, p. 62. ). Fenomenul mass –
media a fost îndelung cercetat și analizat de catre specialiști în științe ale comunicării, cum ar
fi sociologi, psiho -sociologie și antropologie, ei ajungând la un rol și o definire a ei în cadrul

26
societății. Mass -media este spranumită ca fiind a “patra putere în stat”, „mass – media au
devenit, în lumea moderna, un fel de centru gravitațional în raport cu care se pozițio nează
toate celelalte segmente ale societății” (Ibidem, p. 8.)
Bertrand, J. C. definește mijloacele de comunicare în masă ca fiind niște „suporturi
tehnice care servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivizi” (Bertrand,
2001, p. 19. )
Prin intermediul mijloacelor de comunicare se stabilește o relație de comunicare între
emițător și receptor, în acest mod realizându -se o comunicare mediata, deoarece prin procesul
de mediere permite unuia sau mai multor emițători să difuzeze informații către u nul sau mai
mulți receptori. Cu alte cuvinte medierea se referă la : „ acele suporturi care se interpun în
actul comunicării, între emițător și receptor” ( Coman, op.cit. , p. 20.)
Masa este definită ca : „un conglomerat uriaș de oameni, care nu se cunosc între ei,
nu se află în relații de proximitate spațiala, nu comunică, nu au valori și scopuri comune și
pe care nu -i leagă decât un singur lucru – consumul aceluiași produs cultural distribuit pe
scara largă prin tehnologiile moderne”. (Ibidem)
Iar conceptu l de comunicare în masă este definit ca „orice forma de comunicare în
care mesajele, având un caracter public, se adresează unei largi audiențe, într -un mod
indirect și unilateral, utilizându -se o tehnologie de difuzare” ( Cuilenburg, J.J. Van,
apud Popa, 2002, p. 53.)
Industrializarea comunicării de masă a impus crearea unei culturi de masă, datorită
acestei oportunități s -a simplificat continutul ei, eliminarea caracterului intelectual s -a datorat
criteriului economic : „Cultura de masă este definită nu de faptul că este cultura maselor sau
că este produsă pentru a fi consumată de mase, ci de faptul că ei îi lipsește atât caracterul
reflexiv și subtilitatea culturii „înalte” a elitelor sociale, culturale și academice, cat și
simplitatea și concretețea culturii folclorice din societatea tradițională” ( Rootes, C.
A. apud Coman, Mihai, op. cit. , p. 17 .)
Ca rezultat al culturii de masă mass -media a început să aibă subiecte din ce în ce mai
variate, pentru a fi cât mai accesibile, dar punând un accent foarte ridicat pe sensibilitate.
Subiectele sunt construite pentru a fi accesibile omului comun, așa cum l -a numit Adolphe
Quotelet, „omul mediu este, pentru o națiune, ceea ce este centrul gravitațional pentru un
corp; aprecierea tuturor mișcărilor sau a echilibrului unei națiuni trebuie să se raporteze la
el” (Mattelard, A. apud Coman, Mihai, op. cit., p. 27.)

27
În concluzie stilul, structura și conținutul unui astfel de produs mediatic sunt construite
pentru a fi întelese de un public cât mai larg, mesajul este accesibil, direct și concis. Produsele
mediatice sunt privite ca un bun comercial, fiind fabricate si comercializate pe bandă rulantă.
Canalul de transmisie reprezintă o contribuție considerabilă la comunicarea de masă.
Mesajele transmise, odată cu apariția tehnologiei s -au diversificat. Odata cu apariția
audiovizualului, mesajele au început să fie tran smise cu rapiditate, concomitent cu aflarea
unei informații. Astfel, timpul dintre aflarea unei informații și difuzarea ei s -a redus
semnificativ sau a ajuns chiar să fie nul.
Faptul că mediatizarea se poate realiza în direct, captează o arie mai mare de p ublic
consumator, mass -media obținând atenția, interesul, și nevoia publicului de a consuma
cultură, de a fi mereu conectați la sursele media, acest lucru generând relația de dependență.
Chiar dacă este vorba de televizor, radio sau internet, oamenii caută tot timpul o modalitate de
a-și ocupa timpul liber și de a -si satisface nevoia de informare si divertisment. Dependența de
mass -media s -a format datorită comodității cu care omul actual se mulțumește, dar și a rutinei
zilnice.
În accepțiunea freudiană, oa menii își impun singuri aceste ritualuri, având tendința
înnăscută de a reveni la situația inițială, la repetarea acelorași gesturi sau situații. ( Sorlin,
Pierre, 2002, p. 62 .)
Mass -media au o contributie puternica la crearea si pastrarea ritualurilor pentru ca ele
semnaleaza și amplifica evenimente de rutina. Insa, privind ideea din alta perspectiva, putem
spune ca este doar o problema de decizie. „Acești oameni consumă un produs mass -media în
urma unei decizii liber asumate” in ciuda faptului ca au l a indemana o paleta diversificata cu
modalitati de relaxare si petrecere a timpului.( Coman, Mihai, op. cit. , p. 24.)
În decursul anilor mass -media a jucat un rol important și funcțional în viața oamenilor,
ea are capacitatea de a produce funcții în cadru l societății, îndeplinind mai multe funcții. În
contextul de mass -media, funcția este folosită cu sensul de scop, cerință, așteptare sau
consecință, dar poate capăta și alte sensuri. În sistemul liberal mass -media facilitează accesul
la informații și diver tisment, dar este și în serviciul publicului, ea îl informează, îl promovează
susținând educația și cultura.
Rolul de informare vine în sprijinul indivizilor, grupurilor și a societății care doresc să
aibă un control asupra mediului înconjurător. Indivizii, pe baza mass -mediei primesc
informațiile imediat, cu ajutorul lor putând lua deciziile cele mai bune pentru ei, evaluând atât
avantajele cât și dezavantajele evenimentului care îi afectează direct. Indivizii, prin funcția de
informare a mass -mediei, pe baza informațiilor pe care le dețin ei pot anticipa unele tendințe

28
și în funcție de caz iau anumite decizii. Indivizii își îmbogățesc bagajul de cunoștințe prin
intermediul informațiilor primite, astfel ei se adaptează mai ușor la mediul înconjurăt or
imediat orietându -și activitate zilnică în functie de ele.
Funcția de prevenire își aduce contribuția imediată prin măsuri de prevenire a unor
situații neplăcute, ea putând fi și utilitară. Mass -media adună informații utile pe care le
transmite imediat, astfel informează publicul cu privire la interese, preocupări și cerințe.
Informațiile transmise sunt selectate în prealabil, arătând doar versiune a realității pentru ca
impactul pe care îl are asupra publicului să nu fie prea mare.
Funcția de comunicare (legătură sau integrare socială) oamenii se identifică cu o
anumită temă, cauză sau subiect și are rolul de răspunde nevoii oamenilor de implicare în
comunitate. Comunicare de masă se poate realiza atât la nivel local, cât și la nivel național sau
global. Faptul că receptorii diferă(naționalitate, etnie sau religie), ei consumă același produs
mediatic, bazat pe proximitatea informațională. Din perspectiva acestei funcții, unul dintre
efectele mass -mediei este acela de a ajuta la realizarea relațiilor inter culturale și
interpersonale, prin creerea de relații între membrii aceleași societăți, sau a unei societăți
diferite. Ele capătă o forță unificatoare, creează o viziune globală și apropie diferite culturi,
generând un sentiment unificator, de solidaritate între culturi și popoare diferite.
Funcția educativ -culturală, reprezintă totalitatea indivizilor care formează modele
sociale pentru indivizi, în special pentru tineri. Mijloacele de comunicare au posibilitatea de a
face să circule modele diferite de com portament acceptate de societate, ele transmințând de la
o generație la alta valori, principii, tradiții, mituri, „care îi conferă individului o identitate
etnică sau națională” ( Bertrand, J. C., op. cit. , pp. 36 -37.). Prin transmiterea valorilor,
„mass -media contribuie la realizarea stabilității sociale și la mentinerea, în timp, a
structurilor culturale” (Coman, 1999, p. 83). Rolul lor este să transmită informații și să
informeze publicul.
Informațiile, înainte de a fi prezentate publicului sunt trecut e prin mai multe etape,
sunt analizate și trecute printr -o selecție atentă, ele sunt transmise în functie de importanța
sau urgența lor. Din păcate, goana după senzațional a realizat ca informațiile să nu mai fie
atent selecționate, în cosecința media vin de ce se cumpără, fără a se țină cont de urgența sau
importanța informațiilor. Se crede că prin selecția și ierarhizarea datelor se realizează
influențarea opiniei publice.
În secolul vitezei, mass -media reprezintă un spatiu de detașare, de relaxare, de ui tare a
problemelor cotidiene prin emisiuni TV, filme sau emisiuni radio. Bertrand observa ca
mijloacele de comunicare „stimuleaza (emoțiile sau intelectul) și tot ele calmează (prin

29
distracție sau catharsis)” (Aceste criterii sunt: noutatea informației, proximitatea, pertinența,
importanța deosebită a persoanelor implicate, impactul social posibil al evenimentului,
raritatea și emotiile stârnite (Bertrand, J. C., op. cit. , p.38).
Divertismentul mediatic, fiind cel mai puțin costisitor și la doar un buton distanță
ocupă un loc important, prin știrile inedite, prin senzațional, prin noutate, știri extraordinare,
cu titluri explozive, în timp ce discursul educativ -cultural este ambalat sub forma
amuzamentului, pentru că „educația este primită mai ușor, dacă este ascunsă sub masca
distracției” ( Ibidem , p. 39).
Mass -media a acaparat multe paliere ale vieții cotidiene. Aceasta este reprezentată de o
întreagă gamă de medii de comunicare (CD -uri, ziare, radio, cinema, reviste, internet, etc) a
căror destinație o reprezintă indivizii unei societăți.
Printre primele medii de comunicare se numără ziarul. Datorită complexității
fenomenului informațional al zilelor noastre, ziarul și -a pierdut din importanță, lasând loc
unor noi mijloace, precum radioul și televiziune a.
Indivizii, în marea lor majoritate sunt influențați în deciziile pe care le iau, de mediul
mediatic. Așadar mass -media pe lângă rolul de divertisment, tinde să modeleze și influențeze
deciziile noastre cotidiene.
Termenul de mass -media include „jocuri v ideo și televiziune, dar totodată și ziare,
filme, reviste, casete video și CD -uri”. (Giddens, 2000, 396).
Conceptul de mass -media a surescitat atenția multor cercetători. Astfel sociologii de la
Universitatea din Glasgorv și -au centrat cercetările pe idee a conform căreia anumite reportaje
de știri au tendințe și scopuri ascunse. Critica adusă cercetărilor sociologice ține de faptul că
telespectatorii își selectează, la nivelul inconștientului ceea ce văd. Acest lucru împiedică
indivizii să discearnă realit atea de ficțiune. O altă abordare critică face referire la impactul
comportamentului agresiv rulat pe marile ecrane, asupra comportamentului indivizilor din
viața reală.
Printre cei care și -au construit bazele teoretice și explicative ale conceptului de ma ss-
media se numără : „Innis și McLuhan au susținut că media influențează societatea mai mult
din punct de vedere al modalității de comunicare și mai puțin din cel al conținutului
comunicării. De exemplu, televiziunea influențează comportamentului și atitud inile oamenilor
datorită faptului că este atât de diferită ca natură de alte media, cum sunt ziarele sau cărțile”.
(Ibidem, 431 ).
J. Habermas împarte sfera publică în două părți distincte : o sferă de opinie publică și
o sferă de dezbatere publică.

30
J. Ba udrillard concluzionează că noile medii de informare (televiziunea, internetul),
schimbă practic realitatea pe care indivizii unei societăți o percep, iar Thomson vorbește
despre o nouă formă de interacțiune socială („cvasi -interacțiunea mediată”) care rep rezintă o
formă mai ingustă, limitată și direcționată într -un singur sens față de prima.

Cultura de masă în dezbatere

În Germania, la începutul anilor treizeci, în jurul grupului de la Frankfurt, ia naștere un
curent de gândire ce semnalizează deprecierea crescândă a societății și culturii, ambele supuse
influenței mijloacelor de comunicare de masă. Acest curent va avea reprezentanți iluștri în
toate epocile, în Germania, ca și în Franța. În teoria critică pe care o elaborează, industria
cultura lă de masă ajunge la ceea ce Theodore W. Adorno (1951) numește „barbaria stilizată ”.
Și această industrie nouă constituie, și nici nu se poate altfel, un instrument de opresiune ce
realizează tragica adaptare dintre “ omul unidimensional ” (Herbert Marcuse, 1964) și acea
“societate total administrată”, despre care vorbește Max Horkheimer (1947). (Boudon, 2005,
647)
În cartea sa The age of television (Epoca televiziunii) , Leo Bogart(1956) sugera deja
această uniformitate crescândă a culturii prin acțiunea conj ugată a mijloacelor de comunicare.
Expansiunea televiziunii, ascensiunea claselor de mijloc și a unei culturi „de mijloc ” i se
păreau că se conjungă, predestinând culturile particulare la dispariție. (Boudon, 20005, 648)
Edgar Morin(1962), în Spiritul tim pului , definește cultura de masa drept un sistem
special din societatea modernă, un subsistem al sistemului social. Apoi, el încearcă să restituie
acest subsistem contextului istoric al unei societăți condamnate la divertisment. Cel mai
celebru act de acuz are împotriva societății industriale îi aparține lui Herbert Marcuse (1964),
în lucrarea sa Omul unidimensional. După ce a optat pentru optimismul radical al lui Marx,
preferându -l fatalității represiunii, îmbrățișată de neofreudism, filosoful din Frankfur t ia act de
slăbirea criticii sau a orcărei contestări în societățile industriale avansate și se straduiește să o
explice. După el, aceste societăți sunt, prin membrii lor, pradă unei unidimensionalizări
generalizate. (Ibidem, 648)
Herbert Marcuse vede în tehnicile comunicării de masă instrumentul unei manipulări
de acest tip. El prezintă imaginea unei societăți în care masele sunt manipulate de mijloacele
de comunicare, la rândul lor supuse ordinelor marilor interese private.(Ibidem, 648)

31
Jacques Ellul con sideră că informația este la fel de indispensabilă pentru apariția
propagandei, ca și cultura „de mijloc ”. Informația precedă chiar propaganda : ea devine
suportul acesteia. Starea de suprainformare sau de suprabunden ță a știrilor de actualitate
alimenteaz ă gustul oamenilor pentru ideologii și le mărește vulnerabilitatea. (Ibidem, 651)
Karl Popper crede că „nevoia noastră de teorie este imensă, tot de imensă ca și puterea
teoriilor. De aceea este mai important să ne ferim a deveni adepți ai unei anumite teo rii : nu
trebuie să ne lăsăm întemnițați într -o închisoare mentală. În acea vreme, nu cunosteam teoria
conflictelor dintre culturi, dar am folosit bineînțeles conflictele mele cu adepții diferitelor
cadre de referință pentru a imprima în spiritul meu ideal ul de eliberare din închisoarea
intelectuală a unei teorii în care ne -am putea afunda inconștient, în orice moment al vieții
noastre ”. (Ibidem, 652)
Raymond Boudon (1987) explică rolul actorilor sociali în difuzarea sa și demonstrează
cum o teorie economi ca poate deveni ideologie; „receptorul nu este o pastă moale pe care s -ar
imprima ulterior un mesaj… el are capacitatea nu numai de a selecționa mesajele care îi
parvin, ci și aceea de a la interpreta și judeca în funcție de situația sa socială și person ală, de
credințele, opiniile, ideile, așteptările sale ”. Astfel Raymond Boudon analizează fenomenele
ideologice în funcție de o sociologie a comunicării de tip acționist. ( Ibidem,654 )

Mijloacele și formele comunicării
Un mijloc de comunicare este un echipament tehnic ce permite oamenilor să își
comunice expresia gândirii lor, indiferent de forma finală a acestei expresii. (Ibidem, 655)
Mijloacele de comunicare se deosebesc unele de altele prin specificul mesajelor
trans mise, prin gradele diferite ale audiențelor și prin probabilitatea de a atinge anumite
obiective. În functie de modalitatea de comunicare, structura comunicării și de punerea la
dispoziția publicului identificăm următoarele tipuri:
a) Mijloacele autonome – cuprind cărțile, ziarele, discurile, etc.
b) Mijloacele de difuzare – cuprind televizorul, radio.Ceea ce au în comun cele două este
funcționarea într -un singur sens – de la emițător la receptor.
c) Mijloacele de comunicare – cuprind acele metode de telecomunicații car e ermit convorbirea
dintre două persoane aflate la distanță(telefonul).

32
Pentru a putea clasifica comunicarea se ține cont de două criterii importante:
accesibilitatea emițătorilor la un public cât mai larg, iar al doilea se referă la percepția
auditoriului privind emițătorii mesajului.
Din îmbinarea acestor criterii, reies urmatoarele forme ale comunicării :
a) Schimbul –care poate fi realizat intragrup (între membrii unei colectivități organizate ) și
asociativ în cazul in care este exprimată o dorință de afiliere la un grup, instituții, comunitate,
societate.
b) Propaganda –apare în momentul când mesajele ajung la auditoriu aflat într -un mediu
neinstituționalizat. În cazul în care se urmărește preponderența unei identități sociale/
ideologii/ instituții în co ncurență cu altele întâlnim propagarea unei identități sau a unei cauze.
c) Publicarea –se referă la orice acțiune care are drept scop disponibilitatea anumitor prestații
(opere de artă, documentații, servicii) unui public larg, extins, anonim și divers. În c azul
publicării întâlnim, pe de o parte, publicații cu difuzare limitată în cazul în care publicul se
află într -o arie geografică restrânsă(or aș, cartier ), și publicație de masă – atunci când auditoriul
este format din indivizii unei țări, națiuni, rase.
Analiza atât a mijloacelor cât și a formelor comunicării conduc la o examinare profundă a
utilizării lor în procesul de comunicare.

Persuasiunea
O’Donnell și Kable (Gavriliuc, 2006, 196) definesc persuasiunea ca proces continuu și
interactiv în care un emi țător și un receptor sunt legați prin simboluri verbale sau non -verbale
și în care emițătorul încearcă să -l influențeze pe receptor (persuadat) să adopte o modificare
într-o atitudine ori într -un comportament dat, deoarece persuadatul a avut concepțiile lă rgite
sau schimbate.
Persuadare, persuasiune, persuasiv : trei termeni din psihosociologie intrați în
vocabularul sprecialiștilor din științele comunicării, al politicienilor, jurnaliștilor,
practicienilor din domeniul relațiilor publice, advertising -ului e tc.
Ce semnificație au? Persuadarea înseamnă acțiunea de a convinge pe cineva să
gândească într -un anume mod sau să se comporte într -un fel anumit, precum și rezultatul
acestei actiuni. “Persuasiunea ” designează aptitudinea de a persuada. Prin extensie, c uvântul
”persuasiune” semnifică și acțiunea de a convinge. Adjectivul “persuasiv”, ipso facto , califică
un substantiv( persoană, mesaj, comunicare etc. ). (Chelcea, 2006, 124)

33
H.W. Simons (1976): persuasiunea este “comunicarea umană menită de a -i influența
pe alții prin modificarea credințelor, valorilor sau atitudinilor lor ”. (Ibidem, 125)
Kathleen Kelley Readon (1991,p.3) precizeză că “persuasiunea este activitatea prin
care se încearca, prin comunicarea simbolică, schimbarea comportamentului cel puțin al unei
persoane. Este o actiune conștientă și apare (a) când o amenințare potențială a scopurilor unei
persoane este observată și (b) câ nd sursa și importanța acestei amenințări sunt suficient de
importante pentru a merita efortul implicat deaceastă actiune”. (Ibidem, 126)
Pentru a dep ăși dificultățile definirii termenului de “persuasiune, Robert H. Gass și
John S. Seiter fac distincția între “persuasiunea pură ” și “persuasiunea borderline ”
(borderline, de granița, limită), în funcție de cinci criterii. Această demarcație împacă punctele
de vedere contrare și conduce la “un model extins” al persuasiunii. ( Ibidem, 128)
Alin Gavreliuc ne explică tipologia publicului, criteriul diferențiator și rezultatul
discriminării:
– exprimarea socială : public latent – opinia publică este înmagazinată în adevărate
rezervoare de memorie colectivă, regăsindu -senmai ales în r egimuri totalitare, ce inhibă
exprimarea liberă a opiniilor ; public manifest – opinia publică se exprimă deschis.
– compoziția mesajului indus : predominant omogene – caracterizate prin unitate și
stabilitate din punctul de vedere al structurării opiniilor ; proprii societăților inchise (Popper,
1957/1993); predominant eterogene – caracterizate prin diversitate și mobilitate din punctul de
vedere al structurării opiniilor ; caracteristice societăților deschise
– activism : public participativ – pentru care informaț ia socială receptată impune o
conduită “ofensiv ă” și un mesaj convergent sau divergent față de interesele sale; pubilc –
“martor”, ce urmeaz ă o conduită “defensivă ”, producând un mesaj indiferent (dar prezent)
din punctul de vedere al intereselor sale; publi c “mineral” , ce r ămâne impenetrabil la esaj,
dar formează o entitate stabilă, cu o conștiință de sine activă, mesajul fiind total disociat de
interesele grupului și de universul său de semnificații valide (de exemplu, reacția “țăranului ”
la teme precum “ tehnologia informației ” ori “muzica house” )
– gradul de coerență organizițională: public instituționalizat, în cadrul organizațiilor
formale (precum publicul care generează un curent de opinie în universitate) ; publicul de
masă- în organizații formale (bună oară, publicul iubitor de Sandra Brown)
– gradul de structurare : publicuri concentrate –caracterizate printr -un grad mare de
permanen ță; opiniile articulate sunt alcătuite dintr -un mesaj -nucleu polarizat (de exemplu,
puterea și opoziția formează concentră ri discursive în jurul unor probleme precum și

34
proprietatea funciară, restituirile caselor naționalizate, problema minorităților) ; publicuri
dispersate sau ocazionale, la care mesajele sunt reunite intr -un amalgam incoerent
– gradul de difuziune : public lo cal (precum cel format din audien ța TV Analog ); public
regional ( TV Timișoara ); public național (TVR 1); public continental (Euronews) ; public
mondial (CNN, BBC World Service)

Cele 10 metode eficiente de a manipula
Manipularea este tehnica psihologică folosită pentru a convinge pe cineva să facă ceea ce vrei
tu, dar dându -i impresia că decizia îi aparține. Publicația Listverse a selectat 10 metode
eficiente de a manipula.
Manipularea poate fi privită din două perspe ctive:

Personal
– din punct de vedere personal vom evidenția 10 metode de manipulare
a) Abordarea unui individ cerundu -i favoruri – când nu știi cum să abordezi o persoana, dar
vrei neaparat ca aceasta să te placă îi poți cere un mic favor.
b) Țintește sus- sfat de folosit în viața profesională. Ori de câte ori îți dorești o promovare sau
un răspuns afirmativ, fii înțelegător cu posibilitățile supervizorului, asta îl va face să se simtă
vinovat că nu te ajută.
c) Folosește numele/titlurile persoanelor – Dale Carnegie susține că numele propriu este cel
mai confortabil cuvânt pe care îl auzim. De aceea atunci cînd folosim într -o discuție numele
unei persoane(șef, iubită, director, etc) persoana tinde spre simpatizare.
d) Fă complimente – dacă persoana căreia te adresezi are o stimă de sine ridicată atunci fă
complimente , va aprecia.
e) Imita comportamente – imițând comportamentul anumitor persoane poți intra în grația
acestora. Cei copiați își simt atitudinea validată, ceea ce îi face să se simtă încrezători
f) Folosește -te de oboseală, cere favoruri când persoana e obosită(seara), le va accepta mai
ușor
g) Fă o cerere care nu poate fi refuzată, cere favoruri mai dese dar mai mici, vei ajunge la un
rezultat mai bun.
h) Nu critica, explică -i persoanei punctu l tău de vedere evidențiindu -le pe cele comune.
i) Parafrazează, repetă ceea ce interlocutorul spune dându -i senzația că îl intelegi și
empatizezi cu el.

35
j) Dă din cap, aprobarea interlocutorului – dând din cap arată înțelegere și emptizare dându -ți
șansa de reusită.

Politic
a) A distrage atenția publicului prin scandaluri și probleme ce nu au legătură cu viața politică
adevărată.
b) A cauza probleme și apoi a oferi soluții, cauzarea unor probleme ca mai apoi să oferim
soluții din înainte stabilite.
c) Str ategia în degradeu pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă este nevoie ca
aceasta să fie aplicată în mod progresiv pe timp de 10 ani.
d) Strategia acțiunii cu date diferite, prezentare unei probleme ca dureroasă dar necesară
obținând acordul p ublicului în prezent, dar pentru aplicare mai târziu în viitor.
e) A se adresa publicului ca unor copii mici, adresarea publicului ca unor copii de 12 ani
determină reacții de 12 ani.
f) A face apel mai mult la partea emoțională decât la gândire – folosire a emoționalului
deschide accesul la subconștient pentru implantarea unor idei, dorințe, spaime.
g) Menținerea poporului în neștiință și prostie, realitatea educației trebuie să fie cât mai slabă
astfel încât prăpastia de neștiință să separe clasele de jos de cele dintâi.
h) A încuraja publicul să se complacă în mediocritate, a încuraja publicul să creadă că este
bine să fie vulgar, prost și incult.
i) A înlocui revolta cu învinovățirea, a face omul să creadă că el este singurul vinovat de
propria nenoroci re din cauza intelegenței sale scăzute.
j) A cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși mulțumită biologie, neurobiologie și
psihologiei aplicate sistemul cunoaște mai bine individul decât se cunoaște pe el însuși.

Evoluția modei
Moda reprezintă un obicei, o deprindere colectivă, specifică unui mediu social la un
moment dat. În civilizațiile străvechi, hainele erau folosite doar cu scopul de a se proteja de
căldură, natură și de frig, și nu de a acoperi părțile intime. În unele culturi, bijuteriile erau
folosite împotriva vrăjilor, pe când în altele erau simple podoabe.
Moda a apărut puțin înainte de 1850, când hainele erau cusute la mână, depinde foarte
mult de talentul și îndemănarea croitoresei. La început hainele erau confecționate din
bumbac, cânepă și scoarță de copac. Prima mașină de cusut a fost inventată de către englezul

36
Thomas Saint în 1790, dar a putut fi folosită abia după 1851, după ce a fost modificată de
către Isaac Singer.
În perioada neolitică au început să se folose ască și fibrele de origine animală, spre
deosebire de strămoși, ei au început să formeze comunități, să crească animale, și să
construiască și să folosească războiul de țesut.

Egiptul antic

Egiptenii purtau doar una sau două piese mari înfășurate pe co rp în diferite moduri.
Atât bărbații cât și femeile din Egipt purtau tunici croite pe măsura fiecăruia, tunica semăna
cu un tricou lung până la genunchi pentru bărbați și până la glezne pentru femei. De ce cele
mai multe ori tunicile erau de culoare albă ș i erau
fabricate din in, și uneori purtau sandale din piele.
Egiptenii nu au capul acoperit cu niciun fel de
vestimentație sau bijuterie. Climatul egiptean a favorizat
purtarea materialelor ușoare, inul ,iar bumbacul l -au
importat din India. Lâna era folos ită foarte rar, și atunci de
către egiptenii bogați, s -a găsit și mătase în morminte. Peile de leopard erau purtate în special
de către preoții și călugării care erau în slujba lui Dumnezeu.

Roma antică

Toga – o haină distinctivă a Romei antice, a fo st,
probabil, o mantie de șase metri în lungime, care era
înfășurată în jurul corpului și era, în general, purtată
peste o tunică. Tunica era fabricată din pânză, iar toga
din lână. Toga era purtată excluziv de bărbați și cetățeni
romani. Toga era o haina asemănătoare cu o rochie.

Grecia Antică

În Gecia Antică existau trei tipuri de îmbrăcăminte: tunica, mantia și hlamida. Ele
constau într -o bucată de stofă drapată triunghiular și strânsă cu o centură în talie, iar pe umăr

37
agrafă sau nod. Oamenii bogați se deosebeau la îmbrăcăminte prin faptul că aveau broderii pe
haine. Pentru fabricarea hainelor era folosită în general lâna, iar pentru cei foarte săraci se
folosea părul de capră. Hainele femeilor erau confecționate din țesături fine și transparente,
culori vii și ajustate dupa mărimea fiecareia. Atât bărbații cât și femeile purtau sandale, deși
majoritatea populației nu purta încălțăminte. Pe distanțe lungi foloseau un fel de ghete. Ca
accesorii foloseau: umbrele, evantaie, poșete, sutiene, pieptene, og linzi, panglici, peruci,
depilatoare, parfumuri și coloranți pentru păr.

Moda în Evul Mediu

Unul dintre cele mai importante momente marcante ale culturii și civilizație este
declanșat de renaștere. În timpul renașterii în Italia apar primele momente al e modei. Acest
fapt declanșează o reacție în lanț în Franța, Spania și Anglia,
fiecare considerându -se inițiator. Cei mai mari critici consideră
că moda a fost declanșată de diferențierea veșmântului bărbătesc
de cel femeiesc. Secolul XIV este momentul în care costumul
bărbaților este mai scurt decât cel al femeilor. În Europa Evului
Mediu cele mai importante elemente de modă era podoabele
pentru cap, bogate și minunate. Au apărut pălăriile înalte numite
„hennin” ce aduceau cu turlele unei biserici. Aceste pălării erau greu de purtat deoarece
atingeau aproape un metru înățime, aceste pălării puteau fi în
formă de coarne de animale sau aripi de fluture. În jurul anilor
1700 au apărut perucile pudrate, alunițele false și rochiile cu
crinolină incredibil de l argi. Jophine, soția lui Napoleon
Bonaparte aduce în lumina reflectoarelor Talia Empire, ce
evidențiază talia ce pornește de sub bust. Aceasta a favorizat
impunerea stilului „clasic grecesc” și a readus rochiile în stil
Toga ce erau purtate de persoanele p ictate pe vasele din acea
perioadă. Aceste rochii Empire, din începutul secolului al XIX -lea erau la fel de diafane ca
ținutele de seară de acum și erau purtate cu anumiți pantaloni dintr -un material asemănător cu
bumbucul, ce ajungea până la gambe sau mai jos de genunchi. La începutul anilor 1800, a
apărut dandy -ul croit după modelul lui George Beau’Brummell. Acest domn considera că
pantalonii trebuie să imite un al doilea rând de piele și că vesta nu trebuie să facă nicio cută.

38
Gulerul era atât de înalt ș i bine apretat încât nu -și
puteau mișca gâtul. Anul Revoluției 1848, “obligă”
doamnele să poarte ținute ce le acoperă cât mai mult
cu putință, astfel cele mai importante elemente erau
bonetele și fustele lungi mereu murdare de la târâtul
după ele. În 1850 apare crinolina sau altfel numită
juponul pe cercuri, ce dă doamnelor o considerabilă libertate de mișcare. Apariția mașinii de
cusut și a materialelor sintetice în anul 1870 au constituit o revoluție a modei, crinolina fiind
repede înlocuită cu “rochia p e corp”. Finalul anilor 1800 a adus fenomenul rochiilor cloș,
robele de dantele brodate erau accesibile tuturor femeilor din pricina producției în masă.
Rochiile erau mai lungi ca niciodată și trebuiau ținute pe timpul mersului.

Primul război mondial

Pentru prima dată în istoria modei linia bustului își pierde importanța, corsetele dispar
în totalitate, talia coboară, iar rochiile se scurtează până
spre genunchi. Femeile cu un bust generos au fost nevoite
să născocească tot felul de metode pentru a înc ăpea în
astfel de haine, în timp ce femeile cu sânii mici nu au
întâmpinat nicio problemă.

Moda anilor ’20

Acesta este momentul în care femeilor li s -a oferit pentru prima dată ocazia de a -și folosi
inteligența, au ocupat funcții administrative, au fost asistente medicale sau poștărițe. Aceste
noi funcții au obligat la schimbarea îmbrăcăminții sofisticate cu ținutele practice și coafuri
lejere. Numele celebre precum Coco Chanel și Greta Gorbo au ridicat ambițiile vremii. Coco
Chanel a impus folosirea acc esoriilor feminine: brățările, lanțurile, perlele, părăliile pentru a
accentua ținutele simple și chiar cele de inspirație masculină. Taiorul a devenit în acea
perioadă un simbol al femeilor bogate. Coco Chanel declară în 1923 că ”simplitatea este cheia
adevăratei eleganțe”. Aceasta alături de Luise Brooks au pus bazele unei noi generații
feministe ce se deosebeau prin personalitatea puternică, părul tuns scurt, purtau fuste mai
scurte, erau întotdeauna machiate și văzute des fumând și savurând cocktailuri. În antiteză cu

39
femeile de până acum acestea erau independente, îsi
conduceau singure mașinile și nu se dădeau înlături de la serile
în cluburi de Jazz sau dansuri precum Charlestonul. Coco
Chanel a fost primul designer care a lansat un parfum ce -i
poartă numele Chanel no.5 în 1921.

Anii ’30

În anii 30’ erau la modă umerii bufanți, încrețiți,
corset sau craiolă strâns pe talie, fustă lungă, largă și evazată
și la anumite ocazii o trenă lungă. Eleganța era obligatorie în
fiecare moment al zilei.

Anii ’40

Mânecile bufante au fost înlocuite cu „pernuțe pentru umeri”, rochiile se scurtează
până la gambe, iar talia este marcată cu un cordon subtil. În zona șoldurilor apar detalii
generoase, buzunare hiperdimensionale sau imprimeuri florale, culorile fiind permise
indiferent de momentul zilei. Umerii goi și șoldurile scoase în evidență sunt reprezentante
pentru această perioadă, fustele au devenit largi și vaporoase, scurte până la genunchi, iar talia
era marcată de curele mari și late. Diferența dint re zi și seară era făcută de accesorii.

Anii ’60

Se consideră că acum ar fi apărut începutul revoluției în moda
feministă, ținutele s -au simplificat radical: fuste conice până la
genunchi sau mai scurte, jachete cambrate și trenciuri cadrilate
folosin du-se mult contrastele cromatice.

40
Anii ’70

Perioadă de transformări majore, apărând pantalonii foarte
evazați, franjurii, imprimeuri florale și bentițe colorate.

Anii 80’

Cuvântul cheie al acestor ani este „disco”. Dominau
fustele scurte, colanții, tricourile cu un singur umăr și topurile în
culori vii. Moda anilor 80’ a fost în totalitate nonconformistă.

Sfârșitul secolului XX

Vestimentația devine o pasiune generală. Moda este mod de a promova marochinăria,
decorațiunile și bijuterii le, Parisul este capitala modei, dar Milano îmbracă mare parte din
populației.

41
Capitolul IV

În urma documentării asupra acestei teme am considerat necesar ă analiza concretă și
detaliată pentru a înțelege complexitatea și gravitatea acestui fenomen care afectează o mare
parte din populația globală și plin de contradicții.

Designul cercetării

Mass -media reprezintă unul dintre pionii principali ai societății moderne actuale. Importanța
mass -media, ca facto r care contribuie la educarea atât a tinerilor, cât și a adulților, este
unanim recunoscută .
Adolescenților din zilelel noastre le se pare mai facilă accesarea informațiilor cu
ajutorul mass -media, deoarece în cadrul acesteia pot cu ușurință afla informa ții. De cele mai
multe ori, mass -media exercită manipulare asupra tinerilor și prezintă informația într -o formă
în care subiectivismul autorilor determină specifacția informației în sine. De aici, rezidă
vulnerabilitatea tinerilor față de mass -media. O can titate mare de informații poate reprezenta
un real pericol, deoarece adolescenții nu au capacitatea de triere din diferitele bloguri,
articole, etc.
Am ales să analizez modificările comportamentale produse de fenomenul social al
modei sub influența mass -media prin intermediul metodei cantitative și anume chestionarul,
iar prin intermediul metodei calitative focus -grup, regăsim și în metodologia sociologică, este
considerat ca fiind o metodă empirică prin care se investighează fenomene contemporane în
contextul vieții reale.
Stilul vestimentar al adolescenților este influențat de persoanele publice promovate de
mass -media. Implementarea acestuia reprezintă modul în care tinerii reușesc să suplinească
golul lăsat de lipsa modelelor în viață. Ușurința câștig urilor, faima, puterea reprezintă domenii
atractive pentru tineri dedicând o mare parte a timpului pentru satisfacerea acestor nevoi.

42

Metodologia cercetării

Scopul cercetării
Obiectivul general al acestei cercetări vizează determinarea principalilor factori ce
conduc la o influență a mass -media asupra tinerilor.
Obiective specifice
– Identificarea surselor de influențare a tinerilor;
– Reliefarea consecințelor influenței media asupra relației cu celalți;
– Identificarea factorilor care determină evidențier ea mijloacelor de informare prin mass -media;
Ipotezele cercetării
– Inflența exagerată prin media prezintă un risc ridicat în ceea ce privește comportamentul
adolescenților și al viitorilor adulți;
Ipotezele de lucru
– Cu cât gradul de imitare de către adolesc enți a vedetelor media crește, cu atât comportamentul
social normal al tinerilor este modificat;
– Dacă tinerii petrec mai mult timp accesând mass -media, atunci și comportamentul social al
tinerilor este mai influențat;
– Dacă manipularea prin mass -media creșt e, atunci și influența asupra tinerilor crește;
– Dacă comportamentul tinerilor devine unul identic cu al persoanelor promovate de mass –
media, atunci influența asupra tinerilor este mai vizibilă;
– Cu cât gradul de accesibilitate al tinerilor la media este mai ridicat, cu atât influența este mai
mare.
Termenii cercetării
Concepte cheie: manipulare, modă, rețele media.
Operaționalizarea conceptelor s -a realizat pornind de la definirea acestora în prima parte a
lucrării, cea teoretică, prin reliefarea informațiil or regăsite în literatura de specialitate
corespunzătoare temei cercetate.
Dimensiuni ale conceptelor
Pornind de la conceptele -cheie, am identificat următoarele dimensiuni:
• Individuală, grupală, societală

43
1. Manipulare
Variabile independente
– nivelul de dezvoltare al mass -media
– aportul informational
Variabile dependente
– vârsta
– nivelul socio -economic
– gradul de ocupație
Indici
a. gradul de accesibilitate al mesajelor din mass media
b. gradul de raspandire și perfecționa re a mijloacelor de informare
c. experiența socială
Indicatori
a. numărul de ore petrecut în fața TV, Internet, Radio
b. numărul de articole vizionate
c. vârsta
d. nivel de școlarizare
e. profesie
f. nivelul veniturilor.

2. Modă
Variabile independente
– Valorizarea aspectului fizic
– Perceptia asupra propriului corp
Variabile dependente
– vârsta
– gradul de educație
– nivel socio -economic

Indici
a. gradul de răspândire al modei
b. gradul de percepție asupra modei
c. statut social
d. experiență socială

44
Indicatori
a. frecvența situațiilor în care au fost in fluențați de modă
b. vârstă
c. nivel de școlarizare
d. profesie
e. nivelul veniturilor

4. Rețelele media
Variabile independente
– Nivel de dezvoltare a retelelor media
– O gamă variată de informații oferite de rețelele media
Variabile dependente
– vârsta
– gradul de educație
– statut socio -profesional
– nivelul socio -economic
Indici
a. gradul de receptare a mesajelor de pe rețelele media
b. gradul de răspândire a mijloacelor de informare pe rețelele media
c. experiență socială
d. statut social
Indicatori
a. numărul de ore petrecut pe rețelele media
b. vârsta
c. nivelul dotare cu aparatură a locuinței
d. numărul de reviste, articole, site -uri accesate
e. nivelul veniturilor
f. nivelul de școlarizare
Populația cercetării
În cercetarea de față, privind implicațiile sociale ale modificărilor comportamentale
produse de fenomenul social al modei sub influența mass -media, populația cercetării este
reprezentată de elevii din cadrul Liceului Tehnologic “Ovid Caledoniu” Tecuci , care

45
utilizează frecvent mass -media. Am ales ca populație a cercetării, persoane cu vârste diferite,
medii de proveniență diferite.

Limitele cercetării

Cercetarea empirică pe care am efectuat -o pe bază de chestionar are o serie de limite
determinate în pri mul rând de rigiditatea relației dintre mine și respondenți prin aplicarea unui
chest ionar formalizat. Această formalizare a chestionarului prin construcția de întrebări cu
răspunsuri precodificate este impusă de cerința prelucrării rapide a datelor.
Acea stă limită am încercat să o atenuez prin asigurarea posibilităților respondenților de
a răspunde liber la unele întrebări.
O altă limită este determinată de capacitatea respondenților de a aprecia obiectiv
evenimentul cercetat și sentimentele, resentiment ele, prejudecățile respondeților și nivelul
intelectual al fiecăruia pot influența într -o măsură mai mare sau mică adevărul despre
fenomenele studiate, răspunsurile celor studiați pot fi afectate de situația lor experimentală.
Un alt factor de distorsiun e poat e fi reprezentat de chestionar, care cuprinde unele
întrebări generale, ceea ce permite într -o oarecare măsură o ce rcetare a problemei în ansamblu
și nu în detaliu.
O altă limită este faptul că cercetarea în cauză nu este reprezentativă, rezultatele fiind
valabile doar pentru eșantionul cercetat: elevii Liceului Tehnologic “Ovid Caleddoniu ”
Tecuci .

Eșantionarea neprobabilistică prin metoda „bulgărelui -de-zăpadă”

Eșantionarea este o operație necesară în orice anchetă sociologică prin chestionar și n u
poate fi întreprinsă decât cu ajutorul calculelor matematice și statistice. Cu ajutorul
eșantionării putem demonstra orice.
Am ales ca metodă de eșantionare, eșantionarea non -probabilistică , deoarece
probabilitatea sau șansa unui membru al populației se lectate de a fi ales în eșantion nu poate fi
determinată, iar ca procedeu al acesteia, am utilizat eșantionarea non -probabilistica prin
selecția în lanț, am aplicat metoda „bulgărelui de zăpadă” .

46
Instrumentele de cercetare

a. Chestionarul

Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespunzător, un instrument de
investigare constând dintr -un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice,
ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anche tă sau prin
autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris [Chelcea, 2003, p. 105] .
Pentru obținerea datelor primare am folosit metoda anchetei față în față, care
presupune conceperea unui ches tionar. Am ales această metodă datorită flexibilității și
avantajelor sale, pentru că necesită o durată mai mică de intervievare și de prelucrare a
datelor. Chestionarul este un instrument de cercetare cantitativ, pe baza căruia se vor colecta
datele de la populația cercetată. Ace sta va fi aplicat cetățenilor care sunt supuși riscului de a
intra în contact cu refugiații , iar datele acestuia sunt confidenția le.
Voi aplica 5 0 de chestionare, chestionarul cuprin zând 16 întrebări. În chestionar am
utilizat înt rebări factuale (cele de identificare de la începutul chestionarului ca: genul, vâr sta,
mediu de proveniență ), întrebări închise, întrebări s emi-deschise, cu scopul de a afla care sunt
implicațiile utilizării mass -media de către adolescenți..
Chestionarul începe cu câteva întrebări simple, de acomodare a subiectului cu
tematica cercetării. Urmează întrebări mai dificile, care au fost plasate în partea de mijloc a
chestionarului, intercalate cu întrebări ușoare, cu scopul de a nu obosi sub iectul și pentru a nu
refuza să răspundă sau să ofere informații de slabă calitate .

Interviul focus -grup

Interviul de tip focus grup este utilizat în științele sociale începând cu anii 1930.
Aplicarea metodei se leagă de numele lui Paul Lazarfeld și Rob ert Merton. Tehnica focus –
grup este tot o metodă care utilizează potențialul de învățare și producția de idei în cadrul
grupurilor. În cadrul acestei tehnici este presupusă o discuție focalizată, care trebuie să fur –
nizeze un complex informațional calitati v. O caracteristică importantă a acestei metode este că
particpanții își pot modifica sau chiar schimba total părerile până la finalul discuțiilor.
Focus -grupul constă dintr -un grup de persoane adunate de moderatori, care au sarcina de a
discuta și comenta , în baza experiențelor personale, pe o anumită temă care este subiectul

47
cercetării. Focus -grupul reprezintă o discuție ghidată care generează o abundență de detalii
relevante pentru fenomenul complex cât și raționamentul care se află în spatele acestui f eno-
men, credințele, opiniile și atitudinile legate de acest fenomen.
În organizarea unui focus -grup, putem identifica următoarele etape:

1) Definirea temei cercetării

Chiar de la începutul cercetării, este esențial să stabilim pentru studiu un obiectiv și
ipoteze de lucru clare care vor fi supuse schimbărilor pe parcursul procesului de cercetare. De
asemenea, nu trebuie neglijată necesitatea alegerii doar a unui număr specific și limitat de
întrebări care ne vor ajuta să înțelegem mai bine problema asupra căreia ne concentrăm.

2) Studierea surselor secundare

Anumite cercetări anterioare au răspuns poate la unele întrebări. Putem determina acest lu –
studiind sursele secundare. Acest lucru implică, în principal, nominalizarea tuturor surselor
relevante și apo i contactarea lor pentru a obține repere utile care ne vor orienta cum să
abordăm tema de cercetare și cum să evităm experiențele negative din trecut, inventând
întrebări care nu au primit încă răspuns.

3) Alegerea metodologiei

După definirea problemei și s electarea întrebărilor care trebuie puse și care nu au primit
încă răspuns, urmează să realizăm modalitatea în care vom determina cea mai bună metodă de
a răspunde la întrebare.

4) Procedura de selectare a participanților la cercetare

De regulă, numărul participanților la focus -grup variază de la șase la zece persoane care
nu se cunosc între ele, fiind esențial ca participanții să se simtă liberi să -și exprime opiniile.
Acest proces continuu trebuie să fie dictat de spontaneitatea resp ondenților și nu de un
transfer din experiența anterioară. Astfel, se previne existența relațiilor multiple între partici –
panți. Această dimensiune a grupului nu este nici mare și nici mică, ci este ideală pentru o

48
discuție de grup în care pot fi auzite to ate vocile. Alegerea participanților depinde de subiectul
și proiectul cercetării.

5) Scrierea „scenariului” pentru desfășurarea focus -grupului

Focus -grupul este concentrat pe un număr mic de întrebări. Numărul total al acestor teme
sau întrebări nu trebuie să fie mai mare de șase sau șapte pentru a rămâne suficient timp
pentru un interviu mai detaliat și aprofundat. Este imposibil de a planifica exact și de a prezice
cursul discuției și potențialele teme la care poate ajunge conversația.

6) Amenajarea loculu i și programarea focus -grupului

Pentru a conduce focus -grupul trebuie aleasă o locație neutră, una care să nu declanșeze în
rândul participanților asociații pozitive sau negative. Felu l în care este amenajată încăpe rea
unde va avea loc focus -grupul trebui e să încurajeze la maximum interacțiunea și schimbul
între participanți. Suporturile vizuale, filmele și dispozitivele pot fi de asemenea utilizate pen –
tru a provoca discuții pe o anumită temă. Odată ce a început focus -grupul, nu li se mai permite
particip anților care au întârziat să întrerupă întâlnirea, deoarece acest tip de situații vor influ –
ența dinamica de grup.

7) Etapa colectării informației și rolul moderatorului

Se obișnuiește organizarea mai multor focus -grupuri simultan. Se pot avea câteva ședinț e
cu același grup ori câteva ședințe cu diferite focus -grupuri. Durata ideală a focus -grupului este
de o oră și jumătate sau două, fără pauză. După un scurt discurs in troductiv, mo deratorul
trebuie să explice scopul desfășurării focus -grupului și să -i prezinte pe participanți. Pentru a
orienta discuția spre o înțelegere mai profundă, moderatorul trebuie să încurajeze grupul
punând întrebări și direcționând astfel procesul de grup. Moderatorul trebuie să facilteze un
dialog deschis și spontan și ar trebu i să fie relaxat, obiectiv și fără prejudecăți, un bun
ascultător care ar avea aproximativ aceeași vârstă cu participanții și să vină dintr -un mediu
social și demografic similar. Experiența și formarea moderatorului joacă un rol seminificativ
în conducerea focus -grupurilor.

8) Transcrierea focus -grupului și organizarea informației

49

După ce focus -grupul s -a desfășurat, trebuie să existe o înregistrare a acestuia. Se poate
folosi o înregistrare audio a discuției, iar moderatorul trebuie să -și scrie concluziile referi –
toare la comportamentul non -verbal al participanților și propriile investigații, idei și gânduri
de pe parcursul focus -grupului.

9) Analiza și interpretarea datelor

Concluziile principale ale raportului trebuie susținute de argumente din transcriere .
Cercetătorul este cel care reconstruiește ceea ce s -a întâmplat în timpul focus -grupului și
prezintă semnificațiile pe care le -au transmis cuvintele participanților. De asemenea, el
depistează similitudinile și contrastele între atitudinile față de fenom enul în cauză și încearcă
să deco difice teoriile care sunt redate în spatele cuvintelor participanților. Există și necesitatea
de a analiza dinamica grupurilor și identifica toate problemele care au avut loc, cât și
problemele asupra cărora participanții n u au putut ajunge la un acord și a celor în privința
cărora s -a ajuns la un consens.
Interviul focus -grup l -am aplicat unui număr de 4 persoane. Întrebările din ghidul de
interviu erau menite să evidențieze opniile părinților privind prezența manipulării d e către
mass -media asupra tinerilor.2 Interviul s -a derulat timp de 45 de minute, timp în care
participanții au avut libertatea de a răspunde cât mai liber și sincer întrebărilor conținute în
ghidul de interviu.

50

Cercetarea concretă
Metoda chestionarului.

51

52

53

În urma interpretării rezultatelor cercetării la întrebarea: Aveți acces la mass –
media? ,am descoperit ceea ce era previzibil, toți tinerii au acces în proporție de 100%. Acest
fapt este unul pozitiv, deoarece în acest fel tinerii sunt în permanență informați. Mass -media
reprezintă singurul mijloc eficent și rapid, de accesare a informațiil or din diverse domenii.
Acest lucru se aplică și în cazul respondeților la chestionar prin răspunsul dat referitor la
itemul: Aveți acces la mass -media?

54

Referitor la itemul: Ce instrumente utilizați pentru a accesa mass -media? , am
constatat că în topul preferințelor se află smartphonul cu un procentaj de 47,17%, tableta
ocupă un loc secund cu doar 30,19%, laptopul ocupă locul trei cu 20,75%, iar ultimul este
radioul cu doar 1,89%. Cu ajutorul acestei întrebări s -a observat cât de important este
telefonul în viața tinerilor, el este cel mai important și ușor de utilizat instrument mass -media.

55

În cadrul întrebării: Cât timp alocații utilizării mass -media? , majoritatea
respondenților au spus că petrec peste 40 de ore pe lună, susținând faptul că mass -media
reprezintă singurul mijloc rapid și eficient de obținerea informațiilor din diverse domenii.
32,08% petrec o treime din zi accesând mass -media în căutarea informațiilor folositoare
pentru activitățile cotidiene. La polul opus, 11,32% și 1,89% pe trec puțin timp în cadrul
media deoarece, consideră că informațiile oferite de acestea nu corespund realității.

56

Printre preferințele respondenților în ceea ce privește mijloacele de comunicare în
masă se numără programele tv și blogurile, datorită ușu rinței de accesibilitate și posedă
informații din mai multe domenii. Revistele și ziarele tind să reprezinte un dezavantaj
deoarece informațiile conținute de acestea nu satisfac întru totul cerințele respondenților.

57

La întrebarea: Există în mediul p ublic o persoană pe care o admirați? , 96,23% dintre
respondenți admit faptul că în spațiul mediatic există persoane cu care se identifică,
împărtășind cu aceasta aceleași opinii, atitudini, pasiuni. Cei 3,77% dintre respondenți nu
consideră drept modele pe rsoanele publice mediatizate datorită comportamentului lor
îndoielnic, lipsei de cultură și a limbajului rudimentar.

58

60,38% dintre respondenți apreciază la persoanele publice aspectul fizic de invidiat,
încearcă prin diverse diete, exerciții fizice să ajungă la condiția fizică sugerată de media.
Stilul vestimentar și nivelul de cultură reprezintă alte două criterii după care tinerii îsi aleg
modelele deși sunt conștienți de faptul că aceste criterii nu reprezintă o bază solidă pentru
justificare import anței acordate.

59

În ceea ce privește aspectele din comportamentul personajului public preluat de către
adolescenți, o mare pondere dintre aceștia consideră că atitudinea modelelor reprezintă
criteriul de bază în alegerea acestora. Stilul vestimentar n onconformist al modelelor suscită
imaginația adolescenților și coroborat cu energia caracteristică vârstei conduc la un
comportament ușor antisocial.

60

La întrebarea: Accesarea diferitelor articole vă influențează percepția asupra proprie
persoane? , 71,70% au răspuns afirmativ, ceea ce denotă impactul pe care accesarea diferitelor
articole îl au asupra conștiinței, stimei de sine. Restul respondenților nu sunt influențați de
ceea ce citesc în articole deoarece conștientizează faptul că un articol deține o doză de
subiectivism care poate reduce din generalitate.

61

54,72% dintre respondenți se consideră mai importanți datorită accesului la mass –
media deoarece consideră informațiile oferite de aceasta un criteriu viabil de departajare față
de celalți. 45,2 8% nu consideră acest lucru important plasând alte criterii(calități, aptitudini)
intr-o poziție superioară.

62

77,36% dintre respondenți consideră cp spațiul virtual creează o stare de bine, oferind
o alternativă de petrece a timpului liber. Ceilalți 2 2,64% sunt de părere că realizarea altor
activități( excursii, petrecerea timpului cu famila, prietenii) reprezintă mijloace mul mai
viabile de petrecere a timpului liber.

63

Interacțiunea repetată cu mass -media creează dependență? , 69,81% au răspuns
afirmativconștienți fiind de influența mass -media asupra lor. Pe de altă parte 30,19% nu sunt
de părere că mass -media creează dependență, ci mai degrabă este vorba despre obișnuința de a
accesa facil o gamă variată de informații.

64

În ceea ce privește i nfluența exercitată de mass -media asupra maselor, se constată o
conștientizare a faptului că ea există și că ne orientează opțiunile și atiutudinile într -o anumită
direcție. În procent de 62,26% dintre respondenți sunt conștienți că sunt manipulați de mass –
media, această influență survine din accesare diferitelor canale media și fidelizarea maselor în
această direcție.

65

Moda reprezintă un criteriu de bază în realizarea relațiilor între indivizi. Aceasta poate
dicta indivizilor tipul de relație institu it, categoriile sociale și oferă o oarecare importanță în
fața celorlați, de aceea 92,45% dintre respondenți sunt pasionați de modă, fiind conștienți de
latura socială a acesteia.

66
Metoda focus -grup.

Prin întrebările adresate în cadrul focus -grupului s -a urmărit obținerea de informații
atât referitoare la conștientizarea faptului că tinerii sunt influențați de mass -media, dar și
implicațiile acestuia.
În legătură cu prima întrebare din cadrul focus -grupului : Cât timp petrec copiii dvs.
accesând mass -media? , mamele intervievate au răspuns aproximativ la fel, explicând în
diferite moduri dependența tinerilor de media. Acestea au recunoscut că se simt depașite de
situație în privița timpului alocat de tin eri accesand mass -media, într -o mică măsură sunt
mulțumite pentru că ei au evoluat, știu să utilizeze corect spațiul media și în acest caz ele sunt
cele care trebuie să învețe și să evolueze din acest punct de vedere, dar și nemulțumite pentru
că tinerii n u mai pun preț pe socializare, cadrul media fiind unul mult mai interesant și
accesibil.
Un prim răspuns este: Copiii mei petrec toată ziua uitându -se la televizor și butonând
telefonul. De când se trezesc sunt cu telefonul în mână, deschid televizorul, p ână și temele și
le fac cu televizorul deschis sau cu telefonul în mână. Despre școală nici nu mai vorbim, dar
telefonul nu lipsește niciodată. O altă respondentă intervine spunând că: Copiii mei știu să
utilizeze telefonul sau calculatorul mai bine decât mine. Pe mine tehnologia mă depășește.
Sunt cu ochii în telefon de când se trezesc și până adorm. De jocurile pe calculator nici nu
mai vorbesc, sunt în stare să petreacă 24/24, 7/7, nu le trebuie nici apă sau mâncare. Un al
treilea răspuns este: Dacă ar f i după copiii, ar trebui să facă doar ce vor ei. Eu nu le dau voie
să folosească mai mult de 30 de minute pe zi calculatorul, din păcate în ziua de astăzi
telefonul este esențial, nu pentru că toți oamenii au, ci pentru a putea lua legătura cu ei în caz
de Doamne ferește se întâmplă ceva. Noi nu putem fi în permanență alături de copiii noștri,
trebuie să lucrăm pentru a ne câstiga existența și pentru a -i putea întreține. Un ultim răspuns
este: Generația copiilor noștri sunt un exemplu că oamenii au evoluat, mult prea repede după
părerea mea, dar asta este lumea în care trăim, trebuie să încercăm să ne adaptăm și noi.
Din păcăte toți tinerii din ziua de astăzi petrec mult prea mult timp în fața calculatorului sau
cu telefonul în mână. Și copiii mei fac acest lucru zilnic, am încetat să mai țin cont cât timp
pierd în acest mod, încerc doar să îi înțeleg și să le fiu prieten, dar și mamă în același timp,
este foarte greu, dar vreau să cred că pentru mine au timp la fel cum au pentru teme și timp
liber.

67
În ceea c e privește cea de -a doua întrebare: Ați observat modificări de comportant la
copiii dvs.? Persoanele intervievate au observat schimbări de atitudine și comportament la
tineri. Din cauza accesului în cadrul media, tinerii s -au interiorizat, nu mai comunică între ei,
și au cu totul alte preocupări în afară de mediul educațional. Dar au observat și schimbări
pozitive, având acces la media, ei s -au putut documenta mai ușor, informațiile fiindu -le la un
click distanță.
Un prim răspuns ar fi: În ceea ce privește comportamentul copiilor mei, am observat
multe modificări. În primul rând pot spune că socializarea nu mai există, de când cu
tehnologia copiii nu mai petrec timp unii cu alții, preferă să il petreacă în fața calculatorului
sau cu telefonul în mâna. Nu ma i sunt atrași de școală în niciun fel, facem mari eforturi
pentru viitorul lor, absențele sunt numeroase, și telefonul este nelipsit atât în timpul liber cât
și în timpul orelor de curs. În urma răspunsurilor oferite s -a constat că oamenii sunt într -o
continuă evoluție și transformare. Un alt răspuns ar fi: Copiii din ziua de azi nu mai sunt cum
am fost noi pe vremea noastră, nu -și dau intereseul pentru carte, știți vorba aia „ai carte, ai
parte ”, parcă sunt niște roboți, nimic nu -i impresionează, nimic nu -i emoționează. Le lipsește
comunicarea, ei nu știu să poarte o discuție față în față, le este frică să se exprime direct,
preferă compania unui aparat în locul unui alt om. Un penultim răspuns ar fi: . Într -adevăr,
copiii mei s -au schimbat mult, atât în bine cât și în mai puțin bine. Odată cu accesul la media,
ei sunt mai informați, pun multe întrebări, poate prea multe uneori, asta este bine, partea
proastă, este că, așa cum au precizat și mamele care au răspuns înaintea mea, lipsește cel
mai important l ucru: socializarea. Iar un ultim răspuns: Da, există modificări de
comportament majore. În loc să petrecem timp în familie, cum o făceam când erau mici, acum
petrecem împreună, dar fiecare cu ochii fie în televizor, fie în telefon. Nici ieșitul cu copiii d e
aceeași vârstă nu mai este interesant, comunicarea se produce tot prin intermediul telefonului
sau a calculatorului, dacă se văd nu au subiecte comune, asta este cel mai deranjant, au
ajuns să pună un preț mai mare pe telefon decât pe orice altceva.
În cazul celei de -a treia întrebări din cadrul focus -grupului, c e măsuri ați luat pentru a
diminua timpul petrecut de copiii dvs. accesând mass -media? Intervievații au recunoscut că
indiferent de măsurile luate în acest sens nimeni nu le garantează că timpul s e va micșora. Dar
fac tot ce le stă în putință pentru ca media să nu mai fie un punct atât de important pentru
tineri. M-am gandit foarte serios în a le cumpăra sau adopta un câine, în speranța că vor
deveni mai responsabili, și totodată că v -a trebui să -l scoată zilnic la plimbare. Am început să
imi măresc biblioteca, în ideea în care mai bine cu o carte în mână decât cu telefonul. Părinții
sunt în stare de orice pentru ca tinerii să aibă și alte preocupări și să devină responsabili. Am

68
început să organize z activități de familie, fiecare dintre noi are câte o sarcină. Totodată, am
venit cu idei de vacanță împreună, lăsându -i pe ei să hotărască unde să mergem. În fiecare
weekend avem o altă activitate, mergem în parc cu rolele, ne ducem la pescuit, mergem la
bunici. Pentru noi ca adulți nu este ușor să ne facem timp pentru toate și cu serviciu și
probleme, dar copiii sunt cei mai importanți, facem orice să fie bine. Un punct important în
diminuarea timpului petrecut în cadrul media este acela că părinții în i deea lor de a -i face să
petreacă mai mult timp ancorați în activități familiale. Dar și implicarea lor în activități
casnice sau de ajutorare. Am încercat să îi implic mai mult în activitățile mele zilnice, mergem
împreună la cumpărături, facem prăjituri, încercăm să petrecem cât mai mult timp împreună,
în ideea în care copiii să pună un preț mai mare pe ideea de comunicare, pe ideea de familie.
În acest fel sper să reușesc să diminuez timpul lor petrecut în fața jocurilor pe calculator și a
telefonului. Revenirea la stadiul de tineri al părinților, de a împărtași experiențe și sentimente
este un lucru important în dorința de apropiere în relația copil -părinte. Am încercat să le arăt
și să le explic cum era lumea înainte să apară internetul și telefoanele in teligente. Le -am
arătat poze cu mine din copilărie, cât eram de fericiți să ieșim, să fim într -un număr cât mai
mare. Copiii mei tot timpul au colegi în vizită sau sunt ei plecați. Le -am oferit șansa de a
pleca în excursii în grup, să practice cât mai mult e activități în grup. Sunt mulțumită de
reușita mea, da, pot spune că am încercat să diminuez timpul petrecut de ei accesând mass –
media și am și reușit într -o mare măsură.
La întrebarea: Cum credeți că ați putea diminua efectele influenței mass -media asupr a
copiilor dvs.? Părinții sunt de părere că pot încerca să diminueze efectele influenței media, dar
asta nu înseamnă că pot reuși în acest sens. Purtând discuții cu ei și explicându -le efectele
negative ale mass -media. Dar totodată aducându -le dovezi clare , nu putem să le impunem
ceva, dar nici să le spunem că media influențează fară nici o dovadă. Trebuie să le aducem
argumente pro mass -media dar și contra și bineînțeles dovezi. Le pot explica cu dovezi
concrete pentru ca tinerii să înțeleagă efectele infl uenței media. Discutând și explicându -le că
nu tot ce apare în media este adevărat. Toate produsele mediatice sunt fabricate la cererea
publicului. Îi influențează foarte tare ceea ce văd. Am încercat să le explic, dar să le și arăt
că dacă noi nu am consu ma, ei nu ar vinde. De exemplu nu putem judeca o carte după
coperți, dar nici un om după aparențe, aici mă refer la scandalurile mediatice în care sunt
implicați artiștii lor preferați, nu -i cunoaștem în realitate, ceea ce copiii știu despre ei, este
doar ceea ce văd și să nu se mai lase influențați. Purtând discuții cu tinerii, părinții încearcă
să îi facă să îsi de -a seama cum sunt influențați. Încercând să le explicăm efectele pozitive dar
și cele negative ale utilizării mass -media. Noi doar încercăm să diminuăm efectele influenței

69
mass -media, asta nu înseamnă neaparat că și reușim. Purtând discuții deschise cu ei despre
subiecte diferite și arătându -le concret cum îi influențează. Părinții încearcă din răsputeri să le
arate efectele pozitive dar și negat ive ale influenței media. Ei sunt de părere că dacă îi
supraveghează constant își vor da seama cu exactitate când și cum sunt influențați tinerii, și e
este mai ușor să îi ajute în acest sens. Ar trebui supravegheați îndeaproape pentru a ne da
seama cu exa ctitate când și cum îi influențează pentru a ști ce măsuri să adoptăm în acest
sens. Nimeni nu este perfect, și chiar dacă sunt înfluențați de mass -media, prin discuții
deschise trebuie să găsim o soluție.
În cadrul întrebării: Considerați că mass -media ex ercită manipulare asupra copiilor dvs.?
Respondenții au răspuns afirmativ, ei consideră că media exercită manipulare, nu doar tinerii
sunt manipulați ci și ei la rândul lor. DA! Pentru că la TV sunt mediatizate tot felul de
scandaluri și din această cauză adoptă modele comportamentale negative. Fetele consideră a
fi normal să umble mai mult dezbracate, să devină anorexice, iar băieții consideră că dacă au
bani pot cumpăra orice și pot avea pe oricine. Ceea ce văd la TV le dă un aer de superioritate
și au im presia că totul li se cuvine fără a face nimic în acest sens. Mass -media exercită
manipulare asupra copiilor prin modele pe care le valorizează, pe care le mediatizează. La
un moment dat ajung să creadă că tot ceea ce văd la TV este absolut normal. Tinerii nu
conștientizează că ce se vede pe sticlă este de fapt ceea ce publicul cere, scandalurile
televizate au început să fie din ce în ce mai mediatizate deoarece a existat cererea publicului.
Manipulare există în orice domeniu, și se exercită în orice domeni u, ar fi o aberație să spun
că media nu exercită și ea la rândul ei manipulare. Media îi face să creadă că orice este
posibil, că tot ce se întâmplă este bine, că scandalurile, lipsa de respect a invitaților și lipsa
de cultură este absolut ceva normal. Din păcăte consumatorii sunt mult mai interesați de
scandaluri decât de cultură. Asta ar putea spune multe despre oameni în general, dar și despre
lipsa culturii de care dăm dovadă. Trebuie să recunoaștem că și noi suntem manipulați prin
mass -media și nu doa r copiii noștri. În momentul în care adoptă modele comportamentale
precum cele văzute la TV nici nu mai putem spera că nu sunt manipulați. Din păcate sunt
mediatizate vedetele ieșite ca ciupercile după ploaie și nu adevăratele valori culturale.
La ultima întrebare din cadrul focus -grupului: Ar trebui restricționată accesibilitatea
copiilor dvs. în cadrul utilizării mass -media? Respondenții sunt de părere că încercarea de a
restricționa accesul copiilor la media este doar o iluzie. Ei pot accesa spatiul med ia de
oriunde, chiar dacă în momentul în care ajung acasă nu au voie. Media este peste tot. Faptul
că restricționăm accesibilitatea utilizării media nu înseamnă că am găsit o rezolvare a
problemei, ci doar le restrângem copiilor aria de informare. Ar trebu i mai bine informați

70
referitor la efectele negative pe care le poate avea media asupra lor. Singurele măsuri pe care
le pot lua în acest sens, sunt explicarea efectelor negative. Dacă noi le restricționăm
accesibilitatea la media, asta se întâmplă acasă, d ar ei pot accesa cadrul media atât la
școală, în autobuz și cafenea. Faptul că noi nu le dăm voie asta nu înseamnă că am găsit
rezolvarea problemei. Nu facem altceva decât să îi inhibăm, să -i facem să se ascundă și să
mintă. Încercarea de a -i restricționa accesibilitatea în cadrul mass -media ar putea avea efecte
negative asupra tinerilor. Nu sunt de acord cu restricționarea copiilor în cadrul utilizării
media, prin intermediul ei află informații, copiii se ajută între ei la teme, țin legătura mai
ușor, pot accesa diferite informații care nu se găsesc la bibliotecă, citesc cărți online. Lumea
este într -o continuă dezvoltare, noi nu le putem interzice copiilor noștri să evolueze.
Respondenții sunt de părere că oamenii sunt într -o continuă evoluție așa cum ar t rebui să fie,
la fel și tinerii. Am putea stabili un program zilnic cu timpul petrecut pe mass -media, un timp
în care copilul își face temele și are nevoie, în care citește o carte, în care se documentează
despre diverse spectacole, urmărește filme. Restri cționarea accesului în cadrul media nu are
niciun fel de efect pozitiv, ba din contra copilul devine agresiv, se închide în sine, odată cu ea
nu reușim decât să îi limităm șansele copilului nostru de a se dezvolta intelectual.
În concluzie, putem spune că părinții sunt conștienți de manipularea exercitată de mass –
media asupra copiilor lor prin modelele pe care le sunt prezentate în diverse articole, reviste,
emisiuni TV. Timpul petrecut de tineri în cadrul mass -media îi determină pe părinții acestora
să își dorescă o relație strânsă cu copiii lor pentru a le fi aproape și a -i îndruma când sunt
manipulați de spațiul media.

71

Concluzii

Înainte de a descrie concluziile legate de rezultatele cercetării , aș dori să adaug câteva
precizări cu privire la limitele acestei cercetări, și anume: deși, nu pot pretinde o validare
completă a instrumentelor, consider că am atins un nivel minim de conștiinciozitate științifică,
care mi -a permis utilizarea acestora în cadrul acestei cercetări.
Obiectivul general al acestei cercetări a vizat determinarea principalilor factori ce
conduc la o influență a mass -media asupra tinerilor.
Concluziile le vom formula în funcție de ipoteze , deoarece cercetarea propriu -zisă a
avut ca punct de plecare ipotezele de lucru.
Ipoteza generală a acestui studiu conform căreia infl uența exagerată prin media
prezintă un risc ridicat în ceea ce privește comportamentul adolescenților și al viitorilor adulți,
se confirmă prin analiza și interpre tarea datelor culese prin intermediul chestionarului și a
focus -grupului. Astfel datele obținute indică o relație de cauzalitate între influența exagerată
prin media și comportamentul tinerilor.
Confirmarea acestei ipoteze reiese în urma analizei datelor c ulese în urma chestionării
subiecților, astfel, în urma rezultatelor cantitative ale cercetării aceștia au resimț it o influență
din partea media; comportamentul tinerilor, a viitorilor adulți fiind unul compromis.
Cea de -a doua ipoteză de lucru, conform că reia: cu cât gradul de imitare de către
adolescenți a vedetelor media crește, cu atât comportamentul social normal al tinerilor este
modificat, se confirmă, întrucât prin datele obținute prin metoda chestionării și cea a
interviului de grup, se observă că tinerii sunt tentați să -și stabilească din a ceastă imitare a
vedetelor publice un stil de viață.
Conform celei de -a treia ipoteze de lucru: dacă tinerii petrec mai mult timp accesând
mass -media, atunci și comportamentul social al tinerilor este mai influen țat, se confirmă,
deoarece ei au tendința să se închidă în sine, să devină introvertiți socializând doar în cadrul
media.
Potrivit următoarei ipoteze de lucru: dacă manipularea prin mass -media crește, atunci
și influența asup ra tinerilor crește, este valid ată, conform datelor analizate reiese faptul că
manipularea prin ma ss-media nu ține cont de vârstă și media nu este singurul mediu unde este
utilizată, deși mass -media ocupă primul loc la manipulare.

72
Conform penul timei ipoteze de lucru analizate : dacă comp ortamentul tinerilor devine
unul identic cu al persoanelor promovate de mass -media, atunci influența asupra tinerilor este
mai vizibilă. Această ipoteză se confirmă deoarece, ne este mai ușor de reperat un
comportament al tinerilor identic cu cel al persoa nelor promovate, facem referire la stilul
vestimentar, limbaj , modul de a se comporta în general.
Ultima ipoteză de lucru: cu cât gradul de accesibilitate al tinerilor la media este mai
ridicat, cu atât influența este mai mare, se confirmă, conform răspuns urilor primite , toți tinerii
chestionați au acces la media ceea ce îi face mult mai vulnerabili la influență.
Astfel, de cele mai multe ori subiecții sunt manipulați cu ușurință fără ca măcar aceștia
să realizeze acest lucru. De asemenea media în toate for mele ei, afectează randamentul școlar,
un viitor profesional ca urmare a incapacității lor de a se mai focusa pe alegerea unui adevărat
model de urmat, în detrimentul mo delelor demne de urmat.
Mai mult decât atât, din datele obținute prin intermediul acest ei cerc etări, observăm că,
urmările influenței media implică nu doar un randament școlar scăzut, dar și lipsa o bservabilă
a socializării propriu -zisă.

73
Bibliografie generală

1. Albulescu, Ion (2003), Educația și mass -media: comunicare și învățare în societatea
informațională , Cluj -Napoca, Editura Dacia.
2. Beciu, Camelia (2011), Sociologia comunicării și a spațiului public , Iași, Editura
Polirom.
3. Bertrand, J. C. (2001), O introducere în presa scrisă și vorbită , trad. de Mirela
Lazar, Iași, Editura Polirom .
4. Cerghit, Ioan (1972), Mass -media și educația tineretului școlar , București, Editura
Didactică și Pedagogică.
5. Chelcea, Septimiu (2006), Opinia publică. Strategii de persuasiune și manipulare ,
București, Editura Economică.
6. Chelcea, Septimiu (2001), Metodologia cercetării sociologice, București, Editura
Economică.
7. Chelcea, Septimiu (2003), Metodologia elaborării unei lucrări științifice, București,
Editura Economică.

8. Coman, Mihai (1999), Introducere în sistemul mass -media , Iași, Editura Polirom.
9. De Fleure, Melvin L. și Sandra Ball -Rokeach (1999), Teorii ale comunicării de masă ,
Iași, Editura Polirom.
10. Dinu, Mihai (2007), Comunicarea: repere fundamentale , București, Editura
Orizonturi.
11. Dominick, Joseph R. (2009), Ipostazele comunicării de masă. Media în era digitală ,
traducere de Mihai Mănăstireanu, Ana -Valentina Florescu și Aura Barica, București, Editura
Comunicare.ro.
12. Fiske, John și John Hartley (2002), Semnele televiziunii , Iași, Editura Institutul
European.
13. Gherghel, Ioan (2009), Forme ale manipulării televizuale , București, Editura Limes.
14. Lakhani, Dave (2009), Persuasiunea – arta de a obține ceea ce vrei, București ,
Editura Amaltea.
15. McQuail, Denis și Windhal Sven (20 01), Modele ale comunicării pentru studiul
comunicării de masă , București, Editura SNSPA.
16. Popa, Dorin (2005), Comunicare și publicitate , București, Editura Triton.

74
17. Rad. I. (2008), Cum se scrie un text științific, Iași, Editura Polirom.
18. Ștefănes cu, Simona (2010), Sociologia comunicării , Târgoviște, Editura Cetatea de
Scaun.
19. Thompson, John B. (2002), Media și modernitatea: o teorie socială a mass -media ,
București, Editura Antet.

Bibliografie online

http://www.isjcj.ro/crei/crei/pdfeuri/formare/module%20IDD/modulul%207/7 -u5.pdf , accesat
la 25 aprilie 2016.
http://study.com/academy/lesson/what -is-mass -media -definition -types -influence -examples,
accesat la 12 mai, 2016
https://ro.scribd.com/doc/12620584/11/Rolul -mass -media -in-formarea -%C5%9Fi –
dezvoltarea -opiniei -publice, accesat la 12 mai, 2016
https://www.acad emia.edu/4707562/MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPI
NIEI_PUBLICE_MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE_A_OPINIEI_PUBLICE,
accesat la 14 mai, 2016
http://www.revistadesociologie.ro/pdf -uri/nr.3 -4-2008/Art%208 -Schifirnet.pdf, accesat la 14
mai, 2016
http://www.c omunicare.codoban.ro/Relatii%20Publice.pdf, accesat la 15 mai 2016
http://www.psihologiaonline.ro/download/carti/C001_Tehn_manipTV.pdf, accesat la 15 mai,
2016
http://ekphrasis.accentpublisher.ro/files/articles_content/313/1%20RTSC%209.pdf, accesat la
12 m ai, 2016
https://www.semperfidelis.ro/e107_files/public/1321443217_1234_FT36781_tehnici_de_man
ipulare.pdf, accesat la 18 mai, 2016
http://www.energygrid.com/media/2003/09ap -manipulation.html, accesat la 18 mai, 2016
http://www.isjcj.ro/crei/crei/pdfeuri/formare/module%20IDD/modulul%207/7 -u5.pdf, accesat
la 19 mai, 2016
http://www.scritub.com/jurnalism/Massmedia -ca-factor -de-influen22963.php, accesat la 19
mai, 2016

75
http://www.scritub.com/jurnalism/Importanta -si-rolul -massmedia -75424.php, accesat la 10
mai 2016
http://www.scritub.com/jurnalism/Massmedia -ca-factor -de-dezvolt42843.php, accesat la 11
mai, 2016
https://ro.scribd.com/doc/63306803/Mass -Media -in-Educatie -Efecte -Pozitive -Si-Efecte –
Negative, accesat la 21 mai, 2 016

76
Anexe

Anexa I

Operator: Ioan Ana -Maria
Data:
Locul:
Ora:
Focus grup

1. Cât timp petrec copiii dvs. accesând mass -media?
2. Ați observat modificări de comportant la copiii dvs.?
3. Ce măsuri ați luat pentru a diminua timpul petrecut de copiii dvs. accesând mass –
media?
4. Cum credeți că ați putea diminua efectele influenței mass -media asupra copiilor dvs.?
5. Considerați că mass -media exercită manipulare asupra copiilor dvs,?
6. Ar trebui restricționată accesibilitatea copiilo r dvs. în cadrul utilizării mass -media?

77
Anexa II
Chestionar

Q.1. Gen…………………………………..
Q.2. Vârstă……………………………….
Q.3. Mediu de proveniență………..
Q.4. Aveți acces la mass -media?
a) Da.
b) Nu.
c) NS/NR.
Q.5. Ce instrumente utilizați pentru a accesa mass -media?
a) TV.
b) Radio.
c) Laptop.
d) Tabletă.
e) Smartphone.
f) Altele…
g) NS/NR.
Q.6. Cât timp alocați utilizării mass -media?
a) 1-3 ore pe zi.
b) 1-5 ore pe zi.
c) 5-10 ore pe săptămână.
d) 15 -20 ore pe săptămână.
e) 30 -40 ore pe lună.
f) Peste 40 de ore.
g) NS/NR.
Q.7. Care sunt cele mai des accesate mijloace de comunicare în masă?
a) Ziare.
b) Reviste.
c) Programe TV.
d) Bloguri.
e) Altele……..
f) NS/NR.
Q.8. Sunteți pasionat/ă de modă?

78
a) Da.
b) Nu.
c) NS/NR.
Q.9. Există în mediul public o persoană pe care o admirați?
a) Da.
b) Nu.
c) NS/NR.
Q.10. Ce anume v -a determinat în alegerea făcută?
a) Aspectul fizic.
b) Caracterul.
c) Stilul vestimentar.
d) Comportamentul.
e) Limbajul.
f) Nivelul de cultură.
g) Gradul de popularitate.
h) NS/NR.
Q.11. Ce aspecte din comportamentul vizat ați preluat?
a) Comportament.
b) Stil vestimentar
c) Atitudine.
d) NS/NR.
Q.12. Accesarea diferitelor articole vă influențează percepț ia asupra propriei persoane?
a) Da.
b) Nu.
c) NS/NR.
Q.13. În relație cu ceilalți vă considerați mai important datorită accesului la mass -media?
a) Da.
b) Nu.
c). NS/NR.
Q.14. Accesarea spațiului virtual creează o stare de bine?
a) Da.
b) Nu.
c) NS/NR.
Q.15. Interacțiunea repetată cu mass -media creează dependență?

79
a) Da.
b) Nu.
c) NS/NR.
Q.16. Vă simțiți manipulați de mass -media?
a) Da.
b) Nu.
c) NS/NR.