Portretul profesorului ideal. [631759]

Profesionalizarea pentru cariera didactica

Introducere

„…nici o profesiune nu cere posesorului ei atâta competență,
dăruire și umanism ca cea de educator, pentru că în nici una nu
se lucrează cu un material mai prețios, mai complicat și mai
sensibil decât este omul în devenire […] Ancorat în prezent,
întrezărind viitorul și sondând dimensiunile posibile ale
personalității, educatorul instruiește, educă, îndeamnă, dirijează,
cultivă și organizează, corectează, perfecționează și evaluează
neîncetat procesul formării și desăvârșirii calităților necesare
omului de mâine”
(D. Salade , 65, p. 188 -190).

,,Meseria de profesor este o mare și frumoasă profesiune, care nu
seamănă cu nici o alta, o meserie care nu te părăsește seara
odată cu hainele de lucru . O meserie aspră și plăcută, umilă și
mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu
este permisă, unde pregătirea excepțională este abia
satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, care te
dispersează și exaltă, o meserie în care a ști nu înseamnă nimic
fără emoție, în care dragostea e sterilă fără forța spirituală, o
meserie când apăsătoare , când implacabilă, ingrată și plină de
farmec” (apud A. Chircev , R. Dăscălescu, D. Salade , Contribuții la
orientarea școlară și profesională, p. 135 )

„A fi educator nu înseamnă a exercita o meserie,
înseamnă a îndeplini o misiune, a face un apostolat” .
( G. Mialaret ).

Activitatea nr. 1:

Conturați figura /profilul unui cadru didactic
întâlnit pe parcursul anilor de studiu explicând ce
anume v-a impresionat , marcat la acel personaj .

(Timp 10 min .)

Ion Al. Dumitru (2007 , pp.15-20) consideră că
profesionalizarea didactică presupune raportarea la mai multe
tipuri de standarde :
•standarde de natură instituțională, cu referire la instituțiile
abilitate să formeze personalul didactic, la modul cum trebuie
realizat, gestionat și condus programul de formare inițială și
continuă a profesorilor ;
•standarde de natură curriculară care, la rândul lor, se
referă la obiectivele programelor de pregătire a profesorilor
(standarde de finalități), la conținutul acestor programe
(standarde de conținut), la durata necesară formării inițiale a
personalului didactic (standarde de timp necesar sau standarde
de credit) ;

•standarde instrucționale, care vizează formele și
modalitățile de organizare și desfășurare a pregătirii
teoretice și practice a profesorilor, strategiile, metodele și
tehnicile utilizate în programele de formare inițială și continuă
a personalului didactic, care să conducă la formarea
competențelor necesare exercitării profesiei didactice ;
•standarde de evaluare și certificare a competenței didactice
și a nivelului acesteia care fac referire la calitatea prestației
didactice, la progresul în cariera didactică, certificându -le.

•E. Păun (2002 ) consideră că profesionalizarea
didactică este „un proces de formare a unui
ansamblu de capacități și competențe într -un
domeniu dat, pe baza asimilării unui sistem de
cunoștințe (teoretice și practice), proces controlat
deductiv de un model al profesiei respective ”.

Dimensiunile profesionalizării :
profesionalizarea presupune descrierea (sau
elaborarea) „identității profesionale astfel încât să fie
generat la final un set de cunoștințe și competențe
descrise și structurate într-un model profesional
(standarde profesionale) care se asimilează
sistematic și pe baze științifice” ;
profesionalizarea solicită și un efort corespunzător de
legitimare a profesiei didactice în câmpul activităților
și profesiilor sociale prin elaborarea unui model al
profesiei didactice .

1.
•CULTURA PROFESIONALA
2.
•STATUTUL, ROLUL ȘI FUNCȚIILE PROFESORULUI
3.
•COMPETENȚELE PROFESORULUI
4.
•FORMARE INIȚIALA SI CONTINUA A CADRELOR
DIDACTICE
4.
•PROFESIA DIDACTICA – VOCAȚIE SAU MISIUNE

Cultura profesională poate fi definită drept un ansamblu specific de valori, credințe
conducătoare, reprezentări, înțelesuri, căi de gândire împărtășite de membrii unui grup
profesional, ca urmare a unei educații comune, care determina modurile în care aceștia se vor
comportă în exercitarea profesiunii respective și care sunt transmise noilor membrii drept
corecte .
În repertoriul de profesii, profesia de cadru didactic și-a câștigat un loc de frunte, mai ales în
societatea contemporană, dat fiind rolul educației în și pentru societate .
Caracterizată drept o clasă de activități specifice, profesia este menita sa reflecte :
• Cunoștințe teoretice înalt specializate, de un nivel elevat și o metodologie caracteristică de
instrumentalizare în practică ; din aceasta perspectiva, solicitându -se inițiativa și creativitate ;
• Formare specializata, de nivel universitar, cu dominanta științifica, dar și cu o componenta practica
însemnata ;
• Caracter ,, altruist” adecvat nevoilor si intereselor unor ,,ținte” clar identificate ( indivizi, grupuri,
organizații ) ;
• Un statut social bine definit – recunoaștere socială în domeniul respectiv ;
• Un sistem propriu de valori, transmis prin formarea specializată și respectarea codului deontologic
specific ;
• Integrarea practicii în profesiune cu cercetarea și formarea ;
• Inserția socială prin intermediul asociațiilor si organizațiilor profesionale – garantarea status -ului social;
• Solidaritate de grup profesional – formarea comuna, aderenta la teorii, doctrine si metodologii comune.
• Dezvoltarea culturii profesionale autentice este dependenta, in mare măsură, în cadrul organizațional.

Statut = comportamente adoptate de o persoană în chip legitim față de sine, în
virtutea funcției ocupate de cei care interrelaționează social și profesional .
Statutul exprima :
•persoana ca membra a societății ;
•îndatoririle, drepturile si obligațiile persoanei

Studiul științific al statutului persoanei trebuie sa includă:
•cercetarea poziției economice reale a persoanei;
•situația politico -juridica;
•caracterizarea profesionala;
•statutul cultural;
•poziția sociala a familiei persoanei date si poziția ei in familie.

Conceptul de profesor reprezintă toți specialiștii investiți ca educatori, ca formatori în
învățământul de toate gradele. El include toate funcțiile de: educator, profesor, cadru didactic,
maistru, profesor de liceu sau universitar care alcătuiesc resursele umane ale corpului
didactic.
Modelul etic demn al profesorului constituie temeiul educării morale. Profesorul nu este
numai un instructor profesional, un formator informațional ci este și un modelator uman, etic
și cetățenesc al noilor

Rol = comportamente permise de cei cu care interrelaționează social și
profesional de la cel ce îndeplinește o anumită funcție (un anumit statut)

Primele informații despre profesor și rolul său datează din antichitate . Aceste
informații iau forma unor considerații și reflecții legate de necesitatea și
importanța educației, referindu -se la pregătirea intelectuală, la educația morală și
la abilitățile necesare educatorului pentru a obține rezultate .
Aceste preocupări au fost recuperate și valorificate în renaștere și dezvoltate
în epoca modernă .

Coordonatorii Enciclopediei Internaționale a Educației (The International
Encyclopedia of Education ) au descris trei înțelesuri majore ale expresiei „rolul
profesorului ”:
1. Rolul profesorului înțeles drept comportament .
2. Rolul ca poziție socială .
3. Așteptările cărora profesorul trebuie să le facă față

În procesul de instruire și educare a copiilor – rolul educatorului
este unul foarte important – el a fost investit de societate cu rolul de
a educa noua generație, de a o umaniza, de a o forma, și modela .
Educatorul este totodată și un formator de opinie și nu doar un
tehnician al prelucrării și transmiterii de cunoștințe .
Profesorul este interfața între sistemul educativ și educat .
Tot el este responsabil de aplicarea cerințelor sistemului
educațional .

Influența educativă a cadrelor didactice este foarte importantă
deoarece :
asigură îmbogățirea elevilor cu cunoștințe,
îi formează din punct de vedere intelectual,
le dezvoltă procesele de cunoaștere, gândire independentă .

Funcții ale profesorului :
Profesorul, ca organizator al învățării
Profesorul, ca educator
Profesorul, ca partener al educației
Profesorul, ca membru al corpului profesoral
Profesorul, ca expert al actului de predare -învățare
Profesorul, ca agent motivator
Profesorul, ca lider
Profesorul în ipostaza de consilier
Profesorul, ca model
Profesorul , ca profesionist reflexiv
Profesorul, ca manager

Activitatea nr. 2:

Prezentați în paralel o listă cu zece calități versus
zece defecte posibile ale unui cadru didactic
(timp : 10 min)

Definiție : prin competență se înțelege capacitatea cuiva de a
soluționa corespunzător o problemă, de a lua decizii potrivite,
de a îndeplini o misiune sau de a practica o profesie în bune
condiții și cu rezultate recunoscute ca bune .

Competent = este considerat omul bine informat,
recunoscut pentru capacitatea de a face ceea ce face așa cum
trebuie, de a emite păreri și aprecieri în cunoștință de cauză .

Competența se probează prin cunoștințe temeinice, prin
priceperea și abilitatea de a se folosi de ele în desfășurarea
unei anumite activități (profesionale, sociale, culturale,
sportive etc) și de a obține rezultate apreciate de cei din jur.

Într-o sinteză, Diaconu (2002 ) prezintă principalele atribuții (competențe) pe care le are un profesor eficient :
• stabilește cu claritate obiectivele educative pe care urmează să le realizeze ;
• prezintă elevilor performanțele cele mai înalte la care ei se așteaptă să se ridice în realizarea
diferitelor activități școlare ;
• identifică și concepe activități de învățare relevante pentru contextele reale de viață ale elevilor ;
• este preocupat de selectarea unor strategii de instruire și materiale de învățare adecvate vârstei,
pregătirii anterioare, valorilor culturale și nevoilor individuale de educație a elevilor ;
• creează și menține în sala de clasă un climat care favorizează învățarea . Motivația intrinsecă a
acesteia, dorința de a realiza sarcinile de lucru propuse ;
• stimulează interacțiunea socială a elevilor în discutarea și realizarea diverselor activități de
învățare, oferă structuri de lucru care ghidează activitatea de învățare și conduita elevilor în timpul
lecției ;
• facilitează prelucrarea sau procesarea intelectuală a informațiilor, punându -i pe elevi să
stăpânească esențialul dintr -un material de studiu, ceea ce implică și din partea profesorului o
capacitate de esențializare a informațiilor ;
• propune elevilor sarcini școlare incitante, interesante, de natură să stimuleze dezvoltarea lor
intelectuală ;
• realizează o continuă monitorizare a progreselor obținute de elevi în realizarea obiectivelor
educative (M. Diaconu, 2002 , p. 28-29).

Peda gogia clasică: elevii se adaptează
la profesor
– Școala tr adiționa lă tip u niformă
– Școala conservatoare
– Școala pent ru elevul modal, de mijloc Ped agogia modern ă: profesorul se
adaptează la elevi
– Școală în schimbare
– Școala pentru toți și p entru fiecare
– Școală inclusivă
Competențe nucleu:
– de tra nsmitere
– de repetiție
– de per suasi une Competențe nucleu:
– interact ivitate
– sociabilitate
– comunicare
– strate gii alter native
Componente ale p rofes ionali zării în c ariera didactică:
să stăpâneas că metodologia și conținu turile predării
să știe c um învăță elevii și să construias că experi ențe de învățare
să cunoască st rategii eficiente de manage ment al grupurilor de elevi
să asigure succesul școlar, social, civic și personal pentru toți elevii
să utilizeze tehnologiile moderne în predare și învățare
să colaboreze cu familia și comunitatea, pentru realizarea unui mediu pozitiv de
învățare
să fie practicieni reflexivi

Un alt model
(Léopold Paquai
și Marie -Cécile
Wagner, apud R.
Iucu, 2004) pune
în discuție
profesorul
„profesionist ”
în învățământ:

Competențe de
specialitate
Competențe
psihopedagogice
Competențe psihosociale
și manageriale

Competența profesional -științifică :
•abilități cognitive necesare pentru procesarea informațiilor;
•informații științifice selectate, actualizate, exacte;
•capacități de vehiculare a cunoștințelor;
•experiență didactică flexibilă;
•capacitatea de recurs la strategii rezolutive variate;
•aptitudini necesare pentru cercetare și experimentare;
•strategii creative;
•operații mentale flexibile și dinamice;
•capacitate de transfer și aplicare a cunoștințelor;

În sinteză, Jinga (1998 ) arată că în competența profesional -științifică sunt cuprinse
următoarele trei capacități principale : cunoașterea materiei ; capacitatea de a stabili legături
între teorie și practică ; capacitatea de înnoire a conținuturilor în consens cu noile achiziții
ale științei domeniului (dar și din alte domenii) (I. Jinga, 1998 , p. 81).

Competență psiho -pedagogică este asigurata de ansamblul de
capacități necesare pentru ,, construirea “diferitelor componente ale personalități
elevilor .
Ea cuprinde :
•capacitatea de a determina gradul de dificultate al materialului de învățare ;
•capacitatea de a face materialul de învățare accesibil prin găsirea celor mai adecvate
metode si mijloace ;
•capacitate de înțelegere a disponibilităților interne ale elevilor;
•creativitate în activitatea instructiv -formativă;
•capacitatea de a crea noi modele de influențare instructiv -educativa, î n funcție de
cerințele fiecărei situații educaționale.
•atitudine stimulativă, energică, creativă;
•tact pedagogic (organizarea conștientă, controlată, a propriului demers pedagogic și
capacitatea de restructurare “din mers” a acestuia, în funcție de variabilele nou
survenite pe parcursul derulării procesului instructiv -formativ) ;
•spirit metodic și clarviziune în activitate .

•În competența psiho -pedagogică un rol important îl au
aptitudinile psiho -pedagogice . „Aptitudinile pedagogice –
consemnează Mitrofan (1988 ) – sunt modele de acțiune
pedagogică, interiorizate și generalizate , formarea și
dezvoltarea lor depinzând de însăși organizarea și
desfășurarea activității de învățare a profesiunii de cadru
didactic” (Mitrofan, 1988 , p.51).

•Trăsăturile aptitudinilor pedagogice sunt incluse în următoarele
două componente esențiale ale competenței psiho -pedagogice :
1.educaționalizarea proceselor și fenomenelor psihice ale
profesorului (în special, a celor cognitive)
2.măiestria pedagogică

Educaționalizarea
fenomenelor și proceselor
psihice
•Spiritul de observație
•Atenția
•Memoria
•Creativitatea
•Empatia
Măiestria pedagogică
•Capacitatea de instruire
•Cunoașterea de sine
•Cunoașterea elevului
•Atașamentul față de elev
•Autoritatea și exigența
•Tactul pedagogic
•Aptitudinile educative

Competența psihosocială este reprezentata de ansamblul de
capacități necesare optimizării relațiilor interumane .
Relațiile interpersonale + Reprezentările sociale

•capacitatea de a conduce grupul de elevi;
•capacitatea de a cunoaște elevii;
•capacitatea de a evalua corect performanțele școlare;
•capacitatea de a stabili fără dificultate relații interpersonale adecvate cu elevii;
•capacitatea de adaptare la roluri diverse;
•capacitatea de comunicare eficientă atât cu grupul cât și cu elevii, separat;
•abilități de adecvare a forței/autorității la situațiile educaționale concrete (varierea
raportului libertate -autoritate, indulgență -exigență în funcție de specificul situațiilor
apărute);
•disponibilități de adaptare la variate stiluri educaționale;
•entuziasm, înțelegere, prietenie.

Activitatea nr. 3:

Realizați o comparație între componența
profesional -științifică, cea psihopedagogică și
cea psihosocială .

Formarea inițială a personalului didactic, indiferent de legislația în
vigoare, trebuie să cuprindă pe lângă pregătirea de specialitate și..:

•O pregătire psihologică prin care să se creeze condițiile cunoașterii și
autocunoașterii autentice, să se creeze înțelegerea locului și rolului
personalității In lume ;

•O pregătire pedagogică în baza căreia cel care dorește să îmbrățișeze
cariera didactică să fie în măsură să cunoască, să înțeleagă și să aplice
filozofia educației, să-și formeze un bagaj de cunoștințe, priceperi și
deprinderi pentru a aplica teoriile curriculare, teoriile evaluării, teoriile
instruirii, metodologia didactică pentru a-și forma o competență psiho –
pedagogică .

•Certificarea pentru profesia didactică se poate obține la două
niveluri, respectiv :
•a). Nivelul I (inițial) : acordă absolvenților de studii
universitare dreptul să ocupe posturi didactice în
învățământul preuniversitar obligatoriu , cu condiția acumulării
unui minimum de 30 de credite transferabile din programul de
studii psihopedagogice ;

NIVEL I – FORMARE PSIHOPEDAGOGICA INIȚIALĂ

1. PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI 5 credite an I, sem I
2. I.A.C . 2 credite an I, sem II
3. PEDAGOGIE I 5 credite an II, sem I
(Fundamentele pedagogiei + Teoria și metodologia curriculum -ului)
4. PEDAGOGIE II 5 credite an II, sem II
(Teoria și metodologia instruirii + Teoria și metodologia evaluării)
5. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI 3 credite an III, sem I
6. DIDACTICA SPECIALITĂȚII – A (monospecializare) 5 credite an III, sem I
7. DIDACTICA SPECIALITĂȚII – B (dublă specializare) 5 credite an III, sem I
8. PRACTICA PEDAGOGICĂ A (monospecializare) 5 credite an III, sem I+II
9. PRACTICA PEDAGOGICĂ B (dublă specializare) 5 credite an III, sem II
10. EXAMEN DE ABSOLVIRE (specializarea A) 5 credite an III, sem II

•b). Nivelul II (de aprofundare) : acordă absolvenților de
studii universitare dreptul să ocupe posturi didactice în
învățământul liceal, postliceal si universitar , cu satisfacerea a
două condiții :
acumularea unui minimum de 60 de credite transferabile
din programul de studii psihopedagogice ;
absolvirea unui program de master în domeniul diplomei
de licență .

NIVEL II – FORMARE PSIHOPEDAGOGICA INIȚIALĂ

1. PSIHOPEDAGOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR 5 credite an I, sem I
2. CONSILIERE ȘI ORIENTARE 5 credite an I, sem II
3. SOCIOLOGIA EDUCAȚIEI 5 credite an I, sem I
4. DIDACTICA DOMENIULUI ȘI DEZVOLTĂRI ÎN DIDACTICA SPECIALITĂȚII (ÎNVĂȚĂMÂNT
LICEAL , POSTLICEAL, UNIVERSITAR) 5 credite an II, sem I
5. PROIECTAREA ȘI MANAGEMENTUL PROGRAMELOR EDUCAȚIONALE
5 credite an II, sem II
6. PRACTICA PEDAGOGICĂ 5 credite an II, sem II
7. EXAMEN DE ABSOLVIRE NIVEL II 5 credite an II, sem II

Observație : La nivelul II al modulului psihopedagogic se pot înscrie doar masteranzii care
urmează un master în același domeniu de licență .

Formarea continuă a personalului didactic implică:
•Această activitate se realizează prin parcurgerea mai multor programe
oferite mai ales prin departamentele specializate ale universităților .
Formarea continuă este coordonată de MEN și se realizează prin
unități de învățământ, case ale corpului didactic, centre, instituții și
alte forme instituționalizate pentru pregătirea și perfecționarea
personalului de conducere, îndrumare și control .

•Perfecționarea prin definitivare și grade didactice

•Programe de conversie profesională
https ://www .edu.ro/sites/default/files/_fi %C8%99iere/Invatamant –
Preuniversitar/ 2016 /resurse %20umane/formarea %20continua/OM %205561 _2011 %20Metodol
ogie %20privind %20formarea %20continu %C4%83%20a%20personalului %20din%20%C3%AEn
v%20preuniv .pdf

•,, Cel ce -si domina poporul prin adevărul cuvintelor sale,
cu toate greutățile si amărăciunile, va fi urmat (…).Ca si
cel care făurește sentimentul măreției”
(Antoine de Saint –Exupery )

Activitatea nr. 4

Comentați următoarele citate:

Profesor îți este orice om de la care poți să înveți ceva.
Nicolae Iorga

Un profesor este o persoană care vorbește în somnul
altcuiva .
W.H . Auden

Un profesor este cineva care se face treptat inutil.
Thomas Carruthers

Competența profesorului:
totalitatea
capacităților
(cunoștințelor
și
aptitudinilor)
unui profesor.
Performanța profesorului :
constă în ceea
ce face mai
mult, decât
ceea ce poate
face.
Eficiența
depinde de
competența,
performanțele
dar mai ales de
răspunsurile
elevilor.
Productivitatea:
contribuția pe
care o aduc
profesorii față
de câștigurile
în procesul
învățării
elevilor pe
parcursul a mai
multor,
semestre, ani
de studiu.
Profesionalis
mul
creștere și
dezvoltare
continuă ca
profesionist,
reflectarea
asupra
eficienței
propriei
productivități
ca profesor și
îmbunătățirea
acesteia când
este necesar.

Identificati

trasaturile

de caracter ale
fiecarui

membru, dar si rolul
ideplinit

Activitatea nr. 5:

Realizați un eseu structurat pe tema:
Portretul profesorului ideal.

Țineți cont de următoarele caracteristici : rolurile și
statusul unui profesor (îndatoriri și drepturi),
profilul de competență al profesorului, talentul –
măiestria vs știința ;

•În baza unor cercetări experimentale, N. Mitrofan (1988 , pp.166 –
169 ) a identificat trăsăturile necesare exercitării profesiunii
didactice, realizând o psihogramă .
•Fiecare cerință este notată cu un număr de la 1 la 4, ce poartă o
anumită semnificație (1 – absolut necesară, 2 – necesară, 3 –
contraindicații nete, 4 – contraindicații relative) .
•Fără a citi scala de scorare , încercați să acordați puncte (de la 1 la
4), prin raportare la calitățile propuse, așa cum considerați că vă
„vedeți” Dvs (prin prisma posibilităților Dvs de realizare) .
Comparați apoi scala realizată de Dvs. cu cea standard .
•Ce constatați?

În loc de încheiere…
www.youtube.com /watch ?v=jnDb4Lh
vtlI

VA MULTUMESC!