ANALIZA COMPARATIVĂ A METODELOR DE ANALIZĂ DE INTELLIGENCE [631660]

ANALIZA COMPARATIVĂ A METODELOR DE ANALIZĂ DE INTELLIGENCE

Aldea Valentin – M7

1
CUPRINS

INTRODUCERE

Cap.1 INTRODUCERE ÎN DOMENIUL ANALIZEI DE INTELLIGENCE

1.1 Ce este intelligence -ul ?
1.2 Ce este Analiza de Intelligence ?
1.3 Profilul analistului de intelligence

Cap. 2 METODELE DE ANALIZĂ UTILIZATE ÎN INTELLIGENCE

2.1 Etape ale procesului de analiză
2.2 Metodele de analiză utilizate de analiștii de informații
2.3 Limite în analiza de intelligence

Cap. 3 ANALIZA COMPARATIVĂ A METODELOR DE ANALIZĂ – Fluxul
imigranților Europa

3.1 Prezentarea contextului
3.2 Aplicarea metodei ipotezelor concurente și metodei scenariilor
3.2.1 Prezentarea rezultatelor obținute prin aplicarea celor două metode

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
Cap.1 INTRODUCERE ÎN DOMENIUL ANALIZEI DE INTELLIGENCE

Ca o importantă componentă a activității de i ntelligence, analiza informațiilor
reprezintă în perioada actuală un aspect strategic și dinamic a l serviciilor de informații.
Având în vedere contextul mondial actual, în care regăsim zilnic lupte pentru resurse
naturale, atentate teroriste și amenințări reciproce între marile puteri , prelucrarea analitcă a
informațiilor obținute a devenit foarte importantă. Astfel, în prezent, domeniul analizei de
intelligence este unul dinamic și într -o continuă reorganizare, eforturile investiționale ale
serviciilor în pregătirea resurselor umane spe cializate pe acest palier fiind ridicate.

1.1 Ce este intelligence -ul ?

În lipsa unei definiții exacte sau a unui cuvânt echivalent în limba română , care să
cuprindă întreaga semnificație a conceptului de intelligence, termenul a fost împrumutat ca
atare și introdus în limbajul specific. Prin urmare , am putea da o defini ție intelligence -ului în
care să spunem că reprezintă acțiunea de culegere, preluc rare și interpretare a informațiilor ce
are ca scop informarea beneficiarilor în vederea adoptării unor decizii pentru a asigura
menținerea stării de securitate a unui obiectiv sau stat .1
Chiar dacă conceptul de intelligence a apărut relativ recent, activitatea de culegere și
prelucrare a informațiilor a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri, așa cum ne
demonstrează și scrierea generalului chinez Sun Tzu , “Arta Războiului ”, apărută în secolul
VI î.Hr., în care vorbește despre tactici și strate gii militare .
Termenul de intelligence, uzitat frecvent în limbajul de specialitate privind
securitatea, nu are o definiție unică, clară, unanim acceptată de către toți teoreticienii și
practicienii din domeniu. Astfel, fiecare autor care folosește term enul, definește ceea ce
înțelege el prin intelligence , cititorul fiind nevoit să se adapteze la semnificația atribuită de
cel care a scris, existând, de multe ori, confuzii în înțelegerea procesului .
Încă din anul 1946, Sherman Kent , fondatorul comunității de informații americane, a
semnalat o confuzie asupra termenului intelligence : „În condițiile date, este surprinzător
faptul că nu există mai multe puncte de vedere convergente și nu se diminuează confuzia cu
privire la sensul termenilor de bază. S -ar păr ea că dificultatea principală este legată de însuși

1 Ionel Nițu, Analiza de intelligence: o abordare din perspectiva teoriilor schimbării , Editura Rao, București,
2012, p. 22.

3
cuvântul intelligence, care a ajuns să semnifice atât activitatea persoanelor angrenate în acest
domeniu, cât și produsul activității lor” .2
Confuzia apărută cel mai des este între intelligence și informație. Termenul de
informație reprez intă, conform dicționarului explicativ al limbii române , „comunicare, veste,
știre care pune pe cineva la curent cu o situație; lămurire asupra unei persoane sau asupra
unui lucru; totalitatea materialului de inform are și de documentare; izvoare, surse ”.
Informațiile pot fi preluate ca atare, fără a fi verificate și evaluate, pot reprezenta doar
niște zvonuri, sau pot fi chiar false , în timp ce activitatea de intelligence presupune în primul
rând verificarea, din ma i multe surse, a veridicității datelor culese, prelucrarea și interpretarea
acestora, ast fel încât persoana care beneficiază de acestea să primească un plus de cunoaștere ,
în baza căreia poate adopta anumite decizii strategice. Așadar, intelligence poate însemna
informație, dar informația nu poate însemna intelligence.3
Caracteristic ile de bază a le intelligence -ului sunt reprez entate de caracterul secret al
acestei activități și de faptul că poate fi produs doar de către structurile de informații ale unui
stat. Toate acestea demonstrează clar diferența dintre noțiun ea de intelligence și cea de
informație .
Scopul intelligence -ului este de a informa autoritățile cu atribuții în domeniul
securității naționale. Intelligence -ul aduce acea cunoaștere caracteristică pe care un stat
trebuie să o dețină privind : mediul strategic, alte state , și actorii non -statali ostili; pentru a se
asigura că obiectivul său nu va avea de suferit, și nici acțiunile sale nu vor eșua din cauză că
oamenii politici și militari plănuiesc, hotărăsc, și acționează în ignoranță. Intelligence -ul
înseamnă producerea de informații nepărtinitoare cu privire la riscurile, pericolele și
amenințările la adresa sec urității naționale, dar și culegerea de informații despre șansele sau
oportunitățile pentru dezvoltarea intereselor naționale. Cu cât informațiile sunt mai corecte și
transmise în timp util, cu atât mai puține resurse vor fi folosite pentru îndeplinirea în mod
eficient a obiectivelor și a politicilor naționale de securitate. 4
Conform lui Schreier, „faptul că statele și actorii non -statali ostili caută să disimuleze
intențiile, planurile, capacitățile și alte informații față de alte state și actori, și să s e angajeze
în dezinformare, negare, înșelăciune, subminare și alte activități conspirative, constituie o
nevoie pentru o organizatie națională cu atribuții în domeniul securității, capabilă ca prin

2 Sherman Kent, Prospects for the National Intelligence Service, variantă PDF, Yale Review, 1946, p. 117.
3 Cristian Niță, articol: O încercare de definire a termenului „intelligence ”, Revista Română de Studii de
Intelligence Nr. 1 -2, decembrie 2009, București, pp. 48 -50.
4 Fred Schreier, Transforming Intelligence Services , 2010, Viena, p. 23.

4
însărcinare să descopere ceea ce est e ținut secret sau asc uns, și să culeagă informații ce nu pot
fi procurate mai ușor, mai sigur, sau mai ieftin de orice altă organizație sau mijloace. ”
În plus , pe lângă colectarea de informații serviciile contribuie prin5:
– Susținerea actului decizional și procesul ui de emitere a politicilor naționale – pentru
decizional i, activitatea de intelligence este esențială pentru a stabili ce este de făcut, și
pentru a hotărî care dintre variante le, pași i și soluțiile găsite, pot fi cele mai potrivite
pentru îndeplinirea scopului propus, a obiectiv ului de securitate dar și pentru
susținerea politic ii extern e adoptată de către propriul stat, având obiectivul de a
garanta protecția și siguranța poporului , și de a apăra comunitatea și independența
locuitorilor să i.
– Garantarea preveniri i din timp a beneficiarilor – activitatea de intelligence are ca
scop să susțină în orice moment decizionalii , poporul , și organele sale de apărare
pentru a împiedica să fie luate prin surprindere din punct de vedere strategic , prin
previzionarea unor eventuale crize, și prin identificarea unor posibile surprize , riscuri,
primejdii , amenințări sau a gresiuni în avans. Analiza previzională, concludentă și
transmisă în timp util, referitoare la pericolele iminente și potențiale, este o condiție
valor oasă pentru a mări puterea unui stat .
– Asistența la buna conducere – prin punerea la dispoziție a unor date exacte , critice ,
care scot în evidență vulnerabilitățile naționale, dar și punctele slabe și greșelile de
conducere . Prin a naliza obiectivelor se dorește demonta rea prejudecăților unui
decizional și chiar demonstrarea, dacă este cazul, că politica pe care acesta a adoptat -o
nu este viabilă . Este necesar ca structurile de informații să aducă la cunoștința
beneficiarului exact ce acesta are nevoie să cunoască, nu doar ceea ce acesta ar dori s ă
audă .
– Garantarea expertizei pe termen lung – prin atribuirea de competență exclusivă unor
alte autorități naționale în domenii importante pentru s iguranța națională, prin livrarea
de cunoștințe ce fac referire la desfășurarea probabilă a mediul ui strategic și la
competențele adversarului, cu obiectivul de a verifica regulat și de a a justa permanent
interesele la nivel național , politicile naționale de securitate, strategi a de securitate
națională și strategia m ilitară.
– Susținerea management -ului de criză național și internațional – cele mai însemnate
aporturi ale activității de intelligence sunt de conspirarea planurilo r rivalilor sau

5 Ibidem, pp. 24 -25.

5
posibililor adversari, prognozarea riscurilor, pericolelor și instabilităților, precum și a
circumstanțelo r în care acestea apar, împreună cu divulgarea tuturor căilor și
metodelor folosite în conflict, dar și acordarea unor instrucțiuni pentru a progresa și a-
și îmbunătăți tactica .
– Susținerea apărării statului, iar dacă este cazul a operațiunil or de luptă – activitatea
de informații este necesară pentru organizarea unei bune apărări și vine în sprijinul
cercetării ș i dezvoltării în acest domeniu și ajută chiar și în p rocurarea echipamentului
militar . Așadar, sp rijinirea activității de intelligence este indispensabilă pentru
fundamentarea deciziilor și atingerea obiectivelor propuse.
– Păstrarea și apărarea secretelor – Esența activității de informații este păstrarea
confidențialității . Serviciile de informații trebuie să păstreze identitatea surselor,
practicilor, căilor, intențiilor și a cunoștințelor utilizate pentru desfășurarea activității
și atingerea obiectivelor.
Toate serviciile de informații au, în general trei funcții de bază: c ulegerea , ana liza, și
contrainformațiile6. Acțiunile externe, sub acoperire , sunt realizate în general de către
serviciile de informații externe.
Culegerea este piatra de temelie a intelligence -ului: obținerea de date și informații
constituie baza pentru un intellligence performant și pentru crearea de noi cunoștințe. Fără
colectare, intelligence -ul ar fi doar o muncă de presupunere. Procesul de co lectare implică
surse deschise, surse conspirate și secrete, cum ar fi spioni, agenți, și dezertor i care furnize ază
informații c e nu pot fi obținute în alt mod, dar și un număr de tehnici secrete de colectare
printr -o varietate de metode și mijloace .
Analiza reprezintă evaluarea, examinarea de date și informații ale tuturor surselor, și
transformare a lor în produse de informații. Dacă colectarea este în prezent realizat ă tot mai
mult de tehnologii avansate , analiza încă mai reflectă per spicacitatea și aportul minții
umane. Nicio cantitate de date și informații nu poate substitui un analist eficient c are este în
măsură să discearnă partea ascunsă sau semnificația operațională a unui eveniment, acțiune,
sau tendință care poate fi pierdut ă într -o masă de informații neclare și contradictorii. Analiza
și evaluarea au loc la toate nivelurile procesului de intelligence și pot conține date dintr-o
singură sursă sau din mai multe surse.
Contrainformațiile au ca obiectiv dezvăluirea intențiilor și acțiunilor desfășurate de
serviciile de informații externe împotriva unui stat, prin acțiuni de spionaj.

6 Ibidem, pp. 25 -26.

6
Evaluarea este ultima etapă a procesul ui de analiză, care include toate sursele de
informații, forme de date, informații și cunoștințe. Evaluare strategică este produsul
intelligence -ului final al tuturor surselor și cunoștințelor de acțiune prevăzute de g uvern
pentru a anticipa sau reduce incertitudinea în cursa sa de a promova sau de a proteja
obiectivele naționale politice, economice, și de securitate. În timp ce analiștii trebuie să -și
dovedească capacit atea lor de a pune cap la cap datele , obiectivul g eneral al analizei este de
a minimiza incertitudinea cu care factorii de decizie politi că trebuie să se lupte în adoptarea
unor decizii cu privire la securitatea națională și politica externă.7

1.2 Ce este Analiza de Intelligence ?

Conform dicționarului explicativ al limbii române, analiză înseamnă „a cerceta un
întreg, un fenomen , examinând fiecare element în par te; a examina un text din diferite puncte
de vedere; a identifica compoziția unei substanțe ”.
Mai multe sectoare (de exem plu, mediul de afaceri, management ul organizațional,
departamentul resurselor umane, si stemele de inginerie ) folosesc metode specifice pentru a
analiza eficacitatea produselor, programe lor sau punerea în aplicare a politicil or. Cu toate
acestea sunt domeni i diferite, cu trăsături specifice și pot implica diferite niveluri de detaliu,
metodele analitice implicând identificarea intrărilor, proceselor și ieșiri lor.
Raționamentul care stă la baza acestei abordări este că un produs eficient, rezultat, sau
acțiune se potrivește cu obiectivele sale care sunt atinse prin procese ce duc în mod logic din
obiective la rezultate. În tot acest traseu , practicile existente și b arierele de realizare a
obiectivelor pot fi identificate în mod eficient. În cele din urmă, prin intervenții, care pot
varia în complexitate de la ajutoare de locuri de muncă la o restructurare completă a
procesului, pot fi propuse și puse în aplicare , ulterior fiind evaluat impactul acestora .
Realizarea unei clasificări a analizei de intelligenc e este dificilă , drept dovadă și
literatura de specialitate în domeniu este lacunară și tratează parțial activitățile specializate
din domeniul intelligence -ului. Pentru a clarifica oarecum ce este analiza de intelligence,
putem porni de la distincția clară între aceasta și analiza generală a informațiilor și anume că,
în timp ce analiza generală a informațiilor se axează pe rezolvarea unor probleme din

7 Ibidem, pp. 25 -26

7
domeniul pub lic, rolul analizei de intelligence este acela de a susține decizia privind
adoptarea unor măsuri în domeniul securității naționale.8
Așadar, putem defini a naliza de intelligence ca fiind un proces prin care sunt a plicate
metode si tehnici specifice asupra informațiilor deținute , prin care se aduc noi cunoștințe
referitoare la situația actuală a securității naționale, pentru ca ulterio r să fie trimise
beneficiarilor sub forma unor informații de securitate națională.
Obiectivul analizei este reprezentat de o înțelegere cât mai bună a situației globale,
reducerea incertitudinii și avertizarea beneficiarului. Analiza reprezintă intuiție plus
informație, derivată din cunoașterea subiectului și discernerea faptelor pertinente dintr -o
multitudine de informații și aplicarea raționamentului prin care poate crea cunoaștere pentru
cei care iau deciziile și direcționează acțiunile, astfel încât să aibă un rezultat pozitiv.9
Printre caracteristicile specifice informațiilor de securitate națională se regăsesc:
– referirea la un risc sau la o amenințare la adresa securității naționale;
– aducerea la cunoaștere a unor date noi referitoare la evenimentele analizate;
– folosirea unor mijloace speciale de obținere și a unor modalități specifice de
prelucrare a datelor.10
În funcție de manifestarea în domeniul intelligence -ului, analiza poate fi strategică,
operațională sau tactică11:
– analiza de nivel strategic procesează și oferă informații pentru luarea unor decizii la
nivel național, respectiv identificarea prin analiză a unor modalități de contracarare a
amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale;
– analiza de nivel tactic prelucrează informații de securitate națională care fac referire la
factori de amenințare pe un anumit sector (economic, s ocial) care pot dăuna
intereselor naționale.
– analiza de nivel operațional presupune o cercetare detaliată a situației operative și
include o evaluare a stării de securitate națională pe anumite segmente.
Pentru ca analiza de intelligence să își atingă sc opul pentru care a fost efectuată, și
anume, adoptarea unor decizii la nivel strategic de către autoritățile cu atribuții în acest
sens este necesară întrunirea următoarelor criterii12:

8 Rob Johnston, Analytic culture in the U.S. Intelligence Comunity: An etnographic study , Washington DC,
2005, pp. 34 -46.
9 Fred Schreier, op.cit., p. 146.
10 Ionel Nițu, coordonator: Ghidul analistului de Intelligence. Compendiu pentru analiștii debutanți , Editura
ANIMV, București , 2011, p. 17.
11 Ibidem, pp. 20 -27.
12 George Cristian Maior, Ionel Nițu, Ars analytica , Editura Rao, București, 2013, pp. 17 -18.

8
– să fie elaborată în timp util, la momentul oportun pentru ca beneficiarul să poată lua o
decizie ;
– să răspundă cerințelor și necesităților beneficiarilor. Analizele transmise trebuie să fie
obiective, dar totodată corespunzătoare deciziilor ce urmează a fi hotorâte ;
– să fie clară și concisă, astfel încât să atragă atenția decidentului, dar totodată să îi
ofere toate detaliile necesare . De asemenea, limbajul folosit va fi unul pe înțelesul
beneficiarului, fără termeni foarte tehnici, sau care ar putea să îl pună în dificultat e pe
acesta.
– să fie corectă. Analiza trebuie să îi aducă beneficiarului doar acele informații certe , în
baza cărora cel din urmă poate lua o decizie.
Procesul analitic este o construcție a minții umane și este semnificativ diferit de la
individ la indivi d sau de la un grup la altul. D omeniul de aplicare al analizei de in telligence
este atât de larg, încât aceasta nu include doar metodele, ci, de asemenea, și procesul cognitiv .
Psihologia analistului individual trebuie luată în considerare, împreună cu instr umentele
analitice individuale. În sens larg , asta înseamnă că nu este suficientă doar înțelegerea
psihicului individual, ci, de asemenea, este necesară înțelegerea variabilelor care
interacționează cu psihicul. Cu alte cuvinte, analiza de intelligence est e un proces
sociocognitiv, ce se desfășoară într -un domeniu secret, care utilizează o colecție de metode
pentru a disemina o problemă complex într -un set de probleme simple.13

1.3 Profilul analistului de intelligence

Necesitatea de a structura, de a organiza și de a analiza datele și informațiile colectate
în acțiunea de cunoaștere reprezintă o activitate normală, existentă în orice cadru al vieții
sociale. Așadar, existența analistului este un factor indispensabil procesului de exploatare și
valorificare a datelor și informațiilor colectate, intervenția activă a acestuia aducând la finalul
procesului , un plus valoare în planul cunoașterii și un aport ridicat pentru deciziile viitoare.
Analistul de intelligence, spre deosebire de cel din sectoare precum f inanciar, politic,
social sau economic, se caracterizează prin varietatea datelor și informațiilor cu care lucrează,
și de foarte multe ori și prin caracteru l secret pe care acestea îl au. Acesta își desfășoară
activitatea în interiorul unor servicii speci alizate, învestite prin lege să culeagă și să cerceteze
prin metode secrete, informații care reprezintă amenințări sau oportunități de promovare a

13 Rob Johnston, op. cit., p. 37.

9
intereselor naționale. Analistul emite clarificări, previziuni, prognoze exclusiv despre
tematica securității naționale, cu rolul de a fundamenta luarea unor decizii de către
beneficiari. Pentru a putea realiza astfel de cercetări analitice, analistul de intelligence trebuie
să fie înzestrat cu capacități și aptitudini psihologice ridicate, cât și cu receptivitat e pentru
percepția structurată și dintr -o viziune integratoare despre realitate.14
Printre calitățile analiștilor de intelligence se regăsesc următoarele[15][16]:
– Curiozitatea . Analistul trebuie să fie caracterizat de o curiozitate ridicată, fiind
calitatea de nelipsit pentru culegerea de informații din mai multe surse. Fără această
calitate, analistul riscă să se plafoneze și să nu ia în considerare date și informații care
ar putea conta în analiza efectuată ;
– Inventivitatea. Este una dintre calitățile care î l pot ajuta pe analist să descopere noi căi
spre rezolvarea unor enigme la care nu s -a găsit rezolvare prin metodele clasice de
analiză a informațiilor;
– Perseverența. De asemenea, este o calitate de nelipsit în activitatea de intelligence.
Pierdut printre o sumedenie de date și informații, analistul trebuie să nu rateze nimic
din ceea ce îi poate fi util în analiză.
– Dorința de autodepășire. Această calitate susține evoluția pe plan intelectual a
analistului prin acumularea de noi cunoștințe, care, ulterior vor da rezultate și în
activitatea de zi cu zi a acestuia ;
– Grad de inteligență ridicat. Analiștii sunt selecționați cu atenție dintr -un grup de
personae care trec prin ma i multe probe ce le testează gradul de inteligență și
capacitatea de înțelegere și sinteză;
– Obiectivitate. Analistul de intelligence trebuie să dea dovadă de obiectivitate în
evalurea pe care o face și în orice moment să poată susține raționamentul expus c u
argumente puternice și potrivite;
– Capacitatea de a lucra în echipă. În activitatea de zi cu zi, analistul interacționează cu
mai multe persoane, de cele mai multe ori chiar formând echipe pe diverse teme sau
problematici, atât cu alți colegi analiști, cât și cu colegi operativi.
– Aptitudini cognitive ridicate. Analiștii de intelligence trebuie să fie caracterizați de
percepție a mediului înconjurător ridicată, de o atenție distributivă crescută, să aibă o

14 Ionel Nițu, op. cit. 10, p. 30.
15 Ibidem, p.36 .
16 George Cristian Maior, Ionel Nițu, op. cit., pp. 350 -351.

10
capacitate de concentrare bună, să fie original, să aibă un potențial crescut de
structurare a informațiilor, să se exprime fluent și corect , atât verbal cât și în scris.
Totodată, pe lângă calitățile pe care le are, analistul de intelligence are și obligația de
a evalua regulat tematica pe care o gestio nează , și de fiecare dată când sunt constatate
modificări , acesta recalculează nivelul de risc (ce cunoaștem?), calculează posibile noi
evoluții (ce este posibil a se produce?) și constată dacă este necesară completarea cu noi date
de cunoaștere (ce nu cunoaștem?).
În materialele emise, analistul trebuie să folosească cele mai potrivite modalități de
transmitere a mesajului, evitând pe cât posibil interpretarea greșită de către beneficiar a
concluziilor analizei. Dacă informarea are dimensiuni mai mari, este necesar ca analistul să
facă un rezumat în care să puncteze elementele cheie din notă.
Direc torate of Intelligence (DI) din cadrul Central Intelligence Agency (CIA),
recomandă ca fiecare analist să își citească prima analiză efectuată, pentru a răspunde la
următoarele întrebări ca și cum acestea ar fi fost puse de un decident politic, în momentul în
care ar fi trebuit să ia o decizie în urma unei informări primite din partea acestora17:
– Cunosc analiștii în profunzime subiectul – istoria, cultura civică precum și alte
ipostaze generale ale problemei, dar cele mai recente rapoarte și comunicări?
– Există dovezi că analiștii au „fost acolo ”, ori este o analiză bazată pe experiența
echipei operative?
– A luat în calcul analistul toate dimensiunile (politică, economică, militară) ce pot
influența problematica?
– A luat în calcul analistul toate sursele de informații și a făcut un efort suplimentar
pentru ca beneficiarul să poată înțelege punctele cheie ale informării?
– Formatul analizei și momentul în care aceasta a fost trimisă reflectă aportul analiștilor
în luarea de decizii?
– Analistul folosește o metodă sau o structură eficientă pentru a corobora informarea cu
reducerea incertitudinii beneficiarului?
– Pentru reducerea incertitudinii, mă ajută analiștii să gândesc complex făcând
presupuneri clare și venind cu interpretări și rezultate alternative?
– În ultimu l rând, m -aș putea baza pe analizele făcute de aceștia pentru a face față
amenințărilor sau a promova interesele țării?

17 Directorate of Intelligence CIA, A compendium of Analytic Tradecraft Notes , accesat online la 23.09.2016,
p.26.

11
Toate aceste caracteristici enumerate ale analistului, îl plasează pe acesta în rolul unui
autentic arbitru al concepției de valoare, și îi conferă o atribuție însemnată în adoptarea unor
decizii. În acest rol, analistul se află într -o permanent presiune, provocată de cantitatea de
informații și dinamicitatea mediului de securitate, dar și de presiunea internă determinată de
eficacitatea modurilor de comunicare a mesajului de securitate spre beneficiar.18

O scurtă concluzie….

18 Ibidem, p. 32.

12
Cap. 2 METODELE DE ANALIZĂ UTILIZATE ÎN INTELLIGENCE

O scurtă introducere………………………..

2.1 Etape ale procesului de analiză

Cantitatea tot mai mare de informații ce caracterizează societatea actuală, influențează
direct proporțional activitatea organizațiilor de intelligence. Pe de o parte, pun analișii de
intelligence în fața unor provocări tot mai variate , produse de mediul pe care îl analizeză,
fiind astfel nevoiți să actualizeze constant metodele și tehnicile folosite pentru a re uși să ofere
răspuns la solicitările beneficiarilor. Pe de altă parte, odată cu evoluția sectorului tehnologic
și a mediului științific, sunt aduse și evoluții în plan metodologic, punând la dispoziția
analiștilor și cercetătorilor o gamă largă de opțiuni din domeniile respective.19
Așadar, putem susține că analiza de intelligence împrumută și adaptează metode și
tehnici din alte domenii pentru a reuși să facă față avalanșei de informații. Însă, trebuie ținut
cont că metodele adoptate trebuie să răspundă cu eficiență necesităților specifice domeniului
respectiv de activitate.
Totodată, trebuie amintit că deseori în activitatea analiștilor de intelligence, nu există
timp pentru aplicarea metodelor de analiză, de cele mai multe ori, analizele fiind necesare
beneficiarului în regim urgent. În acest context, analiștii folosesc metode de lucru ce sunt
reprezentate în anumite dispoziții, directive, recomandări, ce îi orientează în procesul de
analiză și îi ajută să reducă riscul de a greși, risc care, de cele mai multe ori, este mai
important decât acela de a gândi într -un mod inovativ.20
Pe lângă rapiditatea cu care sunt cerute răspunsurile de către beneficiari, an aliști i
trebuie să confrunte și să ia în considerare și celelalte variabile care apar în procesul analitic,
cum ar fi incompletitudinea datelor și incertitudinea acestora . Ținând cont de toate acestea,
analistul își prefigurează metodele și tehnicile de lu cru, astfel încât să evite emiterea uno r
explicații greșite , prin aplicarea necorespunzătoare a metodelor utilizate în analiză.21
Pentru elaborarea unor analize cât mai corecte , analistul trebuie să parcurgă o serie de
etape care îi permit pe lângă structurarea eficientă a subiectelor și datelor , și o aplicare și

19 Valentin -Ionuț Nicula, articol: Evalurea metodelor și tehnicilor de analiză de intelligence – încă un pas spre
eficientizarea procesului de analiză , Revista Română de Studii de Intelligence Nr. 13, iunie 2015, București, p.
151.
20 George Cristian Maior, Ionel Nițu, op. cit., p. 206.
21 Ionel Nițu, op. cit. 10 , p. 47.

13
dezvoltare eficientă a competențelor analitice. Analistul trebuie să vadă dincolo de
informațiile pe care le are la di spoziție, în mintea lui trebuie să își contureze un tablou al
situației și ulterior să completeze părțile lipsă , fie prin colectarea de noi date din sursele
disponibile, fie prin emiterea unor ipoteze în urma aplicării metodelor de analiză adecvate.
Ionel Nițu descrie în lucrarea sa seria de etape pe care analistul le aplică de-a lungul
procesului analitic22:
Prima etapă pe care fiecare analist o aplică în activitatea sa, este definirea problemei .
În această eta pă analistul clarifică ce nevoi are beneficiarul, cât de urgent este , care sunt
datele pe care le are la îndemână și de ce date ar mai avea nevoie. Identficarea corectă sau
incorectă a problemei va influența întreg procesul de analiză.
A doua etapă este numită generarea ipotezelor . Anal istul ia în considerare toate
premisele și ipotezele ce se pot contura în jurul unui subiect, clasându -le în funcție de
argumentele ce o susțin pe fiecare dintre acestea, în final analistul rămânând cu un număr nu
foarte ridicat de ipoteze. Pentru a -și depăși posibilele prejudecăți, analistul formulează
ipoteze cât mai variate. Plecând de la fapte cunoscute despre situația analizată, acesta caută să
identifice și să țină cont de antecedente și elaborează scenarii, mergând pe firul logic al
întâmplărilor, sc opul fiind previzionarea unor evoluții probabile.
Următoarea etapă este selectarea informațiilor . În prezent, se observă o schimbare a
orientării în procesul de colectare a informațiilor la serviciile cu atribuții în acest sens. Dacă
în trecut se punea acc ent ridicat pe cantitatea de informații adusă de către ofițeri, în prezent
primează calitatea acestora . Astfel, analistului îi este recomandat să se implice în orientarea
culegerii de informații, tocmai pentru a susține, sau pentru a reuși să demonteze o parte din
ipotezele propuse. De asemenea, este necesar ca analistul să iasă din sfera propriilor așteptă ri,
generate de expe rtiză, formarea profesională , percepții culturale sau subiectivism, pentru că
altfel riscă să elimine tocmai ipotezele ce ar fi dus la aflarea adevărului.
O altă etapă este evaluarea ipotezelor . Analistul trebuie să privească cu aceeaș i
seriozitate toate ipotezele și să evite tentațiile care apar de -a lungul procesului analitic. Este
foarte ușor să cadă în capcana de a lua drept ipoteză corectă pe cea care i se pare acestuia la
prima vedere că ar fi cea mai potrivită. De asemenea, de mu lte ori, analiștii sunt tentați să
aleagă ipotezele care sunt susținute de un număr ridicat de indicii, deși argumentele nu sunt la
fel de însemnate ca în cazul altor ipoteze, care ar putea fi susținute de mai puține dovezi , dar
mai solide. Totodată, a naliștii nu trebuie să se ferească în a argumenta și a susține variantele

22 Ibidem, pp. 4 8-53.

14
posibile în explicarea fenomenului și chiar o clasare a acestora ținând cont de gradul de
probabilitate. În practică , se întâmplă ca ipoteza cea mai corectă să nu fie aceea susținută de
numărul cel mai ridicat de argumente , ci aceea care nu a putut fi demontată, având un număr
redus de contraargumente.
Ultima etapă constă în monitorizarea continuă a informațiilor nou apărute. Pentru a
reduce gradul de surprindere a analistului dar și riscul de a greși este important ca analistul să
urmărească îndeaproape evoluția situației, să confrunte analizele anterioare cu desfășurarea
din prezent a fenomenului. În cazul constatării unor neconcordanțe între ipotezele propuse
inițial de analist și realitatea din teren, atunci este necesar ca acesta să reanalizeze toate
ipoteze le și să le coroboreze cu noile date obținute, iar în cazul în care noile date nu pot fi
corelate uneia dintre variantele anterior propuse , să ia în calcul formularea unor noi ipoteze.

2.2 Metodele de analiză utilizate de analiștii de informații

Analiza structurată este un mecanism prin care procesele de gândire interne sunt
exteriorizate într -un mod sistematic și transparent, astfel încât acestea să poată fi partaj ate,
îmbunătățite și ușor de judecat de către ceilalți .
Odată cu folosirea tehnicilor de analiză, pot fi evidențiați și pașii urmați de analiști,
astfel încât aceștia sau managerii lor, pot verifica oricând dacă metodele folosite în procesul
analitic au fost corect alese și implementate. Metodele și tehnicile analizei structurate ajută
analiștii să descompun ă o anumit ă problemă în părțile sale componente și apoi, pas cu pas,
prin aplicarea diferitelor metode, la organizarea datelor sub forma unui întreg. Astfel de
tehnici deschi d gândirea analistului și o fac dispusă să accepte că pot exista și alți potențiali
factori pe care nu i -a luat în calcul. Tehnicile au mai mult rolul de a orienta gândirea
analistului în privința unor anumite probleme decât de a o feri un răspuns la problema
analizată.23
Cele mai cunoscute și folosite metode de către analiștii de intelligence sunt:
Metoda scenariilor
Într-un mediu tot mai complex, aflat în permanentă schimbare și cu un grad ridicat de
incertitudine analiștii și factorii decizionali trebuie să conlucreze pentru a obține cele mai
bune previziuni. Tot ce poate face analistul mai bun este să identifice forțele motrice care
influențează evoluția unui fenomen și să le țină sub observație at entă.

23 Richards J. Heuer Jr., Randolph H. Person, Structured Analytic Techniques for Intelligence Analysis , format
PDF, CQ Press, Washington DC, 2010, pp. 20 -22.

15
Prin aceasta metodă, analiști i propun mai multe scenarii, încercând să acopere toate
posibilitățile de evoluție ale unei situații. Această formă de analiză poate ajuta factorii de
decizie să dezvolte planuri de evitare a riscurilor și chiar să le transforme în oportunități.
Metoda scenariilor este foarte utilă atunci când avem în față o situație complexă , pe care nu o
cunoaștem în detaliu și nu putem miza pe o singură predicție. Scenariile nu prezic ce se va
întâmpla cu exactitate în viitor, dar un set bun de scenarii contureaz ă gama de posibile
evoluții într -un fenomen, pregătind beneficiarul.24
Daniela Mitu propune în articolul său publicat în Revista Intelligence următorul
model de lucru25:
Pasul 1 – alegerea analistului care va propune scenariile .
La baza scenariilor generate stau de regulă teme complexe. Pentru asta, analistul ales
trebuie să aibă o cunoaștere vastă din mai multe domenii. Dar pentru că, de regulă, este greu
de înfăptuit, este recomandabil ca formularea scenariilor să fie făcută de o echipă formată din
analiști cu specializări diferite. Totodată, dacă situația analizată permite, se pot include în
echipă și experți pe fenomenul analizat .
Pasul 2 – studierea aspectelor pe care le cunoaștem .
În acest pas sunt studiate circumstanțele actuale și elementele identificate anterior cu
referire la fenomenul analizat . Se stabilesc conexiunile dintre cauză și efect, inclusiv factorii
care influențează caracteristicile fenomenului . Pentru aceasta se pot schița evenimentele din
trecut, în care s e vor include și prezentări și explicații despre fenomen și factorii implicați în
evoluția acestuia. De asemenea, pot fi identificate și tiparele de gândire referitoare la anumite
situații , sau evenimente analizate.
Pasul 3 – luarea în considerare a necunoscutelor.
Această etapă presupune cântărirea factorilor determinanți care nu au fost conectați de
la început cu situația analizată și a unor procese arbitrare ce pot marca fenomenul analizat.
Factorii determinanți pot fi de mai multe tipuri: fact ori despre care credem că se vor
manifesta dar nu o fac, factori despre care nu credem că se vor manifesta dar o fac și factori
care ne pot lua prin surprindere, apăruți din senin.
Pasul 4 – elaborarea unui număr cât mai mare de scenarii .
În această etapă sunt generate scenariile, care cuprind o gamă cât mai vastă de
posibile căi de desfășurare a fenomenului. Foarte important este să fixăm o limită de timp

24 Idem, p. 100.
25 Daniela Mitu, Generarea de scenarii -metodă analitică utilizată în intelligence -ul contemporan , Revista ,,
Intelligence” nr. 23, noiembrie -decembrie 2012, București, pp.72 -73.

16
pentru care facem analiza. Pentru a reuși acest lucru, analistul își pune întrebări d espre cum ar
evolua situația dacă lucrurile vor continua în aceeași manieră, dacă acestea se vor schimba
sau dacă vor fi luate niște măsuri.
După ce au fost generate scenariile, analistul identifică factorii determinanți și
analizează influența acestora asupra fiecărui scenariu propus . În funcție de numărul de
argumente aduse fiecărui scenariu, se realizează o ierarhizare, scenariul cel mai probabil fiind
acela cu cele mai multe evaluări pozitive.
Pasul 5 – prezentarea raportului analitc și transmitere a către beneficiari.
În raportul analitic transmis, analistul își poate expune concluziile sub forma unui
text. Pentru o mai bună înțelegere a mesajului transmis acesta poate utiliza imagini , tabele,
sau grafice .
Etapele aplicate în metoda scenariilor sunt următoarele26:
– Definește în mod clar problema și stabilește obiectivele specifice ale analizei.
– Creează o listă cu posibili factori, forțe și evenimente care pot influența evoluția
fenomenului.
– Împarte factorii, forțele și evenimentele care au legătură între ele, în cinci până la zece
grupuri distincte, acestea fiind de așteptat să reprezinte forțele motrice ale evoluției
situației în viitor.
– Caract erizează toate aceste grupuri și urmărește tend ința de dezvoltare a acestora.
Emiterea unor scenarii viabile se află în legătură directă cu pregătirea analistului , cu
viziunea acestuia și cu modelele și criteriile pe care aceștia le aleg în analiză.
Avantajul utilizării acestei metode constă în faptul că acoperă o gamă de largă de
eventuale căi de evoluție ale unei situații. Prin analizarea scenariilor propuse, analistul își
creează o hartă mentală, putând chiar să se pună în rolul adversarului și să evalueze care
dintre scenarii l -ar avantaja cel mai m ult pe acesta.

Metoda ipotezelor concurente
Analiza ipotezelor concurente este metoda care presupune generarea de către analist a
unor ipoteze referitoare la o anumită problematică și confruntarea acestora cu evenimentele
ce le influențează. Metoda ajută analiștii să depășească unele limitări cognitive, prin luarea în
calcul a cât mai multor alternative posibile. Specific acestei metode este faptul că nu se
încearcă validarea unei ipoteze prin aducerea de argumente, ci mai degrabă se încearcă

26 Idem, p. 101.

17
combaterea tuturor ipotezelor, iar, în urma acestui proces, ipoteza cel mai puțin contrazisă
este cea mai probabilă.
Metoda ipotezelor concurente este un proces în opt etape27:
1. Stabilirea ipotezelor probabile care pot fi luate în calcul . Se fo rmează un grup din
analiști cu viziuni varia te pentru a dezvolta ipoteze cât mai diverse;
2. Crearea unei liste cu indiciile cele mai solide pentru fiecare dintre ipoteze. În
această etapă, se caută argumente în favoarea și în defavoarea ipotezelor formulate . Trebuie
luați în considerare toți factorii, nu doar dovezile concrete asupra unei ipoteze;
3. Elaborarea unei matrici cu ipotezele trecute în partea de sus și dovezile trecute în
lateral. Se efectuează o analiză a argumentelor și a puterii de influență a acestora asupra
fiecărei ipoteze în parte ;
4. Perfecționarea matricei. În această etapă se reconsideră ipotezele și se șterg
dovezile și argumentele care nu au valoare de diagnostic;
5. Schițarea unor concluzii provizorii privind plauzabilitatea fiecărei ipoteze. În
această etapă se încearcă demontarea ipotezelor, mai degrabă decât validarea lor;
6. Măsurarea gradului în care concluziile sunt s usceptibile față de unele argumente.
Se iau în calcul urmările pentru procesul analitic , examinând dacă argumentele sunt eronat e,
părtinitoare sau înțelese în mod diferit;
7. Relatare a concluziilor. Este pus în discuție gradul de probabilitate aproximativ al
fiecărei ipoteze și nu doar a l celei mai plauzibile dintre ele;
8. Stabilirea principiilor pentru aprecieri și prognoze viitoare. Aplicarea acestor
princpii pot semnala apariția unor elemente care să influențeze direcția previzionată de analist
a evoluției fenomenului.
Analiza începe cu un set de posibile ipoteze, mai degrab ă decât cu o ipotez ă pentru
care analistul caut ă confirmare , fiind astfel asigurat faptul că în procesul analitic sunt luate în
considerare toate variantele posibile ale desfășurării unui eveniment. Prin analiz ă se identific ă
ipotezele care au cea mai mare valoare de diagnost ic, și de regulă, în final, ipoteza cu cele
mai pu ține contraargumente fiind și cea mai probabil ă.
Utilizarea acestei metode prezintă o serie de avanataje, cel mai important fiind acela
că ia în calcul o plajă de largă de posibile evoluții ale unui fenome n. Prin abordarea fiecărei
ipoteze și analizarea tuturor indiciilor referitoare la acestea, ar putea fi considerată una dintre

27 Richards J. Heuer Jr., Psychology of Intelligence Analysis , format PDF, Center for the Study of Inteligence,
Washington DC, 1999, pp. 96 -108.

18
cele mai complexe metode de analiză. De asemenea, prin utilizar ea acestei metode,
beneficiarului îi este pusă la dispoziție o clasificarea a ipotezelor, acesta putând pregăti și
acționa pe mai multe planuri, pentru combaterea problemelor.
Unul dintre dezavantaje ar putea fi constituit de subiectivitatea analist ului, viziunea ,
conștiința sau pregătirea acestuia putând influența în mod negativ rezultatul analizei. Pentru a
evita acest lucru, ar fi de preferat ca analiza să fie realizată individual de mai mulți analiști și
în final să fie comparate rezultatele acestora.

Metoda avocatul diavolului
Deși nu este una dintre metodele constructive de analiză, prin pricina dezbaterilor
intense și a faptului că analiștii nu ajung la un acord comun, această metodă oferă deseori
rezultate neașteptate.
Avocatul diavolului este metoda care vizează stimularea creativității dar și măsurarea
puterii de gestionare a unor conflicte și tensiuni iscate între membrii care participă la procesul
analitic în pasul propunerii diverselor ipoteze. Această metodă constă în formarea unei echipe
de analiști, care propun diferite ipoteze pentru rezolvarea anum itor situații. O altă persoană
joacă rolul de avocatul diavolului, fiind nevoit ca pentru orice ipoteză propusă de analiști,
acesta să vină cu contraargumente care să demonteze teoriile lor. Această metodă este folosită
atunci când beneficiarul dorește să știe care ar putea fi urmările deciziei lui.28
Avantajul acestei metode este că prin îndârjirea celui care joacă rolul de avocat al
diavolului, sunt serios analizate toate posibilitățile, oricât de nesemnificative ar fi părut
acestea la începutul analizei.
Printre dezavantaje am putea menționa faptul că, dacă cel care joacă rolul de avocat al
diavolului nu este bine pregătit și nu știe să își pună în valoare argumentația , poate fi acaparat
ușor de ceilalți. D e aceea este important ca acest rol să fie jucat de o persoană competitivă ,
vigilentă și cu un nivel ridicat de perspicacitate.

Metoda brainstorming
Brainstorming -ul este una dintre cele mai cunoscute și folosite metode de analiză,
datorită gamei variate a domen iilor în care poate fi aplicată și p oate fi utlizată încă de la
începutul procesului analitic ca modalitate de organizare a datelor după colectare.

28 Idem, pp. 72 -73.

19
Brainstormingul este o metodă ce se bazează pe creativitatea membrilor participanți,
care trebuie să vină cu idei numeroase, oricât de neobișnuite, și are rol ul de a stimula și
îmbunătăți gândirea laterală.
Sesiunile de brainstorming sunt conduse de un lider care le prezintă membrilor
problema cu care se confruntă. De regulă, echipa este formată din 5 -12 membri, iar durata
sesiunii este cuprinsă între 5 și 20 de minute .
Pentru obținerea reușitei prin aplicarea acestei metode este foarte important ca liderul
să gestioneze bine desfășurarea întregului proces. Astfel, în prima fază , cea de discuție,
trebuie ca analiștii să fie lăsați să își expună ideile neîntr erupt și fără a fi criticate în niciun
fel. De asemenea, atmosfera trebuie să fie destinsă, echipa reușind astfel să lucreze într -un
climat constructiv. Ideile deja expuse sunt notate într -un loc de unde pot fi văzute de ceilalți
analiști, acest lucru stim ulând generarea unor noi idei plecând de la cele inițiale. Procesul
poate fi serios afectat dacă în cadrul grupului format există disensiuni între doi sau mai mulți
membri, dacă liderul nu reușește să coordoneze eficient înâlnirea, dacă unul sau mai mulți
membri sunt distrași sau pur și simplu consideră că ideile lor nu sunt la fel de valoroase ca ale
celorlalți.29
Pe lângă cele de mai sus, printre dezavantaje am putea aminti și costurile ridicate, atât
în ce privește concentrarea unui număr crescut de anal iști cât și din punct de vedere financiar,
prin organizarea grupului de lucru.
Însă, această metodă are un avantaj major prin faptul că aduce în același loc analiști
cu viziuni diferite, pregătiri diferită și idei diferite, fiind astfel încurajată creativ itatea, care în
cele din urmă duce la rezultate foarte bune.

Metoda Delphi
Delphi este o metodă care provoacă un grup de experți să aduc ă cele mai bune idei,
raționamente sau previziuni. Procesul analitic nu condiționează prezența acestora în același
loc, aplicarea metodei putând fi pusă în practică cu succes de către un grup extins de analiști
care se află în locuri diferite .
Această metodă este adesea comparată cu metoda scenariilor, fiind mai des utilizată
pentru precizia prognozelor obținute priv ind posibilele evoluții ale fenomenului analizat și
previzionarea momentelor de apariție a unor noi modificări în situația actuală. Totodată, prin
constituirea unui grup care conlucrează organizat pentru obținerea unor rezultate , putem

29 Hank Prunckun, Handbook of Scientific Methods of Inquiry for Intelligence Analysis , format PDF, 2010, p.
98.

20
asemăna metoda Delph i și cu metoda brainstorming. Cele mai importante etape în aplicarea
acestei metode sunt: formularea problemei analizate; alegerea conducătorilor procesului
analitic; constituirea grupului de analiști; punerea în temă a acestora cu temele abordate;
analiza propriu -zisă.30
La început se formulează niște întrebări care sunt distribuite fiecărui membru în parte.
După ce fiecare a răspuns individual întrebărilor, moderatorul le centralizează și le oferă și
fiecărui participant în mod anonim. Aceștia își pot revi zui răspunsurile anterioare în funcție
de ale celorlalți membri.31
Folosirea metodei Delphi aduce cu sine mai multe avantaje, unul dintre ele fiind
coeziunea grupului, care într -un final se pun e de acord asupra unei variante . Această variantă,
de regulă, ex primă o medie a opiniilor membrilor . Totodată, prin anonimizarea părerilor și
soluțiilor propuse, aceștia se simt mai dezinhibați în a -și expune opiniile, neavând teama de a
fi judecați de ceilalți colegi. Un alt avantaj îl reprezintă facilitatea organizăr ii și desfășurării
unui astfel de grup de lucru, totul putând fi realizat online.
Ca orice metodă prezintă și unele dezavantaje, cel mai reprezentativ fiind
omogenitatea grupului. Dacă grupul este format din oameni care au aceleași idei despre un
subiect, au aceeași pregătire profesională, există riscul ca rezultatul final să nu fie cel mai
potrivit pentru cauza analizată.

Analiza SWOT
Analiza SWOT face parte alături de b rainstorming , din categoria metodelor cele mai
cunoscute și sunt utilizate la scară largă , datorită aplicabilității acestora în varii domenii.
Este folosită pentru a analiza, așa cum îi spune și numele , punctele tari (Strenghts),
punctele slabe (Weaknesses), oportunitățile (Opportunities) și amenințările (Threats) care
influențează evoluția unui fenomen. Punctele tari și slabe reprezintă factori interni , în timp ce
amenințările și oportuniățile reprezintă factori caracteristici mediului extern. După stabilirea
scopului analizei aplicarea metodei SWOT ajută la organizar ea informațiilor deținute în
sprijinul planificării strategice pentru atingerea obiectivului final. 32
Aplicatea metodei constă în depistarea tuturor factorilor importanți și împărțirea
acestora în cele patru categorii amintite. Factorii sunt analizați în funcție de gradul cu care
aceștia influențează atingerea obiectivului. Analistul acordă o deosebită ate nție punctelor

30 Ionel Nițu, op. cit. 10, pp. 67 -68.
31 Richards J. Heuer Jr., Randolph H. Person, op. cit., p. 184.
32 Ibidem, p. 214.

21
slabe și amenințărilor , și încearcă să găsească căile potrivite pentru a le transforma în
propriile avantaje. Astfel, la finalul procesului analitic, analistul trebuie să aibă răspuns
pentru următoarele întrebări : „cum putem folosi punctele tari?, cum putem îmbunătăți
punctele slabe?, cum putem profita de oportunități?, cum putem diminua fiecare
amenințare? ”33
Avantajul acestei tehnici ar fi faptul că este foarte ușor de aplicat și nu necesită nici
foarte mult timp, totodată oferind o imagine de ansamblu a fenomenului analizat, atât în ce
privește factorii pozitivi cât și cei negativi care pot influența evoluția acestuia.
Pe de altă parte, această tehnică are și dezavantaje, unul fiind reprezentat de faptul că
limitându -se la analiza celor pa tru categorii de factori, ar putea fi omise alte detalii
importante în respectivul caz. Mai mult , se întămplă deseori ca în intelligence , în funcție de
contextul în care ne situăm și de strategia abordată, punctele slabe să reprezinte în același
timp și pu ncte tari sau amenințările să rep rezinte în sine o oportunitate ceea ce face ca
împărțirea factorilor în cele patru categorii să fie mai dificilă și cu un risc crescut ca aceasta
să fie făcută greșit.

Metoda Red Team
Este o metodă ce presupune ca analistul să se transpună în rolul adversarului sau a
concurentului și să privească o anumită siutaț ie din perspectiva acestuia. O analiză red team
este de obicei aplicată pentru a se asigura că a fost luat în considerare cu atenție un număr cât
mai mare d e alternative ce ar putea afecta un anumit fenomen.
Pentru a aplica această metodă cu succes este necesară formarea unei echipe de
analiști cu experiență, care să cunoască amănunțit problematica analizată iar prin rolurile
atribuite să le fie pusă în valo are creativitatea . Această metodă poate ajuta analiștii să se
desprindă de propriile concepții mentale, norme culturale sau valori personale. Atunci când se
analizează un adversar unul dintre analiști trece de partea acestuia și încearcă să înțeleagă
mediu l cultural și politic dar și m odul în care acesta acționează.34
Printre avantajele utilizării acestei metode putem menționa faptul că acoperim o gamă
largă de posibile variante ce pot influența situația analizată. În același timp, metoda
antrenează și stimulează creativitatea analistului, prin transpunerea în rolul adversarilor fiind
posibilă obținerea unor mai bune predicții .

33 Ibidem, p. 215.
34 Ibidem, p. 183.

22
Metoda Cronologiei
Cronologia prezintă faptele și evenimentele în succesiunea în care acestea s -au
petrecut. Pentru o mai bună reprezentare această metodă este însoțită de un grafic ce
înfățișează evenimentele petrecute , ajutând la identificarea legăturilor din tre anumite
fenomene și acțiuni, ce aparent păreau să nu fie într -o conexiune. Prin intermediul acestei
metode, informațiile sunt sistematizate într -o formă accesibilă pentru ca beneficiarul să poată
înțelege fenomenul .35
Pentru o aplicare corectă a metodei analistul trebuie să parcurgă mai mulți pași36:
1. Ordonarea cronologică a fiecărei informații identificate desp re problema analizată.
2. Evaluarea și testarea cronologiilor aplicând întrebările:
– Cât de lungă este diferența de timp dintre momentele cele mai importante? Ce ar fi
putut cauza această diferență?
– Există date neidentificate ce ar fi putut avea efect asupra fenomenului analizat?
– Există date în privința cărora am acordat prea puțină atenție și care ar fi putut avea
un impact ridicat asupra fenomenului?
3. Ordonarea datelor identificate pe o linie orizontală sau verticală. În cazul în care sunt
există mai mulți actori implicați, pot fi folosite mai multe linii, prezentând seminificația
fiecăreia.
Avantajul utilizării acestei metode constă în expunerea detaliată a fiecărui eveniment,
acțiune sau factor ce ar putea influența fenomenul analizat, an alistul putând descoperi
eventuale legături de cauzalitate între acestea. Tot odată, acest avantaj poate fi transformat
ușor în dezavantaj dacă analistul din considerente raționale proprii consideră că evenimentele
sunt datorate unor acțiuni anterioare.

2.3 Limite în analiza de intelligence

Conform lui Richards Heuer, distorsiunile cognitive sunt similare unor iluzii optice în
care eroarea rămâne convingătoare chiar și atunci când cineva este perfect conștient de natura
sa, ceea ce le face extrem de gre u de depășit.
Totuși, este necesar să se facă distincția între distorsiunile cognitive și alte forme de
prejudecată ale analistului, cum ar fi cele culturale, cele organizaționale, sau cele care rezultă
din propriile interese ale acestuia. Așadar, distorsiunile cognitiv e nu rezultă din cauze

35 Idem, p.51.
36 Idem, p. 52.

23
emoționale sau predispoziții spre anumite prejudecăți, ci provin mai degrabă din
subconștientul mental fiin niște erori cauzate de prelucrarea greșită a informațiilor.37
Limite le ce provoacă erori în procesul de analiză de intellige nce38:
– comuni carea defectuoasă a personalului ;
Ca în orice mediu de lucru, deseori apar conflicte deschise între membrii unei
structuri, din varii motive, acestea perturbând de altfel și activitatea în care sunt angrenați.
Pentru aceasta, în structurile de intelligence este încurajată socializarea și comunicarea
permanentă a angajaților, fiind organizate activități periodice la care participă toți membrii
dintr -o structură.
– obstacole cauzate de practicile instituționale ;
Se întâmplă de multe ori ca derularea anumit or acțiuni importante din procesul de
intelligence să fie influențată de niște cutume formate de -a lungul timpului .
– deficiențe cauzate de tiparele culturale;
Analiștilor fără experiență le este greu să renunțe l a propriile valori culturale, trecând
tot ce analizează, indiferent dacă aparține altei culturi, prin propriile norme de gândire și prin
propria viziune referitoare la acel subiect.
– pregătirea prof esională redusă a analistului ;
La început ul cariereri , analiștii sunt dornici de afimare , dorind astfel să fie incluși într –
un număr cât mai mare de activități pentru a -și demonstra capabilitățile. Însă, lipsa de
experiență poate duce la formarea unor concluzii greșite. Un analist dobândește pregătirea și
expe rtiza necesară pentru a putea fi catalogat drept un analist cu experiență abia după ani
buni de activitate, și asta numai în cazul în care depune eforturi considerabile în acest s ens.
– trăsăturile de caracter și personalitate ale analistului ;
Aceste trăsă turi sunt esențiale în activitatea de intelligence, analiștii trebuind să dea
dovadă de o personalitate puternică, să nu trateze activitatea cu superficialitate și să își
concentreze toate puterile pentru îndeplinirea obiectivelor.
– efectul de turmă adoptat de analist ;
Are loc atunci când un analist, deși are opinii diferite față de cele ale celoralți membri
din echipa formată pe un anumit subiect, nu își expune aceste opinii și preferă să o adopte pe
aceea care predomină la nivelul grupului.

37 Richards J. Heuer Jr., op.cit, pp. 135 -136.
38 Ionel Nițu, op. cit. 1, pp. 177 -179.

24
Totodată, lim itele psihologice care provoacă eșecul în analiza de intelligence au fost
abordate și în lucrarea Ghidul analistului de intelligence. Compendiu pentru analiștii
debutanți , conform căreia există următoarele limitări:
– vulnerabilități ale memoriei ;
Cantitatea de informații cu care lucrează analistul de intelligence îi poate pune uneori
dificultăți în a -și structura și a -și aminti to ate detaliile, acest lucru putând avea influențe în
activitatea prezentă de analiză.
– incapacitatea de a s esiza complexitatea subiectului ;
Prin prisma faptului că argumentele și contraargumentele sunt analizate în etape
diferite, se întâmplă uneori ca detalii importante care contează în evoluția fenomenului
analizat să fie pierdute din vederea analistului.
– interpretare a greșită ;
Lipsa de experiență își spune cuvântul și în acest caz, care corelată cu domeniul de
pregătire al analistului și cu prejudecățile acestuia, poate duce la analogii greșite și
interpretări eronate.
– erori cognitive ;
Sunt cauzate de i ncapacitatea unui analist de a înțelege medii și culturi diferite decât
acelea în care trăiește acesta.
– analogii nepotrivite ;
Experiențele din trecut ale analistului îl fac pe acesta să vadă noile experiențe ca fiind
simil are cu cele anterioare , totodată a cordând o atenție mai scăzută la detaliile caracteristice
fenomenului.
– gândirea excesiv optimistă sau pesimistă .
O abordare cu un optimisim sau pesimism nejustificat poate crea premisele unui eșec .
De aceea, este recomandat ca analistul să privească rațional situația și să își păstreze
stabilitatea până îndeplinește obiectivul stabilit la început.

O scurtă concluzie….

25
Cap. 3 ANALIZA COMPARATIVĂ A METODELOR DE ANALIZĂ
– Fluxul imigranților în Europa –

Tema aleasă pentru analiză este fluxul imigranților ce sosesc în statele membre ale
Uniunii Europene pentru a cere statutul de refugiat și este rezultatul unei dorințe de a
cunoaște mai bine fenomenul imigraționist cu care se confruntă acestea din anul 2015 până în
momentul de față . În ultima perioad ă, atenția presei a fost orientată spre alte subiecte, de
asemenea actuale și de interes, cum ar fi Brexit, și au acordat mai puțină atenție valului
refugiaților .
Pentru ca rezultatele în urma analizei să fie cât mai precise am încercat o document are
cât mai consistentă despre acest subiect, având în vedere că încă este de actualitate și are o
importanță ridicată pentru Uniunea Europeană, implicit România.
Pentru a previziona cel mai probabil curs al evenimentelor acestui fenomen
imigraționist din Europa, am ales să folosesc metoda analizei ipotezelor concurente și metoda
scenariilor, urmând ca ulterior să fac o comparație între rezultatele obținute prin aplicarea
acestora .

3.1 Prezentarea contextului
Deși până în prezent, la nivelul anului 2 016, valul refugiaților a fost mai redus față de
anul 2015, impactul la nivel european este în continuare foarte mare. Acordul cu Turcia
conform căruia toți imigranții care trec ilegal granița în insulele grecești vor fi retrimiși în
Turcia este pus sub semnul întrebării, președ intele Erdogan declarând că dacă Europa nu
ridică vizele pentru cetățenii turci până în luna octombrie 2016, va rupe această înțelegere,
fapt ce ar putea readuce o criză a refugiaților pe continent.
Criză din Siria pornită în 2011 a făcut ca sirienii să fi e nevoiți să plece din propria țară
din cauza lipsei perspectivelor de viitor sa u pentru a nu fi uciși în lupte, la fel cum s -a
întâmplat de altfel și cu o parte dintre locuitorii altor țări din Orientul Mijlociu. Țările alese
de aceștia fuseseră până nu d emult Turcia, Liban și Iordania, unde trăiau în tabere pentru
refugiați. Însă, odată cu deschiderea Uniunii Europene pentru primirea refugiaților, un număr
mare dintre aceștia s -au îndreptat către continentul european. Ca urmare, la nivelul anului
2015 , Europa s -a confruntat cu un val imigraționist mare, care, deși s -a dorit a fi un fenomen
controlat, nu s-a reușit . În încercarea de a controla oarecum această situație, decizionalii
europeni au stabilit cote obligatorii de refugiați pentru fiecare stat membr u, fapt ce a produs
nemulțumiri în rândul multor țări.

26
Odată cu valul de refugiați , au avut loc și evenimente care au pus la încercare
securitatea fiecărui stat traversat de către aceștia în drumul către Europa, respectiv Germania,
destinația dorită de ce i mai mulți. Treceri le ilegale de frontieră, utilizarea unor acte de
identitate false sau chiar lipsa acestora , violențe le și a tentate le produse de o parte dintre
refugiați , au fost principalele probleme întâmpinate în toată această perioadă .
Germania s-a oferit să primească un număr mare de refugiați, invocând faptul că
Europa nu poate fi nepăsătoare la evenimentele din Siria. Astfel, până la sfârșitul anului
2015 , un val de peste un milion d e refugiați a intrat în Europa, aducând cu sine și o serie de
evenimente ce au creat probleme la nivelul securității Uniunii Europene .
În acest context, unele dintre țările europene au sporit măsurile de securitate,
Danemarca și Suedia impunând con troale la granițe și întorcând din drum imigranții care nu
dețineau a cte de călătorie valide , însă acestea au reprezentat doar niște soluții de moment în
fața numărului tot mai mare de refugiați39. De asemenea, pentru descurajarea refugiaților țări
precum Elveția și Danemarca au impus confiscarea unor bunuri personale, motiv ând costurile
cu întreținerea acestora , această tactică fiind adoptată ulterior și de Germania40.
Numele unora dintre refugiați sunt legate de mai multe fapte și agresiuni în Europa.
Unul dintre membrii atacului de la Paris din 13 noiembrie 2015 , soldat cu moartea a 130 de
persoane și rănirea a altor circa 350, a ajuns în Europa odată cu valul de refugiați41. De
asemenea, agresiunile și furturile de la Koln și Hamburg, din noaptea de 31 decembrie 2015,
când au fost depuse peste 600 de reclamații la poliție au avut printre autori , conform
autorităților , și refugiați proveniți din Siria și Irak.42. De asemenea, atacul din 24 iulie 2016
de la Ansbach, Germania, a fost realizat de un refugiat sirian.43
Pentru reducerea fluxului de imigranți ilegali către Europa, decizionalii Uniunii
Europene au încheiat un tratat cu autoritățile, în martie 2016, conform căruia imigranții care
trec în mod clandestin granița din Turcia în insulele grecești să fie retrimiși în Turcia, urmând
ca ulterior Uniunea Europeană să preia un număr echivalent de refugiați sirieni din Turcia și

3 https://www.theguardian.com/world/2016/jan/03/sweden -to-impose -id-checks -on-travellers -from -denmark ,
accesat la 27 .08.2016.
40 http://www.independent.co.uk/news/world/europe/germany -follows -switzerland -and-denmark -to-seize -cash-
and-valuables -from -arriving -refugees -a6828821.html accesat la 27 .08.2016.
5 https://www.theguardian.com/world/2015/nov/14/syrian -greece -refugee -paris -attacks -killers , accesat la
27.08.2016.
42 http://www.independent.co.uk/news/world/europe/cologne -only-three -out-of-58-men-arrested -in-connection –
with-mass -sex-attack -on-new-years -eve-are-a6874201.html , accesat la 27 .08.2016.
43 http://www.bbc.com/news/world -europe -36880758 , accesat la 27.08.2016.

27
să îi distribuie statelor membre44. De asemenea, conform autorităților, Turcia va acorda drept
de muncă azilanților sirieni45.
Toate aceste măsuri au avut ca rezultat un mai bun control în distribuirea ace stora
către centre special create în statele membre și o micșorare a numărului de refugiați de la
aproximativ 1,3 milioane în anul 2015, la circa 300.000 câți se preconizează a sosi în anul
2016. Însă situația nu este nici pe departe spre a se rezolva, cot ele impuse de Uniunea
Europeană au creat mari divergențe la nivelul statelor membre, unele dintre acestea, cum ar fi
Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia refuzând cotele impuse, punând astfel la încercare
coeziunea formațiunii, deja cutremurată de ieșirea M arii Britanii.46
Însă, în prezent, acordul cu Turcia este pus sub semnul întrebării, președintele
Erdogan declarând că dacă Europa nu ridică vizele pentru cetățenii turci până în luna
octombrie 2016, va rupe această înțelegere, fapt ce ar putea readuce o c riză a refugiaților pe
contintent.
Situația internațională actuală, luptele pornite la mijlocul lunii octombrie 2016 pentru
eliberarea orașului irakian Mosul (circa 1,5 milioane de locuitori)47 de sub dominația
organizației teroriste Stat Islamic, sau ofens iva pornită la sfârșitul lunii septembrie 2016, de
către forțele armate siriene împreună cu sprijinul forțelor militare rusești pentru eliberarea
orașului sirian Alep de sub dominația rebelilor (aproximativ 1,5 milioane de locuitori, din
care 250.000 locui esc în cartierele controlate de rebeli)48, ar putea reprezenta un factor
declanșator pentru expansiunea numărului de refugiați.

3.2 Aplicarea metodei ipotezelor concurente și metodei scenariilor

Pentru ca la sfârșitul aplicării celor două metode de analiză să putem realiza o
comparație obiectivă între acestea , am ales ca ipotezele și scenariile propuse să fie aceleași.
De asemenea, factorii ce influențează fenomenul analizat identificați, au fost folosiți ca
argumente, respectiv factori determinanți, pentru fiecare metodă . Astfel, comparația dintre
cele două metode de analiză va fi făcută prin prisma rezultatelor obținute.

44 http://europa.eu/rapid/press -release_MEMO -16-1664_en.htm , accesat la 27.08.2016
45 http://www.reuters.com/article/us -europe -migrants -turkey -idUSKCN0UP0QP20160111 , accesat la
27.08 .2016.
46 http://www.middleeasteye.net/news/germany -expects -300000 -asylum -seekers -2016 -1068324522 , accesat la
03.09.2016.
47 http://www.reuters.com/article/us -mideast -crisis -iraq-mosul -idUSKCN12K0G6 , accesat la 22.10.2016.
48 http://www.bbc.com/news/world -middle -east-37446580 , accesat la 15.10.2016.

28
Metoda ipotezelor concurente
Pentru aplicarea metodei, în cazul fluxului sosirii de imigranți în Europa, se va folosi
softul ACH PARC 2.0.5 , care întreprinde toți cei opt pași descriși în capitolul 2. Prin acest
soft fiecare ipoteză obține un scor , în funcție de valoarea pe care i -o atribuie analistul fiecărui
argument și puter ii de influență a argumentului asupra fiecărei ipoteze. Gradele de influență
care pot fi atribuite de analist sunt următoarele: II – argumentul nu validează ipoteza; I –
argumentul nu validează ipoteza, dar mai am dubii; N – argumentul nici nu validează, n ici nu
invalidează ipoteza ; NA – argumentul nu are nicio relevanță pentru ipoteză; C – argumentul
certifică ipoteza; CC – nivelul de certificarea al argumentului este maxim. La final ipoteza cu
scorul cel mai apropiat de 0, este ipoteza cu gradul cel mai ridicat de probabilitate.
Ipotezele propuse în cadrul procesului analitic sunt:
Ipoteza 1 (H1) : Fluxul sosirii de imigranți în Europa va crește.
Această ipoteză este susținută de situația actuală din Siria și Irak, unde se duc lupte
însemnate pentru reobținerea controlului autorităților asupra orașelor Alep și Mosul, în care
trăiesc aproximativ 3 milioane de oameni. Chiar dacă aceste lupte nu vor dura foarte mult,
distrugerile rămase în urma acestora vor nevoi oamenii să se relocheze, probabil o parte
dintre aceștia urmând calea spre țările europene.
Ipoteza 2 (H2): Fluxul sosirii de imigran ți în Europa va rămâne constant.
În susținerea acestei ipoteze stă situația nesigură din statele din care provin imigranții
care va face în continuare persoanele să emigreze. Este susținută totodată și de acordarea
statutului de refugiat pentru un număr mare de imigranți, urmând ca ulterior aceștia să își
cheme și familiile în țările europene, ceea ce va menține fluxul chiar în condițiile în care
situația în țările d e origine se va liniști pentru o vreme.
Ipoteza 3 (H3): Fluxul sosirii de imigranți în Europa va scădea.
În susținerea acestei ipoteze vin măsurile impuse de statele Uniunii Europene atât în
ce privește asigurarea unei mai bune securități la graniță, cât și acordul încheiat cu Turcia
privind imigranții ilegali.
În același timp, faptele refugiaților în mai multe țări din Europa și nemulțumirea
populației autohtone au făcut ca un număr ridicat dintre acestea să refuze primirea
imigranților, punând întreaga c omunitate europeană în fața unei situații extrem de dificil de
gestionat. Acest lucru a contribuit la reducerea fluxului de imigranți în anul 2016 și este
posibil să o facă și pe viitor.
Ipoteza 4 (H4): Imigranții vor începe să plece din Europa.

29
Această ipoteză este susținută de declarațiile mai multor lideri ale partidelor
extremiste care promit repatrierea refugiaților de origine musulmană, dar și de măsurile deja
în curs de desfășurare ale Uniunii Europene de a îi repatria pe cei care nu au obținut dre ptul
de azil într -o țară europeană, deși procentul acestora este foarte mic.
Pentru validarea sau invalidarea ipotezelor au fost identificate următoarele argumente:
-E1: UE și Turcia au încheiat un acord pentru reducerea trecerii ilegale a graniței cu Grecia;
-E2: Imigranții sunt responsabili pentru acte de agresiune și terorism în statele Uniunii
Europene;
-E3: Criza din Orientul Mijlociu continuă;
-E4: O parte dintre statele europene au refuzat cotele de refugiați impuse de Uniunea
Europeană;
-E5: St atele europene au impus controale sporite la granițe pentru a împiedica imigranții fără
acte valide de călătorie ;
-E6: Imigranții care au primit azil au dreptul la reîntregirea familiei;
-E7: Turcia va acorda drept de muncă azila nților s irieni.
În urma aplicării pașilor din softul ACH PARC 2.0.5 descriși mai sus, rezultatele
obținute sunt următoarele:
Tabel nr. 3.2 .1 Matricea pentru analiza ipotezelor concurente :

Sursa: Generat prin softul ACH PARC 2.0.5.

30

Mai jos, regăsim un grafic în care este ilustrat scorul obținut de fiecare ipoteză în
urma confruntării cu argumentele aduse. Rezultatul arată că ipoteza H 3, conform căreia
fluxul sosirii de imigranți va continua să scadă , a obținut scorul de inconsistență cel mai mic
(2,828).
Astfel, conform graficului,
probabilitat ea cea mai mare este ca
până la sfârșitul anului 2016 și ca în
perioada imediat următoare, fluxul
sosirilor de imigranți să scadă.
Trebuie menționat că această ipoteză
se află într -o relație strânsă cu tratatul
înche iat de Uniunea Europeană cu
Turcia, menținerea acestuia fiind
incertă în prezent.
Totodată, a gresiunile și
implicările în atentate teroriste ale imigranților au schimbat percepția europenilor despre
primirea refugiaților. Dacă la începutul crizei refugiaților, europenii militau pentru primirea
refugiați lor, în momentul de față, aceștia susțin că Europa este vulnerabilă în fața lor.
Următoarea ipoteză ca scor (3,0 ) aflată la o diferență foarte mică de prima ipoteză,
este aceea conform căreia fluxul sosirii de imigranți va rămâne constant . Această ipoteză este
susținută de situația actuală nesigură din Orientul Mijlociu, dar totodată și de faptul că odată
ce au primit azil în țările europene, refugiații își pot chema ș i familia.
A treia ipoteză ca scor ( 5,414) , este aceea conform căreia fluxul sosirii de imigranți în
Europa va crește. Această ipoteză este susținută de faptul că în momentul de față Alep și
Mosul se află sub asediul forțelor de ordine pentru eliberarea de sub dominația rebelilor,
respectiv grupării Stat Islamic, instabilitatea forțând o parte a populație i să plece . Această
ipoteză trebuie urmărită în continuare, căci, dacă situația din Siria și Irak nu își va găsi o
rezolvare , este posibil ca pe termen scu rt, fluxul de imigranți să înregistreze o creștere, iar
dacă UE va restrânge accesul acestora, atunci vor fi nevoiți să se îndrepte spre alte destinații.
Ultima ipoteză, care are și scorul cel mai mare ( 6,363 ), este aceea conform căreia
imigranții sosiți până acum în Europa vor începe să părăsească continentul pentru a se
întoarce în țările lor. Această ipoteză este cel mai puțin probabilă, în primul rând, datorită

31
faptului că situația este încă instabilă în țările de origine, dar și pentru că, odată ajunș i și
stabiliți în Europa, au dreptul să își cheme și familiile rămase acasă .
În etapa finală, se recurge la compararea ipotezelor între ele pentru a vedea care dintre
acestea este cea mai relevantă. În acest sens, am creat un tabel în care am introdus cel e patru
ipoteze, iar confruntarea dintre acestea am făcut -o pe orizontală.
Tabel nr. 3.2 .2 Compararea ipotezelor :
Fluxul sosirii de
imigranți în Europa
va crește Fluxul sosirii de
imigranți în Europa
va rămâne constant Fluxul sosirii de
imigranți în Europa
va scădea Imigranții vor
începe să plece din
Europa
Fluxul sosirii de
imigranți în
Europa va crește

–
–
+
Fluxul sosirii de
imigranți în
Europa va rămâne
constant
+

–
+
Fluxul sosirii de
imigranți în
Europa va scădea
+
+

+
Imigranții vor
începe să plece din
Europa – – –

Sursa : creat de autor.
După cum se poate observa în tabel, ipoteza a treia, conform căreia fluxul sosirii de
imigranți în Europa va scădea , are cele mai mari șanse de materializare. Așadar, a fost
confirmat rezultatul obținut anterior.

Metoda Scenariilor
Pentru aplicarea metodei, în cazul fluxului sosirii de imigranți în Europa, vom
parcurge patru pași: formularea scenariilor, identificarea driverilor (factori determinanți),
completarea și analizarea tabelului cu driveri și scenarii și interpretarea rezultatelor.
1) Formularea scenariilor:
– Business -as-usual: În perioada următoare imigranții din Orientul Mijlociu vor căuta în
continuarea azil în țările europene;
– Best-Case Scenario: În perioada care urmează fluxul de imigranți va înregistra o scădere;
– Worst -Case Scenario: În perioada care urmează fluxul de imigranți va crește ;
– Wild Card: Imigranții sosiți în perioada analizată se vor întoarce în țările de origine sau
vor fi repatriați;
2) Identifica rea driverilor :

32
– Driver 1: UE și Turcia au încheiat un acord pentru reducerea trecerii ilegale a graniței cu
Grecia;
– Driver 2: Imigranții sunt responsabili pentru acte de agresiune și terorism în statele
Uniunii Europene;
– Driver 3: Criza din Orientul Mijlo ciu continuă;
– Driver 4: O parte dintre statele europene au refuzat cotele de refugiați impuse de Uniunea
Europeană;
– Driver 5: Statele europene au impus controale sporite la granițe pentru a împiedica
imigranții fără acte valide de călătorie ;
– Driver 6: Imigranții care au primit azil au dreptul la reîntregirea familiei;
– Driver 7: Turcia va acorda drept de muncă azilanților sirieni.
3) Completarea și analizarea tabelului cu driveri și scenarii
Tabel nr. 3.2.3 Tabel pentru confruntarea driverilor și a scenar iilor

Scenarii

Driveri Business -as-usual
În perioada următoare
imigranții din Orientul
Mijlociu vor căuta în
continuarea azil în țările
europene Best-Case Scenario
În perioada care
urmează fluxul de
imigranți va
înregistra o scădere Worst -Case
Scenario
În perioada care
urmează fluxul
de imigranți va
crește Wild Card
Imigranții sosiți în
perioada analizată se
vor întoarce în țările
de origine sau vor fi
repatriați
UE și Turcia au încheiat
un acord pentru
reducerea trecerii ilegale
a graniței cu Grecia + + – –
Imigranții sunt
responsabili pentru acte
de agresiune și terorism
în statele Uniunii
Europene – + – +
Criza din Orientul
Mijlociu continuă + – + –
O parte dintre statele
europene au refuzat
cotele de refugiați
impuse de Uniunea
Europeană – + – +
Statele europene au
impus controale sporite
la granițe pentru a
împiedica imigranții fără
acte valide de călătorie – + – –
Imigranții care au primit
azil au dreptul la
reîntregirea familiei + – + –
Turcia va acorda drept
de muncă azilanților
sirieni – + – –
Sursa: creat de autor.

33
4) Interpretarea rezultatelor
În urma completării și evaluării tabloului cu driveri și scenarii, rezultate le au fost
următoarele :
Business -as-usual: 3 plusuri , 4 minusuri .
Best-Case Scenario: 5 plusuri , 2 minusuri .
Worst -Case Scenari o: 2 plusuri, 5 minusuri .
Wild Card: 2 plusuri, 5 minusuri .
Conform rezultatelor obținute, Best -Case Scenario ( în perioada următoare fluxul de
imigranți va înregistra o scădere) are cele mai multe evaluări pozitive, fapt ce îl face cel mai
propabil în comparație cu celelalte scenarii propuse . Următoarele scenarii în ordinea
evaluărilor sunt: Business -as-usual cu trei evaluări pozitive, urmată de Worst -Case Scenario
și Wild Card care se află la egalitate cu câte două evaluări pozitive.

3.2.1 Prezentarea rezultatelor obținute prin aplicarea celor două metode
Prin aplicarea celor două metode , am urmărit prezentarea fenomenului imigraționist
din Europa, în centru l căruia se află cetățeni i proveniți din țările Orientului Mijlociu, în
special, din Siria și Irak și tendințele pe care acest fenomen le va putea avea în perioada
următoare .
În demersul analitic a u fost formulate ipoteze și scenarii, ulterior fiind realizată o
confruntare a acest ora cu argumente le și factorii declanșatori , iar, în urma analizei, atât
ipoteza cât și scenariul cel mai probabil pentru perioada următoare a fost acela conform
căruia fluxul sosirii d e imigranți în Europa va scădea .
Această variantă este posibilă având în vedere situați ile conflictuale create de o parte
dintre refugiați în Europa, care prin faptele și agresiunile lor au pus în pericol securitatea
anumitor state , aceștia recurgând chiar la comiterea unor atentate. Astfel, sporirea măsurilor
de securitate și acordul încheiat cu Turcia au ca efect în prezent reducerea numărului de
refugiați. Trebuie ținut însă cont de incertitudinea privind menținerea acordului în viitor,
existând posibilitatea ca , în cazul ruperii acestuia , ipoteza obținută ca fiind cea mai probabilă
să nu mai fie validă .
Următoarea ipoteză probabilă, indicată de ambele metode aplicate, este aceea conform
căreia fluxul de refugiați va rămâne constant. Trebuie menționat că această ipoteză a fost
foarte apropiată ca scor de ipoteza cea mai pr obabilă, și este susținută atât de perpetuua

34
instabilitate din Orientul Mijlociu, cât mai ales de faptul că refugiații ce au primit deja azil
într-o țară europeană primesc dreptul la muncă și dreptul de a -și chema după ei familia .
A treia ipoteză ca scor, obținută prin aplicarea metodei ipotezelor concurente a fost
aceea conform căreia fluxul refugiaților va crește. Această ipoteză este susținută de situația
actuală din Orientul Mijlociu, mai ales din orașele Alep, Siria și Mosul, Irak, unde se duc
lupte a le autorităților statale împotriva rebelilor, respectiv grupării teroriste Stat Islamic.
Astfel, dacă luptele se vor prelungi, este probabil ca fluxul de refugiați să crească, cel puțin
pe termen scurt. Prin aplicarea metodei scenariilor această ipoteză a obținut un scor egal cu
cea de -a patra ipoteză, conform căreia căreia refugiații sosiți în Europa se vor întoarce în
țările de origine sau vor fi repatriați.
Prin aplicarea metodei ipotezelor concurente ipoteza conform căreia refugiații sosiți în
Europa se vor întoarce în țările de origine sau vor fi repatriați s -a clasat pe ultimul loc.
Această ipoteză este susținută pe de o parte de atentatele teroriste și ilegalitățile comise de o
parte dintre refugiați iar pe de altă parte de tensiunea creată între stat ele europene în privința
cotelor obligatorii de refugiați. Deși această ipoteză s -a clasat pe ultimul loc trebuie urmărită
în continuare, pentru că poate fi puternic influențată de următoarele decizii adoptate la nivelul
Uniunii Europene.
Așadar, putem obs erva o similaritate a rezultatelor obținute prin aplicarea celor două
metode, atunci când în analiză au fost incluse aceleași elemente care ar putea influența
evoluția fenomenului studiat și generate aceleași ipoteze și scenarii.
Prin aplicarea celor două metode ierarhizarea a fost similară în ce privește primele
două ipoteze/scenarii din punct de vedere al gradului de probabilitate, existând o mică
diferență în clasarea următoarelor două. Astfel, p rin aplicarea metodei scenariilor, cele două
s-au clasat p e același loc, primind un punctaj egal, în timp ce prin aplicarea metodei
ipotezelor concurente a fost realizată o diferență între acestea, ca urmare situându -se pe locuri
distincte .
O explicație a acestui rezultat ar putea fi dată de complexitatea metodei ipotezelor
concurente, care pe lângă confruntarea argumentelor cu ipotezele propuse, presupune și
acordarea unui grad de importanță a fiecărui argument asupra unei ipoteze, acesta influențând
într-un grad mai mare sau mai mic rezultatele .
Putem concluzion a că, atunci când avem o situație complexă, în care evoluți a unui
fenomen este incertă, analistul poate apela la oricare dintre cele do uă metode de analiză de

35
mai sus, însă, dacă situația este caracterizată de existența mai multor factori nu influențează
în totalitate fenomenul studiat, pentru obținerea unor rezultate cât mai precise , este
recomandat ca analistul să apeleze la metoda ipotezelor concurente.