ACADEMIA DE POLIȚIE ,, ALEXANDRU IOAN CUZA [631644]

1

ACADEMIA DE POLIȚIE ,, ALEXANDRU IOAN CUZA”
FACULTATEA DE DREPT

TEZĂ DE DOCTORAT
( REZUMAT )

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
PROF.UNIV. DR. IOAN DASCĂLU

DOCTORAND: [anonimizat]
2012

2
ACADEMIA DE POLIȚIE ,, ALEXANDRU IOAN CUZA”
FACULTATEA DE DREPT

TEZĂ DE DOCTORAT

CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA
ECHILIBRULUI SOCIAL

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
PROF.UNIV. DR. IOAN DASCĂLU

DOCTORAND: [anonimizat]
2012

3

„ În isto ria capitalismului modern, crizele sunt regula, nu excepția. Ceea ce nu
înseamnă totuși că toate ar fi la fel. Nici pe departe: caracteristicile pot fi diferite, de
la un dezastru la altul, și originile crizelor se pot găsi în probleme diferite, din
sectoa re diferite ale economiei. ”

NOURIEL ROUBINI, STEPHEN MIHM „ Economia crizelor -curs fulger despre viitorul
finanțelor ”, 2010,The Penguin Press, SUA

4
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 9
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….15
CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE CRIZĂ ECONOMICO –
FINANCIARĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 15
1.1. ISTORICUL CONCEPTULUI DE CRIZĂ ………………………….. ………….. 15
1.1.1.Aspecte generale privind conceptul de criză ………………………….. ………….. 15
1.1.2. O trecere în revistă a istoriei conceptului ………………………….. ……………… 15
1.1.3. Semantica conceptului de criză ………………………….. ………………………….. ..15
1.1.4. Abordarea crizei prin prisma tradiției creștine ………………………….. …….. 15
1.1.5. Abordarea sociologică a crizei economico -financiare ………………………… 15
1.2. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND CRIZA ECONOMICO –
FINANCIARĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..15
1.2.1. Coordonatele actualei crize economico -financiare ………………………….. …16
1.2.2. Cronologia evenimentelor privind criza economico -financiară ………….. 16
1.3.PARAMETRII GEOECONOMICI ȘI GEOSTRATEGICI AI ACTUALEI
CRIZE ECONOMICO FINANCIARE ………………………….. ………………………. 16
1.3.1. Problematica geoeconomică și geostrategică ………………………….. …………. 17
1.3.2. Transformările geopolitice și geostrategice în contextul actualei crize
mondiale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 17
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……17
CAUZELE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ………………………….. ……… 17
2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CAUZELE CRIZEI ECONOMICO –
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..17
2.2. CONTEXTULUI CARE A DECLANȘAT ȘI ALIMENTAT CRIZA …18
2.3. ETIOLOGIA CRIZEI ECONOMICO – FINANCIARE ……………………. 18

5
2.3.1. Politica inflaționistă ………………………….. ………………………….. ………………… 18
2.3.2. Distorsionarea stimulentelor și hazardul moral ………………………….. …….18
2.3.3. Reglementările nocive ………………………….. ………………………….. ……………… 18
2.4. ROLUL STATULUI ÎN CONDIȚIILE CRIZEI ECONOMICO –
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..18
2.4.1. Politica monetară ………………………….. ………………………….. ……………………. 18
2.4.2. Politica fiscală ………………………….. ………………………….. …………………………. 18
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….18
EFECTELE CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE ………………………….. …….18
3.1. EFECTELE ÎN PLAN ECONOMIC ȘI JURIDIC ………………………….. ..18
3.2. EFECTELE ÎN PLAN SOCIAL ………………………….. ………………………….. .19
3.3. EFECTELE ÎN PLAN PSIHOLOGIC ………………………….. …………………. 19
3.4. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA SEC URITĂȚII
INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE ………………………….. ………………………. 19
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….20
ROLUL ECONOMIEI SOCIALE ȘI POLITICILOR ECONOMICE ÎN
DIMINUAREA IMPACTULUI CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE ……20
4.1. ABORDARE TEORETICĂ PRIVIND ECONOMIA SOCIALĂ ………. 20
4.1.1. Generalități privind conceptul economiei sociale ………………………….. …..20
4.1.2. Formele de organizare specifice economiei sociale ………………………….. …20
4.1.3. Formele tradiționale ale economiei sociale ………………………….. ……………. 20
4.1.4. Forme noi de organizare a economiei sociale ………………………….. ……….. 20
4.1.5. Conceptul de economie socială în legislația românească ……………………. 20
4.2. IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE ASUPRA
ECONOMIEI ROMÂNIEI ………………………….. ………………………….. ……………. 21

6
4.2.1.Producția de bunuri ………………………….. ………………………….. …………………. 21
4.2.2.Piața muncii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …21
4.2.3.Investițiile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….21
4.3.IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ASUPRA
GRUPURILOR VULNERABILE ALE ECONOMIEI SOCIALE …………… 21
4.3.1. Radigrafia terminologică privind grupurilor vulnerabile ………………….. 21
4.3.2. Analiza statistică a grupurilor vulnerabile ………………………….. ……………. 21
4.4. INFLUIENȚELE DEFICITULUI BUGETAR ASUPRA ECHILIBRULUI
SOCIAL DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL CRIZEI ACTUALE.
IMPLICAȚII ASUPRA PIEȚEI MUNCII ………………………….. ………………….. 21
4.4.1. Cauze și consecințe ale deficitului bugetar ………………………….. ……………. 21
4.4.2. Implicațiile deficitului bugetar asupra pieței muncii …………………………. 22
4.4.3.Măsuri de finanțare a deficitului bugetar în Rom ânia ……………………….. 22
4.5. ROLUL IMPOZITULUI DIN PERSPECTIVA PROTECȚIEI SOCIALE
ȘI A DEZVOLTĂRII ECONOMICO -SOCIALE ………………………….. ……….. 22
4.5.1.Considerații teoretice asupra rolului impozitului ………………………….. ……22
4.5.3. Consecințele adoptării impozitului minim în România ……………………… 23
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……23
MANIFESTARI ALE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE MONDIALE 23
5.1.ABORDARE TEORETI CĂ PRIVIND MANIFESTĂRILE CRIZEI
ECONOMICO -FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………. 23
5.2. CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ÎN UNELE STATE MEMBRE UE
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
5.2.1.Fran ța ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 23
5.2.2.Portugalia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….23
5.2.3.Grecia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 23
5.2.4.Sue dia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 23

7
5.2.5. Letonia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 23
5.2.6. Spania ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 23
5.2.7.Cehia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 23
5.3.CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ÎN ALTE STATE ALE
COMUNITĂȚII INTERNAȚIONALE ………………………….. ………………………. 23
5.3.1. Rusia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
5.3.2.Japonia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 23
5.3.3.China ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
CAPITOLUL VI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..23
MANAGEMENTUL INSTITUȚIONAL AL CRIZEI ECONOMICO –
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..23
6.1.ORGANISME ȘI INSTITUȚII FINANCIARE INTERNAȚIONALE CU
PREOCUPĂRI ÎN COMBA TEREA CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
6.1.2. Fondul Monetar Internațional (F.M.I) ………………………….. …………………. 24
6.1.3. Grupul 10 Basel ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
6.2.ORAGANIZAȚII, ORGANISME ȘI INSTITUȚII EUROPE NE CU
PREOCUPĂRI ÎN DIMINUAREA EFECTELOR CRIZEI ECONOMICO –
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..24
6.2.1.Aspecte generale privind guvernanța economică ………………………….. ……24
6.2.2. Consiliului European pentru Riscuri Sistemice ………………………….. …….. 24
6.2.3. Pactul de Stabilitate și Creștere ………………………….. ………………………….. ..24
6.2.4.Mecanismul European de Stabilitate ………………………….. …………………….. 24
6.2.5. Pactul Euro – Plus ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
6.3.1.Comisia Europeană ………………………….. ………………………….. ………………….. 24
6.3.2.Comitetul Economic și Social European ………………………….. ………………… 24
6.3.3.Parlamentul European ………………………….. ………………………….. …………….. 24

8
6.3.4.Consiliul Europei ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
6.4. ORGANIZAȚII, ORGANISME ȘI ELEMENTE PROGRAMATICE
NAȚIONALE PENTRU COMBATEREA CRIZEI ECONOMICO –
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..24
6.4.1. Programul Natio nal de Reformă pentru perioada 2011 -2013 …………….. 24
6.4.2. Programul de convergență 2011 – 2014 ………………………….. …………………. 24
6.4.3. Actori sociali instituționali relevanți în combaterea crizei economico –
financiare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 24
CAPITOLUL VII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …25
CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ
ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA ECHILIBRUL UI SOCIAL …………….. 25
7.1. CONCLUZII PRIVIND CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI
CONTAGIUNEA ACESTEIA ………………………….. ………………………….. ……….. 25
7.2. NECESITATEA CREȘTERII ROLULUI ECONOMIEI SOCIALE DE
PIAȚĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 31
7.3. CREȘTEREA ROLUL POLITICII ECONOMICE EUROPENE ……… 33
7.3.1.Planul Comisiei de redresare economică a Uniunii Europene …………….. 34
7.3.2.Obiective ale reconstrucției economico -sociale europene ……………………. 36
7.4. POLITICA ECONOMICO -FISCALĂ A STATULUI ………………………. 36
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….39

9

INTRODUCER E

Amploarea și diversitatea schimbărilor din lumea contemporană au afectat și România, aducând
profunde modificări de natură politică, diplomatică, socială, financiară, economică, tehnică și tehnologică,
religioasă, informațională, etc.
Modificările stru cturale men ționate au determinat creșterea frecvenței și intensității unor situații
deosebite, pe care unii autori le consideră crize sociale, diplomatice, financiare, economice, culturale,
militare, juridice sau pur și simplu crize, conflicte de nivel per sonal, organizațional, zonal, regional sau
strategic1.
Criza economico – financiară este o situație negativă, nou creată în viața economico – financiară a unei
societăți, națiuni, ca urmare a apariției unor manifestări, măsuri sau reforme financiare și eco nomice, care
afectează valorile fundamentale ale dezvoltării economico -sociale.
Majoritatea analiștilor consideră că actuala criză financiară își are rădăcinile în scăderea dramatică a
prețului locuințelor în SUA sau în căderea pieței creditului pentru loc uințe. Opinăm că această abordare
este cel puțin secvențială, nu se situiaz ă în tiparul rotunjimii unei cercetări științifice. Cauzele
fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât și de natură
microeconomică, aspec t menționat de mai mulți analiști: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009).
Cele două tipuri de cauze s -au intercondiționat în producerea crizei2.
Cauza profundă a actualei crize financiare o constituie lichiditatea abundentă creată de
principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) și de dorința țărilor exportatoare de petrol și gaze de a
limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri , generată de integrarea
crescândă în economia globală a unor țări (China, Asia d e Sud -Est în general), cu rate mari de acumulare,
dar și de redistribuirea globală a avuției și a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (țiței, gaze
naturale etc.). Lichiditatea abundentă și suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibil e pentru
investiții, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu ușor de înțeles de către unii investitori.
Consecințele existenței lichidității abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii și volatilitatea
redusă a acestora. Împreună, acest e consecințe au condus la creșterea apetitului pentru active cu câștiguri
mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piață a creat tendința de subestimare a riscului și o adevărată lipsă
de vigilență a investitorilor. Marjele de risc au fost și ele foarte s căzute și nediscriminatorii. Împreună,
ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câștiguri mari, vigilența scăzută față de risc și marjele
mici au mascat semnalele prețurilor pe piețele financiare și au condus la insuficienta înțelegere a risc urilor
implicate. Pe acest fundal au operat, ca agravante, și o serie de cauze microeconomice :
securitizarea frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale agențiilor de rating, externalizările
raționale din punct de vedere privat dar socialmente ineficient e și, în sfârșit, competiția internațională
crescută pentru dereglementări .
Consecința securitizării frenetice a fost că, odată ce criza a fost declanșată de apariția eșecurilor la
plata ratelor la creditele pentru case, piața financiară a devenit netransp arentă. Instalarea neîncrederii
investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) în categoria riscante
(calitatea activelor pe care le finanțau nu mai era clară) și refinanțările au devenit imposibile. Datorită
discrepanței dintre maturitățile pe active și pasive, aceste VSP au început să se bazeze pe linii de finanțare

1 Nicolae Ghinea, Constantin Bolboșanu, Criminalitatea economico – financiară în Uniunea Europeană , Ed. Sitech,2010
2 Adrian Vasilescu, Comunicări științifice BNR , 2010

10
de la băncile sponsor. În final, cererea de lichiditate, în combinație cu pierderea încrederii între bănci, a
rezultat în goana după cash și rata dobânzii ef ective a început să crească.3
În SUA și în unele state din Europa, guvernele și băncile centrale au răspuns prin îmbunătățirea
lichidității; acordarea de garanții guvernamentale pentru împrumuturi; recapitalizarea instituțiilor
financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al
întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acțiuni în bănci; reduceri coordonate ale ratelor
dobânzii.4 Deși astfel de măsuri au fost puse în aplicare, după 17 luni de la declanșarea turbulențelor,
piața a rămas netransparentă, ceea ce a amplificat criza financiară și a facilitat trecerea ei în sectorul real
al economiei, mai întâi în SUA, apoi și în alte țări dezvoltate. Lichiditatea abundentă a făcut ca anumite
cauze microeconomice, cum ar fi securitizarea, dezintermedieri financiare, fisuri în modelul de afaceri ale
agențiilor de rating și dereglementări excesive, să se combine și să conducă la criza financiară de astăzi.
Gradul de afectare a economiilor lumii de cătr e această criză depinde de vulnerabilitățile fiecărei
economii și de expunerea acestora la activele toxice . Modul în care se răspunde la criză depinde de
principiile fundamentale în care credem, de resursele disponibile, de instituțiile și instrumentele pe care le
putem folosi. Experiențele anterioare păreau să confirme viziunea că inflația este principala sursă de
instabilitate financiară. De obicei, perioadele caracterizate de inflația înaltă au fost și cele cu instabilitate
financiară severă și crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune în urma adoptării de
către autorități a unor măsuri inadecvate de temperare a inflației.
Criza financiară mondială actuală a apărut după aproape două decenii de inflație relativ scăzută și
stabilă . O serie de factori au făcut ca inflația scăzută să coexiste cu lichiditatea abundentă. Aceasta din
urmă și suprasaturarea cu economii au menținut ratele dobânzii și volatilitatea la niveluri joase. Toate
acestea au dus la crearea unei texturi financiare no i, în care modelul de intermediere bancară s -a schimbat
de la „ originate and hold ” la „ originate and distribute ”.5Noile produse și instituții care au modificat
materialul din care era făcut până acum 30 de ani sistemul financiar au dus la apariția criz ei financiare
actuale. Criza financiară a fost declanșată de criza subprime din SUA , așa cum am menționat. La rândul
ei, aceasta a apărut datorită faptului că FED a fost nevoit ă, în condițiile descrise mai sus să crească ratele
dobânzii pentru a apăra infl ația. Dar cu noua textură economică, creșterea ratelor dobânzii a dus la criza
financiară.
Concluzia noastră este că lichiditatea abundentă a schimbat sistemul financiar până la limite la
care politica monetară a ajuns în capcană . Inacțiunea ar fi dus la c reșterea inflației. Acțiunea a dus la
instabilitate financiară . Dacă reglementarea și supravegherea ar fi prevenit acumularea excesivă a
riscurilor de către investitori, creșterea ratelor dobânzii nu ar fi putut duce la apariția instabilității
financiare. Aceste evoluții arată că politica monetară și reglementarea și supravegherea trebuie să
conlucreze eficient. Ceea ce nu s -a întâmplat în ultimii ani în unele economii importante ale lumii.
Câteodată politica monetară a fost prea laxă, inclusiv în raport cu sistemul de reglementare și
supraveghere existent.
Piețele găsesc întotdeauna calea spre a inova pentru că permanent agenții economici sunt în
competiție pentru a satisface nevoi reale . Inovațiile cresc eficiența cu care nevoile sunt satisfăcute și din

3 Adrian Vasilescu, Comunicări științifice BNR, 2010
4 Akerlof, George A. și Robert J. Shiller. Animal Spirits: How Human Psychology Drives the Economy și Why It Matters for
Global Capitalism, Princeton, N.J.: Princeton University Press, 2009 [Traduc ere în limba română de Monica Sibinescu, Spirite
animale, Ed. Publica, București, 2010.]
5 Almunia, Miguel, Agustin S. Benetrix, Barry Eichengreen, Kevin H. O'Rourke și Gisela Rua, „From Great Depression to
Great Credit Crisis: Similarities, Differences an d Lessons ”, material prezentat la reuniunea a 50 -a a Economic Policy Panel,
organizată la Tilburg în Olanda, 23 -24 octombrie 2009. Online la http://www.econ.berkeley.
edu/~eichengr/great_dep_great_cred_l 1 -09.pdf.

11
acest motiv procesul de inovare nu va înceta niciodată. Chiar dacă se pun bariere administrative, piețele
tot găsesc soluții pentru a satisface cererea. Un exemplu clar l -am avut atunci când BNR a încercat să
reducă ritmul frenetic al creditării în valută. A u fost utilizate bariere administrative, dar eficacitatea lor a
fost limitată și s -a constatat că aveau efecte secundare mai mari decât beneficiile.6 Acest proces de
inovare poate fi atât de dinamic și de sofisticat încât cei care reglementează sau suprav eghează piețele
pot rămâne în urmă . Este relevantă, în acest sens, o frază din declarația din 2 aprilie 2011 a liderilor
G20,: „Reglementatorii și supraveghetorii trebuie să (…) sprijine competiția și dinamismul și să țină
pasul cu inovațiile pieței ” . Această frază este o recunoaștere a faptului că actuala criză economico –
financiară nu este un eșec al piețelor, ci mai degrabă a incapacității instituțiilor de reglementare și
supraveghere de a se adapta la realitățile pieței și o ghidare despre modul în care trebuie să se țină
pasul cu inovațiile pieței. Este important ca echilibrarea celor două să se facă prin perfecționarea
structurilor de reglementare și supraveghere și nu trebuie vreodată ca acest proces să rezulte în frânarea
competiției sau a ene rgiilor creatoare ale agenților economici.
În capitolul dedicat măsurilor reparatorii în domeniul supravegherii financiare din UE, al Raportului
de Larosiere, s -a propus o reformă structural ă care are în vedere două domenii: supravegherea
macroprudențială și supravegherea microprudențială. Raportul consideră justificată înființarea
Consiliului European de Risc Sistemic (CERS) . Acesta trebuie să colecteze informații despre riscurile și
vulnerabilitățile macroprudențiale din toate sectoarele financiare din UE . Consiliul va emite avertizări
despre riscuri și va adopta recomandări de politică economică. O altă instituție propusă de Raport este
Sistemul European al Supravegherii Financiare, în cadrul căreia comitetele de nivel 3 (CEBS,
CEIOPS, CESR) sunt transfer ate în trei noi autorități europene: Autoritatea Europeană Bancară,
Autoritatea Europeană a Valorilor Mobiliare și Autoritatea Europeană a Asigurărilor. Aceste trei
autorități au puteri sporite în ceea ce privește supravegherea și autorizarea unor instituț ii specifice la scara
UE, având rol coordonator puternic.
Faptul că Consiliul European de Risc Sistemic funcționează sub auspiciile BCE și ale Sistemului
European al Băncilor Centrale înseamnă că va beneficia de capabilitățile analitice și infrastructurile
tehnice dezvoltate de băncile centrale pentru analizele lor de stabilitate monetară și financiară. Aceasta
înseamnă că și între SESF și CERS va fi o cooperare substanțială. Astfel, și BCE și Sistemul European al
Băncilor Centrale ar trebui să aibă acces l a informațiile relevante de la supraveghetori. Sperăm că această
nouă structură, care va deservi macro și micro supravegherea, va putea să ajute în identificarea timpurie a
comportamentelor care ar duce la situații de criză financiară. Dar, așa cum sublini a și Președintele BCE,
domnul Trichet, pentru ca noul cadru prudențial propus să funcționeze așa cum se intenționează, este
necesar ca avertizările de risc și recomandările de politică economică emise de CERS să fie transformate
în acțiuni efective de poli tică. Aceste concluzii trebuie raportate la ECOFIN și în același timp trebuie
pregătit cadrul instituțional care să confere BCE și celorlalte bănci centrale, așa cum susține Președintele
Trichet, autoritatea, răspunderea și capacitățile legale necesare pen tru noile sarcini macroprudențiale.
Legătura dintre stimulentele managerilor și gestionarea riscului nu este întotdeauna evidentă . În
ultimii ani inovațiile financiare, produse și instituții inadecvat reglementate și supravegheate, au făcut
posibilă acumul area de profituri mari pe termen scurt concomitent cu asumarea de riscuri foarte mari. Nu
au existat stimulente care să lege remunerația și premiile de obținerea de profituri pe termen mediu lung.
Aceasta a fost un stimulent pentru manageri să își asume ri scuri pe care fie nu le -au înțeles fie le -au
neglijat pentru a mări profitabilitatea de care erau legate premiile. Astăzi s -a înțeles mai bine că politicile
de remunerare și de gestiune internă a riscului pot fi decorelate. Raportul de Larosiere consideră că
stimulentele privind remunerarea trebuie să fie mai bine aliniate cu interesele acționarilor și

6 Adrian Vasilescu, Comunicări științific e BNR, 2010

12
profitabilitatea pe termen lung la nivelul întregii firme . În special, primele trebuie să fie stabilite într -un
cadru multianual, plata acestora trebuind să fie făcută de -a lungul ciclului. Raportul de Larosiere propune
ca supraveghetorii să aibă obligația de a verifica adecvarea politicilor de remunerare a instituțiilor
financiare și de a avea forța de a impune schimbări ale acestora sau cerințe adiționale de capital în cadrul
Pilonului 2 din Basel 2 dacă nu se întreprind acțiuni corective. O astfel de măsură este în linie cu
principiul stimulării competiției și al dinamismului și este binevenită. Tensiunile financiare semnificative
și cu atât mai mult crizele economico -financiare sunt evenimente rare. Suntem norocoși că este așa, dar
raritatea evenimentelor nedorite are și un cost. Mecanismele de gestionare a crizei existente la data
apariției evenimentului pot fi inadecvate . Pot exista prevederi legislative care împiedică acțiunea rapidă
sau se poate ca setul de instrumente și proceduri dintr -o țară să fie diferite față de o altă țară, ceea ce
împiedică cooperarea etc. Cred că lecția care apare este că trebuie să existe un proces periodic de
actualizare a me canismelor de gestionare a crizei.
Opinăm că pentru UE este benefică crearea unui cadru unic clar și transparent pentru a gestiona
criza , pornind de la recomandările Raportului de Larosiere. În plus, acest cadru ar trebui să conțină
suficiente elemente de flexibilitate pentru a permite fiecărei țări să răspundă conform specificului de
manifestare a crizei în țara respectivă. În orice caz, ar trebui să se stabilească principiile clare care să
prevină blocajele juridice, transferul de efecte negative de la o țară la alta, principiile după care țările
impart povara fiscală a unei crize transfrontaliere etc.
În urmă cu câțiva ani mulți prevedeau un declin masiv al rolului FMI în actualul context economic.
Dar criza de astăzi pare să redescopere rolul FMI -ului pe această planetă. Fondurile sale au fost
crescute recent pentru a putea face față la solicitările care vin de la diverse țări pentru ajutor financiar și
asistență tehnică. Din declarația liderilor G20 rezultă că FMI va evalua cu regularitate acțiunile iniț iate și
acțiunile globale necesar a fi inițiate. Mai mult, se prevede o strânsă cooperare între FMI și Financial
Stability Board (FSB), care va include toate țările G20, membrii Financial Stability Forum, Spania și
Comisia Europeană . Împreună, FMI și FSB v or furniza avertizări despre riscurile macroeconomice și
financiare și vor indica acțiunile necesare pentru adresarea lor.
Actuala criză economico – financiară scoate în evidență faptul că în momente dificile este nevoie de
o instituție care să aibă o imag ine despre fiecare economie în context global.
Istoria ne -a arătat că măsurile expansioniste de ieșire din crize economice nu rămân fără efecte
adverse în termenii inflației. Lecția anilor ’70 este aceea că politicile expansioniste prelungite au produs
inflație și datorii publice mari, a căror reducere a necesitat politici restrictive, care au făcut ca media
creșterii economice să rămână relativ scăzută. Lecția acelor ani și a altor perioade similare în abordare
este aceea că măsurile anticriză trebuie con cepute pornind de la obiectivul asigurării sustenabilității
fiscale și a prețurilor pe termen mediu – lung. În termeni practici, aceasta înseamnă că lansarea măsurilor
anticriză trebuie acompaniată de crearea de strategii credibile de ieșire din măsurile c are sunt necesare
acum pentru sprijinirea sectorului financiar și a relansării cererii globale. Din această perspectivă, recenta
întâlnire a liderilor G20 este încurajatoare. Pe de o parte s -a vorbit de politici fiscale și monetare
expansioniste, inclusiv despre utilizarea de instrumente monetare neconvenționale. Dar, pe de altă parte,
s-au subliniat și obiectivele asigurării pe termen mediu -lung a sustenabilității fiscale și a stabilității
prețurilor, cu accent pe elaborarea de strategii credibile de ieșir e din măsurile care sunt necesare acum
pentru sprijinirea sectorului financiar și a relansării cererii globale.
Evitarea dezechilibrelor macroeconomice și urmărirea unei pante de creștere sustenabile sprijinită de
un grad substanțial de reforme structural, constituie un aspect foarte important ce trebuie avut în vedere .

13
Această lecție este valabilă în mod special pentru economiile emergente. Considerăm că principala
provocare pentru România o constituie convergența cu UE concomitent cu menținerea stabilită ții
macroeconomice.
În ultimii ani creșterea economică accelerată a fost posibilă datorită utilizării economisirii externe.
Băncile au devenit dependente de finanțarea externă, iar deficitul contului curent a depășit limitele de
sustenabilitate, făcând eco nomia românească vulnerabilă.
Criza mondială a accentuat această vulnerabilitate, care se reflectă în reducerea semnificativă a
creșterii economice. Astăzi a devenit clar că dorința firească de a accelera convergența reală trebuie
echilibrată cu nevoia de a asigura sustenabilitatea procesului de convergență. BNR a avertizat de multe
ori despre faptul că politica fiscală a fost pro -ciclică, adăugând la excesul cererii . Trebuie învățată
lecția că menținerea de deficite bugetare mari atunci când economia creșt e nu se poate încheia cu succes.
Elementele principale (indicii) ale unei crize economice sunt date de o serie de factori. Dintre aceștia
vom prezenta doar câțiva: declinul economiei naționale și înrăutățirea condițiilor de viață ale majorității
populației ; devalorizarea monedei naționale și creșterea necontrolată a inflației; pierderea controlului
statului asupra resurselor strategice; erodarea bazei economice a securității naționale, prin declinul
producției, dezechilibrul balanței comerciale, deficitul b ugetar; accentuarea disparităților structurale din
economia națională; eșecul reformelor economice; evoluții economice, financiar – monetare sau
comerciale pe plan regional sau global, cu posibile efecte negative asupra intereselor României; exprimări
ale îngrijorării față de efectul asupra relațiilor economice; acordarea denaturată a nivelului de risc
economic de către agențiile internaționale de rating; anularea unor vizite în scop comercial; întreruperea
creditelor de export și a garanțiilor guvernamenta le; aplicarea unor controale stricte sau a unor restricții
activităților economice, blocade, embargouri etc
Preocuparea de a înțelege, coerent, natura crizei economice, ne conduce la două concluzii simple: (1)
criza actuală nu face nota discordantă față de alte „accidente” ciclice în mersul economiei; (2) de fiecare
dată, în vajnică tradiție marxistă, care inundă astăzi mai toate manualele, recurența ciclică a economiei
este postulată drept „călcâiul lui Ahile” al capitalismului. Teorii economice inspirate din Marea
Depresiune din anii 1930, însă demult respinse din logica sănătoasă a științei economice, sunt în prezent
resuscitate prin apelul la intervenționism și reglementare extremă a mediului financiar -bancar.
Mult prea frecvent, dezbaterile pe agenda cr izei se poartă în tandemul consecințe (efecte) – soluții ,
explicabil de altfel pentru obsesia neoclasică de pragmatism empiric și activism etatist. Este lipsită de
sens, însă, orice tentativă de „combatere” a crizei – așa cum triumfalist anunță rapoartele oficiale – în
absența oricărei probe de discernământ asupra cauzelor fundamentale, anatomice, ale ciclului afacerilor7.
Criza, după expresia economiștilor, s -a rostogolit și peste țara noastră. Criza economico – financiară la
noi în țară a debutat sub form a unei crize psihologice și care a dovedit imaturitatea acestei categorii
sociale, nepregătită pentru probleme economice de profunzime, recrutată din clientele politice, orientată
univoc spre o anumită piață, văzând efectele crizei în Occident, a intrat în panică și nu a găsit alt mijloc
mai bun să -și apere averile decât să înceteze activitatea, să trimită muncitorii în șomaj și astfel să
realizeze efectiv o criză reală în țara noastră . Răspunsul autorităților cu privire la existența unui deficit
bugetar a fost o acțiune directă asupra cheltuielilor, dar tăindu -se cheltuielile s -a operat indirect asupra
veniturilor.
Un studiu al ONU confirmă că vârful de 10% a păturii bogate deține 85% din avuția lumii. Jumătate
din întreaga populatie a lumii deține mai puți n de 1% din aceeași avuție. 10% din topul populației
americane are un venit egal cu venitul a 43% din populația lumii, iar 25 de milioane de americani din
partea superioară a piramidei sociale au un venit egal cu venitul a 2 miliarde de oameni din restul l umii.

7 Nicolae Ghinea, Constantin Bolboșanu, Criminalitatea economico -financiară în Uniunea Europeană, Ed. Sitech,2010

14
Imaginea distribuției inegale a resurselor pe plan internațional e completată de constatarea că în anul 2005
avuția reunită a primilor trei cei mai bogați oameni ai lumii depășesc produsul intern brut a 47 de țări
subdezvoltate sau în curs de dezvolt are. Și lista disparităților șocante poate continua încă mult. Criticii
actualei situații vorbesc de consecințele istorice al raportului între puterile coloniale și cei colonizați și
care continuă să alimenteze încă abundent conflictele de ordin ideologic, cultural sau religios. Arma
ideologică a promotorilor globalizării rămâne pe de altă parte inocularea ideii parțial corecte că acest
proces este o soluție pozitivă reciproc avantajoasă ce permite promovarea dezvoltării economico -sociale
în lumea a doua și a treia lăsându -se intenționat în subsidiar modul inegal de distribuire a noii prosperități
create. De aici competiția acerbă între țări aparținând acestei categorii de a atrage printr -o varietate de
concesii economico – financiare și fiscale capitalurile internaționale pe care le -am calificat deja ca
nomade și migrând acolo unde pot maximiza profitul indiferent de ce lasă plecând în urma lor. Iar când
pentru a obține concesiile maxime capitalurile internaționale fac alianță ad -hoc cu elementele corupte al e
clasei politice autohtone efectele negative ce se revarsă asupra majorității populației se multiplică la scară
exponențială. Cazul României poate servi drept un excelent studiu de caz pentru perioada postdecembrie
1989. Evident însă, România nu este un c az unic, ea doar înscriindu -se în partitura mondială elaborată
în cu totul altă parte a lumii.
Din analiza critică a stadiului actual al literaturii științifice care dezbate impactul crizei economico –
financiare asupra echilibrului social rezultă că tema pr opusă poate avea un aport semnificativ la
dezvoltarea cunoașterii în domeniu.
Elaborarea acestei lucrări, de o asemenea anvegură, este prima încercare de acest gen în România.
Cercetarea a necesitat o abordare complexă, în spirit științific, interdiscipli nar, doctrinar, modern,
impunând raportarea, în primul rând, la elemente conceptuale și la metode de analiză ce țin de domeniul
științelor economice, juridice și sociale. Metodologia cercetării s -a bazat pe utilizarea diverselor metode,
cel mai frecvent ut ilizate fiind: metoda sistemică, metoda normativă, metoda grafică și dinamică. De
asemenea, pe parcursul elaborării tezei am utilizat și alte metode de cercetare cum ar fi cele de: sinteză,
analiză economică, compararea, inducția și deducția, aplicate în d ialectica cunoașterii materiei și
societății, precum și alte procedee și instrumente de cunoaștere științifică a proceselor economice, juridice
și sociale.

15
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE CRIZĂ ECONOMICO -FINANCIARĂ

1.1. ISTORICUL CONCEPTU LUI DE CRIZĂ
1.1.1.Aspecte generale privind conceptul de criză
Dacă pornim pe filiera etimologică aflăm, folosind dictionarul Larousse, că în greaca veche krisis
însemna decizie . Astfel, putem schița o paradigmă în care accentul cade pe momentul alegerii, al găsirii și
aplicării unei soluții pentru problema aparută. Însă, având în vedere experiența secolului recent încheiat,
criza nu este doar o metodă de răspuns la tensiunile apărute, ci și o metodă de cunoaștere și dezvoltare
societală. Astfel, după fieca re criză majoră sistemele naționale sau internaționale s -au modificat, fie
recunoscând prezența unor noi entități în spațiile societale proprii, fie înțelegând necesitatea unor
modificări esențiale. Practic, după fiecare criză, mediul societal s -a îmbogăți t și niciodată nu a mai putut
fi adus în situația anterioară.8
Aproape în orice domeniu al activității umane există preocupări privind disfuncționalitățile care pot să
apară în interiorul lui și, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariție și manifest ări a acestora,
consecințele lor. Crizele sunt astfel de disfuncționalități. Economiștii analizează criza după criterii
specifice, atribuindu -i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizații, instituții și
grupuri sociale afectate: inf lația, șomajul, stagnarea, recesiunea etc.
O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea
de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar.
1.1.2. O trecere în revistă a istoriei conceptulu i
Krisis era un concept fundamental în greaca veche, ceea ce înseamnă că el nu putea fi substituit cu
nimic altceva. Derivat din krino, krinein („a tranșa“, „a selecționa“, „a decide“, „a judeca“, „a se lua la
întrecere“, „a se certa“, „a lupta“), krisis ț intea invariabil către un rezultat definitiv, irevocabil. Astfel,
conceptul implica alternative precise, care nu permiteau revizuiri ulterioare: succes sau eșec, dreptate sau
nedreptate, viață sau moarte, în cele din urmă mântuire sau condamnare eternă.
1.1.3. Semantica conceptului de criză
1.1.4. Abordarea crizei prin prisma tradiției creștine
1.1.5. Abordarea sociologică a crizei economico -financiare
Referitor la acest aspect sociologii susțin exisistența și unei crize sociologice care devansează criza
economică
Desigur, criza economiei induce crize în toate sferele vieții sociale. Considerăm că sociologia se
confruntă ea însăși, independent de criza economică, cu o criză proprie. Ea nu contribuie suficient la
dezvoltarea socială și nici la prevenirea și s oluționarea crizei economice.
Criza economico -financiară actuală acutizează masa de probleme sociale nesoluționate. Problema
prioritară, legitimă pentru interesul sociologiei, rămasă deschisă, este: de ce sistemul public nu reușește să
identifice soluții r ezonabile la masa imensă de probleme care se acumulează; și de ce pare să nu existe un
interes special pentru această zonă tematică.
1.2. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ
Actuala criză globală economico -financiară a evidențiat „ap usul” unor ideologii care au stat la
baza societății capitaliste și care s -au dovedit că sunt depășite în actualul context internațional.9

8 Lijphart, Arend, Modele ale democratiei. Forme de guvernare si functionare în treizeci si sase de tari, Editura Polirom, Iasi ,
2000, p.217
9 Bordo, Michael D, „The Lender of Last Resort: Alternative Views and Historical Experience", Federal Reserve Bank of
Richmond Economic Review 76 (1990), pp. 18 -29.

16
Totodată, pe fondul acestei situații invocate se constată apariția unei noi economii bazată pe
cunoștințe și idei, o economie a cunoașterii, în care inovarea poate constitui un antidot împotriva crizei
economico -financiare.
Criza economică poate fi definită ca o manifestare a unor perturbări și dereglări de amplasare în
desfășurarea activității economice și inversarea de la faza ascedentă la cea descedentă a ciclului,
exprimată prin creșterea stocurilor de produse nevîndute și reducerea producției, prin scăderea
prețurilor (pînă la cel de -al doilea război mondial), prin șomaj și căderea cotațiilor bursiere.
Național Burea u of Economic Research (NBER) definește criza ca fiind “o scădere semnificativă a
activității economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale,
reducerea nivelului ocupării, diminuarea producției industriale și a co nsumului“.
Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau dacă o criză
economică generează o criză financiară sau invers. În principiu vorbim întotdeauna de o criză
economică generată fie de cauze financiare, politice sau sociale. Criza financiară este o formă de
manifestare a crizei economice și reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă
a volumului tranzacțiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piață.
Criza economică descrie o stare de d ereglare a economiei, expresie a încălcării unor corelații
necesare desfășurării activității economice .
În concluzie, criza financiară poate fi definită ca acea stare de funcționare defectuoasă a piețelor
financiare, caracterizată prin puternice scăderi de prețuri ale activelor și prin falimentul unor
numeroase societăți financiare și nefinanciare .

1.2.1. Coordonatele actualei crize economico -financiare
Trăsăturile definitorii ale actualei crize economico – financiare
Actuala criză economico – financiară, denumită inițial în media „criza creditelor”, a început în iulie
2007, când pierderea încrederii investitorilor în valoarea ipotecilor securizate din SUA a determinat o
criză a lichidităților, care a necesitat o injectare substanțială a piețelor financiare cu capital, de către
Rezerva Federală a Statelor Unite și de către Banca Centrală Europeană. În septembrie 2008, criza s -a
adâncit, pe măsură ce piețele burselor din lumea întreagă s -au prăbușit și au intrat într -o etapă extrem de
volatilă, materializată prin eșecurile considerabile ale unor numeroase bănci, companii de asigurare și
instituții de credit.
1.2.2. Cronologia evenimentelor privind criza economico -financiară

1.3.PARAMETRII GEOECONOMICI ȘI GEOSTRATEGICI AI ACTUALEI CRIZE
ECONOMICO FINANCIARE
Evaluările celor ce caută să înțeleagă cauzele și manifestările actualei crize economice globale se
referă nu numai la urmările sale negative, ci și la posibilitatea unor schimbări profunde în evoluția
societăților umane. Unii experți merg atât de departe, î ncât consideră actuala criză drept un „punct de
cotitură” în evoluția omenirii10. Fără a supralicita urmările de natură doctrinară ale unei asemenea
aprecieri, considerăm util să explorăm acele schimbări care îndeplinesc rolul unor „indicatori avansați” în
activitatea de prospectare a evoluțiilor geoeconomice posibile în perspectivă. Atenția noastră se va
concentra asupra interacțiunii factorilor de natură economico -financiare cu cei social -politici, interacțiune
care exercită un efect sinergic asupra balanț ei de putere geopolitice și geoeconomice la nivel global.

10 Sergiu Tămaș, Dimensiunea geoeconomică a crizei globale,Ed. Economică,Bucureșt i,2010

17
1.3.1. Problematica geoeconomică și geostrategică
Astăzi, când ne referim la relațiile dintre criza globală și perspectivele raporturilor de putere dintre
state, o primă constatare care se impune e ste intrepătrunderea proceselor geoeconomice cu cele
geopolitice.
1.3.2. Transformările geopolitice și geostrategice în contextul actualei crize mondiale
Zona cu cele mai evidente șanse de a deveni un viitor centru de gravitație a politicii și economiei
globale este Asia, zonă în care au loc procese deosebit de importante pentru viitorul echilibru global,
îndeosebi ca urmare a evoluțiilor posibile ale Japoniei și Chinei.11
Datorită evoluției sale economice spectaculoase, China este țara care are cele mai m ulte oportunități
de a-și întări în perspectivă, poziția geopolitică și geoeconomică
Referitor la amploarea și perspectivele crizei globale, Philip Stephens în „Financial Times”din 9
Octombrie 2008 sublinia că „această criză este unică. Din două motive. În primul rând, este vorba de
ferocitatea ei cumplită. Al doilea motiv este de ordin geografic . Pentru prima dată, epicentrul a fost în
vest. Văzute de la Washington, Londra sau Paris, crizele financiare s -au produs întotdeauna în alte zone
ale lumii – în Am erica Latină, Asia sau Rusia. Acum, buba a erupt pe Wall Street și a contribuit decisiv la
erodarea autorității morale a Occidentului. Lecția cea mai importantă pe care trebuie să o tragă
Occidentul din actuala criză este următoarea: să nu își mai închipui e că ordinea globală este doar
responsabilitatea sa. Mai mult de două decenii, Statele Unite și Europa au exercitat o hegemonie
economică politică și culturală. Hegemonia care tocmai a luat sfârșit”.
În ce privește Uniunea Europeană , aceasta îndeosebi prin cuplu Sarkozy -Merkel a căutat să
folosească contextul crizei globale pentru a prelua inițiativa în dezbaterile din cadrul întâlnirilor grupului
G-20. Primul ministru al Franței Fillon a rostit fraza „suntem aliații Staterlor Unite, dar nu și vasalii ei”,
frază care a marcat această deplasare spre autonomie. Rămâne însă deschisă posibilitatea Statelor Unite
de a menține rolul său de lider important în problemele europene, cu atât mai mult, cu cît se așteptă ca
declinul economic să fie mult mai sever pentru statele Uniunii, mai ales în partea sa răsăriteană.
Agravarea crizei în Europa va duce la pierderea anumitor poziții geopolitice și geoeconomice, în favoarea
altor forțe.

CAPITOLUL II
CAUZELE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE

2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CAUZ ELE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE
Cauzele crizei economico -financiare actuale, fac obiectul multor polemici, atât cercetătorii cât și
exponenții mediului social, politic sunt de acord că etiologia actualei crize încă nu poate fi cuprinsă în
totalitate. Sparg erea „balonului de sapun” imobiliar în SUA, dar și în câteva state UE a avut drept urmare
o criză a fondurilor de investiții speculative („Hedge Funds”), a băncilor de investiții și comerciale,
precum și a companiilor de asigurări. Prin securizarea riscuri lor, mediul financiar global a fost zguduit
profund de undele de șoc generate. Nesiguranța si neîncrederea între instituțiile financiare au condus la
situația în care, chiar si instituțiile financiare solide și sănătoase, au devenit parte a unei blocade a
acordării reciproce de credite și la micșorarea până la valori nesemnificative a sumelor totale
tranzacționate pe piața interbancară.

11 Intelligence Community Annual Threat Assessement Unclassified. 12 February 2009.

18
2.2. CONTEXTULUI CARE A DECLANȘAT ȘI ALIMENTAT CRIZA
Originile recesiunii actuale trebuie căutate în anii de expansiune m onetară promovată generos de
Federal Reserve System – Banca Centrală a SUA. Din 2001 și până în 2008, FED a invadat piețele
financiare cu valuri de monedă, care s -au scurs în credit artificial ieftin și, în consecință, în dezvoltări
economice cu insuficien tă prudență investițională. În ultimii cinci ani, rata dobâzii de politică monetară a
evoluat sistematic, în termeni reali, în bandă zero și chiar negativă. Aceeași politică a banilor ieftini a fost
adoptată și de Banca Japoniei, care a vărsat în băncile s ubordonate bani cu dobândă nominală zero. În
același sens, Banca Centrală Europeană a căutat să sufle în pânzele ciuruite ale creșterii economice din
Europa cu reducerea ratei dobânzii, vreme de mai mulți ani, la circa 2%. În SUA, sistemul bancar –
stimula t și prin reglementări de tip welfare state – a expandat nesăbuit creditul, către categorii tot mai largi
de debitori, cu ipoteci garantate guvernamental sub sloganul politic „o casă pentru fiecare american ”.
Dobânzile extrem de scăzute promovate de FED au distrus stimulentul de economisire și au deschis
robinetul împrumuturilor și al consumului. Astfel, povara datoriilor s -a umflat dramatic.

2.3. ETIOLOGIA CRIZEI ECONOMICO – FINANCIARE
2.3.1. Politica inflaționistă
2.3.2. Distorsionarea stimulentelor și hazardul moral
2.3.3. Reglementările nocive
2.4. ROLUL STATULUI ÎN CONDIȚIILE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE
2.4.1. Politica monetară
La nivel monetar, obiectivele băncilor centrale din SUA, Europa, dar și din alte țări a fost protejarea
sistemului de plăți al economiei (sistemul bancar) și prevenirea unei deflații ca urmare a prăbușirii unor
bănci sau instituții financiare de credit.Excesul monetar este doar una dintre erorile de politică monetară
făcute de băncile centrale în actuala criză.
În concluzie, st abilizarea masei monetare este singurul rol acceptabil al politicii monetare în condiții
de criză, iar exercitarea acestuia nu trebuie să presupună răsplătirea ineficienției unei instituții financiare
sau a alteia.
2.4.2. Politica fiscală
Criza economică d eclanșată în urma spargerii bulei imobiliare din SUA și mai multe economii
europene, propagată prin sectorului financiar american și internațional expus la instrumentele derivate
create pe baza creditului imobiliar, a reînviat în forță politicile fiscale e xpansioniste de stimulare a
economiei
CAPITOLUL III
EFECTELE CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE

3.1. EFECTELE ÎN PLAN ECONOMIC ȘI JURIDIC
3.1.1. Schimbarea raporturilor de forțe și a polilor de putere economică pe glob.
Structura relațiilor internaționale și po zițiile în diferite ierarhii (economice, politice, militare etc.) s -au
aflat într -o permanentă dinamică, fiecare putere aspirând să joace un rol hegemonic.
Așa, de exemplu, dacă, în anii anteriori crizei, topurile valorice ale instituțiilor financiare din lume
aveau primele locuri ocupate de băncile americane, acum primele patru locuri sunt deținute de bănci
chineze (China Merchants Bank, China Citic, ICBC și China Construction Bank), iar, pe locul cinci, se
află Unibanco do Brasil.

19
3.1.2. Amplificarea vuln erabilității economiei mondiale
3.1.3. Creșterea numărului de societăți comerciale care și -au încetat activitatea.
3.1.4. Stagnarea activității micilor societăți comerciale de leasing
3.1.5. Creșterea numărului restanțierilor la achitarea creditelor banca re.
3.1.6. Creșterea numărului restanțierilor la plata obligațiilor fiscale
3.1.7. Creșterea gradului de îndatorare a bugetului public
3.1.8. Amplificarea vulnerabilităților sistemului financiar -bancar
Procesul globalizării a generat o creștere exponenți ală nu doar a economiei reale legale dar și a
activităților ilegale ale grupurilor criminale din ce în ce mai sofisticate și active pe piețele transnaționale.
Acestea exploatează cu maximă rapiditate și eficiență un element cheie: acela al neomogenității
legislative existente între diferitele țări, al excesului de autoreglementare și al capacității limitate de
control, supraveghere și investigare din partea organismelor specializate.12
Infiltrarea grupurilor moderne criminale transnaționale în țesuturile eco nomiei globale și cu deosebire
în sectorul intermedierilor financiare a determinat o dublă gravă amenințare. Mai întâi o amenințare
pentru un anume stat, prin compromiterea funcțiilor de intermediere și a mecanismelor de fluidizare și
difuziune informativă tipice piețelor concurențiale, care determină pierderea controlului asupra
agregatelor macroeconomice (masa lichidă a sistemului, nivelul real al dobânzii), împreună cu un efect
poluant asupra operatorilor din sistemul național (bănci, intermediari financ iari).
Vulnerabilitatea băncilor și celorlalte instituții financiare este amplificată mai ales de promovarea
foarte agresivă a performanței, a obținerii de profit maxim, în termen scurt, împrejurarea care generează
apetitul funcționarilor pentru câștiguri mari rezultate din operațiuni scăpate de sub orice fel de control.

3.2. EFECTELE ÎN PLAN SOCIAL
3.2.1. Diminuarea investițiilor
3.2.2. Creșterea explozivă a fenomenului de șomaj
3.2.3. Schimbări majore de orientare valorică în gândirea salariaților.
3.2.4. Înmulțirea cazurilor de violență conjugală
3.2.5. Creșterea numărului de minori abuzați.
3.2.6. Ieftinirea locuințelor și scăderea prețului chiriilor
3.2.7. Declinul publicațiilor de presă.

3.3. EFECTELE ÎN PLAN PSIHOLOGIC
3.3.1. Intrarea sistemului medical în criză
3.3.2. Degradarea sănătății mintale a populației,

3.4. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA SECURITĂȚII INTERNAȚIONALE ȘI
NAȚIONALE
3.4.1. Efectele indirecte – asupra securității internaționale
În raportul de securitate pe anul 2008 al cer cetătorilor de la Oxford, se arată că problemele de
securitate ce vor fi cele mai stringente în următorii ani sunt următoarele:
 Diviziunile socio -economice globale , arătându -se că în ultimii 40 de ani, majoritatea beneficiilor
creșterii economice au fost c oncentrate în mâinile comunității elitiste trans -atlantice de aproximativ 1,2

12 Cooper, George, The Origin of Financial Crises: Central Banks, Credit Bubbles, and the Efficient Market Fallacy, New
York: Vintage, 2008.

20
miliarde de oameni, dar și în rândul comunităților elitiste din cadrul zecilor de milioane de oameni ai unor
state, precum China, India sau Brazilia.
 Schimbările climatice ;
 Comp etiția pentru resurse ;
 Tendința tot mai evidentă a elitelor ce dețin puterea de a menține securitatea prin utilizarea
forțelor militare ; care s -a dovedit a fi contraproductivă prin multiplele consecințe ale războiului împotriva
terorismului.
3.4.2. Efectel e directe la nivelul securității naționale a României
Influența asupra României a crizei financiare aflate în derulare și a încetinirii creșterii economice din
SUA și cea la nivel mondial va depinde de măsura în care aceste evenimente reduc fluxurile de ca pital în
țară, punând accent pe stabilitatea și sănătatea sistemelor bancare mondiale și românești. Este de așteptat
ca în continuare condițiile de creditare să fie aspre, iar costurile să se majoreze. Pentru România acest
lucru este relevant, având în ved ere dezechilibrele externe și nevoile de finanțare.Toate aceste turbulențe
s-au reflectat imediat și în România, prin pierderi înregistrate la bursă și prin deprecierea leului în raport
cu euro, în contextul creșterii aversității la risc a investitorilor.

CAPITOLUL IV
ROLUL ECONOMIEI SOCIALE ȘI POLITICILOR ECONOMICE ÎN DIMINUAREA
IMPACTULUI CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE

4.1. ABORDARE TEORETICĂ PRIVIND ECONOMIA SOCIALĂ
4.1.1. Generalități privind conceptul economiei sociale
În contextul crizei economice, sta telor membre li s -a recomandat continuarea eforturilor pentru:
atragerea și menținerea lucrătorilor pe piața muncii, creșterea ofertei de mână de lucru, modernizarea
sistemelor de protecție socială, îmbunătățirea adaptabilității lucrătorilor și a întreprin derilor și sporirea
investiției în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și a competențelor .
Una dintre cele mai robuste definiții ale economiei sociale este considerată cea a Consiliului Valon de
economie socială din Belgia (1990) conform căreia ec onomia socială „se compune din activitațile
economice desfașurate de societați, mai ales cooperative, asociații mutuale și alte asociații în care etica
este în concordanța cu urmatoarele principii: scopul final este mai degraba în serviciul membrilor sau a l
colectivitații decât al profitului, autonomia gestiunii, procesul de decizie democratica, prioritatea
acordata, în procesul de distribuție a veniturilor, persoanelor și muncii fața de capital” .
4.1.2. Formele de organizare specifice economiei sociale
Formele de economiei sociale recunoscute la nivel european sunt: cooperativele, societățile de ajutor
reciproc (societățile mutuale), fundațiile și asociațiile și întreprinderile sociale .
Activitățile economiei sociale sunt puternic ancorate în realitățile comunităților și recunoscute
tradițional pentru sprijinirea inserției profesionale în special a grupurilor vulnerabile expuse riscului de
excluziune de pe piața muncii.
4.1.3. Formele tradiționale ale economiei sociale
4.1.4. Forme noi de organizare a ec onomiei sociale
4.1.5. Conceptul de economie socială în legislația românească
În legislația românească, noțiunea de economie socială apare pentru prima dată în HG 829/2002
privind aprobarea Planului național anti -sărăcie și promovare a incluziunii sociale (PNAinc). Actul

21
normativ, cu modificările și completările ulterioare, definește obiective strategice pe termen mediu -lung
(2002¬2012) și imediate (2002 -2004).

4.2. IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNIEI
Analiza efectelor asupra eco nomiei noastre vizează mai multe planuri: evoluția volumului producției,
comenzilor în industrie, situația pe piața muncii și evoluția șomajului, iar în final analiza ritmului
investițional în economie.
4.2.1.Producția de bunuri
4.2.2.Piața muncii
4.2.3.I nvestițiile

4.3.IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ASUPRA GRUPURILOR
VULNERABILE ALE ECONOMIEI SOCIALE
Beneficiarii activităților de economiei sociale sunt indivizii care, prin participarea la economia socială
urmăresc interese proprii patrimoniale și n epatrimoniale. În funcție de forma de organizare a economiei
sociale, interesele variază de la cele comune (de ex. agricultorii din societăți cooperative agricole pot
urmări printre altele folosirea utilajelor agricole de calitate) la interese particulare (de ex. persoanele cu
dizabilități care lucrează într -o unitate specializată vizează și interese sociale).
4.3.1. Radigrafia terminologică privind grupurilor vulnerabile
Legislația românească utilizează o varietate de termeni din aceeași sferă atunci când se referă la
persoane/ grupuri vulnerabile. Actele normative se referă, după caz, la persoane defavorizate, persoane
marginalizate, persoane excluse social sau supuse riscurilor de excluziune socială sau persoane
vulnerabile.
4.3.2. Analiza statistică a gr upurilor vulnerabile
Persoanele aflate în sărăcie sunt cele mai expuse riscului de excluziune de pe piața muncii, lipsei
veniturilor adecvate, accesului redus la educație și la sănătate. Conform analizei datelor din ultimii 10 ani,
s-a înregistrat o scăder e puternică a ratei sărăciei absolute de la 35,9% în 2000 la doar 4,4% în 2009. Este
însă evident că pe fondul crizei economice, rata de sărăcie riscă să crească în 2011 -2012.

4.4. INFLUIENȚELE DEFICITULUI BUGETAR ASUPRA ECHILIBRULUI SOCIAL DIN
ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL CRIZEI ACTUALE. IMPLICAȚII ASUPRA PIEȚEI MUNCII
În condițiile actuale de desfășurare a activității economice, în care nevoia de resurse financiare este
mai mare decât fondurile existente, elaborarea bugetelor la orice nivel constituie una din problemele
primordiale, în special în ceea ce privește respectarea principiului echilibrului bugetar.
Abordările cu privire la dimensionarea deficitelor bugetare, la mijloacele de finanțare și în special la
dimensionarea datoriei publice capătă o serie de nuanțe de specificitate în cazul diferitelor economii.
13Condițiile concrete existente din punct de vedere economic, financiar, social, administrativ ridică o serie
de probleme care impun o abordare extrem de serioasă a impactului potențial nefavorabil al u nei
dimensionări a deficitelor bugetare și datoriei publice peste posibilitățile reale de finanțare neinflaționistă.
4.4.1. Cauze și consecințe ale deficitului bugetar
Deficitul bugetar a devenit în prezent un fenomen obișnuit, în multe țări, pe fundalul a mplificării
cheltuielilor publice. În România, deficitul bugetar a constituit în ultimii ani una dintre cele mai dificile
probleme cu care s -a confruntat politica economică.

13 Friedman, Milton și A nna J. Schwartz, A Monetary History of the United States, 1867 -1960, Princeton, N.J.: Princeton
University Press, 1963.

22
În condițiile actuale de desfășurare a activității economice, în care nevoia de re surse financiare este
mai mare decât fondurile existente, elaborarea bugetelor la orice nivel constituie una din problemele
primordiale, în special în ceea ce privește respectarea principiului echilibrului bugetar. În majoritatea
cazurilor, echilibrul buge tar nu se realizează în mod automat prin acoperirea cheltuielilor bugetare cu
veniturile bugetare.
În ceea ce privește structura bugetului consolidat în perioada 2008 -2010, se constată creștere a
ponderii cheltuielilor, pe fondul reducerii veniturilor buge tare.
Nivelul deficitului bugetului general consolidat al României a crescut semnificativ în perioada 2008 –
2010 de la 5,4% din PIB în 2008, 7,2% din PIB în 2009 la 8% în 2010. Printre cauzele care au stat la baza
acestui fapt, enumerăm: descreșterea produ cției economice, cheltuieli exagerate în realizarea unor
programe sociale, creșterea ponderii economiei subterane, diminuarea veniturilor bugetare, pe fondul
crizei economice, factori instituționali (proceduri și legi bugetare, birocrație), instabilitatea politică.
4.4.2. Implicațiile deficitului bugetar asupra pieței muncii
În literatura de specialitate sunt vehiculate mai multe curente de opinie în funcție de care poate fi
analizat impactul deficitului bugetar asupra economiei. Pe de o parte, se au în ved ere efectele pe termen
scurt asupra consumului și efectele pe termen lung asupra economiilor naționale și asupra investițiilor,
asupra creării de locuri de muncă. 14Pe de altă parte, se aduce în atenție ipoteza neutralității pe termen
lung a deficitului bug etar prin prisma finanțării acestuia pe seama contractării datoriei publice.
În vederea îmbunătățirii situației ocupării forței de muncă în țara noastră, cu efecte importante asupra
veniturilor bugetare, trebuie sa avem în vedere corelarea obiectivelor ori cărei politici ocupaționale cu
celelalte politici macroeconomice, în concordanță cu Noua strategie europeană denumită „Europa 2020:
O strategie europeană pentru creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”.
4.4.3.Măsuri de finanțare a deficit ului bugetar în România
Problema finanțării deficitului bugetar, a alegerii unei modalități optime de finanțare face obiectul a
numeroase dezbateri în rândul economiștilor. În acest sens, în literatura de specialitate întâlnim
următoarele modalități de fin anțare a deficitelor: finanțarea prin creșterea fiscalității, finanțarea prin
reducerea cheltuielilor bugetare, finanțarea prin emisiune monetară și finanțarea prin datorie publică.

4.5. ROLUL IMPOZITULUI DIN PERSPECTIVA PROTECȚIEI SOCIALE ȘI A
DEZVOLTĂRI I ECONOMICO -SOCIALE
Oricare ar fi domeniul vizat, politica socială nu poate fi îndeplinită în lipsa resurselor financiare.
Principala modalitate de obținere de către stat a resurselor publice o constituie impozitarea veniturilor,
averilor și consumului con tribuabililor. Cu cât veniturile astfel obținute sunt mai mari, cu atât politicile
sociale ale statului pot acoperi o plajă mai mare. În acest context rolul financiar al impozitului este extrem
de important și unanim recunoscut. 15
4.5.1.Considerații teoret ice asupra rolului impozitului
Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție este legată de existența
statului și a banilor. De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate diferit, în funcție de
dezvoltarea econ omico -socială și de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat.
4.5.2.Rolul impozitelor din perspectiva dezvoltării economiei .
Efectul aritmetic și efectul economic al modificării impozitelor;

14 Ghosh, B. N., coordonator, Global Financial Crises and Reforms: Cases and Caveats, Londra: Routledge, 2001.
15 Gross, Daniel, Pop! Why Bubbles Are Great for the Economy, New York: Harper Business, 2007.

23
Prin introducerea unui impozit statul nu urmărește numai p rocurarea de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor publice, ci și folosirea acestuia ca mijloc de stimulare sau de reducere a producției sau
consumului unor mărfuri, precum și de restrângere sau extindere a relațiilor comerciale cu alte țări.
4.5.3. C onsecințele adoptării impozitului minim în România
Departe de a reprezenta o nouă resursă financiară pentru atingerea obiectivelor statului în materie de
politică socială, impozitul minim a generat el însuși un număr impresionant de șomeri, transferând pov ara
socială de pe umărul întreprinzătorilor pe umărul statului. S -a dovedit astfel că introducerea acestui
impozit în vremuri de criză economică s -a bazat în exclusivitate pe rolul financiar al impozitului, rol de
canal colector la bugetul de stat, nesocot ind rolul economic și social al acestuia.

CAPITOLUL V
MANIFESTARI ALE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE MONDIALE

5.1.ABORDARE TEORETICĂ PRIVIND MANIFESTĂRILE CRIZEI ECONOMICO –
FINANCIARE
Crizele financiare și falimentele suverane erau până acum asociate cu țăr ile dezvoltate sau piețele
emergente. În mod interesant, țările în curs de dezvoltare erau caracterizate de insolvabilitate din cauza
datoriilor externe decât de crize bancare, însă cum arată și cercetarea istorică, insolvabilitatea ca urmare a
datoriilor externe era des întâlnită în cazul țărilor care au trecut din statutul de piață emergentă în statut de
țară dezvoltată. 16Criza de acum este neobișnuită și din cauza faptului că chiar și țări foarte dezvoltate sau
într-o situație destul de bună au suferit d e scăderea producției sau șocuri din cauza situațiilor aproape de
faliment.
5.2. CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ÎN UNELE STATE MEMBRE UE
5.2.1.Fran ța
5.2.2.Portugalia
5.2.3.Grecia
5.2.4.Suedia
5.2.5. Letonia
5.2.6. Spania
5.2.7.Cehia
5.3.CRIZA ECONOMICO -FINAN CIARĂ ÎN ALTE STATE ALE COMUNITĂȚII
INTERNAȚIONALE
5.3.1. Rusia
5.3.2.Japonia
5.3.3.China
CAPITOLUL VI
MANAGEMENTUL INSTITUȚIONAL AL CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE

6.1.ORGANISME ȘI INSTITUȚII FINANCIARE INTERNAȚIONALE CU PREOCUPĂRI
ÎN COMBATEREA CRIZEI ECON OMICO -FINANCIARE

6.1.1.Grupul Băncii Mondiale

16 Reinhart, Carmen M & Rogoff, Kenneth S. (2009b): The Aftermath of Financial Crises. NBER. Working Paper 14656.
January 2009.

24
Pe fondul stării de recesiune și a globalizării crizei economico -financaire a devenit tot mai evidentă
preocuparea Grupul Băncii Mondiale -BM de a se implica în a identifica cauzele acestei crize cât
diminuare a efectelor cu repercursiuni negative asupra economiilor naționale afectate. 17
6.1.2. Fondul Monetar Internațional (F.M.I)
Fondul Monetar Internațional – F.M.I., instituție specializată a O.N.U., supraveghează buna
funcționare a sistemului. Alături de O.N.U . și G.A.T.T., este una dintre cele mai mari construcții
instituționale concepute de Statele Unite și într -o măsură mai mică de Regatul Unit al Marii Britanii, la
sfârșitul celui de al doilea război mondial.
6.1.3. Grupul 10 Basel
Comitetul de la Basel pe ntru Supraveghere Bancară (Comisia de la Basel) al Băncii Reglementărilor
Internaționale (BRI) sau cum mai este cunoscut, drept „Clubul de la Paris” fiind format din reglementatori
bancari ai țărilor din Grupul celor 10 (G -10)18, state apreciate ca fiind ce le mai bogate țări și, totodată,
membre ale Fondului Monetar Internațional.19 Acest grup se ocupă, în principal, cu elaborarea celor mai
bune practici de reglementare bancară, coordonând în același timp și activitățile reglementatorilor bancari
din proprii le state, precum și din Spania și Luxemburg.

6.2.ORAGANIZAȚII, ORGANISME ȘI INSTITUȚII EUROPENE CU PREOCUPĂRI ÎN
DIMINUAREA EFECTELOR CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE
6.2.1.Aspecte generale privind guvernanța economică
6.2.2. Consiliului European pentru Riscur i Sistemice
6.2.3. Pactul de Stabilitate și Creștere
6.2.4.Mecanismul European de Stabilitate
6.2.5. Pactul Euro – Plus
6.2.6. Semestrul european
6.2.7. Europa 2020 – o nouă strategie economică a Comisiei Europene

6.3. ACTORI RELEVANȚI ÎN DOMENIU L ECONOMIEI SOCIALE .
6.3.1.Comisia Europeană
6.3.2.Comitetul Economic și Social European
6.3.3.Parlamentul European
6.3.4.Consiliul Europei
6.4. ORGANIZAȚII, ORGANISME ȘI ELEMENTE PROGRAMATICE NAȚIONALE
PENTRU COMBATEREA CRIZEI ECONOMICO – FINANCIARE
6.4.1. Programul National de Reformă pentru perioada 2011 -2013
6.4.2. Programul de convergență 2011 – 2014
6.4.3. Actori sociali instituționali relevanți în combaterea crizei economico -financiare

17 Krugman, Paul, The Return of Depression Economics and the C risis of2008, New York: W. W. Norton, 2008 [Traducere în
limba română de Smaranda Nistor, Întoarcerea economiei declinului și criza din 2008, Ed. Publica, București, 2009.]
18 Numele acestui grup a rămas neschimbat până când Elveția s -a alăturat în 1984 cân d au devenit 11 membrii.
19 Grupul celor 10 state sunt: Belgia, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Suedia, Elveția, Marea Britanie și
Statele Unite ale Americii.

25
CAPITOLUL VII
CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI
IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA ECHILIBRULUI SOCIAL

7.1. CONCLUZII PRIVIND CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI CONTAGIUNEA
ACESTEIA
Criza economico -financiară declanșată în anul 2008 în SUA este expresia amplificării unor
discrepanțe majore între posibi litatea utilizării eficiente a resurselor și risipa lor, ea fiind consecința
consumului irațional care depășește cu mult resursele20. Aceasta a fost generată prin mecanisme de
inginerie financiară sub presiunea permanentă a diferitelor forme de manipulare , servind în primul
rând băncilor și societăților de asigurări aflate în pragul falimentului. Criza se manifestă prin lipsa de
lichidități și prin neîncrederea dintre instituțiile financiare și clienți privind acordarea de credite, ca și
între instituțiile f inanciare în relațiile interbancare, ca urmare a insolvabilității debitorilor21.
Criza financiară actuală reprezintă, în cea mai mare parte, consecința unor instrumente financiare
toxice și asumării de riscuri fară acoperire pe care acestea le presupun pent ru ambele parți ale relației
financiare.
Actuala criză are și caracteristici proprii, care pot concura fie la diminuarea efectelor și scurtarea
duratei, prin cooperare internațională, fie la amplificarea lor și întreținerea efectelor negative pe o durată
mai mare, în lipsa unei astfel de cooperări și în prezența unor măsuri economico -financiare neinspirate.
Aceste caracteristici țin de globalizare și interconectarea economiilor naționale , de nivelul tehnologic și
de posibilitățile de răspândire și generaliz are a unor soluții inovative în domenii esențiale, cum ar fi cel
energetic, cel al dezvoltării durabile.
Criza economică din Statele Unite a fost generată de anticiparea unei creșteri a poverii fiscale în noul
ciclu electoral. Ea s -a propagat apoi în restu l lumii sub forma unui șoc negativ în balanța de plăți externe.
„Criza economică a fost un pretext pentru adoptarea celor mai smintite politici economice”, iar
planurile de stimulare a economiei sunt „planuri de stimulare a recesiunii”, a declarat economi stul
american Edward C. Prescott, laureat al Premiului Nobel în 2004 și consilier pe probleme monetare la
filiala Fed din Minneapolis, cu ocazia conferinței „Stat versus Economie: Rolul guvernelor în declanșarea
crizei actuale și soluții pentru depășirea a cesteia”, organizată de „Săptămâna Financiară” și „Financiarul”
pe 23 iunie 2010, la Hotelul Crowne Plaza din București. Aceste afirmații, pe cât de senzaționale, pe atât
de adevărate, au fost rostite de celebrul macroeconomist la capătul unei prelegeri pr ivind cauzele
turbulențelor economice din prezent și soluțiile care ar trebui adoptate pentru relansarea economiei
mondiale.
Dacă majoritatea economiștilor pun criza actuală pe seama lipsei de lichiditate sau a politicilor
monetare defectuoase ale băncilo r centrale, Prescott își concentrează atenția asupra productivității, care
este dată exclusiv de factori reali : tehnologie, populație, taxe. Analiza sa răstoarnă populara teorie
keynesiană cu susul în jos și nu acordă mare importanță factorilor monetari . Eliberat de „iluzionismul
economic” care obsedează o bună parte din economiști, politicieni și comentatori deopotrivă, verdictul lui
Prescott este categoric și necruțător: nu există o criză economică, ci doar o criză politică, creată de
guverne prin creșter ea poverii fiscale, ce va trebui suportată, în definitiv, de sectorul productiv privat.
Teoria economică susține că, în cea mai mare parte, economiile emergente vor înregistra deficite de
cont curent, pe când economiile mai avansate vor înregistra exceden te de cont curent . Teoretic,

20 Rajan, Raghuram G., „Bankers' Pay Is Deeply Flawed", Financial Times, 8 ianua rie 2008.
21 Markwat, Thijs, Erik Kole și Dick van Dijk, „Contagion as a Domino Effect in Global Stock Markets", journal of Banking
and Finance 33 (2009), pp. 1996 -2012.

26
economiile avansate, având un surplus de economisiri peste propriile investiții de capital, vor investi pe
piețele emergente, unde oportunitățile de investiții depășesc economisirile autohtone. Investitorii din
economiile avans ate pot să cumpere datorie, acțiuni și proprietăți imobiliare în economiile emergente,
precum și să facă investiții directe, toate în speranța de -a obține câștiguri mari. Atunci când se fac
asemenea investiții, ambele părți au până la urmă de câștigat – uneori. Alteori, crizele sunt consecința22.
Timp de secole, așa cum am văzut, crizele au urmat un traseu perfect previzibil. Investițiile străine
intră vertiginos într -o țară și contribuie la dilatarea unui balon speculativ al activelor de -un soi sau
altul . În cadrul acestui proces, pe măsură ce consumul privat crește și investițiile iau avânt, deficitul de
cont curent al țării se amplifică. Pot apărea mari deficite fiscale – iar datoriile și investițiile făcute cu
capital împrumutat se acumulează mereu. La un moment dat, balonul se sparge și au de suferit diversele
sectoare ale economiei: gospodăriile, agenții economici, societățile financiare și administrația publică, în
cele din urmă, țara nu -și mai poate onora obligațiile de plată; sau moneda sa se prăbușeș te; sau ambele
manifestări negative au loc în același timp.
În ultimii ani, piețele emergente din toată lumea au avut de îndurat câte o variantă a acestei povești
clasice despre sărăcia transformată în bogăție și apoi iar în sărăcie . Motivele nu sunt întot deauna
aceleași, ci variază enorm de la un caz la altul. De regulă, vinovatul de serviciu va fi deficitul de cont
curent, rezultat din creșterea deficitelor fiscale . Din nou, deficitul fiscal în sine nu e neapărat un lucru
rău: o țară poate emite datorie î n străinătate ca să -și finanțeze proiectele de infrastructură, care în cele din
urmă vor da țării posibilitatea să fie mai competitivă, să producă și să exporte mai multe bunuri și servicii,
iar în final să -și transforme deficitul într -un excedent de cont curent.
Din păcate, cheltuielile publice pot fi și calea spre ruină, mai ales dacă sfârșesc prin a ajunge în
fondul de salarii al bugetarilor, mai degrabă decât să se îndrepte spre, să zicem, investiții în
infrastructură. Țările pot în diverse moduri să în registreze însemnate deficite fiscale și să angajeze prea
multe datorii. Până la urmă, investitorii străini se vor codi să refinanțeze datoria sau vor refuza să
cumpere datorii noi. Rezultatul va fi ceea ce se numește o „criză a îndatorării naționale ”. Exact acesta
este lucrul care s -a întâmplat la începutul anilor 1980 cu America Latină, precum și cu Rusia în 1998, cu
Ecuador în 1999 și cu Argentina în 2001 și 2002. Țările pomenite efectiv nu și -au mai plătit datoria de
stat în titluri deținute de propriii cetățeni, precum și de cetățeni străini, iar monedele lor naționale s -au
prăbușit. În fiecare caz, investitorii străini și -au scos repede banii din țară, iar economia internă a
plonjat într -o severă recesiune . În Argentina, de exemplu, prețurile de pe pia ța de consum au crescut cu
40 de procente într -un singur an și șomajul s -a apropiat de 25 la sută. Alte țări – Ucraina și Pakistan în
1999, Uruguay în 2002 – au evitat incapacitatea de plată, dar au suferit totuși pagube însemnate.
Majoritatea acestor țări au trecut și prin crize valutare23.
Un deficit de cont curent, așa cum am prezentat, nu trebuie neapărat să degenereze într -o criză a
datoriei naționale sau într -o criză valutară . O piață emergentă se poate împrumuta masiv de la străini
pentru a -și finanța investițiile productive în economie: de exemplu, ca să construiască fabrici care vor
deveni surse viitoare de venit. La modul ideal, aceste investiții îi vor permite țării respective să realizeze
mai multe bunuri și servicii pe care le poate exporta în al te țări, putând astfel să -și achite datoriile și, cel
puțin așa se speră, să înregistreze un excedent al contului curent.

22 Rajan, Raghuram G., „Has Financial Development Made the World Riskier?", Material de studiu nr. 11728 al Biroului
Național de Cercetare Economică, noiembrie 2005. Online la http://www.nber. org/papers/wll728. Publicat ulterior sub titlul
„Has Finance Made the World Riskier?", European Financial Management 12 (2006), pp. 499 -533.
23 Reinhart , Carmen M. și Kenneth S. Rogoff, „Growth in a Time of Debt", Material de studiu nr. 15639 al Biroului Național
de Cercetare Economicá, ianuarie 2010. Online la http://www.nber.org/papers/ wl5639

27
Dar un deficit de cont curent alimentat de investițiile străine poate la fel de bine s -o iasă de
subcontrol, așacum s -a întâmplat în I ndonezia, Malaysia, Coreea de Sud și Thailanda în anii 1990 .
Niciuna dintre aceste țări nu avea deficite fiscale semnificative; mai degrabă, deficitele lor de cont curent
aveau drept cauză aproape exclusivă un excedent al cheltuielilor de capital în raport cu economisirea
privată, diferența fiind acoperită de investitorii străini. Și totuși, deficitul lor de cont curent s -a umflat
până la niște niveluri inimaginabile, împingându -le până la urmă economiile în abis24. De ce?
În primul rând că mare parte din îm prumuturile luate de la investitorii străini erau exprimate în valute
străine: dolar și yen. Aceste țări nu s -au ferit să se îndatoreze în devize, parțial din cauză că băncile lor
centrale cumpărau și vindeau valute străine, ca să mențină o valoare oarecum umflată a monedei locale.
Prin urmare, ele puteau să se împrumute încă și mai mult de la creditorii străini, amplificând mai departe
suma datoriei externe denominate în valute străine.
Când deficitul de cont curent al uneia dintre aceste țări a atins nive luri extreme, unii investitori și –
au pierdut în final curajul și s -au retras în grabă . Banca centrală a încercat să mențină vechiul curs de
schimb, dar în van. Tot mai mulți investitori străini și -au lichidat pozițiile la cursul de schimb fix,
secătuind de rezerve banca centrală și subminându -i grav puterea de a -și sprijini propria monedă. Până la
urmă, regimul cursului de schimb fix s -a prăbușit, și odată cu el, moneda națională.
Când valoarea monedei locale a căzut, valoarea reală a datoriei denominate în valute străine a
urcat până la cer . Împrumutații care exportau bunuri n -aveau nicio problemă cu datoria în devize: prin
vânzarea produselor, ei încasau devize, pe care le puteau folosi ca să -și ramburseze creditele în valută.
Dar pentru cei ale căror inve stiții în sectorul imobiliar și în servicii locale nu generau decât moneda țării
respective, colapsul cursului de schimb a fost un dezastru. Nu și -au mai putut plăti datoriile și mulți au dat
faliment.
Au mai conspirat și alte forțe, în a spori cu deosebir e vulnerabilitatea acestor țări. Majoritatea
investițiilor străine au sosit sub forma împrumuturilor mai degrabă, decât sub cea a cumpărării de acțiuni.
În cazul finanțării prin capital în acțiuni, profiturile și dividendele pot să scadă, atunci când condi țiile
economice sunt grele, și pot să crească odată cu îmbunătățirea situației. Finanțarea prin îndatorare, în
schimb, oferă mai multă flexibilitate .După izbucnirea unei crize, angajamentele de plată pot fi foarte
dificil de respectat.
Pentru multe din ace ste țări a fost deosebit de dificil, fiindcă obligațiile lor constau în datorie pe
termen scurt, care trebuie să fie refinanțată periodic. Acest lucru le -a oferit efectiv investitorilor o
sumedenie de ocazii ca să -și retragă banii, ceea ce au și făcut, cân d i-a apucat frica. Ei au refuzat să
reînnoiască împrumuturile și le -au cerut debitorilor să -și achite integral obligațiile. Multora dintre cei din
urmă le lipseau activele lichide în valoare suficientă – cum ar fi rezervele de valută ale băncii centrale –
sau nu au putut să -și transforme activele în fonduri lichide și s -au declarat în incapacitate de plată.
Majoritatea piețelor emergente care au sucombat în fața crizei au sfârșit prin a merge cu căciula în
mână la FMI . Socotind că Rusia, Argentina și Ecuad or erau efectiv insolvente, FMI -ul și-a luat mâna de
pe ele, lăsându -le să nu -și achite o parte din datoria națională. Pe altele le -a socotit nelichide, dar nu și
insolvente, drept pentru care le -a susținut oferindu -le împrumuturi (bailouts – intervenții d e scoatere a
debitorului din dificultate financiară) sau intermediind aranjamente în care creditorii privați au fost de
acord să le lase un pic de respiro țărilor în cauză, eșalonându -le obligațiile de plată sau participând la o
restructurare formală a dat oriei (bail -in – ajutarea debitorului să iasă din dificultate). Niciuna dintre aceste
măsuri nu a preîntâmpinat cu totul cazurile de neplată a unor datorii emise de entități private, iar până la

24 Reinhart, Carmen M. Kenneth S. Rogoff, This Time Is Differ ent: Eight Centuries of Financial Folly, Princeton, N.J.:
Princeton University Press, 2009.

28
urmă, un număr imens de bănci și de corporații nefinanciare nu și -au mai achitat obligațiile denominate în
devize.
Șirul crizelor de pe piețele emergente care au început în anii 1980 și au continuat pe durata
următoarelor două decenii, a lăsat o impresie de neșters asupra guvernanților din multe țări, care au
tras concluzia că deficitul de cont curent este un lucru rău, căci, la urma urmei, adusese economiile
într-o situație vulnerabilă, când afluxurile de capital străin („bani fierbinți” sau „capital vagabond”) s –
au oprit, după care au început să curgă în direcție inversă . Totodată, au tras concluzia că țările lor
trebuie să se pregătească pentru niște crize viitoare prin acumularea unor rezerve serioase de valute
străine , care să poată fi utilizate pentru asigurarea lichidității acolo unde va fi nevoie. în consecin ță, ei și –
au redus deficitele bugetare și cheltuielile private, diminuându -și în acest mod împrumutarea din
străinătate. După ce și -au pus astfel în bună ordine ograda financiară, aceste țări au purces apoi să
înregistreze excedente de cont curent – acumul ând sume uriașe de devize care să le apere de efectele
unor crize viitoare .
Pentru multe dintre aceste economii, acumularea respectivă de rezerve a mai avut un scop,
complementar. O țară care înregistrează un excedent de cont curent este probabil să -și vad ă moneda
națională cum se apreciază . În cazul economiilor care se bazează pe export, aprecierea monedei scade
competitivitatea produselor proprii pe piețele globale. Prin urmare, aceste economii au cumpărat deliberat
devize de pe piața valutară, susținându -le astfel cursul, în timp ce -și reduceau valoarea propriei monezi.
China, posesoarea celui mai mare excedent de cont curent din lume și a uneia dintre cele mai
subevaluate valute, a perfecționat această dublă strategie până la desăvârșire.
Faptul că, în m ajoritatea economiilor emergente din America Latină și din Asia, conturile curente au
ieșit din deficit ca să treacă în surplus, i -a surprins pe cei mai mulți economiști. La fel și faptul că o serie
de economii avansate – Irlanda, Spania, Islanda, Australi a, Marea Britanie, Noua Zeelandă și, foarte
important, Statele Unite – au trecut de la excedente la deficite .
De fapt, aceste economii avansate au început să semene cu economiile emergente din urmă cu un
deceniu: au fost gazde primitoare ale unor boomuri s peculative finanțate din străinătate. În mare parte,
balonul speculativ al pieței locuințelor din Statele Unite, de exemplu, a fost finanțat de nerezidenți – în
anii de avânt al pieței, ei au cumpărat peste jumătate din titlurile garantate cu ipoteci și di n
obligațiunile garantate cu creanțe. Acest lucru a ajutat la creșterea exponențială a cotațiilor, iar
americanii s -au simțit mai bogați, au economisit mai puțin și au cheltuit mai mult, exacerbând peste
măsură deficitul de cont curent al țării . Rezidenții din alte economii avansate au făcut și ei la fel. După
criza financiară, deficitele de cont curent s -au îngustat, dar niciuna din aceste țări nu are șanse să
înregistreze un excedent în viitorul apropiat.
Evoluțiile descrise mai sus vin să contrazică teor ia convențională, precum și precedentul istoric. În
mod normal, economiile avansate înregistrează excedente, iar piețele emergente au deficite; un surplus
de economisiri acumulat în economiile avansate sfârșește prin a fi investit în economiile emergente, și
nu invers. Dar noi trăim acum într -o lume unde contrariul se vădește tot mai mult adevărat – o lume
întoarsă cu susul în jos.
Efectul de contagiune a fost simțit ,,îndestulător ” în toată aceasta periodă 2008 -2011 , agresivitatea
crizei economico -financi are fiind evidentă în cazul statelor ajunse în stare faliment.
Anul 2011 și -a arătat adevaratele dimensiuni ale crizei economice , in condițiile în care au fost
simtite puternic măsurile de austeritate, iar efectele sutelor de miliarde de dolari pompate în salvarea
piețelor financiare s -au atenuat, lăsând loc realității. Inflația, creșterea prețului utilităților și speculațiile
financiare au afectat puternic consumul, avansul economic restrângâdu -se.

29
,,În 2011 economia globală se descurcă fără să fie ținută artificial în viață” .25
Potrivit estimărilor Economist Intelligence Unit (EIU), în 2011, pe fondul măsurilor de austeritate
adoptate de mai toate țările lumii, creșterea economică la nivel global se va tempera la 3,6%, de la 4,4%
în 2010. Evoluția va fi in fluențată, în primul rând, de scăderea avansului comerțului global cu peste 50%
față de 2010, la 5,7%.
De altfel, mai toate organismele internationale, de la Banca Mondiala la Fondul Monetar Internațional
(FMI) și principalele grupuri bancare internațional e, și-au revizuit estimările privind evoluția economiei
mondiale în 2011.
,,Pentru întreaga lume, în 2010 vom înregistra o creștere cuprinsă între 3 si 4 procente, însă va fi vorba
de o creștere asimetrică, cu un ritm de 1 -2 procente pentru statele avansat e și între 6 si 8 procente în cazul
țărilor emergente”, a declarat Olivier Blanchard, economistul șef al FMI. 26
,,Pentru economiile dezvoltate, riscul unui duble recesiuni s -a redus considerabil, în timp ce
economiile emergente vor reveni la vechile ritmur i de creștere, iar consumatorii și guvernele vor lucra
pentru ajustarea deficitelor împinse la niveluri record în timpul recesiunii ”, a declarat expertul economic
Nouriel Roubini.
Pe fondul măsurilor de austeritate, nu este exclus ca perioada 2011 -2013 să fie perioada
convulsiilor sociale.
Reducerile de cheltuieli pentru 2011 totalizează peste 1% din produsul intern brut (PIB) al țărilor
dezvoltate. Ne putem aștepta ca oamenii să iasă în stradă mai mult ca oricând, așa cum au facut -o în
Grecia și Franța. G revele se vor ține lant, iar efectele vor adânci și mai mult problemele economice.
Majoritatea statelor, de la Germania, Franța, Marea Britanie, Spania și până la România și
Bulgaria, resimt impactul măsurilor luate de guverne pentru a reduce deficitele bu getare uriașe. În
aceste condiții, creșterea economică va fi timidă, influențată de consumul redus și scăderea investițiilor
publice.
În 2011, țările din grupul PIIGS (Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia și Italia) au devenit ,,pietre de
moara ” pentru Euro pa, iar Bruxelles -ul continuă sa pompeze miliarde pentru salvarea acestora.
Celebrul economist Nouriel Roubini, unul dintre puținii care au prevăzut criza, a estimat ca în Europa
se vor manifesta cele mai mari riscuri la adresa economiei mondiale , pentru c ă măsurile luate au fost
haotice. Expertul avertizează totodata că riscul ca situația să ia o întorsatură negativă rămâne la un nivel
,,extrem de ridicat”.
Potrvit lui Roubini, măsurile de austeritate vor îngheța Grecia și Portugalia în recesiune , în timp ce
Spania va fi salvată aproape la limită, urmând să înregistreze un avans economic de 0,1%. Irlanda, cea de
a doua țară din zona euro salvată de la faliment, va înregistra o creștere de 1 procent în 2011.
Potrivit EIU, Germania îsi consolidează rolul de e picentru a zonei euro , urmând să decidă, practic,
mersul Europei și al monedei euro.
Cert este că germanii sunt, au fost și vor rămâne interesați să susțină moneda unica și țările cu
probleme, în condițiile în care Europa este cea mai importantă zonă pen tru exporturile sale, iar băncile
germane au o expunere consistentă pe titlurile țărilor din UE. Dacă țări precum Irlanda sau Grecia ar da
faliment, ar însemna că și sistemul bancar german ar putea să intre în colaps, cu efecte de neconceput
pentru economi a germană.
Potrivit lui Roubini, Germania îsi va tempera creșterea economică la 2,2% în 2011, față de 3,5
procente în 2010, iar Franța și Italia vor marca un avans anemic, de 1,3% respectiv 0,8%.

25 A afirmat expertul Robin Bew, de la grupul de consultanta Economist Intelligence Unit (EIU).
26 Interviu acordat postului francez de radio Europe 1.

30
Pentru România, previziunile sunt rezervate . În condițiile î n care Uniunea Europeană este principalul
nostru partener comercial, iar revenirea economică din 2011 se axează, cel puțin în viziunea autorităților,
pe exporturi, planurile pentru un avans economic de 1,5% par destul de ambițioase. ( în condițiile în care
consumul în UE, potrivit EIU, ar putea scădea în 2011 cu 1,8%).
În condițiile în care în Europa vor continua problemele, toți ochii se îndreaptă în perioada următoare,
în primul rând spre Statele Unite ale Americii, cea mai mare economie și cel mai mare c onsumator al
lumii.
Din păcate, nici America nu o duce foarte bine, în ciuda miilor de miliarde de dolari tipăriți pentru a
repune economia pe picioare. ,, SUA va continua să trăiască sub povara datoriilor, așteptând o relansare
a consumului, care însă va f i timidă, influențată de reticenta băncilor în a acorda noi credite. Marea
problemă în SUA, dincolo de inflație, va rămâne șomajul. Probabil abia peste 5 ani vom asista la o
revenire la situația dinainte de criză, estimându -se o rată a șomajului în 2011 de 9,5%.
Motivul? Sectorul privat va fi reticent, în continuare, în a dezvolta afaceri. În plus, se vor resimti
adevaratele consecințe ale recesiunii, după ce în ultimii 2 ani, am asistat la o situație artificială, creată prin
infuziile masive ale statului” , a precizat expertul Nouriel Roubini.
La rândul lor, experții de la banca daneză specializată în investiții și tranzacționări online Saxo Bank
estimează că situația din America nu se va ameliora, în condițiile în care Congresul SUA nu va mai
aproba o noua infuzie majoră de bani în economie.
,,Pe măsură ce ne vom îndrepta către cea de -a doua jumatate a lui 2011, politicienii și specialiștii vor
fi reușit cu succes să pună Rezerva Federală într -o situație de maxim disconfort, aceștia fiind factorii
decisivi care au făcut posibil dezastrul imobiliar din SUA, ale cărui consecințe vor fi bailoutul bancar și
catastrofa datoriei publice”, spun analiștii Saxo Bank într -o analiză privind evoluția economiei mondiale
în 2001.
Potrivit estimarilor analiștilor, 2011 va confirma avansul spectaculos al puterilor emergente precum
China, India sau Brazilia. Investitorii americani și cei europeni vor fi, astfel, atrași de oportunitățile din
statele asiatice, America Latină și chiar Africa. China își va continua avansul econom ic spectaculos,
urmând să înregistreze, potrivit Economist Intelligence Unit, o creștere a PIB de 8,4%, pe fondul
avansului consumului cu 22%. Economistul Nouriel Roubini se așteaptă ca guvernul de la Beijing să
continue să își sprijine exportatorii, prin menținerea yuanului la un curs devalorizat, exemplu ce va fi
urmat și de alte țări emergente, precum Coreea de Sud sau India.
Roubini crede ca ,,vedeta” anului 2011 va fi India , cu o creștere economică de 8,8%, față de 9% în
2010, în timp ce China își va tempera puțin avansul , la 8,7 procente, de la 10%, ca urmare a măsurilor
luate de autorități pentru a preveni supra -încălzirea economiei. Marea provocare pentru piețele emergente
va fi să facă față valului de inflație ce va lovi lumea în 2011 -2012, pe fond ul tipăririi masive de monedă
în SUA și UE.,,Politica de devalorizare a dolarului, cu rădăcini în ,,războiul monedelor” din 2010 -2011,
va forța piețele emergente să folosească mai mult din rezervele lor în dolari pe obligațiuni”, au declarat
expertii Saxo Bank.
Previziunile privind evoluția economică din 2011 -2012 ar putea fi influențate de evenimentele
imposibil de prevăzut, cunoscute în piața financiară sub denumirea de ,,lebede negre”.
În 2010, am avut parte de cel mai grav accident ecologic din istorie (scufundarea platformei British
Petroleum în Golful Mexic), erupția vulcanică din Islanda, care a paralizat traficul aerian, sau cutremurul
din Haiti, care a facut zeci de mii de victime. În 2011 -2012, ne putem aștepta în primul rând la riscuri
sociale. Vindecarea statelor bogate este încă nesigură, așa încât efectul cumulat al acestor măsuri este
îngrijorator. Există pericolul de a tăia prea mult cheltuielile într -un timp prea scurt. (John Micklethwait,
redactorul -sef al The Economist).

31
Potrivit analiștilo r de la Saxo Bank, alte riscuri majore vin din sfera resurselor, acolo unde am putea
asista la un nou val de scumpiri, cu efect direct asupra inflației și, implicit a creșterii economice.
Expertii danezi se așteaptă astfel ca în peroada 2011 -2012 să ajungă barilul de petrol peste nivelul de
100 dolari, prețul gazelor naturale să urce cu 50%, iar aurul să depășească nivelul de 1.800 dolari uncia,
pe fondul razboiului valutelor, care va continua și în perioda următoare.
O nouă realitate după criza financiară

7.2. NECESITATEA CREȘTERII ROLULUI ECONOMIEI SOCIALE DE PIAȚĂ

Economia socială dobândește o largă recunoaștere datorită potențialului economic și social atât din
perspectiva economiilor naționale, cât și a direcțiilor de incluziune a grupurilor defavoriz ate. Dezvoltarea
economiei sociale include: politici de sprijinire a inițiativelor inovatoare locale ca promotori ai incluziunii
sociale, promovarea întreprinderilor sociale, dezvoltarea cadrului favorabil, în special a instituțiilor
financiare și de sprij inire a demarării inițiativelor de afaceri, sprijinirea producerii de bunuri și servicii de
către formele de economie socială și asigurarea pregătirii antreprenorilor .
În România cadrul legislativ include referiri la formele de economiei sociale, dar se i mpune
continuarea efortului de armonizare a legislației. Cadrul instituțional este relativ confuz și orientat mai
degrabă către sprijinirea particulară și fragmentată a anumitor forme de economie socială, dar nu a
domeniului în ansamblul său. Eficiența fin anțării accesate de formele de economie socială conduce către
concluzia regândirii sistemului, cu accent pe economia socială. O atenție deosebită trebuie acordată
măsurilor de promovare a inserției profesionale a grupurilor vulnerabile. Conform sondajului de opinie, o
mare parte dintre aceștia sunt șomeri de lungă durată, cu o experiență de muncă și care doresc să fie din
nou angajați. Cadrul legal existent poate fi considerat în principiu coerent pentru fiecare dintre formele de
organizare a economiei soci ale, chiar dacă nu suficient de încurajator din punct de vedere al
mecanismelor de sprijin financiar.
Economia socială se desfășoară mai ales ca inițiativă a organizațiilor nonprofit care implementează în
România modele de bune practici identificate și tr ansferate din alte țări.
Având în vedere experiența altor state membre ale UE, opinăm că legislația existentă va putea fi
dezvoltat în special cu privire la următoarele aspecte:
• introducerea unor reglementări detaliate privind activitățile de economiei s ociale;
• introducerea unor noi forme de economiei sociale, cu precizarea definiției și a mecanismelor de
înființare și organizare (întreprinderi sociale sau întreprinderi de inserție).
• introducerea unei forme de certificare a formelor de economie social ă prin aplicarea unei „mărci
sociale” de un anume fel;
• dezvoltarea mecanismelor fiscale eficiente de sprijinire a formelor de organizare a economiei
sociale, dezvoltând legislația existentă într -un cadru coerent care să cuprindă totalitatea formelor de
economie socială;
• acordarea unei atenții speciale modalităților specifice de inserție cu scopul de a asigura
continuitatea procesului de re/inserție și inserție profesională;
• dezvoltarea unor forme de parteneriat contractual cu întreprinderi private car e se angajează în
procesul de inserție socială și profesională; • dezvoltarea unor modele de contracte de solidaritate/ inserție
și pentru alte categorii de persoane defavorizate decât cele referitoare la tineret, prevăzute de Legea
116/2002 privind preven irea și combaterea marginalizării sociale.

32
O strategie integrată pentru dezvoltarea economiei sociale
O guvernare descentralizată este un proces complex și de durată care trebuie susținut printr -o voință
politică de asumare a strategiei comune și prin im plicarea activă a tuturor actorilor. Totodată, trebuie
însoțit de o serie de schimbări legislative și financiare de sprijin al parteneriatului public – privat și al
întăririi guvernării locale .
Mobilizarea factorilor – cheie relevanți reprezintă de fapt u n mod de manifestare a conceptului de
cetățenie, a responsabilității, a democrației etc. Dezvoltarea economiei sociale nu poate avansa fără
mobilizarea tuturor factorilor potențial interesați din domeniile de activitate care ar putea fi implicate în
evoluț ia acestui sector.
La nivel central, autoritățile au rolul de a asigura orientarea generală, de a susține, a evalua, dar și de a
asigura existența și aplicarea cadrului legal necesar, cu menținerea însă a unui nivel de flexibilitate
adecvat, realist și efi cient și a autonomiei de gestionare de care este întotdeauna nevoie pentru eficiența
procesului de inovare în domeniul social. Autoritățile centrale trebuie să garanteze respectarea principiilor
fundamentale ale economiei sociale. Acest demers implică MMFP S alături de alte ministere, precum și
instituțiile din subordinea sau coordonarea lor. La nivel local, autoritățile publice trebuie să dezvolte
programe de realizare a planurilor de acțiune prioritare, mai ales în domeniul promovării incluziunii
sociale, folosindu -și experiența din teritoriu, instrumentele disponibile și metodele proprii.
Economia socială presupune un angajament voluntar, o viziune asupra locului individului în
societate, un demers solidar și responsabil al cetățenilor care conferă noi val ențe relațiilor sociale .
Astfel, poziția cetățenilor devine un factor sine qua non pentru garantarea reușitei în economia socială.
Această poziție trebuie analizată din diverse perspective: aceea a cunoașterii și informării, a rolului
economic, al celui de consumator sau de membru al unei colectivități solidare. Implicarea cetățenilor în
dezvoltarea diferitelor forme de economie socială o întâlnim cel puțin la două niveluri diferite:
• asocierea cetățenilor pentru înființarea și gestionarea formelor de econ omie socială cu scopul de a
răspunde inovator și echitabil nevoilor personale/de grup/societale (ex. cooperativele)
• susținerea diferitelor forme de economie socială prin cumpărarea de bunuri/servicii furnizate de
către acestea, prin asumarea unui comport ament responsabil.
În ambele ipostaze, nivelul de implicare a cetățenilor reflectă nivelul de dezvoltare a economiei
sociale . Preponderența formelor de economie socială poate fi înțeleasă și ca o expresie a modului de
exercitare a dreptului de asociere și de implementare a democrației participative la nivel micro,
contribuind astfel la consolidarea unei cetățenii active și la democratizarea societății. Asumarea rolurilor
active la nivel micro (implicarea în luarea deciziilor, asumarea de responsabilități) f acilitează
transformarea persoanelor implicate în actori activi pentru comunitatea locală și societate la nivel mai
larg.
Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că serviciile și produsele furnizate de economia socială se
adresează consumatorilor priva ți – individuali (cetățenii) sau publici (instituții publice etc.). Adesea,
produsele și serviciile furnizate de economia socială sunt valorificate prin conștientizarea consumatorilor
cu privire la „valoarea lor socială”. Acest fapt presupune însă existenț a unor consumatori educați care
înțeleg semnificația și importanța acestei „valori sociale” și decid valoric în actul de consum, luând în
calcul și alte elemente în afara prețului și a mărcilor tradiționale. Preocuparea cetățenilor, în calitatea lor
de con sumatori, față de impactul social și de mediu al unui bun/serviciu aduce în discuție o nouă
dimensiune a cetățeniei active, cea a responsabilității sociale. Este însă vorba despre o responsabilitate
socială a actelor și comportamentelor cotidiene, care asu mată și exercitată corect poate avea un rol
important în combaterea sărăciei și excluziunii sociale. La nivelul statelor membre există numeroase
exemple de implicare a cetățenilor în reglarea unor dezechilibre sociale și morale ale pieței, care pot

33
deveni factori de sărăcie și excludere socială. Un exemplu în acest sens poate fi reprezentat de „comerțul
echitabil” dintre regiunile bogate din nord și cele sărace din sud, care își propune să asigure o retribuție
corectă a producătorilor din țările aflate în c urs de dezvoltare, contribuind astfel la dezvoltarea economică
și socială a comunităților din care provin .
Organizațiile nonprofit sunt reprezentate de o largă varietate de persoane juridice, printre care se
numără asociații, fundații, federații, sindicat e, în contextul general al celui de -al treilea sector. Din
punctul de vedere al economiei sociale, asociațiile și fundațiile joacă un rol important în testarea și
dezvoltarea acțiunilor de incluziune socială, plasându -se în registrul incluziunii active.
La nivel european, termenul de întreprindere reunește concepte diferite din punct de vedere al
scopului: marile întreprinderi multinaționale, întreprinderile sociale și întreprinderile de inserție. Aceste
întreprinderi intervin în toate domeniile de activita te economică (producție, furnizare de servicii,
distribuție, finanțe). Cu toată această diversitate, aceste forme reprezintă factori indispensabili,
participând fiecare la dezvoltarea economiei sociale, în special cu privire la incluziunea socială, prin
direcțiile de orientare a acestor structuri, producția de bunuri sau furnizarea de servicii cu vocație socială,
punerea în aplicare a unor activități specifice de inserție sau reinserție socială. Este în special cazul
întreprinderilor de inserție care oferă un traseu de inserția profesională ce include măsuri de acompaniere
socială. Pornind de la orientările prioritare care trebuie avute în vedere, în primul rând, la nivelul MMFPS
dar și al celorlalte ministere interesate, politica de promovare și dezvoltare a economiei sociale trebuie să
se bazeze pe programe prioritare care privesc adaptările legislative, instituționale și comunicarea.
Dezvoltarea unei strategii naționale de promovare a economiei sociale într -o țară post – comunistă ca
România implică un efo rt conjugat de reglementare a cadrului juridic și instituțional, pe fondul
promovării unei ample campanii naționale de informare. Datorită faptului că domeniul economiei sociale
este foarte puțin cunoscut atât la nivelul autorităților publice, cât și la ni velul antreprenorilor sociali și
chiar al angajaților din formele specifice de organizare a economiei sociale și, nu în ultimul rând, în
rândul grupurilor vulnerabile, este nevoie de organizarea unor sesiuni de informare asupra conceptului și
de formare pr ofesională în domeniu. Implicarea tuturor actorilor relevanți publici și privați ar trebui să
pornească de la înțelegerea importanței racordării cadrului național românesc la cel european, prin
promovarea parteneriatelor naționale și transnaționale în vede rea identificării exemplelor de bună practică
și implementarea acestora în context național. Construirea suportului operațional instituțional și
financiar capabil să promoveze economia socială în România ar implica și un dispozitiv instituțional
corelat Co nsiliului Economic și Social care să funcționeze pe baza unui parteneriat interministerial și
care să structureze economia socială la nivel național sau regional, eventual sub forma unor camere
regionale de economiei sociale . Un dispozitiv de analiză stati stică adecvat implementat pe baza unui set
de indicatori specifici ar permite evidențierea amplorii fenomenului de economie socială. O orientare
politică puternică va înscrie economia socială pe traiectoria unui actor economic important și a unui actor
social major în cadrul politicii globale de luptă împotriva excluziunii sociale. Economia socială trebuie să
fie în centrul politicii publice, dar să își păstreze autonomia și valorile specifice. Aceasta ar permite
valorizarea potențialului economiei sociale în asigurarea locurilor de muncă și în democratizarea societății
și asigurarea coeziunii sociale.

7.3. CREȘTEREA ROLUL POLITICII ECONOMICE EUROPENE
Chiar dacă inițial criza a fost pur americană (SUA), datorită conexiunilor globale, economia
europeană a fo st și ea afectată . În acest context, Euro și -a demonstrat valoarea de ancoră de
stabilitate. În absența monedei unice, efectele asupra economiilor naționale ar fi fost mult mai
dezastruoase. O criză internațională necesită răspunsuri internaționale.

34
Pentr u politica economică europeană există o enormă nevoie de acțiune. Provocările descrise în
capitolele anterioare reclamă acțiuni pro -active rapide, decise, concentrate și coordonate, multe măsuri
urmând să aiba doar un caracter temporar, pe perioada de trav ersare a crizei.
În acest sens, este necesar să învățăm din trecut. Atunci când la începutul deceniului, după spargerea
„balonului” generat de sectorul IT și după atacurile teroriste din SUA, toate regiunile importante ale lumii
au înregistrat o cădere put ernică a ritmului economiei, politica economiă europeană a fost singura care a
renunțat la măsuri de redresare economică activă prin politica bugetară și monetară, cu implicarea
creșterii componentei „Cerere”. Această eroare a contribuit la faptul ca depăș irea crizei a durat patru ani,
iar regiuni importante ale Europei suferă și astăzi de o slăbiciune a cererii pe piața internă, sporindu -se
astfel drastic vulnerabilitatea în fața fluctuațiilor cererii internaționale.
Gravitatea crizei actuale a fost recuno scută prea tarziu de instanțele europene de decizie
economico -politice. Miniștrii economiei si finanțelor ai ECOFIN s -au arătat sceptici fată de un plan de
redresare economică. Deși economia zonei Euro a înregistrat o scădere deja în al doilea trimestru al 2008,
BCE a mărit în vară, încă odata dobânda de referință. Și lipsa unui acord între șefii de guvern la reuniunea
acestora de la Paris privind criza financiară a diminuat speranța într -o acțiune comună rapidă.
Demersurile naționale necoordonate în vedere a îmbunătățirii garantării depozitelor de economii nu au
creat impresia unei acțiuni hotărâte la nivelul Uniunii Europene. De aici rezultă clar că derularea de
activitați fără scopuri precise, ci numai din dorința de a le bifa ca îndeplinite, nu este utilă . Mai degrabă,
este necesară o mai bună coordonare a programelor, precum și a pachetelor de măsuri, în primul rând la
nivel național, evitându -se cele cu aplicabilitate sectorială la nivel de ramură economică sau categorie
socială.

7.3.1.Planul Comisiei d e redresare economică a Uniunii Europene
Comisia Europeană și -a anunțat clar voința și disponibilitatea de a acționa în mod decis și
coordonat . Prin strategia sa de depășire a crizei financiare, trebuie abordate problemele economiei
într-un sens larg, iar Europei trebuie sa îi revină un rol -cheie în cadrul reacției globale la criza
financiară . Mai mult, șefii de stat și de guvern au cerut comisiei să elaboreze propuneri de dezbateri în
vederea elaborării unei acțiuni comune. Acestea au fost prezentate la sf ârsitul lunii noiembrie 2008 sub
forma unui „Plan European de Redresare Economica” (EPER), care trebuie sa fie oportun, pe termen
limitat, concentrat și coordonat. Ca urmare, Consiliul European a adoptat la 11 si 12 decembrie 2008 la
Bruxelles un plan core spunzător.
Documentul Comisiei identifică, într -o forma adecvată, provocările iminente, nevoile de acțiune si
necesitățile.
Considerăm că Europa trebuie să acționeze rapid, cu încredere în sine, în mod orientat și cu
ambiție . În acest proces, Europa trebu ie să fie conștientă de importanța sa și de ponderea sa deosebit de
importantă în balanța internațională.
Opinăm că trebuie consolidate încrederea și cererea, pentru a stopa spirala descendentă . Trebuie
combătute prioritar, cu fermitate în special, efecte le negative majore ale crizei pe piața forței de muncă
și asupra membrilor celor mai vulnerabili ai societății. Combinația existentă, de politici
macroeconomice nu a oferit răspunsuri adecvate pentru problemele cu care ne confruntăm, deoarece a
neglijat im portanța cererii interne în circuitul economic. Acum, comisia recunoaște, deși tardiv, așa cum a
cerut CESE de mai mulți ani, rolul activ în consolidarea politicilor bugetare și monetare, care trebuie să se
bucure de aceeași prioritate ca și măsurile de co nsolidare a competitivității, orientate către ofertă.
Se impune concluzia că trebuie luate măsuri ample în domeniul politicii bugetare, deoarece
eficiența măsurilor de politică monetară este extrem de limitată în situația actuală.

35
În acest context, apare interesantă trimiterea Comisiei la flexibilitatea sporită a Pactului de Stabilitate
și de Dezvoltare de la reformarea acestuia în anul 2005. Aceasta trebuie utilizată în situația actuală, ceea
ce înseamnă că în condițiile actuale excepționale de criză fina nciară și recesiune simultane, apare
judicioasă și depășirea temporară a limitei de deficit de 3%. CESE salută evidențierea de către Comisie a
rolului pozitiv pe care BCE îl poate juca în sprijinirea economiei reale. Comisia subliniază în acest sens
contr ibuția importantă pe care și -a adus -o BCE la stabilizarea piețelor prin acordarea de credite băncilor și
prin aportul său la lichidități, precum și marja de manevră pentru reducerea dobânzilor. Este evident că,
după depășirea crizei și relansarea economie i, trebuie respectate din nou obiectivele pe termen mediu
ale politicii bugetare, pentru a nu periclita durabilitatea finanțelor publice. În acest sens, trebuie
vegheat să nu se ajungă din nou la împovărarea suplimentară a factorului muncă sau la constrâng eri
inacceptabile în materie de cheltuieli. De aceea ar trebui elaborate deja concepte care să facă accesibile,
de exemplu, noi surse de venituri. În afara de aceasta, ar trebui luat în considerare printre altele faptul că
restabilirea nivelului anterior d e cheltuieli bugetare mărite în urma crizei nu reprezintă un scop în sine. În
condițiile îmbătrânirii populației și ale standardelor sociale ridicate din modelul social european, un nivel
mai ridicat de cheltuieli bugetare nu este în mod necesar un rău. În cele din urmă, și acele state care sunt
lăudate în general datorită strategiei lor reușite în materie de flexicuritate (definește o politică pro -activă a
pieței muncii, combinând simplificarea procedurilor de angajare și desfacere a contractelor de muncă –
flexibilitate pentru angajatori, cu asigurarea de beneficii ridicate pentru șomeri – securitate pentru
angajați), sunt obligate să efectueze cheltuieli bugetare peste medie.
Este absolut necesar ca măsurile naționale să fie nu doar completate prin măsur i europene, ci și să fie
aplicate coordonat. Prin aceasta trebuie obținute efecte pozitive de spillover (orice fel de efect indirect
privind cheltuielile publice) la nivel transfrontalier și evitată problema parazitismului. Statele care nu
participă la pla nul de redresare economică pot diminua eficiența măsurilor, iar acele țări care contribuie
activ la stabilizarea economică pot fi criticate pentru că se fac vinovate de deficite. Privind lucrurile
global, o responsabilitate specială revine astfel acelor st ate membre care, prin mărimea lor, influențează
decisiv evoluția de ansamblu și dispun de marje de manevră bugetară relativ ample.
Trebuie subliniat pozitiv și faptul că, în cadrul stimulării creșterii economice, nu trebuie neglijate
obiectivele privind me diul, schimbările climatice și energia, așa cum nu trebuie uitat să se țină seama de
țările aflate dincolo de granițele statelor industrializate cu grad înalt de dezvoltare. Din perspectivă
globală, este importantă și contracararea măsurilor protecționiste nejustificate. Deoarece pachetul de
relansare economică trebuie însoțit de reforme structurale, este necesară supravegherea acestora din urmă
pentru a nu contraveni obiectivului relansării cererii. Mai degrabă, reformele structurale trebuie concepute
astfel încât să fie suportabile din punct de vedere social, astfel încât să fie stimulate creșterea economică
și – în primul rând – gradul de ocupare a forței de muncă.
Reorganizarea piețelor financiare
Două crize severe care s -au succedat într -un interval scu rt de timp constituie un motiv suficient pentru
o noua reglementare a piețelor financiare, deci a comerțului, a produselor, a participanților, a
supravegherii, a agențiilor de rating etc. În cadrul UE și în special la nivel global. Acest lucru este necesar
pentru a restabili cât mai rapid încrederea în instituțiile financiare , încrederea instituțiilor între ele,
precum și încrederea investitorilor și a consumatorilor, o reformă a piețelor financiare și refacerea rapidă
a funcționalității lor reprezintă o co ndiție centrală pentru ca acestea să -și poată îndeplini din nou misiunea
de a sprijini economia reală, asigurând astfel succesul măsurilor de redresare economică.
Europa a urmat în mod necritic multe dintre evoluțiile provenite din SUA, de la introducerea așa-
numitelor inovații financiare, trecând prin finanțarea sistemelor de pensii pâna la dispozițiile privind
contabilitatea – cu rezultatele proaste cunoscute. Pe viitor, trebuie acordată de aceea o mai mare

36
importanță viziunilor, punctelor forte, experien țelor și tradițiilor europene, dintre acestea din urmă
făcând parte și cele cu caracter de particularitate – cum ar fi forma de organizare cooperatistă. În acest
context, trebuie utilizată mai bine „masa critică”, atinsă prin extinderi, a zonei Euro. Summi t-ul G-20 din
Washington a oferit semnale clare că rezultatele obținute în cadrul său trebuie dezvoltate în continuare în
vederea dezbaterii, evaluării și luării de decizii la Summit -ului G -20 de la 2 aprilie 2009 din Londra.
7.3.2.Obiective ale reconstruc ției economico -sociale europene

7.4. POLITICA ECONOMICO -FISCALĂ A STATULUI
Perioada de criză presupune și o schimbare de mentalitate la nivelul politicii fiscale din România .
Creșterea nivelului fiscalității în contextul situatiei economice de criză și a problemelor de lichidatate din
piață nu face decât să accentueze costul companiilor cu angajații, putând grăbi deciziile de
restructurare/disponibilizare a personalului și/sau aplicarea unor măsuri aferente economiei subterane,
cum ar fi declararea parțial ă a costurilor salariale, astfel încât în final, tot bugetul de stat este afectat, prin
creșterea cheltuielilor bugetare cu angajații disponibilizați sau prin pierderea de venituri.
Opinăm că în actualele condiții, menținerea cotei unice sau chiar diminua rea acesteia ar trebui să
fie un obiectiv ferm de politică fiscală. Menținerea cotei unice de impozitare ar conferi mediului de
afaceri stabilitate și predictibilitate, precum și competitivitate în zonă . Mai mult decât atât,
implementarea unei strategii de reducere treptată a contribuțiilor sociale se impune ca și obiectiv de
politică fiscală pentru mentinerea competitivității României cu privire la atracția și menținerea forței de
muncă, mai ales a celei calificate, din prisma integrării României la UE și a liberei circulații a forței de
muncă la nivel european.
Am putea spune că statul, prin politica fiscală, are două opțiuni: fie să asigure locuri de muncă,
începând cu elementele economiei sociale de piață, cetățenilor săi, permițându -le să muncească, asi gurând
astfel venituri pentru cetățeni, dar și pentru stat, fie să dea cetățenilor bani sub diferite forme,
transformându -i în asistați permanenți.
Majorând impozitele în vederea reducerii deficitului bugetar, ne afundăm într -un cerc vicios .
Impozitele ma i mari descurajează afacerile, alungă investitorii pe tărâmuri mai atractive din punct de
vedere fiscal, reduc în mod corespunzător consumul, invită la evaziune fiscală, toate acestea generând
reduceri ale veniturilor bugetare. Pe de altă parte, impozitele mai mari generează și cheltuieli mai mari la
nivelul bugetului, deoarece în primul rând crește nevoia de protecție socială. Pe măsură ce afacerile sunt
descurajate de fiscalitatea în creștere, firmele își restrâng activitatea, și -o delocalizează în orient area spre
teritorii atractive fiscal sau chiar și -o suspendă, generând șomaj. Angajații deveniți astfel șomeri se
transformă din elemente aducătoare de venit la buget în asistați social, deci elemente generatoare de
cheltuieli publice, adâncind deficitul b ugetar. Impozitul se transformă astfel din sursă generatoare de
venituri pentru realizarea protecției sociale în cauză declanșatoare a nevoii de protecție socială.
În mod corespunzător reducerii veniturilor se reduce consumul la nivel de individ, deci scad încasările
din TVA la buget. Consumul este descurajat și de creșterea prețurilor ca urmare a majorării cotei de TVA.
Scăzând veniturile consumatorilor prin creșterea impozitării și crescând prețurile produselor și serviciilor
prin majorarea cotei de TVA s e obține o reducere a puterii de cumpărare și implicit a consumului,
generând și pe această cale o creștere a nevoii de protecție socială.
În concluzie, în perioadă de criză economică, rolul financiar al impozitului, respectiv de sursă de
venituri la buget , poate fi îndeplinit numai dacă se ține cont de rolul economic al acestuia, de
instrument de stimulare a activității economice și de încurajare a consumului . Odată îndeplinit rolul
economic al impozitului, baza de impozitare crește prin creșterea venituri lor și a consumului
contribuabililor, crescând astfel veniturile bugetare. Venituri mai mari la buget înseamnă posibilități mai

37
mari de protecție socială. Totodată, venituri individuale mai mari înseamnă mai puține persoane asistate.
Deci astfel se îndepli nește și rolul social al impozitelor. Modul în care statul stabilește politica fiscală
determină gradul de dezvoltare a economiei, iar gradul de dezvoltare a economiei determină mărimea
impozitelor constituite ca venituri ale bugetelor publice, care consti tuie baza de realizare de către stat a
politicilor de protecție spcială.
În urma cercetării intreprinse de noi, referitor la elementele de politică fiscală și politică socială, cu
rol de echilibrare a mediului economico -financiar în condițiile crizei econo mico -financiare,
considerăm că :

A.Nivelul ridicat al taxelor duce la recesiune
Economia de piață, nu este, așa cum afirmă Marx, Keynes și epigonii lor, un sistem fatalmente
instabil, nu este condamnată să treacă prin cicluri de avânt și cădere. Actorii ec onomici, fie ei
antreprenori, angajați sau proprietari de capital, sunt indivizi raționali, orientați spre viitor, care își
maximizează în permanență oportunitățile de câștig, dat fiind sistemul de constrângeri în care acționează.
Creșterea economică este determinată de tehnologie, demografie și intervențiile fiscale ale guvernului. Cu
cât statul impune costuri mai mari actorilor economici, prin reglementări, sau prelevează mai mult din
valoarea pe care aceștia o produc, prin taxe și impozite, cu atât stimu lentul acestora de a munci scade,
deoarece timpul liber devine mai valoros relativ la câștigurile în scădere. Din acest motiv, productivitatea
economiei se reduce – fenomen cunoscut de regulă sub numele de criză economică.
Contracția care afectează în pre zent o mare parte din economiile lumii a început în ultimul trimestru al
anului 2008 în Statele Unite. Ea a fost cauzată de anticipațiile actorilor economici privind o creștere
semnificativă a poverii fiscale în perioada următoare. Administrația Bush, de p ildă, a lăsat în urmă un
deficit bugetar ridicat, ca urmare a aventurilor militare din Irak și Afganistan. De asemenea, imigrația în
SUA a fost redusă de guvernul federal de la un milion la 100.000 de persoane pe an după 2006. Apoi
Barack Obama și -a bazat campania electorală pe o platformă în favoarea creșterii taxelor și a extinderii
rolului statului într -o varietate de domenii, de la protejarea mediului la educație. Iar reducerile de taxe
instituite de președintele George W. Bush în primul său mandat au e xpirat automat în 2010. Iată câțiva
factori ce pot fi considerați responsabili pentru anticipațiile pesimiste ale sectorului privat care au dus la
prăbușirea productivității și creșterea șomajului la sfârșitul anului 2008, dând naștere crizei economice din
prezent.
Din Statele Unite, aceasta s -a propagat prin balanța internațională de plăți în restul lumii, pe fondul
reducerii importurilor americane și inversarea fluxurilor de investiții. La aceasta s -au adăugat, foarte
probabil, șocuri similare de producti vitate, cauzate de perspectiva unei creșteri a poverii fiscale, în multe
țări, deopotrivă dezvoltate și emergente, din Europa, inclusiv România, unde deficitul bugetar scăpase de
sub control în anul 2009. Deși rolul sectorului financiar în declanșarea criz ei și în special rolul
complexelor instrumente financiare derivate construite în mod piramidal pe baza a tot felul de credite au
ținut capul de afiș al analizelor privind criza economică, impactul acestora este subordonat factorilor reali.

B. Trebuie asigurată rezerva de 100% la depozitele bancare
Statul este necesar în societate și economie, dar singurul rol pe care acesta trebuie să -l exercite este
cel de arbitru care impune în mod neutru regulile jocului . În niciun caz statul nu trebuie să fie el însu și
un jucător: Avem nevoie de un guvern eficient pentru a crea un sistem eficient. Când vine vorba de
sectorul financiar, un sistem eficient presupuneo schimbare din temelii a regulilor jocului.
De circa 200 de ani, sistemul bancar funcționează în regim d e depozite bancare la vedere cu rezervă
fracționară. Acesta permite băncilor comerciale să multiplice cantitatea de bani din economie, creând

38
credit pe baza acestor depozite care pot fi totuși, spre deosebire de depozitele la termen, oricând ridicate.
Din acest motiv, există în permanență pericolul unui mismatch de maturitate între activele și pasivele
băncilor. Astfel, în perioade de criză economică și panică bancară, când deponenții își retrag în număr
mare și în mod neanticipat banii, băncile nu -și pot l ichida la timp și ordonat creditele și, dacă nu sunt
salvate de guvern sau de banca centrală, intră în faliment.
Dar rezervele fracționare prezintă un inconvenient important și pentru băncile centrale. Acestea au ca
misiune combaterea inflației, un fenome n cu consecințe distorsionante pentru activitatea economică,
cauzat de un exces de monedă. Capacitatea băncilor comerciale de a crea credit, prin multiplicatorul
monetar (accelerarea vitezei de rotație a banilor), subminează controlul băncii centrale asupr a masei
monetare și diminuează puterea acesteia de a stabiliza nivelul prețurilor. În consecință, trecerea la un
sistem bancar cu rezerve 100% la depozitele la vedere, pentru care va plăti dobândă banca centrală,
conform recomandărilor din 1959 ale lui Mil ton Friedman, un celebru economist american și laureat al
Premiului Nobel în anul 1974.
Intermedierea financiară îi pune în relație pe cei care economisesc cu aceia care investesc și joacă un
rol extrem de important în dezvoltarea economică. Dar, creditul ar trebui creat în principal de indivizi și
firme, pe bază de capitaluri proprii sau prin fonduri mutuale de economisiri, cum sunt fondurile de pensii
sau cooperativele de credit. De asemenea, activitatea de asigurare ar trebui limitată la indivizi și
parteneriate de afaceri cu responsabilitate nelimitată, deoarece riscurile agregate sunt non -asigurabile, așa
cum a demonstrat -o falimentul gigantului reasigurator american AIG.

C. Reducerea fiscalității este premisa redresării economice
Creșterea economică extraordinară cunoscută de Statele Unite și, într -o măsură mai mică, de Europa
de Vest începând cu anii 1980, de care au beneficiat și țările din Europa de Est după căderea
comunismului, în special după anul 2000, a fost rezultatul „revoluției fiscale” din această perioadă, prin
care ratele marginale de impozitare au fost reduse într -o proporție semnificativă, dând frâu liber inițiativei
antreprenoriale. Doar creșterea economică din perioada 1995 -2000 poate fi atribuită inovației tehnologice,
care s -a conce ntrat în sectorul tehnologiei informației.
Soluția ieșirii din criză se impune de la sine: reducerea fiscalității, atât a taxelor și impozitelor, cât
și a deficitelor bugetare (în esență, niște taxe viitoare), e calea sigură de a stimula creșterea
product ivității, singurul lucru care contează . România a făcut pași importanți în această direcție, odată
cu adoptarea cotei unice și deschiderea comerțului extern, după integrarea în UE, însă multe bariere în
calea eficienței economice încă așteaptă să fie elimi nate. Succesul este asigurat de reducerea taxele și
eliminarea barierelor în calea comerțului internațional și a liberei circulații. Din nefericire în România, ca
și SUA sau în alte țări afectate de criză, există riscul ca politicienii să facă tot ce știu ei cel mai bine, și
anume să crească cheltuielile guvernamentale și să intervină tot mai mult în economie. Acest lucru ar fi o
greșeală și, contrar retoricii oficiale, ar duce la stagnare economică, așa cum s -a întâmplat în Mexic, după
criza din 1980, sau în Japonia, după criza din anii 1990.
Relansarea creșterii economice nu se poate face prin măsuri ad -hoc și de suprafață, ci prin măsuri
durabile, temeinice și predictibile, bazate pe o viziune de ansamblu.
România are nevoie de un program anti -criză real , lucid, responsabil și eficace. Ieșirea din criză nu se
poate face decât prin soluții economice și sociale concrete.

39
BIBLIOGRAFIE
I. ACTE NORMATIVE

1. Constituția României, Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 2003;
2. Convenția privind protecț ia intereselor financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie
1995, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 316 din 27 noiembrie 1995;
3. Convenția europeană privind asistența juridică în materie penală (20.04.1962) și Protoc olul
adițional.
4. Declarația universală a drepturilor omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, București,
2006.
5. Documente de bază ale Comunității și Uniunii Europene, Iași, Polirom, 1999.
6. Drepturile omului. Documente, București, Themis Edit S.R.L, 1994.
7. Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 23 iunie 2004 privind Doctrina națională a
informațiilor pentru securitate.
8. Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr.36 din 5 aprilie 2002 privind Strategia
națională de promovare și comb atere a terorismului.
9. Legea nr. 39/21.01.2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
10. Legea nr.360/06.06.2002 privind Statutul Polițistului cu modificările și completările aduse de
Legea nr. 281/24.06.2003, O.U. nr.89 /02.10.2003 și Legea nr. 101/07.04.2004.
11. Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de
Integritate
12. Legea nr. 301/28.06.2004 privind Codul penal al României.
13. 18. Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenției N ațiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate
14. Legea nr. 571 din 2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare
15. Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
16. Legea 241 din data de 15.07.2005 pent ru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
17. Legea nr. 420/22.11.2006, pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind spălarea,
descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului
18. Legea nr. 508/2004 priv ind înființarea și funcționarea Directiei de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism
19. Legea nr.535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului
20. Legea nr. 303/28.06.2004 privind statutul magistraților.
21. Legea nr. 656/2002 pe ntru prevenirea și sancționarea spălării banilor precum și pentru instituirea
unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism
22. Legea nr. 304/28.06.2004 privind organizarea judiciară.
23. Legea nr. 682/19.12.2002 privind protecția martoril or.
24. Legea nr. 78/08.05.2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
25. Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în domeniul de a faceri, prevenirea și sancționarea corupției.
26. Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, Monitorul Oficial nr.305
din 09 mai 2002;
27. Legea nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, Monitorul Oficial
nr.185 din 03 martie 2004;

40
28. Legea nr.281/2003 privind modificarea și completarea Codului de Procedură Penală și a unor legi
specifice;
29. Legea nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior de Apărare a Țării,
Monitorul Oficial nr.494 din 1 0 iulie 2002;
30. Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Monitorul Oficial nr.633
din 23 octombrie 2001;
31. Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Monitorul Oficial nr.1155 din 07
decembrie 2004;
32. Legea nr.571/200 4 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din
alte unități care semnalează încălcări ale legii Legea nr.656/07.12.2002 pentru prevenirea și sancționarea
spălării banilor.
33. Legea nr.682/2002 privind asigurarea protec ției martorilor.
34. Legea nr.227/2007 -de aprobare și completare a OUG nr.99/2006 privind instituțiile de credit și
adecavarea capitalului
35. O.G. nr. 175/1999 privind înființarea Agenției pentru Organizarea Centrului Regional pentru
Prevenirea și Combaterea Infr acționalității Transfrontaliere (SECI).
36. O.G. nr. 46/1999 pentru participarea României la Grupul de State Împotriva Corupției (GRECO),
instituit prin Rezoluția Consiliului Europei nr.(99)5,din 1 mai 1999.
37. O.U.G nr. 2001/15.11.2002 pentru crearea cadrului in stituțional necesar în vederea funcționării
Centrului Regional al Inițiativei de Cooperare în sud -estul Europei pentru Combaterea Criminalității
Transfrontaliere.
38. O.U.G. nr.99/2006 -privind instituțiile de credit și adecavarea capitalului
39. O.U.G. nr.53/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.656/2002
40. O.U.G. nr.25/2009 – de completare și modificare a O.U.G. nr.99/2006 -privind instituțiile de credit
și adecavarea capitalului
41. H.G. nr. 44 din 22 ianuarie 2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codu lui Fiscal, cu
modificarile ulterioare
42. H.G. nr. 793 din 14 iulie 2005, cu completările si modificările ulterioare, privind aprobarea
Strategiei Naționale de Luptă Antifraudă pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene în
România
43. Ordinul Mi nistrului Finantelor Publice nr. 1250/6 din 22.09.2003 privind procedura transmiterii
de catre banci a situatiei conturilor inchise/deschise la Directia Generala a Tehnologiei Informatiei
44. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 199 din 17.02.2003 pent ru aprobarea Instructiunilor
privind prevenirea si combaterea spalarii banilor prin unitatile Trezoreriei statului
45. Principalele instrumente internaționale privind drepturile omului la care România este parte. Vol
1-2, București, Institutul Român pentru D repturile Omului, 1997.
46. Protocolul la Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților
Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 313 din 23 octombrie
1996;
47. Protocol la Conve nția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene,
publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 221 din 19 iulie 1997;
48. Regulamentul privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (Reg ulament
2988/95), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 312/1 din 18 decembrie 1995;
49. Strategia de Securitate Națională a României, adoptată prin Hotărârea Parlamentului României
nr.36 din 18 decembrie 2001, București, 2001

41
50. Regulamen tul nr. 11 din 28.09.2005 privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a
finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei de capital
51. Regulamentului nr.9 al Băncii Naționale a României din 03.07.2008 privind cunoașterea clientelei
în scopul pr evenirii spălării banilor și finanțării terorismului
52. Convenția O.N.U. din anul 1988 împotriva traficului ilicit de narcotice și substanțe halucinogene
(ratificată de România prin Legea nr. 118/1992)
53. Convenția O.N.U. din anul 1999 privind suprimarea activit ăților de finanțare a terorismului
54. Convenția O.N.U. din anul 2000 împotriva armei organizate transnaționale (ratificată de România
prin Legea nr. 565/2002)
55. Convenția O.N.U. din anul 2003 împotriva corupției (ratificată de România prin Legea nr.
365/2004)
56. Directiva nr. 91/308 din 10 iunie 1991, adoptată de Consiliul Comunităților Europene, referitoare
la prevenirea utilizării sistemului financiar pentru spălarea banilor
57. Directiva nr. 2001/97 CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 2
decembrie 2001, care modifică Directiva de mai sus (nr.91/308)
58. Directiva Parlamentului și a Consiliului European cu privire la prevenirea utilizării sistemului
financiar în scopul spălării de bani și al finanțării activităților teroriste, adoptată la 9 au gust 2005
59. Cele 40+9 Recomandări Speciale ale Grupului de Acțiune Financiară (G.A.F.I.)

II. TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII

1. Costica Voicu, Alexandru Boroi, Dreptul penal al afacerilor, ediția 3, Editura C.H.Beck,
Bucuresti, 2006;
2. Costică Voicu, Stefan Prună , Managementul organizațional al poliției, Ed.Mediauno -București,
2007
3. Costică Voicu – Spălarea banilor murdari, Editura Sylvi, București, 1999
4. Costică Voicu și colaboratorii – Drept penal al afacerilor, Editura ALL BECK, București, 2003
5. M. Coșea – România subterană, Ed.Economică, București, 2004
6. Costică Voicu, Georgeta Ștefania Ungureanu, Adriana Camelia Voicu – Investigarea criminalității
financiar -bancare – Editura Polipress, 2003, București
7. Delphine Garcin, La repression de la fraude au prejudice du budget communitaire, La
documentation Francaise, Paris, 2004;
8. Lavinia Lefterache – Dreptul penal al afacerilor – o provocare pentru sistemul de drept, în R.D.P.
nr.2/2002
9. Ioan Dascălu și colaboratorii, Polițiile naționale și unificarea europeană, Ed. Grafoanaytis, Ploiești
2007.
10. Ioan Dascălu, Costică Voicu – Frauda în domeniul financiar -bancar și al pieței de capital, Ed.Trei,
București 2002.
11. Ioan Dascălu – Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale și secretul bancar, Ed.Argument.
București 2 001.
12. Marie -Christine Dupuis -Danon, Finance Criminelle, Ed. Presses Universitaires de France, 2004
13. Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept institutional comunitar European, editia a V -a, Editura
Actami, Bucuresti, 2000;
14. Hurdubaie, Ioan – Cooperarea Judicia ră Europeană, Vol. 2, Editura M.A.I., 2003

42
15. Hurdubaie, Ioan – Spațiul Penal Paneuropean din perspectiva Consiliului Europei, Editura
Universal Plan, București, 1999
16. Jean-Marc Favret, Droit et pratique de I'Union europeenne, 4e edition, Gualiro editeur, EJA, Paris,
2003 ;
17. Louis Cartou, L 'Union Europeenne. 6e edition, Dalloz. Paris, 2006;
18. Jean de Maillard – Piața face legea sa, Paris, 2001
19. Ioan Melinescu, Irina Talianu, Investigațiile financiare în domeniul spălării banilor, Editura
Imprimeria Națională, Bucu rești, 2004
20. Miclea Damian, Combaterea crimei organizate – evoluție, tipologii, legislație, particularități –
Curs, vol. 1 Ed. M.A.I.
21. Mireille Delmas -Marty, Corpus Juris portant dispositions penales pour la protection des interets
financiers de l'Union euro peenne, Ed. Care Haymanus, Koln, Bonn, Munchen, 1998;
22. Mireille Delmas -Marty, J.A.E. Vervaele, La mise en oeuvre du Corpus Juris dans les Etats
Membres, Ed. Intersentia, Antwerp, Groningen, Oxford, 2000;
23. Mocuța, Gheorghe – Criminalitatea Organizată și Spăla rea Banilor, Editura Noul Orfeu, București,
2004
24. Nicolae Ghinea, Diță Bondarici, Utilizarea frauduloasă a instrumentelor de plata –
Editura.Lucman -2005 -Bucuresti;
25. Nicolae Ghinea, Mihail Marcoci, Bogdan Despescu, Societățile comerciale și criminalitatea
economico -financiară, Ed. Luxlibris Brașov, 2007.
26. Nicolae Ghinea, Managementul investigării fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii
Europene, Curs universitar, Ed. Sitech, 2008.Craiova;
27. Nicolae Ghinea, Constantin Bolboșanu, Dan Călinoiu, Spăl area banilor și finanțarea terorismuui,
Ed. Phobos, București, 2008.
28. Nicolae Ghinea, Mircea Pascu, Macrocriminalitatea economico -financiară, Ed.LVS Crepuscul,
Ploiești,2008.
29. Nicolae Ghinea, Ioan Brîndaș, Managementul investigării infracțiunilor de corupți e, Ed. Durans,
Oradea, 2008
30. Nicolae Ghinea, Investigarea fraudelor -curs universitar, Ed. Sitech, 2008.Craiova;
31. Nicoleta Diaconu, Dreptul comunitar al comerțului, Editura Sylvi, București, 2004;
32. Nigel Foster, EC Legislation, 15th Edition, Oxford University Press, 2004 -2005;
33. Lygia, Negrier -Dormont și colaboratorii, Introducere în criminologie aplicată, Editura Universul
Juridic, 2004
34. Philippe Manin, Droit constitutionel de I'Union Europeene, Paris, Edition A.Pedone, 2004;
35. Russel Allen, Lefter Cornelia, Bolbo șanu Constantin, Prevenirea și combaterea spălării banilor și
a finanțării terorismului –Aspecte Teoretice și Practice, Editura CN Imprimeria Națională SA, București,
2005
36. G.Ștefania Ungureanu – Criminologie, Ed.Timpolis, 2004
37. Vasile Dobrinoiu, William Brâ nză, Drept penal, partea generală, Editura Lumina Lex, București,
2003;
38. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai,
Rodica Stănoiu, Victor Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. I, Edi tura Academiei
Române, București, 1969;

43
39. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai,
Rodica Stanoiu, Victor Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Editura Academiei
Romane, Bucurest i, 1972;
40. Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, Drept comunitar general, tratat. Editura Lumina Lex, București,
2002;
41. Voicu Costică – Acțiunile terorist -diversioniste și implicațiile acestora asupra securității naționale
a României, Editura M.I., 1996.
42. Voicu Cos tică – Banii Murdari și Crima Organizată, Editura Artprint, 1995.
43. Voicu Costică, Sandu Florin și colectiv – Managementul organizațiilor în domeniul ordinii
publice, vol. I și II, Editura Ministerului de Interne, 2001.
44. Voicu Costică, Sandu Florin, Dascălu I oan – Frauda în domeniul financiar -bancar și al pieței de
capital, Editura Trei, București, 1998.
45. Burduș E., Căprărescu G., Fundamentele managementului organizational, Ed. Economică,
Bucureșri, 1999
46. Ph.Broyer – La nouvelle economie criminelle în volumul „C riminalitatea financiară”, Ed.
D’Organisation Paris, 2002
47. Constantinescu, Dan Anghel, Management, vol I și II, Ed. Național, București, 1998
48. Akerlof, George A. și Robert J. Shiller. Animal Spirits: How Human Psychology Drives the
Economy și Why It Matters for Global Capitalism, Princeton, N.J.: Princeton University Press, 2009
[Traducere în limba română de Monica Sibinescu, Spirite animale, Ed. Publica, București, 2010.]
49. Almunia, Miguel, Agustin S. Benetrix, Barry Eichengreen, Kevin H. O'Rourke și Gisela Ru a,
„From Great Depression to Great Credit Crisis: Similarities, Differences and Lessons", material prezentat
la reuniunea a 50 -a a Economic Policy Panel, organizată la Tilburg în Olanda, 23 -24 octombrie 2009.
Online la http://www.econ.berkeley. edu/~eichen gr/great_dep_great_cred_l 1 -09.pdf.
50. AREND, Lijphart, Modele ale democratiei, Editura Polirom, Iasi, 2000
51. Bagehot, Walter, Lombard Street: A Description of the Money Market, New York: E. P. Dutton,
1920.
52. Baldwin, Richard, coordonator, The Great Trade Colla pse: Causes, Consequences și Prospects,
publicație VoxEU.org, Londra: Center for Economic Policy Research, 2009. Online la
http://www.voxeu.org/ reports/great_trade_collapse.pdf.
53. Barbera, Robert J., The Cost of Capitalism: Understanding Market Mayhem and S tabilizing Our
Economic Future, New York: McGraw -Hill, 2009.
54. BARNES, R. Williams, LEDERBUR, Larry C., The New Regional Economies, Sage Publications
Inc., 1998;
55. Basel Committee on Banking Supervision, Review of the Differentiated Nature and Scope of
Financi al Regulation: Key Issues and Recommendations, Basel, Elveția: Banca pentru Decontări
Internaționale, 2010.
56. Beber, Alessandro și Marco Pagano, „Short -Selling Bans Around the World: Evidence from the
2007 -09 Crisis", Material de studiu nr. 241, Centrul de s tudii economice și financiare. Online la
http://www.csef. it/WP/wp241.pdf.
57. BENSON, Michelle, KUGLER, Jacek, “Power Parity, Democracy and the Severity of Internal
Violence”, The Journal of Conflict Resolution, 1998;
58. Bernanke, Ben S. (2004): The great modera tion. BIS Review 12/2004.
59. Bernanke, Ben, „Nonmonetary Effects of the Financial Crisis in the Propagation of the Great
Depression", American Economic Review 73 (1983), pp. 257 -76.

44
60. BIS (2010): Annual Report 2009/10. Basel.
61. Blanchard, Olivier și Gian Maria Mi lesi-Ferretti, „Global Imbalances: In Midstream?", Notă de
poziție FMI, 22 decembrie 2009. Online la http://www.imf.org/external/pubs/ft/spn/2009/ spn0929.pdf.
62. BLUMBERG, Alex, How Credit Default Swaps Spread Financial Rot;
63. Blundell -Wignall, Adrian ș.a., Th e Financial Crisis: Reform and Exit Strategies. Paris: Organizația
pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, 2009. Online la http://www.oecd.org/datao –
ecd/55/47/43091457.pdf.
64. Bod, Péter Akos (2009): The Financial Landscape – Seen From a Converging Country . In: Otto
Hieronymi & Alexandre Vautravers (Editors): Globalization and the reform of the international banking
and monetary system. Palgrave Macmillan
65. Bordo, Michael D, „The Lender of Last Resort: Alternative Views and Historical Experience”,
Federal Res erve Bank of Richmond Economic Review 76 (1990), pp. 18 -29.
66. Bordo, Michael D. & Landon -Lane, John (2010): The lessons from the banking panics in the
United States in the 1930s for the financial crisis of 2007 -2008. NBER Working Paper 16365
67. Bordo, Michael D . și Andrew Filardo, „Deflation in a Historical Perspective”, Material de studiu
nr. 186, Banca pentru Decontări Internationale, noiembrie 2005. Online la http://www.bis.org/publ/
workl86.pdf ?noframes=l.
68. Bordo, Michael D. și Barry Eichengreen, coordonator i, A Retrospective on the Bretton Woods
System: Lessons for International Monetary Reform, Chicago: University of Chicago Press, 1993.
69. Bordo, Michael D. și Harold James, „The Great Depression Analogy", Material de studiu nr.
15584, Biroul National de Cerce tare Economică, decembrie 2009. Online la
http://www.nber.org/papers/wl5584.
70. Bordo, Michael D., Claudia Goldin și Eugene N. White, coordonatori, The Defining Moment: The
Great Depression and the American Economy in the Twentieth Century, Chicago: Universit y of Chicago
Press, 1998.
71. Bordo, Michael D., coordonator, Financial Crises, Aldershot, Hants., U.K. și Brookfield, Vt.:
Edward Elgar Publishing, 1992.
72. Boyd, John H., Sungkyu Kwak și Bruce D. Smith, „The Real Output Losses Associated with
Modern Banking Cri ses", Journal of Money, Credit și Banking 37 (2005), pp. 97 -99.
73. BRECHER, Michael, WILKENFELD, Jonathan, A Study of Crisis, Michigan University Press,
1997;
74. Bruner, Robert F. și Sean D. Carr, The Panic of 1907: Lessons Learned from the Market's Perfect
Storm, Hoboken, N.J.: John Wiley and Sons, 2007.
75. Brunnermeier, Markus K. și Lasse H. Pedersen, „Market Liquidity and Funding Liquidity",
Review of Financial Studies 22 (2009), pp. 2201 -38.
76. Brunnermeier, Markus K., „Symposium: Early Stages of the Credit Crunch: Deciphering the
Liquidity and Credit Crunch 2007 -2008", Journal of Economic Perspectives 23 (2009), pp. 77 -100.
77. Brunnermeier, Markus K., Stefan Nagel și Lasse H. Pedersen, „Carry Trades and Currency
Crashes", Material de studiu nr. 14473, Biroul National de Cercetare Economică, noiembrie 2008. Online
la http:// www.nber.org/papers/wl4473.
78. BRYDER, Alan, HÄNGGI, Heiner, Security Governance in Post -Conflict Peacebuilding, Geneva
Center for Democratic Control of Armed Forces (DCAF), 2005;
79. Caballero, Ricardo J. , „The «Other» Imbalance and the Financial Crisis”, Material de studiu nr.
15636, Biroul Național de Cercetare Economică, ianuarie 2010. Online la
http://www.nber.org/papers/wl5636.

45
80. Calomiris, Charles W. și Larry Schweikart, „The Panic of 1857: Origins, Tr ansmission, and
Containment”, Journal of Economic History 51 (1991), pp. 807 -34.
81. Calomiris, Charles W., „Banking Crises and the Rules of the Game”, Material de studiu nr. 15403,
Biroul Național de Cercetare Economică, octombrie 2009. Online la http://www.n ber.org/papers/wl5403.
82. Capie, Forrest și Geoffrey E. Wood, coordonatori, Financial Crises and the World Banking
System, New York: St. Martin's Press, 1986.
83. Carone, G. et al. (2009): The EU's response to support the real economy during the economic
crisis: an overview of Member States' recovery measures. European Economy. Occasional Papers. 51.
July 2009. Brussels. 94 pp
84. Carpinschi, Anton , ,,Paradigma complexitatii si sistemul actiunii concrete” în volumul colectiv
Mentalitati si institutii, coordonat de Ad rian Paul Iliescu, Editura Ars Docendi, Bucuresti 2002
85. Carpinschi, Anton si Cristian Bocancea, Știinta politicului. Tratat, Editura Universitatii
,,Al.I.Cuza”, Iasi, 1998
86. Case, Karl E. și Robert J. Shiller, „Is There a Bubble in the Housing Market?”, Broo kings Papers
on Economic Activity 2 (2003), pp. 299 -362.
87. Case, Karl E., John M. Quigley și Robert J. Shiller, „Comparing Wealth Effects: The Stock
Market versus the Housing Market”, Advances in Macroeconomics 5 (2005), pp. 1 -34.
88. Cassidy, John, How Markets Fail: The Logic of Economic Calamities, New York: Farrar, Straus
and Giroux, 2009.
89. Charles de Montesquieu, Spiritul Legilor, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, p.195
90. Cihâk, Martin și Erlend W. Nier, „The Need for Special Resolution Regimes for F inancial
Institutions”, VoxEU.org, 7 ianuarie 2010. Online la http://www.voxeu.org/index.php?q= node/4446.
91. Colectiv, “Securitatea națională, integrarea euroatlantică și europeană (I)”, Colocviu strategic, nr.
2/2004;
92. Cooper, George, The Origin of Financial Crises: Central Banks, Credit Bubbles, and the Efficient
Market Fallacy, New York: Vintage, 2008.
93. Cottarelli, Carlo și Jose Vinals, „A Strategy for Renormalizing Fiscal and Monetary Policies in
Advanced Economies”, Notă de poziție FMI, 22 septembrie 2009. Online la
http://www.imf.org/external/pubs/ft/ spn/2009/spn0922.pdf.
94. Crawford, Neta, The Financial Crisis and 9/11, Foreign Policy In Focus, October 29, 2008;
95. Crotty, James, „Structural Causes of the Global Financial Crisis: A Criticai Assessment of the
'New Financial Architecture”, Cambridge Journal of Economics 33 (2009), pp. 563 -80.
96. Csaba, Lâszlo (2009): Unintended Consequences of Crisis Management. Zeitschrift für Staats –
und Europawissenschaften (ZSE) No. 3 -4.
97. Das, Satyajit, Traders, Guns, and Money: Knowns and Unknowns in the Dazzling World of
Derivatives, Upper Saddle River, N.J.: Financial Times Press, 2006.
98. Dawson, Frank Griffith, The First Latin American Debt Crisis: The City of London and the 1822 –
1825 Loan Bubble, New Haven, Conn.: Yale Universi ty Press, 1990.
99. DeLong, J. Bradford, „Financial Crises in the 1890s and the 1990s: Must History Repeat?”,
Brookings Papers on Economic Activity 2 (1999), pp. 253 -94.
100. Desai, Padma, Financial Crises, Contagion, and Containment, Princeton, N.J.: Princeton
University Press, 2003.
101. Diamond, Douglas W. și Philip H. Dybvig, „Bank Runs, Deposit Insurance, and Liquidity",
Journal of Political Economy 91 (1983), pp. 401 -19.

46
102. Dooley, Michael P. & Folkerts -Landau, David & Garber, Peter M. (2009): Bretton Woods II still
defines the international monetary system. NBER Working Paper Series 14731
103. Draghi, Mario, „Combating the Global Financial Crisis: The Role of International Cooperation”,
Conferință la Autoritatea Monetară Hong Kong, Hong Kong, 16 decembrie 2008. Online la
http://www.bis.org/ review/r081218b.pdf.
104. E.W.Burgess, Leonard S.Cottrell, Jr.: Predicting Adjustment în Marriage, N.Y., Prentice Hall,
1938.
105. Economicá, ianuarie 2010. Online la http://www.nber.org/papers/ wl5639.
106. Eichengreen, Barry și Kevin H. O'Rourke, „A Tale of Two Depressions”, publicație VoxEU.org
din data de 1 septembrie 2009 și editorial ori¬ginal din data de 6 aprilie 2009. Online la
http://www.voxeu.org/ index.php?q=node/3421.
107. Eichengreen, Barry și Richard Portes, „The Anatomy of Financial Crises", capitol în volumul
semnat de Richard Portes și Alexander K. Swoboda, coordonatori, Threats to International Financial
Stability, Londra: Cambridge University Press, 1987, pp. 10 -58.
108. Eichengreen, Barry, „Out of the Box Thoughts about the International Finan cial Architecture",
Material de studiu nr. 09/116, FMI, mai 2009. Online la
http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2009/wp09116.pdf.
109. Eichengreen, Barry, „Sterling's Past, Dollar's Future: Historical Perspectives on Reserve Currency
Competition", Prelegere la Societatea de Istorie Economică, Leicester, U.K., 10 aprilie 2005. Online
la http://www.econ.berkeley.edu/~eichengr/research/tawney_ Iecture2apr29 -05.pdf.
110. European Union (2009): Economic Crisis in Europe. Causes, Consequences and Responses.
European Eco nomy No.7/2009
111. Eurostat (2010): News release. Provision of deficit and debt data for 2009 (22 April 2010.)
112. Felton, Andrew și Carmen M. Reinhart, coordonatori, The First Global Financial Crisis of the 21st
Century, publicație VoxEU.org. Londra: Centre for E conomic Policy Research, 2008. Online la
http://www. voxeu.org/index.php?q=node/4077.
113. Felton, Andrew și Carmen M. Reinhart, coordonatori, The First Global Financial Crisis of the 21st
Century: Part II June -December 2008, publi¬cație VoxEU.org. Londra: Cent re for Economic Policy
Research, 2009. Online la http://www.voxeu.org/index.php?q=node/3079.
114. Felton, Andrew, Reinhart, Carmen M., The First Global Financial Crisis of the 21st Century,
VoxEU.org;
115. Ferguson, Niall, The Ascent of Money: A Financial History of the World, New York: Penguin
Press, 2008.
116. Fisher, Irving, „The Debt -Deflation Theory of Great Depressions”, Econometrica 1 (1933), pp.
337-57.
117. Fox, Justin, The Myth of the Rational Market: A History of Risk, Reward, and Delusion on Wall
Street, New York: Harper Business, 2009.
118. Frank, Nathaniel și Heiko Hesse, „Financial Spillovers to Emerging Markets During the Global
Financial Crisis”, Material de studiu nr. 09/104, FMI, mai 2009. Online la
http://imf.org/external/pubs/ft/ wp/2009/wp09104.pdf.
119. Friedman, M ilton și Anna J. Schwartz, A Monetary History of the United States, 1867 -1960,
Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1963.
120. Frunzeti, Teodor, „Gestionarea crizelor în Războiul rece”, Lumea militară, nr. 1/2006;
121. Galbraith, John Kenneth, The Great Cras h, 1929, Boston: Houghton Mifflin, 1954.

47
122. Geanakoplos, John, „The Leverage Cycle”, Material de analiză nr. 1715, Cowles Foundation, iulie
2009. Online la http://cowles.econ.yale. edu/P/cd/dl7a/dl715.pdf.
123. Ghosh, Artish R. ș.a., „Coping with the Crisis: Polic y Options for Emerging Market Countries",
Notă de poziție FMI, 23 aprilie 2009. Online la http://imf.org/external/pubs/ft/spn/2009/spn0908.pdf.
124. Ghosh, B. N., coordonator, Global Financial Crises and Reforms: Cases and Caveats, Londra:
Routledge, 2001.
125. Gorton, Gary, „Banking Panics and Business Cycles", Oxford Economic Papers 40 (1988), pp.
751-81.
126. Gorton, Gary, „Slapped in the Face by the Invisible Hand: Banking and the Panic of 2007",
Prelegere susținută la Conferința „Inovarea finan¬ciară și crizele", Fed eral Reserve Bank of Atlanta,
11-13 mai 2009. Online la http://www.frbatlanta.org/news/conferen/09fmc/gorton. pdf.
127. Gross, Daniel, Pop Why Bubbles Are Great for the Economy, New York: Harper Business, 2007.
128. Gylfason, Thorvaldur & Holmström, Bengt & Korkman, Sixten & Söderström, Hans Tson &
Vihriälä, Vesa (2010): Nordics in Global Crisis. Vulnerability and resilience. The Research Institute
of the Finnish Economy (ETLA)
129. HAAS, Richard N., LITAN, Robert E., Globalization and its Discontents: Navigating the Dang ers
of a Tangled World, Foreign Affairs, May -June 1998;
130. Haldane, Andrew G, „Rethinking the Financial Network", Discurs sus¬ținut pentru Asociația
Studenților la Finanțe, Amsterdam, aprilie 2009. Online la
http://www.bankofengland.co.uk/publications/spee – ches/2009/speech386.pdf.
131. HOLSTI, Ole Rudolf, Crisis Escalation War, McGill Queens University Press, 1972;
132. http://confinder.richmond.edu/
133. http://tcnbp.tripod.com/indexi.htm
134. http://www.findlaw.com/01topics/06constitutional/03forconst/
135. http://www.lib.umich.edu /govdocs/forcons.html
136. http://www.yale.edu/lawweb/avalon/usconst.htm
137. Huang, Rocco și Lev Ratnovski, „The Dark Side of Bank Wholesale Funding", Material de studiu
nr. 09 -3, Federal Reserve Bank of Philadelphia, noiembrie 2008. Online la
http://www.philadelph iafed. org/research -and-data/publications/working -papers/2009/wp09 -3.pdf.
138. Hubbard, R. Glenn, coordonator, Financial Markets and Financial Crises, Chicago: University of
Chicago Press, 1991.
139. Hunter, William C., George G. Kaufman și Michael Pomerleano, coor¬ donatori, Asset Price
Bubbles: The Implications for Monetary, Regulatory, and International Policies, Cambridge, Mass.:
MIT Press, 2003.
140. International Monetary Fund (2010): World Economic Outlook – Rebalancing Growth.
Washington DC. April 2010
141. Internationa l Monetary Fund, Global Financial Stability Report: Responding to the Financial
Crisis and Measuring Systemic Risk, Washington, D.C.: IMF, 2009. Online la
http://www.imf.org/external/pubs/ft/gfsr/2009/ 01/pdf/text.pdf.
142. Izquierdo, Alejandro și Ernesto Talvi , „A Stability Pact â la Maastricht for Emerging Markets",
VoxEU.org, 12 decembrie 2009. Online la http://www.voxeu.org/index.php?q=node/4360.
143. Jenkinson, Nigel, „Ratings in Structured Finance: What Went Wrong and What Can Be Done to
Address Shortcomings?", Material nr. 32 al Comitetului pentru sistemul financiar global, iulie 2008.
Online la http://www.bis.org/publ/cgfs32.pdf?noframes=l.

48
144. Jorion, Philippe și Gaiyan Zhang, „Credit Contagion from Counterparty Risk", Journal of Finance
64 (2009), pp. 2053 -87.
145. Kaminsky, Graciela L. și Carmen M. Reinhart, „On Crises, Contagion, and Confusion”, Journal of
International Economics 51 (2000), pp. 145 -68.
146. Kaminsky, Graciela L., Carmen M. Reinhart și Carlos A. Vegh, „The Unholy Trinity of Financial
Contagion", Journal o f Economic Perspectives 17 (2003), pp. 51 -74.
147. Kaufman, Henry, The Road to Financial Reformation: Warnings, Consequences, Reforms,
Hoboken, N.J.: John Wiley and Sons, 2009.
148. Keohane, Robert O., NYE, Joseph, Transnational Relations and World Politics, Harvard
University Press, 1971;
149. Keynes, John Maynard, The General Theory of Employment, Interest, and Money, New York:
Harcourt, Brace, and World, 1936 [Traducere în limba română de Corina Mădălina Haita, Teoria
generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor, Ed. Publica, București, 2009.]
150. Kindleberger, Charles P. și Jean -Pierre Laffargue, coordonatori, Financial Crises: Theory, History,
and Policy. Cambridge, U.K.: Cambridge University Press, 1982.
151. Kindleberger, Charles P., Manias, Panics, and Crash es: A History of Financial Crises, New York:
Basic Books, 1978.
152. Kindleberger, Charles P., The World in Depression, 1929 -1939, Berkeley: University of
California Press, 1986.
153. KING, Gary, Robert Keohane, Sidney Verba, Fundamentele cercetarii sociale, Editura Polirom,
Iasi, 2000
154. Klyuev, Vladimir, Phil de Imus și Krishna Srinivasan, „Unconventional Choices for
Unconventional Times: Credit and Quantitative Easing in Advanced Economies”, Notă de poziție
FMI, 4 noiembrie 2009. Online la http://www.imf.org/external /pubs/ft/spn/2009/spn 0927. pdf.
155. Knight, Frank H., Risk, Uncertainty, and Profit, Boston: Houghton Mifflin, 1921.
156. Krugman, Paul (2009): How Did Economists Get it So Wrong? The New York Times, September
6.
157. Krugman, Paul, „How Did Economists Get It So Wrong? ”, New York Times Magazine, 2
septembrie 2009.
158. Krugman, Paul, The Return of Depression Economics and the Crisis of2008, New York: W. W.
Norton, 2008 [Traducere în limba română de Smaranda Nistor, întoarcerea economiei declinului și
criza din 2008, Ed. Publ ica, București, 2009.]
159. Laeven, Luc și Thomas Laryea, „Principles of Household Debt Restructuring", Notă de poziție
FMI, 26 iunie 2009. Online la http:// www.imf.org/external/pubs/ft/spn/2009/spn0915.pdf.
160. Landier, Augustin și Kenichi Ueda, „The Economics of Debt Restructuring: Understanding the
Options”, Notă de poziție FMI, 5 iunie 2009. Online la
https://www.imf.org/external/pubs/ft/spn/2009/spn0912. pdf.
161. Lepler, Jessica, „The Pressure of 1836: Interpreting Atlantic Bank Wars", material nepublicat.
162. Lijphar t, Arend, Comparative Politics and the Comparative Method, în "The American Political
Science Review”
163. Lijphart, Arend, Democratia în societatile plurale, Editura Polirom, Iasi, 2002
164. Lijphart, Arend, Democratii. Modele de guvernare majoritara si consensuala în douazeci si una de
tari, Editura Sigma, Chisinau, 1999
165. Lijphart, Arend, Modele ale democratiei. Forme de guvernare si functionare în treizeci si sase de
tari, Editura Polirom, Iasi, 2000

49
166. Lo, Andrew W. și A. Craig MacKinlay, A Non -Random Walk Down Wall Street, Princeton, N.J.:
Princeton University Press, 1999.
167. Lohr, Steve, In Modellimg Risk, the Human Factor Was Left Out, The New York Times,
November 4, 2008;
168. Lucas, R. E. (2003),: Macroeconomic Priorities. American Economic Review, Vol. 93, No. 1
(Mar., 2003), pp. 1 -14.
169. Mackay, Charles, Memoirs of Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds,
Londra: National Illustrated Library, 1852.
170. Mallaby, Sebastian, The Reluctant Imperialist: Terrorism, Failed States and the Case for American
Empire, F oreign Affairs, March/April 2002;
171. Mankiw, Gregory, Macroeconomics, Worth Publishers, 2003;
172. Marichal, Carlos, A Century of Debt Crises in Latin America: From Independence to the Great
Depression, 1820 -1930, Princeton, N.J.: Princeton University Press, 1989.
173. Markwat, Thijs, Erik Kole și Dick van Dijk, „Contagion as a Domino Effect in Global Stock
Markets", journal of Banking and Finance 33 (2009), pp. 1996 -2012.
174. Marshall, Monty G., GURR, Ted Robert, Peace and Conflict 2005: A Global Survey of Armed
Conflicts, Self-Determination Movements and Democracy, Center for International Development,
2005;
175. Miller, Marcus, Paul Weller și Lei Zhang, „Moral Hazard and the US Stock Market: Analysing the
'Greenspan Put'", Economic Journal 112 (2002), pp. C171 -86.
176. Minsky, Hyma n P., Can "It" Happen Again? Essays on Instability and Finance, Armonk, N.Y.: M.
E. Sharpe, 1982.
177. Minsky, Hyman P., John Maynard Keynes, New York: Columbia University Press, 1975.
178. Minsky, Hyman P., Stabilizing an Unstable Economy, New York: McGraw -Hill, 20 08.
179. Mishkin, Frederic S., „Anatomy of a Financial Crisis", Journal of Evolutionary Economics 2
(1992), pp. 115 -30.
180. MOISI, Dominique, The Geopolitics of Emotion. How Cultures of Fear, Humiliation and Hope
Are Reshaping the World, Doubleday, 2009;
181. Morris, Ch arles R., The Trillion Dollar Meltdown: Easy Money, High Rollers, and the Great
Credit Crash, New York: Public Affairs, 2008.
182. Mureșan, Doina, Influența performanțelor economice asupra securității naționale, Prelegere la
cursul introductiv al Colegiului Naț ional de Apărare, seria XX, 10 noiembrie 2008;
183. Neal, Larry D. și Marc Weidenmier, „Crises in the Global Economy from Tulips to Today:
Contagion and Consequences", în volumul semnat de Michael D. Bordo, Alan M. Taylor și Jeffrey G.
Williamson, coordonatori, Globalization in Historical Perspective, Chicago: University of Chicago
Press, 2003.
184. Nicolăescu, Gheorghe, Gestionarea crizelor politico -militare, Ed. Top Form, Colecția
GeoStrategie, București, 2003;
185. NORRIS, Floyd, A New Kind of Bank Run Test Old Safegua rds, The New York Times, August
10, 2008;
186. Obstfeld, Maurice și Kenneth Rogoff, „The Unsustainable US Current Account Position
Revisited", Material de studiu nr. 10869 al Biroului Național de Cercetare Economică, noiembrie
2004. Online la http:// www.nber.o rg/papers/wl0869.

50
187. Obstfeld, Maurice, Jay C. Shambaugh și Alan M. Taylor, „Financial Instability, Reserves, and
Central Bank Swap Lines in the Panic of 2008", Material de studiu nr. 14826 al Biroului Național de
Cercetare Economică, martie 2009. Online la h ttp://www.nber.org/papers/ wl4826.
188. Papadia, Francesco, „Central Bank Operations in Response to the Financial Turmoil", Material nr.
31 al Comitetului pentru sistemul financiar global, iulie 2008. Online la
http://www.bis.org/publ/cgfs31. pdf?noframes=l.
189. Pennings, Paul, Hans Keman si Jan Kleinnijenhuis, Doing Research in Political Science, SAGE
Publications, 1999
190. Philip Cowan, Mavis Hetherington, Family Transitions, New Jersey, Lawrence Erlbaum
Associates, 1991, p.247.
191. Philippon, Thomas și Ariell Reshef, „Wa ges and Human Capital in the U.S. Financial Industry:
1909 -2006", Material de studiu nr. 14644 al Biroului Național de Cercetare Economică, ianuarie
2009. Online la http://www.nber.org/papers/wl4644.
192. Purnanandam, Amiyatosh K., „Originate -to-Distribute Mode l and the Sub -Prime Mortgage
Crisis", material prezentat în cadrul adunării anuale a Asociației Americane de Finanțe, 18 septembrie
2009, Atlanta, Georgia.
193. Rajan, Raghuram G., „Bankers' Pay Is Deeply Flawed", Financial Times, 8 ianuarie 2008.
194. Rajan, Raghur am G., „Has Financial Development Made the World Riskier?”, Material de studiu
nr. 11728 al Biroului Național de Cercetare Economică, noiembrie 2005. Online la http://www.nber.
org/papers/wll728. Publicat ulterior sub titlul „Has Finance Made the World Ris kier?", European
Financial Management 12 (2006), pp. 499 -533.
195. Rădoi, Mireille, Securitatea umană – veriga integratoare, Prelegere la cursul introductiv al
Colegiului Național de Apărare, seria XX, 6 noiembrie 2008.
196. Reinhart, Carmen M & Rogoff, Kenneth S. ( 2009b): The Aftermath of Financial Crises. NBER.
Working Paper 14656. January 2009.
197. Reinhart, Carmen M. & Rogoff, Kenneth S. (2009a): This Time Is Different: Eight Centuries of
Financial Folly. Princeton University Press
198. Reinhart, Carmen M. Kenneth S. Rogo ff, „Is the 2007 US Sub -prime Financial Crisis So
Different? An International Historical Comparison", American Economic Review 98 (2008), pp. 339 –
44.
199. Reinhart, Carmen M. Kenneth S. Rogoff, This Time Is Different: Eight Centuries of Financial
Folly, Princet on, N.J.: Princeton University Press, 2009.
200. Reinhart, Carmen M. și Kenneth S. Rogoff, „Growth in a Time of Debt", Material de studiu nr.
15639 al Biroului Național de Cercetare
201. Richardson, Vernon J. §i James F. Waegelein, „The Influence of Long -Term Perfor mance Plans
on Earnings Management and Firm Performance", Review of Quantitative Finance and Accounting
18, no. 2 (martie 2002), pp. 161 -83.
202. Richter, Paul, Economic Crisis Brings Security Risks, Los Angeles Times, October 27, 2008;
203. Ritholtz, Barry, Bailout Nation: How Greed and Easy Money Corrupted Wall Street and Shook
the World Economy, Hoboken, N.J.: John Wiley and Sons, 2009.
204. Robert A.Angel, The Family Encounters the Depression, în Social Science Studies, Univ. of
Chicago Press, XXXV.
205. Rockoff, Hugh, „W alter Bagehot and the Theory of Central Banking", in volumul semnat de
Forrest Capie si Geoffrey E. Wood, coordonatori, Financial Crises and the World Banking System,
London: Macmillan, 1986.

51
206. Rogers, Paul, The Financial Crisis and Sustainable Security, Oxf ord Research Group,
International Security Monthly Briefing, September, 2008;
207. Rose, Andrew K. §i Mark M. Spiegel, „Cross -Country Causes and Consequences of the 2008
Crisis: International Linkages and American Exposure", Centrul pentru cercetarea politicilo r
economi¬ce, material de analiza nr. 7466. Online la http://www.cepr.org/pubs/ dps/DP7466.asp.
208. Roubini Global Economics, 2010 Global Economic Outlook, februarie 201OJ. Disponibil pentru
abonați la http://www.roubini.com.
209. Roubini, Nouriel și Brad Setser, „ The US as a Net Debtor: Thee Sustainability of the US External
Imbalances", noiembrie 2004. Onlinee la http://pages.stern.nyu.edu/~nroubini/papers/Roubini –
Setser — US-External -Imbalances.pdf.
210. Roubini, Nouriel și Brad Setser, Bailouts or Bail -Ins? Responding to FinanciaU Crises in
Emerging Economies, Washington, D.C.: Institute forr International Economics, 2004.
211. Roubini, Nouriel și Christian Menegatti, „Vulnerabilities in Central and 3 Southern Europe", 6
iunie 2006. Online la http://www.roubini.eom/V analys is/38622.php.
212. Roubini, Nouriel, „The Biggest Slump in U.S. Housing in the Last 40 Years … or 53 Years?", 23
august 2006. Online la http://www.roubini. com/analysis/38718.php.
213. Roubini, Nouriel, „The Coming Financial Pandemic", Foreign Policy, 19 februarie 2009. Online la
http://www.foreignpolicy.com/arti – cles/2009/02/19/the_coming_fi nancial_pandemic.
214. Roubini, Nouriel, „The Rising Risk of a Systemic Financial Meltdown: The Twelve Steps to
Disaster", 5 februarie 2008. Online la http:// www.roubini.com/anal ysis/44763.php.
215. Roubini, Nouriel, „The Risk of a U.S. Hard Landing and Implications for the Global Economy
and Financial Markets", discurs la FMI, Washington, D.C., 13 septembrie 2007. Online la
http://www.imf.org/ external/np/tr/2007/tr070913.htm.
216. Roubini , Nouriel, „Why Central Banks Should Burst Bubbles", International Finance 9 (2006), pp.
87-107.
217. Roubini, Nouriel, „Why China Should Abandon Its Dollar Peg", International Finance 10 (2007),
pp. 71 -89.
218. Roubini, Nouriel, Elisa Parisi -Capone și Christian Men egatti, „Growth/i Differentials in the EMU:
Facts and Considerations", 1 iunie 2007… Online la http://www.roubini.com/analysis/44809.php .
219. Roubini, Nouriel,Mihm Stephen, ,,Economia crizelor -curs fu lger despre viitorul finanțelor ”
Penguin Group (USA) Inc, 2010
220. Sartori, Giovanni, ,,Comparing, Miscomparing and the Comparative Method”, în Comparing
Nations. Concepts, Strategies, Substance editat de Mattei Dogan si Ali Kazancigil, Blackwell, 1994
221. Schulari ck, Moritz și Alan M. Taylor, „Credit Booms Gone Bust: Monetary/ Policy, Leverage
Cycles and Financial Crises, 1870 -2008”, Materiali de studiu nr. 15512, Biroul Național de Cercetare
Economică, noiem¬brie 2009. Online la http://www.nber.org/papers/wl5512.
222. Schumpeter, Joseph Alois, Capitalism, Socialism, and Democracy, Londra:i: Routledge, 2006.
223. Schwartz, Anna J., „Real and Pseudo -Financial Crises", în volumul sem¬nat de Forrest Capie și
Geoffrey E. Wood, coordonatori, Financiad Crises and the World Banking System, Londra:
Macmillan, 1986.
224. Shiller, Robert J., „From Efficient Markets Theory to Behavioral Finance"/, Journal of Economic
Perspectives 17 (2003), pp. 83 -104.
225. Shiller, Robert J., Irrational Exuberance, Princeton, N.J.: Princetom University Press, 200 0.
226. Shiller, Robert J., The Subprime Solution: How Today's Global Financial Cristis Happened, and
What to Do about It, Princeton, N.J.: Princeton University^ Press, 2008.

52
227. Shiller, Robert, Challenging the Crowds In Whispers, Not Shouts, The New York Times,
November 1, 2008;
228. Shim, Ilhyock și Goetz von Peter, „Distress Selling and Asset Market* Feedback", Material de
studiu nr. 229, Banca pentru Decontăm Internaționale, iunie 2007. Online la http://www.bis.org/pubU/
work229.pdf ?noframes=l.
229. Shleifer, Andrei, In efficient Markets: An Introduction to Behavioral Finance, Oxford University
Press, New York, 1999;
230. Silber, William L., When Washington Shut Down Wall Street: The Great Financial Crisis and the
Origins of America's Monetary Supremacy, Princeton, N.J.: Princ eton University Press, 2007.
231. Situri accesate:
232. Snyder, Scott, Solomon, Richard H., Beyond the Asian Financial Crisis: Challenges and
Opportunities for US Leadership, United States Institute of Peace, Special Report, nr.29, April 1998
233. Sobel, Robert, Panic on Wall Street: A History of America's Financial Disasters, New York:
Collier, 1968.
234. Sorkin, Andrew Ross, Too Big to Fail: The Inside Story of How Wall Street and Washington
Fought to Save the Financial System from Crisis -and Themselves, New York: Viking, 20 09.
235. Sornette, Didier §i Ryan Woodard, „Financial Bubbles, Real Estate Bubbles, Derivative Bubbles,
and the Financial and Economic Crisis”, Material nr. 09 -15 al Institutului Elvetian de Analizâ
Financiarâ, 20 mai 2009. Online la http://arxiv.org/PS_cache/a rxiv/ pdf/0905/0905.0220vl .pdf.
236. Soros, George, The New Paradigm for Financial Markets: The Credit Crisis of 2008 and What It
Means, New York: Public Affairs, 2008.
237. Sperling, James, Kirchner, Emil, Economic Security and the Problem of Cooperation in Post -Cold
War Europe, Review of International Studies, vol.24, Number 2, April 1998;
238. Stiglitz, Joseph, Freefall: America, Free Markets and the Sinking of the World Economy, New
York: W.W. Norton, 2010.
239. Sylla, Richard, „Monetary Innovation and Crises in American Economic History", în volumul
semnat de Paul Wachtel, coordonator, Crises in the Economic and Financial Structure, Lexington,
Mass.: D.C. Heath, 1982.
240. Taleb, Nassim Nicholas, The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable, New York:
Random House, 2007 .
241. Temin, Peter, Did Monetary Forces Cause the Great Depression?, New York: W. W. Norton,
1976.
242. Teresa M.Cooney, Peter Uhlenberg, Changes in Work -Family Connections, in Journal of Family
Issues vol.12, No.1, March 1991.
243. Tett, Gillian, Fool's Gold: How the B old Dream of a Small Tribe at /. P. Morgan Was Corrupted
by Wall Street Greed and Unleashed a Catastrophe, New York: Free Press, 2009.
244. Tockman, Christine, The Asian Financial Crisis of 1997 –1998: Adapting U.S. Intelligence and
Policy -Making to the Challeng es of Global Economics, Institute for the Study of Diplomacy, Edmund
A. Walsh School of Foreign Service, Georgetown University
245. Trichet, Jean -Claude (2010): Central banking in uncertain times – conviction and responsibility.
BIS Review No 111 .1 September
246. Tymoigne, Éric, „Securitization, Deregulation, Economic Stability, and Financial Crisis, Parts I
and II", Materialele de studiu nr. 573.1 §i 573.2, Institutul de Economie Levy, august 2009.
247. Vile, M.J.C. , Constitutionalism and the separation of powers, Lib erty Fund, Indianapolis, 1998

53
248. VoxEU.org., The Global Crisis Debate, 2009. Online la http://www.voxeu.
org/index.php?q=node/2824.
249. Warrick, Joby, Experts See Security Risks in Downturn, Washington Post, November 15, 2008;
250. Wheelock, David C. §i Paul W. Wilson , „Why Do Banks Disappear? The Determinants of U.S.
Bank Failures and Acquisitions", Review of Economics and Statistics 82 (2000), pp. 127 -38.
251. White, Eugene N., coordonator, Crashes and Panics: The Lessons from History, Homewood, 111.:
Business One Irwin, 1990.
252. Williams, John Allen, The Financial Crisis and U.S. Military Policy, Special Report: The Global
Economic Crisis and US National Strategy, National Strategy Forum, November 24, 2008;

III. STUDII. ARTICOLE
1. Alexandu Boroi, Norel Neagu, Armo nizarea legislației penale romăne cu legislația europeană în
materie de corupție. în Dreptul nr. 4 /2003;
2. Valerică Dabu, A.M. Gușanu, Reflecții asupra legii pentru prevenirea și sancționarea spălării
banilor, RDP, nr.4/2001
3. Anca Jurma, Raspunderea pe nala a persoanei juridice, în Revista de drept penal nr. 1/2003;
4. Anne Weyembergh, Les jurisdictions beiges et le mandat d'arret europeen. în Revista Eucrim nr.1 –
2, 2006;
5. George Antoniu, Reflecții asupra crimei organizate, în R.D.P. nr. 3/1997
6. Carlos Gomez -Jara Diez, European Arrest Warrant and the Principle of Mutual Recognition, în
Revista Eucrim nr.1 -2, 2006;
7. Christine van den Wyngaert, Corpus Juris, European Public Prosecutor and National" Trials for
Eurocrime: is there a need for a European Pre-Trial Chamber?, în Revista Agon nr. 24,1999.
8. Daniel Flore, Eurojust ou Minister public europeen: un choix de politique criminelle, în Revista
Agon nr.28, 2000;
9. Diemut R. Theato, Bilan et perspectives en matiere de protection des interets financie rs de I'Union
Europeenne, Agon nr.25. decembrie 1999;
10. Dorin Ciuncan, Procurorul european antifraudă, în RDP nr.4/2003;
11. Doltu Ion, Natura juridică și efectele actelor premergătoare, în Revista Dreptul, nr.10/2003
12. Dyonisios D. Spinellis, Ten year s of efforts for an effective protection of the financial interests of
the European Union, în Agon nr.25, decembrie 1999;
13. Fabienne Bultot. Les obligations des organismes financiers dans la lutte contre le blanchiment de
capitaux, în Revista Agon nr.26. 2000;
14. Liviu Herghelegiu, Investigator sub acoperire, în Revista de Drept Penal, nr. 2/2005
15. George Antoniu, Dreptul penal și integrarea europeană, în Revista de Drept Penal nr.3/2001;
16. George Antoniu, Eroarea de drept penal, în Revista de Drept Penal nr. 1, 1994;
17. George Antoniu, Ocrotirea procesual -penala a intereselor financiare ale Uniunii Europene, în
Revista de Drept Penal nr.4/2002;
18. George Antoniu, Protectia penală a intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, în Revista
de Drept Penal nr.2/2002;
19. J. C. Fourgoux, Un espace judiciaire contre la fraude communautaire: un corpus juris entre reve et
realite, D.I 997, Chron.349, (nr.40);
20. Jules Messinne, Livre vert de la Commission Europeenne sur la protection des interets fi nanciers
communautaires et la creation d'un procureur europeen, în Revista Agon nr.37, 2002;