STRATEGII ȘI POLITICI DE MANAGEMENT ȘI MARKETING ALE FIRMEI CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI COORDONATOR… [631642]

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA:
STRATEGII ȘI POLITICI DE MANAGEMENT ȘI
MARKETING ALE FIRMEI

CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI IMPACTUL
ACESTEIA ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. Univ. Dr. Răzvan Șerbu
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………..3
CAPI TOLUL I
CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPT UL DE CRIZĂ ECONOMICO-
FINANCIARĂ
1.1 Istoricul conceptului de criză economico -financiară …………………………………4
1.2 Considerații teoretice privind conceptul de criză…………… …………………….. ….9
1.3 Parametri geoe conomici și geostrategici ai ultimei crize economico –
financiare ………………………………………………………………………. ………………………..10
1.4 Cauzele care pot declanșa o criză economică……………………………………. …..12
1.4.1 Aspecte generale privind cauzele crizei………………………………………………..1 2
1.4.2 Contextul care a declanșat și alimentat criza……………………………………….. .14
1.5 Rolul statului în condițiile crizei economico-financiare……………………… …..15
1.5.1 Politica fiscală…………………………………………………………………………………..1 8
1.5.2 Politica monetară………………………………………………………………………………. 18
CAP ITOLUL II
MANIFESTĂRI ALE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE MONDIALE
2.1 Criza economico -financiară în America……………………….. ………………………20
2.2 Criza economico -financiară în UE………………………………. ……………………… .22
2.3 Criza economico -financiară în Asia -Pacific și Am erica Latină……………….. .29
CAPITOLUL III
IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE ASUPRA
ECONOMIEI ROMÂNIEI
3.1 România în timpul crizei economice…………………………… ……………………… 33
3.1.1 Măsuri politice și economice …………………………………………………………….. 38
3.2 Evoluția economiei românești după criză ………………………………………………43
3.2.1 Impactul creșterii economice pe plan social………………………………………….47
3.2.2Riscurile actuale asupra economiei naționale…………………………………………49
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………….53
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………….55

3

,,Life is one crisis after another”
Richard M. Nixon

INTRODUCERE

Lucrarea de față se vrea o descriere despre evoluț ia economiei mondiale, la
nivel macroeconomic arătând că ea nu are o dezvoltare liniară și din contră este
cuprinsă de evoluții și involuții de o anvergură mai mare sau mai mică de -a lungul
existenței sale, marcată fiind de risc și incertitudine .
În pres ă, la ra dio și în toată Mass -media s -a vorbit foarte mult despre această
ultimă criză economic ă izbucnită prin anul 2007 în America, care s -a propagat cu
viteză și a speriat o lume întreagă cu toate relele pe care le -a adus: șomaj, inflație,
falimente și care la noi și-a arătat colții mult mai tare deoarece această criză s -a
instalat peste alta care ne tot supăra de pe la începutul anilor 90 a i secolului trecut.
Voi începe prin a arăta că conceptul de criză i -a interesat pe oamenii de
știință de foarte mult timp , și voi arăta încă o dată dacă mai era nevoie că această
evoluție sinusoidală este foarte greu de prevăzut.
În partea a doua lucrarea va cuprinde pe lângă cauzele și manifestările
ultimei crize economico -financiare ce a tulburat apele economiei mondiale cât și
impactul acesteia asupra economiei României și evoluția acesteia în anii ce au
urmat.
Acestea sunt cauzele principale care m -au determinat să aleg ac estă temă
spun eu destul de interesantă din punct de vedere macroeconomic, considerând că
acest subiect a fascinat și continuă să -i fascineze deopotrivă pe economiști cât și pe
oamenii de rând fiecare dintre ei căutând rezolvări care mai de care mai pragma tice
sau mai fa nteziste despre cum și dacă se pot evita aceste manifestări economice ăn
viitor .

4

CAPITOLUL I :

CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE CRIZĂ ECONOMICO –
FINANCIARĂ

1.1 Istoricul conceptului de criză economico -financiară

Sistemele economice sunt adesea marcate de dezechilibre complexe care le
afectează evoluția. Dintre acestea, dezechilibrul care apare între cantitatea de
bunuri existentă pe piață la un moment dat și cantitatea de monedă disponibilă generează în anumite condiții apa riția inflației iar de aici până la criză nu mai este
decât un pas.
În general se consideră că o criza este data de apariția bruscă , neast eptată a
unui eve niment de viață care interesează și afectează subiectul și care generează o
situaț ie critică de inceretitudine referitor la capacitatea proprie de a -l depăși ș i
astfel de a se rentoarce la situația anterioară , cea de echilibru macroeconomic și de
liniște sufletească sau după mai mult de două trimestre consecutive de scădere
economică .
Dacă căutăm explicația cuvântului și a fenomenului econmic numit criză ,
folosind dictiona rul Larousse, aflăm că în vechea greacă krisis însemna decizie .
Astfel, hotărârea luării unei decizii cade pe momentul alegerii, al găsirii și
aplicării unei soluții pentru problema aparută. Însă, având în vedere expe riența
secolului tercut, criza nu este doar o metodă de răspuns la tensiunile economice
apărute, ci și o metodă de cunoaștere și de dezvoltare a societății .
Astfel, după fiecare criză majoră sistemele naționale sau internaționale s-au
modificat, fie recunoscând prezența unor noi pericole și dezechilibre economice în
spațiile propriilor societăți, fie înțelegând necesitatea unor modificări esențiale.
Practic, după fiecar e criză, societatea s-a îmbogățit și nicioda tă nu a mai putu t fi
adusă în situația anterioară.
1
După cum se știe în toate domeniile de activitate umană apar
neconcordanțe și disf uncționalități existând întotdeauna preocupări de
contracarare care pot să apară în interiorul ei și, de aceea, societatea studiază
cauzele, modul de apariție și manifestări le acestora, precum și consecințele lor.
Crizele sunt astfel de disfuncțio nalități.

1 Lijphart, Arend, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în treizeci și ș ase de țări, Editura
Polirom, Iași, 2000, p ag.217

5
Economiștii studiază criza și o analizează după criterii specifice, atribuindu- i
caracteristici le unor fenomene cu urmări nefavorabile pentru organizații, instituții
și grupuri sociale care totodată afectează direct : inflația, șomajul, stagnarea,
recesiunea etc.
O criză financiară veritabilă are dr ept caracteri stică faptul că este un accident
economic bine localizat care are capacitatea de a se dezvolta și propaga asemenea
unui bulgăre de zăpadă care se transformă în avalanșă la nivelul întregului sistem
economico – financiar al societății moderne.
Încă din antichitate Krisis era un concept fun damental în veche a gracă , ceea
ce însea mnă că el nu putea fi înlocuit cu nimic altceva. Derivat din krino, krinein
(„a tranșa“, „a selecționa“, „a decide“, „a judeca“, „a se lua la întrecere“, „a se
certa“, „a lupta“), krisis țintea invariabil către u n rez ultat definitiv și de netăgăduit .
Astfel, conce ptul implica alternative exacte , care nu permiteau revizuir i sau
reinterpretăr i ulterioare: succes sau eșec, dreptate sau nedreptate, viață sau moarte,
în cele din urm ă iertare sau condamnare veșnică .
O abordarea sociologică a crizei economico-financiare este aceea că
sociologii susțin exisistența și a unei crize sociale care devansează criza
economică , și toate aceste fenomene au un caracter ciclic.
Ciclicitatea este o trăsătură importantă a activităților economice, deoarece ea
nu are o evoluție liniară, din contră în literatura economică de specialitate se
identifică fluctuații economice sezoniere, aleatoare și ciclice caracterizate prin creșteri, scăderi, stagnări, deci este fluctuantă.
Economia de pia ță are o evoluție așișderea , iar această caracteristică a ei
este de netăgăduit.
Ciclul economic constă în creșteri și descreșteri succesive la nivelul
activității economice de ansamblu care se produc în mod repetat, ce pot delimita
fluctuații accidentale, și repetate.
Aceste fluctuații ciclice sunt determinate de anumiți factori ce țin de
funcționalitatea activității economice de independența dintre părțile sale, care se
produc cu o anumită regularitate în timp dar nu se poate face o regulă bin e
stabilită.
Termenul ciclu vine din cuvântul francez cyclique care se traduce ca cerc,
val sau ceva ce se repetă periodic.
2
Încă de la mijlocul secolului nouăsprezece anumiți oameni de știință s-au
aplecat asupra e voluției principalelor fenomene economice și au ajuns la
concluzia că dezvoltarea economică este pulsatorie, evoluează sau scade sub
formă ondulatorie și reprezintă un fel de mișcare a activităților economice dintr -o

2 Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, 1975, pag.149

6
țară în care alternează fazele ascendente cu cele descendente remarcându -se prin
inportanța lor în faze scurte cu o durată de la 6 luni la 3 ani în rândul cărora se
detașează ciclul inflaționist și cel al variației stocurilor care a fost observat de Kitchin și abordat în studiul ,,Cycles and Trends in Economic Factors”
Teoria economică a desprins concluzia că ciclicitatea reprezintă forma
normala de evoluție a economiei, de această teorie și -a dat seama pe la 1860
fizicianul de origine franceză Clement Juglar care a analizat pentru prima dată
evoluția activitățiilor economice pe un interval de aproximativ 10 ani, în viziunea
lui, orice ciclu economic cuprinde trei faze: avântul economic sau prosepritatea, criza și lichidarea acestor cicuri se mai numesc și decenale.
3
În cadrul acestuia, apar subcicluri la interval de circa 40 de luni, între
perioadele de vârf ale acestuia. Acestea sunt determinate de modificări ale stocului de mijloace fixe sau sunt rezultatul modificării cererii și ofertei de bunuri, în special pentru produsele agricole. În completarea studiilor efectuate de către Juglar, economistul rus Kondratiev a determinat cauzele care generează formarea
ciclurilor pe termen lung (de 17- 18 ani) în construcții. Studii importante cu privire
la cauzele, efectele și mecanismele ciclicității economice sunt și cele ale lui Ragnar Frisch, Weslez Mitchell sau John Hicks.
4
Pe baza datelor statistice au fost identificate după cum am arătat mai multe
tipuri de cicluri economice care se suprapun și se întrepătrund.
– Ciclurile scurte sau cicluri Kitchin
– Ciclurile lungi, seculare sau Kondratiev
– Ciclurile propriu-zise, numite decenale sau cicluri Juglar
– Ciclurile de 15- 25 de ani sau Kuznets de investiții în infrastructură
asociate unor mișcări de migrație demografică care influențează intensitatea activitățiilor în construcții.
– Ciclurile scurte, cu o durata de la 6 luni la 3 ani, din rândul cărora se
desprinde ciclul inflaționist și cel al variației stocurilor.
O interpretare simplificată a ciclului Kondratiev ara tă în graficul de mai jos
(1.1) că fluxurile și refluxurile activitățiilor economice sunt influențate de
inovațiile generatoare de pulsuri de productivitate în funcție de marile invenții tehnologice implementate care sunt menite să impulsioneze economia respectiv
industria creându-se p remisele unor dezvoltări economice fără precedent ducând
la adevărate boom -uri economice care în cele din urmă au dus la supraproducție și
inevitabil la crize economice mai mult sau mai puțindureroase pentru marea masă a populației astfel:

3 Juglar Clement , Crizele comerciale și revenirea lor periodică în Franța, Anglia și SUA, a II -a ediție , Ed. Guillaum,
Paris, 1889, pag.86
4 www.scrigroup.com/afaceri/economie/CIC LURILE -ECONOMICE

7
– anii 1800 -1850 motor cu aburi, mecanizarea industriei textile;
– 1850 -1900 cale ferată, oțel;
– 1900 -1950 electricitate, produse chimice;
– 1950 -2000 produse petrochimice, automobile;
– 2000 tehnologia informației.

Graficul 1. 1

Sursa: Cicluri economice -BNR

Perioada de la începutul unei contracții economice și până la declanșarea
celei următoare se numește ciclu economic.
După cum se observă economia nu evoluează pe un drum ascendent liniar, și
mai degrabă după o perioadă de așa zis ,, boom“ economic, atunc i când piața
tinde să aibe derapaje periculoase, populația consumând mai mult decât produce
prin acordarea de către bănci de credite ieftine aruncând pe piață bani fără acoperire în economie producând inflație care duce inevitabil la criză economică.
Dar aceste cicluri economice sunt uneori perturbate de imprevizibil și
incertitudine care poate fi descrisă ca suma tuturor pericolelor potențiale din jurul
nostru percepute sau nu. Altfel spus ,, incertitudinea este expresia caracterului

8
incomplet, aproximativ, al informațiilor cu privire la factorii de influență conjugată
și la consecințele acțiunii lor în timp și spați u”5.
Incertitudinea și riscul au o istorie relativ scurtă în teoria economică, deși
încă din 1738, un fizician, Daniel Bernoulli, a relevant legătura dintre risc și
utilitate anticipată. Presupunerea lui Bernoulli privind principiul utilității
marginale descrescânde implică faptul că într -un joc de noroc creșterea u tilității .
generată de câștig ar putea fi mai mică decât scăderea uti lității generată de
pierdere. Prin urmare, asumarea riscului ar fi irațională. Astfel, problema alegerii
în condiții de risc și incertitudine a fost privită cu suspiciune, sau, cel puțin, a fost
plasată în afara domeniului teoriei economice . care presupunea existența unor indivizi raționali.
Ideea potrivit căreia riscul și incertitudinea pot fi relevante pentru analiza
economică a fost sugerată în anul 1921 de Frank H. Knight în lucrarea Risc,
Incertitudine și Profit. După Knight au urmat și alți economiști între care Hicks,
Keyn es, Kalecky, Stigler sau Lange care au început să țină cont de aceste concepte.
Practic, ei au apelat la risc și incertitudine pentru a explica profitul, deciziile de
investiții cererea pent ru active lichide, finanțar ea, etc .
6
După cum se știe sistemele economice mai ales cel de tip capitalist sunt
perturbate adesea de dezechilibre majore și complexe care le afectează evoluția,
este practic o perioadă de declin economic ce se caracterizează printr -o scădere
dramatică a activității economice pe plan mondial, o cauză principală fiind
probabil acapararea resurselor financiare de către un grup restrâns de persoane
restul populației fiind sărace, restrângându- se astfel consumul.
Conform dicționarului explicativ al limbii ro mâne criza se definește ca o
manifestare ascuțită a unor neconcordanțe sau contradicții de ordin politic,
economic sau social, perioadă de tensiune, tulburare sau încercări adesea decisive
în care acestea se manifestă acut. Lipsă acută de mărfuri, de timp, de forță de
muncă.7
În funcție de cauzele care le declanșează crizele mondiale se manifestă prin:
șomaj, scăderea de cumpărare a populației prin evaporarea lichidităților din piață
ceea ce duce la o inflație respectiv deflație. Criza de cele mai multe ori este văzută
de economiști ca o asanare a economiei de relele practici puse în practică în timpul
boomului economic.
Desigur, criza econ omică induce crize î n toate sferele vieții sociale.
Considerăm că s ocietatea se confruntă ea însăși, independent de criza economică,

5 Constantin Popescu: Creșterea care sărăcește , Editura Tribuna Economică, București, 2003, pag 76
6Conf. Univ. Dr. Răzvan Șerbu – Risc și incertitudine în economia globală, Cap. 1.3 Abordarea economică a
certitudinii și riscului, Lucian Bl aga 2008, note de curs, pag.30
7 Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR 1975, pag.211

9
cu o criză proprie. Ea nu contribuie suficient la dezvoltarea socială și nici la
prevenirea și soluționarea crizei economice.
Ultima mare criză economico -financiară acutizează această multitudine de
probleme sociale nesoluționate . Problema prioritară, legitimă pentru interesul
sociologiei, rămasă deschisă, este: de ce sistemul public nu reușește să identifice
soluții rezonabile la masa imensă de probleme care se acumulează, și de ce pare să
nu existe un interes special pentru această zonă tematică .

1.2 Considerații teor etice privind conceptul de criz ă

După cum se știe orice activitate economică implică printre altele o doză de
risc și incertitudine.
Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranța cu pri vire la viitor.
Nesiguranța economică are ca sursă fie caracterul obiectiv, impredictibil al
unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoș tintelor
existente la un moment dat.
Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizează prin posibilitatea
descrierii unei legi de probabilita te pentru rezultatele scontate și pri n cunoasterea
acestei legi de către agenț ii economici.
Astfel în macroeconomie distingem trei tipuri de risc care cumulate și cu alte
cauze după cum am arătat pot d uce la perturbări economice destul de grave pentru
economia unei țări la un moment dat.
Astfel avem :
Ø Riscul social- este cel provocat de evenimentele socia le majore, cu un
puternic potențial perturbator în viaț a oam enilor, cum ar fi, de exemplu, ș omajul.
Acest tip de risc depinde de o serie de factori de natura complexa de tipul:
structurii organizatorice, politicii soc iale existente, precum și nivelul general de
dezvoltare economico-sociala a ță rii.
Ø Riscul politic – este determinat de evenime ntele politice m ai
semnificative, de exemplu, ră zboiul.
Ø Riscul economic este determinat de dezechilibrele macroeconomice
mai importante, cum ar fi, de exemplu, inflaț ia.
La nivelul economiei mondiale se manifestă riscul de țară , care poate fi
privit dintr -o dublă perspectivă, cea economică și, respectiv, cea politică .
Riscul de țară , se exprimă prin numă rul mare al indicatorilor care servesc la
aprecierea lui, cumulează și exprimă î n mod sintetic totalita tea riscurilor care se
manifestă î ntr-o economie.
Aceste riscuri și incertitudini pot duce cumulate la adevărate cataclisme pe
plan social, politic și ne în ultimul rând economic ele.

10
Această ultimă criză globală economico -financiară a evidențiat „apusul”
unor ideologii care au stat la baza societății capitaliste și care s -au dovedit că sunt
depășite în actualul context internațional8
Totodată, pe fondul acestei situații invocate se constată apariția unei noi
economii bazată pe cunoștințe și idei, o economie a cunoașterii, în care inovarea
după cum am văzut poate constitui un antidot împotriva crizei economico –
financiare.
Criza economică poate fi definită ca o manifestare a unor perturbări și
dereglări de amplasare în desfășurarea activității economice și inversarea de la faza
ascedentă la cea descedentă a ciclului, exprimată prin creșterea stocurilor de
produse nevîndute și reducerea producției, prin scăderea prețurilor (pînă la cel de –
al doilea război mondial), prin șomaj și căderea cotațiilor bursiere.
Național Bureau of Economic Research (NB ER) definește criza ca fiind “o
scădere semnificativă a activității economice pentru câteva luni reflectată în
scăderea PIB (Produs Intern Brut) , scăderea veniturilor individuale reducerea
nivelului ocupării, diminuarea producției industriale și a consumului“.
Este destul de greu să facem aprecieri când o criză financiară devine una
economică sau dacă o criză economică generea ză o criză financiară . În principiu
vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice
sau sociale.
Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice și reflectă o
neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacțiilor
la bursă, o dereglare a mecanismelor și dispariția lichidităților din piață și chiar din
întraga economie .
Criza economică descrie o stare de dereglare economică , expr esie a
încălcării unor reguli necesare desfășurării activității economice .
În concluzie, criza financiară poate fi definită ca acea stare de nefuncționare
sau funcționare defectuoasă a piețelor financiare, caracterizată prin puternice
scăderi de prețuri ale activelor și prin falimentul unor numeroase societăți
financiare și nefinanciare .

1.3 Parametri geoeconom ici și geostrategici ai ultimei crize economico –
financ iare

Despre originea actualei crize economice se vehiculează diverse teorii. Cea
mai cunoscută dintre ele este prăbusirea pieței imobiliare , a sistemului bancar din
America, evenimente care au tras în jos economiile celorlalte ță ri.

8 Bordo, Michael D, „The Lender of Last Resort: Alternative Views and Historical Experience", Federal Reserve Bank
of Richmo nd Economic Review 76 (1990), pag. 18 -29.

11
Evaluările celor ce caută să înțeleagă cauzele și manifestările actualei crize
economice globale se referă nu numai la u rmările sale negative, ci și la
posibilitatea unor schimbări profunde în evoluția societăților umane.
Unii experți merg atât de departe, încât consideră ac eastă ultimă criză drept
un „punct de cotitură” în evoluția omenirii.9
Fără a supralicita urmările de natură doctrinară ale unei asemenea aprecieri,
considerăm util să explorăm acele schimbări care îndeplinesc rolul unor „indicatori
avansați” în activitatea de prospectare a evoluțiilor geoeconomice posibile în
perspectivă. Atenția noastră se va concentra asupra interacțiunii factorilor de natură
economico -financiare cu cei social- politici, interacțiune care exercită un efect
întrepătrundere reciprocă asupra balanței de putere geopolitice și geoeconomice la
nivel global.
Astăzi, când ne referim la relațiile dintre criza globală și perspectivele
raporturilor de putere dintre state, o primă constatare care se impune este crearea
unui amalgam al procese lor geoeconomice și geopolitice.
Zona cu cele mai evidente șanse de a deveni un viitor centru de gravitație a
politicii și economiei globale este Asia, zonă în care au loc procese deosebit de
importante pentru viitorul echilibru global, îndeosebi ca urmare a evoluțiilor
posibile ale Japoniei și Chinei.
Datorită evoluției sale economice spectaculoase, China este țara care are cele
mai multe oportunități de a -și întări în perspectivă, poziția geopolitică și
geoeconomică .
Referitor la amploarea și perspectivele crizei globale, Philip Stephens
sublinia că „această criză este unică. Din două motive. În primul rând, este vorba
de ferocitatea ei cumplită. Al doilea motiv este de ordin geografic. ”10
Pentru prima dată, epicentrul a fost în vest. Văzute de la Washington,
Londra sau Paris, crizele financiare s-au produs întotdeauna în alte zone ale lumii –
în America Latină, Asia sau Rusia. Acum, buba a erupt pe Wall Street și a contribuit decisiv la erodarea autorității morale a Occidentului. Lecția dată
Occiden tului de către actuala criză este urmă toarea: să nu își mai închipuie că
ordinea global ă este doar responsabilitatea sa importantă pe care trebuie să o tragă .
Mai mult de două de cenii, Statele Unite și Europa a u exercitat o hegemonie
economică pol itică și culturală, această hegemonie tocmai a luat sfârșit”.
În ce privește Uniunea Europeană, aceasta îndeosebi prin c uplu Sarkozy –
Merkel a căutat să folosească contextul crizei globale pentru a prelua inițiativa în
dezbaterile din cadrul întâlnirilor grupului G-20. Primul ministru al Franței, Fillon
a rostit fraza „suntem aliații Staterlor Unite, dar nu și vasalii ei”, frază care a

9 Sergiu Tămaș, Dimensiunea g eoeconomică a crizei globale,Editura Economică,București,2010, pag.113
10 Philip Stepens, Financial Times, 9 octombrie 2008, pag.6

12
marcat această deplasare spre autonomie. Rămâne însă deschi să posibilitatea
Statelor Unite de a men ține rolul său de lider important în problemele europene, cu
atât mai mult, cu cît se aștepta ca declinul economic să fie mult mai sever pentru
statele Uniunii, mai ales în partea sa răsăriteană.
Agravarea crizei în Europa a dus la pierderea anumitor poziții geopolitice și
geoeconomice, în favoarea altor forțe.

1.4 Cauzele care pot declanșa o criză economică

În istoria capitalismului modern, crizele sunt o regulă , nu o excepție . Ceea ce
nu înseamnă totuși că toate sunt la fel.
Nici pe departe: caracteristicile pot fi diferite, de la un dezastru la altul, și
originile crizelor se pot găsi în probleme diferite, din sectoare diferite ale
economiei .
Sub aspect general c auzele fireș ti care pot declanșa o criză economică la
nivel global sunt ră zboiul, molima, seceta sau alte evenimente de natură să
pericliteze sistemul economic global.

1.4.1 Aspecte generale privind cauzele crizei

După cum se știe întotdeauna când economia se află pe un trend de creștere
urmează un boom economic după care o criză majoră deoarece în timpul acestor
boom uri economice au loc mai tot timpul derapaje din cauza relaxărilor economice
și a unei somnolențe generate de bunăstare, astfel de alunecare a fost generată
acum de aruncarea de lichidități pe piață și volatilizarea rapidă a acestora.
Cauzele c rizei economico -financiare , fac obiectul multor discuții, atât
cercetătorii cât și reprezentanții mediului social, po litic sunt de acord că această
cauzalitate care a declanșat începutul crize i încă nu poate fi cuprinsă în totalitate .
Spargerea „balonului” imobiliar în SUA, dar și în câteva state UE a avut drept
repercursiune o criză a fondurilor de investiții speculative („Hedge Funds”), a
băncilor de investiții și comerciale, precum și a companiilor de asi gurări.
Prin securizarea riscurilor, a mediul ui financiar global, societatea a fost
zguduit ă profund de această propagare a undelor de șoc generate de nesiguranța și
incertitudinea între instituțiile financiar -bancare au condus la situația în care, chiar
și aceste instituții solide și sănătoase, au devenit parte a unei blocade a acordării
reciproce de împrumuturi și la micșorarea până la valori nesemnificative a sumelor
totale tranzacționate pe piața interbancară.

13
Rapid totul s- a transformat într -o masivă neîncredere la nivelul sectorului
privat, a întregii populații, atât în mediul de afaceri dar și în cel al consumatorilor,
prin reducerea cheltuielilor, atât de o parte cât și de cealaltă .
Treptat incertitudinea sa instalat și în mediul economic și după cum am
văzut cele mai afectate domeni i pe lîngă cel bancar și auto sa enumerat cel al
construcțiilor, industria prelucrătoare și cea a textilelor, industria lemnului, etc. Practic nici un domeniu nu scapă neatins.
În fața acestui dezastru se evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări
la nivel global privind mai multe domenii de politică economică prin redresarea echilibrată și sustenabilă la nivel mondial.
Joseph Stiglitz sustine că, pentru a depăși criza, trebuie să se rezolve mai
întâi problema datoriei publice. Din punctul său de vedere, în acest sens sunt posibile trei solutii:
– Inflația, dar creditorii sunt de părere că vor pierde bani și, prin urmare, este
puțin probabilă;
– Restructurarea datoriei publice și private, dar băncile se opun pentru că ,,s-
ar recunoaște neinspiratele lor investiții"( de asemenea, este puțin probabilă);
– Să nu se abordeze problemele sistemice, ci pur și simplu să se stimuleze
creșterea economică prin i ntermediul ocupării forței de muncă (soluția trebuie să
fie aleasă).
Renumitul economist este de părere că este necesară și o înlocuire a PIB –
ului cu un indicator care să măsoare bunăstarea, considerând că indicatori gen
,,calitatea vieții ar trebui să fi e în centrul preocupărilor noastre, iar obiectivele
pieței trebuie să fie reajustate".
11
Cu toate acestea, găsirea unui indicator care să înlocuiasca PIB -ul ar putea fi
greoaie, deoarece acesta rămâne un indicator imperfect, dar rațional, în timp ce bunăstarea este foarte subiectivă și nesigură.
În acest context economic nesigur, guvernele su nt disperate să găsească
soluții, ceea ce ar accentua riscul unei instabilități economice.
Această criză și recesiunea care o însoțește vor fi și ele, asemenea celor care
le-au precedat, depășite cu siguranță.
,,Criza și recesiunea sunt ca durerea și febra : două simptome diferite ale
aceleiași suferințe (…) De regulă, criza și recesiunea se conjugă, lovesc împreună și produc efecte grave. Întâi apare criza, după care vine recesiunea, în punctul
culminant al crizei; iar după ce recesiunea trece, criza mai ză bovește o vreme. Un

11 Stiglitz, Joseph , În cădere liberă: America, piața liberă și prăbușirea economiei mondiale, București: Publica
2010, pag.274

14
an, doi sau mai mulți” . A declarant Adrian Vasilescu pentru Ziarul Financiar cu
ocazia lansării cărții ”Biletul de ieșire din criză”
Încă ș i astăzi, economiile mondiale se zbat să iasă din dezastrul economic
adus de recesiune. Cât despre pierderi, ele sunt de ordinul a mii de miliarde de
dolari. În pofida măsurilor de o amploare fără precedent luate de Guverne și Bănci
Centrale din întreaga lume, investitorii nu și-au recăpătat nici până acum
încrederea în sistemul financiar.
Criza bancară s -a transformat rapid într -una economică, mii de afaceri dând
faliment, iar milioane de oameni pierzându-și locurile de muncă. Din cauza crizei
au căzut Guverne, iar electoratul din mai multe țări și-a îndreptat speranțele către
populiști, extremiști și naționaliști, apreciază majoritatea analiștilor politici.

1.4.2 Contextul care a declanșat și alimentat criza

Criza financiară mondială actuală a apărut după aproape două decenii de
inflație relativ scăzută și stabilă. O serie de factori au făcut ca inflația scăzută să
coexiste cu lichiditatea abundentă. Aceasta din urmă și suprasaturarea cu economii
au menținut r atele dobânzii și volatilitatea la niveluri joase. Toate acestea au dus la
crearea unei texturi financiare noi, în care modelul de intermediere bancară s -a
schimbat de la „ originate and hold ” la „ originate and distribute ”. Noile produse
și instituții c are au modificat materialul din care era făcut până acum 30 de ani
sistemul financiar au dus la apariția crizei financiare actuale.
Criza financiară a fost declanșată de criza subprime din SUA, așa cum am
menționat. La rândul ei, aceasta a apărut datorită faptului că FED a fost nevoită, în
condițiile descrise mai sus să crească ratele dobânzii pentru a apăra inflația. Dar cu
noua textură economică, creșterea ratelor dobânzii a dus la criza financiară.
Concluzia noastră este că lichiditatea abundentă a schimbat sistemul
financiar până la limite la care politica monetară a ajuns în capcană. Inacțiunea ar
fi dus la creșterea inflației. Acțiunea a dus la instabilitate financiară. Dacă
reglementarea și supravegherea ar fi prevenit acumularea excesivă a riscu rilor de
către investitori, creșterea ratelor dobânzii nu ar fi putut duce la apariția instabilității financiare. Aceste evoluții arată că politica monetară și reglementarea
și supravegherea trebuie să conlucreze eficient. Ceea ce nu s-a întâmplat în ultim ii
ani în unele economii importante ale lumii.
Câteodată politica monetară a fost prea laxă, inclusiv în raport cu sistemul de
reglementare și supraveghere existent.
Piețele găsesc întotdeauna calea spre a inova pentru că permanent agenții
economici sunt în competiție pentru a satisface nevoi reale.

15

1.5 Rolul statului în condițiile crizei economico-financiare

După cum am văzut această ciclicitate economică nu poate fi eradicată din
punct de vedere micro sau macroeconomic, totuși organismele guvernamentale pot
întreprinde măsuri de atenuare a acestora, scopul declarat este asigurarea unei mai
mari stabilități a proceselor economice și reducerea efectelor negative ale
evoluțiilor ciclice. Ele se constituie în politicile anticiciclice (conjunct urale).
Aceste politici își au sorgintea în modalitățiile fundamental diferite de a
percepe cauzele acestor perturbații ce se desfășoară la nivel economic prin
încercarea de a le controla și atenua pe cât posibil.
După cum este cunoscut aceste politici ant iciclice se pot grupa în două mari
categorii: influențarea cererii agregate (demand- side-economics) și influențarea
ofertei agregate (supply -side -economics).
Aceste politici care se bazează pe influențarea cererii agregate pornesc de la
teoria lui J.M. Key nes12, după care cauza principală a fluctuațiilor agregate ale
activității economice constau în modificările nedorite ale cererii agregate, în special ale cererii pentru bunuri și investiții în raport cu posibilitățile și evoluția
efectivă a producției (cer erea agregată). Pentru a atenua aceste efecte negative a
fluctuațiilor ciclice se folosesc mai multe mijloace și instrumente de politică
economico -financiară.
Și alți mari economiști care au venit ulterior împărtășesc această politică
macroeconomică și an ume că piața, de una singură, nu este considerată ca fiind
capabilă să se auto -regleze, sau așa cum susține Joseph Stiglitz : ,,..piețele sunt
centrul vital al oricărei economii de succes dar… nu funcționează bine lăsate de capul lor.”
13
Deci după cum se vede mai toți marii economiști ai lumii sugerează o mai
mare implicare a statului în economiile mondiale și chiar regionale printr -o mai
bună cooperare la nivel între state care să ducă la creșteri economice, prin
elaborarea de legi și politici economico-f iscale care să vină în sprijinul acestora
ajutându- le să depășescă problemele apărute în timpul recesiunilor și a derapajelo r
din timpul boomului economic .

12 Keynes J M , Teoria generală a folosiri mâini de lucru, a dobânzii și a b anilor, Ed. Științifică, București , 1970,
pag.48
13 Stiglitz Joseph , În cădere liberă: America, piața liberă și prăbușirea econom iei mondiale , București: Publica,
2010, pag.127

16

POLITICA POLITICA POLITICA

CHELTUIELILOR MONETARĂ FISCALĂ

PUBLICE

Politica cheltuielilor publice se bazează pe majorarea cheltuielilor bugetare
ale administrației centrale în faza de recesiune pentru a stimula producția în
vederea trecerii la faza de expansiune economică.
Politica monetară și de credit are ca principale instrumente, rata dobânzii,
creditul și masa monetară, prin asemenea măsuri se urmărește stimularea
consumului și creșterea investițiilor, aceasta politică ajută la creșterea productivității muncii, crearea de noi locuri de muncă și implicit la scăderea șomajului.
Politica fiscală constă în a utiliza sistemul de impozite și taxe în scopuri
anticiclice. Astfel în condiții de recesiune, se poate proceda la reducerea fiscalității iar în condiții de expansiune economică, se trece de regulă, la majorarea ei pri n
introducerera de taxe și impozite sau chiar mărirea celor actuale, astfel prin
intervenția în economie prin diferite politici și pârghii economice se încearcă
reducerea acestor amplitudini.
Astfel î n graficul de mai jos (1.2) se vede cum episoadele de ex pansiune
economică au devenit mai lungi, iar cele de contracție a ciclului au devenit mai
scurte cu ajutorul acestor politici, perioadele lungi de expansiune tind întotdeauna să favorizeze impresia că ciclul economic aparține trecutului iar economia a intr at
într-o nouă eră, dar aceste iluzii au fost spulberate întotdeaună de un nou episod de
recesiune.
14

14Acad. Mugur Isărescu, Cicluri Economice…, Lucrare de disertație, București, 18 octombrie 2013, pag.2 POLITICI ANTICICLICE BAZATE PE CERERE

17
Graficul : 1.2

Sursa: Cicluri economice BNR

Dacă în faza de expansiune economică sunt satisfăcute imediat unele
aspirații de ordin economic, social prin acordarea de credite oferite mult prea ușor
și aruncarea pe piață de bani fără acoperire asistând la mari derapaje economice
atunci aproape întotdeauna izbucnește o criză care duce inevitabil la redresarea economiei.
În concluzie putem aprecia că cic lurile economice reprezintă o realitate a
oricărei economii moderne, constituie probleme complexe, importante pentru întreaga lume cum ar fi poluarea, epuizarea resurselor energetice, globalizarea și nu în ultimul rând multitudinea războaielor de pe întreg mapamondul la care
economia mondială este foarte sensibilă.
Astfel ca și politică monetar ă, obiectivele băncilor centrale din SUA,
Europa, dar și din alte țări a fost protejarea sistemului de plăți al economiei
(sistemul bancar) și prevenirea unei deflații ca urmare a prăbușirii unor bănci sau
instituții financiare de credit.Excesul monetar este doar una dintre erorile de politică monetară făcut e de băncile centrale în timpul crizei.

18
În concluzie, stabilizarea masei monetare este singurul rol acceptabil a l
politicii monetare în condiții de criză, iar exercitarea acestuia nu trebuie să
presupună răsplătirea ineficienției unei instituții financiare sau a alteia.

1.5.1 Politica fiscală

În teoria economică keynesistă, cheltuielile publice au un impact mai mare
asupra PIB comparativ cu transferurile sau cu nivelul taxelor, deoarece acestea din
urmă nu generează o influență directă asupra producției, ci afectează mai întâi
venitul disponibil și numai după aceea, într -o măsură mai mică, nivelul consumului
privat.
Astfel c riza economică declanșată în urma sparge rii bulei imobiliare din
SUA și mai multe economii europene, propagată prin sectorului financiar american
și internațional expus la instrumentele derivate create pe baza creditului imobiliar,
a reînviat î n forță politicile fiscale expansioniste de stimulare aeconomiei.
Creșterea explozivă a deficitului bugetar pe fondul reducerii veniturilor
fiscale presupune atragerea unor finanțări masive din sectorul privat intern sau extern. Această finanțare a deficit ului s -a realizat prin împrumuturi de stat, interne
sau externe, fapt ce presupune o creștere a datoriei publice, o creștere a poverii fiscale viitoare pentru contribuabili. Plata împrumuturilor în viitor va însemna o reducere a fondurilor destinate invest ițiilor și o creștere economică mai redusă.

1.5.2 Politica monetară

Astfel ca și politică monetar ă, obiectivele băncilor centrale din SUA,
Europa, dar și din alte țări a fost protejarea sistemului de plăți al economiei
(sistemul bancar) și prevenirea unei deflații ca urmare a prăbușirii unor bănci sau
instituții financiare de credit.
Excesul monetar este doar una dintre erorile de politică monetară făcut e de
băncile centrale în timpul crizei.
În concluzie, stabilizarea masei monetare este singurul rol acceptabil al
politicii monetare în condiții de criză, iar exercitarea acestuia nu trebuie să
presupună răsplătirea ineficienției unei instituții financiare sau a alteia.
În privința politicii monetare, băncile centrale au urmărit protejarea
sistemului de plăți și prevenirea unei deflații ca urmare a prăbușirii unor bănci sau
instituții financiare de credit.
O criză în sistemul bancar, ca urmare a falimentului unor mari instituții
financiare, ar avea ca efect pierderea economiilor deponenților, drept pentru care
majoritatea statelor lumii au crescut garanțiile de stat asupra depozitelor.

19
Excesul monetar este doar una dintre erorile de politică monetară făcute de
băncile centrale în timpul acestei crize . Evitarea unei deflații monetare presupune,
în termenii ecuației monetare MV=PQ, menținerea nivelului masei monetare M în
condițiile unei scăderi a vitezei de circulație a banilor.
Stabilizarea masei monetare constituie obiectul politicii monetare în condiții
de criză, iar exercitarea acestuia nu trebuie să presupună răsplătirea ineficienței unei instituții financiare sau a alteia. O anumită bancă poate intra î n faliment, iar
activele sale să fie preluate de alți acționari, fără ca circulația monetară să sufere un
șoc. Stabilitatea sistemului monetar nu este, în ultimă instanță, dependentă de
soarta niciunei companii/bănci private, iar competitivitatea unei inst ituții financiare
nu trebuie să depindă de exercițiul discreționar al politicii monetare. Acesta trebuie
să constituie cadrul relativ neutru în care se desfășoară relațiile de producție și
schimb di n economia reală.
15
Concluzia noastră este că lichiditatea abundentă a schimbat sistemul
financiar până la limite la care politica monetară a ajuns în capcană .
Inacțiunea ar fi dus la creșterea inflației. Acțiunea a dus la instabilitate
financiară .
Dacă reglementarea și supravegherea ar fi prevenit acumularea e xcesivă a
riscurilor de către investitori, creșterea ratelor dobânzii nu ar fi putut duce la
apariția instabilității financiare. Aceste evoluții arată că politica monetară și
reglementarea și supravegherea trebuie să conlucreze eficient. Ceea ce nu s -a
întâmplat în ultimii ani în unele economii importante ale lumii.
Câteodată politica monetară a fost prea relaxată , inclusiv în raport cu
sistemul de reglementare și supraveghere existent.
Piețele găsesc întotdeauna calea spre a inova pentru că permanent agenții
economici sunt în competiție pentru a satisface nevoi reale .16

15 George Haralambie, Economie te oretică și aplicată, Editura economică, 2010, pag. 67
16Adrian Vasile scu, Comunicări științifice BNR, 2010

20

CAPITOLUL II:

MANIFESTĂRI ALE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE
MONDIALE

2.1 Criza economico-financiară în America

Pornind de la cartea lui J. Stiglitz : Freefall America, Free Markets and
the Sinking of the World Economy , apărută în anul 2010 la editura W.W. Norton
&Company, se pot identifica aspecte importante ale unui model de sistem
economic, dovedit a fi necompetitiv, ajuns într -o situație dramatică, începând c u
cea mai mare economie a lumii , astfel criza economică financiară a izbucnit în
SUA în anul 2007 și s-a acutizat cuprinzând în 2008 Europa și Japonia.
Acestă criză pare a fi una fără precedent, mult mai mare decât contracția care
a avut loc la înc eputul anilor 80 a i secolului trecut.
Treptat totul s -a transformat într -o masivă neîncredere la nivelul sectorului
întregii populații, atât în mediul de afaceri dar și în cel al consumatorilor, prin
reducerea cheltuielilor, atât de o parte cât și de cea laltă.
În confuzia creată majoritatea statelor printre care SUA și unele țări din
Europa s -au grăbit să naționalizeze anumite părți ale sectoarelor lor financiare de
așa natură încăt contrazic însăși bazele economiei capitaliste și anume de a lăsa
economia liberă fără ca statul să se implice în nici un fel, probabil că nimic nu va
mai fi așa cum a fost și întreaga lume pare să -si schimbe cursul îndreptându- se
către o perioadă în care rolul statului va fi din ce în ce mai mare iar cel al
patronatelor va fi m ai mic.
Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecință a actualei crize.
Mulți consideră că actuala criză își are originea în scăderea bruscă și de o natură
covârșitoare a prețului locuințelor în SUA precum și în cel al creditării populației, această viziune nefiind singura vinovată iar principalele cauze trebuiesc căutate
mult mai adânc și sunt de natură atât macroeconomică cât și microeconomică,
lucru menționat de mai mulți analiști: Buiter (2008), Blanchard (2008), Altman
(2009), cele două cauze con tribuind la izbucnirea și propagarea ei.
Cauza principală a fost totuși inundarea abundentă a principalelor bănci
centrale cu lichidități, economisirea necontrolată generată de către unele țări precum China și alte țări din Asia de Sud- Est dar și de anumite țări exportatoare de
gaze și petrol de a limita aprecierea monedei.
Consecințele existenței banilor ,,ieftini” pe piață au fost ratele foarte scăzute
ale dobânzii care au creat tendința de subestimare a riscului ducînd în final la

21
supraîndatorarea populației și la o adevărată lipsă de vigilență arătată de către
investitori și bănci prin estimarea incorectă a riscului investițional.17
Declicul acestei crize a fost prăbușirea renumitei bănci de investiții Lehman
Brothers în toamna lui 2007 și a deciziei administrației americane de atunci de a nu
interveni în salvarea de la faliment a băncii respective a provocat declanșarea unei crize fără precedent ce continuă și în prezent afectând întreaga comunitate internațională.
La 15 septembrie 2007 când și-a declarat falimentul, banca avea datorii de
aproximativ 630 miliarde de dolari, cam cât economia națională a Elveției.
După puțin timp bursa din America dă primele semne de slăbiciune lovindu –
se de o scădere destul de drastică a acțiunilor cotate pe piața de capital, imediat
fiind urmată de bănci și burse din întreaga lume, acesta fiind doar începutul, unele dintre ele suspendându -și chiar activitatea temporar.
În deruta creată multe state trec la naționalizare astfel: la 17 februarie 2008
banca britanică N orthem Rock este naționalizată pentru a fi scăpată de la faliment
iar după aproximativ o jumătate de an trezoreria americană anunță naționalizarea instituțiilor bancare, Fannie Mae și Freddie Mac, după ce acestea din urmă suferă pierderi importante.
Mai mu lte bănci din America dar și Europa decid să fuzioneze.
Pe 15
septembrie, șoc pe piața bancară americană, Banca de Investiții, Lehman Brothers
își depune bilanțul, iar Bank of America anunță cumpărarea Merrill Lynch. La
numai o zi distanță, compania de asigurări AIG (American International Group)
este salvată de Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în
schimbul a 79,9% din capital.
La începutul lui octombrie 2008 Camera Reprezentanților a Mari Britani,
anunță un plan de salvare a sectoru lui financiar de 700 miliarde de dolari, iar la
Paris se întrunește G8 care nu ajunge la un acord pentru salvarea instituțiilor financiare cu probleme.
Tot mai multe țări cer ajutorul Fondului Monetar Internațional, iar această
instituție revizuiește în sc ădere previziunile de creștere economică mondială, în
condițiile în care bursele din întreaga lume sunt pe minus. Întreaga planetă începe să se confrunte cu o gravă recesiune și imediat apar și primele disponibilizări.
La aproape un an de la declanșarea of icială a crizei economice mondiale,
moment marcat de falimentul Lehman Brothers și preluarea AIG de catre Guv ernul
american, somajul continuă să reprezinte o adevarata problemă în Statele Unite,
având în vedere că redresarea este prea lentă pentr u a fi create locuri de muncă.
Criza a cu lminat, la sfârșitul anului 2008, cu o scădere dramatică a valorii
activelor din î ntreaga lume .
Astfel, o mare parte a oamenilor din clasa de mijloc și cei foarte bogați s- au
regăsit în situația de a fi nevoiți să renunțe la o mare parte din cheltuieli.
De asemenea, preț urile mari la petrol și alimente au accentuat criza , în tim p ce
companiile au redus producția, din cauza lipse i cererii pe piețele internaționale,
rezultând și mai multe disponibiliză ri deci șomaj în creștere .

17Prof. Univ. Dr. Nicolae Dănilă, Dezvoltare strategică sau ajustări frecvente, Prezentări și interviuri, 19.03.2010

22
Biroul Internațional pentru Muncă a dat publicității pentru anului 2009, 20
milioane de șomeri. Este clar, criza se instalează cu repeziciune și pare că nici o
țară nu scapă de consecințe.
Următoarea pe listă este industria auto ca re cere statului american prin
reprezentanții lor GM, Ford și Chrysler o nouă susținere financiară, din bani publici avertizând că industria de profil se află pe marginea prăpastiei. General Motors și Ford înregistrază deprecieri ale acțiunilor cu 90%, r espectiv 80% în
numai 12 luni, în aceeași perioadă prețul petrolului cunoaște un minim de 52,55$ pe baril pe piața de la New York, același trend se menține și astăzi.
18
După cum am văzut cele mai afectate domenii pe lîngă cel bancar și auto se
mai numără ce l al construcțiilor, industria prelucrătoare și cea a textilelor, industria
lemnului, etc. Practic nici un domeniu nu scapă neatins.
În fața acestui dezastru se evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări la
nivel global privind mai multe domenii de p olitică economică prin redresarea
echilibrată și sustenabilă la nivel mondial.
La ș ase ani de la ceea ce a fost numit cel mai mare fa liment al epocii
moderne, analiștii economici susțin că moștenirea Lehman Brothers încă mai este
cărată î n spate de sisteme le financiare ale lumii și că o nouă criză ar putea izbucni
oricâ nd.
În martie, 2013, Lehman Brothers a anunțat ieș irea din falimentul declarat pe
15 septem brie 2008, dupa 1.268 de zile, și începerea rambursării datoriilor către
creditori. Î n momentul producerii falimentului, cel mai mare din istoria SUA ș i
care a zguduit din temelii sistemul financiar mondial, Lehman Brothers avea active
de 639 de miliarde de dolari.
Încheierea procedurii de fal iment permite Lehman Brothers să distribuie circa
65 de milia rde de dolari creditorilor care au depus cereri pentru peste 300 de
miliarde de dolari.
Compania, ale că rei active p rincipale au fost preluate de bă nci, printre care
Barclays, nu -și va relua deocamdată activitățile și va continua să își lichideze
deținerile sub conducerea unui nou consiliu de administraț ie.
Astfel criza economică a însemnat pentru America a proape 6 milioane de
joburi pierdute, prăbușirea indicilor bursieri, naționalizarea a sute de bănci rămase fără bani, falimentul giganților General Motors și Chrysler, dublarea ratei
șomajului ș i milio ane de oameni dați afară din casele impotecate.

2.2 Criza economico-financiară în UE

Spre deosebire de cei mai mulți dintre noi, actualul director al FMI,
Christine Lagarde, a știut, încă de la 15 septembrie 2008 că falimentul Lehman
Brothers era doar primul trăsnet dintr -o furtună financiară ce răvășește încă și

18 www.evz.ro/criza -economică -mondia lă-între -istorie -și-evoluție

23
astăzi economia mondială și la care cei mai mulți oficiali de pe ,,Bătrânul
continent” nici măcar nu au bănuit că o să vină cu un așa tăvălug peste Europa .
Probabil că niciunul dintre momentele dificile prin care a trecut Comunitatea
Europeană nu a produs la fel de multe perturbații ca actuala criză economică care a
slăbit în mod vizibil încrederea propriilor cetățeni din statele membre în acest
amplu proiect de adâncire a unificării atât politice cât și economice.
Astfel în perioada 2008- 2011 încrederea europenilor a cunoscut o severă
depreciere de la 47% la 36% ceea ce arată că tot mai mulți cetățeni ai ,,Bătrânului
Continent” se îndoiesc de acest proiect față de momentul organizării
referendumurilor pentru ratific area Tratatului de la Nisa din 2001 de 17% sau a
Constituției Europene în 2005 de 8% precum și a Tratatului de la Lisabona în 2007
de 21%.
Criza Euro a devenit în scurt timp o criză a Uniuni Europene, care a scos la
iveală disensiuni de ordin istoric, deca laje socio-culturale atât din punct de vedere
teritorial cât și economic , aceste disensiuni s-au acutizat în ultimul timp iar peste această criză de identitate sa așezat și actuala criză economică escaladând naționalismul în mai toată Europa.
Așadar în mod sigur criza a creat convulsii proiectului european dând apă la
moară euroscepticilor, convulsii de tip economic, social, tehnologic sau comercial. În modul cel mai perfid criza a lovit în punctul cel mai sensibil periclitând însăși rațiunea de a fi.
19
Primele ță ri care au că zut sub criza datoriilor au fost c ele mici – Portugalia,
Irlanda și Grecia. Dacă î n 2014, cele trei economii au fost puse pe picioare cu
infuzii co nsistente de capital de la FMI și UE, motoarele continentului – Germania,
Franta si It alia încep la rândul lor să obosească .
Astfel această nemiloasă criză pare să -i fi luat prin surprindere pe cei mai
mulți iar prima întrebare pusă de acești analiști ai acestei actuale prăbușiri
economico -financiare a fost legată de gradul său de predictib ilitate, având în
vedere modelele economice utilizate de marile organizații precum Banca Mondială, FMI, Banca Europeană de Investiții, cum a fost posibil să nu observăm
acest cutremur financiar a cărei replici se apropiau vertiginos ?
Prestigiosul econom ist Joseph E. Stigliz laureat al Premiului Nobel pentru
economie spunea în cartea sa ” Freefal America” :
,,Singura surpriză a crizei economice din 2008 este că a fost o surpriză pentru
atât de mulți.”
20
Deși criza a izbucnit în SUA, băncile europene au avut în scurt timp de suferit
pierderi financiare uriașe.
Pentru a evita colapsul complet al sistemului bancar, guvernele europene au
sărit în ajutorul băncilor lor, acordându- le de urgență ajutoare la un nivel fără
precedent. 1,6 trilioane de euro, adică echivalentul a 13 % din PIB -ul anual al UE,
s-au distribuit între 2008 și 2011.

19www.c omunicare.ro, A. Bârgoianu , Examenul Schengen.,În căutarea sferei publice europene, București, 2011,
20 Stiglitz, Joseph, În cădere liberă: America, piața liberă și prăbușirea economiei mondiale , București: Publica 2010,
pag.436

24
Astfel în încercarea de a identifica totalitatea cauzelor care au dus la
acutizarea problemelor cu care se confruntă Europa la ora actuală acești analiști au
ajuns la următoar ele concluzii: una concentrată pe moneda euro, a doua problemă
identificată este în jurul dispariției regionale și o a treia problemă este menită să atragă atenția dacă mai era nevoie asupra legitimității UE, ceea ce evidențiază faptul că actuala criza eur opeană nu este doar o criză economică și financiară ci și
una mentală și ideologică, astfel se constată faptul că decalajele dintre statele
bogate și cele sărace ale uniunii măresc discrepanța dintre ele de la an la an.
Un exemplu elocvent este Grecia care
Conform Institutului de Statistică al
Greciei, în ultimii 4 ani salarile nominale la toate categor ile de angajați au scăzut
cu 23,8%, fără să poată prevedea cineva când și dacă sunt șanse de revenire.
Scăderea salariilor cu aproape un sfert a fost aplicată eșalonat, cu o medie de
circa 5% pe an, ca să șocheze mai puțin populația speriată de spectrul austerității,
deoarece guvernul nu a avut curajul să facă această reducere în 2010.
Astfel, Grecia își plătește în continuare tributul ei la criza economică. D in
2009 și până în prezent, Grecia a pierdut 20% din PIB, iar rata șomajului a ajuns în
medie la 27%, tineretul depășind 40% . Este cea mai mare rată a șomajului din
OECD.
Un studiu elaboat de comisia pentru buget a Parlamentului și publicat
estimează că 2 ,5% din populatiei Greciei trăiește astăzi sub pragul de sărăcie, iar
alte 3,8 milioane persoane sunt ,,expuse riscului de sărăcie".
Nici Spania sau Italia nu stau cu mult mai bine astfel rata ridicată a șomajului
din Italia, este respectiv de 12,1%. rata șomajului în rândul tinerilor este de 39,1%
în timp ce Spania a anunțat creșterea ratei șomajului la un nivel record, de 27,2 la
sută, în primul trimestru din 2013, guvernul a anunțat reducerea estimărilor de
creștere economică pentru acest an, țara urm ând a se adâncii și mai tare în
recesiune.
Venitul total pe locuitor la nivelul întregii Uniuni se situează la nivelul celui
înregistrat în anul 2007, în timp ce Grecia s-a întors la cel din anul 2000, iar Italia
la cel din 1997.
Așadar se observă o discrepanț ă între nordul și sudul alianței. De exemplu,
Germania, mai solidă din punct de vedere fiscal, nu a fost prea încântată să ofere
ajutor Spaniei sau Greciei, ale că ror economi i au fost grav afectate de criză.
Solidaritatea, care ar trebui să fie principiul de bază al Uniunii Europene,
suferă și în raporturile dintre vest și est, ță rile din zona euro fiind refractare în
privința acordă rii de sprijin financiar statelor din afara acestei zone, precum
Bulgaria și Romania, pentru a nu pune în pericol stabilitatea monedei unice.
Este deci din ce în ce mai clar ca UE se separă în doua segmente: unul bogat
și prosper care se îmbogățește necontenit și unul sărac și neajutorat, a cărui situație
precară se accentuează an de an.
A devenit clar faptul că poli ticile de austeritate la care s -au aliniat mai multe
țări sărace, făra adoptarea de măsuri capabile care să compenseze declinul cererii,
nu le -au fost de mare folos, ba chiar dimpotrivă.

25
Devalorizarea, care ar face exportul mai competitiv, nu es te fezabilă în
condițiile unei u niuni de state. Nu ar trebui să ne mire faptul că țările mai
dezvoltate sunt reticiente la ideea de a promova o politică inflaționistă, doar de
dragul celor sărace, spre a le ajuta în competivitatea exporturilor lor.
În plus, Banca Centrală Europeană nu poate urma politica unei adevărate
bănci centrale, de tipul Rezervei Federale a SUA, care aflată în aceeași situație a putut hotărî adoptarea unei politici monetare agresive, pentru a reduce costul
creditelor.
Ca urmare, țările de la periferia sudica a UE nu- și pot permite să crediteze
importante proiecte de investiții publice de care aceste țări au nevoie și care s-ar
reflecta benefic atât asupra șomajului, cât și asupra consumurilor.
Pe fondul acestor nemulțumiri sociale are loc o ascensiune fără precedent a
partidelor naționaliste în mare parte în țările europene astfel la alegerile din 2014 în
Grecia câștigă partidul de extremă stânga Syriza care riscă să izoleze și mai mult
țara din punct de vedere economic.
Eforturile tuturor autorităților, atât ale celor din sud, cât și ale celor din nordul
Europei, pentru consolidarea sistemului prin măsuri financiare și fiscale nu s- au
dovedit a fi mai mult decât simple pansamente puse peste o rană care trebuie operată în profunzime.
Nicăieri nu s-au dovedit a fi utile pentru restabilirea încrederii în moneda
unică, atât de tulburată în urma crizei.
În aceste condiții, prăpastia dintre sistemul monetar -financiar din nordul
continentului și cel din sud se adâncește, iar perspectiva Europei de a ad opta o
politică monetară comună se îndepărtează pe zi ce trece.
21
După cum se vede fiecare țară europeană își are propriul interes în cadrul
acestei crize economice internaționale, în ciuda spiritului de unitate pe care -l
presupune UE.
Astfel statele europe ne iau fiecare propriile măsuri de creștere a lichidităților
din piață prin măsuri mai mult sau mai puțin ortodoxe această metodă părând a fi
singura care a dat roade până acum.
Implementarea acestor măsuri este văzută de tot mai mulți economiști ca fiind
probabil unica măsură capabilă să dezghețe piața de capital, o piață care pe lângă
că este blocată este și principala vinovată de izbucnirea acestui cancer economic
numit criză.
În graficul următor (1.3) se vede cum băncile centrale din SUA și Europa au
injectat masiv lichiditate prin metode nu tocmai normale în speranța de a mai salva
ceea ce se mai poate salva.

21 www.zi are.com/economie/criza -economică -mondială /ar-putea -fi-china -cauza- urmatorului -dezastru -financiar –
global.

26
Graficul 1.3

Sursa: Site -urile băncilor centrale

Astfel Marea Britanie a făcut primi pași în implementarea celui mai ambițios
și totodată a celui mai costisitor plan de salvare a sistemului financiar în valoare
totală de peste 500 miliarde de lire sterline. O parte va fi folosită pentru a garanta creditele dintre bănci și a asigura lichiditatea Băncii Centrale.
Printr -un plan ambiț ios guvernul a injectat 12 miliarde lire sterline în banca
ipotecară HBOS și 5 miliarde în Loyds TSB care a preluat pe HBOS după ce statul a salvat -o de la faliment. Este din ce în ce mai clar că numai o măsură globală mai
poate reface încrederea financiar ă a guvernelor din arcul comunitar iar exemplul
Angliei va fi urmat și de alte state de pe ,,Bătrânul Continent”.
La rândul ei Germania alocă 480 de miliarde de euro pentru refacerea
sistemului bancar prin crearea unui fond de recapitalizare care va injecta lichidități

27
în sistemul bancar, de asemenea guvernul încearcă să reducă neîncrederea în
sistemul financiar prin garantarea creditelor.
Autoritățile împreună cu bănci și asiguratori, au pompat 50 miliarde euro
pentru salvarea Hypo Real Estate, al II -lea mare creditor al sectorului ipotecar din
această țară.
Franța la rândul ei alocă și ea o sumă importantă care va ga ranta
împrumuturile cu scopul de a dezgheța creditarea din sistemul ipotecar și cel al
afacerilor. Una din băncile din acest sector a primit ajutor din partea Belgiei și
Luxemburgului pentru a -și mări capitalul.
În Austria guvernul furnizează 100 miliarde de euro pentru întărirea
sistemului bancar din care 85% vor fi folosite pentru garantarea împrumuturilor dintre instituțile bancare.
Criza s -a manifestat în statele din estul Comunității Europene la nivelul
evoluției monedelor locale din cauza slăbirii investițiilor străine din regiune. Leul, zlotul, forintul sau coroana cehă au evoluat în tandem cu tendința oscilatorie a investitorilor în această zonă. Bursele est europene au resimțit și ele căderea cotaților la fel ca cele din restul continentului.
Ca urm are băncile din Europa au fost afectate de criză împreună cu cele din
SUA dar câștigurile lor au rămas relativ stabile asta datorită implicări statelor din țările respective.
De asemenea industria auto a fost lovită în plin de criza financiară, Renault,
Ford, Volkswagen , și chiar BMW sunt doar câțiva dintre marii jucători prinși
nepregătiți.
22
Recesiunea a înrăutățit perspectivele de creștere economică a Europei, a
afectat potențialul de creștere a Produsului Intern Brut, majoritatea studiilor arătând o pier dere între 1,5 și 2% din PIB -ul potențial, băncile au o mai mare
prudențialitate în a acorda credite, iar pe piața muncii șomajul prelungit conduce în general la descurajarea persoanelor care -și caută un loc de muncă.
Totodată, o anticipare negativă privind perspectivele economice ale acestora
poate aduce o scădere a consumului în prezent, iar indicele de încredere al europenilor este într -o scădere vertigin oasă ca în graficul următor (1.4) publicat de
Comisia Europeană printr -un sondaj de opinie efectuat de Direcția Generală de
Afaceri Economice și Financiare (DGECFIN),
aceste anchete permit comparații
între ciclurile economice din diferite țări și au devenit un instrument indispensabil pentru urmărirea evoluției UE și a economiilor din zona euro , precum și monitorizarea dezvoltării economice în țările candidate.

22 www.wall -street.ro, Criza economică va accentua decalajele dintre statele UE

28

Graficul 1.4

Sursa: Comisia Europeană

Produsul Intern Brut al Germaniei, cea mai mare putere a cont inentului, care
a tras dupa ea și celelalte economii, a scăzut cu 0,2%, în timp ce economia Franței
a stagnat î n al doilea trimestru, ceea ce arată că revenirea zonei euro a î ncetinit
considerabil de -a lungul anului, pe fondul inflației slabe și al crizei di n Ucraina.
Dacă rezultatele slabe ale Germaniei din al doilea tr imestru au fost puse pe
seama iernii blânde, care a dus la scăderea produ cției, perspectiva economiei
pentru urmatoarele luni este neclară din cauza impactul pe care sancțiunile impuse
Rusiei î l va avea asupra revenirii zonei euro. De asemenea, zona euro e ste afectata
de ritmul încet de creștere a inflației, potrivit Bloomberg. Banca Centrala a
Germaniei a estimat în iunie creșterea economiei cu 1,9% la sfârșitul lui 2014 și cu 2% în 2015.
De cealaltă parte, ministrul de Finanțe al Franț ei, Michel Sapin, a dec larat că
noile estimări vizeaza o creștere economică de 0,5% la finalul anului 2014, fața de

29
1%, cât anunțase anterior. Totodată, el a precizat că deficitul economic din 2014 va
depasi limita de 4% convenită cu Comisia Europeană .
La aceste date se adaug ă și intrarea î n recesiune a It aliei, ceea ce pune o
presiune ș i mai mare pe Banca Centrala Euro peana (BCE), pentru a lua noi măsuri
pentru stimularea creșterii economice.
Președintele BCE, Mario Draghi, a cerut statelor din zona euro să
implementeze refor me str ucturale, pentru a sprijini creșterea economică, arătând că
țările care au facut deja acest lucru îș i revin mai repede.
Este din ce în ce mai clar că diviziunea nord -sud a zonei euro a devenit o
bombă cu ceas al cărei mecanism a început să ticăie și va mai ticăi fie până va face
bum, fie până va găsi cineva o soluție cu mai multe consumuri și investiții, decât cu austerități și cu strângerea curelei la maximum.
Prin urmare rezolvarea actualei crize cred că ar putea veni prin restabilirea
echilibrului pe piața financiară care ar trebui să fie făcută de cei care au declanșat această perturbație și anume de către băncile centrale prin creșterea graduală a
dobânzilor până la un nivel neutru, aceasta ar face ca speculațiile din piață să nu mai fie așa de atrăgătoare pentru intermediari și investitorii financiari ceea ce ar face depunerile mai avantajoase și implicit existența lichiditățiilor ce vor putea fi
îndreptate către industrie și crearea de noi locuri de muncă.
Deși responsabilitatea primordială pentru gestionarea riscului revine fiecărei
firme în parte, este important ca acestea să conștientizeze faptul că exi stența
lichidității este o problemă de ordin colectiv și trebuie acționat în consecință.

2.3 Criza economico-financiară în Asia -Pacific și America Latină

Dacă în primul deceniu al secolului XXI s-a vorbit foarte pe larg despre
adâncirea procesului de g lobalizare, odată cu anul 2008 un nou subiect – criza
economică mondială – a trecut treptat pe primul plan și se pare că va rămâne pe
termen destul de lung pe această poziție
O problemă cu actuala criză este chiar și numele său negăsit încă, nu ne -am
trezit din ea și continuă să se transforme. De îndată ce -ți dai seama ce este se
transformă în ceva și mai rău, astfel a început pe piața ipotecilor din SUA, pe
atunci se numea Criza Suprime, după aceea a devenit Criza Bancară, apoi Criza Creditelor care s -a transformat în Criza Datoriilor Suverane, și în final Criza
Financiară Globală.
După cum se știe Statele Unite ale americii au tras după ele toate economiile
mondiale inclusiv pe cele din Asia -Pacific cât și a vecinilor din America Latină .
Țările dezvoltate au fost cele mai afectate de această criză, în 2009 PIB -ul
acestora consemnând prima contracție economică din ultimele decenii.
De asemenea, în economiile emergente și în dezvoltare am asistat la un
proces de decelerare economică în primii ani de criză, pe fondul declinului cererii
externe, dar și a blocajului financiar, cu impact nefavorabil pentru fluxurile

30
investiționale ceea ce se reflectă în PIB -ul acestor țări după cum arată graficul
următor (1.5)

Graficul 1.5

Sursa: FMI

După cum se vede nimeni nu scapă de ea, nici chiar economia Chinei care la
finele lui 2011 a înregistrat cea mai scăzută creștere economică de după 2009 în
condițiile în care exporturile sunt în scădere iar autoritățile chineze continuă campania împotriva speculațiilor imobiliare, și PIB -ul a crescut cu 8,7 procente
față de anul precedent.
Scăderea continuă a Chinei, a doua cea mai puternică economie globală
sporește îngrijorările cu privire la stagnarea economiei globale. FMI -ul avertizează
că este posibilă o creștere apro ape de zero în economiile europene, aceasta fiind
principala piață de desfacere a bunurilor chinezești.

31
Dar asta nu e tot în timp ce consumatorii și guvernele din SUA și Europa
încercau cu mai puțin succes să reducă sau cel puțin să stabilizeze datoriile, China
a făcut exact invers. În ultimii cinci ani, a pompat credite de peste 13.000 de
miliarde de dolari în economie, într -un efort de a -și menține rata de creștere până
când economia mondiala se va redresa, scrie Bloomberg.
Boom -ul creditării din China a transformat rapid țara într -una dintre cele mai
îndatorate din rândul celor emergente, potrivit unui raport al Centrului Londonez
de Cercetare în Politica Economică.
În 2013, datoria privată și guvernamentală, cu excepția celei a instituțiilor
financiare, totaliza 217% din produsul intern brut, de la 147% in 2008.
Unii analiști consideră că acest trend al deprecierilor este doar la începutul
său, urmând ca ceea ce este mai rau să vină. Scăderea economică a Chinei este o
problemă globală, de puterea de cumpă rare a Chinei depind în prezent multe
dintre economiile mondiale.
Nu cred că Asia este în mod necesar vulnerabilă la șocurile externe din
Europa, dar nu există nici o îndoială că ne putem confrunta cu efecte adverse, dacă nu putem construi un scut de pro tecție față de criza europeană.
De economia chineză depind țări precum Australia sau Brazilia, acestea din
urmă exportând materii prime necesare industriei chineze.
23
Dar tocmai aceste economii scârțâie la rândul lor, astfel Brazilia se confruntă
la rândul ei cu o criză a locuințelor fără precedent, astfel prețul mediu al unei case a crescut cu aproape 25% în 2011 față de 2010, ajungînd în luxosul Bulevard
Paulista din São Paulo aproape la 4.400 dolari/mp.
Privind pe termen lung, din 1996 și până în 2010, pr ețurile apartamentelor noi
din São Paulo au crescut cu 230% (131% în termeni reali). Prețul s-a mărit puternic
în fiecare an din 1996, cu excepția lui 2007, când prețul a scăzut ușor (cu 1,6%).
Situația din Brazilia nu este foarte diferită de recenta exper iență americană,
spun analiștii îngrijorați. Creditele ipotecare sunt date fără prea multe restricții, mai ales celor care își cumpără prima locuință (în special cei aparținând clasei de jos și de mijloc). Diferența este că în SUA, rata împrumutului ipotec ar era foarte mică,
pe când în Brazilia rata este destul de mare.
În timp ce în Brazilia crește dobânda, mulți analiști financiari își exprimă
îngrijorarea privind posibilitățile creditorilor de a -și mai plăti ratele.
La rândul ei Australia reduce dobânda de referință pentru prima dată ca o
măsură de precauție la semnalul dat de scăderile economice din Europa și China care-i afectează exporturile.
În ultimele saptamani, Brazilia, Turcia și Indonezia fac același lucru, în
anticiparea unei încetiniri economic e globale
Estimările economiștilor au fost împărțite înaintea deciziei Băncii Centrale,
economia australiană fiind considerată mai puternică decât majoritatea economiilor dezvoltate. Aceasta și din cauză că o parte consistentă a creșterii se bazează pe exporturile de cărbune și minereu de fier, ceea ce permite investiții pe termen lung
și menține șomajul scăzut.

23 www.Business24.ro Revista presei de business

32
Pe de altă parte, piața imobiliară este în continuă scădere în ultimele trei
trimestre, deși unii economiști consideră acesta ca fiind un simptom pozitiv, de
anulare a efectelor bubble -ului imobiliar care a afectat întreaga lume, în anii
premergători crizei.
Reducerea dobânzii de referință are efectul încurajării creșterii economice pe
termen scurt, ca urmare a ieftinirii creditelor fiind, totodată, o compensare pentru
efectul deflaționist al scăderii pieței imobiliare.24
Coreea de Sud și cele zece țări din organizația ASEAN au format un fond de
urgență de 120 de miliarde de dolari, în cadrul Inițiativei Chiang Mai, pentru a
evita repetarea crizei din 1997-1998.
Pentru a îmbunătăți protecția față de incertitudinile mondiale, Coreea de Sud a
semnat împreună cu China un acord pentru dublarea valorii de schimb valutar bilateral, după ce a încheiat un acord similar și cu Japonia.
Premierul japonez, Noda a s pus însa că Asia are nevoie de măsuri preventive
suplimentare. Japonia conduce discuțiile privind mijloacele de prevenire a crizei și de introducere, cât mai rapidă, a unor noi măsuri de evitare a acesteia, la nivel regional, a adaugat oficialul japonez.
25
Așadar după cum am văzut Asia a luat cele mai bune decizii prin intermediul
Japoniei care de altfel putem spune că este țara cu cea mai bogată experiență în domeniu, fiind poate cea mai lovită de crize economice de -a lungul istoriei sale
moderne.

24 www.ziare.com, Busines, Criza economică mondială
25 www.incont.ro/internaț ional/asia -se-teme -de-criza -din-zona- euro -țările -din-zonă- și-au-făcut -fond -de-urgență –
de-120-mld-dolari.html

33
CAPITOLUL III :

IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO FINANCIARE ASUPRA
ECONOMIEI ROMÂNIEI

3.1 România în timpul crizei economice

În România înainte de 1990, economia era organizată centralizat, iar deciziile
de producție pentru fiecare întreprindere din economia națională erau luate pe baza unui plan. Într -o astfel de economie, prețurile erau doar simple expresii în monedă
ale unor agregări obținute prin tabelul intrări – ieșiri.
Programele de tranziție la economia de piață de după 1990 au reprezentat un
set de politici imaginate de Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială (BM) și aplicate diferit de numeroasele guverne și erau bazate cel puțin pe trei elemente : liberalizarea prețurilor și comerțului, administrare privată a activelor,
sistem bancar pe două niveluri (banca centrală și bănci comerciale).
Fiecare stat fost comunist a implementat în ritmul propriu acest set de politici,
fără însă să existe o strateg ie construită la nivel național, și care să fie înțeleasă de
opinia publică. În aceste condiții, de fiecare dată când erau luate măsuri de restructurare economică cu implicații de tipul șomajului, apăreau protestele de masă și programul de reforme era aban donat din lipsa unui sprijin public. Am
suferit și continuăm să suferim și astăzi și datorită lipsei unei comunicări adecvate la nivel națonal în privința țintelor pe care ni le propunem să le atingem, a efectelor pe termen lung pentru țară și populație și a căilor de parcurs pentru atingerea unor
astfel de obiective.
Această strategie „doi pași înainte, unul înapoi”, numită „stop and go” are ca
rezultat creșterea costurilor sociale ale reformelor, deoarece restructurările se întind pe perioade de timp mai mari, și împreună cu ele și perioadele de ajustare a disponibilului de locuri de muncă, dar și a salarilor (datorită întârzierii reluăr ii
creșterii productivității muncii).
Așadar ritmului lent al reformelor de după 1990, urmate de succesiuni
repetate la guvernare în care fiecare guvern avea propria strategie de privatizare și dezvoltare a țării a găsit România în plină recesiune economică în 2008 și practic actuala criză s -a suprapus cu cea veche mărind costurile măsurilor luate ulterior.
Astfel începând cu ultimul trimestru din 2008 criza s-a instalat și în România
punând în fața guvernelor de atunci o serie de provocări. Măsurile anticriză luate de guvern prin tăierea salariilor bugetarilor,recalificarea bugetarilor disponibilizați,
programul prima casă, facilități pentru firmele care angajează șomeri, garanții
guvernamentale pentru creditele contactate de IMM -uri, eliminarea impozitul ui
minim de 5%, etc. s- au dovedit încă odată a fi simple baloane de săpun, dar nu
toate măsurile luate au fost chiar așa de rele astfel la patru ani de la declanșare

34
economia României a suferit câteva schimbări majore care au afectat mai toate
domeniile economice importante.
Unele schimbări au provenit din necesitatea de a corecta dezechilibrele
acumulate în anii anteriori. Printre acestea, deficitul de cont curent, ce ajunsese în
2008 la aproximativ 14% din PIB, prețurile din sectorul imobiliar sau de ficit
bugetar. Alte schimbări au fost generate de stimuli externi. Exporturile s -au redus
inițial pe fondul scăderii cererii externe, iar la nivel european s-au luat mai multe
inițiative la care România a participat, totodată existând și schimbări de ordin
inerțial, fără a fi cauzate de măsuri specifice de politică economică.
În România criza a pătruns prin intermediul mai multor canale, acestea având
efecte asupra economiei reale, în special asupra creșterii economice și a pieței
forței de muncă:
comerci al – cererea de export a scăzut pe fondul încetinirii consumului în
țările partenere la export. Totuși, în perioada 2009- 2011 România a înregistrat o
performanță relativ bună pe plan extern, exporturile românești fiind ajutate și de programele de susținere a economiei din țări precum Franța sau Germania.
financiar – fluxurile de capital s -au restrâns, investițiile străine directe au
scăzut puternic
bancar – reducerea creditelor oferite de instituțiile financiare.
Un alt canal care mai poate fi menționat este cel psihologic . Recesiunea a
înrăutățit perspectivele de creștere economică, a afectat potențialul de creștere a Produsului Intern Brut, majoritatea studiilor arătând o pierdere între 1,5 și 2% din PIB-ul potențial, băncile au o mai mare prudențialitate în a acorda credite, iar pe
piața muncii șomajul prelungit conduce în general la descurajarea persoanelor care își caută un loc de muncă. Totodată, o anticipare negativă privind perspectivele economice ale acestora poate duce la o scădere a consumului.
Pe de altă parte sub presiunea unui buget sărăcit de criză și de nevoia de a
plăti pensile și salarile, Guvernul României s- a îndatorat tot mai mult pe parcursul
anilor ceea ce a dus la dublarea datoriei publice conform datelor publicate de Ministerul Finanț elor Publice, astfel de la o datorie publică de 109,1 miliarde lei
echivalentul a 21,6% din PIB la sfârșitul anului 2008, România ajunge să înregistreze o datorie de 193,89 miliarde lei ceea ce reprezintă 37,9% din PIB la 31 decembrie 2010.
Pe fondul crizei Guvernul Boc reduce salarile bugetarilor cu 25% în vara
anului 2010, în plus este eliminat și al 13- lea salariu și alte sporuri ceea ce a dus la
o penalizare inechitabilă a veniturilor în cele din urmă ducând la un exod masiv al medicilor din România, aproximativ 6000 în doi ani, altă măsură luată de creștere a
TVA de la 19% la 24%, deși corectă din punct de vedere macroeconomic a dus la o înăsprire a nivelului de trai a populației, la fel și scăderea ponderi în PIB a
cheltuielilor pentru învățământ, ce rcetare și sănătate coboară România pe poziția
95 din 132 țări cu doar 3,5% din PIB.
Astfel aceste măsuri neinspirate sunt amplificate de o muncă la negru
estimată la peste 20% din piața muncii iar evaziunea fiscală la peste 30%.
26

26 www.Business24.ro/ Revista presei de business

35
În tabelul de mai jos ( 2.2) sunt prezentați mai mulți indicatori economici cu
privire la economia României în doua momente:
1. Sfârșitul trimestrului doi din anul 2008 (luna iunie), practic înaintea
începerii crizei economice globale, criză care a afectat Europa începand cu al
treilea trimestru din 2008.
2. Sfârșitul trimestrului doi 2012, starea economiei românești aflată
înaintea fie unei noi crize economice, fie înaintea mai multor ani de stagnare,
dominați de măsuri necesare reducerii datorilor publice pe plan european, ref orme
structurale și găsirea unor noi piețe de export.

Tabelul 1

Sursa: Hotnews

Astfel conform datelor de mai sus numărul salariaților se află în scădere, indicele
prețurilor crește, la fel și deficitul bugetar, datoria externă pe termen mediu și lung,
precum și alți parametri macroeconomici care arată că țara se află într -o criză
profundă la sfârșitul lui 2012.
Pe dealtă parte valoarea totală a creditelor acordate sectorului privat (lei și
valută) în iunie 2012 erau de 227 miliarde lei.

36
Cea mai mare valoare a creditelor în lei 82,4 miliarde le au fost acordate pe
termen scurt, 33 miliarde lei și pe termen lung 30 miliarde lei, în timp ce cea mai
mare parte a creditelor private în valută 144,6 miliarde lei au fost pe termen lung.
Gospodăriile popu lației aveau împrumuturi în valoare de 105,3 miliarde de lei.
Restanțele populației la sfârșitul lunii iunie erau de 8,3 miliarde lei, pentru 730.000 de persoane care erau îndatorate în proporție de aproximativ 60% din venituri în timp ce depozitele popula ției însumau 191 miliarde lei din care gospodăriile
populației aveau depozite în valoare de 118,9 miliarde lei, în timp ce companiile nefinanciare dețineau depozite de 57,9 miliarde lei
27.
Astfel după anul 2012 și mai exact în 2013 și 2014, România dă semne de
revigorare economică și apar primele semne de regenerare financiară.
Astfel creșterea economică pe anul trecut este de 2,9%, ceea ce respectă
istoricul datelor unei plasări ,,în linie” a rezultatului de final de an cu cel înregistrat
după primele trei trimestre și ne readuce peste punctul de intrare în criză din anul
2008, când se înregistrase nivelul de maxim istoric al PIB. În ultimul sfert al
anului, economia a avansat într -un ritm de 0,5% (valoare ajustată fără corecția cu
numărul de zile lucrătoare) . De remarcat că acest avans a avut loc în condițiile în
care valoarea din trimestrul anterior a fost recalculată în sus de la 1,8% la 2,2%, ceea ce constituie, de departe, cea mai bună performanță din ultimii trei ani după
cum se vade în tabelul 2.
Tabe lul 2
Evoluția PIB trimestrial față de trimestrul precedent, variantă calculată la zi,
ajustată sezonier și exprimată în procent.

Trimestrul I II III IV
2012 +0,1 +1,9 -1,4 +0,2
2013 +1,3 +1,6 +0,9 +1,2
2014 +0,3 -0,6 +2,2 +0,5

Sursa: INS
Ca urmare a revizuirii seriei brute pentru anul 2013, în vederea reconcilierii
datelor trimestriale cu cele anuale semidefinitive, a includerii estimării Produsului
Intern Brut pentru trimestrul patru 2014 în seria trimestrială, seria ajustată sezonier a fost recal culată, indicii de volum fiind revizuiți față de a doua variantă provizorie
a Produsului Intern Brut pentru trimestrul III, 2014, publicată anterior.
Astfel, rezultatele trimestrului unu 2014, comparativ cu trimestrul patru 2013,
au fost revizuite de la 100,8% la 100,3%, cele ale trimestrului doi 2014, comparativ cu trimestrul unu 2014, nu s -au modificat, iar cele ale trimestrului trei
2014, comparativ cu trimestrul anterior, au fost revizuite de la 101,8% la 102,2%.

27 www.hotnews.ro , Dr Andrei Rădulescu , știri-opinii -17137027- economia -mondială -2014 -primul -post -criză, 30
aprilie 2014

37
În raport cu ultimul trimestru al anului precedent, s- a consemnat o creștere de
2,6% pe seria brută și de 2,5% pe seria ajustată sezonier. Astfel, trimestrul al
patrulea și -a consolidat poziția fruntașă în ceea ce privește evoluțiile pe ultimii trei
ani, în timp ce trimestrul al doilea a păstrat trendul de creștere mică dar persistentă,
fără fluctuații majore.
De remarcat că pe seria brută nu s -a mai intervenit decât pentru valoarea din
trimestrul doi 2014, ceea ce arată o stabilizare în aplicarea noii metodologii de
calcul a rezultatelor economiei , după cum se vede în tabelul 3.

Tabelul 3 Evoluția PIB față de același trimestru din anul precedent exprimat în procent,
variantă curentă.

I II III IV Total an
2012 +0,2 +2,1 +0,5 +0,8 0,6
2013 +2,1 +1,4 +4,2 +5,4 +3,4
2014 +4 +1,4 +3,3 +2,6 +2,9
Cumulat pe 3 ani +6,4 +5,2 +7,1 +8,8 +7,0
Sursa: INS

Una peste alta PIB -ul României a avansat cu 7% și a revenit cu ceva mai mult
de un procent peste nivelul maxim atins în 2008.
Practic, abia la șapte ani de la declanșarea crizei economice am recuperat
căderea și ne înscriem apoi pe un trend crescător a producției industriale și a
veniturilor reale ale populației.
28

Tbelul 4

Sursa: INS
Această creștere înregistrată în ultimi doi ani se datorează exporturilor în
creștere și nu a reformelor implementate de guvernele care s -au succedat din 2008
și până în prezent.

3.1.1 Măsuri politice și economice

28 www.capital.ro ,Roberto Mușneci , Situația investițiilor majore în România: rațiune vs emoții . Anul 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Creștere PIB(%) -6,6 -1,1 2,3 0,6 3,4 2,9
Nivelul PIB(2008=100%) 93,4 92,3 94,5 95,1 98,3 101,1

38
De-a lungul crizei România a luat o serie de măsuri politice și economice care
mai decare mai neinspirate.
Începând cu ultimul trimestru al anului 2008 criza s -a propagat și în România
în contextul în care economia țării noastre a înregistrat o creștere nesustenabilă
(7,3% în anul 2008) care a alimentat un deficit de cont curent excesiv de circa
11,6% din PIB în anul 2008.
Politica monetară a BNR
După cum se știe r educerea ratei dobânzii are în vedere creșterea creditării
pentru susținerea inițiativei private și a mediului de afaceri, astfel că în detrimentul
acestei teorii d obânda cheie a BNR a crescut pe parcursul anului 2008, când criza
se manifesta deja pe piețele financiar -bancare internaționale de la 8% pe an la
10,25%, măsur i de relaxare fiind luate abia î n 2009 ceea ce pe termen scurt a
supra încărcat datoriile multor firme ceea ce a dus la numeroase falimente ,conform
graficului (1.6)
Graficul : 1.6

Sursa: BNR

39
Ca și înalte țări, gestionarea boomului economic s- a dovedit a fi dificilă,
politica fiscală a alimentat dezechilibrele prin cheltuirea veniturilor aferente
creșterii suplimentare, ceea ce a condus la deficite fiscale mai mari.
Dacă în anul 2008 se credea că România va rămâne o oază de prosperitate și
că nu va fi afectată de criză, primele luni din 2009 au adus o schimbare de atitudine
și guvernul a apelat la FMI, care a acționat cu profesionalism și rapiditate
Ca urmare a Acordului cu FMI, guvernul a acționat în vederea reducerii
veniturilor salariale ale bugetarilor prin promovarea unei legi unice a salarizării în 2009, urmată de o reducere cu 25% a salariilor bugetarilor în a doua parte a anului 2010 .
Aceste măsuri luate de Guvernul României de reducere a salariilor bugetarilor
cu 25%, implică la rândul lor o serie de riscuri generate de scăderea cererii agregate și a consumului, cu efect asupra reducerii locurilor de muncă, a creșterii
alocațiilor sociale și a reducerii veniturilor bugetare (impozit pe salarii, pe profit,
accize și TVA). Considerații cu privire la mixul de politici fiscale anticriză în
România. Astfel de măsuri de austeritate sunt dezavuate de o serie de specialiști
precum Joseph Stiglitz într -un articol recent publicat în Le Monde „Azi, Europa
vrea un plan coordonat de austeritate. Daca va continua pe acest drum, se îndreaptă
spre dezastru. Știm, după Marea Depresiune din anii '30, că așa ceva nu trebuie făcut. Europa are nevoie de solidaritate, de empatie, și nu de austeritate, care duce
la creșterea șomajului și la accentuarea depresiunii. În SUA, când unul dintre state
este în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toții în aceeași barcă. Viabilitatea proiectului european este amenințată, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate"
Declinul econo miei românești nu poate fi pus în totalitate pe seama crizei
financiare globale, în condițiile în care măsurile fiscale luate în perioada 2009-
2010, nu au făcut decât să accentueze slăbiciunile sistemului economic românesc și
așa zdruncinat de efectele respectivei crize.
Măsurile fiscale luate în anul 2009, cum ar fi introducerea impozitului
forfetar și creșterea contribuțiilor sociale, precum și creșterea în anul 201 0 a cotei
standard de TVA cu cinci puncte procentual, de la 19% la 24% au prejudiciat
activitățile comerciale, crescându -le costurile într -un moment în care mijloacele
financiare erau deja limitate.
Acest lucru a făcut ca firmelor private să le fie tot mai greu să -și revină din
recesiune, numai în doi ani încetându- și activitatea peste 250.000 de IMM-uri,
ceea ce a dus la creșterea șomajului, la scăderea salariului angajaților și implicit la diminuarea consumului.
Pe lângă toate aceste nenorociri creșterea TVA cu cinci puncte procentual de
la 19% la 24% fapt ce a afectat într -o pondere foarte mare și nivelul colectării
veniturilor bugetare după cum arată graficul (1 .7).

40
Graficul : 1.7

Sursa: Ministerul Finanțelor

Mai mult, termenul scurt, numai câteva zile de la data anunțării, în care au
fost aplicate aceste măsuri de creștere a fiscalității, cu nerespectarea perioadei de asimilare de către mediul economic al acestora, a generat probleme grave pentru multe societăți, care au fost nevoite să -și modifice planul de afaceri într -un termen
foarte scurt, sau în multe cazuri să -și reducă activitatea prin reducerea numărului
de comenzi sau contracte, atât pe piața internă, cât și la export.
Cu o scădere la încasări și cea mai mare evaziune la TVA, guvernul a luat, în
2013, decizia scăderii la 9% a Taxei pe Valoarea Adăugată la p âine, făină și grâu.
Cele mai controversate măsuri au fost introducerea accizei suplimentare la
carburant de 7 eurocenți și taxa pe stâlp.
Acestea au fost criticate dur atât de președinete la acea vreme, Traian
Băsescu, cât și de mediul de afaceri.
Această t axa pe stâlp, mai exact impozitul pe construcțiile speciale, care
reprezintă 1,5% la valoarea contabilă brută a tuturor construcțiilor existente în
patrimoniu la data de 31 decembrie a anului anterior, a afectat în special companiile din domeniul energiei, extracției de petrol și gaze, mineritului, telecomunicațiilor sau agriculturii.
„Introducerea impozitului pe construcții speciale a a vut un impact negativ
semnificativ asupra mediului de afaceri, afectând planurile de afaceri ale

41
jucătorilor din mai multe sectoare (telecom, energie, agricultură, imobiliare etc.),
fapt ce s -a văzut și în dinamica investițiilor din mediul privat în primele opt luni
ale anului. Modificarea ratei impozitului pe construcții speciale de la 1,5% la 1%
este o decizie pozitivă, dar insuficientă“29
Guvern ul la rândul lui, sprijinit de FMI, UE și Banca Mondială a luat măsuri
care au contribuit la normalizarea condi țiilor financiare.
Printre aceste măsuri menite să stabilizeze economia și să reia procesul de
creștere economică pot fi enumerate: programul ,,Prima casă”, programul ,,Primul
siloz”, programul,,Bani pentru angajați mai mulți, mai competenți, mai sănătoși” .
În pofida acestor măsuri, condițiile s- au dovedit mai dificile decât s -a
anticipat, a ctivitatea economică a continuat să fie marcată de recesiune, datorită
creșterii interne reduse, cât și revenirii lente în piață a principalilor parteneri
comerciali ai României
De-a lungul anilor, România a înregistrat în mod persistent venituri bugetare
mici, iar în ceea ce privește ponderea veniturilor fiscale în produsul intern brut a fost mult sub media Uniunii Europene sau a Noilor State Membre, perioade îndelungate de timp.
Scăderea PIB -ului a redus veniturile fiscale și a forțat autoritățile să recurgă
la consolidare fiscală. Particularitățile prin care sistemul de fiscalitate din România se diferențiază de cel din Uniunea Europeană sunt reprezentate de veniturile fiscale
și bugetare care în România sunt dependente de veniturile din taxele și impozitele indirecte (TVA, accize, taxe vamale etc.), în comparație cu Uniunea Europeană unde contribuțiile celor trei mari categorii de impozite și taxe (impozite directe,
impozite indirecte și contribuții sociale
De asemenea, Bloomberg scrie că expansiunea econo mică a Româ niei din
ultimii ani ai crizei a fost probabil și impulsionată de exporturi le mai ridicate și de
creșterea bazată pe consumul intern, publicația citează date furnizate de INS
și subliniază că a doua cea mai săracă țară din UE se bazează î n cea mai mare parte
pe expor turile de mașini Renault și Ford , pentru a -și spori creșterea economică ,
pentru a îmbunătăț i nivelul de trai.
30
Ponderea impozitul pe profit în PIB a fost î n conti nuă scădere începând cu
anul 2008 pâna în anul 2010, urmat apoi de o ușoara creștere in anul 2011.
Aceast ă pondere a fost în anul 2008 de 3%, iar în anul 2009 de 2,7%. Cea
mai mare scadere s -a înr egistrat între anii 2009 și 2010 ajungând în 2010 la o
pondere de 2,3% din PIB.
În anul 2011 aceasta a a crescut cu 0,1 puncte procentuale atingând ponderea
de 2,4% din PIB și abia după șapte ani România reușește să recupereze căderea și
să se înscrie pe un trend de creștere a producției și implicit a veniturilor populației
„Dacă analizăm veniturile fiscale din taxe și impozite, fără creșterile de im –
pozite din ultimii ani și fără măsurile temporare, se observă o scădere a veniturilor

29 www.zfr.ro, Mihaelei Mitroi, liderul Departamentului de Consultanță fiscală și juridică al P wC România.
30 www.ziare.com, editor, Florin Necula, 14 noiembrie 2014

42
bugetare ca procent din PIB, explicabilă în mare parte prin creșterea eva ziunii
fiscale“, spune Ionuț Dumi tru, președintele Consiliului Fiscal31.
El estimează evaziunea la circa 16% din PIB conform graficului (1.8)

Graficul : 1.8

Sursa: Ministerul F inanțelor

Ciclul de creștere economică de aproape un deceniu a ascuns dezechilibrele
structurale din bugetul public, iar criza financiară globală care a erupt în 2007 a
avut un impact puternic negativ asupra economiei românești.
În România, impozitul pe profit se situează în rândul statelor membre ale
Uniunii Europene cu cele mai scăzute cote, iar referitor la impozitul pe veniturile persoanelor fizice, România este printre puținele țări care păstrează o cotă unică de
impozitare (16%) alături de Bulgaria, spre deosebire de alte țări din Uniunea
Europeană care au cote de impozitare ce variază de la o situație la alta .

31 www.zfr.ro,interviu luat lui Ionuț ,Dumitru, președintele Consiliului Fiscal , 29 iulie 2014

43
Deci Guvernul din cauza scăderii colectării veniturilor fiscale va fi obligat la
noi taieri de pensii și salarii , pe actuala structura a cheltuielilor bugetare, cum sa
mai vorbesti atunci de majorari?
Deși guvernul României nu a făcut nimic din punct de vedere fiscal și
legislativ în 2013 și 2014 se vede o creștere economică care a atins 2,9% în 2014,
față de 3,5% î n 2013 (valo rile au fost revizuite ulterior ușor î n jos, 2 ,8% și
respectiv, 3,4% ), pe baza unei creșteri semnificative a consumului privat (4,7%),
susținută de majorarea robustă a salariilor, în pofida unor investiț ii subminate de
rata modesta de absorbț ie a fondurilor UE, să nu uităm că aceste investiții au fost
create de companii străine care au venit în România datorită salarilor mici
comparativ cu țara de origine pe deoparte iar această creștere a consumului mai
este susținută și de românii care lucrează în afara țări în UE, deci creșterea
economică este bazată doar pe consum, raportul dintre importuri și exporturi fiind
în continuare inegal (importurile sunt semnificativ mai mari decât exporturile) 32

3.2 Evoluția economiei românești după criză

După cum se vede începând cu 2015 economia mondială începe să crească și
treptat mai toate țările cu pași mici încep să iasă din această criză, acest trend
crescător se observă și la România care după cum am văzut a înregistrat o creștere
economică în anul anterior de 3,4%.
Economia Romaniei a înregistrat o creștere de 3, 9% în 2015, peste estimă rile
anterioare, care indicau un avans de 3, 8%, pe fondul cre șterii puternice a
consumului, stimulat de reducerea TVA la alimente la 9% , potrivit celor mai noi
date publicate de Institutul Național de Statistică (INS).
Cu toate că a majorat rata de creștere, INS a revizuit în scă dere valoarea
produsului intern brut (PIB), la începutul anului 2016 în condițiile în care a coborâ t
puternic deflatorul, indicatorul care măsoara creșterea t uturor prețurilor din
economie.
Valoarea PIB -ului Româ niei din 2015 a fost 71,1 miliarde lei (160 miliarde de
euro), arată datele definitive publicate de INS , comparativ cu 712,83 miliarde le i
(160,4 miliarde de euro) în varianta anterioară.
Valoarea deflatorului PIB din 2015 a fost revizuita în scadere puternică , de la
2,9% la 2,4%, ceea ce explica revizuirile con tradictorii privind rata de creș tere a
economiei și valoarea PIB.
Calculat în moneda europeană, PIB -ul Româ niei de anul trecut, de 160
miliarde de euro, deci "Economia Româ niei a crescut anul trecut mai mult decat se
estimase iniț ial .
Pe partea de formar e a produsului intern brut, creșterea economică a fost
suținută î n 2015 de majorarea consumului populației, cu 5,5% față de anul

32 www.ziare.com, Raport economic al UE: Relansarea creșterii economiei românești î n context r egional , vineri 22
Mai 2015

44
precedent, dar și de formarea brută de capita l fix – un indicator al investițiilor
realizate î n economie – care a avansat cu 8,3%.
În schimb, comerțul exterior a tras î n jos avansul economic, în condițiile î n
care importurile au avansat cu 9,2%, iar exporturile – cu doar 5,4%.
Pe partea de formare a P IB, avansul din 2015 a fost susținut în s pecial de
sectoarele informatică și comunicații, cu o crestere de 9,7% față de 2014, comert
(12,1%), tranzaț ii imobiliar e (9,8%) și construcții (6,8%).
Activitatea din agricultură a scăzut cu 11,8% în 2015, administrația publică –
cu 11%, iar intermedierile financiare – cu 1% fiind singurele sectoare care au
înregistrat scăderi.
În urma acestor evoluții, sectorul i nformatică și comunicații a ajuns să
contribuie cu 5,1%, în 2015, la formrea PIB -ului României, în timp ce agricultura
are o contribuție de doar 4,2%.
Industria r ămane se ctorul cu cea mai mare importanță în PIB, cu o contribuție
de 23,8% în 2015, fiind urm ată de comerț (16,8%), administrație publicî –
invățământ – sănătate – asistență socială (9,9%), tranzacț ii imobiliar e (8,5%) și
construcț ii (5,8%).33
Deci după cum se vede România a î nregistrat a treia cea mai mare creștere
economică din Uniunea Europeana în trimestrul patru din 2015 și sa clasat pe locul
patru în UE.
Astfel s timularea consumului prin reducerea TVA -ului are efect doar pe
termen scurt, nu și pe termen mediu și lung, avertizază analiștii economici din Romania. În plus, scă derea impozitelor a mascat presiunea inflaționistă, aceasta
urmând să revină încet- încet, mai avertizează aceștia. Totuși, în ultimele zile ale lui
2016, Banca Mondiala și -a îmbunătățit estimările privind creșterea economiei
românești în 2016, avansâ nd un procent de 5,1%.
În ultima lună a anului 2016 ,INS a propus o scurtă radiografie a câ torva
indicatori macroeconomici cheie valabili pentru 2016 astfel:
România se bucură î n 2016 de o creștere economică de 5,2% în semestrul I ș i
de 4,9% pe prime le noua luni, arată un documen t oficial al Executivului. Deficitul
bugetar este estimat la pragu l de 0,49% din PIB. Reprezentanții Băncii Mondiale
atrag atenția că în 2017 creșterea economică nu va depăși 3,8%, pentru ca în 2018 avansul economiei româneș ti să se reducă la 3,4%.
Șomajului a scăzut cu 12% în ultimele 10 luni, arată datele raportate de
Institutul National de Statistică. Astfel la sfârș itul lunii septembrie 2016, rata
șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,9%. Rata șomajului la bărbați a
fost cu 1,9 punct e procen tuale mai mare decât la femei. Analiștii economici se
așteaptă la o tendință de scădere a șomajului pe termen mediu. În luna octombrie 2016, rata șomajului arată astfel: 6,6% în râ ndul bărbaților și 4,8% în râ ndul
femeilor. Pentru persoanele adulte (25- 65 de ani), rata șomajului a fost estimat la
4,7% pentru luna octombrie 2016.
INS a dat recent publicității și un raport interesant cu privire la rata sărăciei,
datele fiind însă valabile în perioada ianuarie -decembrie 2015. Potrivit datelor INS,

33 www.business24.ro , marți 20 decembrie 2016

45
din totalul persoanelor ocupa te, cele aflate sub pragul de sără cie au reprezentat
18,8%. Rata să rciei a fost de aproape 6 ori mai mare în reg iunea Nord -Est, de peste
5 ori în regiu nile Sud -Est, Sud -Vest Oltenia și Sud -Muntenia decât î n reg iunea
Bucuresti-Ilfo v. Pentru măsurarea sărăciei, INS ia î n calcul ra portul dintre
veniturile populației cel mai bine plătite și cea de la baza salariului î ncasat,
indicatorul Pareto (80/20) ceea ce înseamnă că 80% din efecte provin din 20%
din cauze și coeficientul Gini care este o măsură a dispersiei statistice folosită
pentru a reprezenta distribuția veniturilor populației unei națiuni, dar mai ales
pentru a reprezenta disproporția în distribuirea veniturilor sau averilor, fiind un
indice al inegalității, e stimată pe b aza venit urilor totale disponibile și scazâ nd
contravaloarea consumului din resurse proprii, rata saraciei relative a fost î n anul
2015 de 25,4%.

Tabelul 5

Sursa : INS

În valori absolute, INS arată că numarul săracilor corespunză tor acestei rate a
fost de 5,05 milioane de româ ni. Peste unul din patru locuitori ai României trăia
într-o gospodărie ale că rei venituri erau mai mici decat pragul stabilit la nivelul de
60% din mediana veniturilor disponibile pe adult -echivalent. Cea mai înaltă
incidență a sărăciei s -a înregistrat în râ ndul copiilor și tinerilor în vârstă de până la
18 ani. Mai exact, aproape două cincimi dintre aceștia s-au aflat sub pragul de
sărăcie. Starea de sărăcie în această perioadă s -a accentuat puternic și la tinerii cu
vârste între 18 – 24 ani, în 2015 ajungâ nd să afecteze mai mul t de o treime dintre ei.
Populația vârstnică (65 ani și peste) este afectată într -o măsură mai redusa de
sărăcie (aproape o persoană din 5 dintre aceș tia), nivelul ratei fiind infe rior mediei
pe ansamblul populației. Datele oficiale mai arată că rata sărăciei în rândul
vârstnicilor a crescut în perioada 2012 -2015, cu 4,9 puncte procentuale după cum
se vede î n graficul (1.9).

46
Graficul 1.9

Sursa : INS

În intervalul ianuarie – septembrie 2016, volumul cifre i de afaceri din
comerțul cu amă nuntul (cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete) a
crescut față de perioada similară din 2015 cu 15,5%, mai arată INS. Avansul a fost susținut atât de creșterea consumului în rândul produselor alimentare, băuturi și
tutun (+19,6%), cât ș i de consumul pentru produsele nealimentare care a crescut cu
15,3% sau de carburant (+11,3%).
Câștigul salarial mediu nominal net, pe total țară, a fost de 2094 lei, în
creștere față de luna precedentă cu 18 lei (+0,9%). Valorile cel e mai mici ale
salariilor s -au înregistrat în industria hotelira ș i a restaurant elor (1265 lei). De
asemenea, câștigurile nete au depășit 2.200 lei în București și în trei județe ale țării, respectiv Ilfov, Cluj și Timiș. Câștigurile salariale includ atâ t salariile, cât ș i
bonusurile sau tichetele de oric e tip pe care le primesc angajații. Pensia medie
lunară a fost de 943 lei, mai mare cu 0,3% față de trimestrul pre cedent, iar raportul
dintre numă rul mediu de pensionari, de asigurari sociale de stat și cel al salariaț ilor
a fost de 9 la 10.

47
Rata anuală a inflației a ajuns, î n octombrie 2016, la -0,4%, se arată î n cele
mai recent e date oferite de BNR. Mugur Isă rescu, Guvernatorul BNR precizează că
inflația va ramâne în teritoriu negativ în acest an, dar va intra pe un trend ascendent
la începutul anul ui 2017, traiectorie ce reflectă , printre altele, epuizarea efectelor
tranzitorii ale reducerilor cotei standard a TVA. Pentru 2017, BNR a prognozat o
rata a inflației de 2,1%.34

3.2.1 Impactul creșterii economice pe plan social

Oare chiar ar trebui să ne mândrim? Ne servește la ceva această creștere?
Cred că este cazul să ne trezim la realitate ș i să analiză m nepoliticianist recordul de
creștere pe care România l -a inregistrat în ultim ii doi ani și pe care s -ar putea să -l
înregistreze și în acest an.
Analiza corectă a creșterii economice, așa după cum se face în ță rile
dezvoltate, pleacă de la scopul pe care îl are procesul creș terii economiei prin
indicatorul PIB. Ac est scop este transformarea creșterii economice în dezvoltare
economică, adică transf ormarea surplusului de valoare într -un potenț ial mai mare
de sat isfacere a nevoilor populaț iei.
Preluarea ad literam a cifrei de creștere fără analiza efectelor materiale,
educaț ionale, culturale, ambientale etc. pe care această cifră statistică le are asupra
stării gener ale a națiunii nu este corectă .
Problema aprecierii ritmului creșterii e conomice apare astfel ca o relație
dintre creșterea economică pe de o parte ș i dezvoltare pe de alta parte sau, altfel
spus, dintre mecanismul de funcționare al modelului neoliberal ș i scopul acestui
model.
Mecanism ul îl constituie creșterea economică iar scopul, bunăstarea
populaț iei printr -o dezvoltare la nivel economic ș i social. Dezvoltarea, din prisma
conceptului economic, presupune o evolutie mai extinsă și ma i profunda a
mediului economic și social decâ t simpla creștere economică, cu obiective precise
și o perspectivă directă asupra stă rii generale a națiunii î n viito r.
Încă din perioa da anilor 1970 s -a recunoscut că există o contradicție între
creșterea economică exprimată prin dinamica PIB ș i structura distr ibuirii acestuia
pe categorii și grupe de populație, aducând în prim plan problema inegalităților î n
urma lipse i de conexiune dintre dinamica PIB ș i condi țiile de viata ale cetăț enilor.
La această contradicț ie s-a mai ad ăugat și cea dintre dinamica PIB ș i
deteriorarea condițiilor de mediu. Știința economică occidentală a demonstrat că
reducerea evaluării stă rii ec onomiei doar la indicatorii creș terii economice nu este
edificatoare pentru aprecierea succesului sau insuccesului politicilor economice.

34 www.zfr.ro , Anul 2016, din perspectiva unor indicatori macroeconomici cheie , 7 decembrie 2016

48
Există , fără îndoială, dovada incapacității ritmului creș terii e conomice de a
reflecta inegalitățile existente î n repar tizarea ve niturilor, fapt considerat esențial în
explicarea marilor decalaje și contradicții de natură sociala prin accelerarea
trendului de stratificare a categoriilor populaț iei.
Inegalitatea distribuirii ve niturilor a fost tema principală a raportului
prezentat de catre ,,Comisia pentru evaluarea performanțelor economice ș i a
progresului social" condusă de către Joseph Stiglitz, înființată în 2008 de către
Nicolas Sarkozy. Î n preambulul raportului se spunea: ,,În urma faptului că nu se
ține seama de existența unor mari inegalități î n distribuirea veniturilor apar e un
paradox, acela al unei creșteri e conomice statistice nereflectată în cresterea r eală a
standardului general de viață ".
România reprezintă un caz intere sant din punctul de vedere al mândriei
sonor afișate de către guvernanț i pentru rezultatele politicilor economice pe care le –
au implementat. Realitatea ar trebui să -i determine să î nlocuiasca mândria cu
căința căci discrepanța dintre creșterea economică și dezvoltare a devenit în
Româ nia una dintre cele mai pregnante caracteristici ale politicii ec onomice și ale
stării naț iunii.
La sfârșitul anului 2016 se lă uda cu una dintre cele mai înalte rate ale
creșterii î n ansamb lul Uniunii Europene dar această creștere oglindește existența
unor importante nerealizări și neajunsuri. În condițiile creșterii PIB, adică a
creșterii economice, anul 2016 (ca și anii precedenți de creștere economică ) tinde
să consolideze procesul de cantonare a României în zona subdezvoltă rii față de
standardele europene.
În contrast cu un PIB în ascensiune, indicatorii generali de stare a națiunii
sunt paradoxal tot în ascensiune deși ar fi fost normal să scadă . Astfe l, România
ocupa locul unu (în cel mai bun caz locul doi) în UE la indicatori ca: venitul pe cap
de locuitor, mortalitatea infantilî, absenteismul școlar, consumul de săpun,
detergenți și pastă de dinț i, dezvoltarea infrastr ucturii rutiere, de canalizare și
informatică, reapariț ia unor boli eradicate din secolul trecut (tuberculoza,
rahitismul), consumul cultural (că rti, spectacole, muzee), num ar de medici, paturi
de spital și studenți la mia de locuitori.
Drumul României de la creștere economică la dezvoltare este barat de
inegalitatea distribuirii veniturilor dar nu prin politici s ociale discriminatorii ci, pur
și simplu, prin fraudă ăi corupție ca urmare a funcționă rii economiei noastre ,,de
piață " pe baza rel țiilor de clientelism politic.
Acest parcurs al transfer ului efectelor pozitive ale creșterii economice a supra
procesului de dezvoltare și modernizare este obstrucționat și de prevalenț a
principiilor electorale asupra celor pragmatico economice ale politicii

49
guvernamentale prin reducerea ponderii in vestitiilor în scopul creș terii electorale a
ponderii, nejus tificate de nivelul productivității, al salariilor și ajutoarelor sociale.35
Astfel dacă ne uităm la creșterea din anul tr ecut adică 2016 de 5,1 %
observăm ca 3% din creștere sunt investiții străine a căror dividende se
impozitează în țara de proveniență a acestor firme, 1% reprezintă bani trimiși de
românii care lucrează în străinătate deci acest procent se reflectă în consum iar 1%
sunt investiții cu capital autohton, aceasta fiind cauza principală de ce creșterea
economică din ultimul timp nu se reflectă în nivelul de trai al populației și implicit
în salar ii.

3.2.2Riscurile actuale asupra economiei naționale

Pe plan intern riscul u nui deficit bugetar în creștere, din cauza majoră rii
salariilor bugetarilor ș i reduce rii taxelor, care trebuie finanțat cu împrumuturi tot
mai scumpe, dar ș i o presiune mai mare pe leu – acestea vor fi principalele
provocări cu care guvernul României se va confrunta in 2017 .
Însa de la 1 ianuarie 2017 intră în vigoare noi măsuri de relaxare fiscală ,
printre ca re eliminarea taxei pe construcții speciale, a supraaccizei pe car buranți,
precum și reducerea cotei standard a TVA de la 20 la 19% în total 102 taxe .
Aceste măsuri de relaxare fiscală reprezintă cea mai mare provocare pentru
anul 2017, avertizează analiș tii.
,,Au fost făcute multe promisiuni î n acest final de an. Pe baza a ceea ce știm
în acest moment, dacă se păstrează toate măsurile legiferate și cele care vor intra î n
vigoare de la 1 ianuarie 2017, avem un scenariu pentru un deficit bugetar de 3,5-
3,6% din PIB pentru 2017", a declarat, pentru News.ro, presedintele Con siliului
Fiscal, Ionuț Dumitru.
Analiza Băncii Germane de Investiții Berenberg se bazează pe o estimare a
creșterii economice în 2017 de 4,4% . Aceasta este una dintre cele mai optimiste
făcute de altcineva decât de Comisia Națională de Prognoză (CNP), c are a calculat
un avans de 5,2%, exact acela pe care Guvernul și -a construit bugetul.
Optimismul Guvernului se poate dovedi o capcană la care s -a expus de bună
voie în cazul cel mai probabil că estimarea sa nu se va adeveri. Deja restul lumii se
așteaptă l a o creștere (mult) mai mică de 5,2%.
Comisia Europeană estimează o creștere economică de 3,9% în 2017 și
un deficit bugetar de 3,2%, potrivit prognozei de toamnă . Fondul Monetar
Internațional a prognozat o creștere de 3,8%, iar Banca Mondială de 3,7%, ca și
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Erste Group se

35 www.ziare.com, Mircea Coș ea, La ce serveste creșterea economică? , Vineri, 08 Ianuarie 2016

50
oprește la o creștere PIB de 4,3% în 2017 și de 2,8% în 2018, iar Economist
Intelligence Unit (EIU) la 3,6%.
Nici chiar BNR nu a ajuns la o estimare de 5%, ci se așteaptă la o creștere
economică între 4% și 5% pe 2017. Guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu,
a ținut să precizeze că diferența față de prognoza CNP provine dintr -o modelare
macroeconomică diferită și că prognoza instituției sale nu ar avea relevanță „cu
const rucția bugetară”.36
Alți analiști economici anticipează, de asemenea, că deficitul bugetar al
României va depăși în 2017 plafonul de 3% din PIB impus pent ru statele din
Uniunea Europeană, după ce bugetul a încheia t 2016 cu un deficit sub nivelul
programat.
În stadiul actual al ciclului de creștere economică, chiar ș i un deficit bugetar
de 3% din PIB ar fi prea mult, în special ținând cont de tendința de creștere a
costurilor de finanț are pe plan mondial, estimează ș eful Consiliului Fiscal.
Această tendința este deja evidentă în România, unde Ministerul Finanîțelor
are probleme tot mai mari în a se finanța de pe piațî, respingând toate ofertele de
finanț are la patru dintre licitatiile de titluri de stat din ultimele luni.
În plus, la licitaț iile la care ofert ele au fost acceptate, dobânzile oferite
băncilor de catre statul roman au crescut rapid în primele doua luni ale lui 2017,
arată datele privind licitaț iile publicate de Banca N aționala a Româ niei .
Și populația sau firmele din Româ nia u rmează același tren d crescător în
materie de împrumuturi în următoarea perioadă, după ce, î n ultimul an, au
beneficiat de cele mai mici dobâ nzi din istorie pentru împrumuturile î n lei.
Indicatorul Robor la 3 luni, în funcție de care se calculează dobâ nzile la cele
mai multe credite în lei, a urcat în ianuarie până la 0,85% pe an, nivel m axim atins
în ultimele luni, de la 0,82% pe fondul creșterii dobâ nzilor la titlurile de stat.
Pe plan extern un alt risc pentru România este ieșirea capitalurilor străine.
După alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite, din l una
noiembrie a acestui an, a căpă tat contur o tendință de migrație a capitalurilor
dinspre piețele emergente, așa cum este considerată și Româ nia, spre cele
dezvoltate.
,,Deja americanii se așteaptă la trei creșteri ale dobânzii de referință operate
de Federal Reserve î n 2017. Vedem o presiune pe costurile de finanțare în
România, ală turi de o depre ciere a cursului valutar. Există o migrație a capitalului
dinspre piețele emergente către cele dezvoltate, în special că tre SUA", a spus
presedintele Con siliului Fiscal, Ionuț Dumitru pentru News.ro.

36 www.cursdeguvernare.ro, Riscurile României din pe rspectiva investitorilor străin, într -o analiză a bănci germane
de investiții Berenberg de Adrian N Ionescu 12.2. 2017

51
Aceste tendinț e vor avea ca rezultat o presiune mai mare asupra leului
româ nesc, care a pierdut deja teren î n raport cu principalele valute.
Moneda româneasca a ajuns, în ultima ședință înainte de Crăciun, la o
cotație minimă a ultimelor șase luni în raport cu moneda unică europeană , de
4,5309 lei/euro, după ce a atins niveluri minime istorice în raport cu dolarul
american.
,,Cursul EUR/RON a fluctuat în intervalul 4,4987-4,5218 la BNR în
noiembrie, continuând tendința de creștere din octombrie, pe fondul majorării
costurilor de finanțare î n economia mondială, cu impact asupra direcției fluxurilor
de capital adresate economiilor emergente, dar și a per cepției ridicate de risc
privind politica economică pe plan intern dupa alegerile generale din decembrie", a
declarat economistul- sef al Bancii Transilvania, Andre i Rădulescu.
Totuși, ș eful Consiliului Fiscal anticipează că există șanse pentru o evoluție
stabilă a leului anul viitor, dacă investițiile străine și absorbț ia de fonduri europene
vor compensa migraț ia de capital.
,,În cazul cursului valutar, există o presiune de depreciere reprezentată de
evoluț ia dolarului american, dar care ar trebui să fie a tenuată de noi intrări de
capital, de investițiile străine și de creșterea absorbț iei de fonduri europene. Vedem
o evoluție stabilă, totuși, a leului î n 2017, î n raport cu euro, la un nivel estimat la
4,45 – 4,5 lei", afirmă Ionuț Dumitru pentru același se it News.ro.
Economistul- șef al ING Bank, Ciprian Dascălu, estimează un nivel max im
de 4,54 lei pentru un euro, în condițiil e în care leul este subevaluat.
,,Ne așteptă m ca EUR/RO N să ramâna în intervalul 4,38 -4,54 cel puțin î n
prima parte a anului 2017, cu o tendință ușoară de apreciere, pe fondul unei ușoare
subevaluări a monedei românești și a creșterii ratelor de dobânda la leu, și să
încheie anul în jur de 4,35 lei/euro", a coment at Dască lu, pentru News.ro.
Analiștii spun că această evoluție a cursului va depinde și de politica de
dobâ nzi a BNR, care ar putea fi forțată să majoreze rata de politică monetara î n
2017, de la nivelul minim istoric actual, de 1,75%, pentru a urca dobânzile pe pița
românească, miș care care a r creș te atractivitatea leului.
O as tfel de măsură ar avea ca efect, însă, și noi scumpiri ale împrumutu rilor
acordate statului, populației și firmelor.37
La toate aceste necazuri se adaugă și anticipata ieșire a Marii Britani din UE
care deja încă din 2016 a avut efecte negtive asupra econom iei întregii Europe și
implicit și asupra economiei noastre.

37 www.ziare.com, Cele mai mari riscuri pentru România în 2017: Atenție la deficit, împrumuturi și leu!, 25
Decembrie 2016,

52
Aceast iminent divorț exprimă un sindrom mai larg în Uniune față de elite, a
accentuat o stare de neliniște și mari incertitudini. Pe acest fond are loc
ascensiunea formațiunilor politice eurosceptice, care neagă proiectul european.

53

CONCLUZII :

La aproape un deceniu de când criza creditelor „subprime“ a împins SUA în
recesiune financiară, americanii încep să se îndatoreze din nou de data aceasta
creditarea a luat o nouă întruchipare schimbând apetitul americanilor de la
imobiliare la mașini astfel Statele Unite se transformă din ,,Țara tuturor
posibilităților ” în ,,Țara tuturor datoriilor ” pe care după cum se vede criza nu i -a
potolit, dar ș i de data aceasta un cuvânt de natură să sperie iese în evidență:
„subprime“, adică împru muturi date unor oameni sau companii cu risc ridicat de
dafault.
Această creditare auto subprime a atras multă atenție în ultimul timp, mai
ales instituțiilor creditoare aflate la începutul afacerii. Piața a fost inundată de
companii de finanțare auto înce pătoare care încearcă să acapareze o felie cât mai
mare din afacere, inlusiv prin coborârea stan dardelor de creditare , care c a și în
cazul neinspiratelor credite ipotecar e subprime, creditele auto subprime sunt
împachetate în obligațiuni (asset -backed se curities, ABS) pentru a fi vândute
investitorilor – cei care finanțează firmele de credite auto.
În acest fel crește emblematica industrie auto americană, cu datorii, une le
subprime. Producă torii de autovehicule speră ca anul acesta să livreze peste 17
milioane de unități, ceea ce ar fi o premieră începând cu 2001. Întrebarea este cât
de jos pot coborî standardele de creditare astfel încât castelul de nisip să nu se
prăbu șească .
Unii analiști sunt îngrijora ți că această datorie reprezintă o amenințare pe
termen lung la adresa cheltuielilor de consum ale unui segment important de
populație și după cum știm economia americană are ca motor principal tocmai
consumul.
Ritmul le nt de reambursare a datoriilor a determinat agențiile de rating
Moody’s și Fitch să pună o parte din aceste credite sub observație și de aici până la
o nouă contracție economică nu mai e decât un pas.38
Nici europenii nu au învățat nimic și se aruncă cu capul înainte investind
milioane în economia americană care deocamdată duduie , de aici pâna la o nouă
contracție economică nu mai este decât o chestiune de timp până vor importa o
nouă recesiune care se anunță mult mai gravă decât precedenta.
Astfel s e pare că această ultimă criză ar fi trebuit să genere ze și o nevoie de
schimbare a opticii de guvernare în întraga lume , a politicilor economice și a
așteptărilor din partea clasei politice. În același timp, este nevoie de schimbarea de

38 www.Zfr.ro , Bogdan Cojocaru, 19 august 2016

54
mentalității și atitu dinii ale fiecărui cetățean în parte care presupune acceptarea
comportamentelor raționale privind consumul raportat la venitul câștigat, a
necesității economisirii pentru protejarea pensiilor, a parcurgerii de programe profesionale și de stagii de pregătire continuă pentru creșterea productivități i
muncii, ca premisă a creșterilor salariale.
Criza poate să însemne trecerea la o nouă etapa de maturizare econo mică și
socială a tuturor, ea mai poate însemna înțelegerea faptului că dacă nu producem
pentru acoperirea într -o proporție cât mai ridicată a consumului, îndatorarea pentru
plata importului, a pensiilor și a salariilor din sistemul bugetar ne va costa generații întregi de sacrificiu, emigrarea forței de muncă competente și competitive,
scoaterea la mezat a resurselor naturale încă aflate în proprietate publică și nu în
ultimul rând cedarea dreptului de contro l asupra surselor bugetare.
Cred că toate aceste analiz e ar trebui să se concretizeze î n scenar ii
alternative aplicate pe ce trebuie să facă Româ nia.
Poate că ar trebui să ne aplecă m mai mult pe elementele comune câ t mai
multor scenarii, cum ar fi stabilitatea macroeconomică.
Să ne gândim că este posibil ca această ultimă criză să reizbucnească (puțin
probabilă în 2017, dar extrem de probabilă în intervalul 2018- 2020)
Cum gestionăm noi, româ nii, “treaba” asta? C e scenarii de “avarie” avem?
Atât intern cat ș i extern. Cine le gândește ș i cine ni le spune?
Vom intra superîndatorați ( să gândim îndatora rea ca sarcină pe buget, care
va înghiții toată creșterea economică, nu ca procent din PIB) și cu deficite
nesustenabile (așa cum este gândita strategia fiscal bugetară totul va fi roz , cu
deficite mari în urmatorii doi ani ș i cu o amel iorare chiar î n mom entul reizbucnirii
următoarei crize economice bazate pe o proiecție care nu ia în c alul nici criza
politic o-economică globală abia încheiată dar nici urmatoarea recesiune care
inevitabil o să vină cu o înveșunare și mai mare ca precedentele care după cum se
vede o să ne prindă iarăși nepregătiți și istoria se va repeta fiindcă nu am învățat
nimic.

55

BIBLIOGRAFIE:

o Acad. Mugur Isărescu, Cicluri Economice…, Lucrare de disertație, Buc urești,
18 octombrie 2013, pag. 2
o Adrian Vasilescu, Comunicări științifice BNR, 2010
o Bordo, Michael D, „The Lender of Last Resort: Alternative Views and
Historical Experience", Federal Reserve Bank of Richmond Economic Review
76 (1990), pag. 18 -29
o Conf. Univ. Dr. Răzvan Șerbu-Risc și incertitudine în economia globală, Cap.
1.3 Abordarea economică a certitudinii și riscului, Lucian Blaga 2008, note de
curs, pag.30
o Constantin Popescu: Creșterea care sărăcește , Editura Tribuna Economică,
București, 2003, pag 76
o Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, 1975, pag.149,
pag.211
o George Haralambie, Economie teoretică și aplicată, Editura economică, 2010, pag. 67
o Juglar Clement , Crizele comerciale și revenirea lor periodică în Franța,
Anglia și SUA, a II -a ediție , Ed. Guillaum, Paris, 1889, pag.86
o Keynes J M, Teoria generală a folosiri mâini de lucru, a dobânzii și a banilor,
Ed. Științifică, București, 1970, pag.48
o Lijphart, Arend, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în
treizeci și șase de țări, Editura Polirom, Iași, 2000, pag.217
o Philip Stepens, Financial Times, 9 octombrie 2008, pag.6
o Prof. Univ. Dr. Nicolae Dănilă, Dezvoltare strategică sau ajustări frecvente,
Prezentări și interviuri, 19.03.2010
o Sergiu Tămaș, Dimensiunea geoeconomică a crizei globale,Editura
Economică,București,2010, pag.113
o Stiglitz, Joseph, În cădere liberă: America, piața liberă și prăbușirea economiei
mondiale , București: Publica 2010, pag.127, pag.274, pag.436

56
o www.business24.ro, marți 20 decembrie 2016
o www.b usiness24.ro Revista presei de business
o www.capital.ro,Roberto Mușneci, Situația investițiilor majore în România:
rațiune vs emoții
o www. comunicare.ro A. Bârgoianu, Examenul Schengen.,În căutarea sferei
publice europene, București, 2011
o www.cursdeguvernare.ro, Riscurile României din perspectiva investitorilor
străin, într -o analiză a bănci germane de investiții Berenberg de Adrian N
Ionescu 12.2. 2017
o www.evz.ro/criza-economică-mondială -între -istorie -și-evoluție
o www.hotnews.ro, Dr Andrei Rădulescu, știri-opinii -17137027 -economia-
mondială -2014 -primul- post-criză, 30 aprilie 2014
o www.incont.ro/internațional/asia-se -teme -de-criza -din-zona -euro -țările -din-
zonă -și-au-făcut- fond-de -urgență- de-120-mld-dolari.html
o www.scrigroup.com/afaceri/economie/CICLURILE -ECONOMICE
o www.wall -street.ro, Criza economică va accentua decalajele dintre statele UE
o www.zfr.ro, Anul 2016, din perspectiva unor indicatori macroeconomici cheie,
7 decembrie 2016
o www.Zfr.ro, Bogdan Cojocaru, 19 august 2016
o www.zfr.ro,interviu luat lui Ionuț,Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, 29
iulie 2014
o www.zfr.ro, Mihaelei Mitroi, liderul Departamentului de Consultanță fiscală și
juridică al PwC România
o www.ziare.com, Busines, Criza economică mondială
o www.ziare.com, Cele mai mari riscuri pentr u România în 2017: Atenție la
deficit, împrumuturi și leu!, 25 Decembrie 2016,
o www.ziare.com/economie/criza -economică -mondială/ar -putea- fi-china -cauza –
urmatorului- dezastru -financiar -global
o www.ziare.com, editor, Florin Necula, 14 noiembrie 2014
o www.ziare.com, Mircea Coșea, La ce serveste creșterea economică?, Vineri, 08
Ianuarie 2016
o www.ziare.com, Raport economic al UE: Relansarea creșterii economiei românești în context regional, vineri 22 Mai 2015