SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ [631636]

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA
DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Cioroiu Silviu Gabriel

Student: [anonimizat] 2018 –

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN DISTROFIA MUSCULARĂ BECKER

Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Cioroiu Silviu Gabriel

Student: [anonimizat] 2018 –

3

Introducere
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….
2

Ipoteza cercetării
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….
2

Motivul alegerii temei
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………..
2

Actualitatea temei
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………
2

Actualitatea temei ………………………….. ………………………….. …….
Error! Bookmark not defined.

Scopul și sarcinile cercetării
………………………….. ………………………….. ………………………….. ….
3

Obiectivele cercetării
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….
3

Capitolul I – Fundamentarea teoretică a lucrării

………………………….. ………………………….. ……..
6

I.1 Caracteristicile generale ale distrofiei musculare ………………………….. ………………………. 6
I.2 Fiziopatologia distrofiei m usculare ………………………….. ………………………….. ………………. 7
I.3 Fazele distrofiei musculare ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
I.4 Epidemiologia distrofiei musculare ………………………….. ………………………….. …………….. 14
I.5 Particularitățile kinetoterapiei în distrofia musculară ………………………….. …………….. 16
I.5.1 Kinetoterapia în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
1.5.2 Kinetoterapia în străinătate ………………………….. ………………………….. ………………………… 22

4
Introducere
Ipoteza cercetării
Se dorește amelioararea stării de sănătate prin întârzierea bolii și prevenirea posibilelor viitoare
complicații, găsind cele mai eficiente programe recuperatorii specifice și nespecifice , integrarea
pacientului î n societate, educarea familiei pentru asigu rarea unui confort sporit și inducerea unui aport
semnificativ de încredere și satisfacție de sine .
Se presupune că dacă pacientul își acceptă condiția actuală și nu refuză să participe la programul
de kinetoterapie, efectele nocive vor întârzia și se va obține un progres de fortă musculară și de mobilitate
articulară.
Motivul alegerii temei
Prin intermediul acestei lucrări se vor prezenta aspectele importante care țin de cunoașterea
afecțiunii, tratarea și prevenirea complicațiilor la pacientul cu distrof ie musculară de tip Becker . Se
urmărește încetinirea bolii prin intermediul procedeelor de kinetoterapie și al terapiilor complementare
precum masajul și terapia ocupațională.
S-a dorit abordarea acestei teme deoarece este o afecțiune rară (incidența fiind de 3 -6 cazuri la un
milion de nou nascuți) , programele kinetice fiind limitate sau puțin cunoscute .[Corcheș , 2015, pag. 12].
Lucrarea este efectuată pe un pacient în vârstă de 13 ani care este diagnosticat, pe lângă această
distrofie, cu obezitate si hipercorticism .
Pacientul in cauză a inceput programul de recuperare medicală acum aproximativ 6 ani cu
exerciții de kinetoterapie: exerciții de tipul “hold -relax” , mobilizări articulare pasive, masaj terapeutic și
de drenaj limfatic.
Avansarea rapidă a bolii combinată cu celelalte disfuncții din corp si cu refuzarea anumitor
procedee recuperatorii au făcut ca pacientul sa fie imobilizat la pat și să poată mișca pe o amplitudine
destul de mică segmentele membrele superioare, inferioare și capul. Terapia ocupațională are un rol
foarte important in menținerea unei bune mobilități articulare ale degetelor mâinii, adolescentul in cauză
petrecându -și destul timp tastând la calculator, jucându -se la consola “x -box” și desenând.
Ca idee finală, scopul acestei lucrări este acela de a ajuta alți terapeuți care întâmp ină probleme
în recuperarea stării de sănătate a unor cazuri similare.

5
Actualitatea temei
Termenul “distrofie musculară” (DM) descrie un grup de tulburări genetice primare ale
mușchil or care adesea au un feno tip clinic distinct si diferit ș i care apar cu diverse complicatii
patologice. [Katharine, 2001, pag. 3].
Distrofiile musculare sunt afecțiuni cauzate de deficitul de proteina distrofină, cea care este
responsabilă de apariția bolii.
“Cele mai importante distrofinopatii sunt distr ofia musculară progre sivă Duchenne(DMD) și
distrofia musculară progresiv ă Becker(DMB). În literatura de specialitate sunt descris e și fenotipuri
intermediare de DMD cu semne cl inice ușoare și DMB cu evoluție severă .” [Corcheș , 2015, pag. 6].
Cazul de față prezintă urmatoarele complicații: obezitate și hipercorticism indus medicamentos,
ceea ce face ca recuperarea să fie semnificativ încetinită.
Scopul cercetării și sarcinile cercetării
Prin intermediul lucrării s -a dorit a se oferii tuturor celor interesați posibilitatea documentării
despre distrofia musculară de tip Becker și a programelor de kinetoterapie prezente , care, dacă sunt
aplicate corespunzător, se pot obține progr ese semnificativ e, mai ales dacă relația kinetoterapeut -pacient
este una de respect reciproc iar subiecții sunt cooperativi .
Sarcinile acestei lucrări constau în realizarea unui progres semnificativ și vizibil al subiectului
prin intermediul tratamentului recuperatoriu (în special gimnastică medicală si masaj terapeutic). Se
dorește sporirea randamentului si relevarea unor teste care favorizează ameliorarea stării de sănătate.
Toate aceste date se vor trece in graficele de evoluție a pacientului.
Obiectivele cercetării:
– documentarea științifică;
– stabilirea programelor kinetice;
– efectuarea program ului de recuperare pe o perioadă definită;
– prezentarea si interpretarea datelor obținute in urma cercetării;
– formularea concluziilor;
– redactarea lucrării.

6

Capitolul I
Fundamentarea teoretică si metodică a cercetării
I.1 Caracteristicile generale ale distrofiei musculare
Prima referință datează din 1830 și apartine domnului Charles Bell. Acesta a scris un eseu despre
o afecțiune care cauzează slăbiciune progresivă la băieți . Peste 6 ani, în 1936, s-a raportat de către Conte
și Gioja cazul a doi frați cu slăbiciune progresivă începută la vârsta de 10 ani. Acești băieți au dezvoltat
mai târziu slăbiciuni generalizate și hipertrofia unor multiple grupe de mușchi, acum fiind știute ca și
caracteristic ile formei ușoare ale distrofiei musculare Becker. La vremea respectivă mulți au crezut că
aceștia descriu simptomele tuberculozei . Cei doi nu au primit recunoașterea pentru descoperirea lor.
În 1852, Meryon a studiat detaliat o familie cu 4 băieți, toți afectați de schimbări semnificative
ale mușchilor, dar fara vreo anomalie la nivelul sistemului nerv -os, analizat la necropsie. Meryon a
sugerat că afecțiunea a fost declanșată de un defec t al sarcolemei și a presupus că boala se transmite
genetic de la f emei și sunt afectate doar persoanele de sex masculin.
În 1868, Guillaume Duchenne a dat un raport complet cu 13 pacienți cu afecțiunea, pe care a
numit -o “paralizie musculară pseudo -hipertrofică”. Pentru ca Duchenne avea deja o reputație extrem de
bună p entru munca lui în folosirea curentului electric în strimularea mușchilor și a nervilor, una dintre
cele mai severe forme de distrofie musculară, Duchenne, acum îi poartă numele. [apărut septembrie 2017,
https://emedicine.medscape.com/article/1259041 -overview#a2 ].
Distrofia musculară Becker a fost prezentată în anul 1955 de către Becker și Kiener ca fiind
diferită de cea Duchenn e prin gradul distinct al manifestărilor clinice. Ca epidemiologie, este de 3 ori
mai rară decât distrofinopatia Duchenne, având o incidență de aproximativ 4 -5 la un milion de nou
născuți. [Corcheș, 2015, pag. 12] .
Indiferent de tipul de afecțiune muscula ră degenerativă, pacientul trebuie ajutat , încă de la
diagnosticarea bolii , de către kineto terapeut prin programe de reabilitare, pentru a preveni complicațiile.
Prelungirea mobilității articulare și a forței musculare contribuie la o calitate bună a vieții. [Robănescu,
2015, pag. 23] .
Sistemul muscular la om este format din mușchi, aceștia fiind organele active ale mișcării.
Musculatura somatică este alcătuită din țes ut muscular striat.

7
Mușchiul scheletic este format dintr -o parte mai voluminuasă , reprezentând corpul mușchiului și
două extremități numite tendoane care au țesut fibros în structura lor. Tendonul care se inseră pe osul fix
reprezintă tendonul de origine, iar tendonul de inserție este cel care se prinde de osul mobil.
Vascularizația mu șchiului este una bogată datorită ramurilo r musculare ale arterelor care î nsoțes c
muschiul. Acestea se despart î n arteriole care străpung septurile conjunctive și hrăne sc mușchiul cu sâ nge
încărcat cu oxid de carbon și substanțe nutritive. Sângele cu monoxid de carbon este colectat de venele
omonime arterelor. [Niculescu, 2009, pag. 85].
Proprietățile mușchilor sunt contractibilitatea, excitabilitatea, elasticitatea, extensibilitatea si
tonusul muscular, cea din urmă reprezentând o stare de tensiune permanentă, el fiind de natură reflexă.
[Niculescu, 2009, pag.111] .
Proprietatea mușchilor de a se contracta , funcție prin care își micșorează lungimea, realizează
mișcarea. Deși mușchiul s triat se contractă în mod voluntar cu forță și viteză mare, obosește repede.
Filamentele de actină se glisează activ printre cele de miozină, dezvoltând o tensiune intramusculară.
[Cioroiu, 2006, pag. 73].
Excitabilitatea se manifestă prin generarea potențialului de acțiune ca răspuns la acțiunea
stimulilor.
Elasticitatea se caracterizează prin deformarea mușchiului prin intermediul unei forțe, revenind
pasiv la forma de repaus dupa ce forța încetează să mai acționeze.
Extensibilitatea reprezintă proprietatea mușchilor de a se alungi pasiv, asupra lor acționând o
forță exterioară. Fibrele conjunctive și elastice din mușchi stau la baza acestui proces. [Ymed , apărut
decembrie 2012, http://www.ymed.ro/proprietatile -muschilor/ ].
Toate aceste proprietăți ale mușchiului sunt semnificativ afectate de către di strofiile musculare
degenerative, fiind necesară intervenția kinetoterapeutică .
I.2 Fiziopatologia distrofiei musculare
Distrofiile musculare sunt afectiuni X -linkate cauzate de degradarea proteinei distrofină .
Distrofinopatiile cele mai întâlnite sunt distrofia musculară Duchenne și distrofia musculară Becker. De
asemenea, există și forme mai puțin severe precum miopatia izolată de cvadriceps. Aceasta nu afectează
musculatura centurilor. [Corcheș, 2015, pag.6] .

8
În zilele noastre, mai mult de 2000 de mutații la nivelul mușchilor au fost indentificate la
persoanele cu distrofii musculare Duchenne și B ecker. Pe lângă slăbiciune musculară progresivă, aceste
mutații cauzează și cardiomiopatie dilatată. Multe mutații ște rg părți din gena distrofinei, iar alte mutații
dublează părți ale genei sau schimbă un număr mic de nucleotide în genă.
Celulele scheletului și ale mușchiului cardiac, fără suficientă proteină distrofină functio nală, se
distrug cu cât mușchii se contractă și se relaxează repetat, în timp. Celulele lezate mor cu timpul, cauzând
slăbiciune musculară și probleme cardiace, aceste cauze fiind des întâlnite în distrofiile musculare
progresive. [apărut octombrie 2017 , https://ghr.nlm.nih.gov/gene/DMD#conditions ].
Distrofia musculară Duchenne este caracterizată de slăbiciune musculară progresivă care
începe în jurul vârstei de 3 -5. Mușchii proximali sunt mai afectați decat cei distali. Moartea este cauzată,
de obicei, din cauza insuf icienței respiratorii, apărând î n a treia decadă a vieții.
Întâi sunt afectați mușchii centurii pelvine, apoi urmează cei ai centurii scapulare și ai membrelor
superioare. Mușchii extensori ai gâtului si cei mici ai mâinii nu sunt afectați, în timp ce musculatura
facială este afectată pe final, în stadiul avansat al bo lii.
Distrofia musculară Becker este mult mai eterogenă în fenotipul clinic. Uneori , pacienții pot
continua să meargă la 50 -60 de ani. Aceștia se confruntă uneori cu crampe muscular e și slăbiciune
semnificativă. Are un debut mai tardiv, dar evoluția este , de obicei, mai lentă, deci speranța de viată este
mai mare. Studiul cantitativ al distrofinei indică valori de peste 20%, reprezentând un element sigur de
diagnostic . [Beggs, 1991, pag.54].

Figura 1 – Cauzele distrofiei musculare Becker
[https://www.haikudeck.com/becker -muscular -dystrophy -education -presentation –
cAxVcsWASm#slide1 , accesat 7.11.2017].

9
Semnel e sunt următoarele: slă biciune î n zona centurilor scapulo -humerale și pelvine. Pentru a
compensa, pacientul va călca legănân du-se, asemenea mersului unei gâște, va călca pe vârfurile
piciorului sau va scoate în evidență abdomenul.
Sistemul nervos nu are de suferit. Persoanele suferinde au raportant însă crampe musculare, fiind
manifestarea deteriorării mușchilor. Mușchii respiratorii stau puternici mult timp dar se slăbesc cu timpul,
făcând respirația foarte dificilă. Acumularea sec rețiilor din tractul respirator fac respirația și mai dificilă .
Această distrofie prezintă efecte negative și asupra creierului, pacientul suferind de dizabilități de
cogniție, pierderi de memorie și de abilități motorii. De asemenea, persoana poate avea ș i un
comportament emoțional instabil. Uneori pacienții sunt suspectați chiar și de schizofrenie.
Un bărbat nu poate transmite gena fiului său, dar va putea sa o transmită fiicelor. Acestea vor
avea copii iar boala va continua să se răspândească, gena ou va avea mutație iar boala va începe. [Adams,
apărut 2015 , https://www.haikudeck.com/becker -muscular -dystrophy -education -presentation –
cAxVcsWASm ].
Cele două distrofii sunt alelice deoarece gena pentru distrofină este afectată, însă greutatea genei
diferă la DMB, fiind mai mică(componenta calitativă). Studiile ADN demonstrează că în boala Becker
deleția exonilor diferă de cea din DMD , exonii situați l a sfârșitul genei fiind eradicați.
Distrofi a musculară congenitală are debutul precoce, chiar din primul an de viață. Se axează pe
hipotonie și pe deficitul muscular predominant proximal. Distrofina este prezentă la biopsia musculară.
Creatinkinaza crește moderat.
Distrofia musculară Emery -Draifuss se caracterizează prin lipsa pseudohipe rtrofiei gambelor,
CK crește ușor, mușchii biceps și triceps sural sunt interesați , iar contracturile sunt adesea întâlnite la cot
și la genunchi. Se evidențiază anomalii ale genelor ce codifică emerina și lamina prin intermediul testelor
genetice.
Distrofia facio -scapulo -humerală este caracterizată prin necrozarea fibrelor musculare și
înlocuirea lor cu țesut conjunctiv și adipos, având un debut mai tardiv. Afectează inițial musculatura
facială, coboară spre centura scapulară, apoi afectează mușchii porțiunii anterioare a gambei. Mușchiul
cardiac nu este afectat, CK este normală, de obicei, iar distrofina este prezentă. [Corcheș, 2015, pag . 12].
Obezitatea este o mare problemă în zilele noastre, aproximativ 1 din 3 persoane fiind
supraponderală sau obeză. Aceasta este principala cauză a mortalității manifestată prin diabetul zaharat,

10
bolile cardiovasculare si afectarea articulară, aceste s emne fiind prezente la persoanele cu surplus de țesut
adipos.
Îngrijorător este faptul că, potrivit studiilor, 400 000 de copii supraponderali se adaugă anual
celor peste 14 milioane de persoane deja suferinde numai în Uniunea Europeană. Rata obezității , în
Europa, atinge pragul de 27% la bărbați și de 38% în cazul femeilor. Obezitatea infantilă atinge cote
record cu trecerea timpului. Cele mai frecvente cauze sunt alimentația necorespunzătoare(mâncarea
procesată de tip fast food asociată cu băuturi carb ogazoase) și înlocuirea practicării sportului în aer liber
cu petrecutul timpului la calculator și la televizor. De aceea, familia trebuie educată (unde este necesar)
de către kinetoterapeut să schimbe alimentația copilului cu preparate bogate în minerale ș i vitamine și să
îl îndrume către un sport benefic pentru sănătatea fizică și mentală. [Balint, 2006, pag. 7].
Scoliozele
Scoliozele apar adesea la copii cu distrofinopatii datorită pozițiilor vicioase impuse de afecțiune.
Acestea se caracterizează prin deformarea coloanei vertebrale în plan frontal și cu rotație de corpi
vertebrali. Gibozitatea coloanei dă denumirea direcției scoliozei.
Gradul scoliozelor dă gravitatea. Scoliozele ușoare au sub 30 de grade, cele medii au intre 30 și
50 de grade, iar cele grave au peste 50 de grade. La distrofia musculară Becker scolioza nu este neapărat
prezentă și diferă ca gravitate de la caz la caz.
Kinetoterapia izolată nu ajută la corectarea posturii. Eficiența crește odată cu purtarea corsetului
când se vorbește de scolioze sub 50 de grade și cu operație când scolioza are peste 50 de grade.
Ca obiective ale kinetoterapiei avem:
1. Combaterea durer ii;
2. Corectarea poziției coloanei vertebrale;
3. Creșterea mobilității coloanei vertebrale;
4. Tonifierea mușchilor abdominali și paravertebrali;
5. Îmbunătățirea capacității pulmonare.
Dacă scoliozele sunt de natură juvenilă, obiectivele și purtat ul corsetului vor fi atent urmărite pe
perioada creșterii, până ce scolioza se stabilizează. [Sbenghe, 1987, 533 -534].

11
Amelioararea posturii se face prin posturile fixe menținune , cu rol corector și hipercorector din
poziții de decubit dorsal, ventral, la teral, șezând și din ortostatism. Posturile sunt menținute în pauzele
programului de gimnastică medicală, după program, cât și după scoaterea corsetului.
Proteina distrofină este o proteină structurală importantă care se găsește în musculatura striată.
Această proteină conectează citoscheletul fibrei musculare la matricea extracelulară alcatuită din
glicoproteine precum colagenul. Este o proteină citoplasmatică care menține stabilitatea mecanică a
mușchiului stri at. Lipsa ei face ca celulele să fie fragile și predispuse la distrugere. Rezultatul acestei
distru geri este reprezentat de o lipsă permanentă de calciu din sarcolemă. Țesutul muscular distrus este
înlocuit progresiv de țesut gras și cicatricial. [KHANACADEMY, apărut 2017 ,
https://www.khanacademy.org/test -prep/mcat/biological -sciences -practice/biological -sciences -practice-
tut/e/inherited -disorders –duchenne -muscular -dystrophy ].

Figura 2 – Ruperea distrofinei
[http://motivateyou.com.au/which -protein -supplement -is-best/ , accesat 7.11.2017] .

12
Hipercorticismul sau sindromul Cushing reprezintă adenomul hipofizar secretat de glandele
corticosuprarenale și ilustrează un tablou clinic cu următoarele particularități:
-adipozitate facio -cervico -tronculară;
-vergeturi;
-echimoze spontane;
-scăderea f orței musculare;
-osteoporoză care provoacă în timp dureri osoase și fracturi.
Pacientul asupra căruia se execută studiul de caz suferă de hipercorticism indus medicamentos,
această complicație accentuând agravarea bolii și făcând ca programul de kinetot erapie să fie prelungit.
[Zaharia, https://www.scribd.com/presentation/119759252/HIPERCORTICISMUL -1].
Glucocorticoizii reprezintă singura medicație la momentul actual care încetinește declinul de
putere și declinul funcțional al mușchilor în distrofiile musculare, în special la distrofiile musculare
Becker și Duchenne. Se reduce semnificativ riscul scoliozelor și se stabil izează funcția pulmonară.
În literatura de specialitate, scopul terapiei cu glucocorticoizi la copilul imobilizat este să
minimalizeze complicațiile respiratorii, cardiace și ortopedice. Dacă aceste complicații există, riscul
apariției efectelor adverse c rește. Trebuie ales cu grijă momentul începerii tratamentului și monitorizat
permanent pacientul pentru eventualele viitoare probleme.
În cazul subiectului de licență, hipercorticismul s-a indus medicamentos, după administrarea în
doze mari a steroizilor.
Începerea tratamentului cu glucocorticoizi nu este recomandată copiilor care câștigă îndemânări
motorii, mai ales când aceștia au vârsta sub 2 ani.
Tratamentul post -ambulatoriu cu glucocorticoizi este recomandat de mulți experți pentru a se
putea menține forța musculară a membrului superior, a reduce progresul scoliozelor și a întârzia declinul
funcției cardiace și a celei respiratorii. [Bushby, 2010, pag. 7 -9].
Prelungirea terapiei cu glucocorticoizi poate avea un efect nociv asupra glandelor endocrine.
Dacă tratamentul este aplicat pentru o perioadă scurtă, se poate renunța instantaneu. În caz contrar,
tratamentul trebuie să se reducă progresiv pentru a nu afecta funcțiile importante ale corpului. [Gupta,
2008, pag.1043].

13
I.3 Fazele distrofiei musculare
Distrofia musculară degenerativă, în special cea Becker, suferă modificări cu trecerea timpului.
Specialiștii cunosc stadiile cheie ale dezvoltării bolii. Pe baza acestor etape, doctorii recomandă îngrijirea
particularizată. Ac eastă stadializare este necesară pentru a ști la ce trebuie să se aștepte kinetoterapeutul
și cum trebuie acesta să își c onceapă programul recuperatoriu .
Faza presimptomatică este prima fază în distr ofiile musculare, majoritatea bă ieților nefiind
diagnost icați. Copii încep să întâmpine probleme de vorbit și mers(în forme subtile), adesea trecând
neobservate.
Faza ambulatorie timpurie se evidențiază prin semnele clasice ale distrofiilor musculare
Duchenne și Becker reprezentate prin manevra Gowers(copii afectați se sprijină cu mâinile pe coapse
atunci când se ridică de jos, au mer sul legănat sau merg pe vârfuri).

Figura 3 – Manevra Gowers
[http://sknt.tk/?img=http://translarna.co.uk/wp -content/uploads/2016/10/Gowers -Manoeuvre –
Illustration -2017.jpg , accesat 9.11.2017 ].
De obicei, procesul de diagnosticare este în curs de desfă șurare la primele două stadii. Specialiștii
efectuează teste specifice pentru identificarea mutațiilor ce au loc în genă și lucrează la identificarea
modificărilor în ADN.

14
Faza ambulatorie târzie apare cu dificultatea pacientului de a urca scările și de a se ridica de
jos. Trebuie moni torizate cu grijă funcți a respirator ie și funcția cardiac ă pentru a anticipa complicațiile.
Ecocardiograma trebuie făcută anual dupa vârsta de 9 ani. Pe baza acesteia doctorul va recomanda sau
nu o intervenție specifică.
Faza non -ambulatorie timpurie este faza când băiatul începe să resimtă probleme respiratorii
din cauza independenței în mers și are nevoie de procedee de drenaj pentru a facilita tușitul.
Faza non -ambulatorie târzie reprezintă ultima fază și se caracterizează prin probleme mari în
menține rea unei posturi corecte și a funcției membrelor superioare . Funcția cardiacă și funcția
respiratorie sunt grav afectate. [Bushby, 2010, pag.3 -5].
I.4 Epidemiologia distrofiei musculare
Prin cunoasterea temeinică a cauzelor și a distribuției distrofiilor musculare, se dorește aplicarea
corectă a programelor de recuperare medicală, a profilaxiei și evidențierea unor legi de prevenire a altor
complicații. În acest capitol se vor evidenția a specte legate de producerea bolii, respectiv factorii
epidemiologici principali și secundari. Se abordează și tema repartiției distrofiei musculare pe diverse
zone geografice.
Scopul diagnosticului, încă din Grecia clasică, cand a fost introdus conceptul, dorește să aducă o
bază pentru prognostic și pentru prescripția regimului de administrare. Prognosticul lămurește pacientul
și familia ce trebuie făcut pe viitor, rămânând scopul principal al medicinei . [Bushby, 2001, pag.9] .
Distrofia musculară dezvoltă o mutație intr -una dintre cele cateva mii de gene care programează
proteinele, ele fiind indispensabile pentru integritatea mușchilor. Celulele corpului nu lucrează corect
când o proteină este alterată sau este produsă într -un procentaj insuficient(uneor i lipsind complet). Multe
dintre cauze sunt reprezentate de mutații genetice spontane , ele fiind ereditare(gena se tra nsmite la
generațiile viitoare). [NIH, revizualizat decembrie , 2016,
https://espanol.ninds.nih.gov/trastornos/distrofia_muscular.htm ].
Un diagnostic provizoriu poate fi adesea făcut prin considerarea informației genetice, patologia
mușchiului și studiile proteinei distrofină.
Diagnosticarea distrofiilor musc ulare Becker și Duchenne poate adesea să se bazeze pe ereditate,
vârsta declansării ș i examinarea clinică. Testul genetic folosind amplificarea legăturilor multiple este un
test preliminar folositor care detectează deleția sau duplicarea exonilor. Dacă tes tul iese negativ, se cere
o biopsie musculară pentru studiul proteinelor. Secvențierea distrofinei poate fi cerută pentru a determina

15
mutațiile care nu pot fi detectate cu alte teste. Aproximativ doua treimi dintre femeile care au un fiu cu
distrofie muscu lară Duchenne poartă mutația. Testele genetice sunt necesare femeilor care prezintă riscul
de a naște fii afectați de distrofinopatii pentu a vedea dacă este prezentă sau nu mutația în ADN . [Waddell,
2012, pag.273 -274].
Testele de laborator trebuie să fie amănunțite și la intrervale regulate de timp pentru pacient. Pe
baza acestor teste se poate da un diagnostic clar după care specialistul în recuperare iși poate începe
programul de kinetoterapie.
Chiar și în cele mai bune centre de diagnostic, stabil irea unei cauze genetice pentru distrofia
musculară este posibilă numai în procent de aproximativ 90%. Motivul este acela că multe gene ale
distrofiei musculare rămân neidentificate. [Waddell, 2012, pag,271].
De evidențiat faptul că o asociere cu miopatia cardiacă a fost întâlnită la multe forme de distrofie.
În cazul distrofiilor musculare Becker și Emery -Dreifuss, cardiomiopatia asociată poate fi principala
caracteristică, poate mai importantă ca slăbiciunea musculară. [Emery, 2001, pag.689 -691]
Electro miograma este o metodă importantă pentru stabilirea naturii miopatice a distrofiei și
pentru excluderea cauzelor neurogenice ale slăbiciunii musculare, inclusiv distrugerea nervului periferic.
Pentru că este o tehnică invazivă, devine din ce în ce mai puți n favorită în investigarea copiilor, dar încă
are un rol important în diagnosticul bolilor la adulți.
Această tehnică este folositoare pentru a arăta caracteristicile negative ale bolii care pot produce
cataractă, defecte de funcționare cardiacă, cardiomiopatie, impotență și diabet, precum și miotonie și
slăbiciune musculară.
Imagistica prin rezonantă magnetrică a fost folosită un timp îndelungat pentru a ajuta
diagno sticul miopatiilor inflamatorii, dar este foarte folositoare și î n alte afecțiuni neuromusculare. Este
capabilă să definească tiparul mușchiului implicat mai precis decât examinarea clinică. IRM a mușchilor
combinată cu informația clinică detaliată și cu a nalizele biochimice sunt acum folosite pentru a crește
randamentul testelor.
IMR musculară poate , de asemenea , să analizeze un mușchi apropiat la biopsie, fiind vizați
mușchii afectați de boală dar care sunt atrofiați într -un procent mic. [Waddell, 2012, pag, 269-270].
Nivelul mioglobinelor este crescut în sânge și în urină când fibra musculară se degradează. De
aceea, se recomandă efectuarea regulată a testelor biochimice ale sângelui la perioade regulate de timp.

16
Se mai vorbește de o metodă nouă, în curs de cercetare, reprezentată de terapia genică și constă
în introducerea intramusculară afectată a unor mioblaști sănătoși care se unesc între ei și sintetizează
distrofina pentru a reface mușchiul afectat. Primele e xperimente pe om au avut lo c în jurul anului 1990,
însă rezultatele nu s -au ridicat la cerințele așteptărilor. [Chele, 2013, pag.257] .
I.5 Particularitățile kinetoterapiei în distrofia musculară
Se poate afirma că recuperarea medicală, și anume kineto terapia, are un rol crucial în î ncetinirea
evoluției distrofiei musculare. Pacientul trebuie să se integreze în societate și să îți păstreze anumite
deprinderi și abilități motrice pentru a se putea face față activităților de zi cu zi.
Programul de kinetoter apie trebuie să se înceapă cât mai timpuriu la toate distrofiile pentru ca
pacientul să poată avea o viață activă și să evite mobilizarea la pat. Regimul de exerciții se introduce
treptat, scopurile principale fiind prevenirea rigidizării articulațiilor, î n special cele ale centurii scapulare
și ale centurii pelvine, cât și a menține mușchii corpului într -o formă optimă.
Cu cât avansează boala, kinetoterapeutul trebuie să sprijine mereu pacientul și să ajute la
conceperea unor strategii pentru adaptarea la mediu. Dacă pacientul acuză probleme de rigidizare a
încheieturilor, se va apela specialistul în ortopedie. [Bushby, 2010, pag.4].
Studi ile arată că exercițiile active asistate și cele active cu rezistență sunt necesare să fie prezente
în programele de kinetoterapie. Prin acestea se dorește menținerea forței musculare la nivelul
articulațiilor șoldului și umărului. Acest tip de exerciții poate să prevină agravarea deformărilor
ortopedice ale hiperlordozei, rot ația de pelvis și flexia/abducți a membrelor care au contractur i. În ciuda
efectuării exercițiilor active, unii pacienți au nevoie de benzi kinetice, echipamente ortotice și chiar de
intervenții chirurgicale datorită a vansării deformării pelvisului și a equinului. Regimu l de exerciții trebuie
monitorizat clinic prin urmărirea dezvoltării crampelor la nivelul picioarelor, în timp ce măsurători
biochimice ale miogloburiei și creatinuriei sunt realizate.
De asemenea, exercițiile active asistate și exercițiie cu rezistență m ențin stabilitatea
hemodinamică și evită decompensarea hemodinamică a imobilității și a cardiomiopatiei. [apărut aprilie,
2016, https://emedicine.medscape.com/article/313515 -treatment ].
Medicul poate, de asemenea, să recomande pacientului cu distrofie musculară Becker în fazele
intermediare și avansate să folosească măsuri de sprijin precum bastoanele sau scaunele cu rotile pentru
a evita accidentările.

17
Rolul posturării în distrofia musculară
Posturarea nu numai la pacienții cu distrofie musculară, cât și la cei cu alte afecțiuni, are un rol
important, acela fiind de a impune unor părți din corp sau a corpului în întregime atitudini de corectare
sau de evitare a unor poziții vicioas e sau, pur și simplu, de a facilita un proces fiziologic. Posturarea
variază ca durată, dar trebuie repetată cu perseverență, pentru a obține rezultatul dorit. Există două mari
tipuri de posturări: cele corective și cele de facilitare. Cele mai utilizate sunt posturările corective, adesea
fiind recomandate preventiv în bolile cu evoluție previzibilă. Acest tip de posturare se adresează numai
părților moi ale corpului. Se recoman dă ca posturarea să se aplice în apă caldă sau să urmeze după
încălzirea țesutului. Unii specialiști spun că posturările corective au cea mai mare eficiență noaptea,
pentru a păstra amplitudinile de mișcare obținute ziua, prin efectuarea gimnasticii medica le.
Posturile de facilitare, în schimb, ajută la facilitarea proceselor fiziologice care sunt perturbate de
boală. Acestea sunt reprezentate de posturările de drenaj(limfatic, biliar), posturi declive sau
antideclive(blocarea circulației de întoarcere), posturi de facilitare(respiratorie, cardiacă). [Mârza, 2012,
pag.19 -20].
Masajul
Este parte importantă din recuperarea medicală și reprezintă o prelucare metodică a mușchilor
prin anumite procedee manuale sau instrumentale bine stabilite în diverse scop uri: de relaxare, terapeutic,
igienic sau de întreținere. Masajul la sportivi este particularizat și are scop de stimulare înainte de efort
și de relaxare/stimulare post sau intraefort.
Masajul în distrofia musculară are ca scorp integrarea segmentelor af ectate în schema corporală
generală. Are efecte stimulante, relaxante și decongestive. Masajul stimulant cuprinde manevre scurte cu
intensitate care crește progresiv. Zona vizată este reprezentată de mușchii hipotrofici și neantrenați,
încercându -se “model area” mușchiului în forma sa.
Este recomandat ca aplicarea masajului să fie făcută doar după examinarea medicului, acesta
stabilind diagnosticul corect al bolii. Kinetoterapeutul va avea grijă la particularitățile pacientului, pe
baza lor alcătuindu -și procedeele de masaj si metodica de aplicare a acestora.
Procedeele principale folosite au o ordine bine definită și sunt reprezentate de:
-netezirea : metodă principală cu care se începe și se termină masajul, având rol de încălzire a
țesutului muscular, pr egătind “terenul” pentru procedeele următoare. Ritmul crește treptat la începutul
masajului și scade progresiv pe finalul acestuia;

18
-fricțiunea: constă în presiunea țesutului muscular subcutanat, în limita elasticității proprii. Se
execută cu palma, pumnu l, cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală;
-frământatul: constă în prinderea țesuturilor profunde, ridicarea și stoarcerea lor prin comprimare
sau presiune pe plan ul profund. Are rol de a preveni atrofia musculară, cât și de stimulare proprio ceptivă :
-tapotamentul: reprezintă aplicarea unor lovituri ușoare ale țesutului muscular. Se poate executa
cu diferite părți ale mâinii sau cu antebrațul. Este un p rocedeu eficient în tratarea atrofiei musculare;
-vibrațiile: se execută prin mișcări oscilatorii pe loc sau cu deplasare laterală. Au rolul de a excita
sistemul nervos central, dar și efect estetic, reducând țesutul adipos. [Cordun, 1999, 268 -276].
Aplicarea frecventă a masajului are efecte tonifante și previne încordarea musculară. Aceste
efecte pot fi urmărite cu ușurință la suprafața corpului, totodată, fiind mai greu de urmărit și de controlat
la profunzime, acolo unde acționează funcțiile mari ale corpului. [Cioroiu, 2010, pag. 12 -13].
Ortopedie și protezare
Acest domeniu dev ine din ce în ce mai eficient cu trecerea timpului. Tehnologia a avansat și a
dat șansa pacienților să simplifice viața de zi cu zi. Laboratoarele de fabricare pot fi specializate pe
anumite servicii sau pot să ofere o linie completă de servicii. Aceste la boratoare trebuie să presteze
servicii de calitate pentru a rămâne în competiție. Aplicarea tehnologiei moderne grăbește producția și
reduce costurile. Rezultatul final se va remarca printr -o calitate superioară și un cost decent. Tehnicile
de aplicare a o rtezelor și protezelor trebuie știute nu numai de specialiști, cât și de persoanele care aplică
programe și teste de recuperare medicală pentru ca pacienții să fie tratați în siguranță. [ Wilson, 1977,
pag. 1 -3].
Terapia ocupațională
Această terapie pune accent pe patologia psihică, cu toate că principalul scop este acela de
refacere a mobilității sub aspectele de amplitudine articulară, coordonare și abilitate, forță și rezistență
musculară.
Ergoterapia este folosită intens în multe țări, devenind o adevărată specialitate. Se consideră că
pacienții cu deficiențe motorii severe sau/și cu handicap, trebuie să beneficieze de terapie ocupațională
o bună parte din procesul de recuperare.
Terapia ocupațională leagă recuperarea medicală d e cea socio -profesională. Diferența dintre ele
este aceea că recuperarea medicală se axează mai mult pe tehnicile de reeducare ale funcțiilor motorii

19
afectate, pe cand terapia socio -profesională vizează integrarea sau reintegrarea pacientului în societate și
găsirea drumului către profesia cea mai potrivită. [Sbenghe, 1987, pag.239 -241]
În cazul pacientului cu distrofie musculară Becker, asistarea este obligatorie. El trebuie încurajat
permanent de cei apropiați, iar familia trebuie să stie mereu în ce stare se află acesta, deoarece apar
modificări în activitatea pacientului. Aceste modificări depind de particularitățile fiecărui bolnav în parte:
perioada impusă de tratamentul medical, componenta psihică a bolnavului, gradul de inacțiun e, etc.
Inactivitatea, în cazul bolnavilor cronici, întârzie însănătoșirea și se ajunge la dispariția capacității de
muncă și de autoservire. [Bălteanu, 2004, pag.43] .
Metoda Kab at
Reprezintă stimularea proprioceptiv ă prin metode de facilitare a ră spunsu lui mecanismului
neuromuscular. Metoda introduce ca element facilitator propriocept iv toate schemele globale de miș care.
Datorită tehnicilor de facilitare neuroproprioceptivă implicate în procesul de recuperare, se depășeste
granițele unui exercițiu, deven ind “metoda Kabat”. Există câte două diagonale de mișcare pentru fiecare
segment al corp ului, având, totodată, câte două scheme antagoniste: una pe mișcarea de flexie, cealaltă
fiind pe mișcarea de extensie.
Schemele sunt reprezentate de o mișcare a membrului în diagonală și în spirală care cuprinde trei
componente:
1. flexie/extensie;
2. abducție/adducție;
3. rotație internă/externă.
Fiecare schemă are la bază o “componentă musculară principală” alcatuită dintr -un anumit număr
de mușchi învecinați și care realizează mișcările specifice schemei respective. De obicei, mișcările se
execută pe amplitudinea maximă de mișcare, exceptând anumite situații speciale, când mișcarea se
execută pe amplitudine mică.
Schemele Kabat sunt de 4 tipuri:
-pasive(execut ate de către kinetoterapeut);
-active(mișcarea este liberă, rezistența lipsește);
-activo -pasive(mișcarea este liberă, dar îndrumată de kinetoterapeut);

20
-active cu rezistență(rol de creștere a forței musculare, cu sau fără momente de contracție
izometrică în timpul executării actului). [Sbenghe, 1987, pag.219 -225].
Rolul tehnicilor de facilitare neuroproprioceptivă în diagonalele Kabat
Tehnicile de facilitare neuroproprioceptivă au rolul de a ușura, î ncuraja sau acc elera raspunsul
motor voluntar. P ropriocep torii din mușchi, tendoane și oase se stimulează.
Sherrington definea conceptele de facilitare și de inhibiție și afirma faptul că stimulii care ajung
la motoneuronii spinali determină un număr limitat de neuroni, indiferent că aceștia provin de la perifer ie
sau de la nivel central. Stimulii care scad numărul de neuroni activați vor inhiba răspunsul motor.
Kabat a afirmat și a demonstrat că majoritatea mișcărilor omenești se află pe direcție diagonal –
rotatorie . Acesta a descris conceptul prin două scheme de mișcare, antagoniste, vizate fiind segmentele
principale ale corpului. Aceste scheme de mișcare se utilizează preponderent în reeducarea neuromotorie,
dar se folosesc cu succes și în alte domenii precum ortopedi a, ginecologia, pediatria și geriatria.
Principiile metodice:
1. Kinetoterapeutul trebuie să mențină o poziție corectă în timpul diagonalelor, și anume membrul
inferior care este de partea direcției de mobilizare trebuie poziționat pe direcție paralelă cu diagonala
schemei de mișcare. Genunchiul este în flexie. Membrul inferior de partea opusă direcției de mobilizare
este poziționat perpendic ular;
2. În zona alungită se vor poziționa componentele de mișcare pentru ca musculatura să poată
dezvolta forță maximă. Se va ține cont de flexie și extensie pentru poziționare;
3. Componenta de mișcare inițiază schema de mișcare;
4. Musculatura puternică va executa inițial schemele de mișcare pentru ca influxul nervos să
iradieze spre musculatura slabă și pentru a se induce un efect pozitiv asupra psihicului, pacientul
devenind motivat;
5. Diagonalele se efectuează liber activ, activ cu rezistență sau activ asistat. Se execută pasiv doar
în cazul în care există limitări de amplitudine sau de forță;
6. Pozițiile sunt alese în așa fel încât schemele de mișcare s ă fie executate ușor și cu forță.
7. Daca se perturbă secvențialitatea normală a mișcării, schemele se realizează de sus în jos,
dinsp re proximal spre distal, dinspre cranial spre caudal, luând sensul dezvoltării controlului motor.

21
Kinetoterapeutul foloseș te comenzile verbale atunci când se execută mișcări active libere, active
cu rezistență sau activo -pasive. Secvențialitatea normală setează succesiunea. [Cordun, 1999, pag.325 –
332].
I.5.1 Kinetoterapia în România
Latura aceasta a medicinii a fost introdusă relativ târziu la noi în țară, fiind în curs de dezvoltare.
Tot mai multe centre de recuperare își fac apariția, implementând metode noi pentru a -și atrage clientela
și pentru a fi înaintea competitorilor.
Recuperarea în România a copilului cu distrofie musculară ia forma celei din străinătate, dar se
particularizează prin anumite concepte și metode.
Specialiștii români recomandă ca în programul de kinetoterapie să existe exerciții fizice active,
care au rol în încetinirea bolii. Este contraindicat efort ul fizic în exces deoarece pot apărea oboseli
musculare, mai ales când pacientul suferă de obezitate morbidă, iar boala poate avea o evoluție rapidă.
Dacă pacientul este în faza incipientă, plimbările zilnice sunt încurajate pentru a menține crescută
forța musculară și pentru a întârzia reacțiile.
Deoarece organismul uman al pacientului cu distrofie musculară este sensibil, este indicat să se
evite spațiile aglomerate pen tru reducerea expunerii la infecții. [Corcheș, 2015, pag.16].
Ca și în străinătate, tratamentele prin termoterapie și cu laseroterapie se dovedesc și ele eficiente
în procesul de recuperare, mai ales când se vorbește de prevenirea contracturilor musculare.
Adesea, kinetoterapeuții români încep recuperarea medicală cu exerciții cardio , acestea având
intensitate scăzută . Sunt indicate înotul și mersul pe bicicletă , în faza incipientă , pentru a induce o stare
pozitivă. Efortul intens oferă o stare de contractu ră continuă a mușchilor și nu aduc rezultate pozitive.
Un obiectiv important al acestor exerciții este pierderea în greutate, încheieturile fiind solicitate unui
efort mai mic.
Nu trebuie neglijate nici exercițiile care vizează flexibilitatea articulațiilo r. Efectuarea zilnică a
exercițiilor stagnează mobilitatea articulară și reduce semnificativ riscul apariției contracturilor
musculare. Se recomandă exerciții de ridicare a brațelor deasupra capului pentru a crește amplitudinea
de mișcare. De menționat că aceste exerciții se execută numai după o încălzire de cel puțin 15 -20 de
minute. Sunt contraindicate dacă pacientul resimte durere și trebuie executate într -un ritm lent. [apărut
mrtie, 2015, http://medguru.ro/stil -de-viata -sanatos/boli -si-stari/8 -pasi-de-fizioterapie -pentru –
tratarea -cu-succes -a-distrofiei -musculare/ ].

22
Masajul t erapeutic este realizat după normele Europei de vest , respectându -se ordinea
procedeelor și contraindicațiile.
I.5.2 Kinetoterapia în străinătate
Kinetoterapia în alte state este mai eficientă datorită dotărilor ultramoderne a le sălilor de
kinetoterapie și datorită specialiștilor din domeniu. Distrofia musculară este atent studiată în străinătate ,
iar recuperarea se face într -un mod profesionist în țările dezvoltate precum Statele Unite ale Americii,
Germania, Franța și Italia .
Câteva distrofii sunt mai frecvente la anumite populații. De exemplu, distrofia musculară distală
se găsește preponderent în Scandinavia, distrofia musculară Fukuyama în Japonia, distrofia musculară
oculofaringeală în partea francofonă a Canadei, iar dist rofiile musculare ale centurilor în comunități din
Brazilia și America de Nord.
În străinătate se pune un mare preț pe recuperarea medicală, unde persoanele avizate au cunoștințe
bogate despre cum funcționează corpul uman și despre cum se poate trata ace sta. Din ce în ce mai multe
centre de recuperare angajează specialiști care se axează doar pe o anumită parte a corpului sau pe un
număr restrâns de afecțiuni.
În fiecare an, pe data de 8 septembrie, kinetoterapeuți din întreaga lume folosesc Ziua
Interna țională a Kinetoterapiei pentru a conștientiza publicului larg importanța contribuției pe care
profesia de kinetoterapeut o are la nivel individual și national. Mesajul este “Mișcare pentru Sănătate”.
Se promovează conceptul: a te păstra în formă înseamnă o investiție pentru viitor, indiferent de vârstă.
În țările dezvoltate se pune accentul pe menținerea unei vieți sănătoase la copii prin practicarea
sportului. Obezitatea la copii este un factor de risc semnificativ pentru astm, probleme ale mușchilor și
oaselor, cât și a depresiei. Inactivitatea fizică și postura greșită pot de asemnea să provoace probleme ale
mușchilor la copii, prin atrofie. Aceștia se vor dezvolta ca adulți cu diferite afecțiuni si vor avea de suferit.
[World Conf ederation for Physica l Therapy,
http://www.wcpt.org/sites/wcpt.org/files/files/wptday13/WPTD_Clinical_resources.pdf ].
Un studiu realizat de Jensen K . a concluzionat faptul că la pacienții afectați sever cu distrofie
musculară Becker, antrenamentul de forță combinat cu antrenamentul antigravitațional aerobic au condus
la dezvoltarea forței musculare a legăturilor lanțurilor kinetic. Studiul a fost realizat pe 8 pacienți care s –
au antrenat de trei ori pe sămtămână, timp de 10 săptămâni.

23
Un studiu din Turcia a vizat efectele exercițiilor respiratorii, cum și efectele lor asupra membranei
electrice a mușchilor în inspirație și expirație maximală la pacienții cu distrofii ale centurilor sau cu
distrofie Becker. Autorii au ajuns la concluzia că programele de exerciții la pacienții ambula torii cu
distrofie musculară pot crește puterea mușchilor respiratorii și au sugerat c ă această terapie este necesară
in programul de recuperare. [apărut aprilie, 2016, https://emedicine.medscape.com/article/313515 –
treatment ].
Masajul terapeutic este considerat , de către americani , foarte important deoarece pr evine lezarea
mușchilor și articulațiilor din corp, induce o stare de relaxare și sporește circulația sangvină. Pentru ce i
cu probleme respiratorii, masajul îmbunătățește funcția pulmonară . În fazele finale, are rolul de a stimula
senzorial țesutul ș i de a reduce durerea. Acesta este contraindicat dacă pacientul prezintă leziuni la nivelul
pielii precum arsuri, tăieturi sau boli transmisibile. De asemenea, este contraindicată apliarea masajului
când articulațiile sunt inflamate sau când sunt prezente tumori. Cele mai mari contraindicații sunt
reprezentate de entorse, luxații și fracturi. Masajul se poate executa din mai multe poziții, inclusiv din
culcat dorsal, costal sau ventral. Se începe cu efleurajul, metodă principală care are ca scop încălzirea
țesutului, apoi se recomandă fricțiunile urmate de frămanântat.
Pentru Emma Ciafanoni, medic la spitalul Strong Memorial din Rochester, New York și profesor
de ne urologie și pediatrie, cu specializarea în diagnosticarea si tratarea bolilor neuromusculare, p arte
importantă din programul de recuperare este reprezentată de dietă. Cum distrofia musculară afectează
mobilitatea articulară, creșterea în greutate se produc e în compensație și contribuie la pierderea puterii
organismului. Consultațiile de specialitate sunt recomandate în timpul medicației cu hormoni pentru a
menține o greutate stabilă prin planificarea dietelor bazate pe vitamina D și calciu. Trebuie, de asem enea,
monitorizați constant indicii calorici și ai sodiului. [Ciafaloni, 2008, pag.87].
Indiferent că recuperarea are loc în România sau în altă țară din Europa sau din afara ei, mediul
de recuperare trebuie să respecte normele de igienă și de securitate iar aparatura și echipamentele să fie
în parametri optimi de funcționare pentru ca recuperarea să fie eficientă și să nu pună în pericol viața
pacientului.

24

Figura 4 – Centru modern de recuperare medicală din orașul Heidelberg, Germania.
[http://totalphysiocare.com.au/our -locations/total -physiocare -heidelberg/ , accesat 12.11.2017].
Cu trecerea timpului, occidentul avansează tot mai mult din punct de vedete tehnologic. Se
concep aparate și echipamente care să faciliteze tot mai mult integra rea persoanei suferinde în societate.
UpnRide (sus și mergi) este un dispozitiv descoperit recent de către Amit Goffer. Acesta a rămas
paralizat de la gât în jos după un accident care a avut loc în 1997. Dispozitivul a fost pus pe piață prima
oară în Germa nia și se estimează o extindere rapidă în toată lumea. Este util pentru aproape toți utilizatorii
de scaun cu rotile, incluzând paraplegicii, tetraplegicii, persoane care suferă de scleroză multiplă,
accidente traumatice ale creierului sau distrofie muscul ară.
Pacientul are puncte stabile pentru articulații când se face trecerea de la șezând la poziția de
ortostatism. Prototipul oferă , totodată , stabilitate de ultimă oră computerizată pe parcursul deplasării și
menține centrul de greutate constant pentru a scădea riscul accidentelor.
Poziția de ortostatism reprezintă exercițiu pentru centurile afecta te și diminuează multe probleme
de sănătate asociate cu așezatul în scaunul cu rotile.

25

Figura 5 – scaun cu rotile care menține bolnavul în poziția de ortostatism. Este foarte util persoanelor
care sunt afectate de distrofinopatii.
[https://www.israel21c.org/rewalk -inventor -rolls-out-revolutionary -stand ing-wheelchair/ ].
Goffer dorește ca prototipul patentat de acesta să ajute cât mai multe persoane cu probleme de
deplasare și speră ca viețile aestora să fie schimbate radical în bine. [Leichman, apărut august, 2016,
https://www.israel21c.org/rewalk -inventor -rolls-out-revolutionary -standing -wheelchair/ ].

26
Bibliografie
1. Balint T., Diaconu I., Moise A. – 2007 – Evaluarea aparatului locomotor – Ed. Tehnopress ;
2. Balint T. – 2006 – Kinetoterapia – O alternativă în combaterea obezității – Bacău;
3. Bălteanu V. – 2004 – Metode kinetologice : terapia ocupațională și ergoterapia – Ed. Cerm i;
4. Beggs A., Hoffman E., Snyder J., Arahata K, Specht L., Shapiro F., Angelini C., Sugita H., Kunkel
L. – 1991 – Exploring the Molecular Basis for Variability among Patients with Becker Muscular
Dystrophy: Dystrophin Gene and Protein Studies – Ed. Cell Press ;
5. Bushby K., Anderson L. – 2001 – Application of Molecular Methodologies in Muscular Dystrophies –
Ed. Humana Press;
6. Bushby. K., Finkel R., Bîrnkrant D. – 2010 – Diagnosis and management of Duchenne muscular
dystrophy, part 1: diagnosis, and pharmacologic al and psychosocial management – The Lancet
Neurology;
7. Chele E., Hadjiu S., Iliciuc I., Călcîi C., Bubucea R., Rusu E., Jelihovschi A. – 2013 – Aspecte
clinico -patologice actuale în distrofiile musculare progresive la copii – Clinica Neuropediatrie USMF
„Nicolae Testemițanu” ;
8. Ciafaloni E., Moxley R. – 2008 – Treatment options for Duchenne muscular dystrophy, Current
Treatment Options in Neurology, Volumul 10;
9. Cioroiu S. G. – 2005 – Esențial în anatomie si biomecanica – Editura Universității Transilvania;
10. Cioroiu S. G. – 2010 – Masaj – Editura Universității Transilvania;
11. Corcheș A., Nussbaum L., K analaș G., P uiu M. – 2015 – Aspecte clinico – genetice în
distrofinopatii – Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România – vol. 21
– nr. 4;
12. Cordun M. – 1999 – Kinetologie medicală – Ed. Axa;
13. Emery A. – 2001 – The Muscular Dystrophies – Ed. Oxford ;
14. Gupta P, Bhatia V. – 2008 – Corticosteroid physiology and principles of therapy – The Indian
Journal of Pediatrics;
15. Mârza D. – 2012 – Bazele generale ale kinetoterapiei – Ed. Alma Mater;

27
16. Niculescu C., Cârmaciu R., Voiculescu B., Sălăvăstru C., Niță C., Ciornei C. – 2009 – Anatomia și
fiziologia omului – Compendiu – Ed. Corint;
17. Robănescu L., Bojan C. – 2015 – Reabilitarea în distrofiile musculare – Romanian Journal Child
and Adolescent Neurology and Psychiatry – vol.21 – nr.3;
18. Sbenghe T. – 1987 – Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare – Ed. Medicală;
19. Waddell. L., Evesson F., North K., Cooper S., Clarke N. – 2012 – Diagnosis of the Muscular
Dystrophies – University of Sydney, Australia ;
20. Willson B. – 1977 – Orthotics and Prosthetics – AMERICAN ORTH OTIC AND PROSTHETIC
ASSOCIATION.

28
Bibliografie suport electronic

1. Adams A. – 2015 – Becker Muscular Distrophy – https://www.haikudeck.com/becker -muscular –
dystrophy -education -presentation -cAxVcsWASm – accesat în data de 7.11.2017 ;
2. Leichman A. – 2016 – ReWalk inventor rolls out revolutionary standing wheelchair –
https://www.israel21c.org/rewalk -inventor -rolls-out-revolutionary -standing -wheelchair/ – accesat în
data de 13.11.2017;
3. http://medguru.ro/stil -de-viata -sanatos/boli -si-stari/8 -pasi-de-fizioterapie -pentru -tratarea -cu-succes –
a-distrofiei -musculare/ – 2015 – accesat îm data de 13.11.2017;
4. http://motivateyou.com.au/which -protein -supplement -is-best/ – accesat în data de 7.11.2017;
5. http://sknt.tk/?img=http://translarna.co.uk/wp -content/uploads/2016/10/Gowers -Manoeuvre –
Illustration -2017.jpg – accesat în data de 9.11.2017 ;
6. http://totalphysiocare.com.au/our -locations/total -physiocare -heidelberg/ – accesat în data de
12.11.2017;
7. KHANACADEMY – 2017 – Inherited disorders: Duchenne muscular dystrophy –
https://www.khanacademy.org/test -prep/mcat/ biological -sciences -practice/biological -sciences –
practice -tut/e/inherited -disorders –duchenne -muscular -dystrophy – accesat în data de 7.11.2017;
8. Medscape – 2016 – Physical Medicine and Rehabilitation for Limb -Girdle Muscular Dystrophy
Treatment & Manage ment – accesat în data de 10.11.2017 ;
9. National Institute of Neurological Disorders and Stroke – Muscular Distrophy –
https://espanol.ninds.nih.gov/trastornos/distrofia_muscular.htm – accesat în data de 8.11.2017;
10. U.S. National Library of Medicine – DMD gene dystrophin –
https://ghr.nlm.nih.gov/gene/DMD#c ondition – accesat în data de 6.11.2017;
11. World Confederation for Physical Therapy –
http://www.wcpt.org/sites/wcpt.org/files/files/wptday13/WPTD_Clinical_resources.pdf – accesat în
data de 12.11.2017;
12. Ymed – 2012 – Proprietățile mușchilor – http://www.ymed.ro/proprietatile -muschilor/ – accesat în
data de 8.11.2017;
13. Zaharia A. – Hipercorticismul –
https://www.scribd.com/presentation/119759252/HIPERCORTICISMUL -1 – accesat în data de
7.11.2017.