SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE [631559]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolven t(ă):
Vecsei Timea Vivien

2018

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

ROLUL UNUI PROGRAM
KINETOTERAPEUTIC LA PACIENȚII CU
SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ

Conducător științific:
Lect. dr. Anca Lucia Vădan

Absolvent(ă):
Vecsei Timea Vivien

2018

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 4
MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..4
IPOTEZA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..4
I. FUNDAMENTAREA TEORET ICĂ A TEMEI ………………………….. ………………………….. .5
1.1. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE ȘI A PELVISULUI …..5
1.1.2. Coloana Vertebrală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……5
1.1.3. Articulațiile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 7
1.1.4. Ligamente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 8
1.1.5. Mușchii spatelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
1.2.1. Centura pelviană ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 10
1.2.2. Articulații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 11
1.2.3. Ligamente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 11
1.2.4. Mușchii șoldului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 11
2.1. SPONDILITA ANCHILOZANTĂ (SA) ………………………….. ………………………….. ……… 14
2.1.1. Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 14
2.1.2. Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 15
2.1.3. Date de anatomie patologic ă ………………………….. ………………………….. …………….. 15
3.1. KINETOTERAPIA ÎN SPON DILITA ANCHILOZANTĂ ………………………….. ……………………… 21
II. MATERIALE ȘI METODE ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
4.1. METODE DE EVALUAREA F UNCȚIONALĂ ȘI INIȚIA LĂ A PACINEȚILOR CU S.A ………… 25
4.2. ANAMNEZA PACIENTULUI ………………………….. ………………………….. ……………………… 26
4.3. OBIECTIVELE KINETOTERAPI EI ………………………….. ………………………….. ……………… 29
4.4. DESCRIEREA PROGRAMULU I KINETOTERAPEUTIC ………………………….. ………………… 30
4.4.1. Etapa I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 30
4.4.2. Etapa a II -a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 32
4.4.3. Etapa a III -a: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 34
4.4.4. Etapa a IV -a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 37
4.4.5. Etapa a V -a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 40
4.4.6. Etapa a VI -a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 40
4.4.7. Etapa a VII -a: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 42
III. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 44
5.1. PREZENTAREA REZULTATE LOR ………………………….. ………………………….. …………… 44
IV. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 53
REZUMATUL ÎN ENGLEZĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 55
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 56
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 56

Introducere

„Spondilita Anchilozantă (SA) este o boală inflamatorie cronică cu un prognostic
funcțional foarte sever care afectează predominant coloana vertebrală, procesul inflamator,
debutând frecvent la nivelul articulațiilor sacroi liace. Bo ala evoluează spre fibroză,
osificare și anchiloza coloanei vertebrale ( spondilos = „vertebră” și anchilor = „strâmb ”.” )
(Sîrbu E . 2007).
„Spondilita Anchilozantă este un subiect de larg interes atât pentru medici cât și
pentru st undeți. Spondilita este o boală în care interferența terenului ereditar cu factori
ambientali realizează un ansamblu de perturbări imunologice care generează u n proces
inflamator distructiv” (Boloșu D.H. , 1989).
Motivația Alegerii Temei

De-a lungul celor 3 ani de facultate, desfășurând stagiile de practică în incinta
Spitalului de recuperare Cluj – Napoca, în secția de reumatologie, am fost pusă în situația de
a interacționa cu pacienții ce prezentau spondilită anc hilozantă. Formele grave de
manifestare, implicațiile ce le aduce asupra pacienților, modul în care spondilita
anchilozantă afectează predominant scheletul axial și a articulațiilor sacroiliace.
Am mai ales această temă pentru că se presupune că boala este rezultatul unei
predispoziții genetice ceea ce am și în familie . Începând de acum trei decenii, s -a semnalat
că frec vența Spondilitei Anchilozante este de 20 de ori mai mare printre rudele
spondiliticilor, decât în cadrul populației generale.
Aceasta a reprezentat motivul pent ru care am abordat această temă.
Ipoteza

Vreau să concep t un program prin care eficiența terapiei recuperǎrii să fie prin
prijma ameliorǎrii mobilitǎții articulare la nivelul coloanei vertebrale cervico -dorso –
lombare și al articulaț iilor periferice , prin scǎderea activitǎții bolii, ameliorarea statusului
funcțional și reducerea durerii .

I. Fundamentarea Teoretică A Temei

1.1. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE ȘI A
PELVISULUI
1.1.2. Coloana Vertebrală

Coloan a vertebrală este cel mai important segment al aparatului locomotor, deoarece
de ea sunt legate toate celelalte segmente ale trunchiului: capul, toracele, centurile iar prin
intermediul lor, membrele superioare și inferioare.
„Coloane vertebrală asigură mo bilitatea întregului trunchi prin mișcările de flexie -extensie,
lateralitate stângă -dreaptă și rotație ” ( Sîrbu E . 2007).
„Principalul rol al trunchiului este însă acela de a asigura posturile de bază ale întregului
corp: decubitul, poziția atârnat, ortost atismul, poziția pe genunchi, șezândul, precum și
derivatele acestora. Trunchiu l asigură așadar atât statica , cât și dinamica lui ” (Moraru &
Pâncotan, 2008).
Din punct de verdere anatomo -funcțional, coloana vertebrală se împa rte în patru
regiun i distincte, fiecare din ele având un număr fix de vertebre.
Aceste regiuni sunt :
-regiunea cervicală -7 vertebre,
-regiunea toracică – 12 vertebre,
-regiunea lombară – 5 vertebre,
-regiunea sacrococcigiană (vertebrele sacrale 5 și coccigiene 4 -5) 9-10 vert ebre unite între
ele.
Numai primele 3 regiuni sunt mobile, vertebrele ma nifestând o oarecare mobilitate una față
de alta, mobilitatea lor însumându -se pe întreaga regiune și apoi pe întreaga coloană
vertebrală. Regiunea sacrococcigiană este rigidă, fără vr eun grad de mobilitate.

„O vertebră este constituită din corp și arc vertebral, care prezintă diferite procese
(articular, transvers și spinos), inserții musculare sau suprafețe articulare.
Corpul și arcul vertebral delimitează gaura vertebrală ” (Irsay & Popa, 2015).
Prin suprapunere , găur ile intervertebrale formează ca nalul vertebral, în interiorul cărura se
află măduva spinării.
Corpii vertebrali sunt delimitați de discurile intervertebrale. Este format din țesut spongios
și măduva roșie.
 Vertebrele cervicale
„În segmentul cervical prima vertebră ATLASUL prin care coloana vertebrală se
articulează cu craniul iar a doua vertebră este AXISUL care se caracterizează prin corpul
alungit transversal , pe fața ei superioară aflându -se odontoidă care are 12 – 16 mm înălțime
și reprezintă un pivot cilindric în jurul căruia se rotește atlasul în mișcare de rotație a
capului ” ( Irsay & Popa, 2015).
A șaptea vertebră cervicală are toate caracteristicile celorlalte vertebre cervicale, doar ca
are apofiza spinoasă fo arte lungă.
Apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale sunt orientate oblic înapoi și -n jos , servind ca
loc de origine sau inserție unor mușchi și ligamente.
Apofizele transversale servesc nu numai pentru inserția mușchilor ci și pentru ligamentele
care dau stabilitate coloanei cervicale.
 Vertebrele toracice
Cele 12 vertebre ale toracelui se articulează cu coastele.
– Au corpul vertebral mai mare dec ât cel al vertebrelor cervicale și mai mic dec ât al
vertebrelor lombare
– gaura vertebral ă are forma cilindr ică;
– procesul articular are fe țele articulare plane ;
– procesul spinos este lung, unic ;
Apofizele spinoase mult înclinate înapoi și -n jos iar apofizele tre nsverse prezintă la vârful
lor pe fața anterioară ariculară pentru tuberozitatea coastei corespunzătoare.
 Vertebrele lombare

Are cele mai voluminoase vertebre, au corpul ușor lățit transversal, apofizele spinoase sunt
dispuse orizontal iar cele transverse sunt mai mici.
Corpul vertebral privit din profil este mai înalt în partea sa anterioară, ceea ce e xplică
curbarea lordotică normală a acestei regiuni.
Corpul vertebral are forma unui rinichi, iar pediculii vertebrali sunt scurți și groși,
caracteristici ca re se păstrează și în cazul lemelor vertebrale.
 Regiunea sacricoccigiană
Vertebrele acestui segment sunt unite între ele, primele 5 formează osul sacru iar
ultimele 4 -5 alcătuiesc un alt os, numit coccis.
Sacrul se articulează cu vertebra L5 în pa rtea de sus , cu oasele bazinului în partea laterală
și cu coccisul în partea inferioară . Osul sacru are formă triunghiulară și i se descriu o
suprafață dorsală și una pelviană, o masă laterală atât în partea dreaptă cât și în cea stângă,
o bază și un vâr f.
 Coccisul
În unele cazuri, vertebrele aflate sub nivelul sacrului se sudează pentru a forma
coccisul, care păstrează forma sacrului, dar este de dimensiuni mai reduse. Acest lucru se
întâmplă în cazul adulților.
Procesele spinoase se pot palpa la nivelul liniei mediane a spatelui.
Protuberența occipitală externă este palpabilă în cazul adulților.
1.1.3. Articulațiile
 Articulațiile dintre corpii vertebrelor adiacente
„Corpii vertebrelor adiacente sunt uniți de ligamente lon gitudinale și de discuri
intervertebrale. Ligamentul longitudinal anterior se întinde de la tuberculul anterior al
atlasului până la sacru și se atașează de partea anterioară a corpilor și discurilor
vertebrale ”. ( Irsay & Popa, 2015).

 Articulațiile arcurilor vertebrale

Procesele articulare ale vertebrelor adiacente sunt unite de către articulații sinoviale
cunoscute deseori ca articulații fațetare. Articulațiile fațetare sunt articulații tipice care
prezintă un catrilaj hialin ce acoperă suprafața ariticulați ei și o capsulă articulară fibroasă.
Articulațiile fațetare determină tipurile de mișcări ce au loc la nivelul segmentului.
Suprafețele articulare au diferite orientări în funcție de regiunile vertebrale în care se află.
„Legătura dintre arcurile vertebral e este realizată de către ligamente, care sunt cele mai
rezistente în regiunea lombară. Procesele spinoase sunt unite prin ligamente interspinoase
și supraspinoase, care se unesc cu ligamentul nucal la nivelul gâtului. Aceasta reprezintă o
pariție mediană situată între mușchii de pe cele do uă părți ale gâtului și s e atașează de osul
occipital” ( Irsay & Popa, 2015).
 Discurile intervertebrale
Discurile intervertebrale reprezintă aproximativ un sfert din lungimea coloanei
vertebrale. Acestea sunt articulații fibrocartilaginoase ce se întind între vertebrele adiacente
cu rolul de a atenua șocurile.
Discurile conțin can tități mari de apă. Reducerea acestor cantități determină o scădere
ușoară în înălțime. Starea lichidă a nucleului îi permite acestuia să acționeze la un
distanțier hidraulic și să mențină înățimea discului. Fun cția principală a di scurilor
intervertebrale este s ă reziste compresiunilor și tensiunilor.
1.1.4. Ligamente
„Ligamentele coloanei vertebrale sunt stabilizatori statici cu rol deose bit în menținerea
poziției și stabilității, dar și în limitarea mobilității ” ( Irsay & Popa, 2015).
1. Ligamentul longitudinal anterior : este un puternic stabilizator al coloanei
vertebrale și se găsește în fața corpurilor vertebrale, limitează proponderent
extensia. Are aproximatic 2 cm lățime, se rulează pe toată lungimea coloanei
vertebrale de la baza craniului până la osul sacru.
2. Ligamentul longitudinal posterior : se găsește în canalul medular unde aderă de
fața posterioară a corpurilor vertebrale și ine lele fibroase. Se întinde pe toate
lungimea coloanei și limitează flexia.
3. Ligamentul supra spinos : aces t ligament leagă vârful fiecărui proces spinos la alta.
Limitează flexia și rotațiile.

4. Ligamentul interspinos : acest ligament subțire se atașează la un alt ligament
numit ligamentului flavum care rulează adânc în coloană. Limiteză flexia și
rotațiile.
5. Ligamentul galben : este cel mai puternic dintre ligamente . Se rulează de la baza
craniului la pelvis. Protejează măduva spinării și nervii. Limitează felxia.

1.1.5 . Mușchii spatelui
Tabelul 1. Mușchii spatelui
ORIGINE INSERȚIE INERVAȚIE ACȚIUNE
M.
splenius Procese
spinoase C7 și
D1-D4,5 Proces mastoid
și procese
transverse C1 –
C3 Nervi spinali
posteriori C1 -C3 Extensie și
laterofelxie
coloana
cervicală
M.
sternocleid
o-
mastoidian Procesul
mastoid Stren și
claviculă Nervi spinali C1 –
C2 și nervul
accesor (XI) Flexie,
extensie și
rotație
M. scaleni Procesele
transverse
cervicale Casta I și II Plex brahial Laterofelxie,
ridică cutia
toracică
M. erectori
spinali Occiput,
procesele
transverse
cervicale,
dorsale,
lombare Coaste,
procesele
transeverse
cervicale,
dorsale,
lombare,creast
a iliacă Nervi spinali Exstensia
coloanei ,
contracția
unilaterală –
laterolexii și
rotații
Sistemul
transverso
-spinali Procesele
transverse Procesele
spinale, lamina Ramuri posterioare
din nervii spinali
C3-S4 Laterofelxii,
ridicăror al
bazinului
M. pătrat
lombar Creasta iliacă Coasta XII,
vertebrele L1 -Din plexul lombar Lateroflexii,
ridicător al

L5 bazinului
M. drept
abdominal Pubel e Procesul xifoid
și soastele
V+VII Nervii intercostali
T5-T12, nervul
ilioinghinal și
iliohipogastric Flexie trunchi
pe bazin,
anteversie
bazin
M. oblic
externi Coastele V -XII Aponevroza
abdominală Nervii intercostali
T5-T12, nervul
ilioinghinal și
iliohipogastric Flexor al
trunchiului pe
bazin sau
rotații și
lateroflexii
M. oblic
intern Fascia
toracolombară,
creasta iliacă Coastele X –
XII, linia albă Nervii inercostali
T9-T12, nervul
ilioinghinal și
hipogastric Crește
presiunea
intraabdomina
lă sau rotaț ii și
lateroflexii
M.
transvers Fascia
roracolombară,
creasta iliacă ,
coaste 6 -12,
diafragma fascia
abdominală
anterioară Nervii intercostali,
n. iliinghinali și
iliohipogastric Crește
resiunea
intraabdomina
lă și lordoza
lombară.

1.2.1. Centura pelvian ă

Centura pelviană , numită și pelvis osos, se formează prin articularea segmentelor
distale ale coloanei vertebrale (sacru și coccige) cu cele două oase coxale.
„Un rol principal al cen turii pelviene este acela de a susține întreaga greutate a corpului.
Această forță este transmisă prin intermediul coloanei vertebrale, prin articulațiile sacro –
iliace spre oasele coxale apoi spre femur, în ortostatism, sau spre tuberozitatea ischiadică,
în poziție șezând ” ( Irsay & Popa, 2015).

1.2.2. Articul ații

Simfiza pubiană : este formată din unirea celor două oase coxale în partea anterioară, pe
linia mediană. E ste o articulație cu mobilitate foarte redusă, permite numai alunecăr i slabe,
dar prin destindere poa te crește diametrele pelviene.
Articulaț ia sacro -iliacă : Pune în contact două suprafețe articulare situare pe sacru și osul
iliac.
1.2.3. Ligamente

 Ligamentele simfizei pubeiene
Ansamblul este acoperit de un manșon fib ros, întărit de ligamentul pubian superior și
ligamentul pubian arcuat.
 Ligamentele articulației sacro -iliace
Mijloacele de unire ale articulației sacro -iliace sunt reprezentate de capsula articulară și un
aparat ligamentar extrem de puternic.
 Ligamentele sacro -sciatice
Ligamentul sacro -tuberal care are forma triunghiulară, ca baza pe sacru și cu vârful
pe tuberozitatea ischiadică.
Ligamentul sacrospinos este situat anterior față de ligamentul precedent și se inseră pe
marginile laterale ale sacr ului și coccigelui și pe spina iliacă.
1.2.4. Mușchii șoldului

Formează grupul muscular pelvi -trohanterian. Prezint corpul muscular localizat la
nivelul bazinului de unde se întind până la extremitatea superioară a femurului. După
așezarea lor față de bazin față de ariculația coxo -femurala, se împart în două grupe .
a) Grupul anterior: m ușchiul iliopsoas și psoas mic.
b) Grupul posterior: 10 mușchi așezați pe suprafața exterioară a pelvisului. Prin
suprapunerea corpurilor musculare, formează în totalit ate fesa.

Tabelul 2. Mușchii șoldului
ORIGINE INSERȚIE INERVAȚIE ACȚIUNE
M. psoas mare Fața laterală și
procese
costale
vertebre T12
și L1 -L4 Trohanter
mic femur Nervul femural Flexia, rorație
externă coapsă,
lateroflexie
tunchi
M.iliac Fosa iliacă Trohanter
mic femur Nerv femural Flexie coapsă
M. gluteu mare Creasta iliacă
post.,
lig.sacro –
tuberal, sacru,
coccige Tractul
iliotibial,
tuberoziltatea
gluteală și
fascia lata Nerv gluteu
inf. Extensie, rotație
externă, abd și
add coapsă
M. gluteu
mijlociu Creasta iliacă Trohanter
mare femur Nrev gluteu
sup. L4, L5, S1 Abd, extensie,
rotație externă,
lexie,
rot.internă
M. gluteu mic Linia gluteală
ant.și inf. Trohanter
mare femur Nerv gluteu
superior L4,
L5, S1 Abd, extensie,
rotație externă
și int. , flexie
M. tensor al
fasciei lata Spina iliacă
anero -sup. Tract ilio –
tibial Nerv gluteu
sup.L4 -L5 Flexie și abd
coapsă, flexie
genunchi
M. obturator
extern Fața lat. gaura
obturată,
membrana
obturatorie Fosa
trohanteriană Nerv obturator Rotație externă
șold
M. obturator
intern Membrana
obturatorie Trohanterul
mare femur Nerv obturator
intern Rotație externa
șold
M. gemen
superior Spina sciatică Tendonul
obturator
intern Plexul sacrat Rot. ext. șold

M. gemen
inferior Tuberozitatea
ischiadică Tendonul
obturator
intern Plexul sacrat Rot. ext. șold
M. piriform Fața ant. sacru Trohanterul
mare femur Plexul sacrat Rot. ext. șold,
abd și extensie
coapsă
M. croitor Spina iliacă
antero –
superioară Tibie Nerv femural Flexia coapsei,
gambei, rot.
ext. , abd
coaps ă
M.adductor
mare Ramura
ischiopubiană,
tuberozitatea
ischiadică Linia aspră
epicondil
medial Nerv sciatic și
obturator Extensie, rotație
externă coapsă
M. adductor
lung Pube, 1/3
mijlocie linie
aspră 1/3 mijlocie
linie aspră Nerv obturator Add, Rotație
externă coapsă
M. adductor
scurt Pube, 1/3
sup.linie aspră 1/3
superioară
linia aspră Nerv obturator Add, flexue,
rot. externă
coapsă
M. gracilis Ramura inf.
pube Tibie Nerv obturator Add coapsă,
flexie gambă
M. pectineu Creasta
pectineală Femur Nerv fe mural Fexie, add,
rotație externă
coapsă.

2.1. SPONDILITA ANCHILOZANTĂ (SA)

„Spondilita anchilozantă (SA) este o boală inflamatoare cu afectarea predominantă
a scheletului axial și obligatorie a articulațiilor sacroiliace, capabilă să intereseze, cu
frecvență și gravitate diferite, articulațiile periferice și să reali zeze potențial o gamă largă
de determinări extra articulare.
Spectrul clinic se întinde de la o simplă boală pelviană (sacroiliita) până la o
suferință multisis tematică gravă și progresivă ” (Boloșu D.H. , 1989).
„Spondilita anch ilozantă este considerată ca prototipul unui grup de boli, inca drate i nițial
ca „varian te reumatoide” , pentru care, în anul 1974 Moll a propus denumirea de „
spondartrite seronegative” , termen larg acceptat începând din anul 1976 ” (Boloșu D.H. ,
1989).
2.1.1. Epidemiologie
Prevalența SA a fost apreciată pe criterii și în epoci diferite.
„Studiile efectuate între 1932 -1936 au indicat o prevalență de 0.07 -0.1% . Utilizarea
criteriului c linico -radiologic a dus la aprecierea că, în diferite țări din Europa, rata apariției
SA s -ar situa între extremele de 0.08% și 2 -4%. După introducerea tipizării HLA -B27, în
anul 1973, valorile prevalenței pentru SA au înregistrat o creștere bruscă ” (Bolo șu D.H. ,
1989).
În lucrarea Brewerton și Colab au stabilit ca 96% dintre bolnav ii cu spondilită
anchilo zantă pos edă această trăsătură fenotipică față de 4% în populația sănătoasă.
Prevalența sexuală :
Până nu demult era fapt ca Spond ilita Anchilozantă afectează predominant sexul
masculin, menționându -se discrepanțe șocante de ordinul a 10 -20 bărbați afectați pentru un
caz feminin.
Distribuția rasială :
Prevalența SA la populațiile noncaucaziene este diferită de cea mențion ată în
majoritatea studiilor eruropene. Boala este excepțională la japonezi, aproape necunoscută
la negri africani, înregistrând o frecvență mult crescută în rândul amerindienilor.
De la început s -a bănuit că aceste diferențe țin de repartizarea antigenulu i HLA -B27 în
rândul acestor etnii.

„Recent s -a stabilit că cee a ce se depistează în testele uz uale de tipizare HLA (HUMAN
LEUKOCYTE ANTIGEN) este secvența biochimică comună (antigenului „public”) al
unui grup vast de subtipuri care variază mult în diferite etnii, unde se află în diferite forme
ale dezechilibrului de linkaj ” (Boloșu D.H. , 1989).
2.1.2. Etiopat ogenie
Etiologia SA este necunoscută iar patogeneza continuă să rezerve numeroase
semne de întrebare. Se presupune că boala este rezultatul unei predispoziții genetice care se
exprimă, în urma intervenției unor factori de mediu, foarte probabil infecțioși, intr -o serie
de perturbări imunologice cu potențial inflamator.
„Începând de acum 3 decenii, s -a semnalat ca frecvența spondilitei anchiloza nte este de 20
de ori mai mare printre rudele spondiliticilor, decât în cadrul populației generale. Această
evidentă agregare familiară, precum și faptul ca din 26 de perechi gemeni monozigoți,
reunite într -o revistă a literaturii până în anul 1979, 20 au prezentat concordanță pentru
bolală. Factorii genetici nu sânt singurii implicați în etipoatogeneza SA și că acțiunea lor
depinde, într -o oarecare măsură, de cei peristatici. ” (Boloșu D.H. , 1989).
În anii din urmă, s -au constatat numeroase dovezi care arat ă o strânsă asociere între harta
antigenilor codificate de genele HLA și o serie de îmbolnăviri, marea majoritate din rândul
celor cu patogeneză autoimună.
„Printre bolile în care relația fenotipului HLA cu determinismul morbid a fost poate cel
mai bine st udiată, se numără SA ” (Boloșu D.H. , 1989).
2.1.3. Date de anatomie patologică
Cu toate că nu este bine cunoscut, totuși s -au elaborat mai multe ipoteze:
– Legea Holzschmidt, potrivit căreia are loc osificarea ligamentelor intervertebrale,
permanent întinse, ca o r eacție de apărare împotriva osteoporozei corpilor
vertebrali. Este ideea că SA ar reprezenta de fapt o osteopatie și mai puțin o
poliartopatie.
– Lasbury crede că absența unei vitamine , factorul antianchilotic ar determina
calcifieri patologice și procese d e degenerescență musculară, iar administrarea
acestui factori ar produce chiar o reproducere a fenomenelor inflamatoare.

SA prezintă modificări anatomopatologice asemănătoare și altor boli reumatismale
inflamatoare cronice, caracteristică este însă distrib uția și gradul evolutiv al leziunilor.
Leziunile anatomopatologice sunt de 3 tipuri:
-inflamatorie;
-neinfl amatorie (osificare, fibrozare);
-depuneri de amiloid.
Inflamația caracteristică în SA constă din sinovit ă și osteoită juxtaarticulară. A cest aspect
inflamator se întâlnește la nivelul articulațiilor periferice a articalțiilor intervertebrale.
Leziunile neinflamatoare se întâlnesc rareori în formă pură, putând coexista și focare
inflamatoare infiltrative.
Clinica:
Sub aspect clinic simptomatologia SA a fost grupată în trei sindrome:
1. clinic
2. radiologic
3. biologic
Sindromul clinic:
În majoritatea cazurilor, evoluția SA afectează ascendent coloana vertebrală,
începând cu prinderea articulației sacroiliace a coloanei dorso -lombare și apoi a coloanei
cervicale iar semnele dominante sunt : durerea, redoarea matinală și limitarea mobilității cu
particularități segmentare.
Prezentarea simptomatologiei clinice pe regiu ni:
 Articulațiile sacr oiliace ( stadiul pelvian)
Sacroiliita (sacrocoxita) bilaterală este manifestare care marchează de cele mai
multe ori debutul SA și, după majoritatea autorilor, markerul bolii.
La examenul obiectiv se poate constata o ușoară șchiopătare ( eschivarea pasului de partea
predominantă afectată), prezența unor noduli fibrotici, lipsiți de relevanță în ace st context,
și sensibilitate la presiunile într -un punc situat imediat sub spina iliacă posteroinferioară, la

nivelul celei de -a treia găuri sacrate , sau medial față de cea postero superioară , de
semnificație incertă.
Există un număr însemnat de manevre in directe de „ stress” pentru evidențierea
sensibilității prin mobilizarea osului coxal contra sacrului.
a) Apăsarea puternică asupra spinelor iliace anterosuperioare cu bolnavul în decubit
dorsal ;
b) Apăsarea unei aripi iliace cu bolnavul în DL ;
c) Forfecarea sacroil iacelor ;
d) Presiunea verticală asupra celor doi umeri simultan, în timp ce bolnavul se află în
stațiune unipodală ceea ce realizează o forfecare verticală de partea sprijinită ;
e) Comprimarea laterală a pelvisului ;
f) Flexia coapsei, cu subiectul în DD și umărul lat eral fixat ( manevra Latham).
„Afectarea articulațiilor sacroiliace în cadrul SA poate să fie asimptomatică la un moment
dat al evoluției sau, mai rar , pe toată durata acestuia. Formele avansate, cu anchiloză
completă , sânt de regulă indolore și sinsensib ile. În astfel de cazuri recunoașterea
sacroiliitei se face exlusiv pe baza criteriului radiologic. ” ( Zamora & Ciocoi -Pop, 2006).
 Coloana vertebrală lombară ( stadiul lombar)
Afectarea coloanei vertebrale lombare în cursul SA nu apare aproape niciodată izolată, ea
însoțește simptomele și semnele de sacroiliită sau mai degrabă urmează acestora.
Pe plan subiectiv, bolnavii se plâng de dureri lombare de intensitate moderată sau mare,
accentuate de mobilizarea energetică a segmentului, mai rar de tuse, strănut sau trepid ații,
însoțite de o senzație pa rticulară de înțepenire, care de regulă nu duce la limitarea
activității motorii. Adesea răsucirea, aplecarea și redicarea de greutăți nu pot fi făcute decât
cu prețul unor dureri intense. Iradierile sunt posibilie în două direcții: spre coloana dorsală
și torace s au în coapse. În cazul din urmă , durerea îmbracă o topografie similară cu a
sciaticii vertebrale, de care însă poate fi ușor diferențiată pe baza caracterului mai difuz și
aparent pluriradiculari. Pe măsură ce boala s e învechește, durerea scade în intensitate,
putând dispera cu totul în faza de anchiloză fixată.
 Coloana vertebrală cervicală ( stadiul cervical)

Afectarea cervicală în cadrul SA este un eveniment tardiv exceptând formele rare ,
zise „descenden te”. În perioada de stare , ea se datorează articulațiilor interapofizare
posterioare și contracturii reflexe a musculaturii învecinate.
Durerea , accentuată de mișcările capului, este percepută de către bolnav la nivelul cefei, cu
tendință de iradiere în cap, umeri și brațe , realizând adesea o topografie „ în pelerină” .
„Postura spondiliticilor este cara cterizată prin protuzia capului , cifoza dorsa lă înaltă,
rotunjirea umerilor , aplatizarea toracelui și bombarea abdomenului (ca o minge de fotbal),
ștergerea lordozei lombare, amiotrofia feselor, stațiune cu baza lărgită, ceea ce le conferă o
înfățișare umilă (hang -dog appearence), mai ales când capul es te ușor aplecat într -o parte.
Cifoza coloanei toracolombare are o ruptură a ritmului arcului spinal și unul superior mult
incarbat înainte cu apexul în jurul vertebrei D7 ceea ce realizează aspectul caracteristic al
„gârbovirii lui Bechterew” (Cațan & Nem eș, 2012).
 Cutia toracică ( stadiul do rsal)
Afectarea toracelui în cursul SA se realizează pe seama modificării coloanei
vertebrale dorsale și mai ales prin interesarea în procesul inflamator practic a orcărei
articulații mici ale cutiei toracice.
Bolnavii se plâng de tor acodinii difuze, uneori întinse , și de o senzație prost definită de o
presiune toracică. Inspirația profundă și mișcările umerilo r accentuează durerea iar tusea și
strănutul o aduc la paroxism.
 Articulațiile coxofemurale
Șoldurile sunt afect ate clinic la 38 -50% din cazurile cu SA , mai frecvent l a bărbați.
Durerea este simptomul semnal al acestei localizări. Ea este percepută la rădăcina
membrului inferior care se iradiază spre genunchi, mai mult pe fața anterioară decât pe cea
laterală sau posterioară a coapsei. Durerea, îmsoțită de redoare, are u n orar și ritm tipic
inflamator (Cațan & Nemeș, 2012).
 Genunchii :
Hidartroză la nivelul genunchilor, frecvent unilaterală.

 Articulațiile piciorului :

Artrite, tendinite, bursite la nivelul articulaț iilor piciorului.
 Manifestări oculare :
Irită sau iridociclită. Sunt frecvent unilaterale cu tendința la recurențe, care pot
regresa spontan sau pot duce la orbire. Debutează de regulă acut cu dureri oculare,
fotofobie, hiperlacrimație. Se produce congestia corneei, irisul este e demațiat și apare
decolorat, co mparativ cu cel contralateral.
 Manifestări cardiace :
Este relativ rară. Se poate manifesta prin insuficiență aortică, cardiomegalie, crize de
angină pe ctorală, tulburări de conducere (Sîrbu E. 2007).
 Manifestări respiratorii :
Se exprimă prin fibroză pu lmonară localizată mai ales la nivelul lobului pulmonar superior,
mimând tuberculoze. Poate fi silențioasă clinic sau se poate manifesta prin dispnee și tuse
productivă.
 Manifestările inflamatorii ale șoldu lui și umerilor:
Frecvent bilaterale, sunt semne de agravare, evolează spre anchiloză.
Contribuția radiologiei la diagnosticul spondilitei anchilozante
„Radiografia standard este cel mai pr ețios auxiliar paraclinic în SA . Având în vedere
numeroase aspecte radiologice pe care le poate îmbraca boala la diferite sedii, este
convenabilă o prezentare a acestora pe criterii topografice, cu mențiuni adecvate în
legătură cu eventualele exigențe de ordin tehnic ” ( Zamora & Ciocoi -Pop, 2006).
Examenul radiologic reprezintă un element fundamental pentru diagnostic :
 Sacroileita este constantă, bilaterală, precoce, evoluează spre anchiloză .
 Radiografia joncțiunii dorsolombare evidențiează frecvent prezența unei osificări
ligamentare intersomatice, fr ămând o punte între 2 corpi vertebrale .
 Semnul Romanus: pe radiografia de profil a coloanei vertebrale lombare se reduce
concavitatea marginii anterioare a corpului vertebral.
Stadializarea orientativă a manifestărilor radiologice a leziunilor articulațiilor sacriiliace a
fost facută de Forestier și Metzger 1939 și cuprinde:

STADIUL I : durează între 2 luni și 5 ani și are caracteristic o falsă lărgire neregulată a
interliniei, produsă printr -o dec alcifiere marginală. Lărgirea este mai evidentă în jumătatea
inferioară a interlin iei articulare. Conturul articulației sacroiliace apare șters, iar sp ațiul
articular apare neregulat , uneori cu îngustări.
STADIUL II: Este acela în care contururile apar mai bine trasate, iar neregularitățile sunt
mai evidente, realizând aspectul de „ ma rgine de timbru”.
STADIUL III : Corespunde sinostozei articulației sacroiliace, este stadiul de anchiloză
totală când interlinia articulară dispare complet.
„Diagnosicul la S.A. trebuie confirmat de examenul radiologic. În mod curent se
efectuează o rediogr afie de bazin pentru articulațiile sacroiliace în incidenta oblică,
radiografia față și profil a joncțiunii dorsolombare și a coloanei lombare, radiografii ale
altor zone interesate de S.A. ” (Zamora & Ciocoi -Pop , 2006).
Sacroileita reprezintă criteriul d e bază, împreună cu atecedente dureroase. Există totuși
rareori S.A. fără sacroileită.
Diagnosticul spondilitei anchilozante:
a) durere lombară;
b) limitarea expansiunii cutiei toracice;
c) limitarea mișcării coloanei lombare în plan sagital și frontal;
d) sacroileită unilaterală grad 3 -4;
e) sacroileită bilaterală grad 2 -4.
Spondilită fără sacroileită este un fenomen rar sau tardiv. În evoluția artritei sacroiliace,
din punct de vedere radiologic, se deosebesc 5 garde:
– gradul 0 : aspect radiologic normal;
– gradul 1: modifi care suspectă , dar fără anomalii specifice;
– gradul 2 : sacroileită minimă (conturile osoase apar șterse, iar spațiul articular pare
lărgit, există și o discretă scleroză).
– gradul 3: sacroileită moderată: prin scleroză periarticulară apar o creștere a
capacit ății osoase, o osteocondensare pe ambele versante ale articulației.
– gradul 4 : anchiloză .

Sindromul biologic al spondilitei anchilozante

Considerate împreună, investigațiile de laborator alcătuiesc sindromul biologic al
spondiltei anchilozante.
„Dintre ele , viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este cea mai valoroasă probă. Nu
există relație între valorile VSH și vechimea bolii, dar accelerarea ei arată, de cele mai
multe ori , o fază de activitate a bolii, iar valorile foarte mari sugerează supraadăugare a unei
infecții intercurente. Se știe că accelerarea VSH este întâlnită, mai ales, în procesele
însoțite de creșterea globulinelor și fibrinogenului în sânge. (Zamora & Ciocoi -Pop, 2006).
3.1. Kinetoterapia în spondilita anchilozan tă
Kinetoterapia are rolul de a crește tonusul mușchilor extensori, mai mult decât al
flexorilor, pentru a contracta potențialele deformări articulare.
Tratamentul kinetic presupune următoarele obiective:
– combaterea durerii ;
– combaterea pozițiilor vicioase ;
– îmbunătățirea mobilitzății articulare .
Exercițiile fizice ocupă și ele un rol important în profilaxia atitudinilor vicioase și
corectarea celor deja realizate la bolnavii cu spondilita anchilozantă.
În principiu, un program de kinetoterapie trebuie introdus cât mai precoce,
corespunzător gradat în funcție de starea ciclică a subiectului și menținută toată viața
exceptând perioada scurtă a puseurilor de activitate.
„Deși scopul principal NU este întăr irea forței musculare ci îmbunătățirea mobilității
articulare, primele realizări kinetoterapeutice care se întroduc sunt exercițiile izometrice
(statice) în cursul c ărora subiectul este solocitat să -și contracte musculatura paravertebrală
și a centurilor, ocupând forța antagoniștilor, în așa fel încât să nu se realizeze deplasarea în
spațiu a vreunui segment. ” (Boloșu D.H. , 1989).
„Este important și asocierea masajelo r ușoare pe fața dorsa lă a trunchiului, cu scop sedativ
și decontracturant , este de dorit în această etapă. Exercițiile dinamice sunt active, asist ate
sau libere” (Boloșu D.H. , 1989 ).
Scopurile lor sunt multiple:
– asigurarea mobilității coloanei vertebrale ș i a articulațiilor centurilor ;

– menținerea poziției corecte și pr evenirea atitudinilor vicioase ;
– tonifierea musculaturii antigravitaționale și posturale ;
– prevenirea contractu rilor;
– menținerea mobilității și elasticității cutiei toracice ;
– imbunătățirea troficității generale și asigurarea tonusului neuropsihi c.
„În cursul programului de kinetoterapie , subiectul trebuie să conștientizeze pozițiile
corecte ale segmentelor corpului și este deosebit de importatnt ca prin mijloace potrivite să
cunoască progres ele înregistrate. În acest caz trebuie respectat principiul gradării activității
și al favorizării cu ajutorul medicamentelor sau al altor mijloace ale tratamentului fizical. ”
(Boloșu D.H., 1989).
– Programele kinetice de profilaxie și tratament recuperator în afecțiunile
reumatismale degenerative ale coloanei vertebrale
– Compatibilitatea și incompabilitatea programelor de tartament kinetic Williams și
McKenzie în afecțiunile discale degenerative ale coloanei vertebrale lombare .
– Tratamentul prin masaj.
Prog rame și metode de profilaxie și recuperare
Program kinetik al metodei Williams
Faza I obiecti ve:
– relaxareal musculaturii paravertebrale contracturate;
– tonizarea musculaturii flexoare;
– asuplizarea mobilității coloanei vertebrale lombare.
Faza II obiecti ve:
– continuă asuplizarea lombară;
– continuă tonifierea musculaturii flexoare;
– se realizează în cărcarea treptată a coloanei vertebrale cu propriu greutate a
trunchiului.
Faza III obiective:
– se continuă asuplizarea lombară;
– refacerea echilibrului dintre muș chii felx ori și extensori ai trunchiului;
– redresarea bazinului (osos);

– refacerea simetriei corpului;
– controlul ținutei corpului în poziția stând și în mers.
Program kinetic al metodei McKenzie
Obiective:
– combaterea durerii;
– relaxarea musculaturii paravert ebrale;
– asuplizarea mobilității coloanei vertebrale lombară;
– combaterea atitudinilor defectuoase;
– obținerea echilibrului tonusului muscular între grupele de mușchi flexori și
extensori ai trunchiului;
– obținerea reflexului de atitudine corporală corecte (st atică și dinamică);
– „profilaxia secundară (înarmarea pacientului cu un nivel optim de cunoștințe și
învățarea unui program kinetoterapeutic minimal pentru preîntâmpinarea
suferințelor lombosacra te)” (Moraru & Pâncotan, 2008).
Măsurile de igienă posturală și ortopedie preventivă
Exercițiile de gimnastică reeducativă: „Programul de kinetoterapie începe deci chiar
din etapa repausului la pat prin exerciții izometrice. După diminuarea durerilor și
inflamațiilor se începe mobilizarea dinamică progre sivă a coloanei vertebrale și
articulațiilor periferice, gimnastică medicală făcând parte integrantă din prog ramul zilnic al
spondiliticului ca unul din cele mai importante elemente terapeutice ”. (Sîrbu E. , 2007).
– Exerciții pentru mobilizarea coloanei ve rtebrale lombare;
– Exerciții pentru mobilizarea coloanei toracale;
– Exerciții pentru mobilizarea coloanei cervicale;
– Exerciții pentru mobilizarea coloanei vertebrale în intregime;
– Exerciții pentru creș terea amplitudinii respiratorii.

Tratamentul prin masaj
Masajul este o preluc rare metodică a părților moi ale corpului î n scop
fiziol ogic sa u curativo -profilactic. Masajul are efecte locale ș i generale.
Efectele locale sunt:

1. acțiune sedativă asupra dureri lor de tip nevralgic, muscular ș i articular;
2. acțiune hiperemiantă locală de imbunătățire a circulaț iei locale, care se manifes tă prin
încălz irea și înroșirea tegumentului asupra cărora se exercită masajul;
3. înlăturarea lichidelor interstițiale de stază , cu accelerarea proceselor resorbției în
regiunea masată .
Efectele generale sunt:
 stimularea funcț iilor aparatului respirator;
 stimularea fu ncțiilor aparatului circulator;
 creșterea metabolismului bazal;
 efecte favorabile asupra stă rii generale a organismului prin îmbunătățirea somnului
și sedarea durerilor musculare.
Masajul este compus din manevre principale ș i manevre secundare. Manev rele p rincipale
sunt: neteziri și vibraț ii (man evre sedative); framantat, fricțiune ș i tapotament (manevre
tonefiante).
Tehnica masajului
Având în vedere că pacientul cu spondilita anchilozantă prezită dureri se
efectuează un m asaj sedativ. Masajul se execută pe regiunile: cervicală, dorsală, lombară și
în articulațiile periferice. Î naintea masajului s e poate executa o procedura de î ncalzire
pentru relaxarea musculaturii.
Bolnavul este așezat î n D.V. și se î ncepe procedura cu neteziri, pe zona dorso –
lombară , de la plica fesieră cu palmele î ntinse, se mer ge ascendent pe paravertebrali și pe
interiorul zonei până la partea su perioară a zonei dorsale și se opreș te in jurul umerilor.
Se mai pot e xecuta n eteziri tot cu palmele întinse și pe partea exterioară a corpului
și se incheie la vertebra cervicală C7. Procedur ile se mai poate continua cu fricț iuni
combi nate cu vibrații, numai dacă se poate și în perioadele de acalmie. După acea se
execută netezirile de întrerupere pe direcțiile arătate mai sus și cu aceeași tehnică. Urmează
vibrațiile pe toată suprafață musculară, se execută cu mâna întinsă și articulația carpiană
relaxată. Pro cedura se î ncheie cu to ate tipurile de netezire ca la începutul ședinț ei. Pe
regiunea fesie ră fiind o zonă cu musculatură foarte dezvoltată se pot executa și ușoare
frământă ri combi nate cu vibrații și geluiri pe toată suprafața musculară. Î naintea procedurii
de masaj se poate administra un supozitor cu indometacin pentru calmar ea durerilor
lombare și o execu ție mai aprofundată în zona respectivă .

II. Materiale și metode

4.1. Metode de e valuarea funcțională și inițială a pacineților cu S.A
Programele complexe de kinetoterapie, au fost aplicate în sălilor de kineto terapie ale
Spitanul Clinici de Recuperare din Cluj -Napoca, secția de Reumatologie, unde am
supravegheat permanent pacienta însistând pe învățarea corectă a exerciții simple, dar

foarte importante care să poată fi aplicate și la domiciliu, după terminarea curelor de
tratament din instituțiile specilaizate.
Pacienta a beneficiat de 12 ședințe de kinetoterapie în Spitalul de Recuperare , iar la
domiciliu am aplicat încă 3 ori / săptămână timp de 4 săptămâni.
4.2. Anamneza pacientului
Prin anamneza pacientului am urm ărit:
Datele pacientului : V.J.
Data nașterii: 29.03.1970
Sexul: feminin
Locul de naștere și domiciliul : Jud. Cluj, Loc. Cluj -Napoca, str. Vasile Pârvan nr.8
Data internării: 07.05.2018 ;
Data externării: 19.05.2018.
Diagnostic principal: SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ FORMA MIXTĂ STADIUL
III
Istoricul bolii : Pacienta în vârstă de 48 ani, sub tratamentul Biologic Enbrel
50mg/săptămână , internat în Spitalul Clinic de Recuperare, Cluj, fără antecedente
personale patologice semnifi cative, se prezintă cu sindrom algofuncțional de tip inf lamator
ce interesează articula țiile sacroiliace .
La EXAMENUL OBIECTIV am u rmărit:
Starea generală a pacientului, mobilitatea coloanei vertebrale și a articulațiilor periferice ,
evaluarea statusului funcțional, starea neuro -psihică.
Pentru procesului de recup erarea funcțională, în evoluția pacientei am utilizat
următorii indici d e evaluare:
Testul Schober (coloana lombară)
 Se palpează apofiza spinoasă a vertebrei sacrale S1;
 se măsoară proximal l0 cm ;
 se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele
două repere crește cu 5cm.

Se va nota Schober = 10 / 15cm
Testul Ott: (coloana toracică)
 Se palpează apofiza spinoasă a vertebrei cervicale C7;
 se măsoară distal 30 cm ;
 se execută apoi flexia trunchiului, prin care, în mod normal, distanța dintre cele două
repere crește cu 8 cm.
Se va nota Ott = 30 / 38 cm
Testul Stibor:
 Se palpează apofiza spinoasă a vertebrei sacrale S1și a vertebrei cervicale C7 ;
 se măsoară distanța dintre cele doua repere ;
 se execută apoi flexia trunchiului prin care, în mod no rmal, distanța dintre cele două
repere crește cu 10 cm.
Distanța degete – sol:
 Se apreciază prin măsurarea distanței dintre sol și vârful mediusului, după executarea
flexiei coloanei.
Scala vizuală analogă pentru durere :
Scala analog vizuală (VAS) este o un procedeu de măsurare care încearcă să evalueze o
caracteristică sau o atitudine despre care se crede că se încadrează într -un continuum de
valori și nu poate fi ușor măsurată direct. Este adesea folosit în cercetarea epidemiologică
și clinică pentru a măsura intensitatea sau frecvența diferitelor simpto me. Scopul scalei
VAS este o măsurarea unidimensională a intensității durerii, care a fost utilizată pe scară
largă la diverse populații adulte, inclusiv la cele cu afecțiuni reumatismale. 16 Scala analog
vizuală are 11 trepte, începânde de la 0 și ajungân d până la 10. Gradul 0 pe scala VAS
înseamnă că pacientul nu percepe deloc durere, iar valoarea 10 înseamnă că durerea este
insuportabilă. (Stroescu I., 1979).
Tabelul 3. Scala vizuală

Pacienta a fost evaluat ă prin această scală în prima zi de tra tament și în ultima zi.
Examenul articular:
Examenul articular, indiferent de articulațiile, va păstra aceeași metodologie: inspecție,
palpare, mobilitate activă – pasivă.
Bilan țul articular
Bilațul articular reprezintă măsurarea amplitudinilo r de mișcare în articulații, pe
toate direcțiile de mișcare.
Valoarea unghiului unei mișcări poate să fie apreciată în comp arație cu unghiul aceleiași
mișaria segmentului opus sau cu valorile standard ale amplitudinilo r maxime de mișcare
articulară. Acest e valori normale au fost stabilite pe baza mediilor valorice ale populației
sănătoase de ambele sexe și la diverse vârste. Pentru a afla coeficientul funcțional de
mobilitate se înmulțește cifra găsită la goniometrie cu coeficientul respectiv al sectorului
de mișcare articulară.
Bilanțul articular al șoldului :
 Flexia este o mișcare realizată în plan sagital pe o axă transversală. Măsoară între
90°-150° în funcție de poziția genunchiului. Am testat flexia cu pacientul în decubit
dorsal, genunchiul extins, cu goniometrul pe marele trohanter, brațul fix privind
către axilă și brațul mobil dealungul coapsei privind către condilul lateral al
femurului.
 Extensia se realizează tot în plan sagital și se încadrează între 10° – 30° în funcție
de tipul de efectuare a mișcării. Pentru testare am preperat poziția de decubit
ventral, gonomietrul fiind plasat la fel ca la testarea flexiei.
 Abducția este o mișcare realizată în plan frontal care măsoară aproximativ 45°.
Am testat abducția cu pacientul în decubit dorsal, ge nunchiul extins, brațul fix al

goniometrului plasat paralel cu linia virtuale trasată între cele două spine iliace
antero-superioare, iar brațul fix orientat spre mijlocul rotulei. Poziția de start a
goniometrului este de 90°.
 Adducția este tot o mișcare în plan sagital care ăn mod normal măsoară valoarea
de 0°. În acest studiu nu s -au măsurat valorile adducției.
 Rotația internă este o mișcare făcută în plan transversal, care are o amplitudine de
35°-45°. Am preferat testarea ei din poziție sezând la margi nea patului, gambele
atârnând. Goniometrul de plasează in lungimea gambei, iar brațul mobil se duce în
noul ax al gambei după efectuarea rotației.
 Rotația externă are acceași amplitudine de mișcare ca rotația internă. Am efectuat
măsurătorile la fel ca la rotația internă.

4.3. Obiectivele kinetoterap iei
În cele 6 săptămâni am urmărit realizarea următoarelor obiective:
 Relaxarea durerii prin relaxare la nivel SNC
 Reducerea durerii prin relaxare la nivel local;
 Reducerea contracturii musculare;
 Obținerea echilib rului tonusului muscular între grupele de m. felxori și extensori ai
trunchiului;
 Creșterea confortului psihic și fizic;
 Întinderea structurilor moi a unei articulații;
 Formarea reflexului de atitudine corporală corectă în statică -dinamică;
 Menținerea unei posturi și a unui aliniament corect al corpului;
 Menținerea unui bun tonus muscular al extensorilor paravertebrali ai trunchiului;
 Creșterea forței musculare de tip: izometric, izotonic (concentric -excentric);
 Ameliorarea durerii.
 Relaxarea musculaturii p aravertebrale;
 Asuplizare a coloanei vertebrale;
 Exerciții de mers corectoare;
 Profilaxia secundară ( înarmarea pacientului cu un nivel optim de conoștințe și
învățarea unui program kinetic) .

Aceste obiective s -au putut realiza prin următoarele mijloace:
– Kinetoterapie
– Masaj terapeutic
Efortul și timpul exercițiilor efectuate s -au realizat după următoarele principii:
– de la simplu la comple x;
– de la ușor la greu;
– de la repetări puține la mai multe;
– de la pauze dese și prelungite între seriile de exerciții, la pauze mai rare și mai
scurte;
– de la o durată scurtă a programului kinetic de recuperare, la o durată mai lungă.

4.4. Descrierea program ului kinetoterapeutic
Programul de recuperare a pacientei s -a desfășurat urmărind principiile și
obiectivele de bază din tratamentul spondilitei anchilozante. În continuare voi prezenta
schema de tratament concepută pe etape și zile , ceea ce cu prinde exerciții specifice, pentru
atingerea obiectivelor de tratament.
4.4.1. Etapa I
Durata etapei a fost de 3 zile , 20 de minute /zi kinetoterapie + 20 de minute/zi masaj. .
Pe parcursul ședințelor din acestă etapă am descris pacientei un program de exerciții
pentru coloana lombară și m -am asigurat că pacienta să execută corect exercițiul,
corectând mișcările de câte ori a fost nevoie.
A. Masaj de relaxare la nivelul spatelui și masaj decontracturant al musculaturii
paravertebrale. Timp de 20 de minute.
B. Program k inetic al metodei Williams .
Obiective:
– relaxarea musculaturi i paravertebrale contract urate;
– tonizarea musculaturii flexoare;
– asuplizarea mobilității coloanei vertebrale lombare.
Exer cițiul 1

P.I. Decubit dorsal, membrele superioare (m.s.) întinse pe lâng ă corp, bărbia în piept,
membrele inferioare (m.i.) flectate, tălpile pe suprafața patului.
T.1 Flexia m.s. 180 de grade ( înainte și sus), inspir amplu.
T.2 Revenire în P.I , expir amplu.
Exercițiul se repetă de 10 ori .
Exercițiul 2
P.I. Decubit dorsal, m.s. întinse pe lângă corp, bărbia în piept, membrele inferioare
flectate, tălpile pe suprafața patului.
T.1. Flexia m.s. 180 de grade ( înainte și sus), inspir amplu.
T.2. Pacientul va executa flexia coapselor pe trunchi, mâinlile apucă de sub genunchi și
targe spre piept coapsele, se execută expir.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 3
Același exercițiu , idem ex.2, numa i că pacientul va executa apucarea alt ernativă doar a câte
unui genunchi și îl trage spre piept.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 4
P.I. Decubit dorsal, m.s. întinse pe lângă corp, bărbia în piept, membrele inferioare m.i.
flectate, tălpile pe suprafața patului.
T.1. Flexia m.s. 180 de grade ( înainte și sus), inspir complet.
T.2. Mâinile vor apuca printre genunchi (genun chii se depărtează în abducție), gleznele se
apucă cu mâinile și se trag până deasupra abdomenului, expir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 5
Același exercițiu , idem ex 3. , i se cere pacientului să apuce alternativ doar glezna a câte
unui singur m.i ., având grajă că amplitudinea de mișcare să fie aproximativ simetrică.

Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 6
P.I. Decubit dorsal, m.s. întinse pe lângă corp, bărbia în piept, membrele inferioare m.i.
flectate, tălpile pe suprafața patului.
T.1. Flexia m.s. 180 de grade ( înainte și sus), inspir complet.
T.2 Pacientul va efectua flexia coapselor pe trunchi fără ajutorul mâinilor, expir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 7
P.I. Decubit dorsal, m.s. întinse pe lângă corp, bărbia în pie pt, membrele inferioare m.i.
flectate, tălpile pe suprafața patului.
T.1. Flexia m.s. 180 de grad e (înainte și sus), inspir complet.
T.2.Mâinile se așează pe genunchi și se păstreză acesta poziție pe tot timpul expirului,
capul se ridică de pe suprafața patului (flexia capului).
Exercițiul se repetă de 10 ori.
4.4.2. Etapa a II-a
Durata etapei a fost de 3 zile, 20 de minute /zi kinetoterapie + 20 de minute/zi masaj.
A. Masaj de relaxare la nivelul spatelui și masaj decontracturant al musculaturii
paravertebrale. Tim p de 20 de minute.
B. Program kinetic al metodei Williams

Obiective:
– continuă asuplizarea lombară;
– continuă tonifierea musculaturii flexoare;
Exercițiul 1
P.I. Decubit dorsal, mâinile sub cap, coatele depărtate.

T.1.Pacientul execută „legănare” simultană a genunchilor pe partea stg., capul spre partea
opusa (dr.), expir.
T.2. Inspir amplu.
T.3. Pacientul execută „legănare” simultană a genunchilor pe partea dr., capul s pre partea
opusa ( stg.), se realizează expir .
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 2 (semnul Lassegue)
P.I. Decubit dorsal, m.s. întinse pe lângă corp, bărbia în piept, membrele inferioare m.i.
flectate, tălpile pe suprafața patului
T.1. Inspir amplu ;
T.2. Ridicarea m.i. dr. de pe suprafața patului întins din genunchi, spre verticală, mâinile
apucă genunchiul și -l trage la piept, capul în flexie, fruntea se apropie de genunchiul întins
al m.i. aflat în flexie, expir complet.
T.3. Inspir amplu;
T.4. Ridicarea m.i. stg.de pe suprafața patului întins din genunchi, spre verticală, mâinile
apucă genunchiul și -l trage la piept, capul în flexie, fruntea se apropie de genunchiul întins
al m.i. aflat în flexie, expir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exer cițiul 3
P.I. Decubit dorsal, m.s. întinse pe lângă corp, bărbia în piept, membrele inferioare m.i.
flectate, tălpile pe suprafața patului.
I se cere pacientului să execute „pedalaj” înainte și înapoi alternativ cu câte un m.i..
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 4
P.I. Decubit lateral stg.

T.1. Flexia ambilor genunchi și a l coapselor pe piept, simultan cu flexia capului până când
aceștia se apropie de frunte, expir complet.
T.2. Revenire la P.I., inspir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exer cițiul 5
P.I. Pacientul în decubit lateral dr.
T.1. Flexia ambilor genunchi și a coapselor pe piept, simultan cu flexia capului până când
aceștia se apropie de frunte, expir complet.
T.2. Revenire la P.I., inspir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 6
P.I. Pacientul în decubit dorsal.
T.1. Flexia ambilor genunchi și a coapselor pe piept, simultan cu flexia capului până când
aceștia se apropie de frunte, expir complet.
T.2. Revenire la P.I., inspir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 7
P.I. Pacientul se află în poziția de patrupedie.
T.1. Ducerea șezutului până la călcâie , m.s. întinse înainte, palmele așezate pe pat, fruntea
se așează pe suprafața patului, bărbia în piept, capul în flexie, expir complet.
T.2. reveinre la P.I. , capul în extensie, inspir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
4.4.3. Etapa a III-a:
Durata etapei a fost de 3 zile, 30 de minute /zi kinetoterapie + 20 de minute/zi masaj.

A. Masaj de relaxare la nivelul spatelui și masaj decontracturant al musculaturii
fesiere. Timp de 20 de minute.
B. Program kinetic al metodei Williams .Timp de 30 de minute.
Exercițiul 1
P.I. Decubit dorsal, membrele superioare (m.s.) întinse pe lângă corp, bărbia în piept,
membrele inferioare (m.i.) flectate, tălpile pe suprafața patului.
T.1 Flexia m.s. 180 de grade ( înainte și sus), inspir amplu.
T.2 Revenire în P.I , expir amplu.
Exercițiul se repetă de 15 ori.
Exercițiul 2
P.I. Pacientul se află în poziția de patrupedie.
T.1. Se duce alternativ câte un picior întins în sus (extensie) și înapoi, pacientul
sprijinindu -se doar pe câte un genunchi.
T.2 Revenire în P.I , expir amplu.
Exercițiul se repetă de 15 ori.
Exercițiul 3
P.I. Șezând călare pe o bancă de gimnastică sau pe un plan înclinat, m.s. întinse pe lângă
corp.
T.1. Flexia trunch iului mult înainte, m.s. întinse înainte în flexie, expir complet.
T.2. Revenire la P.I. , inspir complet.
Exercițiul se repetă de 15 ori.

Exercițiul 4
P.I. Stând cu fața spre spalier, m.i. ușor în abducție, întinse, sprijinite pe ultima șipcă de
jos a sp alierului, m.s. apucă o șipcă a spalier ului în dreptul pieptului cu pr iza în sus.

T.1. Ducerea șezutului spre înapoi, m .i. și m.s. întinse, capul flectat, expir complet.
T.2. Revenire la P.I., inspir complet.
Exercițiul se repetă de 15 ori.
Exercițiul 5
P.I. Stând cu spatele la spalier, m.s. întinse, mâinile apucă cu priza de sus șipca din dreptul
șezutului.
T.1. Aplecarea trunchiului înainte, menținând extensia genunchilor, expir.
T.2. Revenire la P.I. , inspir.
Exercițiul se repetă de 15 ori
Exercițiul 6
P.I. Stând cu fața spre spalier, m.i. ușor în abducție, m.s. apucă o șipcă a spalierului în
dreptul pieptului cu priza în sus.
T.1. Pacieuntul execută semigenuflexiune, ulterior genuflexiune, expir.
T.2. Revenire la P.I., inspir.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 7
P.I. Stând cu spatele la spalier, m.s. întinse deasupra capului, mâinile apucă cu priza de sus
șipca spalierului.
T.1. Ridicarea simultană a ambilor genunchi la piept, în acest moment se produce
întinderea și descărcarea coloanei vertebr ale,.
T.2. Revenire la P.I..
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Obiectivele:
– se continuă asuplizarea lombară;
– refacerea echilibrului dintre mușchii flexori și extensori ai tunchiului;
– redresarea bazinului;

– refacerea simetriei corpului;
– controlul ținutei corp ului în poziția stând și mers.
Exercițiul 8
P.I. Ortostatism, cu fața la spalier, mâinile apucă șipca din dreptul pieptului, m.i. întinse și
în abducție.
I se cere pacientului să -și corecteze poziția trunchiului, a bazinului și a abdomenului în
oglindă di n spatele spalierului. Pacientul execută bascular ea bazinului înainte și înapoi.
Exercițiul 9
P.I. Ortostatism, cu spatele la spalier, mâinile apucă cu priza de sus șipca din dreptul
bazinului, trunchiul rezemat. I se cere pacientului să execute mers pe loc cu ridicare înaltă
a genunchilor.
Exercițiul 10
P.I. Ortostatism, cu fața la spalier, mâinile apuca șipca din dreptul pieptului, m.s. întinse .
Pacientul execută fandări pe loc având grijă ca m.i. ce este dus înapoi să fie întins iar cel de
sprijin să execute o bună felxie din genunchi și șold.
4.4.4. Etapa a IV-a
Durata etapei a fost de 3 zile, 30 de minute /zi kinetoterapie + 15 de minute/zi masaj.
A. Masaj de relaxare la nivelul spatelui și masaj decontracturant al musculaturii
fesiere și al spatelui . Timp de 20 de minute.
B. Program kinetic al metodei McKenzie . Timp de 30 de minute.
Obiective:
– Combaterea durerii;
– Relaxarea musculaturii paravertebrale;
– Asuplizarea mobilității c.v. lombară;
– Obținerea echilibrului tonusului muscular între grupele de m. felxori și
extensori ai trunc hiului;
– Profilaxia secundară ( înarmarea pacientului cu un nivel optim de conoștințe
și învățarea unui program kinetic.

Exerci țiul 2
P.I. Decubit dorsal, m.s. întinse pe lângă corp, bărbia în piept, membrele inferioare
flectate, tălpile pe suprafața patulu i.
T.1. Flexia m.s. 180 de grade ( înainte și sus), inspir amplu.
T.2. Pacientul va execut ă flexia coapselor pe trunchi, mâinlile apucă de sub genunchi și
targe spre piept coapsele, se execută expir.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 3
Același exe rcițiu , idem ex.2, numai că pacientul va executa apucarea alternativă doar a
câte unui genunchi și îl trage spre piept.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 4
P.I. D.D. coatele flectate, mâinile sub cap, m.i. flectate din genunchi și șolduri, tălpil e pe
suprafața patului.
Sub c.v. l. se așează o pernă. Pacientul execută respirații ample, inspirul cu înălțarea c.v.l.,
expirul cu coborârea c.v.l. pe suprafața patului.
T.1. inspir;
T.2. expir;
Se execută timp de 2 minute.
Exercițiul 5
P.I. DV., m.s. ab duse, coatele flectate, mâinile sub frunte.
T.1. Ducerea prin lateral al m.i. dr. prin târâre până când genunchiul ajunge sub axila
omolaterală, capul se răsucește spre partea opusă stg, expir.
T.2. Revenire la P.I. , inspir;
T.3. idem cu T.1. doar cu mem brul inferior stg. Capul spre dreapta, se realizează expirul;
T.4. Revenire în P.I. , inspir.

Se repetă de 10 ori.
Exercițiul 6
P.I. Pacientul în d ecubit dorsal.
T.1. Flexia ambilor genunchi și a coapselor pe piept, simultan cu flexia capului până când
aceștia se apropie de frunte, expir complet.
T.2. Revenire la P.I., inspir complet.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Exercițiul 7
P.I. D.L. stg., membrul superior omolateral cu mâna sub cap, celălalt m.s. apucă cu mâna
marginea patului. Pacientul execută:
T.1. Flexia ambelor m.i. îndoite din genunchi, fruntea atinge genunchii , expir;
T.2. Revenire la P.I. cu extensia capului, trunchiului și a m.i., ispir.
Exercițiul se execută identic și pe partea opusă. Se repetă de 5 ori.
Exercițiul 8
P.I. Pacientul în patru pedie se efectuează:
T.1. Flexie accentuată a șoldurilor a genunchi lor iar capul se felctează cu du cerea bărbiei
în piept până când fruntea ajunge pe genunchi, m.s. întins înainte, palmele rămân pe
suprafața de sprijin, expir.
T.2. Revenire în p.i., se exe cută inspirul;
T.3. Idem T.1. cu celălalt m.i. întins înapoi;
T.4. Revenire la p.i.
Se repetă de 10 ori.
Exerciți ul 9
P.I. Pacientul în patrupedie se efectuează:

T.1. Ducerea șezutului spre înapoi simultan cu ducerea a câte unui m.i. întins înapoi, se
realizează expirul;
T.2. Revenire la p.i., se realizează inspirul;
T.3. Idem T.1. cu celălalt m.i.
T.4. Revenire la p.i.
Se repetă de 15 ori.
4.4.5. Etapa a V-a
Programul de recuperare a pacientei mai departe s -a desfășurat la domiciliu, în perioada
21.05.2018 – 09.06.2018, câte 3 ori pe săptămână timp de 15 minute masaj terapeutic, 30
de minute kinetoterapie.
În prima săptămână am repetat exercițiile de Williams idem exercițiile de la Spitalul de
Recuperare din primele 3 zile (etapa I).
În a doua săptămână am repe tat exercițiile de McKanzie idem exercițiile de la Spitalul de
Recuperare din etapa a IV -a.
4.4.6. Etapa a VI -a
Durata etapei a fost de 3 zile, 30 de minute /zi kinetoterapie .
A. Program NASS ( National Ankylosing Spondylitis Society).
Programul NASS constituie un pr ogram kinetoterapeutic executata zilnic la domiciliu de
către bolnavii cu spondilită anchilozantă.

Exercițiul 1
Stând în picioare, cu călcâiele și șezutul lipte de perete și păstrând bărbia înăuntru,
pacientul împinge capul spre înapoi (extensie), spre pere te. Se menține această poziție
numărând până la 5 apoi se relaxează. Se repetă de 10 ori.
Exercițiul 2

Așezat pe un scaun , pacientul trebuie să pună mâna dr. pe piept și să țină marginea
scaunului. Brațul stg. în abducție orizontală în fața k tp. și să -l rotească s pre stg. De
asemenea, rotirea capului spre partea stg, ducând brațul stg cât mai în spate. Se menține
aceasta poziție, apoi se forțează întoarcerea puțin mai mult, revenind apoi la p.i. Se repetă
de 3 ori.
Exercițiul 3
Cu umerii relax ați și cu barbia în flexie, pacientul privește înainte. Pacientul trebuie să
înclină capul pe partea dr. și stg. Se menține această poziție și se repetă de 5 ori.
Exercițiul 4
Pacientul cu capul în extensie privind peretele și apoi tavanul. Se revine la p .i.. Se repetă
de 10 ori.
Exercițiul 5
Pacientul așezat pe scaun, execută flexia capului, astfel în cât bărbia să atingă gâtul, apoi
revenire la p.i. Se repetă de 10 ori.
Exercițiul 6
Pacientul în D.D. cu genunchii în flexie și tălpile pe podea, mâinile KT. fiind palsate pe
coastele pacientului pe partea laterală a toracelui. Pacientul trebuie să inspire puternic pe
nas și să expire pe gură, apăsând coastele cu mâinile pe toată durata inspirației. Se repetă
de 10 ori.
Exercițiul 7
Pacientul în D.D. cu genunchii în flexie și tălpile pe podea. Ridicarea bazinului astfel încât
șezutl să nu atingă podeaua. Se menține această poziție numărând până la 5 și se repetă de
10 ori.
Exercițiul 8
Pacientul în D.V. cu capul rotit într -o parte și brațele lân gă corp. Se execută extensia m.i.
Se repetă de 5 ori.
Exercițiul 9

Pacientul în D.V. cu brațele lângă corp. Se execută extensia m.i. și extensia capului și
gâtului și a umerilor. Se repetă de 10 ori.
Exercițiul 10 În patrupedie , pacientul întinde m.s. și m.i. opus până când sunt paralel cu
podeaua. Se menține această poziție numărând p ână 10. Se repetă de 5 ori.
Exercițiul 11
În patrupedie, pacientul curbează spatele și felctează capul spre podea până când poate să –
și privească coapsele. Coatele se menț in drepte. Din această poziție pacientul trebuie să -și
ridice capul și să -și îndrepte spatele în sens invers. Se repetă de 10 ori.
4.4.7. Etapa a VII -a:
În urma rezultatelor obținute și dorința pac ientei de vindecare, am decis să
efectuez un program de kinetoterapie cu un grad de complexitate mai ridicat decât
cel din etapele anterioare, iar durata ședinței să cresc la 45 de minute.
Durata etapei a fost de 3 zile, 45 de minute /zi kinetoterapie + 15 minute/zi masaj.
A. Masaj de relaxare la nivelul spatelui și masaj decontracturant al musculaturii
fesiere și a paravertebralilor . Timp de 15 de minute.
– Exerciții de asuplizare a coloanei vertebrale, de corecte a tonusului muscular și de
recâștigare a sincronismului musculo -articular;
– Exerciții de mers corectoare;
– Ulterior se realizează o serie de posturi „stretching” cu efecte benefice vizibile.
Exercițiul 1
Pacientul în D.D. cu capul în afara suprafeței de sprijin, este susținut de KT. obținându -se
o relaxare și astfel o diminuare a durerii

Se execută:
a) Flexia capul ui activ. KT. pe scaun în spatele pacientului, execută priza pe occiput și
contrapriză pe frunte. Mișcarea de flexie a capului este realizată activ de pacient pe
toată amplitudinea posibilă, după care KT își aduce aportul exercitând întindere

lungă pentru a face mișcarea pe toată aplit udinea. Pozinția extremă este menținută
30 sec. Se repetă de 5 ori a câte două serii.
b) Extensia activă a capului. KT are aceeași poziție ca anterior. După ce pacientul a
executat activ mișcarea pe excursia posibilă de mișcare, intervine pentru a mări
arcul de mișcare realizând o întindere prelungită, având contact astfel: contrapriza
pe menton și pe occiput. Poziția extremă este menținută 30 sec după care se revine
la p.i. .Se repetă de 5 ori a câte 2 serii.
c) Înclinarea laterală a capului stg, dt..KT realizează priza pe regiunea sup. a umărului
de partea căruia se face înclinarea și contrapriza de partea opusă înclinării deasupra
urechii. KT conduce mișcarea pe toată ampitudinea ținând cont de limitarea
dureroasă. poziția este men ținută 30 de sec. după car se revine la p.i., se vor face 4
repetări pentru f iecare parte, îm 2 serii.
d) Rotația capului stg -dr., KT își trece un antebraț înaintea gâtului și se face priza pe
față laterală a acestuia, în timp ce cu celălalt mână realizează co ntrapriza de partea
rotației capului la niv. lobului temporal. Inițial pacientul realzează activ mișcarea
de rotație a capului, încercând să privească peste umăr, după care KT va interveni
în vederea obținerii amplitudinii de mișcare. Se menține 30 de secu nde după care se
revin le p.i. Se vor face 4 repetări pentru fi care parte în 2 serii.
Exercițiul 2
Din poziția șezând pe scaun, cu m.s. atârnând pe lângă corp, pacientul realizează flexia
trunchiului pe coapse până ce urechea dreaptă atinge genunchiul stg. se revine la p.i. și se
repetă cu partea opusă. Se repetă de 6 ori pentru fiecare parte.
Exerciții de mers corectoare:
Exercițiul 3
Din poziția patrupedică se fac variante de mers.
a) mersul „buestru” ridicând în aceași timp membrele de aceeași parte
b) mers c u braț -picior opus
c) mers încrucișat cu felxiune laterală stg -dr a trunchiului.
Exercițiul 4
Poziția inițială este DV , pacientul își va ridica în extensie capul, trunchiul, poziția MS
cshimbându -se pentru a grada efortul, după cum urmează:

a) pe lângă corp, mâ inile încleștate în regiunea lombosacrată;
b) cu flexia coatelor, iar mâinile fac priza pe ceafă;
c) proiectate înainte pe lângă urechi.
Exercițiul 5
Stretching pentru musculatura regiunii inghinale și musculaturii interni ai coapselor:
Funcția: ducerea picior ului spre interior, indoirea și rotația spe exteri or din articulația
coxofemurală;
Contracția musculară : din sând cu picioarele depărtate, îndoirea unui picior aproape de 90
de grade și întinderea celuilalt lateral cu apăsarea puuternică în jos spre sol a piciorului
întins, până ce apare senzația de încordare pe partea internă a coapsei, iar mâinile sunt
sprijinite pe genunchiul piciorului îndoit;
Întindere: alunecarea piciorului întins lateral și menținerea spatelui cât mai drept,
încordarea se va simți pe partea internă a coapsei și menținerea poziției 20 -30 sec. .
Stretching pentru muschii flexori interni ai șoldului :
Funcția: flexia din articulația coxofemurală;
Contracția musculară : pas fandant cu mâinile sprijinite pe genunchi sau un obiect tare,
apăsar ea puternică în jos a piciorului întins înapoi, timp de 20 -30 sec.;
Întindere : cu trunchiul drept împingerea înainte a șoldului piciorului întins, după apariția
senzației de încordare la nivelul șoldului se va menține poziția 20 -30 sec..

III. Rezu ltate

3.1.Prezentarea rezultatelor
Datele studiului au fost prelucrate cu ajutorul programului Microsoft Office Excel .
Prezentarea cazului în funcție de Testele obținute și afectarea articulară.

a) Proba inițială
Tabelul 3. cu valorile inițiale ale pacientei.
Testul Schober 10/15
Testul Ott 30-34 cm
Testul Stibor 7 cm
Distanța degete -sol 20 cm

b) Rezultate după trei săptămâni
Tabelul 4. Rezultate după 3 săptămâni.
Testul Schober 10/15
Testul Ott 30-36 cm
Testul Stibor 8 cm
Distanța degete -sol 17 cm

c) Proba finală
Tabelul 5 . cu valorile finale ale pacientei.
Testul Schober 10/15
Testul Ott 30-38 cm
Testul Stibor 10 cm
Distanța degete -sol 15 cm

Grafic 1 . Testul Schober

Grafic 1 . Testul Shober arată că rezultatele pacientei în prima ședință și în ultima sedință a
obținut rezultate maxime.

Grafic 2 . Testul Stibor
Grafic 2 . Ilustrează faptul că colana vertebrală a recâștigat mobilitatea articulară,
față de rezultatele inițiale și rezultatele finale.

15 15 Testul Schober
Inițial
Final
7 cm 8 cm 10cm Testul Stibor
Inițial
După 3 săpt.
Final

Grafic 3 . Testul Ott
Grafic 3 . Arată rezultatele inițiale, rezulatetele după 3 săptămâni și rezultatele finale
(6 săpt.). Se observă o înbunătățire a coloanei vertebrale la mișcare de flexie în segmentul
dorsolombar.

Grafic 4. Testul degete -sol

Tabelul 6. Interpretarea valorilor goniometrice , rezultatele inițiale.
Articulația Mișcare Sectorul de Rezultate
34 36 38 Testul Ott
Rezultatele inițiale
Rezultatele după 3 săpt.
Rezultatele finale
Testul Deget -Sol 20
17
15 Testul Degete -Sol
Rezultatele Inițiale
Rezultatele după 3.săpt.
Rezultatele finale

mișcare înainte de
tratament
Șold Flexie 90°-150° 80°
Extensie 10°-30° 20°
Abducție 45° 35°
Rotație int ernă
Rotație externă 35°-45° 30°
Tabelul 6 a . Interpretarea valorilor goniometrice, rezultatele finale.
Articulația Mișcare Sectorul de
mișcare Rezultate
înainte de
tratament
Șold Flexie 90°-150° 100°
Extensie 10°-30° 30°
Abducție 45° 45°
Rotație internă
Rotație externă 35°-45 ° 40°

În Tabelul 6 a. Pacienta cu Spondilită Anchilozantă , după tartamentul de 6 săptămâni de
recuperare în kinetoterapie la evaluare finală față de evaluare inițială s -a constatat o
creștere semnificativă a amplitudinii de mișcare.

Grafic 5 . Flexia și Extensia șoldului
Flexia Extensia 80°
20° 100°
30° Flexia și extensia șoldului
Valori inițiale
Valori finale

Grafic 6 . Abducția șoldului

Grafic 7 . Rotația internă și externă a șoldului

Graficul 5.,Graficul 6 și Graficul 7 . Arată faptul că sunt rezultate favorabile la
pacientă cu Spondilită Anchilozantă d upă programul de kinetoterapie, dacă luam ca reper
bilanțul articular, care arată o înbunătățire semnifivativă la evaluare finală față de evaluare
inițială. Ilustrează media valorilor bilanțului articular pe miscările de flexie, extensie,
abducție, rotație externă și rotație internă a pacientei măsurate în prima săptămâna și în
ultima săptămână de tratament. Se observă creșteri în cea de -a doua măsurătoare pe toate
mișcările, dar mai ales pe mișcarea de flexie, abducție și rotații.
35° 45° Abducția șoldului
Valori inițiale
Valori finale
Rotația internă Rotația externă 30° 30° 40° 40° Rotația internă și externă a șoldului
Valori inițiale
Valori finale

Scala vizuală analogă pe ntru durere :
Aprecierea pacientei privind durerea: evaluare de la 0 -10.
Tabelul 7. Scala vizuală analogă

x

Tabelul 7. Scala vizuală analogă completată de pacientă în prima ședință de kinetoterapi e.
Tabelul 8. Scala vizuală

x

Tabelul 8. E ste demonstrată reducerea durerii după 6 săptămâni de kinetoterapie și masaj
prin scala analog vizuală

Grafic 8 . Scala vizuală de durere
Scala vizuală de durere 6
0 Scala vizuală de durere
Evaluare inițială
Evaluare finală

Aprecierea activității bolii – scala sau indexul de activitate BASDAI (Bath Ankylosing
Sponylitis Disease Activity Ind ex).

Grafic.9 Aprecierea activității bolii – scala BASDAI
Grafic 9. Aprecierea fiecărui element a scalei a fost făcută de către pacinetă, după ce
i-a fost explicată. Pentru pacientă în studiul aceasta, la evaluare activității bolii folosind
scala BASDAI, la ultimul întrebare, am considerat suficient să se ia 1 oră egală cu 5 puncte
și am efectuat sumar ea scorurilor parțiale într -un scor final.
Din graficul de mai sus se observă că, evoluția indicelui de apreciere a calității vieții, este
progresi v favorabilă.

0 5 10 15 20 25 30 Evaluare
inițială, 29
Evaluare
finală, 7 BASDAI

Indexul funcțional BASFI (Bath Ankylosing Spondylitis Functional Index).

Grafic 10. Indexul funcțional BASFI

Grafic 10. Sunt rezultate favorabile la pacientă cu Spondilită Anchilozantă după
programului de kinetoterapie demonstrân d prin indexul funcțional BASFI .

0 50 100 150 200 250 300 350 400 Evaluare inițială,
390
Evaluare finală,
110 BASFI

IV. Concluzii

Programul de K inetoterapie a fost individualizat pentru pacient ă, ținând cont de
vârsta ș i de capacitatea funcț ională a acestuia.

 Pacienta care a beneficiat de programul de recuperare, încluzând terapie
medicamentoasă, masaj și kinetoterapie s -a observat o creștere a mobilității
articulare ale coloanei vertebrale.
 Contractura paravertebrală s -a redus, în special datorită masajului și a exercițiilor
de recuperare.
 Am obținut rezultate bune la testul Ott , Stibor, Schober, Degete -sol, la evaluare
finală față de evaluare inițială.
 În urma aplicării programului de kinetoterapie la evaluare finală față de evaluare
inițială sa constatat ameliorarea durerii.
 În urma aplicării programului kinet oterapeutic la evaluarea finală față de evaluare
inițială am obținut creșterea amplitudinii articulare la pacienta cu Spondilită
Anchilozantă.
 Sunt rezultate favorabile la pacientă cu Spondilită Anchilozantă după programul de
kinetoterapie și masaj, dacă l uăm ca reper scala analog vizuală și bilanțul articular.
 Metoda Williams și metoda McKenizie este benefică în tratarea Spondilitei
Anchilozante prin red ucerea durerii demo nstrată prin sc ala analog vizuală și
creșterea amplitudinii de mișcare demonstrată pr in bilanțul articular favorabil la
finalul terapiei.
 Obiectivele de relaxare musculară , de ameliorea durerii, de câștigarea gradelor de
mobilitate articulară și de a îmbunătății scarcinile de zi cu zi au fost realizate cu
succes.
 S-au înregistrat îmbunătăț iri semnificative ale calității vieții la pacientă cu
Spondilită Anchilozantă.
 În 6 săptămâni după inițierea terapiei, scopul de apreciere a activității bolii, s -a
înbunătățit.

Astfel putem spune că scopul lucrării a fost atins. Demonstrând că im portanța
tratamentului precoce de recuperator aplicat pacientei cu spondilită anchilozantă a
avut rezultate bune.

“Când vine vremea să începi să faci exerciții, nu există <Voi începe de mâine> ,.
Mâine este boală”
( V. L. Allineare)

Rezumatul în limb a Engleză

ABSTRACT : The role of a kinetotherapeutic program in patients with ankylosing
spondylitis.
Background: Ankylosing spondylitis is a chronic inflammatory disease that mostly affects
the axial skeleton and almost always the sacroiliac joints. At times it can also affect the
peripheral joints and various extra -articular areas: enthuses and viscera. Its clinical
spectrum varies from a simple pelvic ailment(sacroiliitis) to a multisystemic disease.
Objectives: To improve articular mobility in the cervical -dorsal-lumbar spine and
peripheral joints by decreasing the affectivity of the disease. Increasing mental and
physical comfort and obtaining pain relief.
Methods: Patient, 48 years old, is presented with ankylosing spondylitis with an
inflammatory type algof unctional syndrome that concerns sacroiliac joints . The patient
received 12 kineto therapy sessions at the Recovery Hospital, and at home another 3
sessions per week exercise program during 4 weeks. The patient benefited from a
kinetotherapeutic program tha t includes a series of Williams and McKenzie exercises,
exercis es for joint mobility, to inc rease muscle strength, to maintain a good muscular tonus
of paravertebral trunk extensors, walking corrective exercises and pain relieving exercises .
There was also applied therapeutic massage for 6 weeks to relieve pain and relax
paravertebral muscles. For the evaluation there were performed several test as Schober test,
Stibor test, Ott test, middle finger -ground test, goniometry, visual analogue scale, Basdai
questionnaire and BASFI questionnaire.
Results: There are favorable results for the patient with ankylosi ng spondylitis after the
kineto therapy and massage program consulting the results of the visual analogue scale and
the range of motion by goniometry . By d oing the Ott test the was an improvement in the
flexion of the lumbar spinal column. At the initial evaluation, the patient achieved results
of 34 cm and at the end the results improved with 4 cm and the patient achieved 38 cm.
When evaluating the analogue visual scale, we achieved very good results. Initially the
patient the pain on a scale from 0 to 10 was 6, and at the end of the thera py the patient was
painless .
There has been shown an increase in articular mobility of the spine.

Paravertebral contracti lity has decreased, especially due to massage and recovery
exercises.
Conclusion: The goals of muscle relaxati on, pain relief, gaining grades of joint mobili ty,
and improving activities of daily living have been achieved successfully. Thus, we can say
that the purpose of the work has been ach ieved.
KEYWORDS : Ankylosing spondylitis, kinetotherapy, massage, sacroiliiti s

Bibliografie

Boloșu, D . H. (1989). Ghid de reumatologie spondilita anchilozantă . Cluj -Napoca:
Dacia.
Cațan, L ., Nemeș D . (2012). Calitatea vieții la pacienții cu spondilartropatie
seronegativă . Timișoara: Mirton.
Irsay, L., Po pa, A.(2015). Anatomia aplicată a aparatului locomotor . Cluj-Napoca:
Editura M. U. „Iuliu Hațieganu”.
Moraru, G., Pâncotan V . (2008). Evaluare și recuperare kinetică în reumatologie .
Cluj-Napoca: Dacia.
Stroescu , I. (1979). Recuperarea f uncționașă în practica reumatoligică . București:
Editura medicală.
Sîrbu , E.(2007). Kinetoterapia în afecțiunile reumatologice . Timișoara: Eurobit. „&”
Zamora, E ., Ciocoi -Pop, R. (2006). Bazele Teoretico -Metodice ale Kinetoterapiei În
Bolile Reumatice . Cluj -Napoca: Risoprint.

Anexe
A. Evaluare scor BASDAI
Cuprinde 6 întrebări corelate cu nivelul de cantitate al bolii , și anume: senzația d
oboseală, durerea de spate, durerea articulară, tumefacția locală, calitatea și durata
senzației de înțepeneală matinală.
Vă rugăm marcați cu un X pe urmatoarele scale 0 -10. Dacă simptomele dvs.
(durere.oboseală) au avut varații, marcați numărul care indică media severității acestora.
Cum au fost în ultima săptămână ?
a) Care a fost gradul oboselii pa c are ați resimțit -o?
1
0 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Absentă Foarte severă
b) Cum ați descrie durerea de coloană cervicală, toracală sau lombară?
1
0 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Absentă
c) Cum au fost per ansamblu durerile și tumefacțiile pe care le-ați avut la nivelul
articulațiilor periferice?
1
0 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Absentă Foarte severă
d) Cum ați resimțit durerea la atingere sau presiune la nivelul zonelor dureroase?
1
0 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Absentă Foart e severă
e) Cum ați resimțit redoarea de dimineață, după ce vă treziți ?
1
0 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Absentă Foarte severă
f) Cât timp apreciați că durează redoarea diminiață?
1
0 2 3 4 5 6 7 8 9 10
0 ore 1 oră 2 ore sau pes te

Obținerea scorului final este posibil prin însumarea cotațiilor acestor întrebări, cu
preciazarea că pentru senzația de înțepeneală matinală se face inițial media celor doau
cotații obținute.

B. Indexul funcțional BASFI (Bath Ankylosing Spondyl itis Functional Index).
Cuprinde 10 întrebări( 8 care fac referire la activitățile cotidiene și 2 care
evaluează abilitatea pacientului de a -și accepta modul de viață).
a) Încălțatul ciorapilor -șosetelor fără ajutor a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

b) Aplecatul după un creion aflat pe podea, fără să vă ajuttați de ceva a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

c) Întinsul după un obiect aflat pe un raft înalt a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

d) Ridicatul de pe un scaun fără ajutor a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

e) Statul î n picioare pe loc, fără discomfort timp de 10 minute a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

f) Urcatul a 12 -15 terpte (un etaj pe scări) fără folosirea balustradei sau alt ajutor
a fost:
0 Ușor 10 Imposibil

g) Privitul peste umăr fără întoarcerea corpului a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

h) Activitățile solicitante precum kinetoterapia, muncă în grădină, sportul preferat
le-ați efectuat:
0 Ușor 10 Imposibil

i) Realizarea activităților dintr -o zi, acasă și la servici a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

j) Ridicatul fără spriji n de pe podea a fost:

0 Ușor 10 Imposibil

Scala are o lungime de 10 cm, fiecărui centimetru al scalei îi corespunde o cotație,
astfel întrebarea este cotată de la 0 -10. Scorul total al scalei se obține prin însumarea
cotațiilor pentru feicare în trebare, fiind cuprins între 0 și 100.