INTRODUCERE……………………………………………………… …………………………3 CAPITOLUL 1. SCURTĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVOLUȚIEI SISTEMULUI RAPID DE ALERTĂ EUROPEAN…………………… [631463]

1

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………… …………………………3
CAPITOLUL 1. SCURTĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVOLUȚIEI
SISTEMULUI RAPID DE ALERTĂ EUROPEAN………………… ………… ………………6
CAPITOLUL 2. SISTEMUL RAPID DE ALERTĂ PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE
(SRAAF) ……………………………………………… ………………………………………..10
2.1. Ce este SRAAF……………………………………………………………………10
2.2. Ce urmărește SRAAF……………………………………………………………..10
2.3. Componența sistemului în România……………………………………………11
2.4. Rolul ANSVSA în cadrul sistemului…………………………………………….11
2.5. SRAAF se aplică…………………………………………………………………11
2.6. Principiile de bază pentru inițierea unei activități specifice SRAAF………12
2.7. Măsuri luate în cazuri de urgență………………………………………………12
CAPITOLUL 3. LEGISLAȚIA ALIMENTARĂ……………………………………………..14
3.1. Obiect ive generale ………………………………………………………………14
3.2. Protecția intereselor consumatorilor……………………………………………14
3.3. Cerințe referitoare la siguranța produselor alimentare……………………….15
3.4. Responsabilități…………………………………………………………………16
CAPITOLUL 4. TEMEIUL JURIDIC ȘI F UNCȚIONAREA SRAAF……………………..17
4.1. Temei juridic………………………………………………………………………17
4.2. Membrii……………………………………………………………………………17
4.3. Informații care trebuie notificate………………………………………………..18
4.4. Diferite tipuri de notificări SRAAF…………………………………………….19
4.5. I nformațiile furnizate țărilor terțe……………………………………………….19
CAPITOLUL 5. SRAAF : BAZELE JURIDICE, OBIECTIVE ȘI PROCEDURI PENTRU
NOTIFICĂRI…………………………………………………………………………………..20

2
5.1. SRAAF : Note istorice și procedurile de notificare curente…………………22
CAPITOLUL 6. EVALUAREA SISTEMULUI PRIVIND ASIGURAREA
TRASABILITĂȚII………………………………… ……………………………………………26
6.1. Scop……………………………………………………………… ………………..26
6.2. Domeniul de aplicare…………………………………………… ..……………. 26
6.3. Produsele vizate…………………………………………………… ..…………..26
6.4. Operatorii vizați ……………………………………………………… ..…………27
6.5. Aplicabilitatea trasabilității în ceea ce privesc produsele alimentare provenite
din țări terțe………………………………………………………………………… ..………..27
6.6. Ceințe în materie de trasabilitate aplicabile produselor alimentare de origine
nonani mală l a import…………………………………………………………… …………….28
6.7. Timpul de reacție pentru disponibilitatea datelor privind trasabilitatea……..29
6.8. Descrierea procedurii……………………………………………………………29
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL 7. DESCRIEREA CADRULUI ORGANIZATORIC……………………… ..32
CAPITOLUL 8. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII. Studiul de caz…… …………34
8.1. Scopul și obiectivele lucrării……………….…………………………… ..……..33
8.2. Studiul de caz……………………………………………………………… .……34
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

3

INTRODUCERE

Sistemul rapid de a lertă pentru alimente și furaje (SRAAF), a sărbătorit 30 de ani
de exist ență în cadrul Uniunii Europene, în 2009.
Această rețea europeană de alertă , a devenit unul dintre cele mai importante
instrumente de siguranță din sectorul alimentar și al hranei pe ntru animale și, prin
urmare, este adesea prezentată ca una dintre marile povești de succes ale abordării
integrate a UE privind siguranța alimentară (Barbara Klaus and all, 2010).
Având în vedere importanța acestui mecanism, pentru a asigura un nivel ri dicat
de prot ecție a sănătății, acest proiect oferă o imagine de ansamblu asupra temeiului
juridi c al s istemului de alertă rapid pentru alimente și h rană pentru animale și arată
modul în care funcți onează acest sistem în practică.
De asemenea, urmărește istoria acestui sistem încă de la începuturile sale și
oferă o viziune asupra modului în care se poate dezvolta în următorii ani (Diana Banati
și Barbara Klaus, 2010).
Alimentele reprezintă orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat
sau nu , destinat sau prevăzut în mod rezonabil de a fi ingerat de către oameni.
Produsele alimentare includ băuturile, guma de mestecat și orice substanță,
inclusiv apa (articolul 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Hrana pentru animale înseamnă orice subst anță sau produs, inclusiv aditivii,
indiferent daca sunt prelucrate sau nu, destinate utilizării ca hranire pe cale orală a
animalelor (articolul 3 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
În 2009, responsabilul pentru sănătate, doamna Androulla Vassilio u, a subliniat
faptul că acest s istem rapid de alertă este un instrument esențial pentru asigurarea
siguranței alimentare în Europa, permițând schimbul de informații, într -un timp real.
Acest sistem rapid de alertă, permite schimbul de informații partajate rap id și
eficient între Comisia Europeană, autoritățile oficiale de control pentru alimente și furaje
în statele membre, EFSA și alte organizații.

4
Prin urmare, acest sistem permite măsuri de sig uranță, să fie luate rapid și
eficient cu scopul de a evita ris curile de siguranță alimentară înainte ca acestea să
poată ajunge la consumatori.
Prin facilitarea acestui sistem de a avea un schimb rapid de inf ormații între
membrii săi, SRAAF a devenit un instrument fundamental pentru garantarea unui nivel
ridicat de protecție a sănătății umane și a interesului consumatorilor în ceea ce privește
produsele alim entare și hrană pentru animale, c are este unul dintre pri ncipalele
obiective ale legislaț iei europene în domeniul alimentar (Barbara Klaus și Diana Banati,
2010) .
Regulamentul (CE) nr 178/2002 stabilește principiile generale care
reglementează produsele alimentare și hrana pentru animale în general și siguran ța
acestora , în special, la nivel comunitar și na țional.
Prezentul regulament stabilește procedurile pen tru problemele care au un impact
direct sau indirect, asupra siguranței produselor alimentare și hranei pentru animale
(articolul 1, alin 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Pentru a permite îndeplinirea cu maximă eficiență a atribuțiilor de monitoriza re a
riscurilor, Autoritatea primește orice mesaj transmis prin sistemul rapid de alertă. Ea
analizează conținutul acestor mesaje pentru a furniza Comisiei și statelor membre orice
informație solicitată în vederea analizării riscurilor (articolul 35 din Re gulamentul (CE)
nr 178/2002).
Fără a aduce atingere altor elemente din legislația comunitară, statele membre
notifică de îndată Comisia prin sistemul rapid de alertă :
 orice măsură pe care au adoptat -o pentru a restricționa introducerea pe piață
sau pentr u a determina retragerea de pe piață sau returnarea produselor
alimentare sau a hranei pentru animale, în vederea protejării sănătății umane,
necesitând o acțiune rapidă ;
 orice recomandare sau acord cu operatori profesioniști, cu scopul de a prveni,
limita sau impunerea unor condiții specifice pentru introducerea pe piață sau
eventuala folosire a produselor alimentare și hranei pentru animale din cauza
unui risc major asupra sănătății ;
 orice respingere, legată de un risc direct sau indirect asupra sănătății umane, a
unui lot, container sau transport de produse alimentare sau de hrană pentru
animale de către o autoritate competentă la un punct de control la frontieră din
cadrul Uniunii Europene (articolul 50, alin 3 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 ).

5
Notificarea este însoțită de o explicație detaliată a motivelor care urmează a fi
luate.
De fapt, obiectivul final al SRAAF este de a crea o viziune dincolo de granițe, de
a lucra la scară globală și de a crea un sistem de alertă funcțional la nivel mondial î n
sectorul alimentar, pentru a asigura siguranța alimentară și, prin aceasta, pentru a
proteja oamenii, pe tot globul (Diana Banati, 2010).

6

CAPITOLUL 1

SCURTĂ PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVOLUȚIEI SISTEMULUI
RAPID DE ALERTĂ EU ROPEAN

Înființarea primului sistem european de alert ă, poate fi urmărit până în 1979,
atunci când în urma unei crize alimentare indusă de portocalele con taminate cu mercur
din Israel, statele membre ale UE au început să instituie un sistem de informare
reciprocă în cazurile de risc pentru sănătatea umană , ca urmare a problemelor legate
de alimentație.
Așa cum Olga Demine, care a lucrat la Comisia Europeană și care a fost
membru anterior al echipei SRAAF, și -a amintit că la început siste mul era foarte mi c
dar foarte e ficient. Ce s -a întâmplat atunci? Mercurul a fost găsit în mai multe state
membre în portocale le importate din Israel. Acest caz este prezentat su b sloganul
"Terorismul Orange", ca grup extremist "Armata re voluționară araba -palestiniană" a
afirmat că a contaminat portocalele cu scopul de a distruge economia Israelului (Diana
Banati și Barbara Klaus, 2010).
Pe lângă impactul economic (statele membre au interzis importurile), acest caz a
afectat încrederea consumatorilor în ceea ce privește sig uranța alimentului. Pentru a
elimina aceste preocupări, autoritățile de control al produselor alimentare din statele
membre s -au întâlnit la 13 februarie 1979 și s -a născut ideea construirii unui sistem de
alertă rapidă. În urma acestui fapt, au fost luați primii pași căt re un temei juridic pentru
SRAAF : Ca o măsură imediată și până la adoptarea unor reguli oficiale, Belgia,
Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Regatul U nit
au convenit să stabilească u n sistem de informa re reciprocă în cazurile în care există
un risc pentru sănătatea umană din cauza unei probleme legate de alimentație.
Intenția a fost de a crea un sistem care să le permită să abordeze orice
problemă care a apărut și care a fost flexibilă și fără reguli formalizate.

7
Pentru a face din această funcție spontană creată, sistemul informal de alertă,
membrii săi, pe lângă stabilirea autorității naționale competente responsabile de
siguranța alimentară și crearea laboratoarelor de control al produselor aliment are, au
instituit puncte de contact, atât la nivel național, Statele membre și Comisia Europeană,
responsabilă de transmiterea ș i primirea notificărilor și de la Comisie.
La fel ca la început, toate comunicările au fost făcute prin telefon, fără a fi
supraviețuit nici o înregistrare scrisă.
Cu toate acestea, prima notificare din cadrul acestui sistem informal de alertă a
fost indusă î n 1979 de către calamarii răpiți, în care Comisia Europeană a solicitat
puncte de contact din fiecare stat membru să le s pună despre această problemă și ce
măsuri au fost luate pentru a proteja consumatorii (Diana Banati și Barbara Klaus,
2010).
Pentru ca acest sistem de alertă voluntară să se bazeze pe reguli formale,
Comisia Europeană a elaborat o "Propunere de decizie a Consiliului de instituire a unui
sistem comunitar pentru schimbul rapid de informații privind pericolele care decurg din
utilizarea produselor destinate consumatorilo r", publicată în decembrie 1979, a doptată
în sfârșit în martie 1984.
Acest prim sistem f ormal de alertă cuprindea atât produse alimenta re, cât și
produse nealimentare, d ar se limita la produse le care prezin tă un risc grav și imediat
pentru sănătatea sau siguranț a consumatorilor atunci când sunt utilizate în condiții
normale și previzibile. Pr in urmare, la început, SRAAF a fost folosit ca supraveghere pe
termen scurt , pentru a gestiona pericolele grave și imediate.
Anul 1992 a marcat un punct semnificativ de cotitură pentru evoluția Sistemului
Rapid de Alertă. Odată cu crearea pieței inter ne a UE în 1992, siguranța alim entară a
devenit și mai mult o problemă europeană , deoarece frontierele interne au fost
eliminate, pentru a asigura libera circulație a mărfurilor.
În conse cință, sistemul de alertă rapid pentru alimente a fost inclus pentr u prima
dată în Directiva 92/59/ CEE a Consiliului din 29 iunie 1992 privind siguranța generală a
produselor împreu nă cu Sistemul de alertă rapid pentru produsele n ealimentare (așa –
numitul RAPEX, p rin Directiva 2001/95 / CE).
După care, în anii 1990, sist emul de alertă rapid pentru alimente s -a îmbunătățit,
deoarece punctele nați onale de contact au permis SRAAF -ului să aibă o singură
organizație dedicată care să contacteze în cazul unei alerte grave, reducând în mod
considerabil timpul necesar pentru a abo rda astfel de semnalări. În plus, pentru ca

8
statele membre și punctele de contact ale acestora să poată aplica în mod corect
sistemul, Comisia a elaborat priorități și metode de funcționare pentru RASFF.
Sistemul de alertă rapidă pentru alimente a fost ap licat cu succes în mai multe
cazuri de contaminare a alimentelor. De exemplu, în 1998, când s -au descoperit
cantități mari de aflatoxine din fistic, importate din Iran, importurile de nuci care conțin
fisticuri contaminate în UE au fost rapid o prite de ace st sistem, Comisia Europeană a
adoptat o măsură de siguranță care să permită importul numai cu condiția ca toate
fructele cu coajă lemnoasă să fi trecut printr -un proces de dublu control la sosirea la
frontierele UE și să fie certificate ca fiind fără afla toxine. Aflatoxina este o substanță
care atacă în primul rând ficatul. Studiile de specialitate au arătat că această substanță,
produsă de niște ciuperci microscopice, poate fi cancerigenă. Aflatoxina apare în
diferite produse alimentare, printre care se n umără cafeaua, arahidele, prorumbul și
condimentele atunci când nu sunt depozitate în cond iții adecvate.
Această măsu ră este încă în vigoare astăzi ș i a fost extins ă pentru a acoperi alte
produse alimentare în care există riscul contaminării cu aflatoxine .
Cu toate acestea, criza alimentară cu care se confrun tă UE în anii 1990 a arătat
și lacunele sistemului de alertă, c are s -a dovedit a nu fi în măsură să asigure în mod
eficient un nivel ridicat de protecție. În primul rând, acest lucru s -a datorat fapt ului că s –
a concentrat numai asupra producției de alimente și nu asupra etapelor ulterioare de
procesare și distribuire a alimentelor, în care pot apărea și probleme legate de
siguranța alimentară. Mai mult, în timpul crizei privind encefalopatia spongifor mă bovin ă
care a lovit Marea Britanie în 1995 și în timpul crizei dioxinelor din 1999 din Belgia,
sistemul de alertă rapid ă prevăzut de Directiva 92/59/ CEE a Consiliului nu a putut fi
aplicat în mod corespunzător, d atorită faptului că, la acel moment, Sist emul nu acoperă
animalele vii și nici furajele. Prin urmare, aceste crize alimentare au demonstrat limitele
fostului sistem de alertă rapidă și, în același timp, au servit drept punct de cotitură nu
numai pentru politica UE privind siguranța alimentară, ci și pentru procedurile de
siguranț ă, inclusiv sistemul de alertă (Barbara Klaus și Diana Banati, 2010 ).
Comisia a recunoscut necesitatea urgentă de a institui un sistem de alertă rapidă
îmbunătățit și extins, care să acopere produsele alim entare și hrana pentru animale, î n
conformitate cu politica generală a Comisiei "de la fermă la furculiță".
Din acest motiv, atât temeiul juridic, cât și procedura oficia lă pentru un anumit
sistem SRAAF aplicabil produselor alimentare și hranei pentru animale au fost i ncluse
în 2002 în Legea generală europeană privind produsele alimentare .

9
În plus, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Alimente (EFSA) a
fost înființată prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002, c a punct de referință independent
pentru evaluar ea riscurilor și sursa de consiliere și comunicare științifică privind riscurile
legate de lanțul alimentar.
De la introducerea acestui sistem în 2002, numărul notificărilor a crescut
constant: în 2002, acesta a depășit 3000, ceea ce a reprezentat o cre ștere de cca.
330% față de nivelul anului 1999 (698) și aproape dublarea n umărului în 2001 (1567),
și a continuat să crească în următorii ani, atingând 4414 în 2003 și 5562 în 2004 până
la 7170 în 2005, a cum s -a stabilit la aprox. 7000 de notificări pe an .
Un aspe ct important al sistemului SRAAF este acela că prevede proceduri de
furnizare a informațiilor și țărilor terțe, de exemplu pentru produsele originare din
teritoriile lor, ceea ce le oferă acestor țări posibilitatea de a rezolva problemele de
siguranță la domiciliu.

10

CAPITOLUL 2

SISTEMUL RAPID DE ALERT Ă PENTRU ALIMENTE ȘI FURAJE
(SRAAF)

2.1. Ce este SRAAF?
Sistemul Rapid de Ale rtă pentru Alimente și Furaje ( SRAAF ), este un instrument
prin care se realizează un schimb de informații între a utoritățile competente c entrale,
luându -se măsuri adecvate, cum ar fi: reținerea, retragerea, confiscarea sau
respingerea produselor în cauză (A.N.S.V.S.A.).
2.2. Ce urmărește SRAAF
SRAAF are ca scop următoarele:
 Prevenirea pătrunderii pe piață sa u retragerea de pe piață ori de la consumatorul
final, alimentele care prezintă un risc pentru sănătatea publică;
 Prevenirea pătrund erii în consumul animalelor furaje care pot dăuna, într -un mod
indirect, sănătatea publică ;
 Prevenirea p ătrunderii pe piață materiale sau produse care pot veni în contact cu
alimentele și furajele ;
 Informarea rapidă între autoritățile competente în domeniul siguranței
alimentelor, la cele trei niveluri: central, judetean și local, asupra pericolelor sau
riscurilor cu privire la alimente le și la furajele care nu îndeplines c cerințele
impuse de legislație privind siguranța alimentelor ;
 Schimbul rapid de informații între Comisia Europeană și Autoritatea Națională
Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitatea sa de
coordonator la nivel național al Sistemului rapid de alertă și de punct de contact
cu Sistemul de Alertă pentru Alimente și Furaje European (A.N.S.V.S.A.).

11

2.3. Componen ța sistemului în România
Sistemul SRAAF cupri nde cele patru Autorități Centrale, și an ume:
 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor;
 Ministerul Sănătății;
 Ministerul Agr iculturii și Dezvoltării Rurale;
 Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

2.4. Rolul ANSVSA în cadrul sistemului
ANSVSA reprezint ă Punctul Național de Contact – PNC în România pentru
SRAAF .
Asigură schimbul rapid de informații între Comisia Europeană și Autoritatea
Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitatea sa de
coordonator la nivel național al Si stemului rapid de alertă și de punct de contact cu
Sistemul de Alertă pentru Alimente și Furaje European (Rapid Alert Sy stem for Food
and Feed – RASFF).
Asigură schimbul rapid de informații și între:
 Laboratoare de profil și integratorii locali ai SRAAF ;
 Structurile locale și județene ;
 Punctele de inspecție la frontieră și structurile centrale și județene ale ANSVSA,
MSP, MAPDR, ANPC ;
 Consumatori, producători și procesatori, pe de -o parte, și integratorii loc ali ai
SRAAF, pe de altă parte (ANSVSA).
2.5. SRAA F se aplică
La nivel național în domeniul siguranței alimentelor și furajelor pe întreg lanțul
alimentar:
 Producție ;
 Procesare ;
 Depozitare ;
 Transport ;
 Comercial izarea alimentelor și furajelor (ANSVSA).

12
2.6. Principiile de bază pentru iniț ierea unei activități specifice SRAAF
Principiile de bază pentru inițierea unei activități sunt cunoașterea sau suspiciunea că :
 Un aliment este sau poate fi un risc pentru sănătatea publică ;
 Un produs furajer este sau poate fi un risc pentru sănătatea publică, în cazul
aliment elor obținute de la animalele care au fost hrănite cu astfel de furaje ;
 Substanțe sau ingrendiente interzise ;
 Substanțe sau ingrendiente neautorizate ;
 Depășirea limitelor legale ;
 Unități pentru alimente de origine animală neautorizate ;
 Alimente noi / alime nte modificate genetic neautorizate ;
 Risc fizic;
 Etichetarea incorectă care indică un risc de sănătate ;
 Alt risc care se bazează pe analiza riscului, respective factori de risc biologic,
chimic, fizic, modificări organoleptice, etichetare, falsificare, amb alaj, radiații.
2.7. Măsuri luate în cazuri de urgență
În toate cazurile de urgență, în funcție de gradul de risc, atunci când au fost identificate
situații periculoase sau potențial periculoase pentru sănătatea publică cu privire la
alimente și furaje, autori tățile competente, în conformitate cu legislația în vigoare, iau
măsuri pentru:
 Colectarea tuturor informațiilor necesare de la toate părțile implicate ;
 Organizarea controalelor cu privire la siguranța alimentelor și furajelor ;
 Recoltarea de probe din alim entele și furajele suspecte ;
 Recoltarea de probe din orice material sau produs care poate veni în contact cu
alimente și furaje ;
 Retragerea și sechestrarea alimentelor și furajelor și atenționarea celor care le
produc, le depozitează, le transportă și le valorifică ;
 Sechestrarea oricărui material care vine sau poate veni în contact cu alimentele
și furajele și poate să prezinte un risc pentru sănătatea publică ;
 Informarea, atunci când este necesar, a tuturor celor care pot fi expuși
pericolului ;
 Interzicer ea, după caz, pentru o perioadă determinată, a circulației produselor
incriminate și transmiterea de instrucțiuni precise privind procedurile de
manipulare și depozitare ;

13
 Interzicerea punerii pe piață a produselor incriminate și asigurarea că există
indica ții precise asupra pericolului pe care îl prezintă, iar acestea sunt marcate
corespunzător;
 Organizarea și luarea unor măsuri imediate pentru denaturarea și distrugerea
acestor produse alim entare în condiții de siguranță (A.N.S.V.S.A.).

14

CAPITOLUL 3

LEGISLAȚIA ALIMENTARĂ

3.1. Obiective generale
Legislația alimentară urmărește unul sau mai mul te obiective generale ce se
referă la siguranța sănătății umane și protecția intereselor consumatorilor.
În împrejurări specific, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se
identifică posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă
incertitudinea științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului,
necesare pentru asigurarea nivelului rid icat de protecție a sănătății stabilit în
comunitate, până ce apar noi informații științifice pen tru o evaluare mai exactă a riscului
(articolul 7, alin 1 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Măsurile adoptate pe baza alineatului (1) trebuie să fie propor ționale și să nu
impună restricții comerciale mai mari decât este necesar pentru realizarea nivelului
ridicat de protecție a sănătății stabilit în comunitate, acordându -se atenție fezabilității
tehnice și economice, precum și altor factori considerați legi timi pentru problema
respectivă.
Măsurile se revizuiesc într -o perioadă de timp rezonabilă, în funcție de natura
riscului identificat la adresa vieții sau sănătății și de tipul de informații științifice
necesare pent ru clarificarea incertitudinii științif ice și realizarea unei evaluări mai
detaliată a riscului.
3.2. Protec ția intereselor consumatorilor
Legislația alimentară are ca și obiectiv protejarea intereselor consumatorilor și
asigură o bază care le permite acestora să facă o alegere în cunoștință de cau ză în
legătură cu produsele alimentare pe care le consumă.
Ea are ca scop prevenirea :
 Practicilor frauduloase sau înșelătoare ,
 Contrafacerii produselor alimentare ,

15
 Oricăror alte practici care induc în eroare consumatorul (articolul 8, alin 1 din
Regulame ntul (CE) nr 178/2002).

3.3. Cerin țe referitoare la siguranța produselor alimentare
a) Nu sunt introdus e pe pia ță produsele alimentare care nu prezintă siguranță
b) Un produs alimentar trebuie să aibă în vedere următoarele :
 Condițiile normale de folosire a produsul ui alimentar de către consumator ,
 Informațiile furnizate consumatorului, inclusiv informațiile de pe etichetă sau alte
informații cu privire la efectele negative asupra sănătății .
c) Atunci când se determină dacă un produs alimentar dăunează sănătății, trebu ie
avut în vedere :
 Efectele pe termen scurt sau lung ale acelui produs alimentar asupra sănătății
unei persoane care îl consumă ,
 Efectele nocive,
 Sensibilitatea deosebită, a unei categorii de consumatori .
d) Atunci când se determină dacă un produs alimentare nu este adecvat
consumului uman, trebuie avut în vedere dacă produsul alimentare este
inacceptabil pentru consumul uman , potrivit utilizării căreia îi era destinat, din
motive de contaminare, indiferent dacă aceasta se face printr -o substanță
străină sau î n alt mod sau prin putrefacție, deteriorare sau descompunere.
e) În cazurile în care un produs alimentar care nu prezintă siguranță face parte
dintr-un transport, dintr -un lot sau dintr -o șarjă de mărfuri alimentare din aceeași
clasă sau având aceeași descrie re, se presupune că toate produsele alimentare
din respectivul transport, lot sau șarjă nu prezintă nici ele siguranță, în afara
cazurilor în care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nici o dovadă că
restul transportului, lotului sau șarjei nu prez intă siguranță.
f) Produsele alimentare care sunt în conformitate cu prevederile comunitare
speciale ce reglementează siguranța produselor alimentare , se consideră ca
neprezentând riscuri cu privire la aspectele acoperite de dispozițiile comunitare
speciale.
g) Conformitatea unui produs alimentar cu dispozițiile speciale aplicabile acelui
produs alimentar nu împiedică autoritățile competente să ia măsuri adecvate de
impunere a restricțiilor privind introducerea sa pe piață sau să solicite retragerea
sa de pe piaț ă, în cazurile în care există motive să se suspecteze că, în ciuda

16
acestei conformități, produsul alimentare respectiv prezintă riscuri din punct de
vedere al siguranței produselor alimentare.
h) În cazul în care nu există prevederi comunitare speciale, se co nsideră că
produsele alimentare nu prezintă riscuri atunci când se conformează
prevederilor speciale ale legislației alimentare interne a statului membru pe al
cărui teritoriu se comercializează alimentul respectiv (articolul 14 din
Regulamentul (CE) nr 17 8/2002).
3.4. Responsabili tăți
Operatorii din sectorul produselor alimentare și operatorii cu activitate în
domeniul hranei pentru animale , iau măsuri, în toate etapele producerii, prelucrării și
distribuției , din unitatea aflată sub controlul lor, astfel în cât produsele alimentare sau
hrana pentru animale , să satisfacă cerințele legislației alimentare care sunt relevante
pentru activitățile lor și verifică îndeplinirea acestor cerinț e (articolul 17, alin 1 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Statele membre, aplică legislația alimentară, monitorizează și verifică
respectarea cerințelor legislației alimentare de către operatorii din sectorul alimentar și
operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale , în toate etapele : producerii,
prelucrării și di stribuției.
În acest scop, statele membre practică un sistem de controale oficiale și alte
activități, conform împrejurărilor, inclusiv comunicarea către public a siguranței și
riscului produselor alimentare și hranei pentru animale, supravegherea siguran ței
alimentelor și a hranei pentru animale și alte activități de monitorizare cuprinzând toate
etapele de producție, prelucrare și distribuție.
Pe lângă acestea , statele membre stabilesc normele privind măs urile și
penalizările ce se aplică pentru încălca rea legislației alimentare și hranei pentru
animale. Măsurile și penalizările prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale ș i cu
efect de descurajare (articolul 17, alin 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).

17

CAPITOLUL 4

TEMEIUL JURIDIC ȘI FUNCȚIONAREA SRAAF

4.1. Temei juridic

Temeiul juridic al SRAAF se găsește în articolul 50 din Regulamentul (CE) nr
178/2002. Această dispoziție stabilește normele fundamentale și procedurile formale
pentru SRAAF, care prevede notificarea oricărui risc, di rect sau indirect, pentru
sănătatea umană, care derivă din alimente sau furaje (articolul 50, alin. 1 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Acest sistem permite ca informa țiile să fie partajate rapid între Comisia
Europeană, autoritățile statelor membre, E FSA și alte organizații, în scopul de a lua
măsurile ne cesare în mod eficient și imediat .
4.2. Membrii
Toate statele membre ale UE fac parte din SRAAF, împreună cu Comisia
Europeană și EFSA (articolul 50, alin. 1 din Regulamentul (CE) nr 178/2002).
Articol ul 50, alin. 6 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 prevede posibilitatea
participării țărilor terțe și organizațiilor internaționale în SRAAF, pe baza acordurilor
între Comunitatea organizațiilor internaționale și aceste țări. Aceste acorduri prevăd
reciproc itate și includ măsuri de confidențialitate echivalente cu cele aplicate în
Comunitate. Pe baza acestor acorduri, toate statele membre AELS Islanda,
Liechtenstein și Norvegia sunt membre ale SRAAF, de asemenea.
Elveția nu este un membru al SRAAF, deși tr ebuie menționat faptul că
Autoritatea de Sănătate elvețiană este într -un contact continuu cu membri SRAAF.
Toți membri SRAAF au puncte de contact specifice.

18
De exemplu, în Germania, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor și Siguranța
Alimentară a fost conceput ca punct de contact competent, în timp ce în Italia, punctul
de contact competent este Ministerul Sănătății, iar în Ungaria este Oficiul pentru
Siguranța alimentară din Ungaria. Aceste puncte de contact sunt responsabile pentru
schimbul de inform ații cu privire la orice risc direct sau indirect pentru sănătatea
umană, derivând din alimente sau fu raje prin notificarea Comisiei (Barbara Klaus și
Diana Banati, 2010).
Comisia (DG SANCO) are sarcina de gestionare a rețelei. Prin urmare, primește
toate notificările de la membrii și efectuează verificările necesare înainte de
transmiterea acestor informații către ceilalți membri ai rețelei (articolul 50, alin. 1 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002). În cele din urmă, EFSA este implicată în SRAAF și
primeș te toate informațiile transmise prin intermediul acestui sistem (articolul 35 din
Regulamentul (CE) nr 178/2002). Sarcina EFSA este aceea de a analiza conținutul
acestor mesaje pentru a furniza Comisiei și statelor membre , orice informații necesare
în scop ul analizei de risc.
4.3. Informații care trebuie notificate
În conformitate cu articolul 50, alin. 2 din Regulamentul (CE) nr 178/2002, este
necesară o notificare SRAAF, atunci când un membru SRAAF deține o informație cu
privire la un risc grav pentru sănăta te, care derivă din alimente sau furaje, în aceste
cazuri , Comisia Europeană trebuie să fie notificată imediat prin SRAAF.
Articolul 50, alineatul 3 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 specifică faptul că
membrii SRAAF informează Comisia, în special în caz ul în care iau astfel de măsuri ca
retragerea sau returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale de pe
piață sau atunci când se restricționează comercializarea produsului în cauză. În plus,
membrii trebuie să notifice, în cazul în care sunt d e acord cu operatorul responsabil, că
un produs alimentar sau hrana pentru animale, nu ar trebui sa fie introduse pe piață în
cazul în care măsura este luată din cauza unui risc grav. Exemple de riscuri pentru
sănătate care pot induce o notificare sunt, de exemplu Salmonella în carne, paraziți în
pește, fructe, fructe uscate și nuci, mercurul din pește, pesticidele din fructe și legume,
etc.
Atunci când este necesară o notificare, se utilizează o forma spcifică de
notificare SRAAF, în scopul de a furniza informații Comisiei, care includ detalii cu privire
la constatările și măsurile luate și toate documentele relevante, cum ar fi : facturi, liste

19
de companii care au primit produsele, rapoarte analitice, etc. (Diana Bana ti și Barbara
Klaus , 2010 ).
4.4. Diferite tipuri de notificări SRAAF
Există patru tipuri de notificări SRAAF, și anume : respingerea la frontieră și de
notificare a pieței, ace stea sunt împărțite în alte două categorii : notificări de alertă și
informare. O respingere la frontieră se face atunci câ nd intrare a unui produs este
refuzată în c omunitate. Pe de altă parte, o notificare de piață este trimisă atunci când
un risc este găsit într -un produs alimentar sau hrană pentru animale fiind introduse pe
piață.
Notificările privind informațiile se reali zează atunci când este identificat un risc cu
privire la produsele alimentare sau hrană pentru animale introdu se pe piață, dar ceilalți
membrii nu trebuie să ia măsuri rapide. Acest lucru se datorează faptului că produsul
nu a ajuns pe piață sau nu mai est e prezent pe piața lor și nu necesită o acțiune rapidă.
În cele din urmă, există notificările de știri, care cuprind informații referitoare la
ce revin Comisiei atunci când un produs alimentar este exportat într -o țară care nu este
membru SRAAF. Domeniul de aplicare este de a permite țara terță să întreprindă
măsurile de siguranță necesare (Diana Bana ti și Barbara Klaus , 2010 ).
4.5. Informațiile furnizate țărilor terțe
Procedurile SRAAF prevăd mecanisme pen tru a avea țările terțe incluse.
Articolul 53, alinea tul 4 din Regulamentul (CE) nr 178/2002, prevede că, în cazul în
care un produs, sub rezerva unei notificări, provine dintr -o țară care nu este membră a
SRAAF, Comisia transmite informațiile de notificare pentru acțiuni suplimentare, cum ar
fi: suspendarea exporturilor, intensificarea controalelor și schimbarea legislației.
În cazul în care garanțiile primite din țările terțe nu sunt suficiente, Comisia poate
lua măsuri mai restrictive, cum ar fi : interzicerea importurilor, controlul sistematic la
frontie rele UE, prezentarea obligatorie a certificatelor de sănătate, etc.
Aceeași obligație de notificare revine Comisiei atunci când un produs alimentar
sau furaj supus unei notificări este exportat într -o țară care nu este membru al SRAAF .
Domeniul de aplic are este de a pe rmite țării terțe să întreprindă măsurile de
siguranță necesare (Bana ti D. și colab., 2010 ).

20

CAP ITOLUL 5

SRAAF: BAZELE JURIDICE, OBIECTIVE ȘI PROCEDURI PENTRU
NOTIFICĂRI

În prezent, unul dintre cele mai interesante exemple de m anagement al
siguranței alimentelor, este disponibil în Uniunea Europeană.
În general, situația actuală din UE poate fi considerată ca fiind suma
răspunsurilor furnizate de factorii de decizie din UE la numeroasele perturbări ale
alimentelor începând cu anii 1980 .
În mod substanțial, consumatorul european a fost afectat în mod continuu și în
mod repetat de diferite amen ințări privind siguranța ali mentară (Knowles et al., 2007).
Diferența de comportament în culturile diferite și în regiunile macroeconomi ce ale UE ar
trebui de asemenea remarcată atunci când vorbește despre reacțiile consumatorilor .
În detaliu, analiza factorilor de anxietate publică trebuie comp letată cu
examinarea problemei riscului de siguranță alim entară prin diferite puncte de vedere ,
printre care:
 Comportamentul psihologic al consumatorilor atunci când se analizează
alimente ș i băuturi ,
 Lipsa tot mai mare de conștientizare cu privire la elementele de bază ale
producției alimentare. De fapt, cu cât este mai mare tendința pro ducțiilor la scară
largă , cu atât numărul consuma torilor conștienți este mai mic, cu acele
cunoștințe de bază despre activ itățile de producție alimentară,
 Influența conceptelor economice asupra ideii de produs alimentar. Cu alte
cuvinte, raportul "cal itate / preț" este adesea menționat de către consumatorii
conștienți și necunoscuți ca fiind sinonim cu calitatea produselor alimentare, cu
legalitatea și siguranța . Pe de altă parte, ar trebui luate în considerare și
analizate cu atenție , multe aspecte al e lanțului alimentar, cum ar fi rolul

21
materialelor și obiectelor de ambalare a produselor alimentare și impactul
economic și vizual corelat asupra produselor alimentare ,
 Nașterea noilor mijloace de comunicare cu interese exclusive în domeniul
alimentației și al băuturilor. Această tendință – creșterea continuă a revistelor și
revistelor tipărite și electronice cu interese deosebite în domeniul siguranței
alimentare a fost observată datorită activității concomitente a diferitelor grupuri
de presiune, a insti tuțiilor științifice și a altor mijloa ce de informare . Ca rezultat,
creșterea nivelului de anxietate publică a fost observată în mod continuu în UE și
în alte zone industrializate, când au fost descoperite și raportate așa -numitele
"scan daluri alimentare" ,
 Publicitatea alimentară și strategiile de marketing corelate cu privire la pretențiile
nutriționale ,
 Creșterea gradului de conștientizare și a responsabilităților corelate ale
comercianților cu amănuntul , în ceea ce privește reglementările noi și existent e.
Din acest motiv, nașterea standardelor de management al calității, cum ar fi
normele ISO 9001, a permis comercianților cu amănuntul să creeze un control
mai strict asupra producătorilor de alimente și a altor jucători intermediari ai
lanțului alimentar. Uneori, noile sisteme de management al calității centrate pe
alimente par mai stricte decât le gile actuale (Parisi S. and all, 2016 ).
Riscurile sunt împărțite pe trei categorii :
1. Risc microbiologic. Aceasta a inclus toate amenințările microbiologice posib ile
(microorganisme patogene, ba cterii degradante, viruși etc.)
2. Risc chimic. Această parte a evaluării riscurilor se referă la amenințări noi și
vechi la adresa sănătății consumatorilor. Datorită numărului crescând de analități
chimice și a implicațiilor c orelate asupra sănătății, riscul chimic ar trebui să fie
considerat "frontiera evolutivă" a analizei riscului alimentar
3. Risc fizic. De fapt, aceste cuvinte implică prezența unor probleme nedorite și
macroscopice sau microscopice în alimente și băuturi.
De obicei, riscurile fizice sunt corelate cu detectarea sticlei, a materialelor
plastice sau a fragmentelor metalice în produse ambalate sau neambalate.
Fiecare risc este evaluat prin intermediul a doi factori de risc : importan ța riscului
sau gravitatea ș i probabilitatea de risc. Ultimul factor este parțial gestionat în lanțul
alimentar. Pe baza evaluării riscului, probabil itatea de risc poate fi redusă (Parisi S . and
all, 2016).

22
Următorul pas în evaluarea riscurilor alimentare este problema fraudei. Ace st
risc este în mod natural determinat de un factor antropic: adulterarea intenționată a
alimentelor și a băuturilor de către operatorii de alimente, în scopul obținerii de avantaje
economice. În mod detaliat, așa -numita "falsificare motivată din punct de vedere
economic" în sectorul larg sau bunuri comestibile destinate consumului uman poate fi
realizată în mai multe moduri și provoacă numeroase incidente de sănătate .
Cu toate acestea, acest mod este doar unul dintre numeroasele varietăți
posibile, în prezent, următoarele episoade EMA și fraude alimentare generale pot fi
ident ificate după cum urmează în scopul clasificării :
 Înlocuirea ingredientelor alimentare fine și scumpe cu alte materii prime diferite,
inclusiv aditivi (coloranți alimentari etc.). Înlocuirea nu este declarată și este în
mod clar con trară informațiilor etichetate. În plus, datele nutriționale pot fi
modificate și analizele corelate pot da rezultate ciudate, dar similare în
comparație cu informațiile declarate. Principala dificultate este evaluarea reală a
contrafacerii chimice și a contaminării microbiologice. Din punct de vedere
analitic, frauda alimentară este extrem de importantă: este un act criminal și
intenționat și se desfășoară, în general, în scopul evitării detectării în al imente și
băuturi ,
 Înlocuirea ingredientelor alimentare fine și scumpe cu același tip sau
subtipologie de materii prime, cu excepția aditivilor alimentari și a substanțelor
chimice similare, sau a proceselor specifice . Substituția sau modificarea
procesulu i, denumită și contrafacerea, nu este declarată, însă definiția generală
a produsului alimentar nu este aparent modificată. Cu toate acestea, în cazul în
care produsul ar fi introdus pe piață cu cereri de origine sau proveniență
specifice și costurile afer ente să fie într -adevăr mai mici decât se aștepta,
avantajul economic al falsificării ar fi de înțeles ,
 Redactarea produselor alimentare perisabile, dar deja expirate (mărfuri ambalate
și neambalate), cu reambalarea ulterioară și definirea datelor noi (ir eale) de
depozitare. Produsele alimentare noi (expirat e) intră în lanțul alimentar.
5.1. SRAAF : Note istorice și procedurile de notificare curente
Din punct de vedere istoric, abordarea UE față de sectorul alimentar și al
băuturilor nu poate fi diferită de str ategia general adoptată pentru piața internă. În
general, tranzacțiile intra -europene trebuie să fie garantate de toate măsurile posibile
de protecție de către una sau mai multe țări din UE. Această asigurare se referă la

23
alimente, produse nealimentare, re surse economice, servicii și persoane (Parisi S . și
colab., 2016 ).
Unul dintre cele mai importante etape ale reglementării UE este cu siguranță
problema Directivei 92/59 / CEE a Consiliului din 29 iunie 1992, abrogată prin Directiva
2001/95 / CE (Parlame ntul European și Consiliul 2001). Această directivă vizează
crearea și implementarea unui sistem obligatoriu de protecție a sănătății și siguranței
consumatorilor.
În esență, directiva ar lua în considerare siguranța diferitelor produse, inclusiv a
alime ntelor, atunci când a fost evidentă absența unor reglementări specifice. Cu toate
acestea, acest instrument de reglementare nu a fost elaborat în mod specific pentru
domeniul complex al produselor alimentare și băuturilor. Un document mai specific a
fost n ecesar: Regulamentul cadru (CE) nr. 178/2002 (Parlamentul European ș i Consiliul
2002).
Una dintre cele mai importante documente este Regulamentul (CE) nr 882/2004
privind controalele oficiale pentru hrana pentru animale și produse alimentare.
În specia l, SRAAF a fost creat în 1979 ca un sistem de cooperare cu sprijinul
următoarelor țări membre: Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit.
Țara ulterioară a UE a fost Grecia (1981), Spania ș i Portugalia au aderat la
SRAAF în 1986.
În prezent, sistemul are următorii membri activi, inclusiv țări din afara UE, cu
anul de aderare în paranteze:
 Comisia Europeană, reprezentată de sănătate și protecția consumatorilor,
Direcția Generală și EFSA,
 Asociația Euro peană a Liberului Schimb (AELS), care include Islanda, Norvegia,
Liechtenstein (1994) și Elveția (2009),
 Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Tările de Jos
și Regatul Unit (1979),
 Grecia (1981),
 Portugalia și Spania (1986),
 Austria, Finlanda și Suedia (1995),
 Republica Cehă, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania , Malta, Polonia,
Slovacia și Slovenia (2004),
 Bulgaria și România (2007),

24
 Croația (2013).
Acțiunea rapidă este un element important al notificării. În conformitate cu
Regulamentul (UE) nr. 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie ș i cu manualul de utilizare
SRAAF1, SRAAF poate furniza următoarele informații de notificare :
 Număr de referință
 Dată de notificare
 Ultima actualizare
 Tip de notificare
 Măsuri luate
 Originea no tificării
 Informații despre distribuirea produselor alimentare sau a hranei pentru animale
pe piața UE, la data notificării inițiale
 Categorie produs
 Informații cu privire la riscuri inacceptabile
 Informații cu privire la țara cu destinația
 Originea produs ului (Parisi S . și colab., 2016 ).
În principiu, notificările pot fi sub divizate în trei categorii principale, denumite
"notificări inițiale", și două notificări neoriginale, în funcție de pericolul asociat :
 Notific ări originale : notificări de alertă, noti ficări de respingere la frontieră și
notificările privind informațiile
 Notificări neoriginale : notificări de urmărire, știri.
Ideea inițială a SRAAF (1979) a fost concepută după detectarea mercurului în
portocale contaminate în Țările de Jos și în Germani a de Vest (origine: Israel). Actul
intenționat (terorismul politi c) a afectat foarte mult comerțul acestor produse în
Germania de Vest.
De fapt, primul ac ord RASFF a fost definit ca un acord tacit între unii membri ai
vechii Comunități Economice Europe ne. Prin urmare , rețeaua SRAAF nu a fost
complexă în comparație cu structura actuală și au fost luate în considerare doar
riscurile grave și imediate.
În plus, primele notificări nu au fost scrise: prima dintre aceste informații se
referea la calamari stri cați (1979). Înainte de 1995, alte situații bine cunoscute privind
siguranța alimentelo r au vizat următoarele episoade:
 Clostridiu m botulinum de tip E în fasole albă contaminată cu ardei iute (origine:
Hong Kong, 1981) ;

25
 Diethylene gly col în vin uri albe (o rigine: Austria, 1985) ;
 Methanol în vinuri (origine: Italia, 1986);
 Radioactivitatea din culturi (origine: Uniunea Sovietica, Europa de Est, 1986).
(Parisi S . și colab., 2016 )

26

CAPITOLUL 6

EVALUAREA SISTEMULUI PRIVI ND ASIGURAREA
TRASABILITĂȚII

6.1. Scop
Procedura are ca scop descrierea modului în care, în cadrul controlului oficial
realizat de inspectorii oficiali, poate fi verificat gradul în care operatorii din sectorul
alimentar respectă principiul trasabilității pro duselor alimentare sau a unei substanțe
care urmează a fi încorporată ori care poate fi încorporată într -un aliment.
6.2. Domeniul de aplicare
Procedura se aplică în cazul efectuării unui control oficial realizat în oricare
etapă, inclusiv importul, începând c u și incluzând producția primară a unui produs
alimentar și terminând cu și incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea
sa către consumatorul final și, atunci când este cazul, importul, producția, fabricarea,
depozitarea, transportul, distr ibuția, vânzarea și furnizarea alimentelor.
6.3. Produsele vizate
Articolul 18 al Regulamentulu i (CE) nr 178/2002 menționează că produsele
alimentare și orice alte substanțe destinate sau prevăzute pot fi încorporate într-un
produs alimen tar sau în hrana pentr u animale .
Unele din aceste produse , sunt reglementate în reg ulamente sau directive
specifice, care pot impune chiar și cerințe mai stricte privind trasabilitatea. Substanțele
vizate sunt cel e destinate sau prevăzute a fi încorporate într-un produs alim entar în
timpul fabricării, preparării sau tratării acestora. Aceasta ar include, de exemplu, toate
tipurile de ingrediente din produsele alimentare, inclusiv cerealele atunci când sunt
încorporate în produsele alimentare.

27
Trasabilitatea presupune identi ficarea loturilor de produse și relația acestora cu
loturile de materii prime, de ambalaje ce intră în contact direct cu alimentul și
ambalajele care ar putea intra în contact direct cu alimentul.
Cerința privind trasabilitatea ambalajelor e reglementat ă de articolul 17
Regulamentul 1935/2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în co ntact cu
produsele alimentare. Trasabilitatea trebuie să fie asigurată în toate stadiile, incluzând
producția în curs și tratamente ulterioare. Trebuie acordat ă atenție specială situațiilor în
care în produsele alimentare se introduc produse semifabricate, de exemplu utilizarea
marginilor de napolitane în crema de napolitane.
Sistemul de trasabilitate trebuie să permită identificarea utilizării acestor
semifab ricate în procesul de obținere a produselor alimentare.
Pentru fiecare produs alimentar procesat, operatorul trebuie să fie capabil să
pună la dispoziție lista de ingrediente utilizate și materiale de ambalaj în contact cu
alimentul utilizate, iar pentru fiecare dintre acestea să poată demonstra proveniența:
furnizorul și modul specific de etichetare al ingredientului respectiv sau al materialului
de ambalare care permit trasabilitatea.
6.4. Operatorii viza ți
Articolul 18 din Regulamentul (CE) 178/2002 se apli că operatorilor din sectorul
alimentar în toate etapele lanțului alimentar de la producția primară (recolte),
prelucrarea produselor alimentare, până la distribuție și furnizare, inclusiv intermediary,
indiferent dacă aceștia dețin fizic produsele alimenta re.
Transportatorii independenți și întreprinderile de depozitare, în calitate de
întreprinderi implicate în distribuția produselor alimentare, sunt cuprinse în definiția
„întreprindere cu profil alimentar” și, prin urmare, trebuie să respecte articolul 18
(ANSVSA).
6.5. Aplicabilitatea tr asabilității în ceea ce privesc produsele alimentare
provenite din țări terțe
Dispozițiile referitoare la trasabilitate din Regulamentul (CE) 178/2002 nu se
aplică în afara UE. Această cerință vizează toate etapele de produ cție, prelucrare și
distribuție în UE, și anume de la importatorul în UE până la nivelul comerțului cu
amănuntul, excluzând totuși furnizarea către consumatorul final.
Exportatorii din țările cu care s -au încheiat parteneriate comerciale nu pot fi
oblig ați prin lege să îndeplinească cerința de trasabilitate impusă în cadrul UE (în afara
cazului în care există acorduri bilaterale speciale pentru anumite sectoare sensibile sau

28
atunci când există cerințe juridice comunitare specifice, de exemplu în sectorul
veterinar).
Obiectivul articolului 18 e suficient îndeplinit în cazul importurilor de produse
alimentare, deoarece cerința se extinde la importatorul din UE. Importatorul din UE
trebuie să poată identifica de la cine a fost exportat produsul din țara te rță.
Practica frecventă în rândul unora dintre operatori i din sectorul alimentar din
UE, este de a solicita partenerilor comerciali , să îndeplinească cerințele privind
trasabilitatea, chiar depășind principiul „un pas înapoi, un pas înainte”.
Totuși, t rebuie reținut că aceste cerințe fac parte din dispozițiile contractuale și
nu sunt impuse de regulament Inspectorii trebuie să verifice dacă operatorii din sectorul
alimentar asigură, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuie, păstrarea
urmă toarelor informații privind produsele alimentare de origine nonanimală.
Dacă se păstrează înregistrările (registrele) de trasabilitate în format tipărit s au
electronic, e posibil ca pe acestea să fie deja trecute data și ora livrării, precum și
numele și adresa furnizorului și clientului.
În caz contrar, data și ora trebuie înregistrate în mod specific. Deși nu este
obligatoriu, ar fi, de asemenea, util să se înregistreze detalii cu privire la orice referință
sau număr al lotului care ar permite identifi carea produsului.
6.6. Cerințe în materie de trasabilitate aplicabile produselor alimentare de
origine nonanimală la import
Loturile de produse alimentare de origine nonanimală provenite din țări terțe sunt
însoțite, atunci când sunt importate în Uniune, de un certificat de sănătate atunci când
sunt stabilite condiții speciale la import în conformitate cu legislația specifică în domeniu
si documentul comun de intrare/DIPAONA conform ordinului nr. 145/2007.
Operatorul din sectorul alimentar care importă prod use alimentare de origine
nonanimală păstrează certificatul de sănătate, atunci când este cazul, pentru o
perioadă suficient de lungă de timp după perioada presupusă de consum al produselor
alimentare de origine nonanimală.
Toți operatorii din sectorul a limentar care manipulează produsele alimentare de
origine nonanimală importate furnizează o copie a certificatului de sănătate, atunci
când este cazul, tuturor operatorilor din sectorul alimentar cărora le sunt expediate
produsele.
În cazul în care produ sele alimentare de origine nonanimală se vând ambalate și
sunt destinate pentru vânzarea cu amănuntul, toți operatorii din sectorul alimentar care
manipulează produsele alimentare de origine nonanimală importate furnizează o copie

29
a certificatului de sănăt ate, atunci când este cazul, tuturor operatorilor din sectorul
alimentar cărora le sunt expediate produsele, până în momentul în care acestea sunt
ambalate pentru v ânzarea cu amănuntul ( ANSVSA ).
6.7. Timpul de reacție pentru disponibilitatea datelor privind tr asabilitatea
Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr 178/2002 impune operatorilor din sectorul
alimentar să dispună de sisteme și proceduri pentru a asigura trasabilitatea produselor
lor. Deși articolul nu oferă detalii privind aceste sisteme, utilizarea t ermenilor „sisteme”
și „proceduri” implică un mecanism structurat care poate oferi informațiile nece sare la
cererea inspectorilor. Atunci când se elaborează un sistem de trasabilitate, nu
înseamnă că operatorii din sectorul alimentar trebuie să dispună de un sistem specific.
Importantă este necesitatea de a furniza informații, nu formatul în care acestea
sunt păstrate. Înregistrările (registrele) privind trasabilitatea ar trebui să fie suficient
organizate astfel încât să permită disponibilitatea „la cere re” fără nici o întârziere
nejustificată (ANSVSA).
Un sistem de trasabilitate este bun atunci când furnizează informații exacte cu
rapiditate, aceasta ar contribui la satisfacerea obiectivului urmărit, astfel cum se descrie
în articolul 57 al Regulamentu lui (CE) 178/2002. O întârziere în prezentarea acestor
informații relevante ar submina o reacție promptă în caz de criză (ANSVSA).
6.8. Descrierea procedurii
Inspectorul va analiza urmatoarele aspecte:
 Proveniența materiilor prime, inclusiv ingrediente sau alte materiale – furnizori
autorizați, prezența documentelor care atestă calitatea ori salubritatea tuturor
materiilor prime
 Verificarea specificațiilor materiilor prime – definire și consemnare proceduri –
cum se efectuează practic verificarea înscrisurilor d e pe ambalaje sau etichete în
concordanță cu alte documente însoțitoare
 Corespondența dintre înscrisurile de pe etichetele și ambalajele materiilor prime
și identificarea societății în sistemul de trasabilitate.
 Înregistrări privind cantitățile de materii prime recepționate (facturi, avize de
însoțire a mărfii) în corelație cu cantitățile de produs finit.
 Înregistrări privind conformitatea materiilor prime recepționate (certificate de
calitate, atestări ale prezenței/lipsei organismelor modificate genetic a colo unde
este cazul, în special la produsele din soia)
 Lotizarea materiilor prime în funcție de șarjele/loturile de produse/cantități finale
(lotizări primare).

30
 Constituirea loturilor de materii prime pe tipuri de produse la începutul fabricației.
 Modul d e constituire a loturilor noi (acolo unde este cazul) după procesele
tehnologice.
 Dacă există sisteme de identificare și urmărire pe flux a
containerelor/recipienților în care se transportă, depozitează temporar unele
materii prime si auxiliare pe diferite faze tehnologice
 Proceduri referitoare la etichetare:
 Eviden ța și gestionarea stocurilor de etichete
 Corelația între sistemul de etichetare, ingrendiente și tratamentele
aplicate
 Verificarea înscrisurilor de pe etichete, care trebuie să fie complete și
conforme cu prevederile legale
 Numere de ordine ale etichetelor
 Proceduri privind depozitarea
 Depozitarea în deposit de șarje, loturi ori zile de producție
 Evidența intrărilor în depozitele de produse finite
 Evidența livrărilor din depozite pe sortimente, șarje, zile
 Proceduri privind livrarea produselor
 Evidențe privind beneficiarii, pe șarje, loturi, zile
 Sisteme de identificare a mijloacelor de transport, înregistrare sanitar
veterinar, folosite la trasportul produselor
 Evidența livrărilor din depozite p e sortimente, șarje, zile etc.
 Evidențe privind stocurile de produse finite rămase după livrări și
gestionarea livrărilor
 Evidențe privind beneficiarii – pe șarje, loturi, zile etc.
 Evidențe privind certificatele de calitate în funcție de loturi, șarje etc .
 Evidențele privind transportatorii și modul de constituire a loturilor pentru
fiecare transportator
 Evidențe privind retragerea/rechemarea de pe piață (ANSVSA).
Pentru verificarea și urmărirea cu atenție a aspectelor de mai sus (doar a unora
sau a tutur or), se alege un produs al operatorului. Alegerea unui produs se face fie din
piață, fie din depozitul operatorului, fie din acte, în funcție de situație.

31
Produsul selectat poate fi:
 produs neconform
 produs cu suspiciune de neconformitate .
 produs alea tor, selectat pentru testarea sistemului de trasabilitate implementat
de operator, produs care sa fie reprezentativ pentru operator: cel mai complex,
cel mai mare volum, produs cu alergeni etc.
După selectarea produsului, se face verificarea în amonte – până la recepția
materiilor prime și în aval – până la client, conform checklist -ului de trasabilitate.
Rezultatul evaluării sistemului de trasabilitate se poate înscrie în fișa de
evaluare, dacă exercițiul a fo st efectuat în cadrul evaluării (ANSVSA).

32

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL 7

DESCRIEREA CADRULUI ORGANIZATORIC

 Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
(A.N.S.V.S.A.)
ANSVSA funcționează ca și control în domeniul sanitar veterinar și pentru
siguranța alimentelor, ce se află în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale.
ANSVSA ste condusă de către un președinte cu rang de secretar de stat și de
către doi vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat.
 Activități specifice ANSVSA -ului
– testări de laborator
– sprijină combaterea risipei de alimente
– monitorizează pesticidele
– eliberează autorizări și certificate în domeniile sanitar veterinare și pentru
siguranța alimentelor
– eliberează autorizări pentru labor atoarele private
– stabilește protocoale de export cu țările terțe
Cadrul legislativ al ANSVSA -ului este Ordonanța nr 42/2004 cu referire la organizarea
activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor și Hotărârea nr 1415/2009 cu
referire la o rganizarea și funcționarea ANSVSA -ului și a unităților din subordinea
acesteia.

33

CAPITOLUL 8

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII

STUDIUL DE CAZ

8.1. Scopul și obiectivele lucrării
Sistemul rapid de alertă, permite schimbul de informații partajate rap id și eficient
între Comisia Europeană, autoritățile oficiale de control pentru alimente și furaje în
statele membre, EFSA și alte organizații.
Prin urmare, acest sistem permite măsuri de siguranță să fie luate rapid și
eficient cu scopul de a evita risc urile de siguranță alimentară înainte ca acestea să
poată ajunge la consumatori.
Scopul general al acestei lucrări este de a contribui la o mai bună înțelegere a
Sistemul ui rapid de alertă pentru a proteja sănătatea consumatorului.
Controalele oficiale au ca obiectiv principal verificarea respectării normelor, care
are în vedere prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor.
Aceste controale sunt realizate de către persoanele angajate din cadrul DSVSA
județean.
Obiectiv ele specifice vizează:
– aprofundarea studiilor privind pașii unui control oficial pentru alimente și furaje;
– siguranța alimentelor și sănătatea publică din punct de vedere legislativ.

34
8.2. Studiul de caz
 Macrou congelat , infestat cu paraziți (Anisakis s pp)
Unitate a X autorizată sanitar veterinară ( Ord 57/2010 A.N.S.V.S.A) recolteaz ă,
în conformit ate cu programul de autocontrol , elaborat și implementat , probe aleatorii
din peștele congelat (S comber scombrus) , cu origine Spania , ce a intrat î n unitate la
data de 16.03. 2017 .

Figura 8 .1- Scomber scombrus
(http://www.northbaypelagic.com/products/atlantic -mackerel -(scomber -scombrus)/)

Probele au fost recoltate de responsabilul cu H.A.C.C.P -ul cu respectarea
procedurii privind regulile generale de recoltare (Ordin 13/2005 A.N.S.V.S.A) .
Probele au fost sigilate de că tre unitate și duse la un laborator acreditat în
vederea obținerii unui buletin de analiză .
În urma examenului parazitologic s-a primit buletinul de analiză prin care s -a
constatat o infestaț ie cu Anisakis spp , atât în viscere cât și în musculatură .
Odată informat, responsabilul cu HACCP -ul al societății X, inițiază procedura de
retragere a produselor neconforme.
 Anisakis s pp
Ciclul biologic:
Specii le de Anisakis spp au cicluri de viață complexe , care trec printr -un număr
de gazde pe parcursul vieții lor. Ouăle se varsă în a pa de mare și larvele sunt
consumate de crustacee .
Crustaceele infectate sunt consumate ulterior de pește sau cal amar, iar
nematodele se îngrămădesc în peretele intestinul ui.

35
Ciclul de viață este încheiat , atunci când un pește infectat este consumat de un
mamifer marin , cum ar fi o balenă sau un delfin.
Nematodul ex istă în inte stin, se hrănește, crește, îmbină și eliberează ouă în apa
de mare din fecalele gazdei. Pe măsură ce intestinul unui mamifer marin este foarte
asemănător funcțional cu cel al unui om, specia Anisakis este capabilă să infecteze
oamenii care mă nâncă p ește cr ud sau subacvatic (fig. 8 .2.)

36

Figura 8 .2 – Ciclul bi ologic Anisakis spp.
(http://www.gefor.4t.com/concurso/parasitologia/anisakisciclo.jpg )

37
Reacții alergice:
Chiar și atun ci când peștele este bine gătit, larvele Anisakis spp prezintă un risc
pentru sănătatea oamenilor.
Pot apărea manifestări alergice acute, cum ar fi urticaria și anafilaxia, cu sau fără
simptome gastrointestinale însoțitoare .
Tratament:
Larvele de la An isakis spp nu pot trăi la om, prin urmare aceștia mor. Sunt
cazuri, în care infecția se rezolvă numai cu tratament simptomatic.
În alte cazuri, infecția poate duce la obstrucția intestinului subțire, care poate
necesita o intervenție chirurgicală, deși tratamentul cu albendazol în monoterapie
(evitarea intervențiilor chirurgicale) a fost raportat a avea succes. Este posibilă și
perforarea intestinală.

38

Figura 8 .3 – Anisakis spp.

După ce produsele neconforme sunt retrase, inițiază retragere a publică, ca
urmare a unei sesizări din partea autorităț ilor.
Exist ă riscul periclitării sănătății, prin urmare:
 Marfa va fi retrasă din rețeaua de distribuție după furnizor, produs ,
număr lot, data fabricaț iei (elemente obligatorii î n conf ormitate cu
Regulamentul (CE) 1169/2011);
 Trebuie garantată o reacție rapidă din part ea personalu lui din cadrul
unității proprii;
 Timpul de reacție este diferit, în funcț ie de cerințele autorităților.
Administratorul S ocietăț ii X emi te decizia prin care se stabileș te memb rii echipei
ce gestionează problema .
Se va re aliza o comunicare pe orizontală și verticală, cu toate structurile
implicate.
Pe baza trasabilităț ii, se stabileș te lista de distribuție a lotului de pește (macrou
congelat), pentru care a fost emis buletinu l de analize neconform

39

Tabel 8 .1
Tabel centralizator

Denumire
produs Documente
comerciale/sanitar
veterinare Identificare
produs Cantitate
recepționa
tă Listă distribuție
cantități/tone
SC.
Y SC.
Z SC.
T SC.
R

Macrou
congelat – Factură fiscală
…./16.03.2017
– Declarație de
conformitate
– Termograma/bu
-letin de analiză Nr.Lot
Produs la
Congelat la
Expiră la
FAO

2 to

0,3
to

0,3
to

0,1
to

0,3
to

S-a reținut că din lotul iniț ial, o parte se af lă la soci etatea X (1 tonă), iar restul la
societa tea Y, Z, T și R.
Societatea X reglementează cu beneficiarii (societatea Y, Z, T și R) condițiile de
colectare și transport î napoi la societate a X a produselor ce fac obiectul rechemă rii.
Societăț ile Y, Z și R sunt notificate c onform adresei de rechemar e (tabel . 8.2.).

40
Tabel 8.2
Unități/puncte în care se face retragerea/rechemarea

SC. Y Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr de înregistrare

SC. Z Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr d e înregistrare

SC. T Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr de înregistrare

SC. R Țară/Județ
Localitate, cod poștal
Stradă, număr
Număr de înmatriculare

41
Tabel 8.3
Descriere și trasabilitate a produsului incrim inat
Număr lot: 1001
Alte informații
furnizate pe
etichetă Expiră la
A se consuma de preferință până la
Masa unității/volum tone
Cantitate totală
achiziționată
2 to
Justificare cantități
din lotul incriminat
la data notificării Cantitate deja
comerci alizată Cantitate
aflată sub
controlul
societății

Y+Z+T+R X

În urma discuțiilor avute s -a constatat că:
 societatea Y a vândut către consuma torul final o parte din marfa recepționată .
În această situaț ie societatea Y (magazin alimentar) v -a afișa spre atenț ia
consumatoril or, rechemarea produsului, cu mențiunea ca marfa să fie însoțită de
bonul fiscal, pentru a demonstra apartenența produsului la lotul problemă, în
scopul asigură rii contravalorii ei .
 societatea T nu mai avea deloc pe stoc u rmând să afișeze rechemarea
produsului, afiș ce trebuie să fie cât se poate de vizibil ș i lizibil (fig. 8 .3.).

42

ATENȚIE
RECHEMARE PRODUS

Măsuri pe care trebuie să le ia consumatorul:
Returnare la magazin

Ne cerem scuze pentru orice neplăcere creată!

Figura 8 .3 – Model de rechemare

Nume produs pe etichetă: Pește congelat
Producător:
Congelat la:
Expiră la:
Nr. Lot/cod bare: 1001

Detalii referitoare la ceea ce este în neregulă cu produsul:
Pește congelat infestat cu p araziți de Anisakis spp.

43
Șeful H .A.C.C.P. are obligația de a anunț a D.S.V.S .A. județ ean în vederea
stopării consumului produselor în cauză .
Medicul veterinar oficial , va fi notificat la finalizarea operațiunilor de rechemare,
pentru î ntocmirea documentelor conform legislației sanitar veterinară în vigoare .
În conf ormitate cu Ordin 80/2005 ANSVSA , operatorul alimentar (societatea X) ,
solicită medicului veterinar of icial emiterea certificatului sanitar veterinar pentru
subproduse ce nu sunt destinate consumu lui uman , în vederea incinerării î ntr-o unitate
(societatea W) de neutralizare cu car e aceasta are contract de prestă ri servicii.
Societatea W își desfășoară activitat ea cu respectarea legislației sanitar
veterinară î n vigoare , asumându -și responsabilita tea privind încă rcarea, transport ul și
descărcarea deș eurilor (Ordin16/2010 ANSVSA) .
Orice transport de subproduse animale care nu sunt destinate consumului uman
trebuie însoțit de documentul de miș care al subproduselor ce nu sunt destinate
consumului , prevăzute în anexa nr. 5 [5a), 5b), 5c) și 5d)].
Pentru fiecare situație în care este necesară aplicarea de mă suri speciale , se
întocmește un dosar care să cuprindă copii după toate d ocumentele relevante din care
să reiasă cel putin:
 tipurile și cantităț ile de produse de origine animală ,
 originea acestora,
 trasabilitatea produselor,
 măsurile dispuse,
 comunicările pe orizontală și verticală și destinaț iile finale ale acestora .
Aceste dosare vor fi păstrate cel puțin 3 ani și sunt puse la dispoziț ia organel or
de control superioare la solicitarea acestora.
Registrul privind subprodusele ce nu sunt destinate co nsumului uman sunt
obligatorii și se păstrează o peri oadă de minim 5 ani.
Acest registru este ș nuruit , numerotat pe fiecare pagină și ș tampilat pe ul tima
pagină , sub semnătura reprezentantului persoanei juridice responsabile.
Cheltuielile ocazionale de aplicarea mă surilor dispuse , sunt suportate de că tre
operatorul alimentar implic at.

44

CONCLUZII

Prezentul proiect ne oferă o imagine de ansambl u a Sistemului rapid de alertă
pentru alimente și furaje.
De asemenea, parcurge istoria acestui sistem de la începuturile sale și oferă o
viziune a modului în care se poate dezvolta în următorii ani.
SRAAF s -a dovedit a fi un instrument eficient pentru p rotejarea consumatorilor
de produsele alimentare ce prezintă un pericol.
Ce concluzii putem trage din cazul Anisakis spp ?
În primul rând, controlul oficial al autorităților județene, s -a dovedit a fi eficient
pentru monitorizarea siguranței alimentelor.
S-a dovedit că în epoca globalizării, alimentele aduse/produse de oriunde în
lume, pot fi introduce pe piață, fără cunoștințe suficiente în ceea ce privesc condițiile de
producție sau metodele aplicate.

45

Bibliografie

1. Autoritatea Naț ională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor. Sursă
internet: http://www.ansvsa.ro/prima -pagina/
2. Banati D. și Klaus B., 2010 – 30 Years of the Rapid Alert System for Food and
Feed , Editura EFFL 1, pp.10 -21
3. Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului, 2001. Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, capitolul 15, vol. 8
4. Knowles T., Moody R., McEachern MG, 2007 – European Food scares and their
impact on EU food policy . BrFoodJ 109(1): 4367.
doi:10.1108/00070700710718507
5. Regulamentul (CE) nr . 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie 2011 de stabilire a
măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente și
furaje. Jurnal ul oficial al Uniunii Europene . Sursă internet: http://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32011R0016
6. Regulamentul (CE) nr.178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului,
2002, pp. 1 -42
7. Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 – Siguranța alimentară -ambalaje sigure.
Jurnal ul Oficial al Uniunii Europene . Sursă internet : http://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM %3Al21082a
8. Parisi S., Barone C., Sharma R. K., 2016 – Chemistry and Food Safety in the
EU. The Rapid Alert System for Food and Feed (RASFF), Editura Springer briefs
in molecular science, Chemistry of foods, pp. 1 -79, Italia
9. Parisi S., 2004 – Alterazioni i n imballaggi metallici termicamente processati .
Gulotta Press, Palermo
10. Parisi S (2013) – Food industry and packaging materials. User -oriented
guidelines for users. Smithers Rapra Technology Ltd, Shawbury