No țiune. Caractere juridice. Func ții [631399]

Capitolul  I. Patrimoniul.   
No țiune.  Caractere  juridice.  Func ții 
Sec țiunea  1. No țiunea  de  patrimoniu  
1. Preciz ări preliminare. Parte integrant ă a ĩtiinței dreptului, ĩtiin ța dreptului
civil opereaz ă cu no țiuni din care ea îns ăĩi este constituit ă. Analiza lor permite
cunoa ĩterea ĩi dezvoltarea acestei importante ramuri a sistemului român de drept
care este dreptul civil . Una dintre aceste no țiuni este ĩi aceea de patrimoniu .
În dreptul civil, no țiunea de patrimoniu are un sens tehnic ĩi precis , sens pe
care ne propunem a-l determina în cele ce urmeaz ă. Dar, a ĩa cum se întâmpl ă
adeseori, suntem în prezen ța unei no țiuni care, cu în țelesuri specifice, este
întâlnit ă ĩi în alte ramuri ale dreptului. Bun ăoară, în dreptul interna țional public se
vorbeĩte despre patrimoniul comun al umanit ății, ce are ca obiect marea liber ă,
precum ĩi resursele minerale, solide, lichide ori gazoase in situ , care se g ăsesc pe
fundul m ărilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici [1]. Este evident
că noțiunea de patrimoniu astfel folosit ă are în vedere totalitatea acestor resurse ĩi
marea liber ă, ele apar ținând întregii umanit ăți.
În legisla ția noastr ă de drept civil s-au f ăcut ĩi se fac adeseori referiri la no țiu-
nea de patrimoniu. De ĩi vom reveni imediat asupra acestei probleme, trebuie s ă
eviden țiem c ă, potrivit art. 31 alin. (1) NCC, situat în materia persoanelor, orice
persoan ă fizic ă sau juridic ă este titulara unui patrimoniu, ce include toate drepturile
ĩi datoriile ce pot fi evaluate în bani ĩi apar țin acesteia .
De asemenea, no țiunea de patrimoniu este utilizat ă în diverse acte normative
speciale, prin care se determin ă regimul juridic al unor anumite categorii de bunuri ,
adoptate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil [2]. Astfel, art. 1 alin. (2) din
Legea nr. 182 din 20 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural na țio-
nal mobil, republicat ă [3], dispune c ă ansamblul bunurilor ce reprezint ă o mărturie ĩi
o expresie a valorilor, credin țelor, cuno ĩtințelor ĩi tradi țiilor aflate în continu ă evo-
luție, precum ĩi toate elementele rezultate din interac țiunea, de-a lungul timpului,
                                                              
[1] A se vedea art. 116 ĩi urm. din Conven ția Națiunilor Unite asupra dreptului m ării din
10 decembrie 1982, cunoscut ă sub denumirea de Conven ția de la Montego Bay; aceast ă
conven ție a fost ratificat ă de România prin Legea nr. 110 din 10 octombrie 1996 (M. Of.
nr. 300 din 21 noiembrie 1996); cu privire la no țiunea de patrimoniu comun al umanit ății, a
se vedea J. COMBACAN , S. SUR, Droit international public , 8e éd., Montchrestien, Paris,
2008, p. 410-411.
[2] După cum se ĩtie, noul Cod civil al României, respectiv Legea nr. 287/2009 privind
Codul civil a fost publicat ă în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009, modificat ă prin Legea nr. 71
din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of.
nr. 409 din 10 iunie 2011), rectificat ă în M. Of. nr. 427 din 17 iunie 2011 ĩi în M. Of. nr. 489
din 8 iulie 2011 ĩi republicat ă în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.
[3] M. Of. nr. 828 din 9 decembrie 2008.

2 Drepturile reale principale

între factorii umani ĩi cei naturali, bunuri identificate ca atare, constituie patrimoniul
cultural na țional , indiferent de regimul de proprietate asupra acestor bunuri.
Tot astfel, Legea muzeelor ĩi colec țiilor publice nr. 311 din 23 iulie 2003, repu-
blicată [1], prevede c ă patrimoniul muzeal este alc ătuit din totalitatea bunurilor,
drepturilor ĩi obliga țiilor cu caracter patrimonial ale unui muzeu sau, dup ă caz, ale
colecțiilor publice, bunuri ce se pot afla în proprietate public ă sau în proprietate
privată [art. 8 alin. (1)]. Mai mu lt, art. 2 lit. b) din aceast ă din urm ă lege dispune c ă
ansamblul de bunuri culturale ĩi naturale, constituit în mod sistematic ĩi coerent de
către persoane fizice sau juridice de drept public ori de drept privat, alc ătuieĩte o
colec ție; în m ăsura în care colec țiile sunt accesib ile publicului ĩi speciali ĩtilor,
indiferent de titularul dreptului de proprietate , ĩi reunesc bunuri semnificative prin
valoarea lor artistic ă, documentar ă, istoric ă, ĩtiințifică, cultural ă ĩi memorialistic ă,
acestea sunt publice . De asemenea, colec țiile de astfel de bunuri aflate în proprie-
tatea privat ă a persoanelor fizice sau a persoanel or juridice de drept privat sunt
colec ții private , ce pot fi accesibile publicului ĩi speciali ĩtilor numai cu acordul
de ținătorilor acestora (art. 3 din Legea nr. 311/2003, republicat ă).
Fără a face referire la o anumit ă ramur ă de drept, uneori, în legisla ția noastr ă o
grupare de bunuri, de valori care au aceea ĩi natur ă sau acela ĩi regim juridic poate
fi desemnat ă prin no țiunea de fond. Astfel, art. 1 din Legea nr. 18 din 19 februarie
1991 a fondului funciar, republicat ă [2], cu modific ările ulterioare, dispune c ă terenurile
de orice fel , indiferent de destina ție, de titlul pe baza c ăruia sunt de ținute sau de
domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României .
Sau, potrivit art. 1 din Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul silvic [3], totalita-
tea pădurilor, terenurilor destinate împ ăduririlor, a celor care servesc nevoilor de
cultură, produc ție sau administra ție silvic ă, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor
terenuri cu destina ție forestier ă ĩi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice
la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condi țiile legii, consti-
tuie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier na țional , care,
potrivit art. 3 din acela ĩi cod, este, dup ă caz, proprietate public ă sau privat ă ĩi
reprezint ă un bun de interes na țional .
Alteori, o grupare de bunuri care au aceea ĩi natur ă sau acela ĩi regim juridic
poate fi desemnat ă prin no țiunea de domeniu . Spre exemplu, art. 4 din Legea fon-
dului funciar prevede c ă terenurile pot face obiect al dreptului de proprietate privat ă
sau al altor drepturi reale ce au ca titulari persoane fizice sau juridice ori pot apar-
ține domeniului public sau domeniului privat . Domeniul public poate fi de interes
na țional , caz în care proprietatea asupra sa , în regim de drept public, apar ține sta-
tului, sau de interes local , caz în care proprietatea , de asemenea în regim de drept
public, apar ține comunelor, ora ĩelor, municipiilor sau jude țelor.
Din punctul de vedere al regimului juridic, terenurile din domeniul public sunt
scoase din circuitul civil , dacă prin lege nu se prevede altfel, iar dreptul de proprie-
tate asupra lor este imprescriptibil [ar t. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991]. Dimpotri-
vă, terenurile din domeniul privat al statului sunt supuse dispozi țiilor de drept
                                                              
[1] M. Of. nr. 927 din 15 noiembrie 2006.
[2] M. Of. nr. 1 din 5 ianuarie 1998.
[3] M. Of. nr. 238 din 27 martie 2008.

I. Patrimoniul 3

comun, dac ă prin lege nu se prevede altfel (art. 6 din Legea nr. 18/1991, republica-
tă).
Aĩadar, patrimoniu , colec ție, fond, domeniu sunt no țiuni care, în mod evident,
evocă un ansamblu, o totalitate de bunuri . Totu ĩi, pe noi ne intereseaz ă no țiunea
de patrimoniu . Care este punctul de plecare pentru a o putea defini astfel cum este
ea specific ă ĩtiinței dreptului civil?
Răspunsul la aceast ă întrebare a fost dat de o manier ă limpede ĩi precis ă –
aĩa cum îi este întreaga oper ă ĩtiințifică – de profesorul nostru ĩi al atâtor gene-
rații de studen ți Constantin St ătescu, cel care a ilustrat ani în ĩir cursurile de
drept civil la Facultatea de Drept a Universit ății din Bucure ĩti. Continuând opera
marilor s ăi înainta ĩi – între care îi amintim aici pe profesorii Tr. Iona ĩcu, N. Ra-
rincescu ĩi M. Eliescu –, profesorul St ătescu a insuflat pasiunea ĩi exigen țele ĩcolii
de drept civil de la facultatea noastr ă ĩi celor care fac parte în prezent din elita cer-
cetării juridice române ĩti în materie. Nu putem decât s ă salutăm cu imens ă satis-
facție cel pu țin dou ă depline reu ĩite recente: impresionantul tratat de drept civil
privind drepturile reale, precum ĩi cartea din 2009 consacrat ă aceleia ĩi materii ale
profesorului Valeriu Stoica [1] ĩi cursul universitar în materie, în mai multe edi ții, al
profesorului Eugen Chelaru de la Universitatea din Pite ĩti [2].
În concep ția profesorului St ătescu, ĩtiința dreptului civil are ca obiect, în ultim ă
analiz ă, cercetarea raportului juridic civil ca rela ție social ă reglementat ă de norma
juridic ă civilă, privit în elementele sale structurale: subiecte , con ținut, obiect [3].
Conținutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective ĩi obliga țiile core-
lative care apar țin subiec ților raportului juridic civil. Se ĩtie că drepturile subiective
ĩi obliga țiile corelative pot fi patrimoniale, adic ă au un con ținut economic , ĩi perso-
nal-nepatrimoniale, care nu au un asemenea con ținut.
În principiu, drepturile personal-nepatrimoniale privesc subiectele raportului ju-
ridic civil ĩi, de aceea, sunt cercetate legate de acestea, f ără a fi îns ă astfel epui-
zate. Bun ăoară, unele dintre drepturile personal-nepatrimoniale sunt avute în vede-
re ĩi în cadrul altor ramuri ale dreptului privat, cum ar fi dreptul familiei sau drep-
turile de crea ție intelectual ă.
Pentru definirea no țiunii de patrimoniu este evident c ă ne intereseaz ă numai
drepturile ĩi obliga țiile subiective care au o valoare economic ă, adică cele patrimo-
niale . Cercetarea drepturilor subiective patrimoniale ĩi a obliga țiilor corelative poate
fi făcută însă în dou ă moduri [4]. Ele pot fi cercetate separat , unul câte unul, ca
aparținând unui anumit subiect de drept, deci unui anumit titular. Ele pot fi drepturi
reale sau drepturi de crean ță. Dar pot fi cercetate ĩi ca un ansamblu , ca o univer-
salitate juridic ă ce apar ține unui subiect de drept, f ără a mai avea în vedere
                                                              
[1] A se vedea V. STOICA , Drept civil. Drepturile reale principale , vol. I, 2004, vol. II, 2006,
Ed. Humanitas, Bucure ĩti; V. STOICA , Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck,
Bucure ĩti, 2009.
[2] A se vedea E. CHELARU , Drept civil. Drepturile reale principale , ed. a 3-a, Ed. C.H.
Beck, Bucure ĩti, 2009.
[3] A se vedea C. STĂTESCU , Drept civil. Persoana fizic ă. Persoana juridic ă. Drepturile
reale , Ed. Didactic ă ĩi Pedagogic ă, Bucure ĩti, 1970.
[4] A se vedea T R. IONAĨCU, S. BRĂDEANU , Drepturile reale principale în Republica Socia-
list ă România , Ed. Academiei, Bucure ĩti, 1978, p. 13.

4 Drepturile reale principale

identitatea fiec ărui drept sau a fiec ărei obliga ții în parte, con ĩtienți fiind c ă ansam-
blul este alc ătuit din acestea.
Printr-o asemenea încercare de reunire a tuturor drepturilor subiective cu con ți-
nut economic ĩi a obliga țiilor corelative ajungem la o no țiune care realizeaz ă sin-
teza lor, adic ă la no țiunea de patrimoniu .

2. No țiunea de patrimoniu în legisla ția civil ă. În legisla ția civil ă român ă nu a
existat ĩi nu exist ă o defini ție a no țiunii de patrimoniu. Redactorii Codului civil ro-
mân de la 1864, în prezent abrogat [1], după modelul celui francez de la 1804, i-au
acordat pu țină importan ță. Nu este mai pu țin adev ărat că aceast ă noțiune nu îi era
străină fostului Cod civil, care f ăcea referiri la ea implicit sau explicit .
Cea mai general ă referire la no țiunea de patrimoniu – de o manier ă implicit ă –
era făcută în art. 1718 fostul C. civ., potrivit cu care „oricine este obligat personal
este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile ĩi imobile,
prezente ĩi viitoare” [2]. Trimiterea pe care o f ăcea vechiul Cod civil la toate bunurile
ce apar țin debitorului, „prezente ĩi viitoare”, cu care acesta garanta îndeplinirea
obliga țiilor asumate fa ță de creditorul s ău, avea în vedere totalitatea bunurilor
acestuia, universalitatea lor , privit ă ca atare. Fostul Cod civil se referea explicit la
aceast ă noțiune atunci când reglementa a ĩa-numita separa ție de patrimonii . Po-
trivit art. 781 fostul C. civ., creditor ii unei persoane care a decedat puteau cere „ se-
para ția patrimoniului defunctului de acela al eredelui ”, cu scopul de a nu se produ-
ce confuziunea – în sensul de reunire – între patrimoniul pe care l-a l ăsat persoana
decedat ă ĩi patrimoniul propriu al mo ĩtenitorului ei. Procedând astfel, adic ă sepa-
rând – în mâinile succesorului – patrimoniul acestuia de cel al defunctului, creditorii
succesorali urm ăreau s ă se asigure c ă se vor putea îndestula din bunurile care au
aparținut defunctului, f ără a fi în concuren ță cu propriii creditori ai mo ĩtenitorului.
Dacă nu ar proceda astfel, adic ă dacă nu ar provoca – repet ăm: în mâinile succe-
sorului – separa ția de patrimonii, cele dou ă mase patrimoniale având ca unic titular
pe mo ĩtenitor – cea mo ĩtenită ĩi cea proprie – s-ar uni, ĩi-ar pierde identitatea, cu
consecin ța pentru creditorii succesorali c ă vor veni în concurs cu creditorii proprii ai
moĩtenitorului.
În fostul Cod civil, no țiunea de „separa ție de patrimonii” mai era întâlnit ă în
art. 784 ĩi în art. 1743 din materia privilegiilor [3].
Mult mai numeroase sunt referirile la no țiunea de patrimoniu în sensul ei tehnic
de drept civil în legisla ția civil ă adoptat ă în țara noastr ă după anul 1950, în special
cea din ultimii ani, prin care au fost reglementate organizarea ĩi funcționarea socie-
                                                              
[1] La data intr ării în vigoare a noului Cod civil – 1 octombrie 2011 –, prin dispozi țiile art. 230
din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru puner ea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil, a fost abrogat Codul civil din anul 1864 (cu excep ția art. 1169-1174 ĩi art. 1176-
1206, care vor fi abrogate la intrarea în vigoare a noului Cod de procedur ă civilă).
[2] O dispozi ție asem ănătoare se reg ăseĩte în art. 2324 alin. (1) NCC.
[3] Este de re ținut că noul Cod civil nu mai reglementeaz ă separa ția de patrimonii. Îns ă,
potrivit art. 1107 NCC, creditorii unui succesibil pot accepta mo ĩtenirea acestuia, pe calea
ac țiunii oblice , în limita îndestul ării crean ței lor. De asemenea, potrivit art. 1156 NCC, înainte
de partajul succesoral, creditorii personali ai unui mo ĩtenitor nu pot urm ări partea acestuia
din bunurile mo ĩtenirii, dar pot cere partajul în numele debitorului lor mo ĩtenitor, pot pretinde
a fi prezen ți la partajul prin bun ă învoial ă, după cum pot interveni în procesul de partaj.

I. Patrimoniul 5

tăților comerciale, societ ăților cooperative, a unor categorii de subiecte de drept pu-
blic, cum sunt unit ățile administrativ-teritoriale, ori de drept privat, precum asocia-
țiile cu scop lucrativ ĩi funda țiile, a organiza țiilor profesionale ale profesiilor liberale
autorizate, precum avoca ții, medicii, arhitec ții, executorii judec ătoreĩti, notarii pu-
blici etc., în reglement ările aplicabile regimului juridic al persoanelor fizice autoriza-
te să desfăĩoare activit ăți economice, precum ĩi cel al agen ților economici, între-
prinderi individuale ĩi de familie. Nu vom insist a asupra acestor reglement ări, ele
pot fi consultate cu u ĩurință în diverse moduri.
În chip firesc, pe baza dezvolt ărilor din literatura juridic ă, în special cea din a
doua jum ătate a secolului trecut ĩi din primele dou ă decenii ale acestuia, precum ĩi
prin luarea în considerare a normelor în materie din diverse acte normative ale
legisla ției noastre civile, chiar f ără a fi definit ă ca atare, no țiunea de patrimoniu este
mult mai „prezent ă” în dispozi țiile noului Cod civil român. Astfel, Titlul I consacrat
unor dispozi ții generale din Cartea I ce reglementeaz ă materia persoanelor cuprin-
de trei articole – art. 31-33 – extrem de importante, de natur ă a contura atât con ți-
nutul noțiunii de patrimoniu, cât ĩi, aĩa cum vom ar ăta mai departe, caracterele
sale juridice .
După ce în primul alineat al art. 31 NCC se arat ă că orice persoan ă fizică sau
juridic ă este titular ă a unui patrimoniu care cuprinde toate drepturile ĩi toate dato-
riile acesteia evaluabile în bani, alin. (2) al aceluia ĩi text dispune c ă patrimoniul
unei persoane poate face obiectul unei diviziuni sau unei afecta țiuni numai în ca-
zurile ĩi în condi țiile prev ăzute de lege . Articolul 31 alin. (3) NCC enumer ă ca fiind
patrimonii de afecta țiune masele patrimoniale fiduciare constituite potrivit dispozi ții-
lor Titlului IV din Cartea a III-a a noului Cod civil, patrimoniile afectate exercit ării
unei profesii autorizate , precum ĩi alte patrimonii determinate potrivit legii ca având
acela ĩi caracter. Pe lâng ă fiducie, no țiunea de patrimoniu este evocat ă ĩi în alte
texte ale noului Cod civil român. As tfel, art. 214 alin. (1) NCC dispune c ă membrii
organelor care asigur ă administrarea unei persoane juridice au obliga ția să asigure
ĩi să mențină separa ția între patrimoniul acesteia ĩi propriul lor patrimoniu ; suntem
în prezen ța unei separa ții de patrimonii , de natur ă să împiedice confuzia între
patrimoniul persoanei juridice ĩi cel al persoanelor fizice care, potrivit statutului ori
actului de înfiin țare a persoanei juridice, au calitatea de membri ai organelor de
administrare a activit ății acesteia. Urmare a existen ței acestei separa ții de patrimo-
nii, creditorii personali ai administratorilor nu vor putea urm ări bunurile din patrimo-
niul persoanei juridice a c ăror administrare o asigur ă, după cum, în principiu,
creditorii persoanei juridice nu vor putea urm ări bunurile din patrimoniul propriu al
administratorului ei [1].
De asemenea, no țiunea de patrimoniu este evocat ă ĩi în alte texte ale noului
Cod civil român, precum art. 1114 alin. (2), care dispune c ă moĩtenitorii legali ĩi le-
gatarii universali sau cu titlu universal r ăspund pentru datoriile ĩi sarcinile mo ĩtenirii
numai cu bunurile din patrimoniul succesoral , propor țional cu cota fiec ăruia; art. 1624,
potrivit c ăruia în cadrul aceluia ĩi raport obliga țional nu poate opera confuziunea
                                                              
[1] Efectele acestei separa ții de patrimonii sunt asem ănătoare cu cele pe care le produce
aceea ĩi separa ție reglementat ă de art. 781 vechiul C. civ., care împiedica a se produce
confuzia între patrimoniul lui de cuius ĩi cel al mo ĩtenitorilor s ăi, în beneficiul creditorilor
personali ai acestora.

6 Drepturile reale principale

între calitatea de creditor ĩi cea de debitor, atunci când crean ța ĩi datoria se g ă-
sesc în acela ĩi patrimoniu, dar în mase de bunuri diferite ; art. 1920, care prevede
că, în executarea obliga țiilor fa ță de creditorii societ ății, fiecare asociat r ăspunde cu
propriile sale bunuri propor țional cu aportul s ău la patrimoniul social , numai în ca-
zurile în care creditorul social nu a put ut fi îndestulat din bunurile comune ale
asocia ților; art. 792 din materia administr ării bunurilor altuia, po trivit cu care are
aceast ă calitate persoana împuternicit ă prin legat ori prin conven ție cu administra-
rea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale ori a unui patrimoniu ce
nu îi apar ține. În mod implicit, preluând dispozi ția care era cuprins ă în art. 1718
fostul C. civ. român, în prezent abrogat, no țiunea de patrimoniu este evocat ă ĩi de
art. 2324 alin. (1) NCC, potrivit cu care cel care este obligat personal r ăspunde cu
toate bunurile sale, mobile ĩi imobile, prezente ĩi viitoare, acestea servind drept
garan ție comun ă a creditorilor s ăi, constituind, a ĩadar, ceea ce se denume ĩte a fi
gajul general al creditorilor chirografari .

3. Defini ția patrimoniului [1]. În fostul Cod civil român de la 1864 nu a existat o
definiție a no țiunii de patrimoniu. Ea nu se reg ăseĩte nici în reglement ările cuprinse
în noul Cod civil [2]. Simpla evocare a unor men țiuni din legisla ția noastr ă civilă în
vigoare privitoare la no țiunea de patrimoniu ne conduce în chip net ăgăduit la ideea
că acesta presupune, prin el însu ĩi, o însumare de drepturi ĩi obliga ții cu con ținut
economic ce apar țin unui subiect de drept, persoan ă fizică sau juridic ă. Cum s-a
spus, patrimoniul „nu mai presupune luarea în considerare a drepturilor ĩi obliga ți-
ilor concrete pe care subiectul de drept le are la un moment dat, ci ansamblul
acestor drepturi ĩi obliga ții, privite f ără luarea în considerare a individualit ății lor” [3].
El este asem ănător unui „adev ărat recipient, al c ărui con ținut poate fi supus unei
permanente fluctua ții, fără ca existen ța recipientului s ă fie afectat ă” [4]. Aĩa fiind,
putem defini patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor ĩi obliga țiilor cu valoare eco-
nomic ă ce apar țin unui subiect de drept [5].
Nu este singura defini ție care s-a dat patrimoniului. Astfel, profesorii Tr. Iona ĩcu
ĩi S. Br ădeanu l-au definit ca „totalitatea drepturilor ĩi obliga țiilor având valoare
economic ă, a bunurilor la care se refer ă aceste drepturi, apar ținând unei persoane,
ale cărei nevoi sau sarcini este destinat s ă le satisfac ă” [6].
Menționăm că, în concep ția profesorului Stoica, cu referire la doctrina francez ă
mai veche, în no țiunea de patrimoniu ar intra numai drepturile ĩi obliga țiile cu con-
ținut economic ca bunuri incorporale. În acest sens, el sus ține că „patrimoniul este
o noțiune juridic ă, deci o realitate intelectual ă. Ca urmare, el poate fi format tot din
                                                              
[1] A se vedea ĩi I. LULĂ, Unele probleme privind no țiunea de patrimoniu , în Dreptul
nr. 1/1998, p. 13 ĩi urm.; a se vedea, de asemenea, O. UNGUREANU , C. MUNTEANU , Tratat de
drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale , Ed. Hamangiu, Bucure ĩti, 2008, p. 1-4.
[2] În sens contrar, a se vedea D. CIGAN, M. EFTIMIE , în Noul Cod civil. Comentarii, doctri-
nă ĩi jurispruden ță. Vol. I. Art. 1-952 , Ed. Hamang iu, Bucure ĩti, 2012, p. 60-61; în realitate,
art. 31 NCC nu define ĩte patrimoniul, ci îi determin ă conținutul.
[3] C. STĂTESCU , op. cit. , p. 484.
[4] Ibidem .
[5] A se vedea ĩi C. HAMANGIU , I. ROSETTI -BĂLĂNESCU , AL. BĂICOIANU , Tratat de drept civil
român , vol. I, Ed. All Beck, Bucure ĩti, 1996, p. 522; E. CHELARU , op. cit. , p. 6.
[6] TR. IONAĨCU, S. BRĂDEANU , op. cit. , p. 13.

I. Patrimoniul 7

elemente intelectuale, adic ă din drepturi ĩi obliga ții patrimoniale, respectiv bunuri
incorporale, iar nu din bunurile materiale corporale” [1]. Este îns ă de re ținut c ă în
dreptul nostru civil drepturile patrimoniale sunt considerate ca fiind bunuri . În defi-
nitiv, toate drepturile ĩi obliga țiile cu caracter economic se refer ă la bunuri corpora-
le sau incorporale sau sunt ele însele bunuri. De aceea, se poate lesne renun ța la
menționarea lor în defini ția patrimoniului.

4. Clasificarea elementelor patrimoniului. Cu privire la aceast ă problem ă,
este de re ținut, mai întâi, c ă, dacă patrimoniul cuprinde drepturile ĩi obliga țiile cu
conținut economic ce apar țin unei persoane, deci care pot fi exprimate în bani,
aceasta înseamn ă automat înl ăturarea din cuprinsul lui a drepturilor personal –
nepatrimoniale , cum ar fi dreptul la nume, dreptul la onoare, dreptul la reputa ție
etc. Împrejurarea c ă atingerea adus ă unui asemenea drept s-ar putea concretiza
într-o crean ță în desp ăgubiri , adică într-un element activ al patrimoniului, nu este
de natur ă să pună în discu ție aceast ă înlăturare. Spre exemplu, atingerea adus ă
dreptului la onoare al unei persoane prin afirma ții calomnioase despre acea per-
soană poate conduce la obligarea celui care le-a f ăcut la plata, c ătre cel al c ărui
drept subiectiv personal-nepatrimo nial a fost atins, a unei desp ăgubiri. În patrimo-
niul acestei persoane vom g ăsi dreptul de crean ță împotriva autorului faptei ilicite,
în cuantumul stabilit de instan ță sau de p ărți. Dar aceast ă crean ță apare ca urmare
a atingerii dreptului personal-nepatrimonial care, în aceast ă calitate, r ămâne întot-
deauna în afara patrimoniului , aĩa cum este cazul tuturor drepturilor subiective ce
aparțin acestei categorii.
În al doilea rând, când vorbim despre cl asificarea elementelor patrimoniului, nu
avem înc ă în vedere nici cunoscuta clasificar e a drepturilor subiective patrimoniale
în drepturi reale ĩi drepturi de crean ță, deĩi este evident c ă acestea dau con ținutul
patrimoniului.
În sfâr ĩit, spre deosebire de al ți autori [2], nu avem în vedere nici clasificarea
bunurilor care, dup ă părerea noastr ă, constituie materie de cercetare pentru teoria
raportului juridic civil ĩi are a fi analizat ă la obiectul acestuia atunci când se vor-
beĩte despre obiectul derivat al raportului juridic civil [3].
Dacă drepturile ĩi obliga țiile cu con ținut economic î ĩi pierd identitatea, „se to-
pesc” în cadrul patrimoniului, nu mai pu țin drepturile alc ătuiesc ceea ce denumim
activul patrimonial , iar obliga țiile pasivul acestuia. Deci cuprinsul patrimoniului, ca
expresie contabil ă, este dat de un activ ĩi pasivul corespunz ător [4].
                                                              
[1] A se vedea V. STOICA , op. cit. , p. 13.
[2] În acest sens, a se vedea O. UNGUREANU , C. MUNTEANU , Drept civil. Drepturile reale ,
ed. a 3-a rev ăzută ĩi adăugită, Ed. Rosetti, Bucure ĩti, 2005, p. 51 ĩi urm.; de asemenea, a
se vedea dezvoltarea aceleia ĩi concep ții în Tratatul de drept civil al acelora ĩi autori, citat
mai sus, p. 48 ĩi urm.
[3] A se vedea G H. BELEIU , Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Ed. Ĩansa SRL, Bucure ĩti, 1998, p. 98.
[4] Este ra țiunea pentru care uneori patrimoniul este definit ca expresiunea contabil ă a
tuturor puterilor economice apar ținând unui subiect „de drept”. A se vedea G.N. LUȚESCU ,
Teoria general ă a drepturilor reale. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile
reale principale , Bucure ĩti, 1947, p. 21.

8 Drepturile reale principale

Activul patrimonial cuprinde toate drepturile subiective ce au valoare economi-
că, deci exprimabile în bani. Astfel, poate fi vorba despre: dreptul de proprietate
asupra anumitor bunuri, dreptul de superficie asupra unui teren, dreptul de uzufruct
asupra unor bunuri, acestea ca drepturi reale ; dreptul de a se restitui suma împru-
mutată, dreptul de a folosi bunul împrumutat de cineva, dreptul de a primi pre țul
asupra lucrului vândut cuiva, dreptul de a utiliza energia electric ă în urma încheierii
unui contract de furnizare a acesteia etc., ca drepturi de crean ță sau drepturi per-
sonale .
La rândul s ău, activul, din punct de vedere economic , poate fi împ ărțit în capital
ĩi venituri [1]. Capitalul reprezint ă expresia valoric ă a unor bunuri ce fac parte din
patrimoniul unei persoane. El poate fi productiv , adică produc ător de venituri – un
imobil care a fost închiriat ĩi produce chirii , un num ăr de ac țiuni reprezentând
participarea la constituirea capitalului social al unei societ ăți comerciale ĩi care vor
produce dividende , un num ăr de obliga țiuni cump ărate de la o societate comercial ă
care le-a emis ĩi care vor produce dobând ă, o sum ă de bani împrumutat ă unei
anumite persoane ĩi care ĩi ea va produce dobând ă –, sau neproductiv , cum ar fi o
bibliotec ă de cărți, un imobil locuit de proprietar etc. Nimic nu împiedic ă titularul s ă
schimbe natura acestui capital ĩi să îl facă din productiv neproductiv sau din nepro-
ductiv productiv. Spre exemplu, la expirare a contractului de închiriere, proprietarul
nu mai închiriaz ă imobilul sau, invers, se hot ărăĩte să închirieze o parte din imobil
pe care el însu ĩi o locuie ĩte.
La rândul lor, veniturile reprezint ă resurse periodice care sunt realizate de o
anumit ă persoan ă ĩi care fac s ă intre în patrimoniul acesteia valori apreciabile în
bani [2]. Veniturile pot avea origine divers ă. De regul ă, ele constau în sume de bani
obținute prin exploatarea unui bun productiv, cum ar fi chiriile încasate prin închirie-
rea unui imobil, dividendele produse de ac țiunile unei societ ăți comerciale, dobân-
zile unor sume împrumutate, salariul etc. Dar veniturile pot consta ĩi în bunuri în
natură, cum ar fi produsele ob ținute prin arendarea unei suprafe țe de teren.
Pasivul patrimonial cuprinde datoriile, obliga țiile evaluabile în bani pe care le
are o anumit ă persoan ă. Datoria poate consta în obliga ția de a da , adică de a
transmite sau a constitui un drept real, în obliga ția de a face , adică de a executa o
presta ție pozitiv ă, sau în obliga ția de a nu face , adică de a nu face ceva, ceea ce,
în lipsa acestei obliga ții, ai fi putut s ă faci [3].
Sec țiunea  a 2‐a. Caracterele  juridice  ale  patrimoniului  
5. Patrimoniul este o universalitate juridic ă. Am ar ătat că patrimoniul cuprin-
de drepturile ĩi obliga țiile cu con ținut economic ce apar țin unui subiect de drept,
privite îns ă în totalitatea lor , fără a ne interesa identitatea fiec ărui drept sau
                                                              
[1] A se vedea G. CORNU , Droit civil. Introduction. Les personnes. Les biens , 5e éd.,
Montchrestien, Paris, 1991, p. 286-287.
[2] Art. 548 alin. (4) NCC dispune c ă fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea
unui bun de c ătre o alt ă persoan ă în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, do-
bânzile, venitul rentelor ĩi dividendele.
[3] Spre exemplu, obliga ția de a nu ridica un zid la o în ălțime mai mic ă decât cea permis ă
de lege.

I. Patrimoniul 9

identitatea fiec ărei obliga ții. Aceasta înseamn ă că patrimoniul apare ca o universa-
litate juridic ă, cu dou ă consecin țe:
a) drepturile ĩi obliga țiile care alc ătuiesc patrimoniul sunt legate între ele, for-
mând un tot unitar ; nu este exclus ă nici ipoteza în care patrimoniul s ă fie format
dintr-o grupare de mase de bunuri, fiecare mas ă având un regim juridic distinct;
b) drepturile ĩi obliga țiile cu con ținut economic ce alc ătuiesc patrimoniul sunt
distincte de universalitate, a ĩa încât schimb ăr i l e c a r e s e p r o d u c î n l e g ătură cu
aceste drepturi ĩi obliga ții nu pun în discu ție îns ăĩi universalitatea , în ansamblul ei,
care exist ă indiferent de mi ĩcările produse în interiorul s ău.
Patrimoniul este o universalitate juridic ă, o universalitate de drept , care exist ă
independent de voin ța titularului ei. Aceast ă trăsătură deosebe ĩte net patrimoniul
de ceea ce se denume ĩte uneori universalitate de fapt . Atunci când vorbim de o
universalitate de fapt, avem în vedere împrejurarea în care, prin voin ța titularului –
de regul ă proprietarul –, mai multe bunuri su nt grupate, iar gruparea, în ansamblul
ei, prime ĩte o anumit ă destina ție sau este privit ă ca atare . Spre exemplu, o per-
soană decide s ă vând ă biblioteca ce îi apar ține sau s ă o doneze cuiva. Se poate
spune c ă, în aceast ă situație, biblioteca formeaz ă o universalitate de fapt , pentru
că nu intereseaz ă individualitatea fiec ărei cărți dintre cele ce o compun, ci intere-
sează că toate c ărțile formeaz ă biblioteca ce apar ține proprietarului ei. În orice caz,
ea este un element component al patrimoniului aceleia ĩi persoane. La fel se ra țio-
nează pe exemplul unor colec ții de tablouri, colec ții numismatice sau alte aseme-
nea.
După cum s-a observat în mod judicios, esen țială pentru existen ța unei univer-
salități de fapt este „voin ța titularului de a privi mai multe bunuri în ansamblul lor, ca
o totalitate, iar nu în mod individual”, abordare aflat ă în deplin ă concordan ță cu
principiul libert ății de voin ță. Aĩa fiind, o persoan ă „poate s ă constituie o universali-
tate de fapt nu numai din bunuri de acela ĩi fel, ci chiar bunuri de gen”, fiindc ă ceea
ce are importan ță este numai voin ța acelei persoanei de a constitui ansamblul de
bunuri ca atare [1].
În orice caz, înstr ăinarea unor bunuri individual determinate din ansamblul uni-
versalit ății de fapt va conduce la diminuarea ei, deoarece în privin ța acesteia nu
opereaz ă subroga ția real ă cu titlu particular; pre țul nu va lua locul bunului înstr ăi-
nat.
Dimpotriv ă, în cuprinsul patrimoniului ca universalitate de drept, elementele
componente – drepturile ĩi obliga țiile cu con ținut economic – alc ătuiesc o unitate
abstract ă, susceptibil ă de modific ări sau transform ări, ce sunt privite prin expresia
valoric ă – băneasc ă – pe care o au. Ca universalitate de drept, spre deosebire de
universalitatea de fapt [2], patrimoniul are un activ ĩi un pasiv [3], iar între acestea
                                                              
[1] A se vedea I. LULĂ, loc. cit. , p. 16.
[2] Tot o universalitate de f apt în dreptul comercial român este considerat a fi ĩi fondul de
comer ț. A se vedea S T.D. CĂRPENARU , Tratat de drept comercial român , Ed. Universul
Juridic, Bucure ĩti, 2009, p. 135; I. DELEANU , Fondul de comer ț – considera ții generale , în
Dreptul nr. 14/2001, p. 73 ĩi urm.; cu privire la aceea ĩi noțiune, a se vedea, de asemenea,
I. DOGARU , S. CERCEL , Drept civil. Teoria general ă a drepturilor reale , Ed. All Beck, Bucure ĩti,
2003, p. 8-9.
[3] A se vedea G.N. LUȚESCU , op. cit. , p. 22.

10 Drepturile reale principale

există o strâns ă corela ție. De aceea, se poate spune [1] că „o universalitate de drept
se define ĩte ca un ansamblu în cadrul c ăruia activul corespunde pasivului”.
Utilitatea universalit ății de fapt ca o component ă a patrimoniului unei persoane
este recunoscut ă în noul Cod civil român, care o consacr ă in terminis . Potrivit
art. 541 alin. (1), constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care apar țin
aceleia ĩi persoane ĩi au o destina ție comun ă, stabilit ă prin voin ța acesteia ori prin
lege. Aĩadar, pentru a fi în prezen ța unei asemenea universalit ăți, textul impune
două condi ții necesare ĩi suficiente:
a) bunurile care o compun să apar țină aceleia ĩi persoane ;
b) ansamblul acestor bunuri s ă aibă o destina ție comun ă [2].
Consider ăm că la acestea are a fi ad ăugată o a treia condi ție, anume destina ția
comun ă a bunurilor s ă fie p ăstrată pe toat ă durata de existen ță a ansamblului,
adică a universalit ății de fapt. Cel de-al doilea alineat al art. 541 NCC permite ca
bunurile care alc ătuiesc universalitatea de fapt s ă poată face, împreun ă ori sepa-
rat, obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte . Bun ăoară, art. 706 NCC
enumer ă printre bunurile ce pot face obiect al dreptului de uzufruct o universalitate
de fapt ori o cot ă-parte din aceasta.

6. Orice persoan ă are un patrimoniu [3]. Într-adev ăr, calitatea de subiect de
drept civil, de participant la raporturile juridi ce civile a unei persoane fizice sau juri-
dice se bazeaz ă ĩi pe existen ța unui patrimoniu.
Pentru persoanele fizice, acest caracter are valoare de axiom ă. Oricât de s ărac
ar fi cineva, are totu ĩi un minimum de bunuri ce îi alc ătuiesc patrimoniul.
La rândul lor, persoanele juridice sunt titulare ale patrimoniului necesar îndepli-
nirii scopului pentru care au fost înfiin țate, indiferent care ar fi acesta: economic, de
binefacere, de asisten ță mutual ă pentru membrii lor, cultural, sportiv etc. De altfel,
legea impune existen ța unui patrimoniu ca una dintre condi țiile esen țiale pentru în-
săĩi existen ța persoanei juridice . În acest sens, art. 187 NCC dispune c ă, pe lâng ă
o organizare de sine st ătătoare, orice persoan ă juridic ă trebuie s ă aib ă un patrimo-
niu propriu , afectat realiz ării unui scop licit ĩi moral, în acord cu interesul general.

7. Patrimoniul este unic. Aceasta înseamn ă că fiecare subiect de drept , per-
soană fizică sau juridic ă, are un singur patrimoniu , oricât de multe drepturi ĩi obli-
gații ar cuprinde acesta.
Legea nu permite ca acela ĩi subiect de drept s ă fie titularul mai multor patrimo-
nii. Faptul c ă, spre exemplu, în dreptul comercial român este posibil ă constituirea
unei societ ăți comerciale cu r ăspundere limitat ă cu un asociat unic nu trebuie s ă ne
conduc ă la o alt ă concluzie. Astfel, dac ă acest unic asociat al unei asemenea
societ ăți comerciale este o persoan ă fizică, nu înseamn ă că respectiva persoan ă
apare ca titular ă a dou ă patrimonii: cel propriu ĩi cel al societ ății al cărei unic aso-
ciat este. În realitate, ea este titulara unui patrimoniu unic , în care vom g ăsi dreptul
                                                              
[1] G. CORNU , op. cit. , p. 289.
[2] A se vedea E. CHELARU , Comentariu , în F L.A. BAIAS, E. CHELARU , R. CONSTANTINOVICI ,
I. MACOVEI (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole. Art. 1-2664 , Ed. C.H. Beck,
Bucure ĩti, 2012, p. 587.
[3] Pentru am ănunte cu privire la aceast ă trăsătură a patrimoniului, a se vedea V. STOICA ,
op. cit. , vol. I, p. 57 ĩi urm.

I. Patrimoniul 11

pe care îl are asupra p ărților sociale cu care a contribuit la înfiin țarea unei persoa-
ne juridice distincte , însăĩi societatea comercial ă. La rândul ei, aceasta din urm ă
are un patrimoniu propriu , ca persoan ă juridic ă, distinct de cel al asociatului unic
inițiator ĩi constituitor al societ ății. Aceea ĩi va fi ĩi situa ția persoanei fizice autoriza-
te să desfăĩoare activit ăți economice în temeiul O.G. nr. 44/2008, titular ă a patri-
moniului propriu, dar ĩi al patrimoniului de afecta țiune necesar realiz ării activit ății
economice, separat de gajul general al cr editorilor ei personali [art. 2 lit. j) din
ordonan ță] [1].

8. Divizibilitatea patrimoniului [2]. Dacă patrimoniul este unic, aceasta nu în-
seamn ă că el este ĩi indivizibil, în sensul c ă toate componentele sale ar avea unul
ĩi acela ĩi regim juridic. Patrimoniul unui subiect de drept poate fi divizibil în mai
multe categorii, grupe sau mase de drepturi ĩi obliga ții, fiecare dintre acestea
având un regim juridic distinct , în raport cu scopul pentru care o astfel de divizare a
patrimoniului a fost realizat ă.
Trăsătura esen țială a divizibilit ății patrimoniul este consacrat ă cu valoare de
principiu în art. 31 alin. (2) NCC, care dispune în mod limpede c ă patrimoniul unui
subiect de drept, persoan ă fizică sau juridic ă, poate face obiectul unei diviziuni sau
unei afecta țiuni, în cazurile ĩi în condi țiile prev ăzute de lege.
Astfel, orice societate comercial ă, ca subiect de drept, are un patrimoniu propriu
care cuprinde mai multe mase de bunuri – mobile, imobile, fonduri b ăneĩti –, fie-
care având un regim juridic distinct. Sau o unitate administrativ-teritorial ă, ca per-
soană juridic ă de drept public, are un patrimoniu propriu, supus ĩi normelor juridice
de drept civil, care cuprinde bunuri ce fac parte din domeniul public de interes local
ĩi bunuri ce fac parte din domeniul privat al acesteia. În timp ce bunurile din dome-
niul public sunt inalienabile, imprescriptibile ĩi insesizabile , cele din domeniul privat
sunt supuse dispozi țiilor de drept comun , dacă prin lege nu se prevede altfel [3].
În cazul persoanelor c ăsătorite, fiecare dintre so ți poate avea în patrimoniul s ău
atât bunuri proprii, cât ĩi bunuri comune, potrivit regimului matrimonial pe care so ții
ĩi l-au ales. Într-adev ăr, în concordan ță cu realit ățile social-economice, spre deo-
sebire de dispozi țiile fostului Cod al familiei, în pr ezent abrogat în mod expres, care
prevedeau ca unic regim matrimonial al so ților comunitatea de bunuri a acestora,
art. 312 NCC dispune c ă viitorii so ți au posibilitatea s ă îĩi aleag ă regimul matrimo-
nial dintre urm ătoarele regimuri prev ăzute de text: comunitatea legal ă, separa ția de
bunuri sau comunitatea conven țională.
Fără a intra în am ănunte, deoarece materia urmeaz ă a fi studiat ă pe larg la
dreptul familiei, raportat la problema pus ă în discu ție, dac ă luăm exemplul situa ției
în care viitorii so ți au ales ca regim matrimonial regimul comunit ății legale , aceĩtia
vor avea în patrimoniul lor atât bunuri comune proprietate dev ălma ĩă, cât ĩi bunuri
proprii .
Potrivit art. 339 NCC, bunurile dobândite în timpul existen ței comunit ății legale
de către oricare dintre so ți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în dev ăl-
                                                              
[1] A se vedea B. DIAMANT , Caracterul dep ăĩit al teoriei patrimoniului unic , în Dreptul
nr. 1/2000, p. 116.
[2] Pentru am ănunte, a se vedea V. STOICA , op. cit. , vol. I, p. 61 ĩi urm.
[3] A se vedea art. 119-120 din Legea administra ției publice locale nr. 215 din 23 aprilie
2001, republicat ă (M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007).

12 Drepturile reale principale

măĩie ale so ților. Apoi, art. 340 NCC enumer ă categoriile de bunuri ale so ților care
au ales regimul comunit ății legale, bunuri ce nu mai sunt comune, ci bunuri proprii
ale fiec ărui so ț, precum: bunurile dobândite prin mo ĩtenire legal ă, legat sau do-
nație, cu excep ția situa ției în care dispun ătorul a prev ăzut în mod expres c ă ele vor
fi bunuri comune, bunurile de uz personal, bunurile destinate exercit ării profesiei de
către unul dintre so ți, afar ă de situa ția în care este vorba despre bunuri elemente
ale unui fond de comer ț ce face parte din comunitatea de bunuri, drepturile patri-
moniale de crea ție intelectual ă, bunurile dobândite ca premii ori recompense,
manuscrisele operelor ĩtiințifice ori literare, indemniza ția de asigurare, desp ăgubiri-
le materiale ĩi morale ob ținute ca urmare a repar ării unui prejudiciu suferit de unul
dintre so ți ĩi altele.
Urmărirea fiec ărei mase de bunuri de c ătre creditorii so ților se va putea face, în
principiu, asupra masei de bunuri în leg ătură cu care s-a n ăscut crean ța, iar în caz
de neîndestulare, ei vor putea proceda la urm ărirea bunurilor din cealalt ă masă.
Astfel, dup ă ce art. 351 NCC enumer ă cazurile în care so ții răspund cu bunurile co-
mune – obliga țiile născute în leg ătură cu conservarea, administrarea sau dobândi-
rea acestora, obliga țiile contractate împreun ă, cele asumate de oricare dintre so ți
pentru acoperirea cheltuielilor obi ĩnuite ale c ăsătoriei, repararea prejudiciului
cauzat prin însu ĩirea de c ătre unul dintre so ți a unui bun ce apar ține unei ter țe per-
soane, în m ăsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile so ților –, art. 352 NCC
dispune c ă, dacă aceste obliga ții comune nu au fost acoperite prin urm ărirea bu-
nurilor comune, so ții vor r ăspunde solidar cu bunurile proprii. De asemenea, re-
luând principiile din fostul Cod al familiei, art. 353 NCC arat ă că bunurile comune
ale so ților nu pot fi urm ărite de creditorii personali ai unuia dintre so ți; în caz de ne-
îndestulare dup ă urmărirea bunurilor proprii ale so țului debitor, creditorul s ău per-
sonal poate cere partajul bunurilor comune, îns ă numai în m ăsura necesar ă aco-
peririi crean ței sale.
Sau, potrivit art. 1114 alin. (2) NCC, mo ĩtenitorii legali, legatarii universali ĩi
legatarii cu titlu universal ai unei persoane r ăspund pentru datoriile ĩi sarcinile
moĩtenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral , propor țional cu cota-parte
din mo ĩtenire ce revine fiec ăruia dintre ei, iar art. 1156 alin. (1) din acela ĩi cod
prevede c ă, înainte de efectuarea partajului succ esoral, creditorii personali ai unui
moĩtenitor nu pot urm ări partea acestuia din bunurile mo ĩtenirii, parte rezervat ă
prioritar satisfacerii creditorilor succ esorali. Aceste texte exprim ă limpede ideea c ă,
cel pu țin pentru o perioad ă de timp, prin efectul accept ării unei succesiuni, patri-
moniul mo ĩtenitorului acceptant este divizat în dou ă mase distincte de bunuri:
masa bunurilor pe care la avea înainte de acceptarea succesiunii ĩi masa bunurilor
succesorale, fiecare având, în aceea ĩi perioad ă, un regim juridic distinct.

9. Divizibilitatea patrimoniului și patrimoniile de afecta țiune. Din moment
ce în cadrul unuia ĩi aceluia ĩi patrimoniu pot exista mai multe mase de bunuri cu
regim juridic specific, se recunoa ĩte posibilitatea juridic ă pentru titular de a afecta
una ori mai multe mase patrimoniale realiz ării unui scop determinat; acesta este
sensul art. 31 alin. (2) NCC, potrivit cu care patrimoniul unei persoane poate face
obiectul unei diviziuni sau unei afecta țiuni, dar numai în cazurile ĩi în condi țiile pre-
văzute de lege. A ĩadar, tr ăsătura divizibilit ății patrimoniului permite crearea, înl ăun-
trul acestuia, de mase patrimoniale distincte, anume patrimoniile de afecta țiune.

I. Patrimoniul 13

Trebuie s ă reținem c ă noțiunea de patrimoniu de afecta țiune a fost consacrat ă
in terminis în dreptul civil român înainte de adoptarea noului Cod civil. Într-adev ăr,
după anul 1990, trecerea țării noastre la economia de pia ță a impus organizarea
pe baze concuren țiale a unor profesii care, prin natura lor, sunt considerate a fi
profesii liberale , cum ar fi cele de avocat, medic, executor judec ătoresc, notar, ex-
perții contabili ĩi contabilii autoriza ți, practicienii în insolven ță etc. Actele normative
speciale care reglementeaz ă statutul celor ce practic ă asemenea profesii con țin
prevederi potrivit cu care bunuri din patrimoniul acestor persoane primesc o desti-
nație special ă, ca patrimoniu de afecta țiune; ele vor servi atât la exercitarea pro-
fesiei respective, cât ĩi la eventuala îndestulare a creditorilor ale c ăror crean țe s-au
născut în cadrul exerci țiului profesiei. Astfel, art. 60 lit. h) din Legea nr. 95 din 14
aprilie 2006 privind reforma în domeniul s ănătății [1], cu modific ările ulterioare, pre-
vede c ă „patrimoniul de afecta țiune profesional ă” reprezint ă „totalitatea bunurilor,
drepturilor ĩi obliga țiilor medicului afectate scopului exercit ării profesiei sale”,
constituit „ca o frac țiune distinct ă” a patrimoniului s ău, „separat ă de gajul general al
creditorilor acestuia”, iar lit. i) a aceluia ĩi articol dispune c ă acest „patrimoniu de
afecta țiune profesional ă” împreun ă cu infrastructura cabinetului aflat ă în proprieta-
tea sau în folosin ța medicului ĩi clientela sa alc ătuiesc ceea ce textul define ĩte a fi
„praxisul de medicin ă de familie ”, evident masa patrimonial ă distinct ă de masa bunu-
rilor personale ori de alt ă natur ă ale medicului. Sau art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 86
din 8 noiembrie 2006 privind organizarea activit ății practicienilor în insolven ță [2] pre-
vede c ă, în m ăsura în care practicianul în insolven ță îĩi exercit ă profesia, printre
alte forme prev ăzute de lege, în cadrul unui cabinet individual, acest cabinet va
avea un patrimoniu „afectat exclusiv activit ății profesionale”, cu regimul juridic al
unui patrimoniu profesional de afecta țiune, iar creditorii ale c ăror crean țe s-au n ăs-
cut în cadrul activit ății profesionale a practicianului în insolven ță ce îĩi exercit ă
profesia în cadrul cabinetului individual vor putea urm ări bunurile aflate în acest
patrimoniu de afecta țiune; doar în m ăsura în care aceste bunuri nu vor fi suficiente
pentru îndestularea respectivilor creditori, vor putea fi urm ărite ĩi celelalte bunuri
aflate în proprietatea practicianului în insolven ță [art. 6 alin. (3) din aceea ĩi ordo-
nanță].
De asemenea, potrivit art. 47 alin. (1) din Statutul executorilor judec ătoreĩti din
3 septembrie 2010 [3], patrimoniul executorului judec ătoresc ce serve ĩte exercit ării
profesiei sale are regimul juridic al bunurilor afectate exercit ării acestei profesii,
deci este un patrimoniu de afecta țiune.
Menționăm că, tot printre actele normative adoptate înainte de intrarea în vigoa-
re a noului Cod civil, O.U.G. nr . 44 din 16 aprilie 2008 privind desf ăĩurarea activit ă-
ților economice de c ătre persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale ĩi
întreprinderile familiale [4] prevede c ă aceste subiecte de drept au un patrimoniu de
afecta țiune constituit din totalitatea bunurilor, drepturilor ĩi obliga țiilor lor ce sunt
destinate scopului exercit ării unei activit ăți economice ; acestea constituie o frac-
țiune distinct ă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, al titularului întreprinderii
                                                              
[1] M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006.
[2] Republicat ă în M. Of. nr. 724 din 13 octombrie 2011.
[3] M. Of. nr. 713 din 26 octombrie 2010.
[4] M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008.