Clasarea cărților în patrimoniul cultural național [631398]

Clasarea cărților în patrimoniul cultural național
– o ‘radiografie’ a bibliotecilor românești

Dr. Elena Chiaburu,
Biblioteca Facul tății de Economie și Administrarea Afacerilor
din cadrul Univ. „Al. I. Cuza”, Iași

„Patrimoniul cultural național cuprind e ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de
regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor,
cunoștințelor și tradițiilor aflate în continuă evoluție; cuprinde toate elementele rezult ate din
interacțiunea, de -a lungul timpului, între factorii umani și cei naturali. <…> Prin protejarea
patrimoniului cultural național mobil se înțelege ansamblul de măsuri având caracter științific, juridic,
administrativ, financiar, fiscal și tehnic meni te să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea,
clasarea, conservarea, asigurarea securității, întreținerea, prepararea, restaurarea și punerea în valoare a
patrimoniului cultural național mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultur ă și a
transmiterii acestui patrimoniu generațiilor viitoare. Protejarea patrimoniului cultural național mobil
este realizată prin intermediul autorităților administrației publice, al unor instituții specializate, cum
sunt muzeele, colecțiile publice, case le memoriale, arhivele și bibliotecile, al cultelor religioase și
instituțiilor ecleziastice, precum și al organizațiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu”1.
Din punctul de vedere care ne interesează aici, manuscrisele, incunabulele, cărțile rare, vechi și
cu valoare bibliofilă intră in patrimoniul cultural national mobil, în categoria bunuri arheologice și
istorico -documentare. În funcție de importanța sau de semnificația lor istorică, documentară, artistică,
științifică și tehnică, literară, bibliofilă, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, acestea pot fi incluse
în tezaurul patrimoniului cultural național mobil, care este alcătuit din bunuri culturale de valoare
excepțională pentru umanitate, sau în fondul patrimoniului cultural național mo bil, alcătuit din bunuri
culturale cu valoare deosebită pentru România2.
Procedura de stabilire a acelor bunuri culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale
patrimoniului cultural național mobil, tezaur și fond se numește clasare, se desfă șoară, în principal, în
conformitate cu Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil –
republicată și Hotărîrea Guvernului României nr. 886 / 2008 pentru aprobarea Normelor de clasare a
bunurilor culturale mobile , fiind obligatorie pentru toate instituțiile publice care dețin astfel de bunuri.
Potrivit prevederilor acestor acte normative, evidența patrimoniului cultural se realizează pe
mai multe niveluri, fiind rezultatul colaborării mai multor instituții:
la nivel instituțional – bibliotecile au obligația să întocmească evidența bunurilor culturale din
colecțiile lor (cf. art. 13 alin. 1 din Legea nr. 182/2000).
la nivel teritorial – Direcțiile Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național
(DJPCCP) au obligația să întocmească evidența bunurilor culturale susceptibile de clasare aflate la
deținătorii din teritoriul lor de competență (art. 55 alin. 3 din Legea nr. 182/2000). Din acest punct de
vedere, Bibliotecile județene sînt obligate să colaboreze cu DJPCCP pentru a derula operațiunea de
clasare a cărților aflate în colecțiile lor.
la nivel național – CIMEC – Institutul de Național al Patrimoniului (fost Institutul de Memorie
Culturală) centralizează evidența tuturor bunurilor culturale mobile clasa te în România (art. 58 din
Legea 182/2000)3.
Stabilirea categoriei de patrimoniu pentru cartea veche tiparită și manuscrisă se face prin
Procedura de clasare pe baza unui Raport de expertiz ă întocmit de Experti acreditați de Ministerul
Culturii și Cultelo r.
Procedura de stabilire a categoriei de patrimoniu în care să fie incluse cărțile se declanșează din
oficiu (în anumite împrejurări) sau la solicitarea deținătorului de bunuri culturale mobile tip carte, în

1 Legea nr. 182 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil , publicată în „Monitorul Oficial ”, Partea I, din
25.10.2000, republicată (versiune actualizata pana la data de: 01/02/2014, accesibilă la
http://www.cimec.ro/Legislatie/Legislatie -culturala.html ), art. 1, alin. 2 și art. 2, punctele 4, 5.
2 Ibidem , art. 3, alin. 2, litera d și art. 4.
3 Irina Oberländer -Târnoveanu, Managementul evidenței patrimoniului cultural mobil ,
http://www.cimec.ro/ Metodologice/Managementul -Evidentei -Pat-Cult-Mobil.html , accesat la 5 august 2014 .

cazul de față, la solicitarea conducerii fiecă rei biblioteci. La declanșarea operațiunii, Bibliotecile vor
anunța în scris următoarele autorități publice: Bibliotecile județene vor înștiința Direcția Județeană
pentru Cultură, culte și Patrimoniu cultural Național, iar Biblioteca Naționala, cele univer sitare,
specializate, ale Academiei cu filialele lor vor transmite informația ministerului sau instituției centrale
căreia îi sînt subordonate.
Documentația necesară pentru înaintarea propunerilor de clasare a cărților în patrimoniul
cultural national mob il cuprinde, pentru fiecare exemplar în parte:
Fișa analitică de evidență
Fișa-standard Carte veche și manuscris, cu foto color (9 x 12 cm)
copie după pagina din Registrul inventar în care este înregistrată cartea respectivă (și evidențiat nr.
de inv. cu marker roșu)
Cerere de clasare
Raport de expertiză întocmit de expertul acreditat.
Modele acestor formulare -tip sînt prevazute în Anexele HG nr. 886 / 2008 ; formularele se pot descarca
și de pe site -ul CIMEC:
http://www.cimec.ro/Metodologice /Formulare -Evidenta -Clasarea -Pat-Mobil.html
Tot de la CIMEC se poate obține gratuit și un program program informatic pentru evidența
patrimoniului cultural mobil, numit DOCPAT. Acest program acoperă toate domeniile de patrimoniu
mobil și este folosit cu prioritate de muzee și arhive. O verificare făcută pe site-ul CIMEC a relevant
faptul că dintr -o listă de 202 instituții din România care l-au solicitat și implementat foarte puține sînt
biblioteci (doar Bibliotecile Județene Brașov, Galați, Iași și cea Mun icipală Sighetu Marmației).
In ceea ce privește întocmirea documențatiei, Fișa analitică de eidență și Fișa-standard Carte
veche și manuscris, se alcătui fie de către bibliotecarul specialist al Departamentului de carte veche –
verificată, completată și autentificată de un Expert în carte veche acreditat de Ministerul Culturii, fie
direct de către expertul în carte veche acreditat, la fața locului, în Bibliotecă (aceste cărți fiind supuse
unui regim special de protecție). Firește, ambii lucrează pe baza investigațiilor asupra exemplarului și a
studierii documentelor care fac referire la acesta: fișe de catalog, acte de proveniență, conexate cu
diferite lucrări de referință, cataloage de licitații etc. ce permit stabilirea cît mai precisă a valorii
cultural -istorice și artistice a cărții propuse a fi incluse în patrimoniul cultural national.
Raportul de expertiză se întocmește în mod obligatoriu numai de un expert acreditat de
Ministerul Culturii.
Dintr -un alt punct de vedere, aceste formulare pot fi întocm ite gratuit, de bibliotecarul
specialist în cadrul obligațiilor profesionale prevăzute în Fișa postului aferentă Departamentului de
carte veche, în cazul în care acesta este și Expert acreditat în domeniu de Ministerul Culturii, sau
contra -cost, de un Expe rt acreditat din afara bibliotecii, în baza unui contract de colaborare. În cazul
contractului de colaborare ce cuprinde mai multe cărți investigate, expertul acreditat va întocmi în plus
un Raport general de expertiză – în care expune sintetic principiile care au stat la baza întregii
operațiuni de expertiză.
Cererea de clasare se întocmește pentru fiecare exemplar în parte de către responsabilul
Departamentului de carte veche, în numele instituției, se semnează și se ștampilează către de director /
manag er și i se dă număr de înregistrare în arhiva Bibliotecii.
Odată completată documentația necesară pentru declanșarea procedurii de clasare, Biblioteca
va depune la Direcția Muzee, Colecții și Arte Vizuale din cadrul Ministerului Culturii cite un dosar
pentru fiecare exemplar de carte pe care dorește să îl includă în patrimoniul cultural național. În cadrul
acestei structuri a Ministerului, Comisia Națională a Muzeelor, Colecțiilor și Artelor Vizuale
analizează documentația primită din partea unei Bibliotec i și admite clasarea cărților în categoriile
propuse: Fond și Tezaur, situație în care emite un Ordin de clasare pentru fiecare exemplar în parte,
sau respinge documentația din diferite motive.
În cazul aprobării procedurii de clasare, Ordinul de clasare a cărților devenite bunuri culturale
mobile se comunică Bibliotecii solicitante de către Secretariatul tehnic al Comisiei Naționale a
Muzeelor și Colecțiilor. In cazul bibliotecilor județene, Ordinul de clasare va fi transmis și Direcției
Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, care va introduce cărțile în cauză în evidența bunurilor
culturale din județul respectiv. Documentația admisă de Comisia Naționala a Muzeelor si Colectiilor

este trimisă și la Institutul Național al Patrimoniului, care gestione ază Inventarul bunurilor culturale
mobile clasate în patrimoniul cultural național din Romania: http://clasate.cimec.ro/
Clasarea are ca prim efect înscrierea în Inventarul Patrimoniului Cultural Național (PCN).
Acest Inventar se întocmește pe baza Ordine lor de clasare de către Direcția Muzee, Colecții, Arte
Vizuale din Ministerul Culturii și Cultelor. Centralizarea, evidența informatizată și administrarea
documentelor care au stat la baza întocmirii Inventarelor PCN se efectuează de către CIMEC –
Institut ul Național al Patrimoniului.
În urma aprobării clasării exemplarelor expertizate, bibliotecile sînt obligate să opereze
modificările ce se impun în evidența analitică și sinoptică proprie (un nou preț), să aplice noi
modalități de conservare și siguranță fizică, să le valorifice din punct de vedere cultural și al cercetării
științifice, să expună pentru publicul larg valoroasele cărți etc.
În consecință, potrivit reglementărilor în vigoare, la nivel instituțional, în fiecare bibliotecă,
activitatea de ev idență a cărților de patrimoniu presupune ca:
fiecare carte – bun cultural să fie inventariată, să aibă o Fișă analitică de evidență și una sau mai
multe imagini relevante;

Fișele analitică de evidență să fie organizate într -un fișier în așa fel încî t să fie ușor accesibile;
evidența trebuie să fie informatizată, Fișele analitice de evidență să fie introduse într -o bază de date,
iar imaginile să fie digitizate prin scanare sau fotografiere digital;
să existe minimum două copii de siguranță pentr u toate documentele de evidență (inventare, Fișe
analitice de evidență , baze de date, imagini), păstrate în locuri diferite.

****
RADIOGRAFIE / Statistici – bunuri de patrimoniu clasate de bibliotecile din România:
Dintr -un total de 38690 bunuri de pa trimoniu clasate in România și înregistrate la CIMEC la
14.07.2014, doar 411 provin din biblioteci. Concret, situația este următoarea:
Biblioteca Academiei Române – București = 161
Biblioteca Academiei Române – Iași = 149
BCU Cluj -Napoca = 1
BCU București = 3
Biblioteca Națională București =52
Biblioteca Națională – Filiala Batthyaneum = 10
Biblioteca Județeană Arad = 35
Acestora li se mai adaugă cîteva clasări avizate de Ministerul Culturii în anul 2014, dar
neoperate încă la CIMEC, ș i anume:
Biblioteca Jude ț eană “Gheorghe Asachi” – Ia ș i = 137
Biblioteca Jude ț eană Mureș = 38
Biblioteca Jude ț eană “George Barițiu” Bra ș ov = 8
Biblioteca Județeană“V. A. Urechia“ Galaț i = 7
Din 951 de înregistrări la CIMEC în cate goria carte, plus 782 de înregistrări la categoria manuscris,
doar 451 sînt cărți vechi tipărite și manuscrise, restul fiind cărți noi rare și documente de arhivă.
Din cele 451 de cărți vechi tipărite și manuscrise, doar 299 provin din biblioteci; difer ența pînă la
411 bunuri de patrimoniu clasate de Biblioteci constă în desene, fotografii, numismatică.
Concluziile sînt descurajatoare:
dintre toate instituțiile publice de cultură din România, Bibliotecile sînt pe ultimul loc în ceea ce
privește valor ificarea cărții de patrimoniu;
doar o parte insignifiantă a colecțiilor de carte veche și manuscrise deținute de bibliotecile din
România este evaluată și expertizată în conformitate cu prevederile legale;
Bibliotecile sînt depășite în primul rînd de Muzee, dar și restul instituțiilor culturale, religioase și
socio -economice au un avans considerabil în fața lor în ceea ce privește clasarea cărții de patrimoniu.