Introducere … … … … 4 [631331]

1
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
I.1. Istoricul cercetărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
I.2. A ș ezarea geografică și limite ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
I.3. Geologia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
I.4. Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 8
I.5. Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 13
I.5.1. Temperatura aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 14
I.5.2. Precipita țiile atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 14
I.5.3. Vânturile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 15
I.6. Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 15
I.6.1. Apele de suprafa ță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
I.6.2 Apele subterane ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 16
I.7. Vegeta ția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 18
I.8. Fauna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19
I.9. Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 20
I.10. Resurse naturale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 21
Capitolul II. Popula ția ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 22
II.1. Dinamica popula ției ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 22
II.1.1. Evolu ția numerică a popula ției ………………………….. ………………………….. ………………….. 22
II.1.2. Mi șcarea natural ă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 25
I.1.2.1 Natalitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 25
II.1.2.2. Mo rtalitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 27
II.1.2.3. Evolu ția bilanțului natural ………………………….. ………………………….. …………………. 30
II.1.3. Mobilitatea teritorială a popula ției ………………………….. ………………………….. …………….. 30
II.1.3.1. Evolu ția plecărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 31
II.1.3.2. Evolu ția sosirilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 32
II.1.3.3. Evolu ția bilanțului migratoriu ………………………….. ………………………….. …………….. 33
II.1.3.4. Evolu ția bilanțului total ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
II.1.4. Densitatea popula ției ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 34
II .2. Structura geodemografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 34
II.2.1. Structura pe grupe de vârstă ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
II.2.1.1. Indicele de îmbătrânire a popula ției ………………………….. ………………………….. ……… 36
II.2.1.2. Rata de dependen ță ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 37

2
II.2.3. Structura popula ției pe religii ………………………….. ………………………….. ……………………. 40
II.2.4. Structura etnică a popula ției ………………………….. ………………………….. ……………………… 41
II.2.5. Structura socio – economica (popul a ție activă și inactivă) ………………………….. …………….. 41
Cap. III A șezări umane ………………………….. ………………………….. …………….. 45
III.1. Vechimea a șezărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 45
III.2. Mărimea și evoluția așezărilor umane ………………………….. ………………………….. ……………… 46
III.2.1. Tipologia satelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 47
III.2.2. Tipologia gospodăriilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 49
III.3. Func țiile așezărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4 9
III. 4. Infrastructura social – edilitară ………………………….. ………………………….. …………………………. 51
III.4.1. Alimentarea cu apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 51
III.4.2. Canalizarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 51
III.4.3. Alimentarea cu energie electrică ………………………….. ………………………….. ………………. 51
III.4.4. Re țeaua de telecomunicații ………………………….. ………………………….. ……………………… 52
III.4.5. Alimentarea cu căldură ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 52
Cap. IV Activită ți economice ………………………….. ………………………….. …….. 53
IV.1. Premise de dezvoltare agricolă ………………………….. ………………………….. ………………………. 53
IV.2.1. Modul de utilizare al terenurilor ………………………….. ………………………….. ………………. 54
IV.2.2. Structura culturilor și producția agricolă vegetală ………………………….. ……………………. 56
IV.2.3. Cre șterea animalelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 59
IV.3. Activită ți industriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 61
IV.4 . Activită ți comerciale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 62
IV.4. Transporturile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 63
IV.6. Turism ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 65
IV.7. Sănătatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 69
IV.8 Învă țământu l ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 70
CAPITOLUL V. PROTEC ȚIA MEDIULUI ………………………….. …………… 72
CAPITOLUL VI. STRATEGII DE DEZVOLTARE RURALĂ ……………. 73
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 74
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 76

3

4
Introducere

Aflându – se în Piemontul Bălăci ței, situat în sud – vestul Piemontului Getic, comuna
Bălăci ța , la fel ca alte sate din această zonă, nu s – a bucurat de o aten ție deosebită, lucrările de
sinteză despre zonele rurale fiind foarte pu ține. Multe mărturii arheologice atestă că
perimetrul comunei a fost locuit din cele mai vechi timpuri, reprezentând astfel o inepuizabilă
ofertă de cercetare.
Lucrarea de fa ță reprezintă un studiu de geografie umană, fiind caracterizat prin
relatarea proceselor care au dus la formarea celor trei sate componente Bălăci ța, Gvardinița și
Dobra și la conturarea vetrei și moșiei acestora. Lucrarea mai cuprinde și ca racteristici fizico –
geografice, demografice și economice care împreună pot constitui o imagine mai complexă a
evolu ției acestei comune.
Am ales această temă „ Comuna Bălăci ța. Studiu complex de geografie umană” dintr –
un motiv subiectiv,originile familiei mele fiind legate de aceste locuri. Mă bucur că am avut
ș ansa să scriu despre poten țialul uman, economic și natural al comunei, deoarece nu există
multe lucrări care să studieze amplu aceste elemente.
Lucrarea de fa ță cuprinde șase capitole care conțin inf orma ții despre structura formelor
de relief de pe teritoriul comunei, despre evolu ția populației în timp, dar și d e spre poten ț ialul
ș i activită țile economice. Capitolul I prezintă condi țiile fizico – geografice ale Podi șului
Piemontan al Bă lăci ței și ale com unei Bălăci ța urmat de Capitolul II ce cuprinde
caracteristicile și evoluția în timp a populației comunei. Capitolul III tratează organizarea
re țelei de așezări, evoluția admin istrativă și funcțiile acesteia, iar Capitolul IV prezintă
poten ț ialul și activi tă țile economice desfășurate în comuna Bălăcița. Sfârșitul lucrării
cuprinde Capitolul V care tratează atitudinea omului și influența lui asupra mediului
înconjurător, dar și măsuri care pot împiedica deteriorarea acestuia, încheindu – se cu Capitolul
VI car e prezintă o analiz ă a planului strategic de dezvoltare al comunei și propuneri de
dezvoltare socială, economică și ecologică.
Pentru realizarea acestui studiu, de un real folos mi – au fost materialele puse la
îndemână de Direc ția Județeană de Statistică Mehedinți și de Primăria comunei Bălăcița. De
asemenea, am beneficiat și de susținerea și îndrumarea doamnei Lector univ. dr Miha ela
Preda și doamnei A sistent uni v. d r. Mihaela Oglindoiu, fap t pentru care, pe acestă cale le
aduc mul țumiri.

5
CAPITOLUL I. CONDI ȚII FIZICO – GEOGRAFICE

I.1 . Istoricul cercetărilor

Aflându – se într – o zonă de câmpie cu un subsol sărac în resure natura le ș i cu un peisaj
monoton, teritoriul comunei Bălăci ța nu este subiectul a multe cercetări științifice, cele mai
multe referiri sunt cu totul generale, ace a sta fiind amintită în lucrări despre unită țile mari
precum Podi șul Getic, Câmpia Olteniei.
Primul stu diu în care se face referire la acestă zonă este un studiu geologic realizat de
Sabba Ștefănescu în anul 1889. Acest teritoru a fost cercetat și de geologul I. Ionescu –
Argetoaia care a publicat în anul 1918 lucrarea „Pliocenul din Oltenia”, unde în primul
capitol referitor la morfologia regiunii separă zona podi șurilor și șesurilor înalte din Oltenia.
Termenul de „Podi șul Getic” a fost întrodus în geografia românescă Vintil ă Mihăilescu
care în lucrarea „ România – geografi e fizică” ( 1936) men ționează „ Platf orma Olteană” ca
fiind o uria șă treaptă morfologică între Munții Carpați și Câmpia Română. Tot acesta
folose ște pentru prima dată termenul de „ Podi ș Getic” pe care îl structurează, iar Piemontul
Bălăci ței este denumit aici „ Platforma Desnățuiului”.
P. C ot e ț a elaborat lucrarea „ Câmpia Olteniei” în care sunt abordate multe probleme
referitoare la sudul Podi șului Getic, care intră în contact cu câmpia. Iar, Alexandru Roșu
introduce termenul de „Câmpia Înaltă a Bălăci ței” , numele acestui teritoriu fiind dat d upă
localitatea Bălăci ța deoarece „ nu numai că se găse ște într – o po zi ție centrală, dar în jurul ei ,
relieful tipic este de câmpie înaltă”.
Împortante sunt și lucrările monografice „ Dic ționarul geografic al județului Mehedinți”
de N.D. Spineanu (1895 ), „ Dic ț ionarul geografic istoric și topografic al județului Mehedinți”
de C. Pajură (1947), și „Monografia județului Mehedin ți” de A. Popova Cucu ( 1972).
Alte lucrări recente refe ritoare la zona studiată sunt „ Piemontul Bălăci ței. Studiu de
geografie” – Sandu B oengiu (2008), „ Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bă lăci ței:
studii și documente” – Dinică Ciubotea , Gabriel Croitoru și „ Podișul Piemontan al Bălăciței”
– Mihaela Oglindoiu.

6
I.2 . A șezarea geografică și limite

Bălacita este o comună din jude țul Mehedinți, afla tă în partea estică a acestuia. Este
sit uată în Piemontul Bălăci ței, subunitate a Podi șul Getic. Se afla la o distan ță aproxima tiv
egală de municipiul Drobeta Turnu Severin ( la 57 km) și Craiova (64 km).
Are o suprafa ță de 10.109 ha și o popula ție de 2753 de locuitori. Localită țile cuprinse în
administra ția comunei Bălăcița sunt: Dobra , Bălăci ța ș i Gvardini ța . Cel mai apropiat centru
urban este Vânju Mare, afl at la vest de comuna Bălaci ța, î n sud se învecinează cu comuna
Opri șor, în nord se află localitatea Bâcleș, iar în est s e învecineaza cu judetul Dolj ( localitatea
Cleanov , comuna Carpen).

Fig.1 Comuna Bălăci ța în cadrul județului Mehedinți
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_B%C4

Podi șul Getic este o unitate de platformă care s – a format prin depunerea materialelor
grosiere (rezultate din modelarea Subcarpatilor Getici și a Podișului Mehedinți) la marginea
zonei montane la sfâr șitul neozoicului. Podișul este puternic fragmentat de apele curgătoa re.
Podișul Getic se întinde de la Dunăre la Va lea Dâmboviței și asigură legătura între
Carpații Meridionali și Subcarpații Getici, pe de o parte, și Câmpia Română, de pe altă parte.
Limite:
– l imitele nordice și sudice ale podișului nu sunt foarte bine conturate datorită
strânselor relații de evoluție dintre acesta și regiunile învecinate.
– în nord – vest limit a cu Podișul Mehedinți este trasată pe aliniamentul orașelor Baia de
Aramă , Drobeta – Turnu Severin și Valea Dunării.

7
– în partea nordică, între Motru și Dâmbovița, trecerea la Subcarpații Ge tici este uneori
conturată precis, însă de cele mai multe ori ezitantă.
– limita estică este dată de Valea Dâmboviței care separă Podișul Getic de Subcarpații
de Curbură.
– în s ud și sud – est, limita dintre podi ș și Câmpia Română e ste mai greu de eviden țiat
datorită atât evoluției comune cât și pătrunderii adânci spre NV a unor golfuri de câmpie.
Piemontul Bălăciței reprezintă cea mai întinsă subdiviziune a Piemontului Getic, după
Piemontul Oltețului, ocupând partea de SV a acestuia.
Fig.2 Diviziunile principale ale Podi șului Getic ( Sursa: Oglindoiu, M., 2010)

I .3 . Geologia

Evoluție paleogeografică: În urma ridicării puternice a edificiului carpatic, în
Romanianul Superior, râurile au depozitat în apele Lacului Getic o masă apreciabilă de
sedimente. Materialul astfel acumulat este cunoscut sub numele de Strate de Cândești sau
Pietrișuri de Cândești datorită faptului că sunt formate în special din pietrișuri nefiind totuși
exc luse intercalațiile de nisipuri, nisipuri argiloase sau chiar marno – argile.(Ungureanu
I.,1993).
La sfâr șitul acestei faze, în Pleistocen, Piemontul Getic a fost supus unor înălțări
epirogenetice de ansamblu. În nord și nord – est procesu l de î năl țare a fost mai puternic, iar în
sud și sud și sud – vest m a i slab. Acest lucru a determinat retragerea Laculu i Getic din sectorul

8 nord – esti c spre cel sudic, sedimentarea a continuat și în Pleistocenul Inferior generând
formarea unei câmpii de acumulare.
Ridicarea în P leistocen a provocat și procesul de divizare a câmpiei de acumulare
fluvio – lacustră, acest proces a fost efectuat de către rețeaua hidrografică bogată . Desfă șur area
de lungă durată a evoluției subaeriene a reliefului și înăl țarea mai pronunțată a sectorul ui
nord ic și no rd – estic a determinat o dezvoltare mai accentuată a acestui sector în comparație cu
cel sudic și sud – estic, unde la nivelul interfluviilor, se mai întâlnesc suprafețe cu o desfă șurare
considerabilă apar ținând câmpiei de acumula re piemontană inițială. Î n Pleistocenul Mediu și
Superior s – a depus, în sectorul sudic ș i sud – estic , o cuvertură de material loessoid.

Fig.3 Harta structurii geologice

I .4 . Relieful

Podișul Getic este o unitate piemontană cu înclinare dinspre zona montană spre zona de
câmpie (nord spre sud). Structura monoclinală permite scăderea altitudinilor de la peste 700
m, la sub 200 m, în partea de sud în concordan ță cu vechimea piemontului și cu intensitatea
procesului neotectonic de ansamblu.
Prin depunerile de sedimente de către râurile montane, întreaga regiune a fost
transformată în tr – un imens piemont, iar partea sa nordică a f ost supusă tectonizării dând astfel
na ștere Subcarpaților Getic i, în timp ce restul piemontului a rămas ca un întins platou
fragmentat de către re țeaua hidrogr afică paralelă.

9
Podi șul Getic a luat naștere prin depunerea sedimentelor aduse de râuri din munți. În
nord, materialele transportate s – au cimentat formând marne , gresii și conglomerate . Pe toată
întinderea podi șului se află in tercala ții de argile care pot determina alunecări de teren, dar și
zăcaminte de cărbuni. Podi șul Getic a fost puternic fragmentat de către râuri, în perezent
aspectul fiind de platform e separate de văi numeroase care se desfă șoară de la nord la sud.
Piem ontul Getic unitar la prima vedere a fost împăr țit datorită văilor ce îl străbat de la
nord la sud, în:
– Platforma Strehaei se desfă șoară între Dunăre și Jiu
– Platforma JIului este situată între Motru și Gilort, fiind străbătută de Jiu
– Platforma Olte țului apare între Jiu și Olt
– Platforma Cotmeana situată între Olt și Argeș
– Platforma Arge șului prezintă un grad mare de fragmentare datorită afluen ților
Arge șului.
– Platforma Cânde ști situată între Arge ș și Dâmbovița . Divizarea Podi șului
Getic este întâlnită în lucrarea “ Dealurile și câmpiile României. Studiu de
geografie a reliefului “. 1

Fig.4 Subdiviziunile Piemontului Getic
Sursa: Atlasul României, 1983

1 V.Mihăilescu, (1966), Dealurile și câmpiile României. St udiu de geografie a reliefului. Editura Didactică și
Pedagogică, Bucur ști.

10
Platforma Strehaei, Platforma Olte țului și Platforma Cotmeana au fo st clasate într – o
parte nordică ce cuprinde culmi p i emontane deluroase, iar partea sudică cuprinde platouri
piemontane, eviden țiind faptul că altitudinile scad de la nord la sud.
Piemontul de la ves t de Jiu , denumit de V. Mihăilescu (1966) Platforma Strehaei, a fost
împă țit în :
– Platforma Hu șniței , la nord, dar cu limita de sud extinsă până la interfluviul dintre
Motru și Argetoaia, incluzând spre vest și bazinul Blahniței.
– Platforma Bălăci ței la sud, aceasta este extinsă până în vest la bazinul Drincei
(Corlă țel).
– Dealurile Orevi ței
Podi șul Piemontan al Bălăciței este o subdiviziune a Podi șului Getic , situat în part ea
de sud – vest a acestuia între Dealurile Motrului și Câmpia Olteniei. Reprezintă o treaptă d e
tranzi ție î ntre Podi șul Getic și Câmpia Olteniei. Acesta se desfă șoară în partea central ă și
estică a jude țului Mehedin ți , dar și în vestul și centrul jude țului Dolj .
În partea de vest , limita dintre Piemontul Bălăci ței și Depresiunea Severinului este dată
de Valea Poroinei și Pintenul Batoți, în est este limitat de Valea Jiului și cursul inferior al
Motrului ( Strehaia, Filia și). La nord , limita o formează Valea Hu șniței și ține până în sudul
Dealului Balota (374 m). La sud , P iemontul Bălăci ței este separat de Câm pia Olteniei prin
linia care leagă localită țile Batoți – Rogova – Vânju Mare – Pleni ța – Radovanu – Podari .
Relieful Podi șului Piemontan al Bălăciței are un declin de 360,5m – Dealul Mare
Brebenel până la 140m (sud – est) la contactul cu Câmpia Olte niei. Culmile prezintă o
orientare paralelă cu direc ția afluenților Jiului vest – nord – vest către est – sud – est. În bazinul
Drincei, Baboiu, Desnă țui orientarea culmilor nord – vest – sud – est, dar și nord – sud în cazul
Blahni ței. Culmile sunt foarte largi ( cu aspect de poduri întinse 5km), largi (2 – 3km lă țime),
înguste (sute de metri lă țime). Culmile interfluviale în nord sunt înguste, ele largindu – se și
netezindu – se pe măsură ce înaintăm spre sud până la confundarea cu aspectul și nivelul
Câmpiei Olteniei. 2
Altitudinea reliefului scade de la nord către sud, re țeaua hidrografică fiind orientată în
două direc ții: văile ce se îndreaptă spre Jiu au o orientare nord – vest – sud – est (Argetoaia,
Rasnic, Mere țel), celelalte de la nord la sud (Blahnița, Drincea). 3
Podi șul Piemontan al Bălăciței deși este unitate cu caracteristici fizico – geografice
relativ unitare există unele diferen țieri ce pot determina următoarele diviziuni : Piemontul

2 Oglindoiu M., (2010) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia așezarilor rurale, Editura AIUS, Craiova
3 Ibidem, pag. 25

11
Argetoaiei – văile prezintă o orientare aproximativ est – vest, ele despăr țind c ulmi înguste,
netede. Energia de relief este de aproximativ 70 m; Piemontul Desnă țuiului – prezintă
câmpuri a căror netezime cre ște spre sud. Energi de relief 40 – 50 m; Podi șul Bălăciței – are
aspectul de câmp larg și neted, fragmentarea și energia de reli ef reduse, aici apar crovuri de
dimensiuni mari, unele chiar înmlă știnite; Dealurile Drincei – alcătuite din câmpuri netede și
largi, energia de relief este de aproximativ 90 m. ( Divizare realizată de Alexandru Ro șu –
1959).
După Răzvan Stroe 4 unitatea cu prinde următoarele subdiviziuni:
1) Platoul Bălăci ței – prezintă grad redus de fragmentare a reliefului și existența
unor câmpuri interfluviale foarte largi, altitudinea lor coboară de la nord la sud (
300 – 250m), aici apar procese de eroz iune lineară asociate cu declan ș area unor
alunecări de teren.
2) Dealurile Drincei – prezintă valori ridicate ale densită ții fragmentării și energiei
reliefului, iar văile obsecvente (Petra ,Dobra) sunt marcate de o puternică
eroziun e toren țială ș i frecvente alunecări de teren .
3) De alurile Balota – Stârmina – ocupă partea nord – vestică a piemontului, fiind
alcătuită din roci ce apar țin pliocenului, remarcându – se o diferen ță de altitudine
de până la 300 de metri pe o distan ță de câțiva kilometri față de regiunile
vecine, datorită înăl țăr ilor neotectonice această zonă se înal ță cu 2,2 mm/an,
find cea mai ridicată zonă din tot spa țiul Olteniei colinare.
4) Dealurile Dumbravei – cuprind tot nordul piemontului, prezintă valori ridicate
ale fragmentării reliefului, printre văi se ridică culmi rela tiv înguste strangulate
de ș ei de obâr șie, iar structura monoclinală este trădată de flancurile de cueste
care corespund versantului drept al văilor și care sunt orientate în general sud –
vest – nord – est.
5) Dealurile Rasnicului – se remarcă prin configura ția spe cifică a reliefului dată de
văile paralele pe 20 de km între care se strecoară culmi prelungi (doab – uri),
având direc ție vest – est, altitudinea culmilor interfluvia le coboară de la 260m (în
apropiere de Grece ști) spre sud generând și o lărgire progresivă a acestora.
6) Platoul Desnă țui – cuprinde sudul piemontului, este caracterizat prin altitudine
scăzută (de la 250 m la 150m), fragmentare redusă, poduri interfluviale largi cu
altitudini ce scad spre sud.

4 Stroe, R., (2003), Pie montul Bălăci ței. Studiu Geomorf ologic, Editura MondoRO, Bucure ști

12
Subunită țile componente ale Podi șului Piemontan al Bălăciței păstrează structura
geomorfologică a unită ții majore din care fac parte, caracteristicile geomorflogice teritoriale
fiind subordonate stilului geomorfologic specific Podi șului Getic.

Fig.5 Refionarea geomo rfologică a Podi șului Piemontan al Bălăciței
Sursa: Oglindoiu M., (2010) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia aș ezarilor rurale, Editura AIUS, Craiova

Din punct de vedere al împăr țirii administrativ – teritoriale, Piemontul Bălăci ței se
întinde pe teritoriul jude țelor Mehedinți și Dolj, totalizând un număr de 56 de comune : 34 de
comune îi apar țin județului Dolj ș i 22 de comune îi apar țin județului Mehedinți, printre care și
comuna Bălăci ța.
Comuna Bălăci ța face parte din subdiviziunea Podi șului Pie montan al Bălăci ței și este
situată în ESE jude țului Mehedinți, aflată la 60 km sud – est de Drobeta Turnu Severin.
Comuna este alcătuită din trei sate: Bălăci ța, Dobra și Gvardinița.
Cadrul natural este caracterizat prin relief tabular constituit din interf luvii largi și
netede sub formă de poduri plate sau câmpuri, aici s – au adâncit râul Desnă țui în cursul său
superior împreună cu văile toren țiale afluente și Valea Dobrei tributară râului Drincea.
Comuna Bălăci ța este situată în unitatea de relief care poar tă denumirea de “ câmpie
înaltă” datorită altitudinilor care variază între 270 – 280 m în nord și nord – vest și 240 – 250 m în
sud – est. Cele mai mari al titudini sunt în Dealul Piatra ( 282m), Dealul Culărea (275,4m).
Satele comunei Bălăci ța se află în zonele de p latou – câmpuri, suprafa ța terenului este
lipsită de denivelări, fiind reletiv plană, astfel teritoriul comunei nu prezintă re giuni cu mari
pericole naturale, însă terenul comunei poate fi afectat de mai multe tipuri de degradare:

13
ravene , toren ți , ș iroiri , eroziune , degradarea terenului în urma explotării carierei de nisip și
pietri ș din Dobra și Gvardinița

I .5 . Cl ima

În Podișului Getic clima este temperat – continentală de tranziție. Datorită altitudinii s – a
impus etajarea elementelor climatice, acestea se includ etajului colinar jos, cu valori de
tem peratură cuprinse între 10 și 8 °C și de precipitații de 600 – 700 mm/an și etajului colinar
înalt, cu temperaturi de 8 – 6°C și precipitații de 700 – 1000 mm/an. Sectorul de influență
predominant este cel de tranziție. În partea de sud – vest apar influențe submediteraneene.
(Geografia României Vol IV, 1992)
Clima este unul dintre factorii naturali care au contribuit și vaforizat umanizarea
Podi șu lui Piemontan al Bălăci ței. Clima este blând ă , caracterizată prin veri calde, cu
precipita ții moderate cantitativ, care cad sub formă de ploaie , ierni le nu sunt foarte reci ș i
prezintă frecvente încălziri datorate maselor de aer mediteranean. Teritoriul fa ce p arte din
zona de climă temperat – continentală și datorită p ozi țion ă r ii Podi șului Piemontan al Bălăciței
î n sud – vestul ț ării, în interiorul arcului Carpato – Balcanic, este posibilă pătrunderea maselor de
aer de origine mediteraneană care contribuie la optimizarea condi țiilor climatice. Altitudinile
care nu depă șesc 300m determină apariția unor nuanțe climatice deosebite, teritoriul având o
climă mai caldă decât în estul, centrul și nordul țării.
Fiind situată în sud – vestul țării, comuna Bălăcița are o c limă temerat – continentală,
resim țindu – se influen țele submediteraneene. Ca urmare, în această zonă se păstrează
circula ția sudică și vestică în cea mai mare parte a anului. Condi țiile climatice blânde sunt
reflectate în peisajul geografic local.
Foto .1 Valea Desnă țuiului în localitatea Gvardinița

14

I.5 .1 . Temperatura aerului
Podi șului Piemontan al Bălăci ței se întâlnește sub influența centrilor barici de acțiune
din Marea Mediterană. Aici se găse ște cel mai bland climat din țară, influențele de ariditate
din estul ț ării, cu veri calde și uscate și ierni reci, au o pondere mai slabă. Radia ția solară
prezintă valori cuprinse între 122 – 123 kal/cm 2 .
În comuna Bălăci ța, clima este blândă, cu veri însorite trei luni pe an, tem peratura medie
anuală este de 10,9 °C . Temperatura medie a lunii iulie fiind cuprinsă între 21 °C – 22 ,3 °C .
Iernile sunt reci, nu foarte aspre cu temperatura medie a lunii ianuari e de – 2 °C . Durata
medie anuală de strălucire a soarelui este de 1300 – 1500 ore.
Temperatura medie a fiecărui anot imp înregistrează, conform sta ției meteorologice
Bâcle și , următoarele valori:
– Primăvara 11,5 °C
– Vara 21 °C
– Toamna 11 °C
– Iarna 0,2 °C

I.5 .2 . Precipita țiile atmosferice
În Podi șul Piemontan al Bălăci ței , reparti ția teritorială a precipitațiilor este influen țată
de factorii genetici a i climei, de factorii dinamici si de suprafa ța activă subiacentă. Aici
predomină circula ția vestică și sudică în cea mai mare parte din an.
Astfel, iarna, regiunea se află sub influen ța maselor de aer mai cald și mai umed aduse
de ciclonii f orma ți în perimetrul Mării Medit erane, cu dezvoltare maximă în acest anotimp ,
iar procesele de convec ție termică și frontogeneză sunt mai frecvente decât în al te zone. ( N. I.
Bordei, 1972)
Foto.2 Peisaj de iarnă – vară

15
În cea mai mare parte a anului, prec ipita țiile c ad sub formă lichidă . Iarna stratul de
zăpadă nu se men ține mai mult de 15 zile. Precipitațiile medii anuale depășesc 600mm,
ajungând pe linia Bâcle ș – Balota la 600 – 700 mm , iar la contactul cu Câmpia Olteniei ,
precipita țiile ating 550 – 600 mm. Cantită țil e medii anuale înregistrate la Craiova au fost de
568,8mm, la Vânju Mare 559mm, Bâcle ș 597,2mm, la Drobeta Turnu Severin 670,7mm.
În lunile de iarna, cantită țile importante de precipita ții sunt cauzate de masele de aer
umed și cald mediteranean care pătrund prin sud – vest, ninsorile se produc în aproximativ 20
de zile.
În Comuna Bălăci ța , precipita țiile medii anuale ating 500mm . Iarna precipita țiile sunt
însemnate cantitativ, dar stratul de zăpadă nu persistă mai mult de 15 – 20 de zile. În intervalul
ap rilie – iulie, cantitatea de apă din precipita ții poate susține dezvoltarea culturilor agricole,
această perioadă reprezintă prima fază de dezvoltare a culturilor.
Vara este secetoasă , lunile august, septembrie și octombrie prezintă valori subunitare.
În ac eastă perioadă lipsa de precipita ții se reflect ă în calitatea culturilor agricole, astea fiind
în mare parte afectate de uscăciune și secetă. Media anuală a umidită ții relative este de 76%.
I.5 .3 . Vânturile
Schimbările circula ției genereale a atmosferei care a u loc de la un anotimp la altul,
relieful și orientarea culoarelor de vale influen țează frecvențele vânturilor pe anumite direcții
ș i determină intensi ficări sau atenuări ale acestora .
În comuna Bălăci ța predom ina vânturile de vest, sud ș i nord – est. Viteza medie a
vântului este de 20 m/s. Vânturile cele mai frecvente sunt: crivă țul care bate din direc ția N –
E, este un vânt rece care troiene ște zăpada și provoacă scăderi mari de temperatură în timpul
iernii, vânturile de vest bat tot timpul anului ș i ad uc precipita ții necesare culturilor agricole
ș i vânturile d in sud sunt de origine subtropicală, acestea bat în toate anotimpurile, dar vara
provoacă cre șterea temperaturilor la peste 35 °C .

I.6 . Hidrografia
Re țeaua hidrografică a Podișului Piemontan al Bălăci ței este reprezentată de toate
unită țile acvatice: râuri, lacuri, ape subterane, ace stea au influen țat dezvoltarea a șezărilor
umane, apa fiind esen țială vieții.
În Podi șul Bălăci ței, principalii colectori sunt: Dunărea (afluen ții sunt Blahnița,
Drincea, Desnă țui) , Jiul ( cu afluen ții Bâlta, Racovița, Argetoaia, Raznicu, Tejacu și Valea
Ulmului) ș i Motru (cu afluen ții Hușnița, Slă tinicu, Brezni ța) .

16
Re țeaua de râuri din Piemontul Bălăciței este distribuită pe două bazine hidrografice
principale ale Dunării și Jiului sau prin intermediul râului Motru, iar jumătatea sud – vestică
este drenată direct de Dunăre. 5
I .6 .1 . Apele de suprafa ță
Pe teritoriul comunei Bălăci ța , re țeaua hidrografică este săracă, principalul curs de apă
este pârâul Desnă țui . Acesta izvoră ște din nord – vestul comunei, debitul este redus pe
parcursul verii, primăvara poate produce inunda ții în urma topirii zăpezilor. Are o lungime de
95 km, suprafa ța bazinului este de 1716 km 3 , iar debitul este de 1,41 m 3 /s. Direc ția de curgere
a pârâului este nord – vest – sud – est , iar în aval de satul Cleanov ( Dolj) î și schimbă direcția
spre sud, vărsându – se în Lacul Bistre țu din Lunca Dunării, ulterior se varsă în Dunăre.

Lunca Desnă țuiului se lărgește treptat de la 50 m la Cleanov, la 220 – 240m la Suharu,
apoi 350 – 450 m între localită țile Ciutura și Fântânele, pentru ca în aval de lacul Fântânele să
ajungă la circa 1400 m. 6
În arealul studiat se pot întâlni și lacuri , Lacul Ro ș u și Lacul Obârșiei , ambele pe
teritoriul localită ții Bălăcița. A cestea se formează din apa din precipita ții care stagnează o
perioadă lungă de timp formând lacuri care în anii seceto și pot seca.

I .6 .2 Apele subterane
În Podi șul Bălăci ței, apele freatice au extensiuni reduse, cauza fiind inexisten ța la bază
a unui strat continuu de argilă care să asigure stagnarea apelor. Fragmentarea reliefului nu
permite re ținerea apelor pe o perioadă mai indelungată de timp, ele fiind colectate de re țeaua
de văi.

5 Boengiu, S., (2008), Piemontul Bălăci ței. Studiu de Geografie, Editura Universitaria, Craiova
6 Ciubotea D., Croitoru G. , (2013), Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăci ței: studii și documente ,
Editura Sitec , Craiova, pag. 27
Foto.3 Desnă țuiul în localitatea Gv ardini ța

17
Apele freatice din Piemontul Bălăci ței sunt cantonate în:
– pietri șurile cuaternare de deasupra “argilelor roșii” din vestul piemontului;
– nisipurile și pietrișurile de vârstă pleistocenă sau pliocenă situate pe interfluvii;
– aluviunile din lunci și terase;
– rocile permeabile din alunecări stabilizate sau glacisuri;
Ele au un nivel liber și sunt alimentate direct din precipitații prin infiltrație. Adâncimea
nivelului hi drostatic este variabilă, crescând în perioadel e secetoase și scăzând în cele bogate
în precipita ții. 7
Adâncimile la care se găsesc aceste ape freatice variază de la 25 – 30m și chiar peste
30m pe platoul piemontan, 10 – 15m pe terasele superioare, 2 – 4m în apropierea luncilor.
Apele subterane, cele freat ice, dar ș i cele de adâncime sunt o sursă importantă de
alimentare cu apă a popula ției datorită calității lor, ele se caracterizează printr – o variabilitate
temporală mai redusă care conduce l a o stabilitate a rezervelor, aceste ape prezintă un mai
mic grad de poluare antropică în compara ție cu apele de suprafață.
În comuna Bălăci ța , natura rocilor pe rmite acumularea și c ircula ția apelor la adâncimi
mari. Primul orizont acvifer se găse ște la adâncimi de 20 – 30 de metri, debitul acestuia fiind
redus, iar cel mai important orizont acvifer se afla la 80m, având un debit mare.
Apele subterane au o mare importan ță pentru comună, acestea reprezintă principala
sursă de alimentare cu apă a celor trei sate component e . Apele subterane, spre deosebire de
cele de suprafa ț ă, sunt mai pu ț in poluate datorită adâncimii mari la care se găsesc. Popula ția
comunei utilizează apele subterane în scop alimentar, acestea reprezentând singura sursă de
apă potabilă, dar și în scopuri agricole.

Foto.4 Fântâni în comuna Bălăci ța

7 Boengiu, s., (2008), Piemontul Bălăci ței. Studiu de Geografie, Editura Universitaria, Craiova

18
I.7 . Vegeta ția

În țara noastră, răspândirea vegetației este guvernată de o serie de legi geografice
globale – zonalitatea, etajarea și intrazonalitatea. Datorită caracteristicilor reliefului, solului și
climei, vegeta ția are un caracter complex, aceasta f iind bogată și variată.
Vegeta ția Podișului Getic este diversificată, apar păduri de stejar ( în principal stejar
pufos și brumăriu ) car acteristice etajului climatic, iar în nordul piemontului se desfă șoară
pădurile de fag.
În Podi șul Piemontan al Bălăci ței, în partea central – sudică se desfă șoară pădurile de cer
ș i gârni ță, care au fost defrișate în mare parte (aproximativ 80% din suprafa ța acestora) .
Acestea se găsesc în alternan ță cu pajiștile stepizate cu festuca valesiaca și terenuri agricaole.
P ădurile de cer (Quercus cerris) și gârnița ( Quercus frainetto) întâlnite aici alcătuiesc cele mai
tipice asocia ții de gen din țară. Gârnițele predomină în partea de sud – est a piemontului. În
aceste păduri se poate întâlni cerul (Quercus cerris), jugastrul (Acer campestre), ulmul (
Ulmus minor) , părul (Pyrus pyraster) , mărul (Malus sylvestris), scoru șul (Sorbus aucuparia),
sorbul ( Sorbus tarminal is). În partea de vest a Podi șului Piemontan al Bălăciței , cerul atinge o
pondere asemănătoare cu cea a gârni țe i sau devine dominant.
Stratul ierbo s este și el bine dezvoltat, apar păiu șurile ( Festuca pseudovina, Festu ca
sulcata), firu ța de livadă ( Poa pratensis var angustifolia), fraga de câmp (Fragaria viridis) , iar
în partea de sud – vest apar specii cu caracter submediteranean, dintre care amintim:ghimpele
( Ruscus aculeatus), corni șorul ( Ruscus hypoglossum), cărpini ța (Carpinus orientalis),
s cumpia (Cotinus coggygria).
Pe teritoriul comunei Bălăci ța se întâlnește o suprafață de 1 07 ha de pădure (88 ha sunt
propri etate particular ă, iar 19 ha sunt proprietate publică) , aceasta cuprinde specii precum
cerul, gârni ța, stejarul, fag, salcâmul, dar și tufărișuri, nucul, dudul alb și negru,etc.
Vegeta ția ierboasă este reprezentată de pajiști xerofile de paiu ș (Festuca p se udovina,
Festuca vallensiaca), ciulini (Carduus nutans), pălămidă (Cirsium arvensis), cosaci
(Astragalus cicer), zăvăcustă ( Astragalus excapus), colilie (Stipa pennata, Stipa lessingiana,
Stipa pulcher ima), negară (Stipa capillata), bărboasă (Andropogon ischaemum ), pir crestat
(Agropyron pectiniforme). Pă șunile se întind pe o suprafață de 1443 ha cu plante precum
firuța cu bulbi (Poa bulbosa ), murul ( Rubus sp.), stânjenel ul de stepă (Iris pumila, Iris
humilis, Iris sintenisii) .

19
Activita țile a ntropice au dus la restrângerea sau chiar dispari ția unor specii de plante ,
pădurile au fost defri șate pentru a le putea lua locul terenurile agricole, iar pajiștile și pășunile
au fost des țelenite, fiind ulterior redate agriculturii.

Foto. 5 Vegeta ție

I.8 . Fauna

Din cauza dispari ț i ei biotopurilor de p ădure, fauna domeniului forestier a fost supusă
unor modificări impo rtante. Acest lucru a dus la scăderea numărului speciilor tipice pădurii,
determinând dominarea speciilor caracteri stice stepei. Speciile frecvent întâlnite în zon a de
pădure sunt lupul, vulpea, viezurele. Pe terenurile deschise precum paji știle sau culturile
agricole au pătruns elemente caracteristice zonelor de stepă ca iepurele, popândăul,
potârnichea.
În sudul și s ud – v estul Podi ș ului Piemontan al Bălăci ței se pot întâlni elemente
mediterane ene, precum: cicoarea cenu șie ( Cicada plebeja), broasca țestoasă de uscat (Testudo
hermanni), termite (Reticulitermes lucifugus), dar și elemente balcanice, cum ar fi lăcustele
(Poecilimon affinis, Odontopodisma decipiens). Aceste specii sunt întâlnite și pe teritoriul
comunei Bălăci ța.
Umanizarea intensă a acestui areal a generat modificări în caracteristicile faunei , unele
animal e au dispărut ( brebul ), iar altele sunt în regres ( corbul). Totodata a crescut numărul
speciilor ca vrabia spaniolă (Passer hispaniolens is), ciocănitoarea de grădină ( Dendrocopos
syriacus balcanicus).
Fauna comunei Bălăci ța este alcatuită din animale de camp, predomină în special
rozătoarele : popândăul, șobolanul cenușiu, hârciogul. În pădurea de pe tertoriul comunei se
întâlnesc porci mistre ți, veverițe, vulpi, etc. Aici se găsesc și animale rapitoare, dar de
dimensiuni mici ca dihorul, nevăstuica.

20
Păsările răspândite în acest areal sunt : prepeli ța, potârnichea, turtureaua, guguștiucul,
ciocănitoarea, co țofana, diferite specii de ciori.

I.9 . Solurile

Solurile sunt rezultatul ac ț iunii factorilor naturali precum: clima, vegeta ția, apa,
relieful. Cli ma influen țează solurile prin procesele de meteorizare, vegetația influențează prin
calitatea și cantitatea resurselor organice supuse descompunerii, iar relieful influen țează
direct prin materialele dezagregării și alteră rii și indirect exercitându – se asupra climei ș i
vegeta ției.
În Podi șul Getic , datorită condi țiilor climatic e , vegeta ției și diversității geomorfologice,
se întâlne ște o gamă extinsă de soluri: brune roșcate în sud – vestul podi șului, pe partea mai
înaltă a luncilor, unde au loc inunda ții doar la viituri mari sunt soluri slab evoluate,
carbonatice, iar spre câmpie sunt condi ții prielnice pentru dezvoltarea solurilor brune roșcate
ș i brune acide.
În Podi șul Piemontan al Bălăci ței se găsesc soluri argiloiluviale în diferite grade de
podzolir e ș i pseudogleizare, întâlnindu – se aici: solur i brune slab luvice, luvisoluri albice ,
soluri pseudogleice și chiar soluri de mal ștină formate pe un strat argilos. Se mai întâlnesc ș i
planosoluri, soluri brune luvice, pseudogleizate puternic și mijlociu. În sud și sud – vest se mai
pot găsi luvisoluri albice pseudogleizate mijlociu și puternic cu un potențial scăzut de
fertilitate, fiind folosite pentru cultura porumbului și ca pajiști natural e . În luncă apar soluri
mai tinere, în apropierea a lbiei găsindu – se protosolurile aluviale și sunt utilizate pentru
cultura plantelor furajere, zarzavaturi sau pă șuni.
Pe teritoriul comunei Bălăci ța predomina solurile brune roșcate, materialul parental este
alcătuit din loess, iar pe alocuri aceste soluri s – au format și pe nisipuri, luturi și argile. În
func ție de condițiile hidrice, de tipul de rocă și de poziția în relief se deosebesc: soluri brun –
ro șcate, brun – ro șcate argiloase, brun roșcate podzolite , acestea formându – se pe luturi ro șcate
cu nivelul freatic la adâncimi de peste 10m.
Aceste soluri, în perioadele cu precipita ții normale, permit dezvoltarea plantelor și
asigură o bună aprovizionare cu apă, dar în perioadele de secetă, când umiditatea este
deficitară, plantele precum grâul, porumbul, floarea – soarelui necesit a iriga ții și ingrășăminte.

21
Fig.6 Solurile
I.10 . Resurse natural e

În comuna Bălăci ța principala resursă natural ă o reprezintă suprafa ța agricolă care
ocupă 9527 ha, reprezentată în procent de 83% de terenuri le arabile cu clasa III de fertilitate
ș i f avorabilitate . Pe teritoriul comunei lipsesc resursele de subsol, doar pe anumite văi adânci
eroziunea a scos la supra fa ță nisipuri și pietrișuri care nu au fost cercetate calitativ și
cantitativ. Aici aflându – se cariera de pietri șuri și nisipuri din apropierea satelor Dobra și
Gvardini ța.

Foto.6 Cariera de nisip din localitatea Dobra

22
Capitolul II. Popula ția

II.1 . Dinamica popula ției

No țiunea de populație presupune existența unei comunități umane bine delimitate în
timp și spațiu. Această comunitate nu este o „aglomerare” de oameni, ci ea funcționează ca
un sistem caracterizat în principal prin dinamică, integritate, autostabilitate , autoorganizare și
ierarhizar e . 8
Dinamica popula ției reprezintă variația numerică a unei populații raportată la un anumit
interval de timp. Este caracterizată de totalitatea fenomenelor legate de m i șcarea natur ală ș i
de mi șcarea în teritoriu, acestea provocând modificări în numărul, structura și repartiția
popula ției pe un anumit teritoriu, într – o anumită perioadă de timp.
Transformările apărute în dinamica popula ției unui teritoriu sunt rezultatul mișcării
naturale și migratorii. Mișcarea naturală cuprinde totalitatea modificărilor care apar în
numărul și structura populației ca urmare a deceselor, nașterilor, casătoriilor, divorțurilor , iar
mi șcarea migratorie cuprinde tota litatea modificărilor apărute în n umărul și structura
popula ției ca urmare a schimbării domiciliului stabil.
Dat ele statistice arată că în anul 2000 comun a Bălăci ț a avea o popula ție de 3674 de
locuitori , în 2009 scade la 3086 de persoane , iar în 2016 numărul locuitorilor ajunge la 2753.
S uprafa ța comuneii fiind de 10.109 ha, densitatea de 27 de locuitori/km 2 este semnificativ
mai mică decât media jude țului de 51,6 loc/km 2 . Densitatea mică este o consecin ță a
numărului scăzut de locuitori , care ș i în prezent continuă să se reducă , aceasta reprez entând
raportul dintre numărul de locuitori al unui teritoriu și suprafața acestuia. Comuna cuprinde
1357 de gospodării și 2400 locuințe.

II.1.1 . Evolu ția numerică a populației
Cre șterea sau scăderea populației este determinată de dinamica naturală a popula ției, de
fertilitate, mobilitate. Evolu ția popula ției rurale este influenț ată de îmbătrânirea demografică,
fenomen care est e caracteristic întregii țări.
A nalizând anii de recensământ, popula ția comunei Bălăcița cunoaște o involuție a
numărului de locuitori. Între anii 1912 – 1977 popula ția comunei se menține la un număr de
peste 5000 de locuitori,dar începând cu anul 1992 se observă o u șoară scădere ajungând la

8 Vert, C., (2001), Geografia popula ției. Teorie și metodologie, Editura Mirton, Timișoara , pag. 52

23 4031 de locuitori. Din 1992 și până azi populația celor trei localită ți co mponente ale comunei
continuă să scadă, iar ritmul de scădere este din ce în ce mai accentuat. Această scădere a fost
rezultatul sporului natural negativ, dar și al lipsei activităților economice care au determinat
migrarea popula ției. În viitor popula ția nu va înceta să scadă, deoarece ponderea tinerilor este
scăzută , astfel numărul na șterilor se va diminua treptat.

Tabel 1. Evolu ția numerică a populației în perioada 1992 – 200 0

Fig.7 Evolu ția populației 1992 – 200 0 ( Sursa: Institutul Na ț ional de Statistică)

Din graficul de mai sus reiese că popula ția comunei a scăzut moderat ș i co ntinuu în intervalul
1992 – 2000 , în 1992 popula ția era în număr de 4091 de locuitori, scăzând treptat la 3674 de locuitori
în anul 2000 . Î n anul 2000 popula ția este mai mic ă cu aproximativ 500 de locuitori .

Tabel 2: Evolu ția numerică a populației în perioada 2001 – 201 6
Anul 2001 2004 2007 2010 2013 2016
Popula ția 3657 3453 3233 2995 2870 2753

3400 3500 3600 3700 3800 3900 4000 4100
1992 1994 1996 1998 2000 Anul 1992 1994 1996 1998 2000
Popula ția 4091 3889 3817 3784 3674

24
Fig.8 Evolu ția populației 2001 – 2016 ( Sursa: Institutul Na țional de Statistică)

În grafic este eviden țiat faptul că și în perioada 2001 – 2016 numărul locui torilor se află
într – o continuă scădere. Ritmul de scădere este de 80 de personae/an .
Cauzele care au produs scăderea popula ției în comuna Bălăcița:
– migrarea popula ției tinere spre zonele urbane mai bine dezvoltate economic sau
spre alte țări , migra țiia fiind cauzată de lipsa locurilor de muncă din comună;
– migrarea elevilor în zonele urbane pentru a – ș i continua studiile, în comună
lipse ște învățământul liceal;
– procentul ridicat al p opula ției îmbătrânite determină scăderea natalită ții ;
În graficul de mai jos se obse rvă evolu ția numărului născu ților vii și decedaților în
perioada 2001 – 2015. Numărul na șterilor are o tendin ță de scădere, de la 47 de născuți în
2001 scade la 18 născu ți în 2015.
Numărul persoanelor decedate înregistrează o traiectorie sinuoasă, în intervalul 2001 –
2005 se află într – o continuă cre ștere de la 85 de decedați la 90 de decedați ș i o descr e ș tere în
intervalul 2007 – 2015 de la 86 la 56 de deceda ți.
Din cele spuse mai sus constatăm că în comuna Bălăci ța numărul nașterilor est e mult
mai mic decât numarul decese lor .

Tab e l 3: Evolu ția numărului de na șteri și decese în intervalul 2001 – 2015 în comuna Bălăci ța
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000
2001 2004 2007 2010 2013 2016
Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Născu ți 47 32 42 30 19 23 32 25 17 23 22 26 27 23 18
Deceda ți 85 84 85 98 90 71 86 86 84 72 78 61 62 70 56

25
Fig.9 . Evolu ția numărului născuților vii și a persoanelor decedate în interva lul 2001 – 201 5

Această diferen ță între numărul nașterilor și cel al deceselor a fost cauzată de:
 îmbătrânirea popula ției
 infrastructura sanitară slab dezvoltată
 localizarea comunei Bălăci ța la o distanță mare de spitalele din Drobeta Turnu
Severin și Craiova care au o dotare sanitară superioară celei din comună

II.1.2 . Mi șcarea natural ă
Bilan țul natural al popula ției reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, acesta
fiind influen țat de factori naturali, economici, sociali, politici, istorici. Evoluția numerică a
popula ției este determinată de natalitate și mortalitate, aceste fenomene sunt și ele
determinate la rândul lor de factori economici, sociali, culturali , de întreg contextul social –
economic al regiunii.

I.1.2.1 Natalitatea
Natalitatea reprezintă numărul mediu al născu ților vii într – un an raportat la numărul
mediu al popula ției unui te ritoriu . Se calculează după formula:
N= N ݒ
୔ ௠ 1000
Unde :
N= rata natalită ții
N v = numărul total al născu ților vii
P m = popula ția medie
0 20 40 60 80 100
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015Născuți
Decedați

26 I ntensitatea na șterilor din cadrul unei populații este influen țată de politica demografică
promovată, structura pe grupe de vârstă și sexe, de fertilitate, de nivelul de dezvoltare
economică, de gradul de instruire al popula ției.
În zonele rurale ,de obicei, natalitatea este mai mare, aceasta având o imp ortan ță majoră
în evolu ția populației unui teritoriu . Însă, în comuna Bălăci ța mortalitatea este mai pronunțată
decât natalitatea.
Tabel nr.4 Evolu ția natalității
Anul Popula ția Născu ți Natalitatea ‰
2000 3674 45 12,24
2001 3657 47 12,85
2002 3593 32 8,90
2003 3549 42 11,83
2004 3453 30 8,68
2005 3382 19 5,61
2006 3313 23 6,94
2007 3233 32 9,89
2008 3162 25 7,90
2009 3086 17 5,50
2010 2995 23 7,67
2011 2944 22 7,47
2012 2891 26 8,99
2013 2870 27 9,40
2014 2817 23 8,16
2015 2766 18 6,50

Fig. 10 Evolu ț ia natalită ții
12,24 12,85
8,9 11,83
8,68
5,61 6,94 9,89
7,9
5,5 7,67 7,47 8,99 9,4
8,16
6,5 Natalitatea ‰

27
Din acest grafic putem ob serva că în perioada 2000 – 2001 rata natalită ții se men ține
ridicată (12 ‰ ) în compara ție cu anii care urmează. În intervalul 2002 – 2 015, în cadrul
comunei, se observă un traseu neregulat cu perioade de scădere și perioade de creștere a
natalită ții , astfel că în 2002 natalitatea era de 8,90‰, în 2010 era de 7,67‰, iar în 2015
indică 6,50‰ . În 2005 numărul nou – născu țil or fiind 19 pentru ca în 2007 să crească la 32.
Cel mai mic număr de na șteri ș i ca urmare cea mai mică rată a natalită ții de la nivelul
comunei s – a inregistrat în anii 2009 (5,50‰) ș i 2015 (6,50‰) .
Cauzele care au condus la scăderea ratei natalită ții sunt multiple, dar dintre acestea se
eviden ț iază ponderea redusă a popula ției de vârstă fertilă și prepo nderen ța populației
îmbătrânite, migrarea popula ției tinere în mediul urban, starea precară a modului de trai.
Această scădere este sus ținută și de nup țialitatea redusă , cele mai multe căsătorii au avut loc
în 199 0 (37), iar pe parcursul anilor numărul acestora scade ajungând în 2015 la 11 căsătorii ,
c ele mai pu ține s – au înregistrat , însă, în anul 2013 când s – au oficializat doar 5 c ăsătorii .
Aceste date denotă că tinerii nu se mai grăbesc să î și f ormeze o familie, lucru care ar ajuta la
cre șterea natalității.
Înainte de 1989, rata natalită ții era ridicată atât la nivelul comunei, cât și la nivelul
întregii țări. Ceea ce a determinat valorile mari ale natalității a fost politica demografică a
regim ului comunist care interzicea avortul ș i încuraja familiile cu mul ți copii, toate acestea
aveau ca scop cre șterea populației.

II.1.2.2 . Mortalitatea
Mortalitatea reprezintă numărul de decese care au loc într – un an raportat la 1000 de
locuitori. Se determină ca raportul între numărul deceselor și populația medie a unui teritoriu:
M = ୈ
୔ 1000
unde:
M= rata mortalită ții
D= numărul deceselor
P= numărul mediu al popula ției
La fel ca și în cazul natalității, mortalitatea este și ea influențată de nivelul de dezvoltare
economică, de factorii sociali, factorii sanitari, structura popula ției pe grupe de vârste ș i sexe.

28 Tabel nr. 5. Evolu ția mortalității
Anul Popula ția Deceda ți Mortalitate ‰
2000 3674 90 24,49
2001 3657 85 23,24
2002 3593 84 23,37
2003 3549 85 23,95
2004 3453 98 28,38
2005 3382 90 26,61
2006 3313 71 21,43
2007 3233 86 26,60
2008 3162 86 27,19
2009 3086 84 27,21
2010 2995 72 24,04
2011 2944 78 26,49
2012 2891 61 21,65
2013 2870 62 21,60
2014 2817 70 24,84
2015 2766 56 20,24

Fig nr. 11 Evolu ț ia mortalită ții

Rata mortalită ții os cilează în intervalul 2000 – 2015 a vând valori de 24,49 ‰ în anul
2000, de 28,38 ‰ în 2004, dar și valori mai scăzute în anul 2015 de 20,24 ‰ . Din 1990 ș i
până azi mortalitatea a crescut constant, acest indicator a atins apogeul în 2004, când
mortalitatea a ajuns la 28,38 ‰ .
Cre șterea ponderii deceselor a fost și este influențată ș i de bolile care afectează, în
general, popula ția de vârstă înaintată , ș i anume: afec ț iuni ale aparatului circulator, bolil e
24,49 23,24 23,37 23,95 28,38 26,61
21,43 26,6 27,19 27,21
24,04 26,49
21,65 21,6 24,84
20,24 Mortalitate ‰
Mortalitate ‰

29 ischemice și bolile cerebro – vasculare. Această rat ă ridicată mai este determinată și de
infrastructura sanitară slab dezvoltată, dar ș i de refuzul locuitorilor de a apela la serviciile
medicale din motive economice.
În spa țiul studiat, mortalitatea infantilă nu indică valori ridicate, aceasta reprezentând
totalitatea deceselor copiilor cu vârsta sub un an dintr – o popula ție. Se calculeaz ă astfel:
Mi= ୈ ழ ଵ ௔௡
୒୴ ழ ଵ ௔௡ x 1000 , unde:
M i = mortalitatea infantilă
D < 1 an = deceda ți cu vârsta mai mică de un an
N< 1 an= născ u ți cu vârsta mai mică de un an

Tabel nr.6 Evolu ția numărului copiilor decedați până la vârsta de un an.

Tabel nr.7 Evolu ția mortalității infantile

Factorii care determină decesul infantil pot fi : vârsta mamei sub 20 de ani sau peste 35
de ani, antecedente patologice ale mamei ( diabet, boli cardiovasculare, etc), prematuritatea
copilului, na șterea prematură, dar și nivelul scăzut de educație al părinților, alimentația
neadecvată, comdi țiile de locuit nepotrivite.

Fig.nr 1 2 Evolu ția mortalității infantile
1990 1994 1998 2002 2005 2013 34,48 90,9
51,28 93,75 105,26
37,03 Mortalitatea infantilă
Mortalitatea infantilă Anul 1990 1994 1998 2002 2005 2013
D< 1 an 2 3 2 3 2 1
Anul D< 1 an N< 1 an Mortalitatea
infantilă ‰
1990 2 58 34,48
1994 3 33 90,90
1998 2 39 51,28
2002 3 32 93,75
2005 2 19 105,26
2013 1 27 37,03

30
II.1.2.3 . Evolu ția bilanțului natural
În tabelul nr.5 observăm că în comuna Bălăci ța, în intervalul 2000 – 2015, bilan țul
natural indică doar valori negative, acestea variază de la an la an, nedevenind, însă, pozitive.
Bilan țul natural reprezintă diferența dintre rata natalității și cea a mortalității:
Bn=n – m
Unde:
Bn = bilan țul natural
n = natalitatea
m = mortalitatea
Bilan țul natural negativ indică o scădere accentuată a populației care a fost determinată
de dominarea în comună a popula ției vârstnice a cărei rată de mortalitate are valori ridicate.
Tabel nr.8 Evolu ția bilanțului natural
Anul Natalitate Mortalitate Bilan ț natural
2000 12,24 24,49 – 12,25
2001 12,85 23,24 – 10,39
2002 8,90 23,37 – 14,47
2003 11,83 23,95 – 12,12
2004 8,68 28,38 – 19,7
2005 5,61 26,61 – 21
2006 6,94 21,43 – 14,49
2007 9,89 26,60 – 16,71
2008 7,90 27,19 – 19,29
2009 5,50 27,21 – 21,71
2010 7,67 24,04 – 16,37
2011 7,47 2 6,49 – 19,02
2012 8,99 21,65 – 12,66
2013 9,40 21,60 – 12,2
2014 8,16 24,84 – 16,68
2015 6,50 20,24 – 13,74

II.1.3 . Mobilitatea teritorială a popula ției
Mobilitatea popula ției este un fenomen ce a caracterizat societatea din cele mai vechi
timpuri și până azi. Așadar, ea are un profund caracter istoric manifestându – se în mod
diferen țiat în spațiu și timp în funcț ie de factorii și condițiile concrete specif ice de la o etapă
la alta și dintr – un loc în altul. 9 Aceasta reprezintă deplasarea în teritoriu al unei popula ții pe
distan țe mai mari sau mai mici, c u sau fără schimbarea domiciliului stabil în decursul unei
perioade de timp, fiind influen țată, în general , de factori sociali ( lipsa activită ților

9 V ert C. , (2000), Geografia popula ției și așezărilor umane, Editura Mirton, Timișoara

31 educa ționale ș i culturale) ș i economici ( șomaj, sărăcie) . Mobilitatea popula ției are un rol
imortant in evolu ția numărului de locuitori ai unui unui teritoriu.

II.1.3.1. Evolu ția plecărilor
Emigra ția constă în deplasarea unei popula ții din localitatea de domiciliu spre o altă
localitate. În mediul rural, de obicei, popula ția se deplasează către zona urbană.

Tabel n r.9 Evolu ția plecărilor
An 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Popula ție 4230 3986 3817 3719 3549 3313 3086 2891 2766
Plecări 192 65 72 61 75 51 53 70 42
Rata
plecărilor 4,53% 1,63% 1,88% 1,64% 2,11% 1,53% 1,71% 2,42% 1,51
%

Analizând tabelul putem observa că rata popula ției care a plecat din localitate are o
evolu ție oscilantă , 4,53 % în 1990, acesta fiind și cel mai ridicat p rocent din 1990 și până în
2015 când ponderea celor pleca ți din localitate a fost cea mai mică, reprezentând doa r
1,5 1%.
După 1989 emigra ția populației la nivelul comunei, dar și la nivel național a crescut
semnifica tiv. Anul 1990 , pentru comuna Bălăci ța, a fost anul cu cele mai multe plecări,
acestea fiind sus ținute de căderea regimului comunist și implicit de deschiderea granițelor
tării, moment în care mul ți dintre români au ales sa – ș i părăsească localită țile în c ăutarea unor
locuri de munca bine plătite, acestea lipsind în comună și a unui nivel de trai mai ridicat în
străinătate.

Fig. nr.1 3 Evolu ția plecărilor
0 50 100 150 200
1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015 Plecări
Plecări

32 În prezent, în comuna Bălăci ța, tinerii sunt cei care își părăsec domiciliul pentru a avea
posibilitatea de a absolvi o institu ție superioară de învățământ, în comună existând doar
învă țământ primar. Reducerea locurilor de munca din agricultură ca urmare a mecanizării
acesteia a generat un flux migratoriu considerabil de la sat la ora ș, care a s uccedat
depopularizarea comunei.
Un număr mare de plecări a fost sesizat și în perioada dinainte de 1989, când a avut loc
colectivizarea for țată și mulți locuitori și – au pierdut pământul mo ștenit, astfel au ales să
părăsească satele pentru a emigra spre or a șele industrializate.

II.1.3.2 . Evolu ția sosirilor
Din tabelul de mai jos constatăm că numărul sosirilor este mai mic în compara ție cu cel
al plecărilor în unii ani ș i acest lucru se datorează faptului că în plan local nu există
posibilitatea de dezvoltare economică pentru a atrage disponibil de for ță din alte localități.
Tabel nr.10 Evolu ția sosirilor
An 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Popula ție 42 30 39 86 3 817 3 719 3 549 3313 3086 2891 2766
Sosiri 33 23 103 60 52 32 39 53 55
Rata
sosirilor 0,78% 0,57% 2,69% 1,61% 1,46% 0,96% 1,26% 1,83% 1,98%

Fig. nr.1 4 Evolu ția sosirilor

În comună, cei care sosesc sunt, de obicei, persoanele care au emigrat în zonele urbane
ș i acum fiind pensionari se retrag în satele natale. Din grafic reiese că anii în care s – au
inregistrat ce le mai multe sosiri au fost 1996 și 1999 , acest număr este rez ultatul
0 20 40 60 80 100 120
1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015 Sosiri
Sosiri

33 împroprietăririi locuitorilor cu pământ după 1989. Și în 2012 ș i 2015 numărul sosirilor este
mare , iar în 2015 numărul sosirilor depă șește u șor numărul plecărilor . Sosirile, chiar și
numărul mic al acestora, determină încetinirea procesului de depo pulare a satelor.

II.1.3.3. Evolu ția bilanțului migratoriu
Bila n țul migratoriu constituie diferența dintre plecările cu domiciliu și sosirile cu
domiciliu într – o localitate.
În comuna Bălăci ța se observă preponderența unui bilanț migratoriu cu valori negative
rezultate în urma plecării popula ției către zonele urbane sau către exteriorul țării după
încheierea perioadei comuniste, însă în 1996 se observă o revenire a popula ției în zona de
origine. După anul 2000, neexistând locuri de muncă în alte domenii decât în agricultură,
popula ția tânără a ales să părăsească comuna și chiar țara. Numărul celor care au părăsit
comuna este mai mare decât numărul celor care au sosit aici, rezu ltând astfel un bilan ț
negativ. Excep ție mai face și anul 2015 când numărul plecărilor este mai mic decât cel al
sosirilor, în acest an s – a observat reîntoarcerea popula ției îmbătrânite din zonele urbane către
comună.

Tab el nr.11 Evolu ția bilanțului migratoriu
An 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Bilan ț
migratoriu – 3,75 – 1,06 0,81 – 0,03 – 0 , 6 5 – 0,57 – 0,45 – 0,59 0,47

Fig. nr.1 5 Evolu ția plecărilor și sosirilor în intervalul 1990 – 2015

0,00% 1,00% 2,00% 3,00% 4,00% 5,00% 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Rata plecărilor
Rata sosirilor

34
II.1.3.4 . Evolu ția bilanțului total
Evolu ția b ilan țul total indică desfă șurarea dinamicii popula ției în timp ș i rezultă prin
însumarea biln țului natural cu cel migratoriu.
Tabel nr.1 2 Evolu ția bilanțului total
Anul 1990 1993 1996 1999 2003 2006 2009 2012 2015
Bilan țul
total – 10,84 – 16,37 – 14,12 – 11,32 – 12,77 – 15,06 – 22,11 – 13,25 – 13,27

Se observă că în intervalul 1990 – 2015 bilan țu l total oscilează de la an la an, dar se
păstrează negativ , fără tendin ța de estompare în viitor a acestui indicator . Aceste valori
reprezintă consecin ța depopulării continue a comunei, cauzată de o rată a mortalită ții ridicată
ș i de numărul mare de emigrări către zona urbană sau în afara grani țelor țării.

II.1.4. Densitatea popula ției
Densitatea popula ției evidențiază gradul de concentrare al populației în teritoriu ș i
reprezintă raportul dintre popula ția medie și suprafața unui teritoriu.
Comuna Bălăci ța are o suprafață mare de 101,09 km 2 ș i o densitate de doar 27
locuitori/km 2 înregistrată in anul 2016. Această densitate redusă este o urnmare a scăderii
numerice a popula ției în condi țiile unui spor natural și migratoriu negativ.
Cea mai mare densitate a fost în anul 1992 de 40 locuitori /km 2 , de și sporul natural și
migratoriu au fost negative.

II.2 . Structura geodemografică

Structura geodemografică vizează acele grupe umane care pot fi cuantificate, acestea
sunt: vârsta, genul, etnia, religia.

II.2.1 . Stru ctura pe grupe de vârstă
Structura popula ț iei pe grupe de vârstă ne sugerează divizarea popula ției unui teritoriu
în trei categorii de grupe: grupa tânără care cuprinde popula ția cu vârsta cuprinsă între 0 și
14 ani, grupa adultă cuprinde popula ția cu vârsta de 15 – 49 ani și grupa vârstnică cuprinde
popula ția de 60 și peste 60 de ani.
Pentru comuna Bălăci ța se va anali za structura pe grupe de vârstă din perioada
c uprinsă între 1992 și 2016, iar în func țe de ponderea acestor categorii putem determina
gradul de întinerire sau îmbătrânire al unei popula ții.

35

Tabel nr.1 3 Evolu ția populației pe grupe de vârstă
Anul 0 – 14 % 0 – 14 14 – 59 % 14 – 59 60+ % 60+
1992 501 12,24% 2245 54,92% 1300 31,77%
1996 542 14,19% 1968 51,55% 1307 34,24%
2000 587 15,97% 1804 49 ,10% 1283 34,92%
2004 528 15,29% 1730 50,10% 1177 34,08%
2008 455 14,38% 1620 51,23% 1017 32,16%
2012 398 13,76% 1516 52,40% 977 33,79%
2016 359 13,04% 1513 54,95% 881 32,00%

Stru ctura popula ției pe grupe de vârstă și sexe a suferit modificări în urma evoluției
natalită ții și mortalității, a creșterii duratei de viață și a scăderii fertilită ții, astfel, a crescut și
ponderea popula ției îmbătrânite și a scăzut cea a populației tinere.
Din tabelul 11 observăm că popula ția dependentă ( popu la ția cu vârsta cuprinsă între 0 –
14 ani și cea cu vârsta de 60 și peste 60 ani) este aproximativ egală cu populația aptă de
muncă, iar popula ția vârstnică este dublă față d e cea tânără.
P onderea popula ției tinere (0 – 14 ani ), de – a lungul timpului, parcurge o traiectorie
oscilantă, dar nu cu foarte mari diferen țe între valo rile procentuale, ponderea cea mai mare a
acestei grupe a fost înregistrată în anul 2000, când popula ția tânară atingea un număr de
peste 500 de tineri (15,97%) . Din anul 2000 și până în prezent, ponderea tinerilor a scăzut
constant, ajungând la 13,04%, unul dintre factorii care a accentuat aceast regr es este rata
scăzută a natalită ții.
Popula ția adultă, productivă și reproductivă, reprezintă în anul 1992 54,92% din totalul
popula ției, această pondere scade în perioada 1996 – 2000, de la 51,55% – 49,10% , acest
regres este justificat de emigrarea popul a ției către orașe. În următorii ani, ponderea popula ției
dependente scade, astfel, observăm un u șor progres al ponderii populației adulte, aceasta
cre ște de la 50,10% în 2004 la 54,95% în 2016 și datorită întoarcerii în locurile natale ale
popula ției migra toare.
De și în 2016 popula ția adultă are un procent mai ridicat decât populația îmbătrânită, în
comuna Bălăci ța ne confruntăm cu procesul de îmbătrânire al populației și cu depoplarea
comunei.

36
Fig. nr.16 Piramida popula ției pe g rupe de vârstă și sexe 1992 – 2016

Din piramida popula ției, cu vârful dezvoltat și baza aplatizat ă observăm tendin ța de
îmbătrânire de la nivelul comunei Bălăci ța ș i se eviden țiază și faptul că cea mai numeroasă
popula ție este cea adultă ( grupa 25 – 54 ani) și cea vârstnică de 65 și peste 65 de ani , iar grupa
inferioară din punct de vedere al valorilor este cea a popula ției cu vârsta cuprinsă între 0 – 14
ani. Piramida are și funcție comparativă între anii 1992 și 2016, reieșind că populați a , atât
cea feminină cât și cea masculină, a anului 1992 are cote mai ridicate decât popula ția anului
2016.
II.2.1.1. Indicele de îmbătrânire a popula ției
Acesta indică raportul dintre numărul persoanelor vârstnice ( peste 60 de ani) și
numărul popula ției tinere (sub 20 de ani). Acest indice este exprimat în procente și se
calculează astfel:
I î = ࢜ࡼ
࢚ࡼ x 100 , unde:
I î = indice de imbătrânire
P v = popula ția vârstnică
P t = popula ția tânără
Tabel nr.14 Evolu ția indicelui de îmbătrânire
Anul 1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016
P opula ția < 20 ani 766 717 747 729 666 573 524
P opula ția > 60 ani 1300 1307 1283 1177 1080 977 881
I î 169% 182% 171% 161% 162% 170% 168%

– 800 – 600 – 400 – 200 0 200 400 600 800 1000 0 – 4 ani 5 – 9 ani 10 – 14 ani 15 – 19 ani 20 – 24 ani 25 – 54 ani 55 – 59 ani 60 – 64 ani 65 ani și peste
Femei 1992
Bărbați 1992
Femei 2016
Bărbați 2016

37

Fig. nr. 17 Evolu ția indicelui de îmbătrânire
Din graficul de mai sus observăm că în cadrul comunei Bălăci ța, indicele de
îmbătrânire are o evolu ție instabilă, dar nu descrescătoare. Tendința de creștere a populației
îmbătrânite este neîncetată de la 169% în anul 1992 la 182% în 1996 și scade la 168% în
2016 , însă, acest indice raportat la popula ția tânără din acest an continuă să fie mare.
Tendin ța de îmbătrânire a populației apare pe fondul scăderii ratei natalită ții și creșterii
numărului de emigran ți tineri.

II.2.1.2 . Rata de dependen ță
Pentru a sublinia urmările îmbătrânirii demografice și pentru a pune în evidență
raporturile dintre grupele mari de vârstă putem folosi raportul de de penden ță demografică,
acesta se c alculează după formula:
Rd= ( ࡼ ૚૝ ା ࡼ ૟૙ )
ࡼ ૚૞ ି ૞ૢ x 1000 , unde:
R d = rata de dependen ță
P 14 = popula ția tânără
P 60 = popula ția vârst nică
P 15 – 59 = popula ția adultă
La nivelul comunei Bălăci ța, numărul tinerilor și al bătrânilor raportați la 1000 de adulți
este foarte mare, acesta a crescut de la 822‰ în 1992 la 841‰ în 2016, această evolu ție a
indicelui de dependen ță este rezultatul scăderii populației adulte și creșterea populației
vârstnice.
150% 155% 160% 165% 170% 175% 180% 185%
1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016 Indicele de îmbătrânire
Indicele de
îmbătrânire

38
II.2.2 . Structura popula ției pe sexe
Structura popula ției pe sexe reprezintă propor ția femeilor/ bărba ților dintr – o popula ție.
Această categorie se referă la distribu ția populației pe cele două sexe, feminin și masculin.
Ponderea popula ței mas culine și feminine se poate cal cula astfel:
gF= ࡲ
ࡼ x 100
gF= ponderea popula ției feminine
F= numărul persoanelor de sex feminin
P= numărul popula ției

gM= ࡹ
ࡼ x 100
unde:
gM = ponderea popula ției masculine
M= numărul persoanelor de sex masculin
P= numărul popula ției

Tabel nr.1 5 Evolu ția populației pe sexe
Bălăci ța Grupă
de
vârstă 1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016
Masculin 0 – 14 299 278 324 297 238 213 174
14 – 59 1178 1032 950 926 903 849 786
60+ 559 575 566 508 454 410 329
Feminin 0 – 14 253 253 263 249 224 185 185
14 – 59 1067 936 854 804 717 667 654
60+ 741 732 688 669 626 567 524

39
Fig. nr. 1 8 Structura popula ției pe grupe de vârstă și sexe

Analizând fig. 18 putem observa o u șoară dominare a populației f e minine cu vârsta de
peste 60 de ani, acest lucr u este determinat de rata mare a mortalită ții popula ției masculine
îmbătrânite ș i o predominare a a grupei 14 – 59 ani de sex masculin, care poate fi o urmare a
ponderii mai mari a popula ției masculine la naștere.
De – a lungul timpului, în intervalul 1992 – 2016, bărba ții sunt majoritari pe g rupe de
vârstă, în sensu l că până la 59 de ani dominantă este popula ția masculină , iar după vârsta de
60 de ani apare o feminizare a popula ției. În anul 2016, la nivelul comunei Bălăcița, se
oservă un oarecare echilibru, popula ția masculină reprezintă 49,11% din totalul populație i,
iar cea feminină 49,50%.
Structura popula ției pe sexe mai poate fi caracteriazată și prin raportul de masculinitate/
feminitate. Acest indicator reprezintă numărul persoanelor de sex masculin/ feminin raportat
la numărul femeilor/ bărba ților și se calcu lează astfel:
R m = ࡮
ࡲ ܠ ૚૙૙ , unde :
R m = raportul de masculinitate
B= numărul total al bărba țilo r
F= numărul total al femeilor
R f = ࡲ
࡮ x 100 , unede:
R f = raportul de feminitate
F= numărul total al femeilor
B= numărul total al bărba ților
14%
48% 38% Femei
0 – 14
14 – 59
60+
13%
61% 26% Bărbați
0 – 14
14 – 59
60+

40
Astfel, la nivelul comunei Bălăci ța, raportul de masculinitate respectiv feminitate a avut
următoarea evolu ție în perioada 1992 – 2016 ( tab.16 ) :
Tabel nr.16 Evolu ția raportului de masculinitate/ feminitate
Anul 1992 1996 2000 2004 2008 2012 2016
M 2030 1896 1840 1731 1595 1472 1390
F 2061 1921 1834 1722 1567 1419 1363
R m 98,49% 98,69% 100,32% 100,52% 101,78% 103,73% 101,98%
R f 101,52% 101,31% 99,67% 99,48% 98,24% 96,39% 98,05%

Din tabelul de mai sus observăm regresul raportului de feminitate de la 101,52% în anul
1992 la 98,05% în anul 2016 și progresul raportului de masculinitate de la 98,49% în 1992
l a 101,98% în 2016. În anul 2016, deficitul popula ției feminine femei a atins – 3,93% , acesta
find anul când raportul de masculinitate a atins valoarea maximă de 101 bărba ți la 98 de
femei. Raportul de masculinitate are valori mai ridicate deoarece numă rul bărba ților de
vârstă tânără și adultă este mai mare decât al femeilor, cauza fiind numărul mai mare al
născu ților de sex masculin.

II.2. 3. Structura popula ției pe religii
Con form Dic ționarului Explicativ al Limbii Române, religia este un sistem de credințe
(dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește în acceași
comunitate spirituală și morală pe cei care aderă la ac est sistem. 10
Din punct de vedere religios, în comuna Bălăci ța, în anul 2017, 99,31% sunt ortodoc și,
urmează popula ția baptistă care reprezintă 5,15 din totalul locuitorilor comunei și populația
romano – catolică care reprezintă doar 0,53%.

Tabel nr.17 Structura pe religii în comuna Bălăci ța
Anul
Cultul Ortodoxă Romano – Catolică Baptistă
2017 2596 14 150

10 Dic ționar Explicativ al Limbii Române, (1998), Editura Univers Encic lopedic, Bucure ști, pag. 913

41
Fig. nr.1 9 Structura popula ției pe religii
II.2.4. Structura etnică a popula ției
Termenul „etnie” se referă la apartenen ța indivizilor la un popor, cu forme de cultură
diferite, cu un anumit comportament demografic și social. La baza etniei stă limba, graiul
comun, obiceiurile și tradițiile, acestea fiind grupate într – un ter itoriu bine delimitat.
În ceea ce prive ște structura etnică a populației din spațiul studiat putem observa că
românii alcătuiesc cea ma mare parte a popula ției , dar în satul Bălăci ța există și o comunitate
de rromi, aceasta este alcătuită din 363 de persoane, iar 146 de persoane nu și – au declarat
etnia.

Fig. nr. 20 Structura etnică a popula ției .

II.2.5. Structura socio – economica (popula ție activă și inactivă)
La fel ca și structura demografică, structura socio – economică s – a modificat pe parcursul
anilor. Această structură arată gradul de implicare al popula ției în economia locală . Structura
socio – economică este împăr țită în funcție de gradul de particip are al popula ției și poate fi:
p opula ție activă și populație inactivă. Popula ția activă reprezintă totalitatea persoanelor care
Ortodoxă
Baptistă
Romano – Catolică
Români
Rromi
Etnie
necunoscută

42
practică o activitate profesională, iar popula ția inactivă reprezintă totalitatea persoanelor care
nu exercită o activitate economică, precum: elevii, studen ții, persoanele casnice,etc.
Cele trei sec toare economice în care activează popula ția sunt:
 sectorul primar – agricultura
 sectorul secundar – industria
 sectorul ter țiar – serviciile
Popula ția activă a unui teritoriu este influențată de caracterul economie i locale, acesta
poate influen ța și mișcarea m igratorie și cea naturală, determinând creșterea populației sau
depopularea teritoriului.
Anali zând evolu ția populației active de la nivelul comunei Bălăci ța din anii 1977, 1992,
2002 ș i 201 7 vom observa că activitatea economică din acest int erval a avut u n traseu
oscilant, precum urmeză: în 1977 ponderea popula ției active era de 56%, în 1992 de 55%, în
2002 s – a înregistrat o pondere semnificativ scăzută de 28%, iar în 201 7 se observă o evolu ție
importantă a acesteia de 42%.
Odată cu scăderea procentului popula ției active, propor ția populației inactive a crescut
în perioa da 1997 – 201 7 , de la 44,42 în 1977 la 58% în 201 7 , însă, cea mai mare pondere a
popula ției inactive s – a înregistrat în anul 2002 când popula ția neocupată reprezenta 76,65%
din totalul loc uitorilor comunei.
În prezent, 42% din popula ția comunei este activă, din care 28% este ocupată în
domeniul agriculturii, 357 de persoane beneficiază de ajutorul social, iar 391 de persoane
sunt pensionare.
Sectorul economic cel mai practicat la nivelul comunei este agricultura , d e și procentul
popula ției ocupate în sectorul primar este de doar 28%, numărul popula ției care prestează
activită ți agricole în propria gospodărie folosind ustensile tradiționale nemecanizate este
mare, acest fapt denotă profilul econ omic agricol al comunei, peste 7 0% din popula ție își
lucrează pământul . Cele mai dezvoltate sectoare ale agriculturii sunt cultura plantelor,
cre șterea animalelor, pomicultura și viticultura.

43
Fig. nr. 2 1 Evolu ția populației active și inactive

În ceea ce prive ște șomajul, s chimbările economice suferite de țara noastră după 1989
au afectat și zona studiată , astfel că rata șomajului, care reprezintă raportul dintre numărul
ș omerilor și populația activă, a a vut următoarea evolu ție: în 1992 era de 6,70%, în 2002 a
scăzut la 2,78 % , în anul 2010 procentul șomerilor a început să crească la 3,80%, iar în luna
februarie 2017 rata junge la 7,84 %.

Fig. nr.2 2 Rata șomajului

Ș omajul reprezintă dezechilibrul dintre cererea locurilor de muncă și oferta, șomerii
fiind acele persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă, rata acestora se calculează după
următoarea formulă:
Rs= ࢙ࡼ
ࢇࡼ x 100 , unde:
1977 1992 2002 2017 55,58% 54,80%
27,88% 42% 44,42% 45,20% 76,65%
58%
Pa
Pi
0,00% 2,00% 4,00% 6,00% 8,00%
1992 2002 2010 2017 Rata șomajului
Rata șomajului

44
Rs= rata șomajului
Ps= numărul șomerilor
Pa= popula ția activă
Pentru comuna Bălăci ța, șomajul reprezintă o consecință a însuficien ței ofertei locurilor
de muncă din comună, dar și din localitățile apropiate , care să î ncorporeze resursele umane
existente . În prezent din popula ția activă, numărul salariaților este de 96 de persoane,
majoritatea acestora sunt ocupate în sectorul ter țiar, în asisten ță medicală și socială,
administra ție și învățământ.

45
Cap. III A șezări umane

III.1 . Vechimea a șezărilor

Podi șul Piemontan al Bălăci ței este loc alizat în partea sud – vestică a ț ării, f iind parte a
P iemontului Getic și se întinde pe suprafa ța a două județe, Mehedinți și Dolj, cuprinzînd în
cadrul său 56 de comune ( 34 de comune apar țin județului Dolj și 22 de comune aparțin
jude țului Mehedinți), printre care se află și comuna Bălăcița.
Condi țiile climatice, accesibilitatea și gradul de fragmentare a l reliefului din această
parte a ț ării au favorizat stabilirea perma nentă a popula ției și desfășura rea a diferite activită ți
umane, ca urmare t eritoriul pe care azi se desfă șoară comuna B ălăci ța a fost locuit permanent .
Apari ția și evoluția satului Bălăci ța se află într – o strânsă legătură cu satul Gvardini ța,
care până la mijlocul secolului al XIX a purtat denumirea de Bălăci ța, fiind atestat pentru
prima dată într – un hrisov în anul 1535 . La începutul secolului al XIX, satul Bălăci ța a fost
locuit de crescăt ori de porci care exportau animalele în Imperiul Habsburgic, de aici și – a luat
denumirea de Porcărea ța sau Purcăreața , iar la sfâr șitul secolului XIX a luat numele de
Bălăci ța , iar vechiul sat cu acest nume a fost denumit Gvardini ța .
Până în anul 1864, sa tul Bălăci ța s – a numit Porcăre a ța și era proprietatea logofătului
Dumitrache Brăiloiu, iar într – un document din 1813 a fost men ționată moștenirea s atului de
către familia Bibescu. După 1864 se va numi Bălăci ța, așa cum este cunoscută și astăzi.
Între 1948 și 1968, comuna Bălăci ța a apar ținut R ai onului Vânju Mare (înainte de a
apar ține raionului Vânju Mare, Bălăcița a făcut parte din Plasa Dumbrava) , după 1968 s – a
renun țat la denumirea de raion, iar ț ara a fost împăr țită în mai multe județe. Prima
cartografiere a comunei Bălăci ța a fost realizată între anii 1721 – 1722 de către Fr. Schwantz .
Satul Dobra a fost am intit pentru prima dată în 1566 , când s – a vorbit despre hotarul
mo șiei Dobra, proprietate a boierului Constantin Poenaru. În anul 1763, jumătate din satul
Dobra a fost dăruită mănăstirii Gura Motrului . Numele satului este d at de forma terenului:
Dobra – vad , situat în apropierea unui râu.
S atul Gvardini ța a fost atestat documentar în anul 1535 sub denumirea de Bălăci ța
Bătrână ( denumire care nu a mai fost folosită de către locuitori începând cu sfâr șitul secolului
XIX) , la începutul secolului XIX, Gvardini ța era moșia Logofătului Vlaicu și Detco
Postelnic, mai târziu fiind mo ștenită de familia boierească Bibescu. Numele satului provine

46
de la o unitate militară rusă, din garda imperial ă Gvardia care a sta ționat aici în timpul
razboaielor ruso – tuce.

III.2. Mărimea și evoluția așezărilor umane

Satul este cea mai veche formă de locuire, acesta a luat na ștere datorită stabilirii unor
rela ții productive și unor relații de rezidență ale populației, aceste fiind influențate de factori
naturali, economici, sociali, istorici,etc.
Datorită c ondi ț iilor natu rale, alti tudinilor reduse din teritoriu ( altitudinea maximă fiind
de 374 m în Dealul Balota) au sus ținut de – a lungul timpului apari ția și evoluția așezărilor
omene ști și desfășurarea activităților economice care au motivat statornicirea comunită ților
umane în acest areal.
Mărimea a șezărilor este un atribut ce reflectă rapo rturile dintre factorul uman și
condi țiile naturale, istorice, reflectă și dezvoltarea sau regresul economic al așezării din
trecut, prezent și dă posibilitatea dezvoltării pe viitor a localității. 11
Din 1535, când a fost atestată documentar și până în prezent Comuna Bălăci ța a
cunoscut constant mod ificări ale numărului de locuitori , în prezent are o popula ție de 2753 de
locuitori distribuită în teritoriul celor trei sate component e : Dobra cu o popula ț ie de 346 de
locuitori, Bălăci ța cu populația de 1324 de locuitori și satul Gvardinița cu o populație de 1083
de locuitori.
În func ție de numărul de locuitor, a șezările rurale au fost clasificate în: sate m ici ( sub
500 de locuitori), sate mijlocii (500 – 200 0 de locuitori), sate mari (2000 – 4000 locuitori ).
Astfel că s atele din cadrul comunei Bălăci ța se încadrează în categoria satelor mijlocii din
punct de vedere demograf ic , excep ție face satul D obra care azi are o popula ție ce nu mai
depă șește 500 de locuito r i, astfel acesta se încadrează î n categoria satelor mici.
Asemănător satelor, comunele sunt și ele clasificate în funcție de numărul de locuitori,
acestea se împart în: comune cu mai pu țin de 100 0 de locuitori, comune cu 1000 – 2000 de
locuitori și comune cu 2001 – 3000 de locuitori. În prezent comuna Bălăci ța face parte din
categoria comunelor cu o popula ție de 2001 – 3000 de locuitori, însă, în 1992 acesta se încadra
în categoria comunelor cu o popula ție de 5000 – 7000 de locuitori , dar emigrarea popula ției și
rata scăzută a natalită ții au generat depopularea comunei.

11 Amalia Mihaela Oglindoiu, (2010 ) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia așezarilor
rurale, Editura AIUS , Craiova

47

III.2.1. Tipologia satelor
Structura și textura așezărilor rurale sunt categorii morfologice de esență socială , care
definesc partea concret materială a vetrei satului concentrată în punctul geografic optim al
localizării. Ele reflectă rela ția directă a vetrei cu func ția economică a terenurilor din afara ei
( mo șia), dar și modul de organizare a spațiului de cazare a ruralilor în raport cu natura
geografică a teritoriului. 12
Forma și mărimea a șezărilor din zona studiată sunt condiționate de relief , de gradul de
dezvoltarea al economiei locale și de modul de exploatare al resurselor existente . În Podi șul
Piemontan al Bălăci ței se întâlnesc doar sate adunate și răsfirate.
Din punct de vedere al tipologiei spa țiale , satele componente ale comunei sunt adunate,
specifice zonelor de câmpie și sunt caracterizate prin: vatra bi ne delimitată este deta ș ată de
aria de produ c ție ( mo șie) , gospodării cu suprafe țe mari lipite unele de altele înscrise pe uli țe
nu prea dese , iar terenurile agricole se află înafara satelor. Satele adunate se împart în:
– sate adunate cu structură regulată se înscriu în planuri l iniare sau geometr ice ,
gospodăriile au cur ți mari și mici grădini. Acestea se găsesc în lungul drumurilor sau al
văilor.
– sate adunate cu structură neregulată sunt a șezări specifice zonelor joase și deluroase,
prezintă uli țe întortocheate, densitatea gospodăriilor scade către margini, unde dispunerea lor
este mai dispersată. Acestea pot avea formă triunghiulară, tentaculară.
După fizionomia vetrei, s atele comune i Bălăci ța au formă lineară, gospodăriile s – au
dezvoltat în lu ngul drumurilor . Localită țile Dobra și Bălăci ța ( străzi rectangulare) au formă
poligonală , conturul vetrei este bine delimitat , re țeaua de drumuri permite pătrunderea în
interior a unei păr ți din terenurile agicole . Satul Dobra prezintă o textură neregulată cu o re țea
stradală dezordonată, în timp ce t extura satului Bălăci ța este regulată, cu străzi dispuse
geometric. I ar , satul Gvardini ța are formă linear tentaculară carcterizată prin gospodăr ii
dispuse în lungul drumului principal din care se desprind ramnificări sau uli țe ș i o textură
tentaculară.

12 Cucu, V., (2000), Geografia a șezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște

48

Foto . 7 Case adunate în loc. Gvardini ța
Foto.8 Case dispuse în lungul drumului principal în loc.
Bălăci ța

Fig. 23 Satul Bălăci ța cu structură
adunată și formă poligonală
Sursă: Google Earth
Fig. 25 Satul Gvardini ța cu formă linear
tentaculară
Sursă: Google Earth Fig. 24 Satul Dobra cu formă poligonală
Sursă: Google Earth

49
III.2.2 . Tipologia gospodăriilor
La ultimul recensământ, în perimetrul comunei Bălăci ț a, a fost înregistrat un total de
1357 de gospodării 560 de gospodării în satul Bălăci ța, 256 în Dobra și 541 de gospodării în
satul Gvardini ța. Aici predomină gospodăriile cu un singur nucleu familial, adică o fam ilie
formată din doi părin ți și copiii lor.
Tipologia gospodăriilor diferă prin arhitectura caselor ș i materialele de construc ție
folosite , prin numărul construc țiilor anexe, prin orientarea caselor în funcție de poziția
drumulu i. Aceasta este influen țată ș i de relief , fiid necesară o anumită amplasare a
construc țiilor, de caracteristicile climatice care impun atât orientarea caselor, cât și forma
acoperi șurilor și poate fi influen țată și de cerin țele ocupațiilor locuitorilor.
În prezent, în zona studiată, locuin țele sunt construite din materiale precum ciment,
cărămidă, dar mai există și case construite din paiantă și chirpici, acestea au , în general, un
singur nivel , iar acoperi șul este din țiglă sau tablă . Casa tradi țională este cea cu tindă , fiind
cea mai răspândită din această zonă , are două sau trei încăperi, una dintre acestea este “odaia
mare” sau “odaia bună” care este păstrată pentru vizitatori, iar intrarea se face prin tindă
(prispă ). Acestora li se mai pot adăuga anexe care pot fi folosite ca bucătărie de vară sau pot
adăposti animalele sau uneltele. Curtea are o suprafa ță mare ș i cuprinde grajdul animalelor,
ș ura de fân, cote țele păsărilor și fântâna care este nelipsită în gospodăria țărănească.

III.3. Func țiile așezărilor

Comuna Bălăci ța are funcție agricolă, aceasta este dată de ocupația și activitățile
desfă șurate de către locuitori ș i este considerată func ția de bază a așezărilor rurale.
Activită țile agricole desfășurate în cadrul comunei sunt: creșterea animalelor, cultura
cerealelor și pomicultura, mare parte a populației fiind ocupată în acest sector.
Foto. 9 Casă tradi țională cu tindă și casă modernă în localitatea Gvardinița

50
C omuna Bălăci ța are trei lo calită ți componente, fiecare dintre acestea cuprind în
perimetrul lor mai multe zone func ționale:
 Localitatea Bălăci ța cuprinde :
 Z ona pentru locui n țe – locuin țele sunt mai concentrate în interiorul vetrei, iar la
periferia acesteia densitatea lor scade.
 Zona centrală cu func ții de interes public – aceasta cuprinde dotările publice care
servesc întreaga comună , iar majoritatea acestora sunt concentrate la intersec ția
drumurilor jude țene DJ606 cu DJ561. Aici se află: administra ția , înstitu ții de
învă țământ, sănătate și alte obiective precum poliția, oficiul poștal,etc.
 Zona verde , de agrement – aici nu există spa ții amenajate, dar există posibilitatea
amenajării malului pârâului Desnă țui , aici ar putea fi create spa ții de recreere și
agrement.
 Zona destinată activită ților economice aceasta cuprinde unită țile comerciale.
 Zona de gospodărie comunală cuprinde terenul ocupat de cimitir.
 Localită țile Dobra și Gvardinița cuprind:
 Z ona pentru locuin țe – localită țile dispun de alimentare cu apă și foarte curând de
canalizare. Dotările localită ților sunt reduse: școală, grădiniță și biserică.
 Zona destinată activită ților economice este reprezentată de câteva sp ții comerciale
de dimensiuni mici.
 Zona de gospodărie comunală

Fig.26 Zonele func ționale ale comunei Băl ăci ța

51

III.4. Infrastructura social – edilitară

Odată cu trecerea anilor, în comuna Bălăci ța se poate observa o evoluție a nivelului de
trai al locuitorilor, via ța acestora a fost îmbunătățită prin asigurarea unor condiții mai bune de
trai ș i prin dezvoltarea infrastructurii social edilitare.

III.4.1. Alimentarea cu apă
Pentru sporirea gradului de confort, d i n anul 2002 cele trei localită ți componente ale
comun ei Bălăci ța au fost racordate la un sistem de apă centralizat. Până în anul 2002 comuna
nu dispunea de un sistem modern cu apă publică , singura sursă de apă era cea de izvor, care
era captată și distribuită printr – o re țea de
ci șmel e. Locuitorii mai utilizau și ap a din
fântânile pe care ace știa le aveau în propiile
gospodării. Re țeaua de distribuți e are o
lungime totală de 19229 m , aceasta străbate
toate străzile din comună care cuprind
gospodării racordate. În perioadele secetoase,
sistemul actual de alimentare cu ap ă nu
acoperă necesarul locuitorilor.

III.4.2 . Canalizarea
În anul 2009, Primăria comunei Bălăci ța a demarat un proiect, în urma căruia , în anul
2011, a fost creată și dezvoltată o rețea de canalizare de 4,772 km ș i o sta ție de epurare în
satul Dobra . În anul 2015 s – a realizat re țeaua de canalizare și în satul Bălăcița și urmează
extinderea acesteia în satul Gvardini ța.

III.4.3. Alimentarea cu energie electrică
În comună există mai multe posturi de transformatoar e care alimentează comuna cu
energie electrică. Re țeaua de distribuție publică a fost realizată de CEZ Vînju Mare și este
montată pe stâlpi de beton. În anul 2007 s – a realizat modernizarea re țelei de electricitate, cea
veche fiind pusă în finc țiune cu 30 d e ani în urmă prezenta un grad avansat de uzură.

Foto. 10 Sta ția de alimentare cu apă

52
III.4.4. Re țeaua de telecomunicații
Serviciile telefonice din comuna Bălăci ța sunt asigurate de o centrală telefonică la care
sunt racola ți 334 de abonați, de asemenea, comuna este cuprinsă în zona de acop erire a re țelei
de telefonie mobilă Telekom. În comună a fost instalată și televiziunea prin cablu, locuitorii
au acces și la internet.

Foto. 11 Releu telefonie mobilă apar ținând Telekom

III.4.5. Alimentarea cu căldură
Î ncălzirea locuin țelor se face cu sobe pe combustibil solid, lemne sau cărbune, iar
pentru gătit sunt folosite butelii cu gaz pentru aragaz.

53
Cap. IV Activită ți economice

IV.1. Premise de dezvoltare agricolă

Agricultura este știința , arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană
vegetală și animală, fibre respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a
anumitor plante și creșterea animalelor. Termenul de agricultură provine din limba latină agri
desemnând câmp ș i cultura însemnând cultivare , în sensul de prelucrare mecanică și chimică
a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. 13
Agricultura a apărut și s – a dezvoltat acum mult timp în urnă, aceasta este o ramură
principală încă de la începutul civ iliza ției, prin practicarea ei oamenii își asigurau mare parte
din hrană și materiale le necesare pentru îmbrăcăminte, acest lucru fiind valabil și azi.
Dezvoltarea agriculturii a fost posibilă și în comuna B ălăci ța datori tă poten țialului
uman , dar și dator ită climatului f avorabil, a reliefului și soluri lor care au permis cultura
plantelor. De – a lungul timpului suprafe țele agricole au fost extinse, populația a defrișat
pădurile pentru a putea cultiva grâu, ovăz, orz, porumb. Pre l ucrarea pământului se făcea cu
ustensile nemecanizate, cu trac țiune animală precum plu gul , oamenii cre șteau animale atât
pentru a înlesni desfă șurarea activită ților agricole , cât și pentru hrană, carne, lapte.
Între secolele XVII și XVIII agricultura cunoaște o dezvoltare prin introd ucerea
ma șinilor de treierat, tot atunci se dezvoltă pomicultura și viticultura și apar culturile de
porumb . După instaurarea comunismului și până în anul 1962 apare procesul de colectivizare,
acesta a constat în confiscarea terenurilor agricole ale țărani lor de către stat și gruparea lor
într – o fermă colectivă administrată de stat. Tot atunci, gospodăriile individuale sunt înlocuite
de unită țile agricole socialiste , iar după căderea comunismului în 1989 vechii proprietari
reintră în p osesia pământului conf iscat . D upă recăpătarea pământului de către țărani în 1991 (
conform Legii 18 din acela și an) au apărut gospodăriile agricole individuale ș i societă țile
agricole.
În comuna Bălăci ța, gospodăriile agricole nu realizează produc ții mari, doar la nivel de
subz isten ță, iar profitul pe care îl generează nu poate fi reinvestit. Practicarea unei agriculturi
de subzisten ță este explicată de lipsa investițiilor și implicit de scăderea productivității și de

13 Amalia Mihaela Oglindoiu, (2010) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia așezarilor
rurale, Editura AIUS, Craiova

54
procesul de îmbătrânire al popula ției comunei , aceasta nemaifiind dispusă sa activeze în acest
sector.
IV.2. Activită ți agricole

În zona studiată, aceasta fiind o comună cu profil agricol, a gri cultura este activitatea de
bază, iar terenul destinat acestui sector cuprinde în prezent peste 90% din suprafa ța t otală a
comunei. Amplasarea ei geografică ș i favorabilitatea cadrului natural a u p e rmis apari ția și
dezvoltarea activită ților agricole precum : pomicultura, cultura plantelor (grâu,
secară,porumb ), viticultura, ș i cre șterea animalelor . Însă, chiar dacă zona dispune de un
poten țial agricol ridicat și poziția geografică este favorabilă, productivitatea este redusă din
cauza lipsei mijloacelor moderne de muncă care i – ar ajuta pe țărani să obțină performanțe
ridicate.

IV.2.1. Modul de utilizare al terenurilor
Suprafa ța agricolă este formată din totalitatea terenurilor care pot fi folosite de către
popula ție pentru desfășurarea activităților agricole, precum cultura plantelor și creșterea
animalelor, iar calitatea acestuia poate fi sporită sau diminuată de fator i naturali, tehnici sau
chimici.
Suprafa ța agricolă poate fi definit ă ca „ o întindere de p ământ exploatată prin cultura
plantelor sau/ și creșterea animalelor, reprezintă cea mai importantă componentă a spațilui
rural, ocupând o parte mai mult sau mai pu ți n extinsă a acestuia și având anumite limite
impuse de condi țiile de relief ș i pedoclimatice sau de dezvoltarea tehnicii și tehnologiei la un
moment dat.” 14
Suprafe țele mari ale terenului agricol din zona studiată a oferit întotdeauna posibilitatea
popula ției comunei de a practica agricultura. De – a lungul timpului, ponderea suprafe ței
agricole a suferit modificări, astfel că în 1990 terenul a rabil reprezenta 87 , 32 % (8119 ha) din
suprafa ța totală agricolă de 9297 ha, ponderea pă șunilor era de 2, 40% (924 ha), fânețea
0,32% (30 ha), o pondere mică de doar 0,44% (41 ha) aveau și liv ezile și pepinierele
pomicole. Tabelul de mai jos va scoate în eviden ță modificările care au avut loc în structura
fondu lui funciar, vor fi analizate comparativ date din perioada 1990 – 2015.

14 Cândea, M., Bran, F., (2001), Spa țiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Editura
Economică, Bucure ști

55

Tabel nr. 1 8 S tructura fondului funciar agricol după modul de folosin ță
Anul Suprafa ța
agricolă Suprafa ța
arabilă Livezi și
pepiniere Vi ță de vie Pă șuni și fânețe
ha % ha % ha % ha % ha %
1990 9297 91,96 8119 87,32 41 0,44 183 1,96 954 10,26
1995 9307 93,06 7768 83,46 12 0,12 125 1,34 1514 16,26
2000 9322 92,21 7900 84,74 12 0,12 142 1,52 1271 13,63
2005 9527 94,24 7922 83,15 14 0,14 150 1,57 1456 15,28
2010 9527 94,24 7922 83,15 11 0,11 150 1,57 1455 15,27
2015 9532 94,29 7940 83,29 12 0,12 15 7 1,64 1455 15,26

În 1995 ponderea terenului arabil scade u șor la 83,46% (7768 ha), scade și cea a
livezilor la 0,12% (12 ha) ș i a vi ței de vie la 1,34% (125 ha), însă cre ște ponderea pă ș unilor și
fâne țelor la 16,26% (1514 ha). În anul 2000 terenul agricol s – a mai extins pu țin la 84,74%
(7900 ha), pă șunile și fânețele și – au restrâns suprafa ța la 13,63% (1271 ha), ponderea vi ței de
vie a mai crescut la 1,52% (142 ha), iar nesc himbată a rămas ponderea livezilor și
pepinierelor pomicole de 0,12% (12 ha).
Începând cu anul 2005 suprafa ța terenului arabil se reduce la 83,15% ( 7922 ha) , acesta
de ține aceeași pondere și în anul 2010 , iar în 2015 se observă o mică cre ștere la 83,29%
(7940 ha) . În schimb, ponderea livezilor și pepinierelor pomicole cre ște în 2005 la 0,14%
(14 ha ) și scade în 2010 la 0,11% (11 ha) , observându – se iar o evolu ție în 2015 de 0,12%
(12 ha) , la fel și ponderea pășunilor și fânețelor suferă o ușoară modificare, aceasta scade de la
15,28 % ( 1456 ha) în 2005 la 15,27% ( 1455 ha) în 2010 ș i la 15,26% în 2015. S uprafa ța
culturii vi ței de vie păstrează aceea și pondere de 1,57% (150 ha) și în anul 2005 și în 2010 ,
aceasta scăzând u șor în anul 2015 la 15,26%.
De și în comun a Bălăci ța agricultura nu este mecanizata, aci exită un număr de peste
100 de tractoare, 87 de pluguri, 79 de semănători, 52 grape cu tracțiune mecanică , 2 8 de
combine și peste 50 de remorci, toate acestea facilitează desfășurarea activităților agricole
precum semănarea și recoltarea.
În cadrul comunei există și terenuri neagricole care dețin o suprafață mică de doar
3,86% din suprafa ța totală a comunei, ia r terenurile degradate și – au e xtins suprafa ța de la
0,32% (33 ha) la 0,43% (41ha) în perioada 2010 – 2015, iar căile de comunica ții deț in o
pondere mică de 0,62% (63 ha).
Produc ția agricolă ob ținută de locuitorii comunei, aceștia fiind și principalii deținăto ri
ai terenurilor agricole , nu este suficintă pentru a asigura un nivel de via ță mai bun , modul de

56
exploatare și valo r ificare al terenurilor, dar și lipsa sistemelor de irigat constituie principalele
cauze. Agricultura nefiind suf icient subven ționată gener ează i mposibilitatea țăranilor de a
achizi ționa ingrasă minte chimice ș i de a realiza lucrări de fertilizare, de și în comună există
utilaje agricole, acestea nu sunt suficiente pentru a îmbunătă ții modul de exploatare al
terenului și pentru a crește produc ț ia. M ajoritatea țăranilor produc pentru consum ul propriu
ș i pentru a – ș i putea hrăni animalele din jurul casei. Îmbătrânirea for ței de muncă are un efect
negativ asupra agriculturii din zon ă , produc ția agricolă va fi din ce în ce mai scăzut ă , iar
suprafa ța arabilă se va reduce.

IV.2.2. Structura culturilor și producția agricolă vegetală
În zona studiată, culturile agricole sunt diversificate, iar în structura suprafe ței cultivate
apar schimbări de la an la an. Cultivarea plant elor se face în sitem extensiv, sporirea
produc ției prin extinderea suprafețelor cultivate.
Principalele plante cultivate de către locuitorii comunei sunt cerealele, dar și plantele
tehnice. Culturile predominante sunt cele de grâu, secară, orz, ovăz, dar și floarea – soarelui ș i
rapi ță, acestea sunt cele mai extinse datorită faptului ca sunt mai pu țin costisitoare decât alte
pl ante, dar și datorită condi țiilor fico – geografice care permit cultivarea lor .
Grâu l ș i secara , datorită gradului mare de adaptabilitate la condi țiile de mediu, se
cultivă dintotdeauna pe suprafe țe mari, în 1990 suprafața ocupată d e culturile de grâu era de
2170 ha, aceasta s – a extins de la 3494ha în anul 1994 la 3614 ha î n 2000, însă în 2003
suprafa ța s – a redus semnificativ , ajungând la 2261 ha. Odată cu restrângerea suprafe țelor
cultivate , produc ția de grâu și secară a scăzut ș i ea , de la 7061t în 1990 la 5386t în 2003 ca
urmare a condi țiilor meteorologice nefavorabile. Deși grâul și seca ra ocupă suprafe țe mari,
culturile de porumb sunt cele mai răspândite, în anul 1990 ocupau o suprafa ță de 2531ha , în
1998 aceasta scade la 1845ha ca urmare a cre șterii culturilor de grâu și secară care ocupau

Foto. 12 Suprafa ță agricolă lucrată și teren cultivat cu grâu

57
atunci 3407ha, pentru ca în anul 2003 suprafe țe le cultivate cu porumb să fie predominante în
comună, ocupând 2904ha. În ceea ce prive ște producția de porumb, în anul 1990 a fost de
2673t aceasta fiind mică în compara ție cu cea de grâu și secară din același an (7061t). O
produc ție mare s – a înregistrat î n anul 1994, ace asta fiind de 7301t, însă o scadere importantă
se observă la nivelul anului 1998, când produc ția era de doar 2688t. În acest an nu a scăzut
doar produc ția de porumb, ci și cea de grâu și secară ca rezultat al secetei care a produs
pagube ma ri agriculturii , sistemul de iriga ții fiind distrus dupa 1989. În anul 2003 producția
de porumb ob ținută este cea mai mare comparativ cu celelalte culturi, aceasta fiind de 6739t.
Porumbul și grâul sunt cereale folosite atât pentru consumul uman, cât și pe ntru furajarea
animalelor, acest lucru a determinat cultivarea lor pe suprafe țe cât mai mari.
Dintre plantele tehnice, cea mai răspândită este floarea soarelui, suprafa ța pe care o
ocupă a crescut de la 710 ha în 1990 la 76 9 ha în anul 2003 . Extinderea supr afe ței cultivate a
atras și creșterea producției de floarea soarelui de la 461t în 1990 la 796t în 2003. Aceste
cre șteri au fost motivate de prețul mare și de existența unei piețe de desfacere.
Ovăzul, orzul, orzoaica, rapi ța sunt plante care se cultivă pe suprafe țe mai mici (80 ha
ovăzul, 70 ha orzu, 30 ha orzoaica, 40 ha rapi ța ), suprafețe le cele mai mari fiind , după cum
pu tem observa mai sus, ocupate de mai culturile de grâu și secară, porumb și floarea soarelui.
Nici suprafa ța acoperită de plantele furajere perene nu este foarte mare, dintre acestea
lucerna este cea mai răspândită și utilizată pentru furajarea animalelor, aceasta contribuie și la
fertilizarea solului, iar recolta se face de 4 – 5 ori an.
În aceea și situa ție se află și livezile, pomicultura se practică pe terenurile cu pantă, aici
predomină livezile de prun,măr și păr. S uprafa ța ocupată de acestea a scăzut treptat de la
41ha în 1990, la 14ha în 2005, iar în 2015 acestea mai ocupă doar 12ha din totalul suprafe ței
arabile.

Foto.1 3 Livadă de meri recent înfiin țată

58
În ceea ce prive ște viile, acestea se cultivă pe versan ții cu expoziție către sud și sud – est
pentru a beneficia cât mai mult de lumina soarelui. S uprafa ța acestora scade de la 183ha în
1990 la 125ha în 1994 , dar în anii ce urmează , începând cu 1998 și până în 2015 se
înregistrează o u șoară revenire la val orile ini țiale, în 2015 viile ocupă 157ha având o
produc ție de 66 0t , mai mică decât cea din anul 2003 de 680t . Produc ția mică de struguri a
fost determinată de condi țiile climatice nefavorabile, dar și de lipsa dotărilor tehnice care ar fi
putut genera produc ții mai mari.

Foto.1 4 Cultură de vi ță de vie
Cultura legumelor se practică și în comuna Bălăcița pentru suplimentarea alimentației
gospodăriei , dar și pentru comercializarea lor. L egumele și zarzavaturile sunt cultivate în
apropierea pârâului Desnă țui pentru a facilita procesul de irigat, dar și în gospodăriile proprii
unde țăranii amenajează sere și solarii pentru a obține producții mai mari. Suprafa ța cultivată
în comună s – a mărit , în 1990 aceasta era de doar 22ha, iar în 2003 a ajuns la 50. Odată cu
suprafa ța, a crescut și productivitatea care în 1990 era de 132t, iar în 2003 a crescut
semnificativ la 566t. Principalele legume cult ivate sunt tomatele, ardeii, varza, conopida,
castrave ții, morcovii.

Tabel nr . 1 9 Produc ția medie a principalelor culturi în comuna Bălăcița
Suprafa ța (ha) cultivată în anii: Produc ție (t) medie în anii:
1990 1994 1998 2003 1990 1994 1998 2003
Porumb boabe 2531 2554 1845 2904 2673 7301 2688 6739
Grâu și secară 2170 3494 3407 2261 7061 9706 5283 5386
Floarea soarelui 710 335 1045 769 461 352 770 796
Vi ță de vie 183 125 150 150 148 350 150 680
Legume 22 12 27 50 132 67 186 566

59
Oscila ția continuă a cantită ții producției agricole de la nivelul comunei Bălăcița potate
fi atrib uită vremii nefavorabile care a influen țat agricultura, dar ș i deficitului de ma șini
agricole, iar măsurile pe care omul le – a luat î n privin ța irigațiilor și a îngrăsămintelor chi mice
nu au sporit cu mult produc ția.
Costurile ridicate pentru a transporta produsele, lipsa hamba relor pentru stocarea
acestora și prețul mic oferit pe produsele vegetale au dus la dificultatea de a le c omercializa ,
astfel produsele sunt comercializate fă ră contract, în principal legumele și fructele care se
vând către cumpăratori individuali. Doar floarea soarelui și grâul se comercializează pe bază
de contract.

IV.2.3 . Cre șterea animalelor
Cre șterea animalelor este ramura agriculturii care a apărut aici datorită cadrului natural
care oferă condi ții propice creșterii animalelor, aici aflându – se suprafe țe întinse cu pășuni și
fâne țe, grâu, porumb. De și creșterea animalelor și prelucrarea produselor animaliere nu mai
sunt ocupa ții atrăgătoare pentru lo cuitori din cauza valorii reduse a produc ției și a lipsei
dotării tehnice, a ceastă activitate s – a dezvoltat în gospodăriile tărăne ști, fiind o sursă
importantă de hrană. În majoritatea gospodăriilor din comuna, și în general din spațiul rural,
se practică cre șterea an imalelor în sistem tradi țional, iar producția este folosită pentru a
acoperii necesarul de hrană propriu, nu pentru a o comercializa.

Tabel nr. 20 Efective animale în comuna Bălăci ța
Denumirea speciei 1990 2002 2007
Bovine 1164 842 684
Ovine 8219 5264 3465
Caprine 481 623 911
Porcine 1426 1127 1232
Păsări 51950 18500 20020 Foto.1 5 Animale la păscut

60
În tabelul de mai sus observăm ca în comuna Bălăci ța în sectorul zootehnic predomină
evective bovine, porcine, caprine , ovine ș i păsări . La nivelul comunei, efectivele de animale
au scăzut în intervalul studiat 1990, 2002, 2007, aici domină cre șterea păsărilor, ovinelor,
urmată de cre șterea porcinelor , aceste a fiind crscute pentru lână și carne ș i ouă . Remarcăm în
tabel ul nr.16 că numărul ovinelor a a vut , pe parcursul timpului, o tendin ță descendentă , de la
8219 capete în 1990 la 3465 în anul 2007, în aceea și situație se află si efectivul de bovine ,
care de la 1164 capete în 1990 a scăzut la 684 capete în 2007. În ceea ce prive ște efectivul de
porcinele, acesta a avut un traseu oscilant, în 1990 s – au înregistrat 1426 capete, numărul a
scăzut în 2002 la 1127 pentru a cre ște în anul 20 0 7 la 1232 capete , această ev olu ție a fost
posibilă datorită extinderii culturilor de porumb . Ș i numărul păsărilor a variat, în 1990 acesta
era de 51950 capete, iar în anul 2002 numărul acestora a scăzut cu mult ajungând la 18500 ,
pentru a cre ște în 2007 la 20020 capete. Efectivul de caprine a fost dintotdeauna mai mic,
însă acesta a înregistrat o evolu ție de la 481 capete în 1990 la 911 capete în 2007.
Toate aceste schimbări și scăderea efectivului de animale de la nivelul comunei
Bălăci ța din intervalul 1990, 2002, 2007 s – au produs în urma modificării c ondi țiilor sociale
ș i economice, din această cauză numărul de animale din gospodăriile locui torilor este mic în
raport cu poten țialul agricol.
Scăderea efectivului de animale a determinat și scăderea producției animaliere, însă
produc ția diminuată nu este doar rezultatul unui număr mai mic de animale, ci și al lipsei
unor furaje care sunt necesare în pro cesul de cre ștere al acestora.
Tabel nr. 2 1 Produc ția animalieră
Anul 1990 1994 1998 2003
Produc ția de carne
(t) 515 510 492 584
Produc ția de lapte
(hl) 6287 11830 10457 11 690
Produc ția de lână
(Kg) 27992 17680 8000 6700
Produc ția de ouă
(buc) 2 3 430 12 550 1 1 4 18 16 032

Produsele animaliere ob ținute reprezintă o reflectare a efectivului de animale, odată cu
scăderea acestora a fost influen țat ă și producția. Această situa ție este bine pusă în evidență de
produc ția de lână care a scăzut concomitent cu numă rul ovinelor de la 27992 kg în anul 1990
la 6700 kg în 2003. Scăderi au apărut și la producția de ouă, deși numărul păsărilor este mare,
produc ția a scăzut de la 23430 bucăți în 1990 la 11418 bucăți în 1998 și a crescut ușor în
2003.

61
La polul opus se află produc țiile de carne și lapte, deși numărul animalelor a scăzut,
produc ția de carne a avut o evolu ție ascendentă de la 515t în 1990 la 584t în 2003. Producția
de lapte a crescut și ea de la 6287hl în 1990 la 11690hl în 2003, acest luc ru se explică nu prin
cre șterea efectivului de bovine, acesta scăzând semnificativ, ci prin înlo cuirea raselor cu
altele care prezintă o capacitate mai mare de produc ție , dar și prin extinderea suprafețelor de
pă șune și fânețe, acestea fiind o importantă s ursă de hrană care sporesc produc ția.
În comună, sectorul agricol este reprezentat de ferme mici de subzi st en ță, astfel
c omercializarea produselor animaliere este redusă, acestea reprezintă o sursă de hrană
i mportantă pentru locuitori, vânzarea de produse fiind limitată la brânză, lapte și porci către
cumpărători individuali.
Scăderea produc ției de – a lungul timpului a fost determinată de situa ția financiară
precară a ț ăranilor care nu au posibilitatea de a investi în agricultură, proprietă țile acestora au
o suprafa ță mică de doar 2 – 5 ha și nu pot susține dezvoltarea produc ției zootehnice. O altă
cauză care determină o produc ție scăzută este refuzul țăranilor de a consulta specialiști în
domeniul agriculturii.
O remediere a problemelor din sectorul agricol ar putea fi asocierea terenurilor și
înfiin țarea asocițiilor agricole, astfel țăranii ar putea spori producția prin exploatarea unor
suprafe țe mai mari, prin achiziționarea utilaj elor agricole și prin accesare a fondurilor
europene.

IV.3. Activită ți industriale

În prezent, î n comuna B ălăci ța, industria este foarte slab dezvoltat ă, activită țile
tradi ționale fiind din cele mai vechi timpuri cultura plantelor și creșterea animalelor, acestea
asigurând traiul locu itorilor. Însă, până în anul 1990 profilul comunei era agro – industrial, aici
existând o fabrică de brânzeturi și cașcaval care folosea ca materie primă laptele produs în
comună. Azi industria comunei este reprezentată de morărit și panificație, existând ai ci două
mori și o fabrică de panifica ție și patiserie, acest ea apar ținând sectorului privat, iar alte
activită ți economice care să valorifice resursele umane și materiale ale comunei nu au mai
fost înfiin țate.

62
Foto. 16 Moara în localitatea Bălăci ța
Foto. 17 Brutăria

IV.4. Activită ți comerciale

Co mer țul reprezintă totalitatea schimburilor economice sau înstrăinarea bunurilor
pro p rii prin vânzare în schimbul unor mijloace de plată.
Activită țile comerciale au evoluat odată cu dezvoltarea rețelei de drumuri care a u șurat
transportul de mărfuri , iar în localită țile importante au apărut tot mai multe târguri și bâlciuri
care asigură mi șcarea produselor agricole și produselor animaliere . Aici participă atât
locuitorii satelor care găzduiesc aceste târgu ri, cât și negustori străini din satele învecinate.
În comuna Bălăci ța, comerțul s – a dezvoltat cu mult timp în urmă și datorită profilului
agricol al comunei, locuitorii î și vindeau produsele ( brânză, lapte, ouă, carne, cereale) sau le
schimbau cu altele. Acest lucru se întâmplă și astăzi la târgul din comună care se desfășoară
în fiecare duminică. În fiecare an pe data de 14 septembrie se desfă șoară în comună și bâlciul,
acesta fiind o altă formă veche de realiza re a activită ților comerciale. Aici nu sunt aduse doar
produse agricole și meșteșugărești, ci și produse îndustriale. Acesta este așteptat cu nerăbdare
mai ales de copii, fiin d aduse aici aparate de distrac ție precum tiribombe, căl u șei și alte
numeroase jucării. Bâlciul este locul unde se pot desfă șura atât actvități comerciale, cât și
activită ți de relaxare, distractive, acesta este foarte aglomerat în fiecare an datorită dezvoltării
infrastructurii și apariției mai multor mijloace de transport în comun, astfel p ot partic ipa la
acest eveniment și locuitori ai altor sate mai îndepărtate.
Activitatea comercială din comună este asigurată și de mai multe societă ți comerciale ,
numărul acestora variază de la un sat la altul, iar cele mai multe sunt concentrate în satul
Bălăci ța, aici sunt 9 magazine alimentare unde activează 14 angaja ți și un magazin de
materiale de construc ții cu un singur angajat ș i două farmacii . În satul Gvardini ța există 6

63
magazine alimentare cu 6 angaja ți ș i un magazin po m pe funebre , iar în satul D obra au fost
înfiin țate recent două magazine alimentare, ambele având câte un angajat.
În func ție de numărul societăților comerciale au fost îndividualizate mai multe tipuri de
comune:
 comune cu 1 – 2 societă ți comerciale
 comune cu 3 – 5 societă ți comerciale
 comune cu 5 – 10 societă ți comerciale
 comune cu 10 – 15 societă ți comerciale
 comune cu 20 – 30 societă ți comerciale
Comuna B ălăci ța se încadrează în categoria comunelor cu 20 – 30 societă ți comerciale ,
aici existând 17 magazine alimentare și alte 4 societăți c omerciale cu diverse profiluri, însă
for ța de muncă împlicată în activitatea comercială este foarte mică .

Foto.1 8 Magazin alimentar,bar
Foto.1 9 Târgul comunal

IV.4. Transporturi le

În comuna Bălăci ța infrastructura de transport este reprezentată doar de căi rutiere.
D ezvoltarea acestora a facilitat transportul de mărfuri, sporind astfel eficien ța a ctivită ților
economie, iar mobilitatea popula ției a crescut și ea .
Teritoriul administrativ al comunei este străbăt ut de drumul jude țe an DJ 606 care face
legătura rutieră între comună și ora șul Vânju Mare , dar ș i legătura între comună și jude țul
Dolj, acesta trece și prin localitățile Bălăcița, Dobra și Gvardinișa făcând legătura în tre ele.
Un alt drum jude țean care traversează teritoriul comunei este DJ561 , făcând leagă tura între
localită țil e O pri șor – Bălăci ța – Gvardini ța . Aceste drumuri se intersectează în localitatea
Bălăci ța care este situată în partea centrală a comunei, interse c ția nu este sistematizată
corespunzător de și aceste drumuri au fost modernizate.

64
Drumul comunal DC 93 face legătura între localită țile Dobra și Pădina Mare, iar la
periferia localită ții Dobra acesta se inte rsectează cu drumul jude țean DJ 606, nici această
i ntersec ție nu este s istematizată. Drumul comunal DC 93 nu este modernizat, iar circula ția se
desfă șoară foarte greu.
Re ședința comunei este localizată în centru l teritoriului administrativ, la o distan ță de
1,5 km de localitatea Gvardini ța care se desfășoară pe valea Desnățuilui și la o distanță de 3
km de localitatea Dobra, aceasta s – a dezvolt at la intersec ția drumurilor DJ606 și DC 93.
Legătura comunei Bălăci ța c u Drobeta Turnu Severin, re ședința județului Mehedinți se
realizea ză prin intermediul drumului DJ 606 Bălăci ța – Vânju Mare ș i drumului E 69A Vânju
Mare – Drobeta Turnu Severin. T ot prin intermediul drumului DJ 606 se poate face legătura
directă a comunei cu mu nicipiul Craiova.
În comună mai există și drumuri neamenajate de pământ sau acoperite cu pietriș care
fac legătura între zona locuită și exploatațiile agricole. După căderea unor precipitațiile
abundente, aceste drumuri sunt greu de parcurs atât pe jos de către țărani, cât și cu mașinile
agricole. Alte disfunc ționalități ale drumumurilor din comună sunt: lipsa platformelor de
parcare a autovehiculelor în zonele de interes public, lipsa trotuarelor de – a lungul drumurilor
principale DJ 606 ș i DJ 561 în zona int ravilană, intersec ții nemodernizate. Fiin traversată de
pârâul Desnă țui, în comuna Bălăcița există mai multe poduri și podețe, un pod de beton se
află chiar la int ersec ția drumurilor județene DJ606 cu Dj 561, aici circula ția se realizează în
condi ții bune.
Datorită modernizării drumurilor, legătura între comună și localitățile vecine, dar și
între comună și municipiul D robeta T urnu S everin se face cu mijloace de transport în comun,
locuitorii comunei Bălăci ța sunt deserviți zilnic de trei firme de transport în comun:
 TICOS SRL : Luni – Duminică
Or șova (7:20) – Drobeta Turnu Severin (8:20) – (9:40) Gvardini ța
Gvardini ța (12:45) – Drobeta Turnu Severin (14:00) – Or șova (15:00)
 Ibraflor Com SRL: Luni – Vineri, Duminică
Gvardini ța (06:00) – Drobeta Turnu Severin (7:30)
Drobeta Turnu Severin (16:00) – Gvardini ța (17:30)
 Trans Băbă ț &Co: Luni – Vineri, Duminică
Gvardini ța (07:30) – Drobeta Turnu Severin (09:00)
Drobeta Turnu Severin (15:30) – Gvardini ța (17:00)

65
Teritoriul comunei Bălăci ța nu este traversat de linia de cale ferată, cea mai apropiată
sta ție CFR este gara Drobeta Turnu Severin.

IV.6. Turism

Din punct de vedere al poten ț ialului turistic, comuna Bălăci ța, se încadrează în zona III
turistică, zona arealului de câmpie, fiind considerată ca o „poartă de acces” dinspre și înspre
Jude ț ul Dolj. 15
Sit uându – se într – o unitate de podi ș , relieful comunei nu este unul foarte spectaculos,
acesta are altitudini joase ce nu depă șesc 300 de metri , peisajul fiind unul monoton. Astfel ,
putem constata că în comună nu există elemente turistice naturale care să atragă aten ția
turi știlor, însă elementele antropice ar putea stârni interesul . Aici, ca în orice a șezare din țara
noastră, există urme care indică prezen ța omului pe teritoriul comunei Bălăci ța din timpuri
străvechi. Localită țile Bălăcița și Gvardinița sunt atestate încă din 1535, iar localitatea Dobra
a fost amintită pentru prima dată în 1533, aceasta a fost proprietatea boierului Constantin
Poenaru în urma căruia a rămas un fru mos conac. Conacul „Poenaru” se află și astăzi în
localitatea Dobra, acesta este deosebit din punct de vedere arhitectonic, însă se află într – o
stare accentuată de degradare. Ș i în loc alitatea Gvardini ța se află conacul „Găm ănescu”,
acesta urmează să fie restaurat și ar putea primi funcții turistice. Ca monumente arhitecturale
se pot men ționa , t ot în localitatea Gvardini ța , și case le boiere ști cu o formă și o arhitectură
diferită de cea a caselor tradi ționale, însă s – au deteriorat cu timpul deoarece nu au fost
niciodată renovate.

Foto.20 Conacul „Poenaru” în localitatea Dobra
Foto.21 Casă boierească în loc. Gvardini ța

15 Pla nul Urbanistic General, 2014

66
Fig.22 Case boiere ști în localitatea Gvardinița

Un element de atrac ție turistică ar putea fi valul „Brazda lui Novac” care a fost ridicat
de împăratul Constantin cel Mare, primul împarat cre știn al Imperiului Roman, acesta a
realizat acest val care a avut rol de grani ță a Imperiului Roman , dar a fost ș i o fortifica ție
militară ce avea rolul de a o pri invaziile popoarelor migratoare . O por țiune a valului se află
pe teritoriu comunei Bălăci ța, acesta porne ște de la Gura Topolnuței, la periferia localit ă ții
Ș imian, traversează Craiova, ajungând în apropiere de ora șul Mizil din județul Prahova , a ve a
o înăl țime de 3m, o lățime de 14 m și o lungime de peste 700km . Brazda lui Novac este un
monument istoric și face parte din lista monumentelor istorice din județul Mehedinți, fiind
înscris în Patrimoniul cultural na țional al României , cu toate acestea în comună nu există
marcaje care să indice fosta grani ță a Imperiului Roman.

Fig.27 Desfă șurarea Brazdei lui Novac
Sursa: Wikipedia.ro

Patrimoniul construit mai este reprezentat și de :
– un monument dedicat Răscoalei Țărănești din 1907 .
– B iser i ca „ Sfântul Nicolae” din localitatea Dobra, aceasta a fost construită în 1872 și
face parte din lista monumentelor de patrimoniu de importan ță locală.

67 – Biserica cu hramul „Sf. Împăra ț i” din localitatea Bălăci ța a fost ctitorită d e logofătul
Dumitrache Brăiloiu, construită în jur de anul 1898.
– Biserica „ Sfântul Nicolae” din localitatea Gvardini ța construită în anul 1804

Foto. 2 5 Biserica „Sf. Nicolae” din Gvardini ța
Foto. 2 6 Biserica „ Sf. Împăra ți” din localitatea
Bălăci ța

Alături de acestea, în comună au fost găsite și mărturii a rheologice, unele dintre ele au
fost descoperite întâmplător. În localitatea Bălăci ța au fost descoperite în anu l 1983 un topor
din piatră șlefuită aparținând perioadei de tranziție de la neolotic la bronz și două topoare din
bronz de tip celt. În colec ția unui localnic a fost găsită o monedă concavă geto – dacică și alte
monede de argint din an ii 150 – 250, dar și pand antive în formă de frunză de vi ță de vie care
sugere ază un posibil cult al zeului D ionyssos. Au mai fost găsite și monede de argint care
datează din timpul împăratului roman Hadrian (117 – 138).
În satul D obra, în apropiere de Ș coala Generală, s – au descoperit mărturii arheologice
ale culturilor Sălcu ț a (eneoliticul dezvoltat 4500 – 3700 a.Chr.) și Verbicioara ( bronzul
mijlociu, 2200 – 1500 a. Chr), aici a fost găsit un bordei cu un cuptor în interior și mai multe
fragmente ceramice ș i o ce șcuță aparținând culturii Verbicioara. Tot în apropiere de

Foto. 2 3 Biserica „ Sfântul Nicolae” din localitatea
Dobra
Foto. 2 4 Intrarea în Biserica „Sf. Nicolae”

68
localitatea Dobra au fost descoperite și fragmente de ceramică geto – dacice, iar în satul
Gvardini ța au fost recuperate câteva unelte din silex atribuite culturii aurignaciene din
paleolitic ul superior.
O mică parte a acestor obiecte arheologice care dovedesc că teritoriul comunei Bălăci ța
a fost locuit din cele mai vechi sunt expuse în Școala Generală cu clasele I – VIII Bălăci ța.
Toate acestea reprezintă elemente de atrac ție pentru turismul de tranzit, comuna
Bălăci ța aflându – se la 57 de km de Drobeta Turnu Severin și la 64 km de Craiova. Tot un
punct de atrac ție pentru cei care tranzitează comuna este și bâlciul anual care are loc pe data
de 14 septembrie, dar nedeile hramurilor bis ericilor care au loc pe data de 21 mai în
localitatea Gvardini ța, 25 mai în localitatea Dobra și pe data de 23 aprilie în satul Bălăcița.
În comuna noastră, ni ci agroturismul nu ase află într – un stadiu foarte avansat, de și
există aici o multitudine de obiceiuri, tradi ții și activități religioase care ar putea atrage turi șt ii
care sunt interesa ți mai mult de latura umană decât de cea naturală. Aici se mai păstrează și
astăzi o mare parte a obiceiurilor și datinilor populare, acestea sunt legate de sărbătorile
religioase, dar și de momentele din viața oamenilor p recum urmează:
– Obiceiuri și tradiții de Botez . La na ștere, mama este asistată de o moașă din
neam, iar botezul se înfăptuie ște după cel pu țin 8 zile de la naștere , fiind săvâr șit
d e către un preot. Moa șa și nașa au un rol important în această ceremonie,
moa șa fiind cea care duce copilul la biserică și spune„ duc un păgân și voi
aduce un cre știn”, iar după finalizarea ceremoniei aceasta spune „am dus un
păgân și am adus un cre știn”. Moa șa este și cea care udă rădăcina unui măr cu
apa în care a fost botezat copilul, pentru ca acesta să crească sănătos și frumos.
„ Ridicatul la grindă” este un alt obicei care se întâlne ște aici, copilul botezat
trebuie ridicat la grindă trei ani la rând , în diminea ța Anului Nou, de către
moa șa care pune pe capul copilului un colac împletit, ș i il ridică pe acesta de trei
ori la grindă în timp ce st ă cu fa ța la răsărit.
– Nunta este unul dintre cele mai importante evenimente din via ța oamenilor,
obiceiurile diferă de la o zonă la alta. Aici există obiceiuri legate de cele trei
perioade importante precum logodna, nunta și perioada de după nuntă. Primul
pas este pe țitul și stabilirea zestrei. Lada cu zestre trebuie să cuprindă lucruri ale
miresei, dar și o sti clă cu vin, două pahare și două farfurii, după ce zestrea este
stabilită, urmeză fixarea datei nun ții. Un alt obicei este legat de chemarea la
nuntă care se face cu plosca de țuică, iar c el care bea acceptă invita ția. Aducerea
bradului la casa miresei care a fost i ni țial împodobit cu ghirlande de către tinerii

69
din sat. Bradul este simbol al tinere ții, lângă acesta stau doi tineri care stropesc
cu apă și grâu nuntașii pentru ca aceștia să fie darnici cu tinerii căsătoriți.
Mireasa este gătită de na șă ș i este ascunsă pentru ca mirele să o găsească,
urmând sa meargă la biserica unde are loc ceremonia religioasă. Alte momente
importante sunt „legarea” miresei , mersul la fântână, ducerea ulciorului cu apă
la socrii.
– Dintre obiceiurile legate de să rbători, amintim: sorcova, steaua , plugu șorul,
capra de Anul Nou, dar și nedeile.
În ceea ce prive ște portul popular al femeilor și bărbaților, acesta s – a pierdut în
totalitate . Portul popular al femeilor era format din vâlnic, catrin ță și cămașă sau borangic,
culo area predominantă aici fiind negrul. Portul bărba ților fiind mai simplu cuprindea : căma șă
albă brodată pe piept, cioareci, șubă și pălărie.
În comună nu există infrastructură turistică, unită ți de alimentație sau cazare și nici o
zonă de agrement, astfel aici se poate practica doar agroturismul și turismul de tranzit. O zonă
de agrement s – ar putea amenaja în pădurea din localitatea Gvardini ța, dar ar pute fi amenajate
ș i malurile Desnă țuiului cu băncuțe și spații de relaxare.

IV.7. Sănătate a

Serviciie de sănătate din comuna Bălăci ța sunt mult rămase în urmă di n punct de vedere
al tehnicii sanitare , din această cauză locuitorii nu beneficiază de o îngrijire corespunzătoare.
În comună, în satul Bălăci ța există singurul cabinet medical, cu un singur medic de
familie, acesta nu beneficiază de dotări sanitare care să îmbunătă țească ser viciile medicale.
Tot în satul B ălăci ța se află și două farmacii și două cabinete stomatologice, acestea sunt
dotate cu aparatură performantă , de și mare parte a locuitorilor nu au acces la serviciile
stomatologice din cauze financiare. În comuna s – a înfiin țat în anul 2008 și un cabinet de
medicină veterinară cu un singur medic veterinar și o farmacie veterinară.
Cel mai apropiat centru pentru situa ții de urgență este Spitalul di n Vânju Mare, acesta
de ține 2 ambulanțe, iar cazurile medicale grave sunt tratate la Spitalul Județean din Drobeta
Turnu Severin.

70

Foto.2 7 Cabinetul medical și stomatologia
Foto.2 8 Farmacia

IV.8 Învă țământul

Învă țământul are un rol important în cre șterea, pregătirea și calificarea unei populații ,
de aceea infrastructura școlară are și ea o mare însemnătate, însă instituțiile de învățămât din
mediul rural nu beneficiază de dotări adecvate. Aici nu există laboratoare, iar dotările
tehnico – edilitare se află într – o stare precară.
În comuna Bălăci ța, în fiecare localitate componentă există școală și grădiniță. În
localitatea Dobra ș coala a fost desfiin țată și există doar o grădini ță, în localitatea Bălăcița
func ționează o ș coală cu clasele I – VIII, iar în anul 2018 va fi dată în folosin ță o grădiniță cu
program prelungit și în localitatea Gvardinița a fost construită în anul 2012 o școală modenă
unde î și desfășoară activitatea elevii din clasele I – VI I I, aici func ționează și o grădiniță.

Foto.29 Ș coala cu clasele I – VIII
Gvardini ța
Foto.30 Ș coala cu clasele I – VIII Bălăci ța
Foto.31 Viitoarea grădini ță cu
program prelungit în localitatea
Bălăci ța

Cu toate că în comună s – au c o nstruit noi școli, iar gradul de dotare al unită ților de
învă țământ a evoluat vizibil, numărul elevilor este din ce în ce mai mic, î n anul 2005 se
înregistrau peste 300 de elevi , iar în prezent numărul acestora a scăzut la 230 de școlari.

71
A cest lucru fiind cauzat de rata scăzută a natalită ții și de numărul mare al tinerilor ș i adul ților
care părăsesc comuna în căutarea unei vie ți mai bune.
În ceea ce prive ște numărul cadrelor didactice, în prezent în comuna Bălăcița
func ționează 20 de cadre în învățământul primar, gimnazial și preșcolar.
După încheierea claselor gimnaziale, majoritatea elevilor î și continuă studiile la în
liceele din Drobeta Turnu Severin sau la Liceul Teoretic „Dr. Victor Gomoiu” din Vânju
Mare, iar cel mai apropiat centru universitar este Drobeta Turnu Severin, aici aflâ ndu – se
filiale ale Universită ții din București și Universității din Craiova.

72

CAPITOLUL V. PROTEC ȚIA MEDIULUI

Rela ția dintre om și mediul înconjurător a fost din cele mai vechi timpuri una foarte
strânsă, omul a încercat din totdeauna să valorifice tot ceea ce îi ofere ă natura pentru a se
putea hrăni și supraviețui. Protec ția mediului este o problemă care a apărut în zilele noastre
deoarece omul a început să abuzeze de resursele oferite de mediul înconjurător pentru a – ș i
cr ea o via ță câ t mai confortabilă, ignorând faptul că sănatatea lui depinde de starea acestuia .
În ceea ce prive ște comuna Bălăcița, aic i nu există poluan ți puternici care să afecteze
calitatea solului, apei și aerului. Dar c u toate acestea, există o u șoară urmă de poluare, în
special a aerului și a apei Desnățuiului. Această poluare este produsă de autovehicule și
de șeurile pe care oamenii care locuiesc în apropierea râului le arncă în apa acestuia , de și în
comună există puncte de depozitarea a de șeurilor menajere, care săptămânal sunt colectate de
o firmă privată.
Pe teritoriul comunei nu există zone cu riscuri naturale extreme, dar o problemă ar
putea fi repre zentată de degradarea malurilor Desnă țuiului din localitatea Gvardinița, aceasta
a fost provocată de îndepă rtarea vegeta ției. Pentru a nu afecta echilibrul mediului
înconjurător și împlicit calitatea vieții locuitorilor, trebuie luate o serie de măsuri, precum:
– Amplasarea în afara zonelor de locuit a sta țiilor de epurare
– Plantarea de pomi pe arterele principale de circula ție
– Prevenirea inunda țiilor la ploile torențiale prin regularizarea pârâului Desnă țui.
– Stabilizarea malurilor Desnă țuiului prin planta ții verzi de protec ție
– Stabilizarea terenurilor degradate prin împădurire

73
CAPITOLUL VI. STRATEGII DE DEZVOLTARE RURALĂ

S trategii le de dezvoltarea presupun stabili rea unor obiective și realiazrea acestora în
vederea cre șterii nivelului de trai al locuitorilor comunei. Comuna Bălăci ța, în ultimii ani, a
cunoscut o evolu ți e din punct de vedere al echipării tehnice și al infrastructurii sociale , iar
d atorită a șezării în zona de câmpie ș i a amplasării pe drumul jude țean , comuna prezintă mari
posibilită ți de dezvoltare, ace a sta dispune atât de resurse naturale cât și de resurse umane ,
lucru favorabil realizării și dezvoltării proiectelor.
În prezent, în comuna Bălăci ța principalele priorități de dezvoltare sunt:
– În 2016 Consiliul local a hotărât modernizarea drumurilor celor trei localită ți
componente.
– Modernizarea fondului construit prin reabilitarea construc țiilor existente
– Achizi ționarea unui echipament IT pentru Școala cu clasele I – VIII Bălăci ța
– Pentru localitatea Gvardini ța, Primăria Bălăcița a derulat proiectul „ Extindere
re țea de canalizare cu stație epurare sat Gvardinița”

Propuneri de proiect e de dezvoltare :
– Realizarea de spa ții verzi în localită țile Dobra, Bălăcița și Gvardinița.
– Amenajarea drumurilor jude țene DJ606 și DJ561A cu trotuare.
– Sus ținerea agriculturii și revigorarea acesteia prin înființarea unor asociații
agricole
– Înfiin țarea unor unită ți de depozitare și de p relucrare a produselor agricole
– Refacerea sistemului de iriga ții
– Oprirea declinului demografic prin cre șterea calității vieții, modernizarea
infrastructurii, revigorare economică.
– În ceea ce prive ște turismul , comuna Băl ăci ța nu dispune de un potențial
natural și antropic spectaculos, dar tradițiile, modul de viață al locuitorilor ar
putea atrage turi ști interesați de mediul ru ral, dezvoltându – se astfel agro turismul
ș i bio – turismul. Astfel propunem administra ției publice între ținerea și
amenajarea posibilelor elemente de atrac ție, promovarea activităților din zonă,
men ținerea elementelor tradiționale.

74
Concluzii

În lucrarea de fa ță am dorit să pun în eviden ță principalele probleme de geografie
umană cu care se confruntă comuna. Pe parcursul celor șase capitole ale lucrării am încercat
să prezint caracteristicile fizico – geografice, demografice și economice ale așezării.
Teritoriul administrativ al comunei se află în Podi șul Piemontan al Bălăci ței, o
subdiviziune a Piemontului Getic, caracteristicile reliefului au permis practicarea activită ților
umane. Un alt factor favorabil este climatul acestei unită ți caracterizat prin veri calde,
precipita ții slabe și ierni moderate cu ușoare încă lziri datorate maselor de aer mediteranean,
aceste condi ții fiind prielnice culturii cerealelor, viței de vie și a pomilor fructiferi. Nu doar
relieful și clima au favorizat apari ția ș i dezvoltarea a șezărilor umane în acestă zonă , ci și
resursele de apă, c omuna Bălăci ța deține importante resurse de apă în subteran și este
străbătută și de râul Desnățui.
Din totalitatea datelor prezentate în acest studiu rezultă că Bălăci ța este o comună aflată
într – o etapă de dezvoltare, dar care se confruntă cu numeroase p robleme precum îmbătrânirea
ș i migrarea popula ției, dar și cu probleme de ordin economic.
Popula ția relativ mică a comunei prezintă tendințe de scădere, acest lucru find cauzat de
rata scăzută a natalită ții și de gradul ridicat de îmbătrânire . Evolu ția num erică a popula ției a
înregistrat o continuă scădere de la 4091 locuitori în 1992 la 3674 de locuitori în anul 2000,
ajungând în 2016 la o popula ție de doar 2753 de locuitori, aceasta fiind rezultatul miscării
naturale și migratorii care a fost și este cond i ționată de gradul de dezvoltare economică a
comunei.
Pentru comuna Bălăci ța, agricultura este principala ramură economică și principala
sursă de venit a locuitorilor . De și comuna are un potențial agricol ridicat, această ramură
trece prin tr – o perioadă de criză determinată de lipsa ma șinilor agricole, de inexistența unui
sistem de iriga ții ș i chiar a resurselor umane care preferă să părăsească comuna în căutare
unui loc de muncă într – un alt domeniu decât cel agricol.
În ceea ce prive ște turismul, acesta nu prezintă un poten țial ridicat, resursele naturale
nu sunt spectaculoase, iar cele antropice sunt reprezentate de tradi ții, târguri, bâlciuri și
câteva mărturii arheologice care atestă locuirea teritoriului din timpuri vechi. Cadrul natural,
de și monoton, a r putea fi valorificat prin p racticarea turismului rural, fiind posibilă și
agroturismul ui prin punera la dispozi ția turiștil or a gospodăriilor țărănești și desfă șurarea
unor activită ți specifice acestui tip de turism.

75
C u toate acestea , comuna Bălăci ța se află într – o perioadă de ascensiune din punct de
vedere al nivelului de trai. A tât popula ția cât și resurasele naturale reprezintă baza dezvoltării
comunei și a creșterii calită ții vieții.

76
Bibliografie

1. Boengiu, S. , (2008), Piemontul Bălăci ței. Studiu de geografie, Editura Universitaria,
Craiova.
2. Boengiu, S., Negreanu Ș. , (2004), Unele precizări asupra romanianului în
Piemontul Bălăciței, Editura Universitaria, Craiova
3. Butura, V. , (1978), Etnografia poporului român, cultura materială, Edi tura Dacia,
Cluj – Napoca
4. Cândea, M., Bran, F., (2001), Spa țiul geografic românesc. Organizare, amenajare,
dezvoltare durabilă, Editura Economică, Bucure ști.
5. Ciubotea, D., Croitoru, G., (2008), Istorie, cultură și civilizație în Piemontul
Bălăci ței: studii și documente, Craiova
6. Cucu, V., Cucu Ana Popova, (1980), Jude țele patriei. Județul Mehedinți, Editura
Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucure ști
7. Cucu, V. (1974), Geografia populației și așezărilor omenești, Editura Didactică și
Pedagogică , Bucure ști
8. Cucu, V., (2000), Geografia a șezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște
9. Davidescu, M. (1964), Monumente istorice din Oltenia, Editura Meridiane,
București
10. Enciu P. , (2005) , Structura geologică și evoluția paleogeografică Ed. Academiei,
București
11. Erdeli, G., Dumitrache Liliana (2004) , Geografia populației, Editura Corint,
București
12. ***, Geografia României IV , (1992), Editura Academiei, Bucure ști
13. Institutul Național de Statistică Mehedinți
14. Oglindoiu M. , (2010) Podișul Piemontan al Bălăciței, Geografia așezarilor rurale,
Editura AIUS, Craiova
15. Planul Urbanistic General al Comunei Bălăci ța , (2014)
16. Posea, G., (1977) – Relieful României, Editura Științifică, București
17. Ro șu, Al. , (1959), Câmpia Bălăci ței, Prob leme de geografie, Vol . V, Bucure ști
18. Stroe, R., (2003), Piemontul Bălăci ței. Studiu geomorfologic, Editura MondoRo,
Bucure ști

77
19. Stroe, R., Peptenatu, D., (2011), Dic ționar geografic al județului Mehedinți, Editura
Funda ției „ Scrisul Românesc”, Craiova
20. Vert, C. , (2000) , Geografia popula ției și așezărilor umane, Editura Mirton, Timișoara
21. Vert, C. , (2001), Geografia popula ției. Teorie și metodologie, Editura Mirton,
Timi șoara