Fcfd37d4fc Comunicarea In Mediere Loredana Baciu (de Ma Io) [631280]

MEDIEREA APLICATĂ
Claudiu Ignat
COMUNICAREA ÎN MEDIERE
CMCS, anul I
Loredana Baciu (De-Maio)

Conflictul a existat și va exista întotdeauna. Oriunde sunt oameni,
există idei, valori, conjuncturi, stiluri și standarde care po t intra în conflict,
ceea ce înseamnă că un conflict poate avea drept cauze obiective, scopuri,
aspirații, așteptări neconfirmate, obiceiuri, prejudecăți, competiția,
sensibilitatea și mai ales agresivitatea , poatecea mai importantă dintre
prezumțiile con flictualiste.
Granițeleîntre bine și rău, frumos ș i urât, admirațieși invidie sunt
insesizabile , iar delimitarea o poateface comunicarea. Câ nd apare
conflictul? Atunci c ând comunicarea a dispărut sau este deficitară .Cum
poate fi rezolvat conflictul? I mediat sau în timp, în funcție de cât de bine
comunici, dacă mai comunici .În cazul în care căilede dialog sunt stopate ori
închise,rămân douăposibilități:procesulîn instanțășimedierea.
În primul caz, știm că acțiunea poate dura și ani de zile, este publică,
este costisitoare și, foarte important, la final, există un învingător și un
învins. În instanță, trebuiesă sedemonstrezecă una dintre părți are dreptate
și deci câștigă, iar cealaltă parte , evident, pierde. În plus, decizia o ia
altcineva -un judecător, și nu persoanele implicate, care nu au posibilitatea
să mai dialogheze, ci doar să-șiexprime un punct de vedere în fața
completului de judecată , un punct de vedere care poate fispusșila supărare
și care, deci, poate răni și strica iremedia bil o relație.
În al doilea caz, avemmedierea,o metodămai veche de rezolvare a
unei dispute , care, însă, a fost legiferată relativ recent în România -Legea
privind medierea și organizarea profesiei de mediator a apărut în 2006 .Ca
atare, mai este mult de lucru pentru ca oamenii să o vadăca o alternativă la
justiție, mai ales în noile condiții, în care informarea în legătură cu medierea
nu mai este obligatorie .Ceea ce este de re ținut prin a legerea medierii ca mod
de soluționare a unui conflict , ca o alternativă reală la justiție, este faptul c ă
aduce oamenii împreunăpentru a discuta , într-o perioadă măcinată de
certuri, neînțelegeri, lupte pe diverse paliere și în diferite domenii .Așadar,
esențialul în mediere este că o amenii se adun ă la aceeaș i masăpentru a-și
vorbi, pentru a -și spune fa țăîn fațăpărerile pro și contra, pentru a găsi
împreună soluții la propriile probleme și a nu aștepta ca un străin -în speță
judecătorul, să știe ce e mai bine pentru ei și să dea un verdict .
Punctele forte pentru părțile afl ate în procesul de mediere sunt
perspectiva soluționării ,îmbunătățirea comunicării ,înțelegerea și
capacitatea decizională. Toate presupun ca părțile să comunice pentru a se
asiguracă obțin informația corectăpentru a lua cea mai bună decizie în
soluționarea și chiarstingerea conflictului prin intermediul procesului de
mediere.

Așadar, pentru a găsi o soluție și a stinge un conflict e nevoie de
comunicare. Arta de a comunica nu este, însă, un proces natural ori o
abilitate cu care ne naștem. Cu toții învățăm să comunicăm. Ori ce
comunicare implică creație și schimb de înțelesuri, reprezentate prin
"semne" și "coduri". Se pare că oamenii au o adevărată nevoie să "citească"
înțelesul tuturor acțiunilor umane. Observarea și înțelegerea acestui pr oces
poate să ne facă să fim mai conștienți referitor la ce se întâmplă când
comunicăm.
Mediatorul are, ca principal rol, facilitarea comunicării între oamenii
aflați în conflict și care au acceptat medierea . Mediatorul le oferă părților
șansa de a vorbi, dar și de a asculta. În “Modalități alternative de soluționare
a conflictelor”, Claudiu Ignat și Zeno Șuștac explică faptul că, încă de la
început, “m ediatorul stabilește un ton de discuții deschis și pozitiv, care are
rolul de a rel axa părțile și de a cre a o atmos feră deschisă ”.De asemenea, le
cere părților să aibă un comportament adecvat, să fie înțelegători, cooperanți,
să treacă peste starea emoțională și să fie obiectivi .
Mediatorul pregătește părțile pentru negociere, inclusiv din punct de
vedere ps ihologic, ajutându -le să identifice și să înlăture tot ceea ce ar putea
împiedica comunicarea. Vorbim aici chiar și de emoțiile prea puternice ale
părților, pe care mediatorul va încerca să le controleze , creând un climat de
încredere și cooperare . Apoi, va încuraja părțile să recunoas că legitimitatea
cererilor lor, dar și problemele expuse de fiecare în parte. Va deschide astfel
canale comunicaționale și va f acilita schimbul de informații ,identificând
interesele și nevoile imediate și pe termen lung ale p ărților.Cum face acest
lucru? Culegând și analizând informații importante despre părți sau
informații pe care părțile le consideră importante. În același volum semnat
deClaudiu Ignat și Zeno Șuștac se spune că m ediatorul mai stabilește care
este motivați a dată de părți importanței informației, identifică dinamica și
substanța conflictului, verifică acuratețea datelorpe care părțile le furnizează
în timpul medierii și minimizează impactul informațiilor incorecte date de
părți și care pot îngreuna procesul de mediere. În final, rezultatul muncii
mediatorului este generarea de opțiuni pentru ca părțile să ajungă la o
înțelegere .
Potrivit site -urilor de specialitate, există și câteva t ehnici de
comunicare eficientă în procesul de mediere . În primul rând, est e vorba de
tehnica punerii întrebărilor. Acestea trebuie să fie clare și concise, trebuie
adresate într -o manieră pozitivă, cu pauze între ele, de preferat fiind cele
deschise–care se adresează de obicei la începutul medierii, deoarece invită
interlocuto rul să dea un răspuns amplu, să povestească despre ce s -a
întâmplat, să -și expună pun ctul de vedere, stimulează discuția și dorința de

cooperare -, în detrimentul celor închise –care se adresează de obicei spre
finalul medieri i, cer un răspuns scurt, gen “da” sau “nu”, pentru aflarea unor
detalii sau pentru a opri delicat partea care vorbește prea mult . Mediatorul
trebuie să asculte răspunsul verbal , dar și să -lobservepe cel non verbal ,
deoarece, așa cum am spus anterior, poate fi de multe ori cheia spre aflarea
unei nevoi a părților, a unei mulțumiri sau nemulțumiri.
O altă tehnică de comunicare este rezumarea mesajului de către părți,
pentru a demonstra că au înțeles ce au spus fiecare. De ce trebuie făcut acest
lucru, iar mediatorul trebuie să acțio neze în acest sens? Deoarece, d e multe
ori,conflictele apar sau se dezvoltă deoarece pozițiile oponenților nu sunt
înțelese corect. Rezumarea constă , practic, în repovestirea succintă, în
cuvinte proprii, a ceea ce a fost transmis.
O altă tehnică este pa rafrazarea, de altfel foarte aproape de rezumare.
În ce constă parafrazarea? Î n răspunsuri scurte la ceea ce mediatorul înțelege
că este conținutul mesajului șiîn repetarea esenței a ceea ce este percepu t ca
fiind conținutul mesajului, ceea ce ajută la în țelegerea situației de către părți.
Reformularea poate fi o altă tehnică aplicată de mediator. Acest lucru
este indicat în momentul în care părțile folosesc cuvinte care supără ori
jignesc, pentru ca mesajul să se transforme dintr -unul negativ într -unul
neutru sau chiar pozitiv.
Probabil una dintre cele mai importante tehnici de comunicare în
mediere este așa -zisa ascultare activă. Practic, pentru ca părțile să capete
încredere în mediator, acesta trebuie să le arate că le ascultă folosind
limbajul non -verbal, adică să folosească un ton viu, nu plictisit, să arate
interes și să încurajeze discuția prin mimica feței, să aprobe discuția prin
gesturi-de exemplu să dea din cap -, să privească interlocutorul în ochi și să
stea cu fața spre el. Tot ascultare a ctivă înseamnă rezumarea celor mai
importante gâ nduri și trăiri . Mediatorul nu trebuie să întrerupă interlocutorul
(decât dacă devine agresiv ori folosește un limbaj inadecvat), trebuie să se
abținăsă oferesfaturi, nu trebuie să povestească despre situaț ii similare prin
care a trecut, nu trebuie să ofenseze ori ironizeze interlocutorul prin zîmbete,
gesturi, cuvinte .
Un rol esențial în procesul de mediere îl joacă empatia. Mediatorul
trebuie să fie empatic cu interlocutorii, să încerce să înțeleagă ce s imt, să
anticipeze comportamentul lor în diferite situații și nu săle arate milă , dar
nicisimpatie. Și acest lucru (empatia) facilitează dialogul dintre partenerii
relației, dar îi și ajută, pe fiecare în parte, să înțeleagă și să se înțeleagă mai
bine.
Există, cum e și normal, și tehnici de comunicare deficitare. Printr e
altele, mediatorul nu trebuie să recurgă la amenințări șișantaj, care produc

teamă, resentimente ori ostilitate, nu trebuie să aibă o criticăneconstructivă,
caredoar evidentiază gre șelile fără a indica modul în care acestea pot fi
ameliorate . De asemenea, sunt de evitat insultele, ordinele, sfatul necerut,
întreruperea actului de ascultare și ironia.
Ca o concluzie putem spune că acolo unde se termină comunicarea
începe conflictul. Iar acolo unde începe conflictul, poate apărea medierea.
Iar când apare medierea, apare, din nou, comunicarea. Așadar, totul se leagă,
în final, de comunicare. Pentru a arăta importanța și necesitatea comunicării,
cunoscutul poet și prozator britanic, laur eat al Premiului Nobel pentru
Literatură, Rudyard Kipling ,scria că"cuvintele sunt cele mai puternice
droguri folosite de omenire" .
BIBLIOGRAFIE
Claudiu Ignat, Zeno Șuștac -Modalități alternative de soluționare a
conflictelor
www.medierea.eu
http://www.medierenet.ro
http://www.artamedierii.ro
http://mediator.md
http://medierea.ro