4.5.2 „Ghici cine vine la cină?” 4.5 Jocuri de rol Jocul de rol este o metodă de învățare activă, bazată pe explorarea experienței participanților,… [631152]

66
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4.5.2 „Ghici cine vine la cină?”
4.5 Jocuri de rol
Jocul de rol este o metodă de învățare activă,
bazată pe explorarea experienței participanților,
oferindu-le un scenariu în care fiecare persoană are
un anumit rol de jucat. Elementul principal al aces –
teia este discuția și învățarea mai mult din propria
noastră experiență și din a celorlalți.
Câteva considerații generale
Jocul de rol este un instrument foarte puternic de
a pune experiența participanților pe masă, mai
ales când este folosită în sesiunile interculturale.
Din această cauză condițiile preliminare sunt de o
importanță majoră în atingerea obiectivelor sesi –
unii. Acestea sunt:
• Cadrul pentru scopurile și obiectivele clare ale
sesiunii
• Nevoile și natura specifică a grupului însuși. Sce –
nariul poate fi adaptat conform acestui lucru.
Nimeni nu trebuie să fie jignit persoanl de sce –
nariu sau de jocul cuiva. Poate găsești oportun
să oferi participanților anumite roluri pe care nu
le vor avea nicodată în viața reală.
• Vor fi utile unele eforturi pentru a aranja mediul.
Asigură-te că nu va nici o dezordine când scenariul
va fi jucat.
• Timp – trebuie să fie suficient timp pentru a dez –
volta piesa, pentru a avea cât mai multe prob –
leme de discutat după aceea. Este de asemenea
necesar să se aloce timp pentru ca participanții
să-și înțeleagă rolurile și pentru a intra în pielea lor. Este de asemena important să se planifice o
pauză, de exemplu o pauză de o cafea, după ce
scenariul este jucat – permite participanților să
iasă din rolurile lor înainte de a începe discuția .
• Observatorii (acei participanți care nu au luat
parte la scenariu) trebuie să fie bine instruiți și
rugați să contribuie la discuție pentru că adesea
furnizează multe materiale utile.
• Experiența trainer-ului(ilor) în termenii stabi –
lirii obiectivelor, jucarea piesei și în special anal –
iza și discuția ulterioară, este de o importanță
crucială pentru atingerea rezultatelor. Pot fi unii
participanți ce nu se simt confortabil în timp ce
joacă. De aceea este bine să ceri voluntari pen –
tru a juca, dar în același timp poate fi util de a
menține deschisă opțiunea de a distribui roluri
anumitor participanți.
Jocul de rol este o metodă foarte bună de a revizui
experiența, și atunci când o utilizezi în sesiunile
de învățare interculturală obiectivele sale trebuie
să fie: analiza prejudiciilor, promovarea toleranței
în grup și între diferite culturi, analiza relațiilor de
minoritate/majoritate, limitele toleranței etc.4.5.1 Jocurile de rol ca metodă
De
Alexandra
Raykova
TAcesta este un exercițiu din Educational Pack și este bun pentru analiza limitelor toleranței, și în
special atunci când se desfășoară o activitate la nivel național. Are rezultate mai bune când anumite
subiecte au fost deja discutate cu grupul, cum ar fi: stereotipiile și prejudiciile, valorile, etc.
Vezi: Education Pack, p. 87.

67
4T-Kit
Învățarea
Interculturală
Foarte adesea le cerem oamenilor să fie toleranți cu noi. Ne întrebăm pe noi înșine cât de toleranți sun –
tem, care sunt limitele noastre pentru tolerență și de ce? Care sunt originile comportamentului nostru
cu alți oameni? Această metodă este despre explorarea experiențelor existente, discutarea limitelor
toleranței, relațiile între diferite minorități, discriminare, promovarea solidarității.
Resurse necesare
Copii după situație și după rolurile pentru actori.
Mărimea grupului
10-15
Poate fi făcută și în plen, dar se reduce numărul participanților cu oportunitatea
de a intra în papucii altuia. Poate fi făcută de asemenea și cu minim 5 participanți.
În acest caz poți folosi o cameră de filmat pentru a filma exercițiul și să-l arăți
participanților înainte de a începe discuția.
Timp
45-50 de minute pentru exercițiu. Poate fi alocat un timp adițional pentru o pauză
de cafea. Pauza de cafea trebuie să fie în mod normal după realizarea scenariului,
pentru a oferi oportunitatea participanților să iasă din roluri înainte de discuție.
Pas cu pas
Situația:
Un tânăr homosexual din orașul tău a fost atacat în stradă de un grup violent de
băieți, după miezul nopții când a ieșit dintr-un club de noapte de homosexuali. El
a fost grav rănit și este în spital acum. După acel incident, asociația de homosexu –
ali din orașul tău trimite o scrisoare diferitelor organizații minoritare din orașul tău
pentru a convoca o întâlnire pentru a întocmi o acțiune publică comună pentru a
contracara asemenea fapte în orașul tău.
Poliția nu a depus nici un efort pentru a-i găsi pe agresori.
Roluri:
2 reprezentanți ai organizației de homosexuali
1 reprezentant al organizației locale rrome
1 reprezentant al asociației de imigranți africani
1 reprezentant al bisericii catolice locale
Rolurile pot fi schimbate conform obiectivelor sesiunii. Poate dorești să pregătești
dinainte câteva linii orientative pentru a arăta cum ar trebui rolurile jucate.
4.5.3 „Relațiile între organizațiile minoritare”

68
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
Reflecție și evaluare
• A fost un exercițiu dificil?
• Cum s-au simțit actorii?
• Care au fost observațiile celorlalți?
• Cât de mult a reflectat acest exercițiu realitatea în care trăim?
• Care sunt problemele concrete relevate în acest exercțiu?
• Cum putem noi sau organizațiile pe care le reprezentăm să contribuim la
soluționarea acestor probleme?
Trăirile acestei metode
Acest joc de rol a fost dezvoltat de Alexandra Raykova și Antje Rothemund pentru
o sesiune de învățare interculturală la Long Term Training Course pe „Participation
and Citizenship” , 1998. De atunci a fost utilizată în ateliere pe relațiile de minoritate/
majoritate în care erau doar 5 participanți și nici un observator. Acest lucru a dus la
ideea de a utiliza o cameră video ce prelungea sesiunea prin vizionarea casetei de
către participanți înainte de a începe discuția. Participanții din grup erau: un imigrant
african, un kurd din Danemarca, un rrom din Suedia, un turc din Belgia și o tânără
femeie din Finlanda.
Rolurile au fost distribuite astfel:
Kurdul și rromul – reprezentanții organizației de homosexuali
Imigrantul african – reprezentantul organizației rrome
Femeia finlandeză – imigrantul african
Homosexualul turc – reprezentantul bisericii catolice.
Problemele discutate au fost: homofobia, discriminarea, rasismul, limitele
toleranței, relațiile dintre minorități și majorități, și de asemenea diferențele dintre
grupurile de minorități.
Lasă ca acest exercițiu să-ți provoace creativitatea – astfel pot veni cu diferite idei
sau scenarii.

69
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală

4.6 Rezolvarea problemei
4.6.1 „Problema celor nouă puncte”
Un exercițiu simplu și rapid ce reflectă limitele gândirii noastre.
Resurse necesare
Pentru fiecare participant o hârtie cu următorul desen:
Mărimea grupului
Nu contează
Timp
Aproximativ 15 minute
Pas cu pas
Înmânează participanților desenul, câte unul pentru fiecare persoană. Cere
participanților să lucreze individual și să unească cele nouă puncte cu patru linii
drepte și fără să ridice stiloul de pe hârtie. (Ei trebuie să ia stiloul de pe hârtie abia
după ce au terminat de desenat cele patru linii unite).
După un timp, întreabă dacă cineva a găsit soluția, și vezi cum au rezolvat-o. Singu –
ra modalitate, de fapt, de a rezolva, este de a prelungi două linii pe lângă pătratul
imaginar al celor nouă puncte:
Linia de început, de exemplu din colțul stâng superior merge pe diagonală în jos
spre dreapta. Și în colțul din dreapta începe a doua linie orizontal către stânga,
și pe lângă colțul din jos stânga. Începe a treia linie în afara pătratului și unește a
doilea punct din prima coloană și al doilea punct din primul rând și mergi deasupra
pătratului din nou. A patra linie începe în afara pătratului, direct deasupra punctu –
lui din colțul din dreapta și merge direct în jos.
De
Arne
Gillert

70
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
Reflecție și evaluare
Studiază împreună cu participanții de ce a fost dificil să se găsească o soluție pen –
tru puzzle. Arată-ți punctul de vedere ce constă în faptul că oamenii tind să aibă o
perspectivă limitată asupra lucrurilor, și uneori trebuie să trecem dincolo de bar –
iere, mai ales când învățam intercultural. Propriile noastre perspective, cultural lim –
itate, pot fi o limitare severă în găsirea soluțiilor într-un cadru intercultural – trebuie
să vedem o imagine mai deschisă.
Trăirile acestei metode
S-a dovedit să funcționeze foarte bine ca parte a unei învățări interculturale de
început, alcătuit ca o mixtură de mici exerciții și ceva teorie, unde exercițiile întăresc
partea teoretică. Le-ar putea părea oamenilor prea simplu – și la sfârșitul zilei este
– așa că fii sigur că nu încarci exercițiul cu înțeles.

71
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4.6.2 “The eggcercise”
De ce a prinde un ou poate fi și un efort intercultural.
Resurse necesare
Un ou crud pentru 4-5 participanți. Sfoară pentru a agăța ouăle de tavan, multă
hârtie, foarfece, reviste vechi, carton, lipici.
Cel puțin 4 pe 4 metri spațiu pentru fiecare grup mic de 4-5 participanți.
Mărimea grupului
Cel puțin 5, cel mult 35. Dacă ai mai mulți participanți, poți împărți grupul în câteva
grupuri mai mari pentru a completa întregul exercițiu (incluzând analiza și evalu –
area) separat.
Timp
În jur de 1 oră și 15 minute.
10 minute introducere
30 de minute pentru a rezolva problema
30 minute de evaluare
Pas cu pas
1 Pregătește camerele în care grupurile mici de particpanți (4-5) vor lucra. Pentru
fiecare grup mic, leagă o sfoară în jurul unui ou crud și atârnă oul de tavan la
aproximativ 1.75-2 m de pământ. Nu înfășura oul prea mult, dacă cade pe podea
trebuie totuși să se spargă… Pentru fiecare grup mic, pune la dispozitie un teanc
de hârtie veche, foarfece, lipici.
2 Împarte grupul mare în grupuri mici de câte 4-5 participanți fiecare. Prezintă
exercițiul grupului: exact 30 de minute de la începerea exercițiului facilitatorul va
trece prin cameră și va tăia sfoara ce ține oul. Ca echipă, este sarcina lor să ridice
o construcție astfel încât să prevină spargerea oului. Se aplică câteva regului:
* Nici oul însuși și nici sfoara ce-l susține nu trebuie atinsă de participanți sau de
materialele pe care le folosesc
* Ei pot utiliza doar materialul pe care l-ai pregătit pentru ei (scaunele și mesele
dimprejur nu pot fi utilizate!)
3 Urmărește grupurile (este nevoi de un facilitor pentru 2 grupuri mici) și
asigură-te că controlează regulile.
4 După exact 30 de minute oprește grupurile. Fă un tur și poi taie fiecare sfoară și
vezi dacă echipa a reușit să prevină spargerea oului.
5 Analiza poate avea loc în doi pași: primul în grupurile mici (opțional), apoi în grupul
mare.

72
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
Opțiuni adiționale:
Așa cum este descris, acest exercițiu presupune a se lucra împreună ca o echipă.
Există câteva variante de a croi mai mult eggcerscise-ul după nevoile tale speci –
fice.
Pentru a adăuga un aspect intercultural mai puternic metodei, poți integra
exercițiul într-o simulare în care membrii unei echipe joacă diferite roluri („cultu –
rale”). În analiză te poți astfel concentra pe posibilitățile și limtele cooperării inter –
culturale. Ce au considerat oamenii cel mai dificil în a lucra impreună? Cum au găsit
compromisurile?
Pentru a adăuga un pic de gust intercultural exercițiului într-un mod mai simplu,
poți, de asemenea, da grupurilor mici (sau anumitor membrii din grupurile mici)
unele handicapuri :
– neavând voie să meargă
– fiind leader foarte concentrat pe neacceptarea leadership-ului
– fiind foarte atent la timp, sau nefiind conștient de trecerea timpului
– …
Reflecție și evaluare
În orice caz, analiza se poate concentra pe cum a lucrat echipa împreună pentru
ridicarea construcției. Ce au observat oamenii? Unde au fost dificultăți în comu –
nicarea unii cu alții? Cum au influențat diferitele stiluri de rezolvare a problemei
caracterul lucrului în echipă?
Dacă ai adăugat o componentă interculturală, trebuie să întrebi despre următoarele
aspecte particulare: Cum a influențat „regula” sau „handicapul” lucrul în echipă?
Cum a putut învinge dificultățile?
Este important să nu permiți ca sesiunea să devină un loc în care anumiți membrii
sau un grup sunt „învinovățiți” de un anumit comportament din timpul exercițiului.
Mai degrabă, încearcă să conectezi acestă situație – stiluri de lucru diferite, com –
portamente, preferințe, etc. într-o echipă – cu viața reală, în special în echipele
interculturale.
În majoritatea timpului, vor fi diferențe în a lucra împreună. Cum te poți confrunta
cu aceste diferențe constructiv? Unde sunt posibile compromisurile?
Trăirile acestei metode
Lucrul drăguț la eggcercise este că este foarte flexibil – o simplă organizare și multe prob –
leme diferite pot fi puse: teambuilding, cum rezolvă oamenii problemele, și cum pot lucra
împreună oamenii intercultural. Oricum acest avantaj poate fi și un dezavantaj: pentru că
este atât de flexibil, există pericolul ca exercițiul să devină complet fără sens dacă nu este
utilizat într-un cadru potrivit. În cursul de training din EYC „Introduction to organising
international youth activities” din 1999 acest exercițiu a fost pus la întâmplare în program
și folosit pentru a scoate în evidență exact acel pericol – cum o metodă ce nu este pusă
în contextul general al unui curs de training poate deveni drăguț a se juca, chiar nostimă,
dar funcția sa în curs devine total de neînțeles .

73
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4.6.3 „Cine are bateriile?”
Un exercițiu despre negociere și interdependență
Resurse necesare
Pentru fiecare grup mic de participanți (4-5 membrii) o lanternă electrică ce poate fi
dezasamblată în cel puțin 5 părți diferite și funcționează mai degrabă pe baza unei
perechi de baterii decât pe o singură baterie.
Recipiente pentru diferitele părți.
O cameră destul de mare pentru fiecare grup mic pentru a discuta în intimitate
Mărimea grupului
Cel puțin 12 și cel mult 30 de participanți (dacă sunt 6 părți diferite ale lanternei).
Timp
Aproximativ 90 de minute:
10 minute pentru prezentarea exercițiului
40 minute pentru îndeplinirea sarcinii
40 minute pentru analiză
Pas cu pas
Ia lanternele deoparte și pune același tip de componentă împreună într-un recipi –
ent (de exemplu becurile electrice într-un recipient, toate bateriile în altul, etc.).
Împarte grupul în grupuri mici și oferă fiecărui grup unul din reciepiente. Explică
exercițiul grupului: Sarcina lor este „de a pune împreună un sistem întreg ce
funcționează” . Grupurile trebuie să lucreze împreună ca o echipă, luând decizii de
grup pentru strategii și tactici înainte de a face ceva.
Imediat unii indivizi vor observa că trebuie să facă comerț și târguieli cu celela –
lte grupuri pentru a-și îndeplini sarcina. Unii vor încerca să fure. Ceea ce nu se va
realiza rapid și universal este că pentru ca „întregul sistem” să funcționeze, bateriile
trebuie comercializate în perechi pentru alte componente singulare. Uneori grupul
cu bateriile va alege conștiincios să comercializeze doar o baterie. Activitatea se
sfârșește când fiecare grup are o lanternă funcțională sau când se află clar într-un
impas.
Evaluează exercițiul cu tot grupul .
Reflecție și evaluare
Sunt câteva aspecte de reflecat asupra lor. Un bun punct de plecare poate fi analiza
diferitelor procese – ambele vizând lucrul în echipă în interiorul grupurilor mici cât

74
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
și negocierile între diferitele grupuri. Cum poți lucra împreună? Ce a mers bine și
ce nu? Ce ai decis ca grup implict sau explicit că vrei să reușești prin acest exercițiu?
Strategiile tale au corespuns cu asta și au mers?
Elementul principal ce privește învățarea interculturală în acest exercițiu este în
mod hotărâtor chestiunea cooperării și interdependenței. Pentru a pune împreună
numărul maxim de sisteme ce funcționează, grupul trebuie să lucreze împreună,
nu unul împotriva celuilalt. Dar din moment ce grupul cu bateriile se poate per –
cepe ca vând cele mai multe resurse (sau este perceput de ceilalți) aceasta poate
rezulta într-un dezechilibru de putere. Cum te descurci cu acest lucru? În ce măsură
se relaționează acest fapt cu diferențele între grupurile bogate și sărace, sau țări?
Cum este când ești pus într-o poziție mai mult (puțin) puternică? Această diferență
de putere este doar percepută, sau este reală? Ce este necesar pentru a înfrânge
aceste bariere și a lucra împreună pentru mai bune rezultate pentru toată lumea ?
Trăirile acestei metode
Deși nu poate părea evident de la început, această metodă a folosit adesea ca un exce –
lent punct de plecare pentru a discuta despre relațiile de minoritate-majoritate. Pen –
tru a conviețui și a face ce este cel mai bine pentru fiecare, grupurile de minorități și
majorități trebuie să coopereze. Dar, printre alți factori, pentru că se percep pe ei înșisi
ca având diferite niveluri de putere și resurse, negocierile se dovedesc a fi dificile, apar
stereotipiile, prejudiciile care influențează comportamentul.
În timpul analizei, participanții doresc adesea să vorbească despre acest aspect al
exercițiului. Evaluarea funcționează cel mai bine într-o atmosferă sigură, în care
facilitatorul se descurcă să evite judecățile asupra valorilor și ceea ce au făcut
oamenii.
Pentru unii oameni, legătura acestui exercițiu cu învățarea interculturală poate să
nu fie autoevidentă. Foarte adesea este important să se consacre o bună parte
din analiză acestei legături și explorării modului în care învățarea interculturală
poate combate barierele dintre grupuri. Dacă dorești să faci această accentuare pe
învățarea interculturală mai puternică, este iarăși opțiunea de a utiliza exercițiul în
cadrul de lucru al unei simulări (ca la „Eggcercise”). Oricum, trebuie să ții cont dacă
creșterea complexității exercițiului este o unealtă bună pentru scopurile tale.

75
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală

4.7 Cercetare și prezentări
4.7.1 „Laboratorul de cultură”Folosirea a ceea ce este acolo: experiența oame –
nilor, observații, sentimente, obiecte, media, struc –
turi.Despre acestea este vorba în această secțiune. A
afla unde în viețile noastre au impact toate aceste
idei despre cultură.
Într-un curs de training sau tabără de lucru sau schimb sau seminar „învățarea interculturală poate fi
un subiect de reflecție – dar ce zici să-i faci pe participanții înșiși cu interacțiunile lor, să fie subiectul
învățării
Resurse necesare
q Hârtie, stilouri, flipchart-uri
q Ceasuri
q Alt echipament lăsat la imaginația ta
q Cel puțin un facilitator
Ca să fie exploatată complet, această metodă trebuie utilizată după ce participanții
au fost împreună cel puțin pentru câteva zile și au studiat câteva concepte de
„cultură”
Mărimea grupului
Se recomandă minim 6; un număr mai mare permite considerea mai multor
subiecte.
Timp
Recomandat minim 2 ore, dar poate decurge pe parcursul a cel puțin o zi întreagă
Pas cu pas
1 Facilitatorul prezintă metoda explicând că fiecare din cameră este un savant cul –
tural sau antropologist – și sarcinile lor: studierea comportamentului cultural al
tuturor.
2 Discută la ce elemente doresc particpanții să se gândească. Următoarea este o
listă de posibile subiecte:
• Spațiul – ce modalități am găsit pentru a împărți această clădire/tabără? Avem
ceva spațiu personal?
• Timp – cum împărțim timpul de lucru și timpul liber? (este pauza de cafea o
adevărată pauză sau o „cafea de lucru”?) ce înseamnă punctualitatea pentru fiecare
persoană?
De
Mark
Taylor

76
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
• Relațiile – cum ne apropiem unii de alții? Ce tipuri de prietenii formăm și de
ce? (ne includem în subiectul unor relații sexuale?)
• [poate fi cumulată cu sugestia anterioară] subculturile – ce grupuri am format în
interiorul grupului mare? Sunt excluse minoritățile?
• Înțelesuri și premise împărtășite – ce tipuri de glume le găsim cu toții amuz –
ante? Ce ne aduce împreună aici?
• Apropieri de rezolvarea problemei – cum găsim soluții la provocările pe care
le întâmpinăm în conviețuirea noastră?
• comunitate și individualism – “toți pentru unul și unul pentru toți” , sau “eu, eu, eu”?
• Comunitate și informare – care sunt diferitele forme ale modului în care
comunicăm cu ceilalți? cum este informația transferată? Cine o caută? Cine o
așteaptă să vină la el?
• Bărbați și femei – care sunt diferențele și asemănările? Ce le este permis
femeilor și ce bărbaților?
3 Împarte participanții în grupuri de 4-6 oameni, fiecare grup având subiecte dif –
erite de cercetat.
4 Grupurile decid cum vor să lucreze, de exemplu, utilizând observații și chest –
ionare ȘI cum doresc să prezinte rezultatele muncii lor. Trebuie stabilit un timp
limită pentru prezentări.
5 Depinzând de timpul disponibil, acordă 50% pentru cercetare, 25% pentru
prezentarea rezultatelor și 25% pentru evaluare.
Reflecție și evaluare
Discuțiile pot privi următoarele întrebări (și altele)
• Cum a fost să fii un „savant cultural”?
• Ce provocări ai întâmpinat în grupul tău de cercetare?
• Ce am învățat?
• Cum am despărțit personalitatea de cultură?
• Cât de întemeiat este să vorbim despre cultură dacă ne cunoaștem de abia de
câteva zile?[dacă folosim această metodă cu un grup ce deja s-a mai întâlnit de
mult timp această întrebare poate fi evident relativizată]
• Dacă am fi extins perioada de cercetare, ce am vrea să analizăm acum?
Trăirile acestei metode
Atunci când Claudia Schachinger și Lucija Popovska au prezentat această metodă
pentru prima dată, au început într-un mod foarte teatral: purtând jachete albe și
se adresau una alteia cu „Dr Dr” sau „Pofesor Dr” și au întâmpinat toți particpanții
ca „savanți eminenți” din diferite universități. Gavan Titley a utilizat-o la baza unui
atelier în interiorul unui curs de training. Aceasta demonstrează deja adaptabili –
tatea metodei și trebuie să susținem la feedback-ul despre cum am utilizat-o.
Surse: Claudia Schachinger și Lucija Popovska, Intercultural Learning and Conflict Man –
agement Training Course, European Youth Centre, May 1999; and Gavan Titley, Training
Course One, European Youth Centre, July 1999.

77
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
Un simplu cuvânt: „Evaluare” …
… Ce înseamnă?
… Pentru ce?
… Când? În ce circumstanțe?
… Cu cine?
… cum se face?
A evalua înseamnă a colecta informații despre rezul –
tatele unei acțiuni și a le aranja pe fondul unui criteriu
predeterminat pentru a judeca valoarea rezultatelor.
Evaluarea îți permite să menții, să schimbi sau să sus –
penzi, justificabil, un plan definit. În acest mod, este
posibil să se mențină controlul calitativ și să se decidă
ce poate fi ținut sau înlăturat.
În contextul nostru, responsabilitatea pentru evalu –
are este suportată de echipa preparatorie, dar atât
ei cât și participanții trebuie implicați în evaluare.
Contribuția fiecăruia este importantă pentru a lua
decizii prezente și viitoare, atât pentru echipa pre –
paratorie cât și pentru participanți.
Există câteva metode și tehnici utilizate într-o
evaluare. Este important ca metoda să se adapteze
coerent, bazată pe circumstanțe. Este important
pentru traineri să se angajeze în reflecțiile și evalu –
area personală a muncii lor, pentru a ajusta reali –
zarea ajustărilor și îmbunătățirilor. Aici sunt câteva
întrebări cheie ce pot ajuta în reflecția și evaluarea
personală (adaptată după Kyriacou, 1995):• Am în vedere în mod regulat, practica curentă
cu o viziune orientată către identificarea aspect –
elor ce pot fi dezvoltate util?
• Realizez o utilizare adecvată a evaluării muncii
mele în hotărârea planificării și practicii vii –
toare?
• Utilizez metode sistematice de colectare a
datelor despre activitatea mea curentă ce pot
fi utile?
• Încerc să mă mențin bine informat despre
dezvoltările din învățarea/educarea interculturală
ce au implicații în munca mea?
• Utilizez o varietate de diferite modalități de dez –
voltare a unei aptitudini particulare de muncă
(de exemplu frecventarea de ateliere, folosirea de
manuale de training, colaborarea cu colegii)?
• Utilizez cel mai bine implicarea mea într-o
schemă de evaluare a lucrătorului de tineret
pentru a-mi considera nevoile mele de dez –
voltare?
• Cât de bine îmi ajut colegii să-și evalueze și dez –
volte practicile lor?
• Îmi revizuiesc cu regularitate modul în care îmi
organizez timpul și efortul pentru a îmbunătăți
efectul?
• Utilizez o anumită ordine de strategii și tehnici
utile pentru a face față surselor de stres efec –
tiv?
• Ajut la crearea un climat susținător în munca
mea pentru a-mi ajuta colegii să discute și să
înfrângă problemele?
4.8 Evaluare
4.8.1 Considerații generale
De
Maria de Jesus
Cascão Guedes

78
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4.8.2 „Arborele de comunicare”
O metodă de a combina cu ceilalți în timpul unei evaluări finale. Poate fi de asemena, folosită în evalu –
area continuă.
„Arborele de Comunicare” Scara Frunzelor
1_________3_________5
(Minim) (Maxim)
1 – galben
2 – verde
3 – albastru
4 – roșu
5 – maro
Obiectivele activității
Pentru a arăta rapid și clar unde există consens și unde opiniile sunt diverse în grup
Pentru a permite o discuție centrată pe similarități și diferențe.
Pentru a ajuta la înlăturarea barierelor de limbă între particpanți.
Resurse necesare
q O foaie de hârtie mare. Desenează un arbore cu ramuri și frunze – atât de multe cât
sunt activitățile pentru evaluare și scrie în ele elemetele pe care le dorești să le evalu –
ezi.
q Minim 5 stilouri (depinde de mărimea grupului, dar folosește același număr de
culori): 1 galben, 1 verde, 1 albastru, 1 roșu și 1 maro. Dacă e posibil respectă culo –
rile.
q O foaie de hârtie cu o Scară a Frunzelor între 1 (minim) – 5 (maxim) de diferite
culori: 1- galben, 2- verde, 3 – albastru, 4 – roșu, 5 – maro.
q 2 facilitatori: unul pentru fiecare cameră.
q Ace sau bandă adezivă
Mărimea grupului
Minim 4; Maxim 20.
Timp
Depinde de mărimea grupului.
Exemplu pentru 20 de particpanți – 60/70 de minute:
Pentru explicația inițială: 5 minute;
Pentru a completa Arborele de Comunicare – 30 de minute;
Pentru ca toți memebrii să observe și să analizeze în liniște „Arborele Comunicării”
– 10 minute;
Pentru discuția despre evaluările lor – 15/25 de minute .

79
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
Pas cu pas
Facilitatorul 1 pune cele două foi mari de hârtie (una cu desenul arborelui și cealaltă
cu scara) și stilourile într-o cameră (camera2), sau într-un loc ce permite participanților
să completeze arborele relativ anonim. Celălalt facilitator (Facilitatorul 2) în cealaltă
cameră (camera11) explică țintele jocului tuturor participanților.
Facilitatorul 2 explică regulile jocului: participanții, unul câte unul, merg în camera
2 și desenează o frunză pe fiecare ramură a arborelui, conform scării, ce ilustrează
gradul lor de satisfacție sau insatisfacție de toate activitățile lor. Apoi se întorc în cam –
era 1 și așteaptă sfârșitul exercițiului.
Verifică ca fiecare să știe ce trebuie să facă.
Verifică ca fiecare participant să îndeplinească sarcina.
Reflecție și evaluare
Adu cele două foi mari de hârtie și așează-le unde le pot vedea toți participanții în
camera 1. Arborele este acum complet și participanții pot vedea ușor unde sunt
de acord sau în dezacord.
Invită toți particpanții să observe și să analizeze „Arborele Comunicării” în liniște.
Acordă-le pentru asta câteva minute.
Verifică faptul că toți fac acest lucru.
Continuă cu o discuție de simulare despre evaluările lor.
Trăirile acestei metode
Sugestii
Dacă mărimea grupului este mai mare de 20 poți împărți grupul în două sau mai
multe echipe, de câte ai nevoie. Ei pot face întreaga activitate în fiecare echipă doar
cu o diferență: fiecare foaie de hârtie mare, completată cu evaluarea fiecărui grup,
trebuie aratată tuturor participanților în prezența întregului grup. Apoi poți cerceta
rezultatele activtății cu toți. Nu uita să adaptezi materialul, numărul de facilitatori,
camere și de timpul de care ai nevoie.
Această metodă poate fi combinată cu altele în timpul evaluării finale, de preferat un
exercițiu scris (de exemplu cu un chestionar).

80
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4.8.3 „Exprimarea săriturii”
O metodă pentru o evaluare finală. Poate fi folosită, de asemenea, în evaluarea continuă.
„Exprimarea săriturii” Scara Steagurilor
1_________3_________5
(Minim) (Maxim)
1 – portocaliu
2 – violet
3 – albastru
4 – roz
5 – verde
Obiectivele activtății
Pentru adâncirea discuției și concluzii bogate
Pentru a se asigura că toti participanții își exprimă opiniile.
Pentru a confrunta și a reflecta asupra opiniilor tuturor.
Resurse necesare
q 2 facilitatori
q 1 lipici mare
q 5 catarge mari de steag
q 100 m de funie.
q 5 triunghiuri mari din material pentru construcția steagurilor: 1 portocaliu, 1 violet, 1
albastru, 1 roz și 1 verde. Dacă e posibil, respectă culorile.
q O foaie de hârtie cu o Scară a Steagurilor între 1 (minim) – 5 (maxim) de diferite culori:
1- portocaliu, 2 – violet, 3 – albastru, 4 – roz, 5 – verde.
q O foaie mare de hârtie. Desenează un Cerc cu diviziuni reprezentând activitățile pen –
tru evaluare, și scrie în ele elementele ce dorești să fie evaluate.
q Stilouri: 1 portocaliu, 1 albastru, 1 roz și 1 verde. Dacă e posibil resprectă culorile.
q Ace sau bandă adezivă
q Construiește un ghid de propoziții despre elementele pe care le dorești să fie
evaluate, minim 3 pentru fiecare; o copie pentru fiecare persoană.
Mărimea grupului
Minim 4; Maxim 20.
Timp
Depinde de mărimea grupului.
Exemplu: pentru 20 de participanți – 90 de minute:
Pentru explicația inițială: 5 minute;
Pentru dezvoltarea exercițiului: 45 deminute;
Pentru ca toți participanții să observe și să analizeze „Exprimarea săriturii” – 10
minute;
Pentru discuția despre evaluările lor – 30 de minute .

81
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
Pas cu pas
1 Înainte de începerea exercițiului, cei doi facilitatori trebuie să pregătească cam –
era, sau locul în care se va desfășura exercițiul:
– pune cele doi foi mari (una cu desenul cercului și cealaltă cu scara) pe perete;
– construiește un cerc cu cinci diviziuni egale, la sfârșăitul fiecăreia pune un un
catarg cu un steag. În mijlocul cercului, pune un lipici mare, și leagă fiecare
catarg cu o funie, la 0.5 metri deasupra solului.
2 Primul facilitator explică obiectivele jocului tuturor participanților
3 Al doilea facilitator explică regulile exercițiului tuturor participanților.
4 Primul facilitator stă în afara cercului și citește tare propozițiile despre elemen –
tele pe care dorești să le evaluezi. La început, participanții sunt în afara cercului,
dar când aud prima propoziție sar în mijlocul cercului aproape de funia catargului
ce corespunde evaluării lor. Fiecare persoană a grupului care alege steagul verde
(scorul maxim pentru evaluare) trebuie facă un salt mare deasupra funiei și să dea
explicații pentru alegerea lui/a ei. După ce și-au exprimat opiniile lor, toți se țin de
mâini și sar afară din cerc, simbolizând unitatea tuturor.
5 În același loc și în același timp, cel de-al doilea facilitator înregistrează rezultatele
desenului, folosind culoarea corectă.
6 Continuă în același mod cu celelalte propoziții, până se termină.
7 Asigură-te că toți particpanții termină exercițiul.
Reflecție și evaluare
• Un facilitator îi invită pe toți participanții să observe și să analizeze în liniște cercul cu
steagurile desenate pe el. Fiecare participant primește o copie a propozițiilor ce au
fost evaluate. Acordă-le pentru asta câteva minute.
• Apoi continuă cu o discuție de simulare generală despre evaluări. Tuturor membrilor
grupului trbuie să li se ceară opiniile.
• Participanții trebuie să aibă cunoștințe bune despre limba oficială a întâlnirii
pentru a-și exprima ideile fluent.
Trăirile acestei metode
Sugestii
• Dacă mărimea grupului este mai mare de 20, poți împărți participanții în mai
multe echipe, câte dorești. Ei pot face întreaga activitate în fiecare echipă, cu o
diferență: fiecare foaie mare, completată cu evaluarea fiecărui grup, trebuie arătată
tuturor participanților. Apoi poți studia activitatea cu toți. Nu uita să adaptezi
materialul, numărul facilitatorilor, camerele și timpul necesar.
• Dacă mărimea grupului este mai mare de 20 trebuie să împarți participanții în
mai multe echipe, poți adapta activitatea la diferite sub-teme mai profunde ale
aceluiași subiect al evaluării: una pentru fiecare grup. Fă același tip de activi –
tate pentru fiecare sub-tema. În cele din urmă pune la un loc toate concluziile
exprimate în fiecare foaie mare, completată cu evaluarea fiecărui grup. Permite
fiecăruia să analizeze foile. În final, discută toate sub-temele și analizează con –
cluziile – aici ai nevoie de mai mult timp decât înainte, pentru că au noi sub-teme

82
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
de discutat. Nu uita să realizezi ghiduri diferite pentru toți participanții, nu doar
5 pentru grupul inițial; dar dă-le doar la sfârșitul activității. Nu uita să adaptezi
materialul, numărul facilitatorilor, camerele și timpul necesar pentru exercițiu.
Sursa: Kyriacou, C. (1992).
Essential Teaching Skills. Hemel Hempstead: Simon & Schuster Education

83
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
În acest capitol veți găsi metode ce nu au putu fi inc –
luse în capitolele anterioare. Modalitățile de a trata
învățarea interculturală sunt variate, precum și aspect –
ele de atins și problemele de ridicat. În sensul în care
acest T-Kit trebuie să ajute să vă inspire să explorați și să dezvoltați noi metode conform cu situația ta de
învățare și training, acest capitol propune câteva „vizi –
uni” diferite asupra diversității posibile. Sperăm că vă
va pune la încercare mintea și creativitatea…
4.9 Diverse
4.9.1 Introducere
De
Claudia
Schachinger
4.9.2 “The world wide web”
WWW leagă lumea în diferite moduri. „The World Wide Wb” aduce
–într-un exercițiu în plen – împreună cauzele excluderii. Face
interdependențele și legăturile lor vizibile, bazate pe exemple con –
crete. O viziune mai largă a implicațiilor învățării interculturale!
Resurse necesare
q Mult spațiu liber în cameră
q Trei sfori mari (sau este posibil să fie pictate pe podea)
q Funie groasă pentru a forma rețeaua, doi facilitatori per grup, acte și stilou
Mărimea grupului
De la 10 până la 30 (cu cât este grupul mai mare, cu atât va fi nevoie de mai mult timp
și va fi un „haos” mai mare, dar cu atât mai bogate vor fi punctele de vedere)
Timp
Până la 30 de minute per exemplu, urmat de o discuție plus 45 de minute
Pas cu pas
1) Desenează (folosind funia) trei linii paralele cu suficient spațiu între podeaua
camerei, făcându-le pe trei niveluri: Personal – Grup – Societate. Participanții se
grupează în jurul lor într-un cerc mare.
2) Exercițiul este explicat, cu scopul de a face vizibile diferitele implicații ce le are
fenomenul excluderii. Grupul este rugat să aleagă un exemplu de o persoană
exclusă (de exemplu „imigrant” sau „minoritate” …).
3) O persoană începe acum, cu funia în mână, pe linia personală, să reprezinte
această persoană aleasă și exprimând ceva din interesul acestuia/acesteia: „ Eu
sunt un imigrant și mă simt foarte singur (am fost forțat să plec din țara mea,
îmi aștept actele… ”). Facilitatorul intreabă: „De ce?” Persoană de pe linie trebuie
să răspundă acum, dând o explicație: „Pentru că nimeni nu se bucură de venirea
mea aici (a fost război în țara mea, ofițerul de imigrare nu mă place…)” „De ce?”

84
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4) Acum, o altă persoană se poate alătura exercițiului, răspunzând în timp ce narează
povestea mai departe: („Eu sunt ofițerul de imigrare și mă simt sub presiune. Sunt
președintele țării în război și oamenii mei sunt înfometați. Eu sunt un cetățean
în țară și nu-mi plac străinii pentru că îmi iau slujba…)” Această a doua persoană
trebuie să aleagă acum un loc pe una din cele trei linii, conform cu nivelul la care
percepe explicațiile pe care le-a dat (de exemplu sărăcie – structural, frică – per –
sonal, presiunea slujbei – nivelul de grup). Ea/el ia următoarea parte din funie. Se
poate discuta între participanți ce nivel atinge această explicație în cazul în care nu
este clară, dar va fi decizia participantului să se localizeze.
5) Acum se alătură o altă persoană, cu alte explicații, explicând o consecință a
explicației auzite anterior, și alegând un loc pe linii, ținând funia, întodeauna con –
siderând dacă explicația atinge nivelul personal (sentimente, percepții, opinii,…),
de grup (familie, școală, prieteni, locul de muncă…) sau cel al societății (cauze struc –
turale, sistemele politice, instituțiile, țările,…).
6) Povestirea continuă atâta timp cât oamenii intră în joc și iau funia. Odată ce au
luat un loc, ei rămân acolo. Ca și până acum, grupul dzvoltă împreună o pov –
este personală a unei perosane excluse, dar în același timp o „world wide web” ,
reprezentată de funia ce leagă oamenii împreună, și văzând că diferitele niveluri
ale acestei „povești” sunt emotive. În timp ce facilitatorul intervine doar pentru
a menține exercițiul dinamic sau pentru a face ordine în haos, este de reținut că
dacă o altă persoană notează explicațiile date, actorii implicați și ce nivel ating,
vor utiliza aceste rezultate în dicuția viitoare.
7) Dacă grupul este mic, oamenii se pot alătura a doua oară. Când o poveste este
„terminată” (nu mai sunt argumente), exercițiul poate fi început din nou cu o altă
poveste și un alt unghi al excluderii.
Reflecție și evaluare
Exercițiul poate fi urmat de o discuție (sau poate fi inclusă într-un grup de lucru
și discutată mai târziu). Sau poate aduce o activitate anterioară pe o problemă
într-un mod sistematic sau să înceapă discuția pe problemă împărtășind punctele
de vedere și experiențele participanților. O discuție ar trebui să aibă ca rezultat
diferitele apropieri și experiențe pe care le au oamenii (și motivele lor) și să facă
legăturile mai conștiente – mai ales este importantă conexiunea dintre experiența
personală a oamenilor și cadrul interdependenței (locale și globale) și a legăturilor.
Este nevoie de spațiu pentru a explora complexitatea problemei și pentru a căuta
împreună explicații. Poate fi un bun punct de plecare să întrebi „Unde avem posi –
bilitatea de a interveni și a schimba lucrurile?”
Trăirile acestei metode
Exercițiul este folosit pentru a sistematiza motivele excluderii, după ce participanții
au experimentat personal întâlnirea cu diferiți oameni excluși și au reflectat asupra
dimensiunii structurale de asemenea. Exercițiul a fost, prin urmare, foarte dinamic
și a ajutat la integrarea diferitelor elemente. În dinamică a fost mai interesant pen –
tru că oamenii au aflat mai multe motive structurale pentru excludere (unde s-au
simțit neputincioși să o schimbe) decât unele personale.
Sursaa: Colloquium JECI-MIEC and ATD Quart Monde, Belgium 1998)

85
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4.9.3 „Mărturii interculturale”
A fi „intercultural” este atât de ușor – și atât de dificil. Poate fi uimitor ceea ce descoperim despre noi
înșine când ascultăm experiența oamenilor. O încercare spre o „reflecție ghidată” .
Resurse necesare
Câțiva martori pregătiți să-și împartășească experiențele, participanți deschiși la
minte doritori să fie provocați de experiențele celorlalți, plus un spațiu calm cu o
atmosferă bună.
Mărimea grupului
12 (poate fi făcut de câteva grupuri în același timp)
Timp
1 oră și jumătate, depinde de dinamica discuției.
Pas cu pas
1) Invităm „martorii” (dintre participanți sau din afară) să-și împartășească
experiențele lor particulare și angajamentul privind învățarea interculturală
(cum ar fi coexistența diferitelor grupuri etnice, experiența unui cadru minori –
tar, cineva care a lucrat cu integrarea străinilor sau în rezolvarea conflictului…).
Aceasta devine un fel de „reflecție ghidată” a spectrelor particulare ale învățării
interculturale. Este o experiență interactivă în care fiecare participant are opor –
tunitatea să-și vizioneze propria lui/ei realitate și istorie în timp ce este provocată
de exemplele martorului.
2) Exercițiul poate avea loc în grupuri mici (cerc), este necesară o atmosferă de
încredere. Martorii pot avea diferite sub-teme, centrre (cum ar fi conflictele,
stereotipiile, excluderea…). Trebuie rugați să-și pregătească poveștile într-un
mod orientat: deschis și clar (cu pașii pe care i-au urmat; aspectele implicate
persoanale, politice și educaționale, momentele cheie în procesul lor, îndoieli și
speranțe, factori obstacole și promovarea lor, descoperiri, succes și eșecuri…). Un
facilitator trebuie să prezinte și să însoțească martorul. Povestea trebuie spusă
în așa fel încât să conducă prin diferite stadii făcând participanții să reflecte asu –
pra propriei lor realităti, să pună intrebări…
3) Participanților trebuie să li se permită să întrerupă și să pună întrebări, să
împărtășească propriile lor experiențe. Dacă vor, martorii pot oricând nara părți
mici din poveste și apoi poate fi făcut un tur de împărtășire a reflecțiilor apărute.
Întrebări sau elemente cheie pot de asemenea fi adunate sau notate și discutate
mai târziu.
4) Atitudinea participanților trebuie să fie de autochestionare. Povestea martoru –
lui are la bază un punct de plecare pentru întrebarea „Cum reacționeaz și trăiesc
asta în propria mea realitate?” „Ce îmi provoacă, ce întrebări îmi ridică?” „Ce îmi
amintesc?”

86
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
5) O discuție finală poate încerca să pună laolaltă diferitele elemente. Povestea
poate fi continuată să fie spusă de participanți punând-o în legătură cu propri –
ile lor experiențe dacă așa doresc. Formele interacțiunii vor depinde foarte mult
de modul în care martorul și facilitatorul construiesc sesiunea.
Reflecție și evaluare
Trebuie inclusă în exercițiu cum am descris-o.
Trăirile acestei metode
Când utilizezi această metodă, rezultatele se clasifică de la „foarte adânci și bogate”
la „controversate” și „un eșec” . Martorii trebuie să aibă o bună pregătire cu echipa
și să cunoască obiectivele concrete ale sesiunii. Trebuie să se identifice ușor și să
fie suficien de puternici pentru a face față echipei. Ei pot provoca și oferi un cadru
pentru dezbatere. (Atenție: dacă inviți participanții să fie martori, ei trebuie să fie
fermi, pentru că altfel ceilalți participanți vor tinde să-i judece mai mult dacât să se
autochestioneze.)
Este foarte importantă o atmosferă bună și deschisă, facilitatorul trebuie să acom –
panieze martorul, prin urmare, cu atenție la nevoile grupului.
Sursa: Colloquium JECI-MIEC and ATD Quart Monde, Belgium 1998

87
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
4.9.4 „Marele joc al puterii”
Acest joc este adaptat după Augusto Boal (1985) „Teatrul asupririi” . Este un joc non-verbal ce studiază
efectul puterii în societate mai ales între culturi sau comunități.
Resurse necesare
Mese, șase scaune și o sticlă, o cameră mare
Mărimea grupului
7 până la 35 (poți împărți în subgrupuri de șapte)
Timp
1 până la 2 ore.
Pas cu pas
1) Cere grupului să se așeze pe podea în cerc, și obiectele puse la întâmplare în
centru.
2) Spune grupului conținutul și scopul jocului. Explică sarcina grupului. Sarcina
este să aranjeze obiectele astfel încât un scaun să devină cel puternic obiect
în relație cu masa, sticla și cu celelalte scaune. Participanții trebuie să vină pe
rând individual să încerce sugestiile proprii, construind și revizuind sugestiile
celorlalți. Asigură-te că în această parte există continuitate. Ca o regulă, orice
aranjament este posibil cu excepția de a scoate vreun obiect în afara cercului.
3) Când grupul a proiectat un aranjament pe care îl consideră cu toții cel mai puternic,
un membru al grupului trebuie să ocupe o poziție de putere fără să miște nimic.
Cere celorlalți să se pună în poziții și mai puternice, în felul acesta luând puterea de
la prima persoană.
Reflecție și evaluare
Chestionarul:
Lasă prima dată oamenii să exprime cum s-au simțit când au creat puterea sau cum
au reacționat la ea. Revino la aceste sentimente mai târziu în discuție. Revizuiește
scopul simulării asociind relațiile între culturile din comunități. Revizuie dezvolta –
rea diferitelor aranjamente și legătura lor cu situațiile de zi cu zi. Fii foarte clar și
specific, dă un exemplu concret din propria ta experiență. Facilitează discuția de
mai departe cu următoarele întrebări:
Cum afectează puterea relațiile noastre personale acasă, la servici și în comuni –
tatea ta? Cum este meținută puterea și cum este asociată cu ierarhia culturală?
Cine deține puterea în comunitatea ta, și cum este provocată? Etc.
Sursa: adaptat după Augusto Boal

88
4T-Kitul
Învățarea
Interculturală
„Euro-Rail à la carte” este un exercițiu adresat ster –
eotipiilor și prejudcăților noastre. Imaginează-ți
că vei călători cu trenul și primești o descriere a
oamenilor cu care ai putea călători. Trebuie să alegi
cu cine ți-ar plăcea cel mai mult să călătorești și cu
cine cel mai puțin…
Acest exercițiu funizează mult material pentru o dez –
batere a prejudecăților noastre în viața reală. Exerciții
similare există acolo unde locuiești într-o casă cu diferiți
vecini, sau unde sunt eșuați pe o insulă, sau trebuie să
iei cu tine un autostopist. Din cauza flexibilității sale,
este un exercițiu perfect ce poate fi adaptat diferitelor
circumstanțe ale situației și experiențele grupului țintă
(nationalități, conflcite discutate, probleme prezente…).
În cazul în care dorești să afli mai multe despre acest exercițiu consultă Education Pack, pagina
78.
Credite
În secțiunea Metode noi am adunat la un loc exem –
ple de actvități pe care le folosim în munca noastră
de training. Unde este posibil, am dat credit surselor
acestor activități, dar pentru unele, nu ne putem
aminti exact unde și când am învătat prima dată
despre ele, și probabil niciodată nu ne vom aminti.
Ne cerem scuze oricărui individ sau organizație ce
merită credit și a cărui nume este omis.
Vom întâmpina orice informație pe baza surselor
activităților necreditate astfel încât putem să
adăugăm o recunoaștere într-o ediție viitoare pre –
cum și în versiunea web a acestei publicații.4.9.5 “Euro-Rail à la carte”