1 UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate dr. Petre DU ȚU Cristina BOGZEANU PROVOC ĂRI… [631099]

1 UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”
Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate

dr. Petre DU ȚU Cristina BOGZEANU

PROVOC ĂRI ACTUALE
PENTRU SECURITATEA EUROPEAN Ă

Editura Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”
București, 2010

2

© Toate drepturile asupra prezentei edi ții sunt rezervate
Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”

• Lucrarea a fost discutat ă în ședința Consiliului Științific al CSSAS
• Responsabilitatea privind con ținutul revine în totalitate autorilor

ISBN 978-973-663-835-0

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
DUȚU, PETRE
Provocări actuale pentru securitatea european ă / dr. Petre Duțu,
Cristina Bogzeanu. – Bucure ști : Editura Universit ății Naționale de
Apărare „Carol I”, 2010
Bibliogr. ISBN 978-973-663-835-0

I. Bogzeanu, Cristina

355(4)

3 CUPRINS

Introducere (P.D.)…………………………………………………………… 6
Capitolul 1 – Sistemul provoc ărilor interne și externe
pentru securitatea european ă (P.D.)…………………………………
8
Capitolul 2 – Provoc ări interne pentru securitatea
european ă (C.B.)…………………………………………………………….. 13
2.1. Provoc ări economice………………………………………………. 13
2.2. Provoc ări sociale…………………………………………………….. 17
2.3. Provoc ări politice…………………………………………………… 23
2.4. Provoc ări energetice……………………………………………….. 31
2.5. Provoc ări culturale………………………………………………….. 35
Capitolul 3 – Provoc ări externe pentru securitatea
european ă (P.D.)……………………………………………………………………..
39
3.1. Globalizarea………………………………………………………….. 39
3.2. Actuala criz ă economico-financiar ă………………………….. 40
3.3. Migra ția interna țională……………………………………………. 43
3.4. Conflictele înghe țate……………………………………………… 47
3.5. Terorismul interna țional………………………………………….. 47
3.6. Criminalitatea organizat ă………………………………………… 50
Capitolul 4. M ăsuri de amplificare/diminuarea a
efectelor pozitive/negative ale provoc ărilor asupra
securității europene (P.D.)………………………………………………..

53
4.1. Dezvoltare social ă și economic ă durabilă………………….. 53
4.2. Integrarea regional ă………………………………………………… 55
4.3. Gestionarea adecvat ă a migra ției legale și stoparea
migrației ilegale………………………………………………………………..
57
4.4. Prevenirea și combaterea terorismului interna țional……. 60
4.5. Implicarea UE în gestionarea crizelor și conflictelor…… 62
Concluzii și propuneri (P.D.)…………………………………………… 65
Bibliografie selectiv ă……………………………………………………….. 67

4

Contemporary Challenges to the European
Security

Summary
Introduction • The system of internal and external challenges
to the European Security • Intern al challenges to the European
Security ∗ Economic challenges ∗ Social challenges ∗ Political
challenges ∗ Energetic challenges ∗ Cultural challenges • External
challenges to the European Security ∗ Globalization ∗ The
contemporary economic an d financial crisis ∗ International migration ∗
Frozen conflicts ∗ International terrorism ∗ Organized crime • Measures
to amplify/mitigate the positive/negative consequences of the
contemporary challenges to the European Security ∗ Social and
economic sustainable development ∗ Regional integration ∗ Proper
management of legal migration and restraining the illegal migration ∗
Preventing and fighting international terrorism ∗ EU involvement in
crisis and conflict management • Conclusions and proposals •
Selective bibliography.

5 Abstract
The policies, the institutions and ev en the national frontiers of the
world we live in have the characteristics of a malleable material. What seems to be well determined and permanent in our political and
economic landscape is, nowadays, subj ected to instantaneous changes,
which are often unpredictable and disconcerted. These are not only
economic and political issues, but also national, regional, collective or individual security issues.
In this complex and dynamic cont ext, the European security is
subjected to both internal and external challenges. As far as the internal
security challenges are concerned, one may take into account social,
economic, energetic, demographic, polit ical and cultural challenges. The
external security challenges consis t, in our opinion, firstly in:
globalization, the contemporary econo mic and financial crisis, global
trade, international migration, the proximity to some frozen conflicts, international terrorism and international crime.
All these challenges compose a system – a set of elements
interacting according to certain princi ples and rules. In our vision, the
system of the internal and external challenges to the Eu ropean security is
characterized by complexity, interdependency and an opened and dynamic nature.
As a consequence, EU institutions endowed with security
responsibilities must cope with these ch allenges in a firm, efficient and
creative manner, on the one hand, and, on the other hand, acting in a concerted way.

6INTRODUCERE

Uniunea European ă, astăzi, reprezint ă un important actor pe scena
mondială. Ea, prin for ța sa economic ă, prin popula ția de care dispune
(circa 500 milioane de persoane), prin politicile de o mare complexitate
și diversitate promovate atât în interiorul s ău, cât și în afara sa, este o
voce ce se face tot mai auzit ă pe plan interna țional. Un sector în care
aportul său poate fi semnificativ atât pentru toat ă Europa nu doar pentru
statele ce o compun, cât și pentru lumea întreag ă este garantarea și
asigurarea securit ății persoanelor.
Un astfel de rol este de o mare complexitate datorit ă paletei largi
de pericole, riscuri și amenințări de securitate care î și fac tot mai mult
simțită prezența atât în Europa, cât și în lume. Împotriva lor, UE poate
acționa sistematic și concertat cu ceilal ți actori statali și nonstatali
interesați de instaurarea unui climat de lini ște, de calm, de deschidere și
înțelegere între statele lumii. În acest sens, UE are la dispozi ție politicile
sale economice, sociale, culturale, diploma ția și parteneriatele strategice
cu Rusia și China.
UE în îndeplinirea acestui rol major are de luptat împotriva unui
ansamblu de amenin țări de securitate : criza economico-financiar ă;
nivelul de dezvoltare social ă și economic ă diferită a statelor membre;
efectele migra ției interna ționale; multiculturalismul existent în
interiorul s ău; terorismul; criminalitatea organizat ă; proliferarea
armelor de distrugere în mas ă; conflictele regionale . Acestea toate sunt
potențate de o serie de factori interni și externi Uniunii cum ar fi:
îmbătrânirea popula ției; migra ția persoanelor; globalizarea; manifest ările
naționaliste și/sau mișcările separatiste din unele state europene.
Pentru a face fa ță unor asemenea pericole, riscuri și amenințări
UE are, pe lâng ă politicile amintite anterior, o Politică de Securitate și
Apărare Comun ă (PSAC), la punerea c ăreia în oper ă participă toate
statele membre. De asemenea, în acela și scop, UE dispune atât de
instrumente militare, cât și civile prin intermediul c ărora înfăptuiește
obiectivele PSAC.
Analiza provoc ărilor interne și externe de securitate în Uniunea
European ă se va derula pornind de la concep ția potrivit c ăreia acestea se
comportă asemenea unui sistem complex, dinamic și deschis. Altfel
spus, provoc ările de securitate interne ( economice, sociale, politice,
energetice, culturale) și cele externe (globalizarea, actuala criz ă
economic ă-financiar ă, migrația interna țională, conflictele înghe țate,

7 terorismul interna țional, criminalitatea transfrontalier ă) interacționează
și sunt interdependente, atât în interiorul lor, cât și între ele.
În ansamblul s ău, studiul va fi centrat în jurul ipotezei urm ătoare:
cu cât se cunosc mai bine și în mod oportun provoc ările de securitate
la nivelul UE și al statelor membre cu atât ac țiunile de
amplificare/diminuare a efectelor pozitive/negative ale acestora sunt mai eficace.
Totodată, în prezentul studiu pornim de la ipoteza de lucru că
provocările pot fi atât dominante, centrale cât și dominate, periferice.
Altfel spus, este posibil ca la un moment dat un risc și/sau o amenin țare
să fie dominant ă, adică să exercite o influen ță semnificativ ă asupra
securității europene, iar altele s ă fie dominate.
În final, studiul va prezenta o ser ie de concluzii, inclusiv asupra
verificării ipotezei centrale și unele propuneri și sugestii vis-à-vis de
securitatea european ă.

8
Capitolul 1
SISTEMUL PROVOC ĂRILOR INTERNE ȘI EXTERNE PENTRU
SECURITATEA EUROPEAN Ă

Securitatea european ă, în calitatea sa de construct voluntar,
responsabil și conștient, se confrunt ă constant și cotidian cu un
sistem de provocări interne și externe . Prin provocare de
securitate în țelegem ansamblul factorilor de naturi diverse ce pot
declanșa riscuri, pericole și amenințări în materie de securitate la
adresa societ ății umane.
Provocările interne pentru securitatea european ă le analizăm
pornind de la natura lor. În aceast ă categorie s-au inclus
provocările economice, sociale, polit ice, culturale, energetice.
Mai întâi, am optat pentru aceasta grupare a riscurilor,
pericolelor și amenințărilor interne de securitate deoarece ele sunt
numeroase, complex, dinamice, interdependente și aflate într-o
continuă interacțiune. De exemplu, provoc ările economice se
referă la resursele umane, resursele naturale, resursele financiare,
calitatea guvern ării, politicile economice de la nivel na țional și al
UE, la m ăsurile de contracarare a efectelor negative ale crizei
economico-financiare mondial e. Apoi, alegerea noastr ă a plecat de
la rolul important pe care îl au activitatea și fenomenele
economice, sociale, demografice, politice, culturale și de asigurare
a energiei în via ța UE și a statelor membre. În fine, op țiunea
noastră a avut în vedere și influența semnificativ ă favorabil ă sau
nefavorabil ă asupra securit ății europene a subsistemului
provocărilor interne. Pornind de la cele afirmate despre
provocările interne pentru securitatea european ă apreciem c ă
acestea constituie un subsistem.
Provocările externe pentru securitatea european ă le
analizăm prin prisma principalelor fenomene cu impact
semnificativ asupra securit ății europene. Printre aceste fenomene
am inclus urm ătoarele: globalizarea, actuala criz ă economico-
financiară, migra ția interna țională, conflictele înghe țate,
terorismul interna țional și criminalitatea transfrontalier ă. Am ales

9 să tratăm provoc ările externe de securitate prin prisma
fenomenelor men ționate întrucât acestea joac ă un rol important în
securitatea na țională, regional ă și internațională. Pe de alt ă parte,
opțiunea noastr ă a ținut seama și de abordarea acestor fenomene în
literatura de specialitate ca fii nd cele mai frecvente pericole,
riscuri și amenin țări de securitate anal izate. De asemenea,
provocările externe pentru securitatea european ă apreciem c ă prin
caracteristicile lor – complexitate, dinamism, interac țiune și
interdependen ță constituie un subsistem.
În acela și timp, facem precizarea c ă provocările de
securitate, fie interne sau extern e, le vedem ca având atât efecte
pozitive, cât și efecte negative. Astfel , globalizarea genereaz ă atât
efecte pozitive – promovarea no ilor tehnologii, dezvoltarea
activelor intelectuale, investi țiile strategice str ăine, libera
circulație a oamenilor, bunurilor și capitalurilor etc. – cât și
consecințe nedorite – dereglement ări, delocaliz ări, dezvoltare
inegală a statelor etc. La fel, migra ția interna țională (legală și
ilegală) are urm ări benefice – dezvoltare economic ă, soluționarea
unor probleme demografice etc.-, cât și efecte nefavorabile –
insecuritate, delincven ță, criminalitate ridicat ă etc. – pentru
securitatea european ă. Revine institu țiilor UE și celor naționale ale
statelor membre cu competen țe în materie de securitate, sarcina de
a amplifica efectele benefice și de a le diminua sau elimina, dac ă
este posibil, pe cele nefavorabile în a șa fel încât cet ățenii europeni
să se bucure de un climat de siguran ță, de liniște și calm, propice
vieții și activității umane.
Subsistemul provoc ărilor interne și subsistemul provoc ărilor
externe se afl ă într-o continu ă și constant ă interdependen ță și
interacțiune și, împreun ă, alcătuiesc sistemul riscurilor, pericolelor
și amenințărilor actuale pentru securitatea european ă. De exemplu,
globalizarea are un impact consistent și semnificativ asupra
economiei europene și naționale, securit ății sociale a cet ățenilor
europeni, politicilor economice, sociale și financiare la nivelul
Uniunii și al statelor membre. R ăspunsul adecvat al UE și al
10statelor membre la impactul globaliz ării creeaz ă premisele
extinderii efectelor sale benefice și diminuarea celor negative.
În opinia noastr ă, sistemul provoc ările interne și externe
pentru securitatea european ă este definit prin complexitate,
interdependen ță, caracter deschis și dinamic.
Complexitatea rezidă în faptul c ă securitatea european ă, în
calitate de construct con știent, voluntar și responsabil, se
realizează concomitent cu de rularea întregii vie ți sociale,
economice, politice, culturale, științifice, militare, informa ționale
și nu numai care î și urmeaz ă drumul s ău potrivit legit ăților
obiective ale dezvolt ării societ ăților umane. Pe de alt ă parte,
securitatea european ă se înfăptuiește în condi ții concrete de o mare
diversitate intra și interstatal ă, cu oameni și prin oameni. În plus,
caracterul complex al securit ății europene, ca sistem, este dat și de
contextul în care UE și statele sale membre exist ă și acționează și
anume de manifestarea puternic ă și pluridimensional ă a
globalizării și a unui amplu și dinamic proces de integrare
regională. De asemenea, complexitatea este eviden țiată și de
vulnerabilit ățile europene și naționale care joac ă rolul de
catalizator al provoc ărilor securit ății europene. Printre
vulnerabilit ăți includem: nivelul difer it de dezvoltare economic ă și
socială a statelor membre;
Interdependen ța se referă la relația de influen ță reciprocă
între componentele sistemului provoc ărilor actuale pentru
securitatea european ă. Astfel, dac ă un element al sistemului
amintit cunoa ște schimb ări radicale, sau chiar muta ții profunde,
acestea din urm ă, la rândul lor, produc transform ări semnificative
în cadrul celorlalte elemente structurale. De exemplu, schimb ări
esențiale produse în comer țul interna țional sunt generate de
actuala criz ă economico-financiar ă. Dar, asupra con ținutului
comerțului interna țional în care UE, ca entitate social ă și
economic ă, sau un stat membru al s ău ori altul se implic ă are un
impact serios atât criminalitatea cât și terorismul transfrontaliere.
Acestea dou ă pot, uneori, afecta calitatea și volumul bunurilor și
serviciilor pe care UE și statele sale membre le ofer ă clienților săi,

11 fie prin în ăsprirea condi țiilor de trecere a frontierelor lor, fie
printr-o concuren ță neloială pentru anumite produse sau servicii
puse în vânzare pe c ăi ilicite de c ătre organiza ții criminale sau
ilegale. La fel, migra ția interna țională are un impact semnificativ
asupra migra ției interne în UE care se manifest ă atât prin efecte
benefice, cât și consecin țe nefavorabile. Astfel, dac ă migrația
internațională este relativ mare, cantitativ și calitativ, ea
influențează migrația internă atât în statele membre cât și la
nivelul UE, în sensul reducerii num ărului celor care migreaz ă
și/sau schimb ării direcției de deplasare în plan na țional și
european.
Caracterul deschis al sistemului provoc ărilor pentru
securitatea european ă este dat de comunicarea și accesul
informațiilor dintre acest sistem și mediul în care ac ționează.
Practic, aceast ă trăsătură reflectă capacitatea sistemului analizat de
a se adapta adecvat – eficace, creator și flexibil – la transform ările
ce se produc în mediul înconjur ător. Este vorba atât de mediul
natural cât și de cel social, care suport ă toate schimb ările impuse
în și de viața și activitatea oamenilor concre ți, reali , cu
personalitatea, sentimentele, motiva ția (nevoi, aspira ții, idealuri,
motive) și voința lor. De altfel, adoptarea de c ătre UE a strategiei
de securitate, pe de o parte, și de statele membre a strategiei
naționale de securitate, pe de alt ă parte, este o dovad ă a
caracterului deschis al sistemului provoc ărilor pentru securitatea
europeană. Acesta din urm ă recepționează informațiile necesare și
suficiente din mediul intern și internațional, le proceseaz ă și, pe
baza lor, se adapteaz ă creator la noilor realit ăți. Este vorba fie de
amplificarea efectelor impactului riscurilor, pericolelor și
amenințărilor pentru securitatea european ă, fie de diminuarea lor.
Dinamismul sistemului provoc ărilor pentru securitatea
europeană derivă din transform ările rapide ce au loc atât în
interiorul fiec ărui element component al sistemului propriu-zis, cât
și în afara acestuia, în mediul în care acesta exist ă și funcționează.
Mai întâi, se asist ă la schimb ări alerte în cadrul globaliz ării, al
comerțului interna țional, al rela țiilor dintre state, al evolu ției crizei
12economico-financiare actuale mondiale etc. Toate aceste
modificări, de cele mai multe ori de substan ță, interacționează
potențând evolu ția rapidă și frecvent aleatorie a fiec ărui risc,
pericol și amenințare de securitate care se va reflecta în starea și
funcționalitatea securit ății europene. Pe de alt ă parte, are loc o
transformarea continu ă a mediului în care provoc ările actuale
pentru securitatea european ă există și se manifest ă. Astfel,
schimbările ivite în rela țiile politice, economice, culturale,
științifice etc. dintre UE și celelalte state ale lumii și lărgirea
Uniunii prin primirea de noi membri au un impact semnificativ asupra dinamismului sistemului provoc ărilor pentru securitatea
europeană. Cum acest sistemul al provoc ărilor de securitate l-am
considerat ca fiind deschis, atun ci el va suporta direct toate
schimbările intervenite în exteriorul s ău, căutând o adaptare
continuă și flexibilă la nou, la muta țiile intervenite.
În concluzie, sistemul provoc ărilor actuale pentru
securitatea european ă se află într-o continu ă schimbare urmând
mutațiile produse, pe toate planurile – economic, social, politic,
cultural, științific, militar, de mediu, etc – în UE și statele membre.

13 Capitolul 2
PROVOC ĂRI INTERNE PENTRU SECURITATEA
EUROPEAN Ă

2.1. Provoc ări economice
Legătura dintre economie și securitate este una puternic ă, de
interdependen ță, cele dou ă consolidându-se reciproc. În condi țiile
unei economii func ționale și competitive un actor se poate bucura
de securitate și, invers, starea de securitate are un aport
considerabil în func ționarea optim ă a economiei. Criza
economico-financiar ă globală a lovit, astfel, chiar instrumentul
fundamental al UE, domeniul care a stat la baza succesului acestei
organizații în a asigura o perioad ă de pace, stabilitate și
prosperitate pe continentul european. Pe de alt ă parte, de și sfera
economic ă se conturase ca spa țiu în care statele membre î și
coordonau cel mai bine ac țiunile, criza a reliefat distan țele enorme
dintre economiile europene. Prin urmare, prin provoc ări
economice, în țelegem o serie de fenomene care se manifest ă în
plan economic și care, prin evolu ția, implica țiile și consecin țele
lor, pot reprezenta riscuri de s ecuritate identificabile în spa țiul
european.
În opinia noastr ă, din punct de vedere economic, UE se
confruntă cu două provocări majore : a) susținerea statelor membre
pentru a dep ăși actuala stare de criz ă, cu măsuri adaptate
problemelor cu care se confrunt ă fiecare dintre ele; b) coordonarea
acestor m ăsuri la nivel european.
Pe lângă acestea, Uniunea trebuie s ă identifice și mijloacele
optime de a gestiona și o altă problem ă ridicată de criză. Este
vorba despre m ăsurile care se cer adoptat e pentru cele 16 state
care au adoptat moneda Euro (A ustria, Belgia, Cipru, Finlanda,
Franța, Germania, Grecia, Irlanda , Italia, Luxemburg, Malta,
Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania) și celelalte state
membre. De și statele care au adoptat moneda unic ă sunt
considerate mai bine dezvoltate din punct de vedere economic,
perioada recent ă a demonstrat c ă există discrepan țe și în interiorul
14„zonei euro”. Astfel, exist ă pe de o parte „pilonii grei” ai
economiei europene, precum Germania, Fran ța și Marea Britanie,
iar, pe de alta, state care au fost mult mai puternic și mai grav
lovite de criz ă, precum Portugalia, Italia, Grecia și Spania, a șa-
numitele state PIGS1, care au nevoie de sus ținerea statelor din
prima categorie.
Un raport elaborat de Stratfor2 demonstreaz ă că statele care
nu sunt membre ale zonei euro au fost mult mai expuse crizei
financiare. Acestea au fost lovite, ca și celelalte, de criza global ă,
iar, ulterior, au trebuit s ă facă față și presiunilor venite din partea
economiilor mai puternice. Ne referim la faptul c ă statele din
Europa Central ă și de Est au beneficiat de o cre ștere economic ă pe
fondul unui sistem permisiv de ob ținere a creditelor, credite care
erau oricum finan țate de către bănci din str ăinătate. Raportul
susține că aceste b ănci proveneau în spec ial din Italia, Fran ța,
Austria, Grecia și Scandinavia. Astfel, atunci când aceste state s-
au confruntat cu criza de lichidit ăți, au pus presiune asupra acestor
state, ceea ce a constituit o a doua lovitur ă pentru ele. În concluzie,
interdependen ța dintre economiile na ționale determin ă necesitatea
de a identifica m ăsuri la nivel european, dar acestea sunt greu de
stabilit din pricina distan ței mari dintre nivelurile de dezvoltare ale
statelor membre, dar și din cauza tendin ței fiecărui stat de a- și
salva, în primul rând, propria economie. Aceast ă falie creat ă de
criza economico-financiar ă este, poate, cel mai vizibil ă la nivelul
UE. Au existat chiar voci care au avertizat asupra unei noi „cortine
de fier” care divide Europa3.

1 The Economist, Sovereign debt and the euro, 11 martie 2010, varianta on-line,
disponibil ă la http://www.economist.com/business-finance/displaystory
.cfm?story_id=15663846.
2 The Financial Crisis in Europe , 13 octombrie 2008, acce sat în varianta on-line
pe pagina web http://www.stratfor.com/analysis/20081012_financial_
crisis_europe.
3 Remarca apar ține prim-ministrului Ungariei, dup ă solicitarea sa referitoare la
un fond UE special, care s ă susțină economiile statelor mai pu țin dezvoltate, a
fost respins ă de Germania.

15 Extinderea recesiunii la nivelul întregii Uniuni a determinat
Comisia European ă să adopte un Plan European de Recuperare
Economic ă4, construit pe dou ă axe principale. Prima dintre ele se
referă la acțiuni întreprinse pe termen scurt, respectiv o injectare
majoră de putere de cump ărare în economie, care s ă crească
cererea și să stimuleze încrederea. Cea de-a doua ax ă se referă la
acțiuni menite s ă consolideze competitivitatea UE pe termen lung,
respectiv un program de m ăsuri care sus țină investițiile
„inteligente”5. Planul ofer ă o viziune de ansamblu asupra
măsurilor care trebuie luate pentru a ie și din recesiune, dar și
pentru a evita o alt ă perioadă similară acesteia. Problema const ă
însă în reacția diferită a statelor membre la criza economico-
financiară, în diferen țele mari ale gradului în care au fost afectate.
Pe lângă aceste dou ă principale provoc ări, recesiunea
economic ă a accentuat lacunele existente în structura
organizatoric ă a Uniunii, subliniind deficien țele acesteia. Spre
exemplu, tensiunile și competi ția sistemelor de taxe dintre statele
membre ale UE au contribuit la sl ăbirea viabilit ății Uniunii6.
Practic, la nivelul UE, criza este amplificat ă de carențe structurale,
care, în condi ții economice normale, nu ar fi fost atât de evidente.
Sistemul economic european a perm is anumitor stat e ca, pe fondul
unei perioade de prosperitate și de creștere economic ă puternică,
să tergiverseze rezolvarea unor probleme economice de structur ă
și să acumuleze datorii imense. Aceasta este explica ția impactului

4 Commission of the European Communities, Brussels, 26.11.2008, COM
(2008) 800 final, Communication from the Commission to the European
Parliament. A European Economic Recovery Plan , http://ec.europa.eu/com
mission_barroso/ president/pdf/Comm_20081126.pdf.
5 Prin acestea, se în țeleg investi țiile în edificarea competen țelor necesare în
viitor, în locuri de munc ă care să sporeasc ă eficiența folosirii energiei, în
tehnologiile „curate”, care s ă contribuie la cre șterea sectoarelor precum
construcția de automobile pe viitoarea pia ță a emisiilor sc ăzute de dioxid de
carbon, investi ții în infrastructur ă și în crearea de leg ături pentru a promova
eficiența și inovația.
6 European Economic News, no. 14, July 2009, The Brussels Economic Forum,
Beyond the crisis: a changi ng economic landscape, p. 8,
http://ec.europa.eu/economy _fin ance/een/pdf/een_014_en.pdf.
16mare al crizei asupra unor econom ii precum cea a Greciei, care la
finalul anului 2009, a atins un de ficit de 13,6% din PIB sau a
Portugaliei, care a atins 9,4 procente7. În plus, chiar dac ă
evenimentele recente au confirmat faptul c ă statele din zona euro
sunt mult mai stabile, Grecia, de și este inclus ă în acest spa țiu, a
fost puternic afectat ă de criză tocmai din cauza deficien țelor
structurale – „Grecii nu sunt o victim ă a crizei”8. Cu alte cuvinte,
criza economic ă a lovit mai puternic în zonele deficitare ale
sistemului economic european, zo ne care au fost trecute cu
vederea atunci când economia Uniunii per ansamblu era în creștere.

Figura nr. 1 – Falii economice în UE trasate de criza economico-
financiar ă

7 Eurostat Newsrelease, Euroindicators, nr. 55/2010, 22 April 2010, p. 1,
disponibil on-line la http://epp.eurost at.ec.europa.eu/ca che/ITY_PUBLIC/2-
22042010-BP/EN/2-22042010-BP-EN.PDF
8 Kerstin BERNOTH, interviu în Adev ărul, Ce rețete a avut Germania ca s ă
scape de criz ă, http://www.adevarul.ro/international/Ce_retete_a_avut_
Germania_ca_sa_scape_de_criza_0_230977377.html.

17 În concluzie, din punct de vedere economic, provocarea
pentru Europa const ă în găsirea unei solu ții pentru a dep ăși faliile
care sunt conturate între statele membre de criza economico-financiară. Putem identifica cel pu țin trei astfel de linii de
demarcație care se traseaz ă în interiorul sistemului economic
european (vezi figura 1).
Cu alte cuvinte, Uniunea trebuie s ă dovedeasc ă că sistemul
economic și financiar care a stat la baza dezvolt ării ei ca
organizație suprana țională de integrare politic ă este unul viabil și
că ea, per ansamblu, nu este un proiect care func ționează doar în
condiții economice favorabile și eșuează atunci când contextul
economic interna țional se schimb ă.
Rezolvarea optim ă a acestor probleme economice care se
manifestă pe plan intern este cu atât mai important ă cu cât ele
determină dificultăți și în alte sfere ale existen ței UE. Criza din
planul economic genereaz ă provocări în plan social, energetic,
alimentar, cultural, politic și instituțional. Din aceast ă cauză,
soluția trebuie s ă fie una comprehensiv
ă și să ia în calcul to ți
factorii care intr ă în ecuația crizei economico-financiare.
2.2. Provocări sociale
Acest tip de provoc ări desemneaz ă o serie de evenimente
care se petrec în plan social sau demografic și care, prin evolu ția,
implicațiile și efectele lor, pot reprezenta riscuri pentru securitatea
europeană. Provocările sociale interne actuale ale Uniunii nu pot fi
analizate independent de cele economice. Impactul crizei
economico-financiare asupra sferei sociale este greu de evaluat, în ciuda faptului c ă amploarea lui nu poate fi trecut ă cu vederea.
Efecte puternice ale crizei pot fi reg ăsite, spre exemplu, în
domeniul evolu ției pieței muncii la nivel european. Aceasta se
caracterizeaz ă prin creșterea fără precedent a ratei șomajului, ceea
ce implic ă provocări majore în ce prive ște sistemele europene de
protecție socială.
18Spre exemplu, un raport recent al Eurostat9 anunță că rata
șomajului la nivelul UE este de 10%, dar și că statele din zona
euro nu au mai cunoscut un asemen ea nivel al acesteia din 1998.
Mai mult, similar situa ției din sfera economic ă, creșterea ratei
șomajului difer ă de la un stat la altul, în func ție de dezvoltarea lui
economic ă, procentele oscilând între 4% în cazul Danemarcei și
21% în cazul Letoniei.
Diferențele în ce prive ște rata șomajului nu sunt valabile
doar din punctul de vedere al gra dului în care statele au fost
afectate, ci și din acela al segmentelor de popula ție afectate.
Astfel, exist ă o serie de categorii sociale, considerate vulnerabile,
mai puternic afectate de efectele crizei, din cauz ă că aceste efecte
s-au grevat pe fondul unor vulnerabilit ăți anterioare asociate
sărăciei, vârstei, etniei, statutului de imigrant10, ceea ce amplific ă
impactul crizei economice și financiare în acest plan. Aceasta
exercită o presiune mare asupra sistemelor de protec ție socială,
mai ales în condi țiile în care nu toate statele au pus la punct
mecanisme care s ă poată face față creșterii cererii de protec ție
socială, ceea ce determin ă, implicit, o cre ștere a discrepan țelor în
ce privește nivelul de trai în diferi te state europene. În plus,
Uniunea î și asumă doar un rol de observator al impactului social al
crizei și de facilitator de schimb de bune practici. Astfel, într-un
document oficial referitor la aceast ă problem ă, sunt men ționate
clar atribu țiile de monitorizare ale Comisiei și Comitetului, de
examinare a provoc ărilor referitoare la politica social ă, de creare
de oportunit ăți de învățare reciproc ă11. Prin urmare, pentru a evita

9 Eurostat News Release Euroindicators , no. 46/2010, 31 martie 2010, Euro
Area unemployment rate at 10%, EU27 at 9,6%, http://epp.eurostat.ec.euro
pa.eu/cache/ ITY_PUBLIC/3-31032 010-BP/EN/3-310320 10-BP-EN.PDF.
10 International Federation of Red Cross and Red Cres cent Societies, The
Economic Crisis and its humanitarian impact on Europe. Testimonies from the
Red Cross Red Crescent , October 2009, pp. 5-6.
11 Comisia European ă, Comunicare a Comisiei c ătre Consiliu, Parlamentul
European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor.
Propunere de Raport comun privind protec ția socială și incluziunea social ă

19 crearea unor diferen țe mari între oportunit ățile pe care fiecare
stat le ofer ă cetățenilor săi, UE ar trebui s ă găsească un răspuns
coordonat la nivel comunita r pentru problema protec ției sociale .
Aceasta reprezint ă o provocare cu atât mai mare cu cât, în
lipsa unui r ăspuns politic viabil, care s ă urmărească crearea de noi
locuri de munc ă, Uniunea ar putea intra într-o perioad ă de slabă
creștere economic ă. Practic, criza economic ă globală nu doar a
agravat multe aspecte ale s ărăciei, dar a și generat o nou ă
categorie de popula ție care se confrunt ă cu sărăcia, a mic șorat
posibilitățile de achizi ționare de locuin țe, a amplificat num ărul
persoanelor f ără adăpost, a sl ăbit clasa de mijloc, a contribuit la
creșterea riscurilor în ce prive ște coeziunea social ă, precum și la
erodarea încrederii în clasa politic ă.
Șomajul reprezint ă, prin urmare, una dintre cele mai mari
provocări. Pentru rezolvarea aceste i probleme nu este necesar ă
doar crearea de noi locuri de munc ă, ci și asigurarea unui nivel
optim de preg ătire a popula ției, dezvoltarea a unui sistem de
învățământ viabil, dar și crearea unei culturi a înv ățării pe durata
întregii vie ți („lifelong learning”), ceea ce ar ajuta cet ățenii
europeni s ă capete mai multe abilit ăți și competen țe, sporind
capacitatea lor de adaptare la noi locuri de munc ă. Rezolvarea
acestei probleme este cu atât mai stringent ă cu cât Organiza ția
Internațională a Muncii estimeaz ă că UE va atinge nivelul de
angajare a popula ției precedent crizei abia în 201312, ceea ce
înseamnă că efectele m ăsurilor adoptate acum vor fi vizibile pe
termen mediu sau chiar lung.
Din cele de mai sus rezult ă o altă problemă a UE, acutizat ă
de criza economico-financiar ă – educația. În condi țiile în care UE
cunoaște, ca marea parte a statelor dezvoltate și în curs de
dezvoltare, un fenomen al îmb ătrânirii popula ției, asigurarea unei

2010, SEC(2010)98, SEC(2010)99, Bruxelles, 05.02.2010, COM(2010)25 final,
pp. 10-11.
12 Pagina web oficial ă a Organiza ției Interna ționale a Muncii, accesat ă la
07.04.2010,http://www.ilo.org/jobspact/country/lang–en/WCMS_124383/
index.htm
20forțe de munc ă adecvat preg ătite pentru a face fa ță provocărilor
actuale este esen țială. Această problemă este una dublu fa țetată. În
primul rând, UE se confrunt ă cu problema deterior ării raportului
dintre popula ția activă și cea inactiv ă, ceea ce înseamn ă că va fi
din ce în ce mai greu ca statele membre și Uniunea s ă identifice
soluții pentru a- și îndeplini responsabilit ățile asumate fa ță de
viitorii pensionari. În al doilea rând, este vorba despre subcalificarea noii for țe de munc ă. Clasamentele elaborate de
diverse institu ții relevă faptul c ă universit ățile europene sunt
depășite de cele americane sau asiatice
13. Prin urmare, în materie
de educa ție, provocarea const ă în valorificarea la maximum a
resursei umane și identificarea unor solu ții pentru a compensa
scăderea popula ției.
O altă problemă internă a UE este legat ă de discriminarea
unor grupuri etnice minoritare . Statele europene continu ă să se
confrunte cu dificult ăți legate de integrarea comunit ăților de romi,
de identificarea și implementarea unor m ăsuri care s ă elimine
discriminarea, s ărăcia, excluziunea, de și aceștia reprezint ă cea mai
numeroas ă populație minoritar ă la nivelul UE. Complexitatea
acestei probleme este determinat ă de cumulul a doi factori. Pe de o
parte, aceste grupuri minoritare manifest ă o anumit ă rezistență la
eforturile de integrare a lor în comunit ățile majoritare, iar, pe de
alta, și grupurile majoritare au o atitudine de respingere fa ță de
aceștia. Costul de securitate al neintegr ării comunit ăților de romi
se dovede ște a fi din ce în ce mai mare – nefiind cuprin și în piața
muncii, ei au un aport consistent la cre șterea ratei criminalit ății și
a tensiunilor intracomunitare . Amploarea acestei provoc ări este
subliniată și de un raport recent al Amnesty International, ce
solicită UE să elaboreze un plan de ac țiune pentru a preveni
încălcarea drepturilor omului , cu care aceste comunit ăți se
confruntă14, avertizeaz ă asupra faptului c ă romii sunt cet ățeni

13 Foreign Policy România , nr.15, martie/aprilie 2010, Andrei Postelnicu,
Înapoierea Creierelor , p. 81.
14 Amnesty International, Stop Forced Eviction of Roma in Europe , April 2010,
p. 12, http://www.amnesty.org.uk/uploads/docum ents/doc_20289.pdf

21 europeni și, prin urmare, ei trebuie s ă beneficieze de acelea și
drepturi ca și restul resortisan ților Uniunii.
Problema grupurilor minoritare nu se construie ște doar în
jurul acestei comunit ăți. Ea este strâns legat ă de un alt fenomen
marcant al secolului XXI – migrația. În contextul îmb ătrânirii
populației, al nevoii stringente de for ță de munc ă tânără care să
susțină dezvoltarea economic ă, migrația se poate constitui atât
într-un factor ce poate contribui la starea de securitate, cât și într-
un risc la adresa acesteia. Astfel, în cazul UE, migra ția genereaz ă
provocarea gestion ării unei societ ăți care își contureaz ă din ce în
ce mai mult caracterul multietnic, multireligios, multicultural, multirasial. Uniunea trebuie s ă identifice solu ția menținerii unui
echilibru între necesitatea respect ării drepturilor omului și ale
minorităților și necesitatea de a integra aceste comunit ăți în
societățile de imigrare, astfel încât, venirea lor s ă nu echivaleze cu
destabilizarea social ă sau cu un risc crescut pentru securitatea
internă a statelor membre și a Uniunii per ansamblu. Fenomenul
migraț
iei trebuie valorificat, pe cât posibil, în favoarea cre șterii
economice a UE, mai ales în contextul actual. Îns ă, aceasta
depinde de capacitatea institu țiilor europene de a elabora strategii
și politici eficiente de imigrare și integrare a noilor veni ți și, în
special, de preg ătire și integrare profesional ă a lor. Totodat ă,
trebuie luat în calcul faptul c ă spațiul european cunoa ște și un
fenomen de migra ție internă, a cărui dinamic ă este diferit ă de cea
a migrației din alte regiuni . Aceasta din cauz ă că UE a creat,
înăuntrul grani țelor sale, un spa țiu în care cet ățenii europeni au
dreptul de a circula liber, de a lucra și de a-și stabili domiciliul în
orice stat membru. Totu și se pot identifica anumite tendin țe de
mișcare a popula ției în interiorul grani țelor Uniunii. Aceste
fenomene au fost favorizate, în mare, de doi factori – c ăderea
Cortinei de Fier ca re diviza Europa și procesul extinderii și
integrării europene. Din cauza diferen țelor dintre nivelurile de
dezvoltare economic ă a statelor membre, dint re nivelurile de trai
ale cetățenilor din diferite state membre exist ă tendința ca cei care
provin din state mai pu țin dezvoltate economic s ă aleagă să
22trăiască și să lucreze în state mai bi ne dezvoltate, unde pot
dobândi venituri mai mari. Exist ă, așadar, în interiorul UE, state
de origine (în general, st atele din Europa central ă și estică), și state
de destina ție (statele vest-europene). Statele din partea central ă și
estică a Europei sunt țări tradiționale de emigrare, iar includerea
acestora în UE în ultimele dou ă valuri de extindere (2004 și 2007)
au dus la accentuarea acestei caracteristici a lor. Spre exemplu, un
studiu al B ăncii Mondiale relev ă faptul că, în perioada 2000-2003,
se stabiliser ă anumite fluxuri de migra ție între Europa Central ă și
Estică și Europa de Vest15. În plus, 42 de milioane de resortisan ți
ai Uniunii sunt imigran ți și, din ace știa, 14 milioane reprezint ă
cetățeni europeni care și-au părăsit statul natal și au ales s ă
locuiască într-un alt stat membru al UE16.
Uniunea trebuie s ă găsească un răspuns politic adecvat și
soluții pe termen lung pentru a reduce impactul crizei economico-
financiare în plan social, dar și pentru a corecta vulnerabilit ăți
existente înc ă din perioada precedent ă crizei – discriminarea
minorităților, sistemul de înv ățământ neadaptat cerin țelor pieței
muncii. Aceasta cu atât mai mult cu cât, provoc ările sociale sunt
amplificate de fenomene care se petrec în plan demografic.
Schimbarea demografic ă este unul dintre fenomenele
caracteristice secolului în care tr ăim și, implicit, spa țiului
european. Prin aceasta se în țelege, de regul ă, îmbătrânirea
populației, ceea ce determin ă tendința de micșorare a num ărului
total al popula ției la nivelul statelor membre ale UE și al Uniunii
în ansamblu. Generat de un cumul de factori demografici, acest proces nu este singular pe plan mondial. Majoritatea statelor
dezvoltate sau în curs de dezvoltare se confrunt ă cu aceast ă

15 http://web.worldbank.org/WBSI TE/EXTERNAL/COU NTRIES/ECAEXT
/0,,contentMDK:21173991~pagePK:146736~piPK:146830~theSitePK:258599,
00.html#.
16 Rainer MÜNZ, Migration, Labour Mark ets and Integration of Migrants: An
Overview for Europe, Social Protection and Labour, World Bank, April 2008,
p. 6-8.

23 problemă, care are implica ții profunde asupra dimensiunilor
socială, economic ă și militară ale securit ății.
Dacă, la nivel individual, schimbarea demografic ă este, de
fapt, rezultatul unei „pove ști de succes”17 (longevitatea cre ște
datorită progreselor înregistrate în medicin ă, datorită bunăstării
economice etc.), la nivel economic, aceasta echivaleaz ă cu un real
risc în ceea ce prive ște posibilitatea de a men ține creșterea
economic ă. Din ce în ce mai pu țini tineri angaja ți și lucrători din
ce în ce mai în vârst ă vor trebui s ă susțină un număr din ce în ce
mai mare de pensionari. Astfel, de și, în ce prive ște numărul
populației, UE ocup ă al treilea loc pe plan mondial, dup ă China și
India18, aceasta nu poate constitui un atu pentru dezvoltarea
economic ă decât dac ă este identificat ă o soluție pentru a dep ăși
deficitul de popula ție tânără. Paradoxal este faptul c ă acest
segment de popula ție este și cel mai afectat de procesul
demografic descris – cre șterea speran ței de via ță determin ă și
creșterea vârstei de pensiona re, ceea ce face ca tinerii s ă aibă din
ce în ce mai pu ține posibilit ăți de a accede la un loc de munc ă,
dată fiind lipsa experien ței profesionale. În plus, presiunea asupra
lor este augmentat ă și de faptul c ă, dată fiind îmbun ătățirea stării
de sănătate, segmentul de popula ție ce nu mai poate fi încadrat pe
piața muncii îl va dep ăși pe cel cuprins în aceast ă sferă. Mai mult,
problemele legate de schimbarea demografic ă pot fi amplificate și
de schimbarea contextului economic și financiar al UE. Cre șterea
ratei șomajului, accesibilitatea sc ăzută a locuințelor pentru tineri,
scăderea nivelului de trai constituie factori care pot afecta întreaga
viață a tinerilor, implicit institu ția căsătoriei.
Creșterea nivelului de trai, a speran ței de via ță, scăderea
natalității sunt factori care determin ă fenomenul de îmb ătrânire a

17 Thusnelda TIVIG, Katharina FROSCH, Stepnan Kühntopf, Mapping
Regional Demographic Change and Regional Demographic Location Risk in
Europe, Final Report, Rostock Center for Study of Demoghraphic Change, Rostock, Germany, 2008, p. 10.
18 Conform datelor furnizate de CIA Factbook,
https://www.cia.gov/library/publicatio ns/the-world-factbook/geos/ee.html.
24populației. Soluțiile acestei probleme se constituie, de asemenea,
în provoc ări – crearea unui sistem de înv ățământ mai adaptat
cerințelor pieței muncii, combaterea discrimin ării și a excluziunii
sociale pentru valorificarea în întregime a resursei umane. Mai mult, fenomenul în discu ție genereaz ă provocări interne și în alte
dimensiuni ale securit ății – economic ă, socială și militară. Spre
exemplu, aceast ă tendință demografic ă determin ă, în plan social,
necesitatea de a reforma sistemul de protec ție socială, aspect
discutat în capitolul precedent. În plus, în lipsa identific ării unei
soluții interne pentru sus ținerea cre șterii demografice, atât statele
membre ale Uniunii cât și însăși Uniunea vor trebui s ă încurajeze
politicile de imigrare pentru a suplini defi citul de popula ție tânără.

2.3. Provoc ări politice
La nivel politic, Uniunea se confrunt ă cu o gam ă largă de
provocări, care sunt determinate fie de criza economic ă și
financiară globală
, fie de un context precedent acestui fenomen.
Aceste provoc ări constau într-un ansamblu de fenomene care se
petrec în plan politic sau care au motiva ții de natur ă politică, care
antreneaz ă o serie de consecin țe asupra securit ății europene sau
reprezintă riscuri de securitate.
Cea mai evident ă astfel de provocare este constituit ă de
identificarea solu țiilor potrivite pentru a dep ăși perioada de criz ă.
Din punct de vedere politic, ie șirea din aceast ă stare se poate
dovedi, pentru UE, o provocare chiar mai mare decât cea reprezentat ă de criza în sine
19. Aceasta din cauza diferen țelor
existente între nivelurile de dezvoltare economic ă a statelor
membre, între nivelurile de cre ștere economic ă de după șirul de
evenimente economice generat de colapsul pie ței imobiliare
americane, între nivelurile de înda torare a statului etc. În plus,
aceste divergen țe tind să fie amplificate de tulbur ările economice
contemporane. De aceea, identificarea unei solu ții politice, la nivel

19 Stefano MICOSSI, Gian Luigi TOSATO (ed.), The European Union in the
21st Century. Perspectives from the Lisbon Treaty, Center for European Policy
Studies, Brussels, 2009, p. 8.

25 european, care s ă poată fi aplicat ă tuturor statelor membre, este un
deziderat dificil de atins, dac ă nu chiar utopic, tocmai din pricina
acestor discrepan țe mari. Problema este cu atât mai acut ă cu cât
majoritatea statelor pun interesul na țional deasupra celui european,
ceea ce face ca nivelul solidarit ății în cadrul Uniunii s ă fie în
scădere, iar ob ținerea unui consens în acest sens s ă fie dificil de
obținut.
De aceea, consider ăm că întregul proiect politic al UE poate
fi pus sub semnul întreb ării de criza economic ă, fenomen care
testează eficiența sistemului monedei uni ce. Între beneficiile
integrării economice și un proiect viabil de integrare politic ă există
o strânsă legătură, de funcționalitatea c ăreia depinde ast ăzi viitorul
întregii construc ții europene. De și 16 din cele 27 de state membre
au o moned ă unică, nu exist ă la nivelul Uniunii o politic ă fiscală
comună sau o politic ă integrată a taxelor. Practic, liderii politici ai
fiecărei țări trebuie s ă decidă asupra celor mai bune m ăsuri de
adoptat, iar, în actualul context, nici un stat nu pare a fi suficient de
puternic pentru a le sprijini și pe celelalte (vezi ajutorul economic
pentru Grecia).
Putem concluziona, prin urmare, c ă starea de criz ă afectează
uniunea economic ă de care depinde soar ta „zonei euro”, dar și a
Uniunii per ansamblu20. Depășirea crizei este condi ționată de
solidaritatea pe care statele membre o manifest ă unele fa ță de
altele, iar aceasta nu poate fi atins ă decât la nivel politic. Criza și
ieșirea din criz ă impun cu stringen ță necesitatea unui acord politic
în cadrul conducerii UE, în absen ța căruia starea de fapt de acum
poate genera și alte provoc ări. Protestele britanicilor fa ță de
muncitorii str ăini, atitudinea protec ționistă a francezilor în
industria auto pot amenin ța respectarea unuia dintre drepturile
fundamentale ale cet ățenilor europeni – dreptul de a circula liber
în UE.

20 New York Times on-line, Stev en ERLANGER and Steven CASTLE, EU
chiefs attempt to cool bloc’s crisis , http://www.nytimes.com/2009/03/01/
world/europe/01iht-union.4.20513643.html?_r=1.
26Profunzimea diferen țelor intraeuropene este redat ă de
raportul elaborat de The Fund for Peace în 200921, referitor la
statele eșuate. Raportul utilizeaz ă o serie de indi catori sociali,
economici și politici, evaluând statele în func ție de punctajele
obținute. Raportul realizeaz ă un clasament al statelor e șuate, unde
primul loc este ocupat de statul cu cel mai mare risc în acest sens (Somalia), iar ultimul (177) de statul cu cel mai mic risc
(Norvegia), încadrând țările în patru zone ma ri de risc: zona de
alertă, zona de avertizare, zona moderat ă și zona sustenabil ă.
Astfel, dou ă state membre ale UE sunt încadrate în zona de
avertizare a Indexului Statelor E șuate – Bulgaria (128), România
(129). Aceasta poate subm ina securitatea UE din ăuntrul ei,
afectând chiar principiile bunei guvern ări, pe care Uniunea le
promoveaz ă atât la nivel na țional, cât și la nivel comunitar.
Cele dou ă state men ționate au ob ținut punctaje slabe
îndeosebi la capitolele „Criminalizarea și/sau Delegitimarea
statului” și „Dezvoltare inegal ă”. Am ales s ă luăm spre exemplu
câteva state membre ale UE, care au fost incluse în Barometrul Global al Corup ției
22 elaborat în 2009 de Transparency
International (vezi figura 2).
În opinia noastr ă, rezolvarea acestor sl ăbiciuni de structur ă
în interiorul statelor membre poate influen ța în mod pozitiv
securitatea Uniunii per ansamblu. O popula ție care va nutri o
încredere justificat ă în clasa politic ă națională va avea o atitudine
similară față de leadershipul comunitar. Al ături de m ăsuri pentru
creșterea transparen ței în ce prive ște institu țiile și procedurile
decizionale ale UE, m ăsurile de combatere a corup ției la nivelul
statelor membre vor avea un rol sporit la cre șterea credibilit ății
Uniunii pe scena mondial ă.

21 Raportul este disponibil în variant ă on-line pe pagina web http://www.fun
dforpeace.org/web/index. php?option=com_content&task=view&id=99&Itemid
=323.
22 Barometrul este disponibil în totalitate pe pagina web http://www.transpa
rency.org/policy_research/surveys_indices/gcb/2009.

27

Figura nr. 2 – Procentul de popula ție, din anumite state membre
UE, care sus ține că partidele politice sunt extrem de corupte

Sursa: Transpareny International, Global Corruption Barometer 2009

În plus, deficitul de legitimitate democratic ă, atitudinea
cetățenilor europeni fa ță de institu țiile comunitare, caracterizat ă
drept consens permisiv ( presupune o atitudine favorabil ă a
cetățenilor europeni fa ță de institu țiile și procedurile Uniunii în
absența unei cunoa șteri adecvate a acestora sau pe fondul
indiferenței față de acestea , și-au arătat implica țiile asupra
funcționării UE în parametri optim i atunci când Tratatul de
Reformă a fost supus votului cet ățenilor europeni. Tergiversarea
adoptării acestuia a echivalat cu amânarea unor reforme
instituționale și politice care erau menite s ă confere mai mult ă
eficiență și coerență măsurilor luate la nivel comunitar. Spre
exemplu, complexitatea procedur ilor decizionale face ca UE s ă
pară a fi „o ma șinărie condus ă mai degrab ă de proceduri decât de
produse”23. Tratatul de la Lisabona24 a extins domeniile în care
deciziile se iau prin metoda majorit ății calificate – schimbarea
climatică, securitatea energetic ă, ajutorul umanitar de urgen ță în

23 Stefano MICOSSI, Gian Luigi TOSATO (ed.), The European Union in the
21st Century. Perspectives from the Lisbon Treaty, Center for European Policy
Studies, Brussels, 2009, p. 3.
24 Tratatul este disponibil în variant ă on –line la http://europa.eu.
28zonele fierbin ți de pe glob. De remarcat este faptul c ă toate aceste
domenii sunt strâns legate de aspecte care țin atât de securitatea
internă a UE, cât și de afirmarea acesteia pe scena interna țională.
Prin urmare, existen ța unei bune guvern ări, atât în ce
privește UE, ca organiza ție suprastatal ă, cât și statele ei membre
este o condi ție sine qua non pentru garantarea unui climat de
securitate stabil în regiune. Armonizarea intereselor statelor
membre și existența unor proceduri decizionale care s ă faciliteze
consensul între acestea precum și un proces decizional rapid pot
furniza o baz ă solidă pentru securitatea organiza ției, dar și pentru
afirmarea ei ca actor re levant pe scena interna țională.
În ceea ce prive ște componenta de securitate și apărare a UE,
provocările de natur ă politică par să constituie o constant ă. Cel de-
al treilea pilon al arhitecturii europene, Politic ă Externă și
Securitate Comun ă (PESC), este caracterizat, în primul rând, de
natura sa interguvernamental ă, ceea ce înseamn ă că deciziile din
acest domeniu sunt adoptate de c ătre șefii de stat și de guvern ai
statelor membre. Tratatul de la Lisabona nu schimb ă fundamental
această procedur ă, ceea ce înseamn ă că, pentru ca UE s ă acționeze
ca întreg în aceast ă privință, este în continuare necesar ă obținerea
unui consens între reprezentan ții statelor membre. Totu și, Tratatul
de la Lisabona introduce o prevedere care adapteaz ă strategia de
dezvoltare a unei politici de securitate și apărare comune la nivelul
de dezvoltare al fiec ărui stat membru în parte. Practic, prevederea
în cauză constituie o încercare de a adapta consolidarea politicii de
securitate și apărare comune la o „Uniune cu mai multe viteze”.
Este vorba despre cooperarea structurat ă permanent ă, ce permite
cooperarea statelor care de țin capacit ăți militare înalte și și-au
asumat angajamente mai stricte în vederea realiz ării anumitor
misiuni25. Această formă de cooperare institu ționalizată va permite
Uniunii s ă își rezolve par țial problema capabilit ăților, investi țiile

25 Tratatul asupra Uniunii Europene, Sec țiunea 2, Dispozi ții privind Politica de
Securitate și Apărare Comun ă, Punctul 49, Articolul 28 A, paragraful 6,
http://eur-
lex.europa.eu/ro/treaties/dat/12007L/htm/C2007306RO.01001001.htm.

29 în echipamente fiind unul dintre punctele centrale ale acestui
concept26. Cooperarea structurat ă permanent ă presupune c ă va
exista un anumit num ăr de state care se vor înscrie pe drumul
dezvoltării în acest sens, urmând ca celelalte s ă li se alăture, atunci
când vor îndeplini condi țiile necesare. Provocarea ce se ascunde în
spatele acestei proceduri const ă în depășirea faliilor ce țin de
nivelul dezvolt ării economice și militare a statelor membre. Este,
totodată, posibil ca aceasta s ă genereze inegalit ăți în privin ța
asumării responsabilit ăților în materie de securitate și apărare la
nivelul UE.
În plus, chiar dezvoltarea unei politici de securitate și apărare
comune constituie o provocare pentru Uniune, pentru c ă este un
domeniu în care armonizarea interese lor de securitate ale statelor
membre este crucial ă. Totodat ă, majoritatea lor percep NATO
drept principalul garant al securit ății pe continentul european,
atribuind UE un rol complementar ac țiunii acestuia. Evolu ția
Uniunii c ătre un sistem de ap ărare comun ă constituie înc ă un
deziderat greu de atins tocmai din cauza p ăstrării funcțiilor statelor
în ceea ce prive ște apărarea, dar și din cea a rolului extrem de
important al NATO în materie de securitate. Este de a șteptat,
așadar, ca UE s ă își mențină în continuare statutul s ău de putere
„soft” pe scena interna țională, iar puterea ei „hard” s ă stagneze în
evoluția sa. Aceasta cu atât mai mult cu cât bugetele militare ale
statelor membre au sc ăzut în contextul crizei economice și
financiare. În acela și timp, dezvoltarea PESA depinde și de
politica statelor membre fa ță de aceasta, mai ales a celor mai
dezvoltate. Spre exemplu, atitudinea Marii Britanii fa ță de PESA
este considerat ă a fi una dintre cele mai mari probleme în acest
sens. Existen ța unor for țe politice care consider ă că dezvoltarea
dimensiunii de ap ărare a Uniunii ar submina rolul NATO în

26 Tratatul asupra Uniunii Europene, Protocolul asupra cooper ării structurate
permanente stabilite prin articolul 28 A al Tratatului asupra Uniunii Europene, articolul 1, punctul a, p. 153, http://bookshop.europa.eu/is-
bin/INTERSHOP.enfinity/WFS/EU-Book shop-Site/en_GB/-/EUR/ViewPub
lication-Start?PublicationKey=FXAC07306.
30materie de securitate european ă constituie o piedic ă substanțială.
În plus, cea mai mare țară din UE, Germania, are tendin ța de a se
opune folosirii for ței armate, preferând s ă se implice limitat în
misiuni de men ținere a p ăcii, ceea ce afecteaz ă dezvoltarea
apărării europene27. Practic, realizarea de zideratului de a crea o
apărare comun ă este posibil ă doar pe termen lung și doar dac ă
statele membre vor atinge un nivel optim în ce prive ște
capabilitățile militare și dacă se va obține un consens al acestora în
ceea ce prive ște abordarea ap ărării și necesitatea de a avea o
apărare comun ă la nivel european.
O altă provocare de natur ă politică pentru securitatea
europeană este constituit ă de terorism. Dup ă evenimentele din 11
septembrie 2001, terorismul a început s ă fie considerat drept
principală amenințare de securitate atât de actori statali ai
sistemului interna țional, cât și de cei non-statali, iar UE nu face
excepție de la aceast ă tendință globală. Terorismul este perceput,
de regulă, în strâns ă legătură cu extremismul religios, din cauza
faptului c ă principalele atentate care s-au manifestat asupra
spațiului euroatlantic au fost reve ndicate de astfel de organiza ții.
În acest caz, este dificil s ă discernem între terorism ca provocare
externă la adresa securit ății europene și terorism ca provocare
internă. Unele state europene au fost atât o țintă a acestor atacuri
(atentatele de la Madrid și Londra), cât și o bază pentru re țelele
teroriste.
Documentele oficiale ale Uniunii, care fac referire la
amenințarea reprezentat ă de terorismul interna țional, iau în calcul,
de regulă, grupările teroriste cu ideologie religioas ă, în special cele
fundamentaliste islami ce. Aceasta din cauz ă că numărul acestor
grupări a crescut în ultimul timp, cel e mai dure atacuri teroriste pe
continentul european au fost rezultatul ac țiunii lor dar și pentru c ă
activitatea lor tinde s ă se intensifice.

27 Charles GRANT, How to make Europe’s military work, Center for European
Reform, 16 august 2009, disponibil on-line la
http://www.cer.org.uk/articles/ar ticle_grant_ft_16aug09.html.

31 Prin urmare, consolidarea co mponentei de prevenire a
strategiei europene pentru lupta îm potriva terorismului constituie o
permanent ă provocare, tocmai di n pricina diversific ării metodelor
acestora de a- și lansa atacurile. În acest sens, infrastructurile de
transporturi, de comunica ții, sursele de explozivi continu ă să
reprezinte obiective importante, care trebuie supravegheate permanent și asupra c ărora trebuie s ă se concentreze activit ățile de
prevenire a atacurilor terorist e la nivel european. O alt ă problemă
pe plan intern, legat ă de amenin țarea constituit ă de terorism, se
referă la necesitatea de a prev eni recrutarea de noi adep ți ai
grupurilor teroriste din rândul cet ățenilor statelor membre ale UE.
Uniunea European ă, pe lângă pericolul terorist interna țional,
se confrunt ă și cu un anume tip de terori sm intern. Este vorba de
cel determinat de motiva ții separatiste și naționaliste. ETA
(Euskadi Ta Askatasuna – Patria și Libertatea Basc ă) este una
dintre aceste organiza ții, încadrate în rândul grup ărilor teroriste
atât de către Spania și Franța, cât și de către UE
28 și SUA. ETA î și
propune, conform celor men ționate în manifestul Alternativa
Democratic ă29 (1995), să determine guvernele Spaniei și Franței
să recunoasc ă dreptul la auto-determinare și teritorialitate a
regiunii basce și să admită că „cetățenii basci” sunt singurii care
pot lua decizii asupra viitorului statului dorit de ei. Majoritatea victimelor ETA sunt persoa ne oficiale din conducerea țării,
organizația făcându-se vinovat ă de numeroase atacuri. Totu și,
numărul acestora a sc ăzut după evenimentele din 2001 datorit ă
aplicării cu succes a m ăsurilor de prevenire
30.

28 Conform Official Journal of European Union, L 144/2005, 31.05.2006,
Council Comon Position 2006/380/CFSP, of 29 May 2006 updating Common
Position 2001/931/CFSP on the aplication of specific measures to combat terrorism and repealing Common Position 2006/231/CFSP .
29Euskadi Ta Askatasuna or ETA, articol disponibil on-line la
http://en.allexperts.com/e/e/et/eta.htm.
30Council on Foreign Relations, USA, Basque Fatherland and Liberty (ETA)
(Spain, separatists, Euskadi Ta Askatasuna ), 17.11.2008,
http://www.cfr.org/publication/9271/.
32De asemenea, atunci când vorbim despre terorism în Europa,
IRA (Armata Republican ă Irlandeză) reprezint ă un alt exemplu
elocvent. IRA este o organiza ție paramilitar ă, al cărei țel este
unirea Irlandei de Nord (care, în prezent, face parte din Regatul
Unit al Marii Britanii) cu Irlanda, utilizând for ța militară și
persuasiunea politic ă. Încă de la crearea sa, în 1969, IRA a fost
considerat ă unul dintre cele mai pericu loase grupuri teroriste din
lume, responsabil ă pentru uciderea a mai mul ți civili din Europa
decât oricare alt grup terorist.31 Mai mult, în 2005, un raport
independent anun ța că IRA a depus armele. Totu și, există două
facțiuni radicale ale IRA – „Real IRA” și „Continuity IRA”, care
continuă să practice terorismul și care sunt incluse pe lista
grupurilor teroriste din UE și din SUA chiar în 200932.
Există, așadar, și grupări teroriste care s-au format în ăuntrul
Europei, fiind responsabile pentru acte violente asupra cet ățenilor
acestora. Totu și, acestor grupuri li se acord ă o atenție mai mic ă din
cauză că acțiunea lor este localizat ă asupra unui singur stat,
neavând un caracter global. De aceea, prevenirea atacurilor acestor grupuri, negocierile cu liderii lor intr ă, de obicei, în
responsabilitatea statelor membre în cadrul c ărora există.
În plus, unele dintre aceste grupuri sus țin separatismul
politic promovat de ele sau de une le partide politice formate, de
regulă, pe criteriul etnic.

2.4. Provoc ări energetice
Dimensiunea energetic ă a securității ocupă în prezent un loc
de frunte pe agendele de securitate ale majorit ății actorilor
internaționali. Provoc ările energetice cu care se confrunt ă Uniunea
se referă la efectele nocive ale utiliz ării combustibililor fosili

31 Paul WILKINSON , International Terrorism: the changing threat and the
EU’s response , Chaillot Paper no. 84, October 2005, Institute for Security
Studies, Paris, p.15
32 Council on Foreign Relations, USA , Provisional Irish Republican Army
(IRA) (aka, PIRA, “the provos”, Óglaigh na hÉireann) (U.K. separatists) ,
http://www.cfr.org/pu blication/9240/.

33 asupra climei , dar și la dependen ța UE și a statelor membre de
importul de gaz și petrol .
Dependen ța UE de importul de gaz și de petrol este una
dintre problemele centrale la care Uniunea trebuie s ă găsească un
răspuns. Importan ța acesteia este cu atât mai mare cu cât ea
comportă implicații în plan economic, social, politic și geopolitic.
Uniunea celor 27 de state europene este deosebit de vulnerabil ă
din acest punct de vedere din pricina dependen ței mari de gazul
rusesc. Istoria recent ă a relațiilor de cooperare pe plan energetic
dintre UE și Rusia a dovedit fragilitat ea acestor raporturi. Un
exemplu elocvent îl constituie criza din iarna anului 2006. Dat
fiind că majoritatea conductelor care leag ă Uniunea de furnizorul
său rus trec prin Ucraina, atunci când aceasta a refuzat s ă plătească
prețul cerut de Rusia în anul 2006, Moscova a stopat furnizarea de
gaze către Kiev, oprind, în acela și timp, și gazul necesar pentru
milioane de europeni. Astfel, modul de reac ție a principalului
furnizor de gaz c ătre Europa la diferite dispute cu țările de tranzit,
faptul că UE import ă circa o treime din necesarul de gaz din Rusia
și statisticile, care demonstreaz ă că necesarul de gaz al Europei va
crește cu aproximativ 40% pân ă în 203033, au determinat
necesitatea identific ării unor alternative la dependen ța de gazul
rusesc. Aceasta a fost g ăsită în construirea unei conducte care s ă
transporte gaz din Orientul Mijlociu, prin Turcia, c ătre nordul
Europei, ocolind Rusia – proiectul Nabucco. Reac ția rușilor la
acest proiect a fost ini țierea construirii unei alte conducte – South
Stream – ce ar urma s ă o lege de centrul Europei prin Marea
Neagră, Bulgaria, Italia și Austria.
Construcția conductei Nabucco depinde, îns ă, și de
finanțarea din partea comunit ății care, la rându-i, este condi ționată
de realizarea unui consens politic la nivelul UE, ce nu s-a dovedit
a fi ușor de atins din cauza atitudinilor inconstante ale statelor
membre fa ță de acesta, dar și din pricina faptului c ă politica
energetică a Uniunii continu ă să se prezinte ca o sum ă de politici

33 Foreign Policy România, nr. 12, septembrie/octombrie 2009, Daniel
FREIFELD, Opera marii conducte , p. 44.
34naționale energetice. Mai mult, gazoductul Nabucco nu rezolv ă
problema dependen ței energetice a Uniunii, ci doar pe aceea a
dependen ței de un unic furnizor.

Figura 3 – Traseul gazoductelor South Stream (verde) și Nabucco
(roșu)
Sursa: Pagina web a ziarului Adev ărul ( www.adevarul.ro)

Totodată, trebuie luat în calcul și faptul că cele mai optimiste
previziuni referitoare la data primelor cantit ăți de gaze livrate prin
Nabucco men ționează anul 201834, ceea ce face ca, pân ă în acel
moment, UE s ă continue s ă se găsească în stare de dependen ță de
gazul rusesc. În plus, Rusia este și principalul furnizor de petrol al
Uniunii – aproximativ 25% din necesarul UE provine din aceast ă
țară, 24% din Orientul Mi jlociu, 21% din Africa și 22% din
Norvegia35. Însă, în acest caz, nu putem vorbi despre dependen ța
de un unic furnizor. Totu și, grav este faptul c ă, în condi țiile în care
Uniunea cunoa ște o cre ștere a cererii de petrol, principalul

34 Proiectul Nabucco va fi întârziat cu 4 ani, 1 aprilie 2010,
http://www.euractiv.ro/uniunea-european a/articles%7CdisplayArticle/articl e
ID_19810/Proiec tul_Nabucco_va_fi_intarziat_cu_4_ani.html.
35 Susanne NIES, Gaz și petrol către Europa. Perspective pentru Infrastructuri,
Institutul Francez de Rela ții Internaționale (IFRI), Paris, 2008, p. 36.

35 furnizor v ăzut ca alternativ ă pentru Rusia – Norvegia – se
confruntă cu scăderea resurselor de petrol. Astfel, de și oleoductul
care leag ă Norvegia de UE are o capacitate similar ă celui care
leagă Uniunea de Rusia, relevan ța lui este în continu ă scădere.
Prin urmare, solu ția pe termen lung a problemei energetice a
Uniunii nu const ă în găsirea de noi furnizori, în descoperirea de
noi surse, în consolidarea și construirea infrastructurii aferente, ci
în identificarea unor solu ții de consum inteligent al hidrocarburilor
și a noi surse de energie.
Crearea unei pie țe unice a energiei și a gazului la nivel
comunitar, în special, integrarea pie țelor interne de gaz și
electricitate constituie un alt aspe ct al profilului energetic al UE.
De crearea acesteia depinde securitatea cet ățenilor europeni în ce
privește garantarea furniz ării de energie electric ă la prețuri
acceptabile. În plus, aceast ă piață oferă avantaje și furnizorilor de
energie, în special pentru cei mici și pentru cei care doresc s ă
investeasc ă în forme noi de energie. Problema const ă, însă, în
realizarea incomplet ă a acestui deziderat, care se dorea o solu ție
pentru monopolul exercitat de anumite companii na ționale. De
aceea, în 2007, o comunicare a Comisiei Europene36 recunoaște
faptul că, deși cetățenilor europeni li s-a garantat pe hârtie dreptul
de a-și alege liber furnizorul de elec tricitate sau de gaz din rândul
oricărei companii care func ționează în Uniune, acest drept nu este
încă exercitat de facto . Mai mult, deficien țele acesteia continu ă să
fie o realitate.
În 2009, Comisia a sesizat nu mai pu țin de 25 de state pentru
încălcarea prevederilor legale ale UE în ce prive ște electricitatea și
21 pentru violarea dispozi țiilor referitoare la gaz37. Sesizările

36 Communication from the Commission to the Council and the European
Parliament, Prospects for the inte rnal gas and electricity market , COM (2006)
841 final, Brussels, 10.01.2007, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUri
Serv.do?uri=CELEX:5 2006DC0841:EN:NOT
37 Commission acts to ensure effecti ve and competitive energy market across
Europe , IP/09/1035, Brussels, 25 June 2009, http://europa.eu/rapid/pressRe
leasesAction.do?reference=IP/09/103 5&format=HTML&aged=0&language=E
N&guiLanguage=en.
36aveau drept obiect lipsa de transparen ță, insuficienta coordonare a
eforturilor de c ătre operatorii sistemelor de transport, absen ța
cooperării la nivel regional, lipsa unor proceduri de rezolvare a
disputelor. Astfel, în ciuda ef orturilor pentru a crea o pia ță internă
și o politic ă european ă a energiei, aceasta continu ă să constituie
apanajul statelor membre, ceea ce determin ă fragmentarea acestei
piețe de-a lungul grani țelor naționale. Prin urmare, dimensiunea
energetică a securității europene depinde într-o foarte mare m ăsură
și de capacitatea acesteia de a elabora și implementa politici
eficiente în acest domeniu.
Un alt aspect-cheie al dime nsiunii energetice a securit ății
europene se refer ă la sursele de energie regenerabil ă. Aceste surse
se află la intersec ția mai multor preocup ări de securitate intern ă la
nivelul UE. În primul rând, aceste resurse țin de securitatea
energetică a UE . Identificarea de alternative pentru combustibilii
fosili (energie nuclear ă, eoliană, solară, termală, hidroelectric ă,
geotermal ă) ar putea constitui o solu ție pentru mic șorarea
dependen ței Uniunii fa ță de gazul importat.
În al doilea rând, sursele de energie regenerabil ă fac parte și
din dimensiunea economic ă a securit ății. Planul de recuperare
economic ă a Uniunii Europene stabile ște un set de m ăsuri care se
susțin reciproc. În cadrul acestui puzzle, utilizarea eficient ă a
resurselor, combinat ă cu investi țiile în cercetare și inovare, va
conduce la îmbun ătățirea competitivit ății și facilitarea cre ării de
noi locuri de munc ă38.
Și, nu în ultimul rând, resurs ele de energie alternativ ă sunt
apanajul eforturilor de protec ție a mediului și stopare a schimb ării
climatice, deci a securității de mediu . În 2007, Comisia a propus
stabilirea unui obiectiv obligator iu din punct de vedere legal –
toate statele membre UE trebuie ca, pân ă în 2020, s ă ajungă ca
20% din consumul lor total de energie s ă provină de surse

38 European Commission, Europe 2020. A European Strategy for Smart,
Sustainable and Inclusive Growth , http://europa.eu/press_room/pdf/complet
_en_barroso ___ 007_-_europe_2020_-_en_version.pdf.

37 regenerabile39. În plus, m ăsurile de cre ștere a consumului
energetic din surse regenerabile trebuie coroborate cu cele ale scăderii consumului de energie provenit ă din combustibili fosili,
practic, este propus ă o utilizare inteligent ă a energiei, pentru a
asigura o dezvoltare sustenabil ă și pentru a putea contribui la
combaterea eficient ă a schimb ării climatice.
În concluzie, provoc ările energetice ale UE sunt deosebit de
complexe, fapt determinat atât de rela țiile care se stabilesc între
dimensiunea energetic ă a securității și alte aspecte ale acesteia, de
contextul intern al Uniunii, cât și de cel global, al reducerii
depozitelor de combustibili fosili, al dependen ței Uniunii de
furnizori externi, al impactului folosirii acestor combustibili asupra climei.

2.5. Provoc ări culturale
Construcția și evoluția UE au generat adesea dezbateri
referitoare la cultur ă, înțeleasă ca ansamblu de atitudini, credin țe,
obiceiuri, valori și practici comune unui anumit grup de indivizi.
Accepția culturii este strâns legat ă de perceperea na ționalității,
fiind definit ă în termeni de religie, etnie, geografie, limb ă. Din
acest punct de vedere, am putea aprecia c ă provocările culturale
ale UE, strâns legate de star ea de securitate, se refer ă, în primul
rând, la integrarea cultural ă a imigran ților, iar, în al doilea rând, la
gestionarea diferen ț
elor culturale pe ca re aderarea statelor
candidate sau poten țial candidate le-ar ad ăuga Uniunii.
Conform spuselor lui Domi nique Schnapper, integrarea
comportă două dimensiuni: una cultural ă, care presupune
adoptarea de c ătre migran ți și de către descenden ții lor a unei serii
de modele culturale ale societ ății de imigrare, și una structural ă,
care presupune participarea la diferite instan țe ale vieții colective

39 Communication from the Commission to the Council and the European
Parliament. Renewable Energy Road Map. Renewable energies in the 21st
century: building a more sustainable future , COM (2006) 848 final, Brussels,
10.01.2007, p. 3.
38și, în special, încadrarea pe pia ța muncii40. După cum am
demonstrat în cap itolul dedicat provoc ărilor sociale, UE se
confruntă cu evidente lacune în acest sens. Cazul comunit ăților de
romi, integrarea cultural ă și structural ă incomplet ă a imigran ților
turci din Germania, dificultatea de a ob ține un compromis în ceea
ce privește purtarea simbolurilor religioase de c ătre femeile
musulmane din Fran ța constituie exemple elocvente în acest sens.
Putem vorbi, în consecin ță, despre o integrare deficitar ă a
comunităților de imigran ți atât cultural, cât și structural. Mai mult,
atât timp cât integrarea cultural ă nu este realizat ă, nici integrarea
structural ă nu se poate concretiza, ceea ce poate determina riscuri
interne de securitate pentru aceste state europene, care sunt țări de
imigrare. Aceasta deoarece exist ă o relație evident ă între adaptarea
migranților la noua societate și ratele manifest ării actelor de
violență din partea acestora sau tensiunile ce se creeaz ă între
comunitățile majoritare și cele minoritare.
Așadar, deși cultura are poten țialul de a genera conflicte
interstatale violente41, în Europa și, mai ales, în UE, nu putem
considera cultura drept o posibil ă sursă de astfel de confrunt ări, cât
mai degrab ă o posibil ă sursă de tensiune în interiorul unor
comunități, care devin din ce în ce mai mult eterogene din punct
de vedere cultural.
O provocare de acest tip o constituie dep ășirea complexului
huntingtonian42, care cap ătă o importan ță crescută în condițiile în

40 European Issues, no. 90, Les Policy Paper de la Fondation Robert Schuman,
25th February 2008, Dominique SCHNAPPER, National Integration and
Migrant Integration: a European Issue , http://www.robert-schuman.eu/que
stion_europe.php?num=qe-90#ancre_2.
41Alexandra SARCINSCHI, Vulnerabilitate, risc, amenin țare. Securitatea ca
reprezentare psihosocial ă, Editura Militar ă, București, 2007, pp. 144-145.
42 Samuel P. HUNTINGTON a publicat în vara anului 1993 un articol care
lansa ipoteza c ă ciocnirile dintre civiliza țiile actuale reprezint ă una dintre cele
mai grave amenin țări la adresa p ăcii mondiale și în care trasa o serie de linii de
falie între civiliza ții. O asemenea linie divide continentul european și este
stabilită între popoarele occidentale, pe de o parte, și cele ortodoxe și
musulmane, pe de alta, constituind „frontiera cultural ă” a Europei.

39 care statele candidate sau poten țial-candidate vin cu un specific
cultural diferit. Este vorba despre atitudini precaute ale unor „europeni ști” față de proiectul ader ării acestor state, care consider ă
fie că aderarea unor țări majoritar musulmane (cazul Turciei)
poate determina conflicte în sânul UE, fie c ă proiectul politic al
UE este unul exclusiv cre știn
43. În plus, tot de dimensiunea
culturală a securit ății ține și capacitatea UE de a identifica o
soluție pentru conflictele interetnice care caracterizeaz ă încă țările
vest-balcanice, state care se afl ă în diverse stadii ale proceselor de
negociere a ader ării. Faptul c ă disensiunile interetnice continu ă să
constituie o realitate a regiunii și că acestea pot crea st ări de criză
în proximitatea UE este vizibil mai ales în cazul Bosniei-Herțegovinei, care se confrunt ă cu o grav ă criză politică
determinat ă de cauzele enumerate mai sus
44. Cele trei comunit ăți
etnice care o alc ătuiesc continu ă să nutreasc ă sentimente de
ostilitate unele fa ță de celelalte și dezvoltă atitudini diferite fa ță de
instituțiile responsabile pentru im plementarea Acordului Dayton.
Dimensiunea cultural ă a securit ății comport ă însă și un alt
aspect care se cere analizat la ni velul Europei. Este vorba despre
cultura de securitate , concept pentru care este dificil de g ăsit o
definiție oficial ă, aceasta eviden țiindu-se mai ales în cazul
absenței sale, fapt ce se poate const itui într-o vulnerabilitate grav ă
a unei entit ăți politice, vulnerabilitate ce poate avea repercusiuni
asupra întregii comunit ăți internaționale45. În sens larg, prin
cultura de securitate se poate în țelege, totu și, un ansamblu de idei,
norme, practici împ ărtășite de către un grup de act ori sociali sau
internaționali referitoare la securitate46. Cu alte cuvinte, cultura de

43 Sylvain KAHN, Geopolitica Uniunii Europene, Editura Cartier Istoric,
Chișinău, 2008, pp. 124-125.
44 International Crisis Group, Bosnia’s Dual Crisis , Europe Briefing No. 57,
Sarajevo/Brussels, 12 November 2009, http://www.cris isgroup.org/home/
index.cfm?id=6386&l=1
45 Alexandra SARCINSCHI, op. cit ., p. 144.
46 Jürgen HAACKE, ASEAN’s Diplomatic and Security Culture. Origins,
development and prospects, Antony Rowe Ltd., Chippenham, Wiltshire, Great
Britain, 2003, p. 2.
40securitate poate fi definit ă drept un mod comun de a percepe
securitatea, riscurile, amenin țările și vulnerabilit ățile de securitate,
dar și un mod comun de aborda re a acestora. Viziunea
comprehensiv ă asupra securit ății, credin ța că securitatea este
indivizibil ă, că riscurile de securitate nu mai pot fi abordate
unilateral, clasific ările similare ale amenin țărilor de securitate,
abordările acestora pe principiul cooper ării și al parteneriatului,
derularea de misiuni com une sunt indici relevan ți ai existen ței unei
culturi de securitate la nivel european. În ceea ce prive ște statele
europene, putem aprecia c ă, prin apartenen ța, în marea lor parte, la
două structuri cu evidente valen țe de garan ți ai securit ății – NATO
și UE, împ ărtășesc o cultur ă de securitate comun ă.
Totuși, nu trebuie trecut cu vederea faptul c ă, în ciuda
documentelor oficiale care stau la baza func ționării celor dou ă
organizații, semnate de toate statele membre, securitatea r ămâne
definită, în primul rând la nivel na țional. Statele europene
beneficiaz ă de un cadru de dialog oficial pentru armonizarea
eventualelor interese de securitate, dar acest lucru nu echivaleaz ă
și cu suprapunerea complet ă a acestora. Episodul diplomatic legat
de invazia Irakului, din 2003, cons tituie un exemplu elocvent în
acest sens. Decizia de a sus ține sau nu Statele Unite în invazia
Irakului a dus atunci la scinda rea statelor membre în dou ă tabere.
Pe de o parte, s-au plasat cele care sus țineau pozi ția SUA (Marea
Britanie, Cehia, Spania, Portugali a, Italia, Ungaria, Polonia,
Danemarca, Albania, Bulgaria, Croa ția, Estonia, Letonia, Lituania,
Macedonia, România, Slovacia, Slov enia), iar pe de alta, statele
care se raliau pozi ției Franței, opunându-se interven ției militare
din Irak (Germania, Grecia). Acest episod al istoriei rela țiilor
europene și euroatlantice poate fi an alizat ca o stare de criz ă, ce a
fost determinat ă chiar de o lacun ă a culturii de securitate, de
raportarea diferit ă a statelor fa ță de un eveniment interna țional.
De aceea, atât timp cât se curitatea va continua s ă fie definit ă
prin raportare la ideea de suveranitate și de interes na țional, nu
putem garanta c ă această cultură de securitate, identificat ă la nivel
european și euroatlantic, va func ționa fără sincope.

41 Capitolul 3
PROVOC ĂRI EXTERNE PENTRU SECURITATEA
EUROPEAN Ă
3. 1. Globalizarea
Fenomen complex și multidimensional, globalizarea are un impact
semnificativ asupra întregii vie ți și activități umane, atât la nivel
individual, cât și la nivel de comunitate uman ă.
În opinia noastr ă, există o strâns ă legătură între globalizare,
datorită multitudinii și diversității sporite ale efectelor sale, și securitatea
europeană conceput ă ca un construct concertat, con știent, voluntar și
responsabil al statelor UE, al cet ățenilor acesteia și al organiza țiilor
societății civile.
În prezent, Uniunea European ă este unul dintre actorii importan ți
ai scenei mondiale. Ca entitate politic ă, economic ă, demografic ă și nu
numai, UE este profund implicat ă și semnificativ influen țată de
globalizare. Astfel, Uniunea European ă și statele ce o compun sunt de
acum înainte confruntate cu un joc economic în care rapiditatea adapt ării
sistemelor de produc ție a devenit și mai crucial ă pentru a maximiza
avantajele, pe de o parte, și pentru a reduce pierderile legate de
integrarea în comer țul interna țional, pe de alt ă parte.
Accelerarea procesului globaliz ării pare să fi condus la emergen ța
noilor provoc ări și oportunit ăți care, pe de o parte, dovedesc impactul
său asupra securit ății europene și, pe de alt ă parte, necesitatea ca
Uniunea European ă să-și adapteze flexibil la acestea strategia politic ă,
economic ă și socială.
De fapt, UE a intrat progresiv, de câ țiva ani, într-o globalizare
totală, caracterizat ă prin intensificarea concuren ței în toate domeniile,
inclusiv în domeniile tradi ționale cele mai protejate: educa ție, cercetare,
servicii publice. Pe de alt ă parte, comer țul mondial a crescut de o
manieră spectacular ă, nu doar în volum, ci, de asemenea, în termeni de
perimetru: a trecut de la bunuri agricole și industriale, la servicii, care
constituie 70% din activitatea economic ă a țărilor cele mai dezvoltate47.
Dincolo de bunuri și servicii, în prezent, capitalurile, întreprinderile,
sedii sociale și centre de cercetare, precum și resursele umane care au
devenit nomade. O parte preponderent ă a economiei UE, a

47 Le Rapport sur l’Europe dans la mondialisation,
http://www.ladocumentationfrancaise.fr/rapports-
publics/084000229/index.shtml, p.111.
42întreprinderilor sale, teritorii chiar sunt supuse concuren ței mondiale.
Toate acestea au un impact serios asupra securit ății europene pe toate
dimensiunile sale –economic ă, socială, politică, militară, energetic ă,
alimentar ă.
În opinia noastr ă, impactul globaliz ării asupra securit ății europene
se manifest ă, asupra tuturor componentelor acesteia. Astfel, componenta
economic ă a securit ății europene poate fi influen țată atât pozitiv, cât și
negativ de globalizare. Pozitiv, impactul se manifest ă prin oportunit ățile
pe care fenomenul globaliz ării economice le deschide activit ății
productive, comer țului și serviciilor atât UE, ca entitate, cât și statelor
sale membre. Dimensiunea negativ ă a impactului globaliz ării asupra
securității europene se poate eviden ția prin dereglement ările,
delocalizările și emergen ța noilor actori economici mondiali care se
constituie într-un obstacol pentru produsele, serviciile, resursele umane ale Uniunii Europene dar și a accesului acestei entit ăți la resursele
materiale de care are nevoie. Dimensiunea social ă a securității europene,
de exemplu, suport ă, la rândul s ău, impactul globaliz ării. Aceasta din
urmă, contribuie la libera circula ție a persoanelor, capitalurilor, a
bunurilor ș
i serviciilor, fapt de care poate beneficia cet ățenii europeni,
dar care, în anumite condi ții, poate s ă le afecteze semnificativ calitatea
vieții.
Impactul globaliz ării asupra securit ății europene este unul
semnificativ, continuu și cu efecte atât benefice, cât și nedorite. El se
manifestă atât prin consecin țele directe pe care globalizarea le
generează, cât și prin rolul de catalizator al celorlalte provoc ări externe
de securitate jucat de acest fenomen.
3.2. Actuala criz ă economico-financiar ă
Criza interna țională care s-a manifestat în SUA din anul 2007 s-a
propagat progresiv în ansamblul celor mai dezvoltate state ale planetei. Ea a câștigat sectorul real al economiilor industrializate punând în
dificultate anumite activit ăți (de exemplu industria de automobile și
tranzacțiile imobiliare) ce au sus ținut creșterea economic ă în aceste țări
de-a lungul anilor. Efectele indirecte al e crizei s-au manifestat imediat în
țările mai pu țin dezvoltate și, apoi, cele directe au fost destul de severe
pentru aceste țări.
Practic, actuala criz ă economico-financiar ă are un impact
semnificativ și asupra securit ății europene. De fapt, ea genereaz ă o serie
de amenin țări de securitate. Pe termen scurt, este vorba de instabilitatea

43 statelor cele mai fragile fenomen ce ar conduce la tulbur ări interne și la
conflicte interna ționale. De altfel, cre șterea șomajului suscit ă o foarte
mare anxietate social ă datorat ă reducerii fluxurilor comerciale
internaționale și a înăspririi condi țiilor de acces la credite. O adev ărată
degradare a condi țiilor de via ță ale popula ției defavorizate are loc.
Aceasta cre ște frustrările și nemulțumirile ce ar putea face ca în țările
sărace să apară tulburări interne majore. Iar în jurul frontierelor UE se
află asemenea țări, de exemplu Republica Moldova. Dificult ățile create
în aceste state se repercuteaz ă negativ asupra securit ății europene atât în
sensul sporirii vigilen ței și a mijloacelor de înt ărire a securit ății
europene, cât și al adopt ării unor m ăsuri de sprijin și ajutorare a acestor
state. De altfel, UE a derulat Parteneriatul european de vecin ătate48, iar
de curând a lansat Parteneriatul estic49 tocmai pentru a elimina
posibilele riscuri și pericole de securitate ce ar putea veni din afara
spațiului UE.
Actuala criz ă economico-financiar ă afecteaz ă nefavorabil
securitatea european ă atât la nivelul UE, ca entitate economic ă, politică,
socială și administrativ ă, cât și în cadrul fiec ărui stat membru. Factorul
generator de insecuritate este re prezentat de instabilitatea economic ă
care induce efecte negative în activitatea social ă, politică, economic ă a
tuturor statelor membre ale UE. As tfel, în UE întreaga activitate
economic ă și financiar ă a fost serios afectat ă de criza economico-
financiară. Astfel, afacerile imobiliare50 s-au redus sim țitor față de anul
de dinaintea declan șării actualei crize economico-financiare, șomajul a
crescut în 2009 și va crește și în 201051, sistemul bancar52 s-a confruntat

48 Vezi: Politica European ă de Vecin ătate, http://www.undp.md/border/
Pol_vecin_ue.html,
49 Vezi: Parteneriatul estic – un nou capitol în rela țiile UE cu partenerii s ăi
răsăriteni, http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArt
icle/articleID_15688/Parteneriatul-es tic-un-nou-capitol-in-relatiile-UE-cu-
partenerii-sai-rasariteni.html
50 Vezi: Europe: le dégonflement de la bulle immobilière ne fait que
commencer, http://w ww.le-buzz-immobilier.com/2009/05/europe-le-degonfl
ement-de-la-bulle-immobiliere-ne-fait-que-commencer-0014974.
51 Les niveaux de chômage de l’UE dépasseront 10% en 2010, selon un rapport,
http://www.euractiv.com/fr/europe-sociale/niveaux-chmage-ue-dep asseront-
10-2010-rapport/article-187677.
44cu probleme serioase, iar produc ția de bunuri și servicii s-a diminuat
simțitor.
La rândul s ău, securitatea intern ă a țărilor membre UE este direct
afectată de criză: se estimeaz ă că aproximativ jum ătate din fondurile
speculative sunt constituite de fondur i financiare ce provin din activit ăți
criminale, și că traficul de narcotice, în puternic ă creștere, reprezint ă
circa 200 miliarde de dolari53. Totodat ă, criza accentueaz ă fluxurile
migratoare legale și ilegale care sunt înso țite de efecte negative pentru
cei ce le compun dar și pentru statele de primire.
În același timp, criza financiar ă are o influen ță majoră asupra
creșterii și a folosirii for ței de munc ă prin multiple canale. Aceast ă
influență se exercit ă prin: băncile fragilizate de criz ă și mult mai
sensibile decât înainte de 2007 la riscuri, care au devenit mai selective în distribuția creditelor; impactul crizei asupra consumului, pilon al cererii
și creșterii în toate țările.
Totodată, criza imobiliar ă a acționat direct asupra economiei reale.
Astfel, familiile și investitorii au avut pierderi nete din cauza crizei de
subprime și a diminu ării valorii patrimoniului imobiliar. Aceast ă sărăcire
are un efect direct asupra consumului și investițiilor, numit „efect de
bogăție”
54. De asemenea, schimb ările produse pe pia ța imobiliar ă au
afectat negativ sectorul construc țiilor, confruntat cu încetinirea
comenzilor. De altfel, pierderile institu țiilor financiare și neîncrederea
care a urmat crizei de subprime au f ăcut creditorii mai selectivi și au
împins ratele de interes ale pie ței în sus. Aceasta a avut drept urmare o
contracție a creditului ceea ce a redus consumul și investițiile.
3.3. Migrația interna țională
În esență, migrația este un fenomen consubstan țial destinului
uman. Ast ăzi, migra ția trebuie v ăzută ca rezultat al interac țiunii între
deciziile individuale și constrângerile sociale. Pentru migrant, emigra ția
poate avea unul sau mai multe motive: profesionale (misiune de lung ă

52 Crise bancaire: l’UE dévoile des plans prudents,
http://www.euractiv.com/fr/services-financ iers/crise-bancaire-ue-dvoile-plans-
prudents/article-175956.
53 Conséquences de la crise économique et financière en matière de sécurité et
de défense, http://www.ambafrance-ch.o rg/spip. php?article 1216 , p.2.
54 Jean-François JAMET, Europe in the face of the financial crisis,
http://www.robert-schuman.org/question_europe.php?num=qe-89, p.12.

45 durată în străinătate) și studii; politice (refugiat politic din cauza
persecuțiilor în țara sa); securitar , mai ales în caz de r ăzboi în țara de
origine; economic (locuitor al țărilor sărace ce caut ă un nivel de via ță
mai bun în țările bogate, eventual temporar); personal (voința de a se
instala într-o țara dorită, de exemplu dac ă se recunoa ște în valorile sale);
familiale (reunirea familiei); fiscale (instalarea într-o țară ce oferă un
nivel de impozitare mai pu țin ridicat).
Pentru state, imigra ția poate permite s ă se facă față l a o r a t ă
scăzută a natalit ății sau să asigure o cantitate sau calitate de mân ă de
lucru suficient ă. Astăzi, fluxurile migratoare sunt orientate atât dinspre
țări în dezvoltare spre țări dezvoltate, cât și între țări în dezvoltare.
Statele din UE se confrunt ă atât cu o migra ție internă, cât și cu una
externă.
În zilele noastre, fenomenul migra ției interna ționale pune o serie
de provoc ări ca urmare a transform ărilor sociale și politice ce afecteaz ă
ansamblul țărilor planetei. În particular, globalizarea schimb ă radical
datele în ceea ce prive ște rolul migra țiilor interna ționale și mai ales locul
cuvenit al lucr ătorilor migran ți. În prezent, asist ăm la punerea în practic ă
a unui nou regim migratoriu axat pe refuzul integr ării cetățeanului
înscris în programele lucr ătorilor str ăini care pun accentul pe aspectul
temporar al permisului de munc ă. Acest nou context migrator nu este
lipsit de contradic ții55. Astfel, în timp ce globalizarea impune libera
circulație a capitalurilor, a bunurilor, a serviciilor și a persoanelor,
statele lumii tot mai mult tind s ă adopte legi privind migra ția prin care
vor să controleze cât mai strict aceste fenomen. Multe state membre ale
UE pun restric ții privind circula ția persoanelor din alte state ale Uniunii
ce sunt în c ăutare de locuri de munc ă mai bine pl ătite decât în țara de
origine. Dar, multe dintre țările dezvoltate se confrunt ă cu probleme
demografice generate de sc ăderea natalit ății și îmbătrânirea popula ției.
Acestea se reflect ă în creșterea num ărului de persoane vârstnice, cu
nevoi de asistare și dependente, și scăderea num ărului de persoane active
economic. De fapt, imigran ții constituie o parte însemnat ă din mâna de
lucru în aceste țări.
Migrațiile interna ționale, regulate sau nu, nu înceteaz ă de a crește,
mai ales datorit ă diferențelor de prosperitate și de stabilitate între Nord și

55 Victor PICHE, Les travailleurs migr ants, nouveaux non-citoyens du monde,
http://redtac.org/possibles/2009/07/31/le s-travailleurs-migrants-nouveaux-non-
citoyens-du-monde/, p.1.
46Sud. Ca r ăspuns la numeroasele controale ale migra ției, din ce în ce mai
sofisticate, pia ța călăuzelor și a falsificatorilor de documente de dezvolt ă
continuu. Aceast ă situație alimenteaz ă discursurile securitare ale statelor
vizate de emigran ți. După 11 septembrie 2001, aproape toate statele au
considerat c ă securitatea colectiv ă primeaz ă față de libert ățile
individuale. De aici, m ăsurile de stopare a migra ției clandestine și de
control riguros al tuturor intr ărilor legale într-o țară. Cu toate acestea, în
mai puțin de dou ăzeci de ani, num ărul migran ților s-a dublat în lume.
Actualmente, 175 de milioane de persoane locuiesc într-o alt ă țară decât
cea natală, din care cei mai mul ți sunt în Europa (56 de milioane), în
Asia (50 de milioane) și în America de Nord (41 de milioane)56.
Ca regulă generală, emigrația sau expatrierea de persoane nu face
decât să acutizeze problemele politice și economice ale statului de
origine. Într-adev ăr, o parte important ă a migran ților este constituit ă din
oameni tineri dota ți cu o solid ă formație și o mare încredere în propria
persoană. Banca Mondial ă estimeaz ă că în jur de 100.000 de mii de
universitari forma ți parțial sau în întregime în Africa tr ăiesc și lucrează
în statele occidentale. De altfel, num ărul lucrătorilor înalt califica ți
provenind din țări asiatice ar trebui s ă fie un multiplu al acestei cifre. La
fel, statele ex-comuniste din Europa de Est sunt puternic atinse de „fuga
creierelor”: de 20 de ani, 20% dintre bulgari și 30-40% dintre armeni ce
posedă o pregătire sunt pleca ți în străinătate57.
Pe de alt ă parte, plecarea emigran ților afecteaz ă puternic statele
lor de provenien ță. Pierzând lucr ători califica ți și experimenta ți, aceste
țări își văd efectiv reduse șansele de a- și constitui structuri economice
solide. De altfel, migran ții care se instaleaz ă într-un stat bucurându-se de
o mai bun ă infrastructur ă și un nivel de via ță mai ridicat se obi șnuiesc
foarte repede cu noul mediu. Ra ri sunt cei care sunt gata s ă se readapteze
la condițiile de via ță dificile ce prevaleaz ă în țările de provenien ță. În
plus, exemplul oferit de c ătre emigran ții care au reu șit incită pe ceilal ți
să-i imite, acum, putând s ă profite de o re țea de contacte mereu mai
extinse.

56 Russell TAYLOR, Un problème national, un problème international. Le "
système " de la migration ne marche pas, http://www.un.org/french/ pubs/chronique/2003/numero1/0103p55.html, p.1.
57 Conséquences de la migration, http://www.bfm.admin.ch/bfm/fr/home /
themen/laenderinformation/weltweite_migration/migrationsfolgen.html, 1.

47 În același timp, mi șcările de popula ție genereaz ă conflicte și
violență ceea ce afecteaz ă negativ securitatea individual ă a celor
implicați dar și securitatea na țională a țării de destina ție. Tot mai multe
studii vin s ă sublinieze existen ța unei leg ături strânse între migra ția
internațională, îndeosebi cea clandestin ă și criminalitatea organizat ă și
violența din țările de destina ție. Astfel „crima organizat ă, filierele de
imigrație clandestin ă…aparțin marii criminalit ăți și, de fapt, au mascat
criminalitatea ordinar ă58.
Apoi, s-a r ăspândit larg percep ția socială că imigranții, mai ales
cei ilegali comit o mul țime de delicte – de la sejur prelungit dincolo de
limita legal ă de ședere într-o țară sau alta la beneficii sociale ilegale. De
asemenea, imigran ții acceptă să munceasc ă la negru ceea ce, într-o
anumită măsură, aduce atingere componentei economice a securit ății
naționale. În acela și timp, prezen ța multor imigran ți legali sau/ și
clandestini afecteaz ă securitatea na țională pe componenta social ă prin
apariția și manifestarea în rândurile popula ției autohtone a unor
sentimente și atitudini xenofobe59. O intensificare a frecven ței unor
asemenea manifest ări pot, în anumite condi ții degenera în puternice
tensiuni și crize sociale și chiar în conflicte deschise între cet ățenii țării
și imigranți. O form ă acută a acestor contradic ții sociale între categoriile
de persoane men ționate o constituie revolta urban ă60. Izbucnirea unor
astfel de conflicte sociale aduc o grav ă atingere securit ății naționale pe
toate componentele sale. Tot în plan social, imigran ții pot însemna un
efort suplimentar din partea statului de primire prin asigurarea m ăsurilor
de protecție socială a acestora.
Pe componenta economic ă a securit ății naționale atingere aduce
munca la negru pe care o practic ă frecvent imigran ții clandestini61. Prin
această modalitate, practic, statul este privat de sume de bani cei se
cuvin din partea angajatorului și a angajatului, iar muncitorul la negru nu
beneficiaz ă de o serie de m ăsuri sociale.

58 Monica den BOER, Crime et immigration dans l'Union européenne,
http://www.conflits.org/index551.html. C onsulté le 04 novembre 2009, p.3.
59 Monica den BOER, op.cit. p.4.
60 Vezi: BAUER Alain, RAUFER Xavier, Violences et insécurité urbaines,
Paris, PUF, Que sais-je ?,1998.
61 Didier BIGO, Sécurité et immigration: vers une gouvernementalité par
l’inquiétude ? http://www.conf lits.org/index539.html, pp.4-6.
48Relația securitate și imigrație este imediat și pe deplin politic ă62.
In acest sens, imigra ția este considerat ă ca o problem ă politică
apreciindu-se de c ătre agenții de securitate ca un pericol important. Atât
aceștia cât și politicienii analizeaz ă securitatea ca o sfer ă a politicii, ca o
sferă ce relevă militarul și strategul sau ca prezen ță a unei amenin țări
existențiale ce atinge supravie țuirea dar variaz ă potrivit unor sectoare
distincte63. Toate aceste discursuri privind securitatea na țională s-au
dezvoltat pentru a explica atingerea pe care o aduce imigra ția, mai ales
cea clandestin ă, identității naționale.
În plan psihosocial, este posibil ca un num ăr mare de imigran ți
într-o țară, în condi țiile statului de drept și al democra ției, să aibă efecte
mai puțin dorite asupra coeziunii sociale, a consensului na țional, a
relațiilor interpersonale și a climatului din grupuri și comunit ăți locale.
În acest mod, se poate aprecia c ă imigranții, ca persoane, și imigrația, ca
fenomen social complex, aduc atingere securit ății naționale pe
dimensiunea psihosocial ă a acesteia.
Având în vedere efectele sociale, economice, politice, psihosociale
și nu numai, atât cele de natur ă benefică, cât și cele negative, putem
spune că migrația interna țională constituie un factor perturbator al
securității naționale.

3.4. Conflictele înghe țate
Conflictele înghe țate sunt o permanent ă sursă de insecuritate
pentru statele din zon ă. Războiul din vara lui 2008 dintre Georgia și
Abhazia cu implicarea Rusiei este o dovad ă în acest sens. În plus, pe
teritoriul unora dintre aceste noi state, nerecunoscute de comunitatea
internațională, se desfășoară activități economice și comerciale ce se
apropie mai mult de mediul interlop decât de lumea civilizat ă. În unele
dintre ele, diferite organiza ții teroriste au baze de antrenament și/sau își
află o sursă de finanțare a activit ăților specifice.
Existența conflictelor înghe țate are o multitudine de consecin țe în
materie de securitate. În opinia noastr ă, toate au doar urm ări negative
atât pentru statul afectat de secesiune, cât și regiunea în care ele se afl ă.
Securitatea Uniunii Europene este afectat ă semnificativ de
conflictele înghe țate prin consecin țele pe care acestea le genereaz ă.
Astfel, existen ța conflictelor înghe țate în statele din vecin ătatea UE

62 Didier BIGO, art.cit. p.11.
63Vezi: Barry BUZAN, People State and Fear s, Brighton, Harvester Press, 1983

49 produc deplas ări de popula ție, migrație ilegală și intensificarea activit ății
criminalit ății transfrontaliere. Toate acestea creeaz ă o permanent ă stare
de insecuritate, de nelini ște și îngrijorare atât în „republicile separatiste”
cât și în statele membre UE din imediata vecin ătate a acestor
autoproclamate state independente. De aici, necesitatea ca UE s ă
întreprind ă măsuri ferme atât pentru înt ărirea propriei securit ăți cât și
pentru solu ționarea acestor conflicte.

3.5. Terorismul interna țional
Astăzi, terorismul interna țional reprezint ă una dintre amenin țările
cele mai serioase în materie de securitate. Acesta, prin caracteristicile
sale și efectele pe care le genereaz ă formele sale de manifestare, are un
impact negativ semnificativ asupra securit ății naționale64. În opinia
noastră, acest impact este mai puternic pe urm ătoarele planuri:
economic; militar, organiza țional; psihosocial; uman .
În plan economic , pericolul terorist este perceput ca un generator
de consumuri însemnate de resurse materiale și financiare pentru a
asigura și garanta securitatea na țională. Astfel, amenin țarea terorist ă face
ca instituțiile statului cu competen țe în materie de securitate s ă fie într-o
permanent ă stare de alert ă, să monitorizeze orice mi șcare fizic ă sau
virtuală a teroriștilor interna ționali, să consume resurse materiale pentru
a asigura un serviciu de veghe permanent ă și de interven ție prompt ă ori
de câte ori este necesar, s ă țină ocupată o important ă resursă umană. De
asemenea, posibilitatea unor acte terori ste face ca resu rse financiare
importante s ă fie alocate serviciilor de specialitate care au sarcina de a
culege informa ții veridice, cât mai complete și în timp real despre
organizațiile teroriste și teroriștii care pot organiza și desfășura atentate
în țara respectiv ă. Acest fapt, duce la o sporire a cheltuielilor bugetare
pentru securitatea na țională.
În plan militar, terorismul a adus o serie de schimb ări care, prin
natura, con ținutul și formele de manifestare, se reg ăsesc și în domeniul
securității naționale. Dup ă 11 septembrie 2001, numeroase țări i-au parte
la ceea ce s-a numit r ăzboiul împotriva terorismului interna țional.
Totodată, fiecare stat democratic și nu numai și-a reorganizat for țele
armate pentru a le face capabile s ă ducă lupta împotriva terorismului
internațional. Fenomenul terorist face ca dimensiunea militar ă a

64 La revue la Gazette – La sécurité nationale est-elle trop axée sur la lutte contre
le terrorisme?, http://www.rcmp-grc.gc.ca/g azette/vol70n3/panel-fra.htm
50securității naționale să dobândeasc ă noi valen țe și capabilit ăți de luptă
împotriva terorismului interna țional.
În plan organiza țional , amenințarea terorist ă perceput ă ca fiind
posibilă și relativ continu ă, deși difuză în cea mai mare parte a timpului,
îndeosebi dup ă atentatele din septembrie 2001 din SUA, a determinat
mutații profunde în organizarea și desfășurarea activit ății antiteroriste și
de combatere a terorismului65. Astfel, în majoritatea statelor
democratice, dar îndeosebi în cele mai vizate de terori ști au fost create
structuri organizatorice capabile s ă răspundă eficace posibilelor acte
teroriste. În acest sens, au fost înfiin țate atât structuri organiza ționale de
luptă antiterorist ă, cât și instituții ale statului destinate combaterii
fenomenului terorist. Crearea acestor structuri organiza ționale ale
statului au necesitat eforturi economice, financiare și umane serioase iar
funcționarea lor optim ă constituie, de asemenea, un consum de resurse
umane, financiare și materiale. Existen ța și funcționarea non-stop a
acestor institu ții ale statului este necesar ă dacă se dorește asigurarea și
garantarea securit ății naționale, respectiv a tuturor cet ățenilor. În ultima
vreme, în diferite țări au apărut societ ăți militare private și societăți de
securitate private care îndeplinesc pentru clien ții lor – guverne,
organizații interna ționale (de exemplu, ONU), firme transna ționale,
persoane fizice, organiza ții nonguvernamentale diverse -, desigur contra-
cost, o serie de servicii printre care și unele în materie de securitate.
În plan psihosocial, amenințarea terorist ă are ca efecte imediate
diminuarea coeziunii sociale și a consensului na țional, afectarea
climatului din societate și a relațiilor interumane. Acestea se produc
datorită: instaurării în sânul popula ției țării a sentimentelor de team ă
generate de posibilitatea actelor teroriste pe teritoriul na țional;
diminuării încrederii cet ățenilor în capacitatea institu țiilor abilitate prin
lege cu competen țe în materie de securitate de a preveni și combate
efectiv actele teroriste îndreptate împotriva persoanelor, a personalit ăților politice și militare, a unor grupuri sociale dintr-o țară sau
alta; psihozei create în sânul popula ției, de multe ori datorit ă
informațiilor difuzate de c ătre media privind atentatele teroriste comise
în unele țări și despre posibilitatea unor asemenea acte și în țara lor;

65 Sécurité nationale : une organisation nouvelle,
http://www.defense.gouv.fr/livre_blanc/le s_reperes/le_format_des_armees/secu
rite_nationale_une_organisation_nouvelle __1/securite_nationale_une_organisat
ion_nouvelle

51 suspiciunea, neîncrederea, frica și alienarea sunt st ări emoționale în
sânul popula ției generate de posibilitatea pr oducerii unor acte, atentate și
alte acțiuni teroriste în comunitatea lor.
În plan uman, terorismul interna țional acționează asupra securit ății
naționale prin modific ările pe care le impune în organizarea unor
activități diferite și diverse. Astfel, datorit ă măsurilor de lupt ă
antiteroriste și de combatere a terorismului adoptate dup ă 11 septembrie
2001, în majoritatea statelor lumii s-au restric ționat o serie de drepturi
ale omului, s-a în ăsprit controlul în aeroporturi și la frontiere, s-au
înmulțit măsurile de supraveghere a unor locuri și persoane atât de
instituții ale statului, cât și de firme private de securitate. De asemenea,
unele măsuri antiteroriste și de combatere a terorismului interna țional au
afectat activitatea economic ă a persoanelor și firmelor prin instituirea
unor proceduri riguroase de control a circula ției persoanelor și a
bunurilor între state.
Amenințarea terorist ă este perceput ă atât de c ătre institu țiile
statului cu competen țe în materie de securitate, cât și de segmente mari
ale popula ție ca fiind permanent ă. De aceea, securitatea na țională este în
centrul aten ției guvernelor și este datoria prim ă a oricărei societăți de a-
și proteja cet ățenii împotriva amenin țărilor ce le vizeaz ă țara.

3.6. Criminalitatea organizat ă
Termenul criminalitate organizat ă acoperă o serie de infrac țiuni
criminale cum ar fi frauda, traficul de arme și stupefiante, contrabanda
cu materiale radioactive și nucleare, traficul cu fiin țe umane, sp ălarea
capitalurilor și criminalitatea financiar ă. Astăzi, numeroase re țele
criminale opereaz ă în lume și sunt cunoscute ca fiind implicate în
numeroase tipuri de crime. O component ă a acesteia o constituie
criminalitatea transfrontalier ă ce își trage numele de la locul în care se
desfășoară și anume frontiera dintre dou ă sau mai multe state suverane și
independente.
Criminalitatea transfrontalier ă, prin efectele negative multiple pe
care le genereaz ă constituie un factor extern determinant cu un impact
important asupra securit ății europene. Ea este produsul activit ății
grupurilor de crim ă organizat ă transnațională. Potrivit Conven ției de la
Palermo „expresia grup criminal organizat desemneaz ă un grup
structurat de trei persoane sau mai multe ce exist ă de un anumit timp și
acționează concertat în scopul de a comite una sau mai multe infrac țiuni
grave sau infrac țiuni stabilite conform prezentei Conven ții, pentru
52atrage, direct sau indirect, un av antaj financiar cu un alt avantaj
material”66.
Astăzi, criminalitatea transfrontalier ă profită de globalizare
și de cvasidispari ția obstacolelor politice și financiare. Diminuarea
sau chiar dispari ția frontierelor interne, de exemplu, în cadrul UE,
sistemul de organizare a societ ății, fondat pe valorile democra ției,
ale libert ății omului faciliteaz ă activitatea grupurilor de crim ă
organizată. Acestea, totodat ă, posedă resurse considerabile pe care
ajung să le introduc ă în structura social ă și economic ă. De fapt, o
mare parte din banii proveni ți din activit ățile ilicite, dup ă
„spălare” sunt investi ți în activit ăți licite, cu sprijinul unor grupuri
de interese din domeniul bancar și nu numai. La fel, ele folosesc
cu succes în activitatea lor cuceri rile tehnologiei de vârf în
materie de comunica ții și informatic ă îndeosebi, precum și
drepturile oferite de un regim democratic.
Pentru spa țiul european, îndeosebi pentru cel apar ținând UE,
un alt risc de semnalat îl constituie re țelele de criminalitate
organizată care exist ă în țările est-europene sau în imediata lor
vecinătate și care opereaz ă pe teritoriul UE67. Astfel, în Uniunea
European ă, pe lâng ă grupurile de crim ă organizat ă aparținând
țărilor membre, ac ționează grupuri de crimin alitate organizat ă din
afară. Printre acestea din urm ă, menționate de sursa citat ă, se
numără: grupuri de albanezi (trafic de droguri, imigra ție ilegală,
trafic de fiin țe umane); grupuri de chinezi (contraband ă cu produse
chimice necesare fabric ării drogurilor sinte tice, producerea de
droguri sintetice, imigra ție ilegală, fraude pe c ărți de credit);
grupuri de ru și (constituite din etnici apar ținând fostelor state
sovietice, toate tipurile de crim ă organizat ă); grupuri de români
(furturi de bunuri, prostitu ție, falsific ări de carduri bancare);
grupuri de bulgari (prostitu ție, contrafaceri de euro, fraude c ărți de

66 La Convention de Palerme ou la convention des Nations Unies contre la
criminalité transna ționale organisée, http://w ww.paradisfj.info/spip.php
?article789&lang=fr
67 Vezi: Rapport 2004 sur la criminalité organisée dans l’Union européenne,
décembre 2004, http://www.europol.eu.int/

53 credit); grupuri de turci și kurzi (comer ț cu heroin ă, în principal);
grupuri de nigerieni, de marocani (t rafic de droguri, în principal).
De remarcat este buna organi zare a acestor grupuri, o anume
specializare pe anumite infrac țiuni și lupta pentru acapararea și
controlul „pie ței”.
Criminalitatea transfrontalier ă reprezint ă, prin efectele sale
nocive pe plan economic, social, juridic și nu numai, o chestiune
de securitate na țională dar și internațională (prin ramifica țiile sale
transnaționale).
Printre „țintele” urm ărite de către criminalitatea organizat ă,
atât la nivel na țional, cât și regional se afl ă: a) s tupefiantele; b)
traficul de arme . Potrivit ONU, doar 3% (adic ă, 18 milioane) din
550 milioane de arme u șoare în circula ție în lume sunt utilizate de
forțele guvernamentale, militare sau de poli ție. Aproape 20% din
comerțul cu aceste arme ar fi în mâinile re țelelor (vezi mafia rus ă,
în special), un trafic care ar genera mai mult de un miliard de
dolari pe an68; c) traficul de fiin țe umane ; d) pirateria propriet ății
intelectuale; . e) spălarea de bani. Se cuvine men ționat faptul c ă
rețelele crimei organizate au devenit maestre pe arta sp ălării
banilor. FMI evalua cifra de afaceri anual ă a organiza țiilor
criminale la aproape 1500 de miliarde de dolari, luând în considera ție atât volumul câ știgurilor anuale dato rate traficului de
diverse naturi, cât și veniturilor de patrimoniu, adesea integrate în
economia legal ă. Între 600 și 1000 de miliarde de dolari sunt
spălate în fiecare an (adic ă 2-3% din produsul mondial brut), din
care cea mai mare parte din profituri sunt generate de vânzarea de
stupefiante
69. Reciclarea urm ărește să transforme banii lichizi în
fonduri respectabile.

68 Ibidem, p. 8
69 Ibidem, p.12
54Capitolul 4
MĂSURI DE AMPLIFICARE/ DIMINUARE A EFECTELOR
POZITIVE/NEGATIVE ALE PROVOC ĂRILOR ACTUALE
ASUPRA SECURIT ĂȚII EUROPENE

Provocările pentru securitatea european ă, atât cele interne cât
și cele externe au atât efecte pozitive, cât și efecte negative. De
aceea și măsurilor adoptate de c ătre institu țiile UE și ale statelor
membre cu atribu ții în materie de securitate sunt orientate spre
amplificarea efectelor poziti ve generate de unele provoc ări, pe de
o parte, și spre diminuarea sau eliminar ea, atât cât este posibil, a
urmărilor nedorite, pe de alt ă parte.

4. 1. Dezvoltare social ă și economic ă durabilă
Dezvoltarea durabil ă are menirea s ă răspundă nevoilor
prezentului f ără compromiterea capacit ăților genera țiilor viitoare
de a putea r ăspunde adecvat la ale lor. Ea comport ă trei
componente – economic ă, socială și de mediu – a c ăror luare în
seamă la nivel politic trebuie s ă fie echilibrat ă.
Uniunea European ă a stabilit o strategie pe termen lung care
vizează consilierea politicilor avâ nd ca subiect o dezvoltare
durabilă din punct de vedere economic, social și al mediului, cu
scopul de a ameliora de o manier ă durabilă bunăstarea și
condițiile de via ță ale genera țiilor prezente și viitoare70. Această
strategie fixeaz ă un cadru politic la ni velul Uniunii Europene
pentru a permite dezvoltarea durabil ă.
Dezvoltarea durabil ă se sprijin ă pe patru piloni: economic,
social, de mediu și internațional, care trebuie s ă se întărească
reciproc. Consecin țele economice, sociale și de mediu din toate
politicile trebuie astfel s ă fie examinate de o manier ă coordonat ă și
luate în calcul în momentul elabor ării și adoptării lor. De
asemenea, UE trebuie s ă-și asume responsabilit ăți internaționale în

70 Stratégie en faveur du développement durable,
http://europa.eu/legislation_summaries/environment/sustainable_development/l
28117_fr.htm

55 materie de dezvoltare durabil ă: acestea se impun a fi promovate în
afara frontierelor sale, inclusiv aspectele privind democra ția,
pacea, securitate și libertatea.
Această strategie, care este complementar ă Strategiei de la
Lisabona, se dore ște a fi un catalizator pentru opinia public ă și
pentru deciden ții politici în vederea influen țării comportamentelor
din societate. Ea este axat ă pe măsuri ce acoper ă principalele
provocări identificate, pe m ăsuri transversale, pe o finan țare
adecvată, pe implicarea tuturor p ărților interesate și pe o punere în
practică și o urmărire eficace a politicilor.
În esență, strategia î și propune: promovarea și protejarea
drepturilor fundamentale, solidaritatea intra- și intergenera țională;
garantarea unei societ ăți deschise și democratice, participarea
cetățenilor, a întreprinderilor și a partenerilor sociali; coeren ța și
integrarea politicilor; expl oatarea celor mai bune cuno ștințe
disponibile; principiile de precau ție și ale poluatorului pl ătitor.
În același timp, strategia dezvolt ării durabile vorbe ște și de
măsuri intersectoriale menite s ă contribuie la dezvoltarea durabil ă
în cadrul UE. În acest sens, un efort special trebuie s ă fie făcut în
domeniile: educa ției și formării profesionale unui mai mare num ăr
de persoane; inova ției științifice și tehnice (programe –cadru de
cercetare și dezvoltare și asociind la acestea universit ățile,
institutele de cercetare, întreprinderile și responsabilii publici);
instrumentelor financiare și economice (crearea unei pie țe de
produse și servicii mai pu țin poluante și să modifice
comportamentele consumatorilor); comunic ării între cet ățeni și
instituțiile statului; parteneriatelor între actori statali și nonstatali.
În cadrul UE, s-au elaborat de c ătre institu țiile și organismele
abilitate politici adecvate atin gerii obiectivelor stabilite și punerii
în practică a măsurilor adoptate71.
Dezvoltarea social ă și economic ă durabilă, în opinia noastr ă,
se constituie în r ăspunsul cel mai bun dat provoc ărilor de

71 Integrarea dezvolt ării durabile în politicile UE: raport de analiz ă pe anul 2009
a Strategiei de dezvoltare durabil ă a Uniunii Europene, http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0400:FIN:RO:PDF
56securitate reprezentate de globa lizare, criza economico-financiar ă
actuală, de comer țul interna țional și de criminalitatea organizat ă,
îndeosebi cea transfrontalier ă.

4.2. Integrarea regional ă – ca răspuns la globalizare și
comerțul interna țional
In opinia noastr ă, integrarea regional ă este modalitatea cea
mai eficace a statelor lumii de a r ăspunde efectelor negative și
pozitive ale globaliz ării actuale și provocărilor lansate în materie
de securitate de c ătre acest fenomen. De fapt, integrarea regional ă
se poate aprecia ca una dintre caracteristicile dominante ale politicii interna ționale. Ea este un proces ce vizeaz ă aducerea de
beneficii, în timp, mai ales, în materie de: 1) stabilizare a p ăcii și
prevenire a conflictelor; 2) dezvoltare economic ă; 3) furnizare a
bunurilor publice regionale.
Necesitatea integr ării regionale este ast ăzi recunoscut ă atât
de țările dezvoltate, cât și de cele în dezvolta re. Ambele categorii
de state v ăd în aceasta o modalitate de a se adapta adecvat și
eficient globaliz ării. Practic, este vorba de faptul c ă integrarea
regională creează condițiile favorabile stimul ă
rii creșterii
economice și favorizării inserției regiunii în economia mondial ă.
Integrarea regional ă trebuie s ă constituie, într-un fel, o etap ă
prealabilă, o școală destinată să pregătească economiile țărilor
regiunii respective pentru a intra în economia mondial ă întărindu-
și progresiv competitivitatea72.
Integrarea regional ă presupune armonizarea politicilor
economice na ționale și acțiunea concertat ă a statelor membre
pentru rezolvarea comun ă a problemelor de comer ț și dezvoltare.
Pentru a înregistra progrese în reformele lor structurale, condi țiile
socio-politice trebuie s ă fie favorabile tuturor statelor. O etap ă
important ă în realizarea obiectivelor de integrare la scar ă
mondială, o constituie intensificarea dialogului între țările în curs
de dezvoltare (Sud – Sud), precum și între acestea și statele

72 Salia TRAORE, Problématique de l’Intégration Régionale în
http://www.maliendeexterieur.mi.mes-photos.Sallia.pdf

57 avansate (Nord– Sud). Acest fapt ar permite fiec ărei națiuni o mai
bună informare și crearea unor efecte multip le, ca, de exemplu:
obținerea de date , informa ții, acorduri și asistență în unele
domenii critice din punctul de vedere al performan țelor:
agricultur ă, securitate alimentar ă, protecția mediului, s ănătate;
angajarea de consulta ții cu băncile regionale de dezvoltare în
vederea elabor ării și executării unor programe pent ru ajutor tehnic
și financiar; studierea posibilit ăților de ac țiune conjugat ă între
Nord și Sud în domeniul investi țiilor, produc ției și comerțului;
identificarea c ăilor de extindere a schimburilor economice, de
dezvoltare a transporturilor, telecomunica țiilor și tehnologiei la
nivel intraregional.
Exemplu reu șit al UE este urmat și de alte state din diferite
regiuni ale lumii. A șa se explic ă exsitența unei multitudini de
organizații regionale ce au ca scop declarat fie integrarea
economic ă, fie integrarea politic ă, fie integrarea financiar ă sau
toate trei la un loc. Totu și, cele mai multe tentative de regrupare
regională vizează mai ales acorduri comerciale între statele ce le-
au semnat73.

4.3. Gestionarea adecvat ă a migra ției legale și stoparea
migrației ilegale
Aceasta reprezint ă răspunsul sintetic dat de c ătre cei în drept,
atât la nivel na țional, cât și comunitar, provoc ării numită imigrație
legală și imigrație ilegal ă. Practic, ele sunt dou ă măsuri
complementare în care se implic ă atât UE, ca entitate social ă,
politică, economic ă, demografic ă, cât și fiecare stat membru al
acesteia. În punerea lor în oper ă se impune a fi luat în seam ă noul
context migratoriu care este unu l contradictoriu. Acest context
prezintă o serie de paradoxuri, printr e care cele mai semnificative
par a fi urm ătoarele: 1) globalizarea exercit ă presiuni enorme
asupra liberaliz ării circula ției persoanelor și favorizeaz ă
gestionarea mondial ă a migra țiilor, în timp ce statele pun în

73 Thème l’intégration régional, http://www.fph.ch/fr/strategie/thematique/
integration-regionale/theme-integration.html
58practică politici migratorii din ce în ce mai restrictive în numele
suveranității naționale; 2) țările dezvoltate cunosc o sc ădere și o
îmbătrânire a popula țiilor lor ceea ce le creeaz ă importante lipsuri
în materie de mân ă de lucru, dar discursurile antimigra ție sunt
dure în numele securit ății și al apărării valorilor na ționale
fundamentale; 3) paradigm a drepturilor persoanei și în particular a
drepturilor lucr ătorilor migran ți pare a fi un discurs important,
politicile migratorii se orienteaz ă într-un sens contrar restrângând
drepturile lucr ătorilor imigran ți și a membrilor lor de familie74.
Gestionarea adecvat ă – eficace, flexibil ă, concertat ă și
operativă – a migra ției interne și a celei externe în UE și statele
membre ale acesteia se întemeiaz ă pe existen ța instituțională și
funcționalitatea: principiilor comune de baz ă privind integrarea în
UE75; Pactului european asupra imigra ției și azilului76; Raportului
anual asupra imigra ției și azilului77; legilor na ționale privind
imigrația și azilul.
Statele membre ale UE au adoptat, în 2008, un Pact asupra
imigrației și a azilului . Pactul european es te un document politic
ce eviden țiază provocările de securitate și nu numai generate de
fenomenul imigra ției și al azilului. Având acest Pact, Europa poate
trece la ac țiune de o manier ă concertat ă. Aceasta într ucât pentru
prima dat ă, o strategie comun ă a fost stabilit ă, cu obiective clare,
cu instrumente concrete și un calendar precis.
De asemenea, Pactul prezint ă angajamentele statelor membre
ale UE și anume: mai buna organizare a imigra ției legale; lupta
mai bună împotriva imigra ției clandestine; înt ărirea eficacit ății

74 Victor PICHE, op.cit. p.1.
75 Forum de consultation (9 decembrie 2009), h ttp://www.migpolgroup.com/
public/docs/events/PrincipesdebasecommunsintegrationdansUE.pdf
76 Le Pacte européen (sur l’immigration et l’asile),
http://www.immigration.gouv.fr
77 Troisième rapport annuel sur la migration et l’intégration: aperçu de
l’évolution des politiques en matière d’intégration des ressortissants de pays
tiers aux niveaux communautaire et national,
http://www.libertysecurity .org/article1616.html

59 controalelor la frontierele exterioare ale UE; o rela ție directă a UE
cu țările sursă a imigrației.
UE este convins ă că o politic ă justă, echilibrat ă și eficace
trebuie să trateze simultan toate aspectele migra ției: gestionarea
migrației legale; lupta împotriva migra ției ilegale; sinergia între
migrație și dezvoltare.
În esență, Pactul european asupra imigra ției și azilului
angajează statele membre în jurul a cinci aspecte importante: 1)
organizarea imigra ției legale ținând cont de priorit ățile, nevoile și
capacitățile de primire determinate de fiecare stat membru și
favorizarea integr ării; 2) lupta împotriva imigra ției clandestine,
mai ales asigurând returul în țările de origine sau spre o țară de
tranzit, a str ăinilor în situa ție ilegală; 3) întărirea eficacit ății
controalelor la frontiere; 4) cons truirea unei Europe a azilului; 5)
crearea unui parteneriat global cu țările de origine și de tranzit ce
favorizeaz ă sinergiile între migra ții și dezvoltare78.
În același timp, UE a prev ăzut atât m ăsuri adecvate pentru
derularea imigra ției legale, cât și pentru stoparea/limitarea
imigrației ilegale. Acestea din urm ă se refer ă în principal la:
„închiderea c ăilor” imigra ției clandestine înspre Europa din state
africane mai ales; securizarea frontierelor UE; înt ărirea controlului
la frontierele exterioare ale UE; în ăsprirea controalelor institu țiilor
abilitate ale statelor împotriva traficului de persoane; adoptarea și
punerea în practic ă a unei legisla ții ferme fa ță de imigran ții
clandestini. În ianuarie 2006, num ărul de resortisan ți din terțe țări reziden ți în
UE era de 18,5 milioane, adic ă 3,8% din popula ția totală a
Uniunii
79. Aceste cifre arat ă că imigrația rămâne principalul factor

78 Le Pacte européen (sur l’immigration et l’asile),
http://www.immigration.gouv.fr, p.3.
79 Troisième rapport annuel sur la migration et l’intégration: aperçu de
l’évolution des politiques en matière d’intégration des ressortissants de pays
tiers aux niveaux communautaire et national, http://www.libertyse
curity.org/article1616.html, p.1.
60de creștere demografic ă în UE și cele mai multe state membre
cunosc un sold migrator pozitiv.
Raportul anual privind imigra ția și azilul arată că
dezbaterea asupra integr ării s-a intensificat, atât la nivel na țional
cât și la nivelul UE. El furnizeaz ă informații despre cadrul existent
în UE pentru integrarea resortisan ților din ter țe țări, care se
fondează pe principiile de baz ă comune în materie de integrare și
pe programul comun pentru integrare.
La nivel na țional, exist ă legi cu privire la imigra ție și azil80.
Deși, acestea sunt armonizate cu ce le existente la nivel comunitar
o anume specificitate r ămâne și este dat ă de interesele na ționale
ale fiecărui stat îndeosebi în materie de demografie.

4.4. Prevenirea și combaterea terorismului interna țional
Actele teroriste sunt în fiecare zi mai distrug ătoare și
amenințarea terorist ă creează pericole f ără precedent. Într-o lume
din ce în ce mai interdependent ă, nicio țară nu mai poate singur ă
să lupte eficace împotriva terorismului interna țional. Prin urmare,
terorismul interna țional este o provocare fundamental ă pentru
comunitatea interna țională. De aceea, atât la nivel comunitar cât și
național, statele europene adopt ă de o manier ă flexibilă măsuri
împotriva terorismului interna țional.
Deoarece terorismul reprezint ă o amenin țare pentru
securitatea, libertatea și valorile Uniunii Europene și pentru
cetățenii săi, acțiunea UE are ca obiectiv s ă dea un r ăspuns
adecvat și adaptat pentru a lupta împotriva acestui fenomen.
Prevenirea, protec ția, urmărirea și răspunsul constituie astfel cele
patru axe ale abord ării globale a terorismului interna țional ca
provocare fundamental ă în materie de securitate european ă. UE va
insista atât pe prevenirea și reprimarea actelor teroriste cât și pe

80 Vezi: Immigration, intégration et asile, http://www.assemblee
nationale.eu/13/dossiers/immigration_integration_asile.asp, Loi sur l’immigration au Quebec: Catégorie de l’immigration économique,
http://www.immigration.ca/french/permres-loi.asp, La nouvelle loi sur
l'immigration aux Etats-Unis, http://www.jstor.org/pss/1527712

61 protecția infrastructurilor și cetățenilor. De asemenea, UE va
acționa cu toat ă puterea asupra cauzelor, mijloacelor și
capacităților terorismului. Totodat ă, o atenție sporită se va acorda
de către cei în drept coordon ării serviciilor represive și judiciare în
cadrul UE și cooperării interna ționale ca o condi ție a eficacit ății
luptei împotriva acestui fenomen transna țional.
Tratatul de la Amsterda m a creat bazele unei ac țiuni a UE.
Astfel, la nivel comunitar exist ă o „Strategie și un plan de ac țiune”
care include81: strategia de lupt ă împotriva terorismului;
intensificarea luptei împotriva terorismului; infrac țiuni teroriste;
Programul de la Haga; strategia european ă de securitate82.
În ceea ce prive ște răspunsul dat actelor te roriste, la nivel
comunitar se vor avea în vedere: mecanismul de cooperare pentru protecția civilă; finanțarea măsurilor de protec ție civilă (2007-
2013); alerta preventiv ă împotriva urgen țelor; raportul privind
pregătirea pentru eventuale urgen țe (2002). Pentru punerea în
practică a măsurilor men ționate la nivelul UE exist ă o serie de
instituții și organisme
83.
Reacția UE și a statelor sale membre fa ță de terorismul
internațional , în calitatea sa de amenin țare fundamental ă de
securitate este una realist ă. Înainte de toate se are în vedere faptul
că riscul atentatelor nu poate fi în totalitate er adicat. În caz de
atentat este primordial s ă se: schimbe rapid informa țiile practice și
deciziile ca și asigurarea coordon ării media (este vorba de un
incident transfrontalie r); asigure la nivel na țional și european
solidaritatea, asisten ța și indemnizarea victimelor terorismului și a
familiilor lor; aduc ă o asisten ță c e tățenilor din UE în ter țe țări;
protejeze și sprijine mijloacele civile și militare puse în practic ă în
UE în caz de opera ții de gestionare a crizelor.

81 Lutte contre le terrorisme , http://europa.eu/legislation_summaries/
justice_freedom_security/fight_against_terrorism/index_fr.htm
82 Stratégie européenne de sécurité : « Une Europe sûre dans un monde
meilleur» http://www.ladocumentationfra ncaise.fr/dossiers/europe-defense
/strategie-europeenne-securite.shtml
83 Vezi: Lutte contre le terrorisme , http://europa.eu/legislation_summa
ries/justice_freedom_security/fight_against_terrorism/index_fr.htm, p.3.
62În scopul cunoa șterii stadiului realiz ării măsurilor de lupt ă
împotriva terorismului interna țional, la nivel comunitar, Consiliul
European evalueaz ă din 6 în 6 luni progresele făcute în materie de
combatere și luptă împotriva terorismului . Un dialog politic la
înalt nivel asupra luptei împot riva terorismului trebuie s ă aibă loc
cu fiecare pre ședinție. El va fi asociat cu Consiliul, Comisia și
Parlamentul European ; strategia de lupt ă împotriva terorismului
este completat ă cu un plan de ac țiune ce va con ține măsurile
concrete de luat pent ru prevenirea, protec ția, reacția și urmărirea
teroriștilor. Comitetul reprezentan ților permanen ți asigur ă
urmărirea sistematic ă și detaliată a progreselor realizate în materie
de luptă împotriva terorismului.
Uniunea European ă coopereaz ă strâns cu NATO în lupta
dusă împotriva terorismului interna țional. De fapt, pentru Alian ță
lupta terorismului este o prioritate și se înscrie în programul s ău de
activități curente. Practic, NATO ofer ă comunității internaționale,
deci și UE, un ansamblu de mijloace unice în felul lor pentru lupta
împotriva terorismului. Mai întâi, Alian ța constituie un loc de
consultare permanent ă unde dezbaterile duc la decizii co lective.
Apoi, ea dispune de capacit ăți militare f ără egal. În fine, ea este în
centrul unei remarcabile re țele de cooperare cu un mare num ăr de
parteneri84.

4.5. Implicarea UE în gestionarea crizelor și conflictelor
Interesele Uniunii Europene vizeaz ă mai întâi protec ția
statelor sale membre, apoi stabilitatea la frontierele sale și, în fine,
prosperitatea continentului, adic ă ameliorarea condi țiilor de via ță
ale popula ției vecine. UE dispune de toate mijloacele sociale,
politice, economice și nu numai pentru a- și asigura în continuare o
dezvoltare durabil ă și de a se implica responsabil, și semnificativ
în soluționarea crizelor și conflictelor din lume. Atingerea unor
astfel de obiective se poate produce numai prin eforturile
concertate și coerente ale statelor sale membre.

84 L'OTAN et la lutte contre le terrorisme, http://www.nato.int/issues/terro
rism/index-fr.html

63 De la începutul anilor 1990, UE a cunoscut numeroase
transform ări institu ționale în privin ța relației sale cu
internaționalul. Noi politici au fost create – Politica Extern ă de
Securitate Comun ă (PESC), Politica de securitate și apărare
comună (PSAC). În acest sens, Tratatul de la Lisabona
menționează că în ceea ce prive ște „Competen ța Uniunii în
materie de politic ă externă și de securitate comun ă include toate
domeniile politicii externe, precum și toate chestiunile referitoare
la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptat ă a unei politici
de apărare comune care poate conduce la o ap ărare comun ă” 85.
Politica de securitate și apărare comun ă –menționează sursa citat ă
– face parte integrant ă din politica extern ă și de securitate comun ă.
Aceasta asigur ă Uniunii o capacitate opera țională bazată pe
mijloace civile și militare. Uniunea poate recurge la acestea în
cadrul misiunilor în afara Uniunii pentru a asigura men ținerea
păcii, prevenirea conflictelor și întărirea securit ății internaționale,
în conformitate cu principiile Cartei Organiza ției Națiunilor Unite.
Îndeplinirea acestor sarcini se sprijin ă pe capacit ățile furnizate de
statele membre. Altfel spus, statele membre î și mențin caracterul specific al
politicii de securitate și apărare, își respectă obligațiile asumate
față de NATO, pun la dispozi ția UE capacit ăți militare și civile
pentru a contribui efectiv la obiectivele stabilite de Consiliul Uniunii iar în caz de agresiunea extern ă militară a unui stat
membru celelalte state dau ajutor și asistență prin toate mijloacele.
În acest scop, noi capacit ăți au fost înfiin țate – Forț
a de
reacție rapidă (FRR), Mecanismul de reac ție rapidă (MRR),
Conceptul de Battlegroups , African peace facility. Totuși, UE nu
dorește să rivalizeze cu SUA în materie de securitate și apărare, ci
ea coopereaz ă și colaboreaz ă strâns în materie de securitate și
apărare colectiv ă.
UE ca putere liberal ă privilegiaz ă folosirea instrumentelor civile în
soluționarea crizelor și conflictelor, dar care se doteaz ă progresiv cu

85Tratatul de la Lisabona, http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.
do?uri=OJ:C:2008:115:0013:0045:RO:PDF, p.33.
64mijloace militare pentru a fi mai credibil ă și mai eficace în mediul
geostrategic din epoca post-R ăzboi Rece.
Astfel, UE s-a implicat în solu ționarea unor conflicte fie din
categoria celor înghe țate, fie de alt ă natură. De exemplu, Uniunea
participă la soluționarea conflictului transnistrean și a celui dintre
Rusia și Georgia apelând la mijloace și instrumente mai mult
diplomatice și economice, decât la cele militare.
De asemenea, dup ă Pactul de vecin ătate86 a inițiat
Parteneriatul Estic87 care îi permite s ă se implice activ, responsabil
și conștient în solu ționarea conflictelor înghe țate din Europa.
Evenimentele din țările Europei de Est și ale Caucazului de
Sud afecteaz ă UE. Extinderile succesive ale UE au adus aceste țări
mai aproape de Uniune, iar securitatea, stabilitatea și prosperitatea
lor afecteaz ă tot mai mult Uniunea European ă. Toate aceste țări,
într-o măsură sau alta, implementeaz ă reforme politice, economice
și sociale, și și-au exprimat dorin ța de a se apropia de UE.
Politicile fa ță de aceste țări trebuie s ă fie ferme, proactive și
neechivoce: prin Parteneriatul Estic, UE ofer ă partenerilor s ăi din
Est susținere concret ă și profundă pentru reformele democratice și
pentru liberalizarea pie ței, contribuind astfel la stabilitatea lor
economic ă și politică. Componenta multilateral ă a Parteneriatului
Estic asigur ă UE un instrument adi țional pentru a sus ține
reformele, înfiin țând un forum pentru ca cele șase țări partenere s ă
facă schimburi de experien ță și de informa ții în cadrul a patru
platforme tematice.

86Politica european ă de vecin ătate, http://ec.europa.eu/news/external_relat
ions/080403_1_ro.htm
87 UE lanseaz ă Parteneriatul Estic sperând s ă obțină liniște la grani ța de răsărit,
http://www.euractiv.ro/uniunea-eu ropeana/articles%7CdisplayArti
cle/articleID_17140/UE-lanseaza-'Parteneri atul-Estic'-sperand-sa-obtina-liniste-
la-granita-de-rasarit.html

65
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Provocările interne și externe de securitate cu care se
confruntă UE și statele sale membre se manifest ă ca sistem
complex, dinamic și deschis. Acestea sunt complexe, într-o
continuă expansiune și interdependente. Efectele lor, favorabile și
nefavorabile, sunt, practic, cumulative și cu consecin țe de o mare
diversitate. Pe de alt ă parte, statele membre ale Uniuni Europene
sunt afectate de o manier ă diferită de urmările acestor efecte, fie în
sens pozitiv, fie în sens negativ. Prin urmare și eforturile lor vor
avea intensit ăți, naturi și direcții distincte.
Pentru contracararea consecin țelor nedorite ale provoc ărilor
de securitate, Uniunea European ă acționează coerent și concertat
atât în direc ția amplific ării efectelor pozitive, cât și a diminu ării
și/sau limit ării efectelor generate de acest sistem de riscuri,
pericole și amenin țări de securitate. În acest sens, la nivelul
Uniunii sunt adoptate documentele necesare fundament ării
activității de realizare a securit ății europene, create institu țiile
capabile și asigurate resursele materiale, umane și financiare
destinate finaliz ării cu succes a unei astfel de misiuni permanente.
Statele membre, la rândul lor, prin eforturi individuale
contribuie la asigurarea securit ății naționale și a celei europene. În
acest sens, atât la nivelul Uniunii cât și la cel na țional se
acționează la implementarea urm ătoarele m ăsuri: dezvoltarea
durabilă socială și economic ă; integrarea regional ă; combaterea
terorismului atât intern cât și internațional; controlul migra ției
legale și ilegale; implicarea activ ă în soluționarea conflictelor și
crizelor de pe continentul european și din lume.
Cele mai importante propuneri ce se desprind din capitolele
studiului sunt: soluția UE la criza actual ă economico-financiar ă
trebuie să fie una comprehensiv ă și să ia în calcul to ți factorii
care intr ă în ecua ția acesteia; pentru a evita crearea unor
diferențe mari între oportunit ățile pe care fiecare stat membru le
oferă cetățenilor săi, UE ar trebui s ă găsească un răspuns
66coordonat la nivel comunitar pentru problema protec ției sociale;
necesitatea armoniz ării intereselor statelor membre în materie de
securitate.
Ipoteza central ă a studiului a fost confirmat ă de analiza
făcută provocărilor interne și externe de securitate ale Uniunii
Europene.

67

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
I. Literatur ă de specialitate

1. BAUER Alain, RAUFER Xavier, Violences et
insécurité urbaines, Paris, PUF, Que sais-je ?,1998,
2. BUZAN Barry, People State and Fears, Brighton,
Harvester Press, 1983,
3. KAHN Sylvain, Geopolitica Uniunii Europene,
Editura Cartier Istoric, Chi șinău, 2008,
4. HAACKE, Jürgen, ASEAN’s Diplomatic and
Security Culture. Origins, deve lopment and prospects, Antony
Rowe Ltd., Chippenham, Wilts hire, Great Britain, 2003,
5. MICOSSI Stefano, TOSATO Gian Luigi (ed.), The
European Union in the 21st Century. Perspectives from the Lisbon Treaty, Center for European Policy Studies, Brussels, 2009,
6. NIES Susanne, Gaz și petrol către Europa.
Perspective pentru Infrastructuri, Institutul Francez de Rela ții
Internaționale (IFRI), Paris, 2008,
7. SARCINSCHI Alexandra, Vu lnerabilitate, risc,
amenințare. Securitatea ca reprezentare psihosocial ă, Editura
Militară, București, 2007,
8. TIVIG Thusnelda, FROSCH Katharina,
KUHNTOPF Stepnan, Mapping Regional Demographic Change
and Regional Demographic Location Risk in Europe, Final Report, Rostock Center for Study of Demoghraphic Change, Rostock, Germany, 2008,

II. Materiale de pe Internet
1. Amnesty International, Stop Forced Eviction of Roma in
Europe , April 2010, ttp://www.amnesty.org.uk/uploads/docum
ents/doc_20289.pdf.
2. Den BOER Monica, Crime et immigration dans l'Union
européenne, http://www.conflits.org/index551.html.
683. BIGO Didier, Sécurité et immigration: vers une
gouvernementalité par l’inquiétude ? http://www.conflits.org/index539.html,
4. Commission of the European Communities, Brussels,
26.11.2008, COM (2008) 800 final,
5. Communication from the Commission to the European
Parliament. A European Economic Recovery Plan ,
http://ec.europa.eu/commission_barroso/ president/pdf/Comm_20081126.pdf.
6. Communication from the Commission to the Council and the
European Parliament, Prospects for the internal gas and electricity
market , COM (2006) 841 final, Br ussels, 10.01.2007,http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUri Serv.do?uri=CELEX:52006DC0841:EN:NOT,
7. Commission acts to ensure e ffective and competitive energy
market across Europe , IP/09/1035, Brussel s, 25 June 2009,
http://europa.eu/rap id/pressReleases
Action.do?reference=IP/09/1035&format=HTML&aged=0&language=EN&guiLanguage=en.
8. Conséquences de la crise économ ique et financière en matière
de sécurité et de défense
http://www.ambafrance-ch.org /spip.php?article1216,
9. Conséquences de la crise économique et financière en matière de
sécurité et de défens, http://www.ambafrance-ch.org/spip.php?Arti
cle1216.
10. Conséquences de la migration, http://www.bfm.admin.ch/
bfm/fr/home/themen/laenderinformation/weltweite_migration/migration
sfolgen.html. 11. Council on Foreign Relations, USA, Basque Fatherland and Liberty
(ETA) (Spain, separatists, Euskadi Ta Askatasuna ),
http://www.cfr.org/publication/9271.
12. La Convention de Palerme ou la convention des Nations Unies
contre la criminalité transna ționale organisée, http://www.paradisfj.
info/spip.php?article789&lang=fr. 13. Council on Foreign Relations, USA , Provisional Irish Republican
Army (IRA) (aka, PIRA, “the provos”, Óglaigh na hÉireann) (U.K.
separatists) , http://www.cfr.org/publication/ 9240

69 14. Crise bancaire: l’UE dévoile des plans prudents , http://www.eur
activ.com/fr/services-financiers/cri se-bancaire-ue-dvoile-plans-prude
nts/article-175956. _nouvelle.
30. Stratégie en faveur du développement durable, http://europa.eu/
legislation_summaries/environmen t/sustainable_development/l28117_fr.
htm. 31. Stratégie européenne de sécurité : « Une Europe sûre dans un monde
meilleur », http://www.ladocumentati onfrancaise.fr/dossiers/ europe-
defense/strategie-europeenne-securite.shtml.
32.. TAYLOR Russell, Un problème national, un problème
international. Le " système " de la migration ne marche pas,
http://www.un.org/french/pubs/chronique/2003/numero1/0103p55.html. 33. TRAORE Salia, Problématique de l’Intégration Régionale în
http://www.maliendeexterieur.mi.mes-photos.Sallia.pdf.
34. Thème l’intégration régional, http://www.fph.ch/fr/strategie/
thematique/integration-regiona le/theme-integration.html.
35. Le monde,http://redtac.org/possibles/2009/07/31/les-travailleu rs- migrants-nouveaux-non-citoyens-du-monde/. 36. Troisième rapport annuel sur la migr ation et l’intégration: aperçu de
l’évolution des politiques en matière d’intégration des ressortissants de
pays tiers aux niveaux communautaire et national, http://www.libertysecurity.org/article1616.html. 37. UE lanseaz ă Parteneriatul Estic sperând s ă obțină liniște la grani ța de
răsărit, http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/artic
les%7CdisplayArticle/articleID_17140/UE-lanseaza-'Parteneriatul-Es
tic'-sperand-sa-obtina-liniste-la-granita-de-rasarit.html,.
38. WILKINSON Paul , International Terrorism: the changing threat and
the EU’s response, Chaillot Paper no. 84, October 2005, Institute for
Security Studies, Paris.
70

Redactor: Cristina BOGZEANU
Tehnoredactor: Mirela ATANASIU

Bun de tipar: 31.05.2010
Hârtie: A4 Format: A5
Coli tipar: 4,375 Coli editur ă: 2,187

Lucrarea con ține 70 pagini
Tipografia Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”

CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE
Șoseaua Pandurilor, nr. 68-72, sector 5, Bucure ști
Telefon: (021) 319.56.49, Fax: (021) 319.55.93
E-mail: cssas@unap.ro, Adres ă web: http://cssas.unap.ro

162/998/2010 C. 302/2010 EDITURA UNIVERSIT ĂȚII NAȚIONALE DE AP ĂRARE „CAROL I”